SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR [301808]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: [anonimizat],

Conf. univ. dr. Manea, Ludmina Daniela

Student: [anonimizat], Andreea-Cosmina

Galați

2016

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………1

Capitolul 1. Noțiuni teoretice de turism…………………………………………………………………..2

Clasificarea formelor de turism…………………………………………………………………..3

Tipologii de turiși și sursele de informare ale acestora…………………………………..7

[anonimizat]………………………………………………………..11

Factorii de influență ai activității de turism………………………………………………..15

Distribuția produselor turistice………………………………………………………………….17

Capitolul 2. Potențialul turistic din județul Hunedoara………………………………………….19

Prezentarea generală a județului………………………………………………………………19

Potențialul turistic natural și formele de turism aferente……………………………..23

Potențialul turistic morfologic și formele de turism aferente……..23

Potențialul turistic de terapie și formele de turism aferente………..26

[anonimizat]…..28

Potențialul turistic antropic și formele de turism aferente……………………………32

Obiective turistice religioase și forme de turism aferente…………..32

[anonimizat].34

Alte obiective turistice antropice…………………………………………….44

Contraste între turismul urban și cel rural…………………………………………………46

[anonimizat]…………………………………………………………………………..49

Infrastructura……………………………………………………………………….49

Structurile turistice de cazare…………………………………………………53

Structurile turistice de alimentație…………………………………………..56

Structurile turistice de agrement……………………………………………..57

Capitolul 3. Studiu de caz. Metoda TECDEV…………………………………………………………59

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….73

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………77

Anexe

Lista tabelelor

Tabelul 1.1 Structura patrimoniului turistic natural și infleunța asupra turismului……………12

Tabelul 1.2 Structura patrimoniului turistic antropic……………………………………………………13

Tabelul 1.3 Structura de prezentare a unui obiectiv turistic…………………………………………..14

Tabelul 1.4 Factori cu influență ridicată asupra actv. de turism și modul de manifestare……16

Tabelul 2.1 Desnsitatea drumurilor publice din regiunes de vest……………………………………49

Tabelul 2.2 Drumurile publice din județele vestice ale țării…………………………………………..50

Tabelul 2.3 Statistica drumurilor modernizate din regiunea de vest………………………………..50

Tabelul 2.4 Analiza SWOT a infrastructurii din Hunedoara………………………………………….52

Tabelul 2.5 Evoluția capacității și activității de cazare turistică……………………………………..53

Tabelul 2.6 Capacitatea și activitatea de cazare turistică în 2014…………………………………..54

Tabelul 3.1 Calculul indicelui de atractivitate al stațiunii etalon……………………………………68

Tabelul 3.2 Calculul indicelui de atractivitatea al județului Hunedoara…………………………..70

Lista graficelor

Graficul 1.1 Structura turistică a târgurilor și expozițiilor după procentul de evenimente…..4

Graficul 1.2 Structura turistică a târgurilor și expozițiilor dupa procentul de vizitatori……….5

Graficul 1.3 Modalități de cercetare a călătoriilor online………………………………………………..9

Graficul 1.4 Surse de informare pentru turiști……………………………………………………………..10

Graficul 3.1 Ponderea climei în atractivitatea unei zone turistice……………………………………60

Graficul 3.2 Clasificarea caracteristicilor climei în atractivitatea unei zone turistice………….61

Graficul 3.3 Ponderea reliefului în atractivitatea unei zone turistice……………………………….61

Graficul 3.4 Clasificarea caracteristicilor reliefului în atractivitatea unei zone turistice……..62

Graficul 3.5 Ponderea hidrografiei în atractivitatea unei zone turistice…………………………….63

Graficul 3.6 Ponderea structurilor de cazare în atractivitatea unei zone turistice……………….64

Graficul 3.7 Clasificarea caracteristicilor structurilor de alimentație în atractivitatea unei zone turistice…………………………………………………………………………………………………………..65

Graficul 3.8 Clasificarea tipurilor de agrement în atractivitatea unei zone turistice……………65

Graficul 3.9 Clafisicarea formelor de infrastructură în atractivitatea unei zone turistice……66

Graficul 3.10 Clasificarea elementelor culturale în atractivitatea unei zone turistice………..67

Motivarea alegerii temei

Tema lucrării este „ Potențialul turistic din județul Hunedoara”, în cadrul căreia vor fi prezentate în prim plan obiectivele turistice din Hunedoara și formele de turism aferente.

Am ales această temă datorită interesului meu pentru turism, dar și din dorința de a completa cunoștințele deja deținute cu privire la acest județ prin documentarea pentru această lucrare. Pe langă acestea, m-a motivat aprofundarea noțiunilor teoretice de turism regăsite în metodologia specializării Economiei Comerțului, Turismului și Serviciilor.

Totodată, datorită cunoștințelor actuale în ceea ce privește potențialul turistic al județului Hunedoara, am considerat că este o temă potrivită de abordat, grație bogăției, varietății și unicității rersurselor turistice.

Documentarea pentru această lucrare mi-a oferit oportunitatea, pe lângă îmbogățirea și aprofundarea noțiunilor de turism, de a îmbina aceste noțiuni și cunoștințe teoretice cu practica, oportunitate consumată în cadrul celui de-al treilea capitol al lucrării.

Consider că turismul este un fenomen socio-economic complex, a cărei abordare presupune pluridisciplinaritate și o bună pregătire profesională a celor antrenați în această activitate. Acesta, cu o strategie de marketing adecvată, poate reprezenta un factor important în dezvoltarea economică a țării noastre, deci implicit și în cea socială.

Cu un număr de aproximativ 100 de milioane de angajați, turismul se clasifică ca fiind cel mai mare angajator și cea mai puternică ramură economică pe plan mondial. Astfel, această industrie devenit una de importanță majoră, conceptul de „turism” ajungând să fie din ce în ce mai studiat.

Pe baza acestor considerații am ajuns la decizia de a întreprinde o cercetare în domeniul turismului, cercetare în urma căreia am acumulat cunoștințe pe care le consider folositoate în viitoarea mea activitatea profesională.

Introducere

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice din metodologia turismului, care prin natura și conținutul lor analizează potențialul turistic din județul Hunedoara.

Conținutul lucrării descrie clasificarea principalelor forme de turism, tipologiile de turiști și sursele de informare ale acestora, factorii care influențează activitatea de turism canalele de distribuție prin care pachetele turistice ajung la consumatori, prezentarea ofertei turistice din județul Hunedoara și analiza atractivității acestei oferte.

În acest sens, primul capitol abordează noțiuni teoretice referitoare la clasificarea principalelor forme de turism, tipologii de turiști și sursele de informare ale acestora descrierea elementelor componente ale ofertei turistice, prezentarea factorilor de influență ai activității turistice și formele de distribuție ale produselor turistice.

Capitolul al II-lea aduce în prim plan prezentarea generală a județului și descrierea potențialului turistic, format din elemente turistice naturale, elemente turistice antropice și baza tehnco-materială. Tot în cadrul acestui capitol sunt prezentate principalele contraste între turismul urban și cel rural.

Capitolul al III-lea reprezintă partea practică a lucrării, unde, pe baza unui sondaj în urma căruia s-au acordat note calitative fiecărui element din oferta turistică a județului, a fost calculat indicele de atractivitate a orașului, relevând deficiențele și punctele forte a potențialului turistic hunedorean.

Capitolul 1

Noțiuni teoretice de turism

Clasificarea formelor de turism

Tipologii de turiști și sursele de informare ale acestora

Potențialu turistic – concepte teoretice

Factorii de influență ai activității de turism

Distribuția produselor turistice

Până în al XIX-lea secol călătoriile erau doar pentru oamenii bogați, dar afluența tot mai ridicată precum și evoluția mijloacelor de transport a făcut posibilitatea de a călători accesibilă tuturor. Odată cu apariția trenurilor, fapt care a oferit oportunitatea călătoriilor ieftine și rapide, Thomas Cook a fost cel dintâi care a organizat o călătorie de grup. În anul 1841, alături de un grup de 500 de persone, acesta a călătorit într-o excursie de o zi de la Leicester la Loughborough. În scurt timp a început să vândă excursii peste hotare punând astfel bazele primei agenții de turism.

Turismul a devenit un fenomen socio-economic complex, a cărei abordare presupune pluridisciplinaritate precum și o bună pregătire profesională si managerială a celor antrenați în această activitate. Cu un număr de aproximativ 100 de milioane de angajați, turismul se clasifică ca fiind cel mai mare angajator și cea mai puternică ramură economică pe plan mondial. Astfel, această industrie devenit una de importanță majoră indicatorii statistici devenind extremi de importanți iar conceptul de “turism” ajungând să fie din ce în ce mai studiat.

Theobald susține că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (“turnare”) și din limba greacă (“tornos”), având sensul de cerc sau de mișcare în jurul unui punct fix. Preluat în limba engleză, cuvântul “tour” a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc. Astfel, un tur ( englezescul tour) reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist. O altă proveniență a cuvântului din engleză ”travel” provine din latinescul ”trepalium”, cuvânt ce descrie un intrument de tortură, asta pentru că înainte de apariția trenurilor orice călătorie era considerată un chin.

Bran F. consideră că turismul reprezintă arta în care călătorești de plăcere. Aceeași autoare definește turismul drept activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute.

Noțiunea de turism este definită printr-o călătorie realizată în scopul recreării odihnei sau în interes de afaceri. Organizația Mondială a Turismului introduce turiștii în categoria celor care locuiesc sau călătoresc în afara reședinței lor permanente pentru o durată de minin 24 de ore dar nu mai lungă de un an. Scopul acestora este de a se recreea vizita sau orice altă activitate nelegată de exercitarea unei activități remunerate în zona vizată.

Clasificarea formelor de turism

Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic și practic și oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii. Forma de turism este definită prin aspectul conferit de asocierea și combinarea elementelor care îl îmbracă (cazare, transport, agreement, alimentatie) și alcătuiesc produsul turistic. În metodologia turistică există o serie de criterii de grupare a formelor turistice.

Atfel, în funcție de locul de proveniență a turiștilor se disting꞉ turismul intern care este practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale și turismul internațional rezultatul acțiunii de deplasare al persoanelor în afara granițelor țării de reședință. Turismul internațional se divide în turism emițător (turismul pasiv) care face referință la plecările cetățenilor peste graniță, si turismul receptor (turismul activ) care este constituit de sosirile turiștilor din alte țări.

După modalitatea de comercializare, se identifică următoarele forme: turismul organizat ‒ se realizează prin intermediul contractelor între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe precum hoteluri, companii de transport, companii aeriene; turismul neorganizat sau pe cont propriu ‒ această formă de turism nu presupune solicitarea serviciilor unor cadre specializate pentru organizarea călătoriei. Turistul decide asupra destinației, duratei deplasării, modului de deplasare și modalitățile de agreement; turismul semiorganizat sau mixt ‒ este caracterizat de îmbinarea celor două forme de turism.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului se dinsting꞉ turismul itinerant sau de circulație ‒ se caracterizează printr-un grad de mobilitate ridicat datorită organizării programului care presupune vizitarea mai multor obiective turistice cu șederi scurte (una sau două zile); turismul de sejur ‒ presupune praticarea activității de turism în același loc fiind definit de un grad de mobilitate redus. La randul lui turismul de sejur se subdivide în꞉ turismul de sejur scurt sau turismul de weekend ‒ este acel tip de turism care presupune una sau două înnoptări în zonele imediat apropiate locului de reședință; turismul de sejur mediu care este caracterizat de călătoriile cu durată standard (12-15 zile); turismul de sejur lung este practicat atunci când durata călătoriei depășește 30 de zile. Această formă de turism este practicată de regulă de turiștii de vârsta a treia care urmează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte mari.

După frecvența de manifestare a cererii avem următoarele forme de turism꞉ turismul permanent este organizat pe întreaga durată a anului calendaristic; turismul sezonier este strict legat de anumite condiții naturale sau târguri/festivaluri culturale sportive artistice;

Graficul 1.1 Structura turistică a târgurilor și expozițiilor după procentul de evenimente

Sursa: adaptare după Minciu, R.(2005), Economia Turismului, Editura Uranus, București.

Graficul 1.2 Structura turistică a târgurilor și expozițiilor dupa procentul de vizitatori

Sursa꞉ adaptare după Minciu, R. (2005), Economia turismului, Editura Uranus, București.

În funcție de motivația deplasărilor se disting următoarele forme de turism: turismul de agrement, care oferă prilej de desfășurare a activităților de agrement și de cunoaștere a noi locuri, a istoriei și a obiceiurilor lor. Din aceste punct de vedere se interferează cu așa-numitul turism cultural; turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic și un sejur ceva mai lung; turismul de tratament și cură balneară este legat de anumite stațiuni cu proprietăți terapeutice; turismul sportiv este reprezentat de deplasările pentru competiții sportive, incluzând o mare diversitate de sporturi de la cele de iarnă sporturile nautice, alpinism, la pescuit și vânătoare; turismul științific are caracter ocazional, un interes aparte îl reprezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale monumente ale naturii; turismul religios constă în pelerinajele credincioșilor la lăcașele de cult; turismul de cumpărături este reprezentat de deplasări în alte localități sau țări în scopul achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase; turismul de afaceri este practicat de angajați sau diferite persoane în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării și include: participarea la întâlniri de afaceri, conferințe și reuniuni precum și turismul politic care se referă la participarea la evenimente politice sau la sărbatori naționale. Aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialitățile politice.

După mijlocul de transport pot exista꞉ turismul rutier ‒ automobilismul motociclismul, cicloturismul; turismul feroviar este cea mai veche formă de călătorie practicată; turismul naval ‒ croaziere, turismul nautic-excursii cu caiac, șalupe, bărci motorizate pe diferite trasee fluviale; turismul aerian practicat pe distanțe lungi și foarte lungi și drumețiile ‒ cuprind deplasările pedestre cu scop recreativ ce se realizează deobicei în grupuri mici, excursiile montane;

După dezvoltarea socio-economică a regiunii vizitate: turismul urban se referă la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau desfășurarea diverselor activități; turismul rural este o soluție reușită pentru îmbinarea satisfacerii cerințelor turismului și exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile. Este potrivit turiștilor care doresc să petreacă vacanța în mijlocul naturii și să se reîntoarcă la obiceiurile tradiționale. Mijloacele de cazare presupun gospodăria țărănească, hanurile popasurile. Agroturismul este o subdiviziune a acestei forme de turism însă este mai stric din punct de vedere al condițiilor. Presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea la anumite activități agricole. În funcție de caracteristicele geografice și categoria valorilor turistice existente, turismul rural poate fi realizat în următoarele tipuri de sate: etnofolclorice, de creație artistică și artizanală, peisagistice și climatice, viti pomicole, pescărești, vânătorești, pastorale.

În concluzie, formele de turism se clasifică după o gamă largă de criterii, toate în strânsă legătură cu personajul principal, turistul. În funcție de proveniența, motivația deplasării, modul de achiziție a pachetului turistic, mijlocul de transport folosit sau gradul de mobilitate a turistului, turismul se grupează în mai multe forme și se perfecționează în concordanță cu cererile pieței pentru a acoperi nevoile tuturor tipilogiilor de turiști.

Tipologii de turiști și sursele de informare ale acestora

Toate aceste forme de turism nu ar fi posibile dacă, prin aceste servicii special concepute nu s-ar satisface nevoile acestui personaj, pe cât de complex pe atât de important turistul. Turistul este orice persoană care se deplasează într-un loc în afara reședinței sale pentru o perioadă mai mică de doisprezece luni și ale cărui motive de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate.

Pentru a-i înțelege pe turiști, prestatorii de servicii turistice fac apel la teoriile marketingului turistic precum și la comportamentul consumatorului. Unul dintre cele mai importante studii cu privire la comportamentului turiștilor este identificarea criteriilor de clasificare a turiștilor și furnizarea informațiilor cu privire la preferințele acestora și modalitatea de practicare a turismului, instrumente importante folosite pentru segmentarea pieței. Redau în continuare patru modele de comportament turistic descrise de Robert Lanquar, în cartea sa „Sociologie du tourisme et des voyages”:

Turistul sedentar-retras ‒ motivațiile care îl definesc sunt la nivel primar꞉

mare, soare, plajă. Veniturile sale sunt reduse, ca urmare în timpul călătoriei sale se va caza în unități de primirie turistică de categorie mijlocie dar care asigură o anumită categorie de confort și servicii. Pe parcursul călătoriei urmărește să-și păstreze obiceiurile.

Turistul sedentar-mobil este cel care combină motivația odihnei cu cea de a descoperi. Nivelul veniturilor sale este unul mediu înspre mare iar vârsta este cuprinsă între treizeci și cincizeci de ani. Pe durata sejurului caută să practice diverse sporturi, este interesat de populația locală și de vizitarea obiectivelor turistice.

Turistul itinerant este turistul care caută evadare culturală și socială. Face parte dintr-o elită cu venituri ridicate. Acest segment de piață se împarte în două categorii de vârstă a cărui comportament este diferit꞉ cei între patruzeci și șaptezeci de ani practică turismul în grupuri organizate, și cei cu vârste între douăzeci și cincizeci de ani care preferă practicarea turismul în mod individual sau în grupuri mici. Mijloacele de transport utilizate de această categorie de turiști sunt cele rapide, iar planificarea și vizitarea obiectivelor turistice sunt influențate de cărțile turistice. Perioada călătoriilor lor este de două până la trei săptămâni însă această categorie este mică numeric.

Turistul nomad caută contactul direct cu natura. De cele mai multe ori este tânăr dar se regăsesc în această categorie persoane de toate vârstele. Motivațiile variază în funcție de turist꞉ evadarea din cotidian, voiajul religios, artizanal sau artistic.

Teoreticianul în turism, Stanley Plog, adaugă prin cercetările sale încă două dimensiuni psihologice în funcție de care turiștii pot fi diferențiați în: turiști psihocentrici și turiști alocentrici. Astfel, turiștii psihocentrici au preocupări mai ales în ceea ce privește propria lor persoană, în timp ce turiștii alocentrici sunt curioși și foarte preocupați de lumea exterioară,sunt independenți și caută destinații și experiențe noi.

Turiștii psihocentrici au următoarele caracteristici꞉ caută produse turistice standardizate călătorii programate și organizate în întregime. Sunt adepții rezervărilor din timp, nefiind foarte activi preferă sedentarismul. Le plac destinațiile accesibile și oamenii din aceiași cultură, fiind neîncrezători și distanți față de cei care nu sunt ca ei.

La polul opus se află turiștii alocentrici care sunt aventuroși și preferă destinațiile turistice noi. Acceptă condiții modeste și le plac oamenii din alte culturi, fiind foarte atrași de diversitate.

Pe această cale inițiată de Plog au continuat și Nickerson N. și Ellis G., specialiști în turism și profesori universitari, care au combinat în jurnalul lor de cercetare turistică trăsăturile turiștilor alocentrici-psihocentrici cu caracteristicile psihologice introvertit și extrovertit. Introvertiții sunt tăcuți, revervați, atenți, se bazează pe cunoștințele lor și nu doresc să întâlnească alți oameni, de aceea au câțiva prieteni speciali cu care călătoresc. Extrovertiții sunt foarte mari amatori de distracție, nu sunt foarte preocupați de siguranța lor, le place să cunoască oameni și locuri noi.

Din combinarea acestor două dimensiuni psihocentrici-alocentrici și introvertiți-extrovertiți, Jackson și White au identificat patru categorii de turiști꞉ exploratorul aventurosul, ghidatul și grupatul.

Exploratorul este flexibil, are un scop difuz, se organizează de unul singur, este exclusivisit, nu este controlabil, evită mulțimile, și păstrează discreția asupra destinației.

Aventurosul este spontan, întreprinzător, inovativ și curios cultural. Călătorește cu prietenii dar și cu turiștii necunoscuți. El nu călătorește organizat, desfășoară activități opționale, explorează diferite culturi, destinații și locuri.

Ghidatul este predispus la izolare, preferă să fie singur ori într-un grup discret uneori călătorește numai cu partenerul de viață sau cu un prieten special. Preferă ca totul să fie aranjat pentru a evita neplăcerile, neînțelegerile sau cheltuielile suplimentare. Vizitează de mai multe ori destinațiile sale preferate și adoră să se relaxeze.

Grupatul este turistul de grup, amator de companie și menține uniunea grupului. Frecventează locurile care îi atrag pe turiști, participă la numeroase activități, inclusiv evenimente sportive, preferă locurile aglomerate și acțiunea.

Pentru toate aceste categorii de turiști informația are un rol esențial. Înainte de a pleca în călătorie, turiștii au nevoie de informații pentru a alege dintre multitudinea de opțiuni din ofertele turistice. Din această necesitate s-au dezvoltat surse de informații cu caracter turistic. Aceste surse pot fi categorizate după cum urmează꞉

Publicații offline de turism sau publicații cu caracter mixt sunt publicații cu conținut elaborat, fără a avea o viziune editorială. Aceasta categorie cuprinde revistele cataloagele, pliantele, flyer-ele, afișele. Comparativ cu mediul online, offline-ul are dezavantajul perimării informației până la publicare.

Online-ul reprezinta sursa de informații cea mai utilizată de turiști. Aceștia au la dispoziție întregul mediu online pentru a consulta diverse reviste online, bloguri de turism ghiduri turistice. Pot afla cu ușurință diverse păreri cu privire la o destinație turistică sau unitate de cazare cu ajutorul platformelor speciale și este cea mai ușoară modalitate de cumpărare a pachetelor turistice datorită timpului scurt care pe care această acțiune îl necesită si a ușurinței în ceea ce privește plata și accesarea sursei.

Graficul 1.3 Modalități de cercetare a călătoriilor on-line

Sursa http://industry.traveloregon.com/content/uploads/2013/02/Adventure-Market-2010.pdf accesat 16.04.2016 ora 19꞉23

Televiziunile și emisiunile de travel constituie o altă sursă de informare pentru turiști. Acestea oferă informații telespectatorului interesat sub formă de documentare. I se prezintă principalele atracții turistice, infrastructura, mâncarea specifică locației și tradițiile. Astfel potențialul turist își satisface pe deplin curiozitatea și poate decide cu ușurință dacă locația prezentată este sau nu pe placul său.

Evenimentele de turism sunt reprezentate de târgurile de turism, bursele de turism și evenimentele de profil, seminarii. Dezavantajul acestei surse este că se organizează la diferite intervale de timp și nu constituie o sursă continuă de informare.

Persoanele din industrie, parteneri, prieteni, constituie și ele o categorie. În cazul acesta însă informațiile pot avea caracter relativ, fiind cea mai puțin recomandată sursă.

Graficul 1.4 Surse de informare pentru turiști

Sursa http://industry.traveloregon.com/content/uploads/2013/02/Adventure-Market-2010.pdf accesat 19.04.2016 ora 20꞉00

Pe scurt, pentru a oferi o calitate mai bună a serviciilor lor, prestatorii de servicii turistice au făcut apel la teoriile marketingului pentru segmentarea pieței. În funcție de tipologiile turiștilor, aceștia concep pachete turistice care să satisfacă de la nevoia de recreere și odihnă a turistului sedentar, nevoia de cultură și evadare socială a celui itinerant până la nevoia de companie în călătorii a grupatului.

Sursele de informare la care turiștii pot apela sunt diversificate, însă datorită ușurinței duratei de timp relativ scurtă și cantitatea informațiilor, aceștia preferă mediul online ca sursă de informare în detrimentul informațiilor unei agenții specializate.

Potențialul turistic – concepte teoretice

Potențialul turistic reprezintă totalitatea elementelor naturale sau antropice care prezintă interes cultural, istoric și economic ce motivează deplasarea în scop turistic și concentrează turiști spre zona în care aceste elemente se află. La acestea se adaugă valorificările prin amenajări, infrastructură și unități de cazare. Potențialul turistic este caracterizat deci prin oferta turistică potențială a unei zone sau a unui teritoriu respectiv prin aglomerația de obiective turistice îmbinată cu baza tehnico-materială a zonei.

Această bază tehnico-materială este formată din infrastructură și structuri turistice.

Infrastructura este factorul care influențează direct gradul de dezvoltare al unei zone, aceste două elemente fiind direct proporționale. Infrastructura este indispensabilă pentru industria hotelieră și turistică și se clasifică în infrastructură generală (rețeaua de transport și comunicații, rețeaua tehnico-sanitară, rețeaua administrativă și de asigurare a populației) și infrastructură turistică (rețeaua tehnico-sanitară pentru stațiuni turistice și de agrement, grupuri administrative gospodărești, rețele de transport pe cablu în stațiuni montane, etc.).

Structurile turistice reprezintă mijloacele fizice de care se folosește turistul pentru realizarea activităților de turism. Acestea cuprind꞉ structuri de primire (hoteluri, moteluri cabane,vile), structuri de alimentație (restaurante, autoservire), structuri de agrement (cluburi, cazinouri, cinematografe, oricare alte instituții care pot asigura turiștilor activități de agrement), structuri de tratament, structuri de transport turistic.

În funcție de gradul de recunoaștere a acestui potențial putem clasifica potențialul turistic în potențial turistic latent ‒ elementele sunt foarte puțin cunoscute spre deloc; potențialul turistic cunoscut reprezentat de elementele turistice cunoscute care generează fluxuri turistice.

În funcție de specificul obiectivelor există potențial turistic natural și potențial turistic antropic. Potențialul turistic natural este format din totalitatea resurselor care prezintă interes turistic oferite de cadrul natural. Este alcătuit din: relief și geologie, climă hidrografie, vegetație, faună și natura ocrotită.

Structura patrimoniului turistic natural și influența asupra turismului

Tabelul 1.1

Sursa: contribuție proprie

Potențialul turistic antropic este reprezentat de totalitatea resurselor turistice rezultate ale creației umane, concretizate în elemente considerate generatoare de fluxuri de turiști. În cadrul potențialului turistic antropic se regăsesc elemente tehnico-economice, de artă și civilizație, socio-demografice, de cultură și istorie.

Structura patrimoniului turistic antropic

Tabelul 1.2

Sursa: contribuție propie

Structura de prezentare a unui obiectiv turistic

Tabelul 1.3

Sursa: Ielenicz, M., Comănescu, L. (2013), Turism teorie și metodologie, Editura Universitară, București

Putem spune că potențialul turistic este reprezentat de totalitatea obiectivelor turistice indiferent de natura sau forma lor, care concentrează turiști spre zona în care se află. Pentru a oferi servicii complete turiștilor, acestor obiective li se adaugă baza tehnico-materială care asigură servicii de cazare, de alimentație și agrement. Toate aceste sunt ajutate, în formarea de fluxuri de turiști, și valorificate de infrastructura care oferă turiștilor posibilitatea de a accesa obiectivele turistice.

Factori de influență ai activității de turism

Fiind o activitate atât de complexă, practicarea turismului depinde de o serie de factori care pot influența, favorabil sau nu, industria turismului. Acești factori determinanți ai activității turistice se clasifică după urmatoarele criterii:

După natura sau conținut, există factori economici (veniturile populației, oferta turistică, prețurile și tarifele produselor turistice), factori tehnici (evoluția mijloacelor de transport, dotările din unitățile hoteliere și de alimentație), factori sociali (gradul de urbanizare, timpul liber al turiștior), factori demografici (vârsta populației, categoriile socio-profesionale), factori psihologici și educativi (nivelul de școlarizare, educația familială, interesul pentru cultură, temperamentul), factori politici (regimul vizelor, formalități la frontiere, conflicte sociale, etnice sau religioase).

După rolul în determinarea activității de turism avem factori primari (veniturile populației, oferta prețurilor, timpul liber) și factori secundari (climatul internațional formalități de viză și la frontiere).

În funcție de direcți în care se manifestă, factorii de influență se clasifică în factori exogeni care se manifestă asupra posibililor turiști (modificarea veniturilor populației evoluția numerică a populației, gradul de urbanizare); factori endogeni cu influență asupra furnizorilor de servicii turistice (lansarea de noi produse, diversificarea gamei de produse turistice oferite, nivelul tarifelor pregătirea personalului).

Durata acțiunii în timp a factorilor de influență reprezintă un criteriu de clasificare. Astfel se disting factori cu acțiune permanentă (mărirea timpului liber modificarea veniturilor); factori sezonieri (succesiunea anotimpurilor, structura anului școlar și a sărbătorilor legale); factori conjuncturali (crizele politice sau economice calamități naturale, condiții meteorologice, conflicte armate).

Factori cu influență ridicată asupra activității de turism și modul de manifestare

Tabelul 1.4

Sursa: contribuție proprie

Pe scurt, factorii care influențează activitatea de turism sunt clasificați după patru criterii: după natura lor, după rolul lor în determinarea activității de turism, în funcție de direcția în care se manifestă, și după durata acțiunii lor în timp. Toți acești factori influențează direct sau indirect activitatea de turism. Dacă veniturile populației și tarifele practicate de prestatorii de servicii reprezintă un factor economic cu urmări directe asupra practicării turismului, factorii psiho-sociologici și structura pe vârstă a populației influențează turismul în mod indirect, prin cererea pentru o anumită categorie de formă de turism în funcție de preferințe, tendințe și vârsta turiștilor.

Distribuția produselor turistice

La fel de importanta ca pachetul turistic este și modalitatea în care acesta ajunge la turiști. Astfel, activitățile prin care se realizează vânzarea produsului turistic sunt reprezentate de distribuția serviciilor turistice. Transferul prestațiilor de la furnizor la consumator în ceea ce privește produsul turistic, se realizează prin două sisteme de distribuție.

Distribuția directă este de forma prestator de servicii – turist. În această situație cererile turistul se adresează direct prestatorului de servicii turistice. Distribuția directă este specifică turismului neorganizat, solicitatea serviciilor fiind facută pe parcursul efectuării activității de turism sau prin rezervare prealabilă iar mai apoi confirmate de către prestator.

Distribuția indirectă se prezintă sub următoarea formă – prestator de servicii turisticice –intermediar – turist. În această situație intermediarii sunt reprezentați de agențiile de turism. Se poate concluziona deci, că această formă de distribuție este caracteristică turismului organizat, unde călătorii preferă să apeleze la agenții specializate pentru a le organiza și asigura serviciile de care au nevoie.

Numeroasele societăți specializate care prin procesul de vânzare oferă posibilitatea ca pachetul turistic sa ajungă la turist sunt reprezentate în teorie de canalul de distribuție.

Principalele canale de distrubuție în industria turismului sunt:

canalul scurt de tipul producător – consumator. În acest caz turistul achiziționează serviciul turistic direct de la producător.

canalul mediu de forma producător ‒ intermediar – consumator. Între prestatorul direct și consumator intervin agențiile touroperatoare.

canalul lung cu structura producător – intermediar – intermediar – consumator. În acest caz pachetul turistic trece de la prestator la o agenție de turism touroperatoare la una detailistă de unde este achiziționat de client.

canalul foarte lung de forma producător – intermediar – intermediar – intermediar – consumator. Un exemplu pentru acest tip de canal de distrubuție îl reprezintă un pachet turistic oferit de prestator vândut de o agenție de turism din străinatate transmis unei agenții touroperatoare și achiziționat de la o agenție detailistă de către turist.

Distribuția pachetelor turistice se realizează prin două sisteme. Primul sistem este caracterizat de distribuția directă, în care turistul se adresează direct prestatorului, distribuție specifică turismului neorganizat. Ce-a de a doua formă de distribuție este cea indirectă. Intermediar între turist și furnizor este agenția de turism. Putem concluziona astfel că această formă de distrubuție este specifică turismului organizat.

Capitolul 2

Potențialul turistic din județul Hunedoara

2.1 Prezentarea generală a județului

2.2 Potențialul turistic natural și formele de turism aferente

2.3 Potențialul turistic antropic și formele de turism aferente

2.4 Contraste intre turismul urban si cel rural

2.5 Baza tehnico-materială

2.1 Prezentarea generala a județului

Așezarea geografică a județului se regăsește în partea central-vestică a țării, la intersecția paralelei de 460 latitudine nordică cu meridianul de 230 longitudine estică. Cu o suprafață totală de 7063 k, Hunedoara ocupă 2,9% din suprafața țării.

Județul se învecinează cu județul Bihor la nord si nord-vest, la est cu județul Alba în partea de sud-est cu județul Vâlcea, în sud cu judetul Gorj. În partea de sud-vest ca vecin a județului se află județul Caraș-Severin, iar în vest județul Timiș.

Relieful județului este unul accidentat, cu unități de relief distincte, ponderea majoritară fiind reprezentată de regiunile muntoase. Structura reliefului este completată de depresiuni intramontane și colinare, defileuri și zone depresionare.

Masivele de înalțimi mari și medii din sudul și sud-estul județului aparțin Carpaților Meridionali, Carpații Occidentali cuprinzând masivele mai mici din vest si nord. Masivele ce se regăsesc în teritoriul județului sunt: Masivul Godeanu care împarte județului un sector restrâns, sector dominat de structuri magmatice și cristaline datând din era jurasica; Munții Țarcu care de asemenea ocupă o suprafață restrânsă a județului sunt alcatuiți din structuri magmatice și sedimentare; Munții Retezat se regăsesc în întregime pe teritoriul județului și oferă o atracție turistică inedită prin concentrarea celor mai complexe forme glaciare din Carpații Meridionali; Munții Poiana-Ruscă alcătuiți din formațiuni metamorfice, magmatice și sedimentare. Din punct de vedere structural, masivul are în centru aspectul unui platou înalt, ferestruit adânc de ape, oferind o atractivitata spectaculoasă; Munții Parâng se regăsesc în partea de sud-est a județului, fiind predominați de vârfuri de peste 2200 de metri altitudine. Pe lânge aceștia, în Hunedoara se mai găsesc: Munții Vâlcan, Munții Șureaunu, Munții Metaliferi, Munții Zarand și Masivul Găina.

Depresiunile intramontane, existente în județul Hunedoara, Petroșani, Hațeg și Strei reprezintă treapta de relief cea mai joasă.

Clima orașului se încadrează într-un climat temperat continental. Temperatura medie anuală este de +9,60 C, media lunii ianuarie este de -2,80 C iar cea a lunii iulie de +30,20 C. Iernile sunt relativ umede, iar verile sunt însorite și ușor instabile.

În ceea ce privește asocierea climei cu relieful, etajarea, orientarea și fragmentarea reliefului determină condiții climatice complexe. Astfel, județul este caracterizat de un climat de munte descris prin 8 luni reci și umede și 4 luni temperate în zonele cu altitudine mare, și de un climat continental moderat de deal manifestat prin 4 luni reci și umede și 8 luni temperate în restul teritoriului.

Rețeaua hidrografică a județului Hunedoara este formată din bazinul râului Mureș. Este principala arteră hidrografică a județului pe care îl străbate pe o lungime de 105 kilometri. Bazinul râului are o suprafață de 6.591 kilometri² iar între cei mai importanți afluenți ai săi se numără Orăștie, Strei, Geoagiul și Călanul.

Râurile Jiu și Crișul Alb fac și ele parte din rețeaua hidrografică a județului. Râul Jiu participă cu un bazin hidrografic de 1.050 km², afluenții cei mai importanți fiind: Taia, Jieț și Bănița în timp ce Crișul Alb străbate Hunedoara pe o lungime de 66 de kilometri. Cei mai importanți afluenți ai Crișului sunt: Valea Satului și Ribița.

Din punctul de vedere al tipului de alimentare, rețeaua hidrografică este una de tip moderat.

Căile de acces rutier ale județul Hunedoara (anexa 1) sunt numeroase și acoperă județul din toate cele patru puncte cardinale, fapt care face Hunedoara un punct turistic accesibil din acest punct de vedere. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: DN7 sau E68 cu ruta Ungaria Arad – Deva – Sibiu – Pitești – Bucuresti; DN68A sau E673 care acopera traseul Deva – Lugoj Timișoara; DN76 sau E79 cu ruta Oradea – Brad – Deva; DN66 (E79) pe traseul Simeria Hațeg – Petroșani – Târgu Jiu – Filiași – Craiova; DN68 care acopera Hațeg – Caransebeș; DN7A cu ruta Petroșani – Obârșia Lotrului – Voineasa Brezoi.

Liniile ferate care fac Hunedoara o destinație accesibilă sunt: Brașov – Sibiu Simeria Deva – Ilia – Arad ‒ Ungaria; Ilia – Faget – Lugoj; Deva – Brad – Ineu; Simeria ‒ Hațeg Petroșani – Târgu Jiu ‒ Filiași – Craiova; Subcetate (Hațeg) – Sarmisegetuza – Poarta de Fier a Transilvaniei –  Oțelu Roșu – Caransebeș.

Conform registrelor de dijme papale, Hundeoara a fost atestată istoric în anul 1265 sub numele de Hungnod, însă vechimea acestei așezări nascută la poalele dealului Sânpetru este mult mai veche decât atestarea documentară.

Arheologii au descoperit în vatra orașului și în împrejurimi urme de locuire ce datează din epoca pietrei. Semne ale civilizației geto-dacică și romană au fost descoperite prin dezvelirea unor tezaure monetare din vremea dacilor și a unor monede romane, dezvăluiri ce dovedesc contacte economice și posibil sociale a celor două civilizații. O altă dovadă a așezărilor umane din a doua etapă a Epocii Fierului ce poartă amprenta civilizației geto-dacică se află în Munții Orăștie, la Grădiștea Muncelului, unde se găsește Sarmizegetusa Regia, capitala regilor daci Burebista și Decebal iar în depresiunea Hațeg se găsesc ruinele capitalei Daciei Romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa. După cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, zona de azi a Hunedoarei a atras atenția prin bogățiile sale, în mod deosebit fierul. Pe terasele din jurul cetății de pe Dealul Sânpetru au fost găsite o cantitate mai mare de o tonă de lupe de fier și un atelier metalurgic în cadrul căruia se aflau opt cuptoare din vremea daco-geților.

La 18 septembrie 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg îl înnobilează pentru activitatea militară deosebită pe cneazul Vocu din Cinciș, dăruindu-i domeniul regal Hunedoara. În același document sunt pomeniți și alți stăpânitori ai cetății, printre care și Iancu, fiul al lui Voicu, care începe un proces de modernizare a castelului Corvinilor. După moartea lui Iancu, fiul sau, Matia Corvinul este numit moștenitor iar Hunedoara devine târg al fierului metal care va avea valoare de monedă. Orașul ajunge în secolul XVII la o situație economică prosperă, astfel că Matia Corvinul scutește locuitorii de plata dărilor față de stat.

În 1514 răscoala țărănească condusă de Gheorghe Doja și înăbușită de Ioan Zapolya cu sprijinul nobilimii, a condus la închidera în cetate ca pedeapsă a multor țărani de pe domeniul Hunedoarei.

Dupa cel de-Al Doilea Război Mondial, industria Hunedoarei a luat amploare cunoscund o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluției din 1989 Hunedoara producea peste trei milioane de tone de oțel și peste două milioane de tone de cocs metalurgic. Datorită forței de muncă atrasă ca urmare a acestei dezvoltări, populația județului a ajuns la aproximativ 89 000 de locuitori. Această creștere a condus la dezvoltarea spațiului de locuit construirea de noi unități de învățământ, sănătate și cultură.

Stema județului Hunedoara (anexa 2) este compusă dintr-un scut împărțit sub forma unei furci răsturnate. În primul cartier, pe fundal roșu, este reprezentat un personaj stând în picioare, având în mâna dreaptă un scut oval, cu mâna stângă sprijinind sabia. Costumația scutul și arma sunt specifice luptătorilor daci. În cel de-al doilea cartier, pe fundal albastru este reprezentat un personaj purtând costum specific împăraților romani, care ține în mâna stângă un document în formă de papirus. Cele două personaje, Decebal și Traian vorbesc despre istoria antică și etnogeneza poporului român. În cel de-al treilea cartier galben se află blazonul familie Corvin: un corb ținând în cioc un inel de argint, cu piatră roșie, stând pe o ramură de stejar.

În concluzie, Hunedoara este județul din partea central-vestică a țării care are o suprafață totală de 7063 k, reprezantând 2,9% din suprafața României.

Datorită reliefului accidentat cu unități distincte dar predominat muntoase, clima județului este caracterizată prin condiții complexe: 8 luni reci și umede și 4 luni temperate în zonele cu altitudine mare, și 4 luni reci și umede și 8 luni temperate în restul teritoriului, clima încadrată într-un climat temperat continental.

Rețeaua hidrografică este formată din bazinele râurilor Mureș Jiu și Crișul Alb cu afluenții aferenți la care se adaugă lacurile glaciare din masivele Retezet Godeanu, Țarcu și Parâng.

Din punct de vedere istoric, județul este un tezaur national cu rădăcini din epoca de piatră epoca fierului, cu urme clare ale civilizației geto-dacă și romană. Momente importante din istoria țării pomenesc Hunedoara: bătălia împotriva otomanilor condusă de Iancu de Hunedoara în secolul al XV-lea, răscoala țărănească din 1541, răscoala iobagilor condusă de Horia, Cloșca și Crișan din 1784, participarea la evenimentele revoluției din 1848-1849 sub conducerea lui Avram Iancu.

2.2 Potențialul turistic natural și formele de turism aferente

2.2.1 Potențialul turistic morfologic și formele de turism aferente

Munții Parâng aparțin Carpaților Meridionali, fiind cei mai mari ca suprafață dintre masivele muntoase ale României: măsoara aproximativ 50 de km de la est la vest și circa 25 de km de la nord la sud, cupând o suprafață de 1100 km2. Sunt delimitați la nord de Munții Șureanu, la este de râurile Olteț și Lotru, la sud sunt delimitați de șirul depresiunilor Novaci și Baia de Fier, iar la vest de Valea Jiului. Cel mai înalt vârf muntos este Parângul Mare cu 2519 m altitudine fiind al patrulea cel mai înalt vârf din România.

Urmele ghețarilor din cuaternar se observă și astăzi prin uriașele circuri glaciare, văi glaciare clar conturate de pereții aproape verticali. Căldările Parângului adăpostesc aproape 40 de lacuri de origine glaciară, dintre ele Oglinda Mândrei, Mija, Roșiile sau Câlcescu fiind de o frumusețe tulburătoare. Relieful este ideal pentru practicarea alpinismului, zborul cu parașuta, deltaplanul, bungee jumping. Pârtiile de ski și telescaunele sunt active din decembrie până în martie.

Munții Retezat, supranumiți „Bijuteria Carpaților”, fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Retezat-Godeanu întinzându-se pe o suprafață de peste 38.138 ha. Se înalță între două depresiuni importante, Depresiunea Petroșani și Depresiunea Hațeg și între două râuri, Râul Mare și Jiul de Vest. Cel mai înalt vârf al masivului este vârful Peleaga care atinge 2509 metri altitudine. Munții sunt vizitați pe timpul verii de aproximativ 10.000 de turiști din care 20% sunt turiști străini veniți din Ungaria și Republica Cehă. Aceștia vin în mod special pentru drumeții, alpinism, aici regăsindu-se peste 20 de vârfuri mai înalte de 2000 de metri, și nu în ultimul rând pentru natură.

Pe lângă atracțiile naturale și mediul propice pentru practicarea sporturilor și-au făcut loc și legendele. Retezatul este prezentat ca locul de baștină al pelasgilor, cei mai vechi oameni de pe pământ, sau potrivit istoricilor greci Homer și Eschil, strămoșii elenilor. Pelasgii erau menționanți ca viețuind în vremea Potopului lui Noe, iar miturile antice arată ca au fost civilizați de Prometeu, cel care le-a adus focul, furat de la zei. Legenda formării lacurilor spune că pe vremuri, în această zonă, trăiau uriași, care pentru a-și potoli setea își coborau brațele și săpau căldări adânci în piatră în care se aduna apa. Numele muntelui este dat de legenda potrivit căreia un flăcău al locului a înfrânt uriașii, iar capul retezat al unuia dintre ei s-a transformat într-un munte de piatră, munte denumit Retezat.

Munții Țarcu ocupă regiunea de nord-vest a Carpaților Meridionali. Altitudinea maximă a masivului este atinsă în vârfurile Căleanu, cu 2.192 m, Țarcu, cu 2.190 m, și Pietrii cu 2.162 m. De pe platourile Muntelui Țarcu se poate admira în întregime Țara Hațegului. În jurul platoului sunt căldările glaciare Groapa Căleanului și Căldarea Șuculețului în nord Seiul și Căldarea Izvorului la sud-est, Mutătoarea, Groapa, Oboroace și Gropița în vest.

Pentru amatorii de drumeții, munții Parâng reprezintă alegera ideală prin multitudinea și diversitatea traseelor turistice montane prezente: Borlova – telescaun Valea Craiului Complexul turistic ,,Muntele Mic”; Poiana Mărului – Piatra Scorilei – Complexul turistic ,,Muntele Mic”; Armeniș – Feneș – Valea Râului Lung – Plopu – Poiana Zloaba – Poiana Strigoniu – Cuntu; Șaua lepii – Vf. Custurii – Vf. Bloju – Vf. Pietrii – Vf. Scărișoara – Vf. Petreanu – (a. Sarmizegetusa b. Clopotiva); Cabana ,,Gura Zlata” – Valea Mare – Cioaca Bodului – Vf. Petreanu; Poiana Mărului – Buza Nedeii – Vf. Poiana Nedeii – Vf. Bistricioara Vf. Mătania (Nedeia).

Munții Poiana Ruscă, aparținând Carpaților Occidentali, se întind pe o suprafață de cca 2.640 km2, având altitudini de 700 – 1000 m. Ceea ce se evidențiază în peisajul zonei sunt stâlpii vulcanici de andesite, situați la vest de Deva, ce formează măguri proeminente. În culmile proeminente ale munților există mici cătune montane care dorită izolării s-a permis păstrarea unor tradiții și obiceiuri representative pentru această zonă. Pe lângă turismul rural care poate fi practicat aici, peștera de la Românești reprezintă și ea o atracție turistică atât științifică cât și culturală, datorită concertelor simfonice ce se organizează la începutul fiecărei toamne.

Probabil unul din cele mai misterioase și inconjurat de legende din țară, Lacul Cinciș situat la 800 m altutitudine și cu o suprafață de 867 hectare, a luat naștere prin ridicarea unui baraj în anul 1962, înghițind vechiu sat Cinciș.

Atestat documentar în 1300, se spune că numele acestui sat vine de la „cei cinci inși”. Luptători viteji, salvându-l pe regele lor din mâna turcilor, într-o luptă dată în locul numit astăzi Poiana Turcului, cei cinci au primit răsplată plaiul și au întemeiat așezarea prin ridicarea a cinci case.

Înghițind întregul sat, cimitirele și bisericile, superstițiile spun că lacul ar fi blestemat. Animalele nu se apropie de apă, iar în miez de noapte se pot vedea chiar spiritele celor morți iscând furtuini în mijlocul lacului. Scafandrii care au exploatat fundul lacului au ieșit la suprafață îngroziți, povestind despre șerpi și întunericul apăsător. Localnicii relatează că unul dintre scafandri, ajuns în zona cimitirelor s-a grăbit să ajungă la suprafață, unde nu a mai scos nici un cuvânt și a cerut ajutor psihologic specializat.

Biserica înghițită de apă datează din anul 1360, iar în perioadele secetoase se poate obeserva turla bisericii deasupra apei.

Pescuitul sportiv, plimbările cu jet-skiul, skiul nautic și oricare alte activități sportive nautice sunt permise.

Râul Cerna izvorăște din Munții Poiana Ruscă, alimentează Lacul Cinciș, străbate județul și se varsă în Mureș. Numele râului provine din limba slavonă însemnând „apă neagră”. Numele este reprezentativ deoarece în perioadele ploioase, apa se tulbură și își schimbă culoarea.

Dintr-o lungime de 73 de km, 65 străbat masivul Poiana Ruscă, astfel urmărirea cursului râului este o adevărată operă peisagistică. Râul străbate etaje montane care se intercalează cu spații întinse. De la izor până la Cinciș, râul este strâmt și adânc din cauza munților foarte apropiați de albia râului, urmând ca mai apoi traseul să fie lărgit de o vale. Localități precum Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii sunt așezate de-a lungul cursului râului sub formă de cătune.

Înlăturând peisajul ce poate fi admirat prin urmărirea cursului râului, acesta se adaptează pentru practicarea raftingului, un sport acvatic ce presupune presupune coborarea pe rauri montane cu barca pneumatica. Alte sporturi nautice ce pot practicare pe râul Cerna sunt caiac-canoe, canotaj, plimbări cu jet-skiul.

Acest mediu natural al județului este foarte flexibil, adaptându-se la practicarea unei unei game largi de forme de turism.

Turismul de odihnă și recreere reprezintă o formă de relaxare fizică și mentală obținută prin schimbarea peisajului. Cadrul natural oferă condiții propice pentru practicarea acestei forme de turism întrucât aceasta valorifică calitățile estetice ale peisajelor naturale. Este cea mai frecventă formă de turism praticată în România, cu vârfuri de cerere în cele două sezoane extreme. Durata de practicare predominantă este cea medie și este preferată de turiști din toate categoriile de vârstă și statut social.

Turismul montan este un turism de sejur pentru odihnă și recreere, și se justifică prin prezența Carpaților pe teritoriul județului și include o mare diversitate de forme de turism: turismul montan climateric ce are la bază condiții bioclimatice cu caracter stimulativ, turismul de drumeție montană, susținut de prezența unor componente morfologice deosebit de atractive, turismul de escaladă sau alpinismul care ne introduce în turismul sportiv. Această formă de turism este în legătură directă cu un relief fracturat cu versanți abrupți. Alte sporturi ce pot fi practicate în cadrul acestei forme de turism sunt sporturile extreme: zborul cu parașuta, parapanta, deltaplanul, bungee-jumping, ofroad caiacul rodeo dar și pescuitul sportiv, practicare a skiului în Parâng, Pasul Vulcan, Râușor Straja și pârtii cu telescaun, active din decembrie și până în martie.Se poate practica vânatul sportiv de: căprior, cerb, mistreț, iepure, urs, lup, vulpe precum și pescuitul sportiv în lacul de baraj Cinciș.

Turismul sportiv este practicat în principal de turiști tineri, fără copii și care prezintă o situație financiară bună datorită echipamentelor costisitoare. Această formă de turism nu este una din cele mai dezvoltate la noi în țară, în ciuda potențialului, majoritatea practicanților fiind turiștii străini.

2.2.2 Potențialul turistic de terapie și formele de turism aferente

Primele date referitoare la existența localității Germisara vin de pe vremea dacilor. Localitatea este situate în bazinetul depresionar al Munților Metaliferi fiind cunoscută pentru apele termale denumite Băile Romane de la Germisara (anexa 3), caracterizate prin ape minerale alcaline, ușor sulfuroase, bicarbonatate, magneziene și mezotermale.

Conform științei toponimice numele de „germisara” (germi-cald, fierbinte; sara-apă) este de origine dacă, fapt ce indică folosirea băilor înainte de venirea romanilor. Aceștia din urmă au amenajat o rețea de canale pentru a dirija apa de la sursă spre bazinele săpate în pământ căptușite cu scândură. După această amenajare, romanii au transformat peștera cu ape termale într-un loc de cult. S-au descoperit mai multe monede din bronz și argint, precum și plăcuțe din aur dedicate zeităților tămăduitoare și protectoare ale apelor termale. În această aree sacră au fost amenajate altare și statui ale zeiței Diana. De asemenea au fost descoperite și statui reprezentându-i pe Esculap și Egee, monumente ridicate de către Furius Saturninus, guvernator al Daciei. Toate aceste descoperiri vorbesc despre importanța de atunci a acestor ape.

După retragerea romanilor și până în Evul Mediu nu se găsesc date referitoare la aceste izvoare. Primele mențiuni din Epoca Feudală provin de la un comandant al gărzii Principelui Ioan Sigismund Zapolya. Acesta menționează la mijlocul secolului XVI refacerea băilor de către Regina Isabela, consorta lui Ioan Sigismund.

După mai multe oscilații, apa din cavitate s-a permanentizat la 2 metri sub nivelul inițial. Pentru utilizarea în continuare a băilor, singura soluție a fost săparea unei galerii după modelul sistemului de minerit.

Aceste izvoare de apă sunt valorificate în cadrul stațiunii Geaogiu – Băi unde sunt sunt amenajate bazine cu ape termale folosite în scop terapeutic. Stațiunea a câștigat titlul de rezervație natural de tip mixt. Se desfașoară pe o suprafață de 8 hectare reprezentând un complex forestier de protecție a izvoarelor de apă.

Aceste băi sunt ideale pentru praticarea turismul de tratament și cură balneară. Acestă formă de turism vine în completarea celui de odihnă și recreere. Necesită însă dotări speciale și personal calificat. Majoritatea turiștilor care practică această formă de turism este formată din persoane de vârsta a treia. Se practică pe toată durata anului în sejururi de durată medie (aproximativ 5 sau 6 zile, ceea ce constituie cel mai ridicat indice raportat la alte forme de turism) sau lungă. Datorită procesului de îmbătrânire demografică, acestă formă de turism este printre cele mai practicate. În plus, puterea de cumpărare a unei persoane de vârsta a treia este superioară cu 30% oricărei alte categorii de vârstă, lucru care amplifică cererea pentru turismul balnear.

Peste 95% din turiștii stațiunilor balneare din țară sunt romani, iar categoria principala o constituie persoanele de peste 50 de ani. În procent de 5% se numără turiști străini proveniți în special, din Israel, Germania, Olanda, Franța, Belgia, Italia, Ungaria și Spania. Aceștia preferă în egală măsură tratamentele de relaxare și proprietățile curative ale apelor, și optează pentru pachetele balneare superioare.

2.2.3 Rezervații naturale, arii protejate și formele de turism aferente

În Parcul Național Retezat turiștii pot contempla frumusețea peisagistică a florei: arbori și arbuști cu specii de conifere și foioase precum pin, molid, brad stejar, paltin, tei, fag. Aici se găsesc peste 1100 de specii de plante dintre care 90 sunt specii endemice: floarea de colț, albăstreaua de munte, clopoțel de munte, șofran, orhidee.

Fauna se află în echilibru total, astfel încât pot fi văzuți urși, lupi, râși, mistreți dar și ierbivore capre negre, cerbi, căprioare și iepuri. Cele 185 de specii de păsări (cocoș de munte potârniche de tundra, pescăruș albastru, barza neagră, ciocănitoare cu spatele alb, șoim călător), 9 specii de reptile și 5 specii amfibieni (brotacul verde de copac, broasca roșie de pădure, salamndra de foc, tritonul de munte, șarpele lui Esculap, vipera cu corn) fac din Retezat o arie protejată de interes național, arie ce se întinde pe o suprafață de 38.138 haectare din Masivul Retezat-Godeanu. În zona calcaroasă sunt peșteri și avene, locul preferat al celor 19 specii de lilieci, care trăiesc în Retezat

Din cele peste 80 de lacuri glaciare, formate în căldările ghețarilor preistorici, prin acumularea apei provenite din ploi și zăpezi. Lacul Bucura aflat la o altitudine de 2041 m cu o suprafață de 8,86 ha, fiind cel mai întins. Adâncimea maximă este de numai 15, 5 metri deși este alimentat de 5 izvore. O legendă a locului spune că lacul a fost punctual de întâlnire al haiducilor, locul unde se adunau și își împărțeau comorile. Cum potera era pe urmele lor haiducii aruncau aurul în lac, aur care așteaptă și astăzi să fie scos la lumină.

Lacul Zănoaga, cu cei 29 m adâncim este cel mai adânc lac glaciar din țară.

Datorită multitudinii și frumuseții acestor lacuri, Parcul Retezat a primit numele de „tărâmul fermecat cu ochi albaștri’.

Tăul fără fund sau Mlaștina de la Peșteana este o rezervație botanică ce se întinde pe o suprafață de 2 hectare, localizată pe teritoriul satului omonim. Este una din cele mai sudice mlaștini oligotrofe din țară, reprezentând o colmatare subrecantă prin sfagmatizare a unui lac preistocenic. Plantele carnivore și prezența plantei “roua cerului”, una din cele mai rare din țară, fac Mlaștina de la Peșteana una din cele mai importante obiective turistice din Apuseni.

Unul dintre puținele locuri din Europa unde trăiește zimbrul este Rezervația de zimbri de la Hațeg. Specie care în perioada medievală a dominat pădurile de foioase din Europa, este astăzi în pericol cu doar 3600 de exemplare la nivel mondial.

Rezervația s-a înființat în anul 1958, ca măsură de protejare a speciei. Cu o suprafață de 40 de hectare, Pădurea Slivuț, rest al unei păduri de stejari care a fost restrânsă din cauza defrișărilor pentru extinderea activității agricole, reprezintă un ecosistem natural. Unic la această rezervație este faptul că este primul teritoriu din România unde zimbrul european

și-a făcut apariția. În anul 1958 a fost adusă din Polonia prima pereche de zimbri, urmând ca după 5 ani să fie adus un alt exemplar. Aceștia s-au îmnulțit, astfel că în anul 1979 în rezervație exista un număr de 12 zimbri. O parte din zimbri născuți în rezervație, toți primind nume care încep cu litera „R” de la România, au fost duși în alte locuri din România unde

s-au format mai apoi alte rezervații de zimbri, respectiv la Vânători Neamț, Neagra Bucșani Grădina Zoologică din București.

În prezent mai există aproximativ trei mii de zimbri în toatî lumea, toți descendenți din 12 exemplare.

Geoparcul Dinozaurilor este o arie protejată aflată în sud-vestul județului Hunedoara, pe teritoriul orașului Hațeg. Înscris în Rețeaua Europană a Geoparcurilor și în patrimoniul Unesco, Geoparcul Dinozaurilor este singurul geoparc din România recunoscut de aceste două instituții, precum si primul geoparc din Europa de Sud-Est care în 2005 a obținut acest statut internațional.

Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic, ecologic, arheologic, istoric și cultural. Elementul care personalizează această rezervație este reprezentat de siturile cu urme ale existenței dinozaurilor din perioada Cretacică. Urme de existență ale dinozaurilor pitici s-au găsit în Depresiunea Hațegului, importanța științifică și atractivitatea fiind caracterizate de unicitatea în lume și descoperirile de cuiburi cu ouă și embrioni de dinozauri.

Un alt element de atracție aferent geoparcului este traseul Drumul vulcanilor. În urmă cu 7 de milioane de ani Țara Hațegului era parte a unei insule vulcanice aflată pe fundul Oceanului Thetys. Lava, cenușa și pietrele încinse ale vulcanilor reprezintă baza plăcilor tectonice ce au dat naștere munților Carpați.

Pe parcursul acestui traseu care spune poveste vulcanilor preistorici găsim Bombele Vulcanice din Țara Hațegului. Acestea sunt fragmente de lavă sau roci din coșul vulcanic aruncate în aer în timpul erupțiilor vulcanice. Dimensiunile mari ale bombelor arată că centrul exploziei vulcanice este în imediata apropiere. Lava care stă la baza acestor bombe este lava andezitică, cu semne ale unei răciri rapide trădată de exfolierea concentrică a bombelor.

Sutele de specii de plante, existența viperei cu corn și a mai multor tipuri de minerale rare i-au convinvs pe biologi să declare Măgura Uroiului zonă protejată. Pe dealul format ca urmare a activităților vulcanice intense, arheologii au găsit urme de locuire umană din neolitic.

Arheologicii susțin că pe acest deal ar fi existat o cetate dacică sau un castru roman. Ambele teorii sunt valabile, însă cert este că la forma actuală a dealului, formă de cușmă dacică, au contribuit intens carierele de piatră, cariere ce au funcționat de pe vremea romanilor și până acum două secole.

Situată în partea de nord orașului Petroșani, unde se întâlnesc Munții Retezat cu cei ai Sebeșului, Peștera Bolii este accesibiliă pe toată lungimea ei, una din puținele peșteri de acest tip în România. Având o lungime de 466 de metri și doar 3 metri înălțime, galeria principală a peșterii se lărgește pe alocuri, formând adevărate săli spațioase. Începând cu perioada interbelică, în cea mai mare sală a peșterii, denumită Sala de concert și dans datorită acusticii, au fost organizate concerte muzicale. Cu ajutorul proiectoarelor de lumină administratorii peșterii au reușit sa creeze pe unul din pereți iluzia unei imagini cu Maica Domnului și Pruncul. Peștera este recunoscută și la nivel intenațional, scene din documentarul german „Legenda Nibelungilor” fiind filmate aici. Numele peșterii provine cel mai probabil de la familia Bolia care în secolul XV a avut proprietăți de pământ în zonă.

Cheile Bănița (anexa 4), la origine o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit, sunt sculptate în calcare mezozoice de pârâul Jupâneasa, același pârâu care se pierde în pachetul de calcarele jurasice și sapă peștera Bolii. Acest obiectiv spectaculos se află pe ruta Hațeg – Petroșani. Cei aproximativ 200 de metri sunt cel mai ușor de vizitat prin apa care nu depăsește niciodată nivelul genunchilor. În jurul cheilor se dezvoltă o floră bogată care cuprinde numeroase specii, majoritatea fiind endemisme: cetina de negi, liliacul, mojdreanul sânzine, cujdă.

Toate aceste obiective naturale constituie baza turismului științific din județul Hunedoara. Formă componentă a ecoturismului, turismul științific se practică în mod deosebit în parcuri naționale, arii protejate și peșteri, unde se urmărește îmbogățirea cunoștințelor legate de specii de plante și animale, elemente morfologice dar și cunoștințe pluridisciplinare corelate cu obiectivele turistice vizitate (biologie, zoologie, geografie istorie, etc.). Ecoturismul promovează dezvoltarea durabilă prin protejarea naturii și restricționarea activităților desfășurate. Principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii precum și desfășurarea activităților prin intermediul cărora intră în interacțiune cu mediul natural și care au impact minin asupra naturii. E. Fennel (1998, citat de M. Dinu, 2002) consideră ecoturismul ca fiind o formă de turism durabil, bazată pe resursele naturale, care este concentrată cu prioritate pe contactul direct cu natura și pe însușirea cunoștințelor despre natură, și care trebuie să aibă un impact scăzut asupra mediului, fără consumuri orientat spre binele comunităților locale. El se desfășoară în areale naturale și trebuie să contribuie la conservarea sau protecția acestora.

Pe scurt, potențialul turistic natural al județului Hunedoara se constituie din masivele montane ale Carpaților Meridionali și Occidentali, cu înălțimi de peste 2000 de metri care prezintă relief glaciar cu spectaculoase circuri și văi. Depresiunile, cheile și peșterile adăpostesc numeroase specii de plante endemice și vulnerabile.

Hidrografia județului, ca parte a potențialului turistic natural, este compusă din lacuri glaciare din Munții Retezat și Parâng, unice în țară atât prin caracteristicele lor cât și prin legendele atribuite, Băile Romane de la Germisara și lacul Cinciș.

Rezervațiile naturale vin în completarea hidrografiei și întregesc potențialul turistic al județului prin elementele unice în România, prezentând semne de existență a viețuitoarelor din epoca Cretacică și urme ale erupțiilor vulcanilor care în trecut formau Țara Hațegului.

Cadrul natural al județului este unul variat, cu numeroase obiective turistice ce acoperă necesitățile tuturor tipurilor de turiști: de la drumeții și trasee montane, la urmărirea legendelor apelor blestemate, turiștii sunt îndreptați spre practicarea ecoturismului în rezervațiile naturale și admirarea peisajului ca formă de recreere, practicarea sporturilor extreme, sau la polul opus, practicarea turismului balnear.

2.3 Potențialul turistic antropic și formele de turism aferente

2.3.1 Obiective turistice religioase și forme de turism aferente

Atestată documentar în anul 1292, satul Gurasada adăpostește la marginea localității ctitoria ortodoxă cu hramul „Arhanghelul Mihail”, Biserica din Gurasada. Locașul de cult este unul din cele mai vechi și valoroase monumente, inclus de peste un secol pe lista monumentelor istorice din Transilvania. Biserica este încadrată în sfera arhitecturii romanice singulară ca formă în spațiul hunedorean,

Arheologii, prin cercetările înterprinse în anii 1977 și 1984, au ajuns la teoria conform căreia aspectul actual al clădirii este rezultat din patru etape de construcție distincte: etapa primară se speculează a fi undeva în secolele X – XI, cea de-a doua etapă la sfârșitul secolului XIII a treia etapă se consideră a fi în secolul XIV, iar cea de-a patra etapă în secolul XVIII.

O ipoteză a istoricilor spune că biserica a fost ridicată la sfârșitul secolului XIII, pentru supușii iobagi, de membrii familiei nobile maghiare Akos din Ilia, însă luată în considerare vechimea aproximată de arheologic, construcția bisericii trebuie atrubuită unor cneji ai locului.

Ansamblul iconografic a fost realizat de colaborarea dintre un pictor transilvănean și muntean, ansamblu care ilustrează unificarea artistică a provinciilor românești. Pictura pronaosului a fost realizată de pictorul Ioan din Deva, care pe langă valoarea artistică a picturii, a adăugat și o valoare morală. Pictura ilustrează „Judecata de Apoi” și redă 30 de păcate. Printe tâlhari și criminali, pictorul îi enumeră și pe „jupânii care fac lege strâmbă” „bogatul nemilostov”, „împărații tirani”, „cei ce objiduiesc pe cei săraci”. Toate aceste nedreptăți au fost sursa de inspirație ce au determinat izbucnirea celei mai mari răscoale țărăneși din Transilvania, răscoala de la 1784 condusă de Horia, Cloșca și Crișan.

Hunedoara revendică un alt edificiu religios spectaculos: Rotonda de la Geaogiu cunoscută și sub denumirea de Capela Romanică. Biserica este cel mai vechi edificiu de cult conservat din România, fiind singura rotondă din țară care se mai afla în picioare. Aparține arhitecturii medievale, construită din cărămidă romană și piatră de râu, în jurul bisericii existând un cimitir în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea.

Pe lângă Capela Romanică, se regăsește o altă biserică, construită de asemenea din cărămidă romană. Se remarcă la această biserică doi lei funerari așezați la intrarea în biserică.

Edificiul a fost introdus în circuitul turstic abia în anul 2012.

Un monument ce atrage atenția de departe este Biserica Moartă (anexa 5). Ctitoria se află în comuna Bretea Română din Hunedoara, datând, probabil, din mijlocul secolului al XVIII-lea.

Istoria edificiului spune că biserica a aparținut maghiarilor de religie reformată din sat. Cu timpul maghiarii au dispărut, biserica ajunâgând în stare de degradare. În anul 1978 ortodocșii satului au cumpărat-o și au refăcut-o, devenind biserică ortodoxă. Sfințită în anul 1981, vechea biserică ortodoxă a rămas în paragină, devenind Biserica Moartă.

Biserica Mânăstirii Colț se află la poalele munțilot Retezat, în comuna Râul de Mori din Hunedoara și aparține Familiei Cândeștilor. Funcționează ca schit cu obște de călugări și poartă hramul „Duminica tuturor Sinților”. A fost construită în secolul XIV și se remarcă prin picturile murale din interior și turnul amplasat peste altar.

În secolul al XVII, calvinii i-au alungat pe călugării așezați aici în a doua jumătate a secolului XV, mânăstirea ajungând în paragină. În timpul perioadei comuniste biserica a fost folosită drept grajd de animale, ajungând în paragină. Dupa revoluția din 1989 schitul a fost restaurat și s-a reluat activitatea monahală.

Țara Hațegului adăpostește una din cele mai renumite mânăstiri din țară: Mânăstirea Prislop. Poziționată la 640 de metri, într-o poiană din depresiunea Hațegului, mânăstirea a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, îndrumătorul monahismului românesc în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Aici Sfântul Nicodim a copiat Tetraevangheliarul slavon, scris pe pergament împodobit, care se păstreaza la Muzeul de Artă și Istorie Națională din București, lucru dovedit de însemnarea de la sfârșitul pergamentului care menționează locul și data.

În anul 1948 Părintele Arsenie Boca începe restaurarea mânăstirii, urmând ca mai apoi să se organizeze ca mânăstire de maici. Clopotnița de pe stâncăria dealului, parcul cu brazi argintii arțari, pini decorativi și magnolii și saivanul mânăstirii, au fost concepute de părintele Arsenie. S-a organizat de asemenea o cooperativă mânăstirească unde s-au executat primele țesături cu alesături cu motive din zonele Sibiului, Făgărașului și Hunedoarei.

Mânăstirea reprezintă astăzi un monument valoros de artă medievală și un așezământ monahal care atrage credincioși din toată țara.

Tot în Țara Hațegului găsim și Biserica Densuș. Biserica este construită din materiale „reciclate” din marmură, coloane și pietre funerare din vremea romanilor. Este considerată unul din cele mai bizare monumente întrucât arhitectul a avut viziunea de a ornamenta biserica cu țigle care serveau romanilor pe post de acoperiș. Deasupra altarului, pe acoperiș sunt așezați coadă în coadă doi lei, ornament care duce creștinii la gândul că biserica ar putea avea origini păgâne. Anul în care a fost pusă cea dintâi piatră funerară la temelia bisericii rămâne un mister, unii istorici susținând că este primul edificiu religios de pe pământurile României.

Județul are o bază bogată pentru practicarea turismul religios, care, cu o pondere de 26% în fluxul turistic total, are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual. Această formă de turism implică un anumit nivel de instruire și de cultură din partea turiștilor, pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii și semnificațiilor spirituale.

2.3.2 Obiective turistice cultural-istorice și formele de turism aferente

2.3.2.1 Castele și palate

După șapte secole, în sud-vestul Transilvaniei, Hunedoara adăpostește și astăzi unul din cele mai apreciate castele din istorie. Castelul Corvinilor/Huniazilor (anexa 6) datează din secolul XIV și se întinde pe o suprafață de 7000 m2 ce cuprind patruzeci și două de încăperi, două terase și două poduri. Arhitectura cu elemente gotice, neo-gotice renascentiste și baroce, piesele de mobilier, muzeul din Sala Cavalerilor, Camera Domnițelor Turnul Toboșarilor, Sala Dietei, sunt câteva dintre atracțiile pe care cei dintre 70 000 de turiști le vizitează anual.

Unul din cei mai cunoscuți proprietari ai castelului este Iancu de Hunedoara, al cărui blazon se regăsește în stema județului. Legenda spune că regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg îi dăruiește mamei lui Iancu un inel cu piatră roșie ca semn de recunoaștere a paternității. Ieșit la vânătoare alături de unchiul său, Iancu de Hunedoara pierde inelul în favoarea unui corb, care, atras de strălucirea inelului cu care se juca copilul, îl fură. Unchiul său Gaspar doboară cerbul cu o săgeată și recuperează valorosul inel, cu care ani mai târziu, Iancu se prezintă la curtea regală. Povestind regelui această întâmplare, Iancu primește ca blazon un corb cu un inel în cioc.

O altă legendă care circulă prin holurile castelului este cea a fântânii. Se spune că după victoria de la Ialomița din 1442, Iancu de Hunedoara a adus cu el mai mulți prizioneri otomani. Gândindu-se la cea mai are problemă a castelului, lipsa apei, le-a promis acestora că trei dintre ei vor fi eliberați dacă sapă o fântână. Bucuroși, neștiind că acest castel era construit pe o stâncă, otomanii au primit uneltele de lucru. Motivația eliberării le-a oferit posibilitatea să munceasca ani la rând. După cincisprezece ani de muncă, prizionerii au vrut să se afișeze în fața voievodului, dar acesta murise cu an înaintea finalizării fântânii, în 1456.

În loc să-i elibereze, temându-se de răzbunarea lor, soția lui Iancu i-a condamnat la moarte. Turcii au cerut ca ultimă dorință să li se permită să își inscripționeze numele: Ali, Mehmet și Ibrahim. Cele trei nume așezate într-o anumită ordine reprezintă de fapt un citat din Coran care tradus înseamnă: „Apă ai, dar suflet nu”. Acestă inscripție se găsește deasupra unei pietre de culoare galben-maro, la înălțimea de aproximativ 2 m și 50 cm pe contrafortul exterior al capelei castelului. Biserica aflată în curtea interioară era inițial o biserică ortodoxă. După ce Iancu de Hunedoara a trecut la catolicism din motive politice, a modificat biserica coborându-i tavanul. Deasupra actualului tavan construit în stil gotic se mai vede și astăzi vechiul tavan al bisericii ortodoxe. Interiorul lăcașului este unul deosebit, asemănător cu cel al Catedralei de la Amiens, în care relicva de bază este chiar capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Alte legende asociate castelului sunt cele ale legate de groapa coaselor și groapa leilor. Vinovatii erau judecați în Sala Dietei și, după pronunțarea sentinței de executare, erau chemați în fața instanței. În drum spre jurați, vinovatul calcă, inevitabil, pe o lespede rabatabilă iar condamnatul cădea în groapa coaselor, unde un sistem pe baza de scripeți punea in mișcare coasele care-l sfârtecau pe condamnat. În așa numita groapă a leilor se aflau lupi înfometați sau urși care îi sfâșiau pe cei trimiși la moarte.

Castelul Kendeffy a fost construit în anul 1702 în stil baroc, fiind atribuit familiei Kendeffy. Familie de origine cumană, prima atestare a acesteia datează din anul 1236.

Familia s-a ridicat pe plan politic și economic prin căsătoriile cu membri ai familiilor de nobili înalți, procurând moșii întinse în partea de sud a Hunedoarei.

Ioan, fiul lui Kende din Râu de Mori a primit în anul 1415 privilegiu nobiliar, și primește de la regele Ungariei, blazonul familie. Având doi fii cu drept de paloș de la Matei Corvinul familia s-a separat în două ramuri, cea de Kenedeffy și cea de Kenderessy.

Árpád Kendeffy a dorit amenajarea unui parc de tip englez în jurul castelului. În anul 1874 peisagistul Wilhelm Klensky a elaborat un proiect acest parc. În fața castelului a fost amenajată o terasă la bazele căreia se afla o statuie a lui Venera dormind, si lânga aceasta se întindea un mic umbrar cu trandafiri, care a cuprins un pavilon întreg și statuia lui Flora.

Străbuni ai familiei Kenedeffy, Curtea nobiliară a Cândeștilor a fost construită în secolul XIV, pe ruinele unei cetăți romane. Monumentul se află în centrul localității Râu de Mori și este format din clădirea prezidențială, capela din curte, grajduri, moara și biserica afiliate.

Cel mai vechi membru al acestei familii cneziale este Nicolae Cândea, al cărui fiu, Mihail, a fost executat în anul 1356 din porunca lui Andrei Lackfy, voievod al Transilvaniei la acea vreme. Moșia sa a fost confiscată, dar restituită văduvei sale în anul 1359. A patra generație a familiei este scutită de dările datorate cetății Hațegului, iar în 1447, Ioan de Cândea împreună cu cei trei fii ai săi, este recompensat, pentru merite militare de Iancu de Hunedoara, cu posesia târgului Sântămăria-Orlea și alte moșii, familia ajungând să dețină 30 de sate întregi din Țara Hațegului.

Începând cu sfârțitul secolului al XV-lea, familia se desparte în două ramuri care vor fi cunoscute prin onomasticoane maghiare: familia Kendeffy (fiul lui Kende, în limba maghiară) și familia Kenderessy.

2.3.2.2 Cetăți și ziduri de apărare

Cetatea Devei (anexa 7), construită în perioada 1250-1260, este considerată una din cele mai importante fortificații medievale din Transilvania. Acesta se explică prin poziția strategică a cetății, care a păzit secole la rând ieșirea și intrarea în Transilvania de pe Valea Mureșului, una din cele mai importante artere de circulație spre centrul și vestul Europei.

În anul 1385, cetatea devine reședință pentru voievozii transilvăneni, figurând ca proprietate a statului. În a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construiște în cetate un bastion care servea drept închisoare și loc de tortură. La baza sa, ridică în stil renascentist un adevărat palat de locuit: Palatul Magna Curia.

Pe durata răscoalei condusă de Horia, Cloșca și Crișan, cetatea Devei devine loc de refugiu pentru nobilii fugiți de pe domenii de frica țăranilor.

În secolul al XVIII-lea se realizează restaurarea cetății, dar este distrusă definitiv în timpul revoluției din 1848-1849, perioadă în care cetatea a fost ocupată de o unitate austriacă. După 8 săptămâni de asediu, ceteatea se predă generalului Czecz, fortificația fiind aruncată în aer.

În prezent s-au luat măsuri pentru restaure prin accesarea fondurilor europene.

Situată în Grădiștea Muncelului, fosta capitală dacică preromană a fost introdusă în patrimoniul cultural Unesco. Aflată pe vârful undei stânci de pe dealul Grădiștei, la 1200 de metru altitudine, Zarmizegetusa Regia (anexa 8) este cea mai mare dintre fortificațiile dacice.

Cetatea cuprindea sașe citadele și era centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștie. Construită din blocuri masive de piatră, sub forma unui patrulater, pe suprața de 30000 de m2 era cuprinsă și o zonă sacră, Calendarul Circular. În momentul finalizării construcției, zidul cetății avea o grosime de 3 metri și o înalțime de aproximativ 5 metri. Spre vest se afla așezarea civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, hambare. În partea de est se află sanctuarele de diferite forme și mărimi. Micul sanctuar rotund este format din 114 piese 13 lespezi și 101 stâlpi. Cei stâlpi sunt împărțiti de cele 13 lespezi în 8 grupe a căte 8 stâlpi o grupă de 7 stâlpi, una de 6, și 3 grupe de 8 stâlpi. Acest sanctuar funcționa ca și calendar solar: un stâlp reprezenta o zi, 1 lespede o săptămână sau un an.

Sanctuarul mare rotund este organizat pe 3 cercuri concentrice cu un altar semicircular în interiorul lor. Cercul din exterior este alcătuit din 104 lipite una de alta, formând un cerc închis. Lipit de el este al doilea cerc construit din 210 piese. La o distanță considerabilă de primele două, al treilea cerc este format din 68 de stâlpi aranjați în 4 grupuri.

Pe langă acestea, mai există și patru sancturare dreptunghiulare de mărimi diferite.

După înfrângerea dacilor, romanii au început să dărăme cetatea, noua capitală romană Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost construită la o distanță de 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regia.

Amplasată la 531 m altitutinde, pe un teren seș în bazinul Hațegului, Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost întemeiată ca noua capitală a provinciei romane Dacia după cucerirea dacilor de către împăratul Traian. Orașul a fost fondat între anii 108-110 de către generalul Decimus Terentius Scaurianus din porunca împăratului roman.

Alegerea amplasării noului oraș a avut la bază strategii militare și economice. Apărată de munții Retezat la sud, și de munții Poiana Ruscă la nord, ceteatea se bucura de bariere naturale greu de penetrat pentru eventualii atacatori. Construită din blocuri de piatră masive sub forma unui patrulater, cetatea se întindea pe o suprafață de 30000 m2. Pe teritoriul acestei suprafețe se consideră ca trăia o populatie de 20000 – 25000 de locuitori, veterani ai războaielor dacice, orașul fiind în secolele II – III centrul politic, militar, econimic administrativ și religios a provinciei romane Dacia. Și astăzi sunt vizible forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice și particulare. În centrul orașului erau Forul, Palatul Augustalilor, clădiri administrative și religioase, locuințe private. În afara zidurilor se aflau casele, gospodăriile, cuptoare de ars cărămida, cimitirele.

În anul 166, popoarele barbare în frunte cu marcomanii și dacii liberi atacă provincia a cărei apărare cade. Atacatorii invadează teritoriul provinciei însă împăratul Marcus Aurelius salvează capitala, ridicândui-se în anul 172 o inscripție drept mulțumire.

Criza prin care trecea imperiul roman s-a exntins și asupra Daciei. În ultimele decenii ale dominției romane circulația monetară din Sarmizegetusa scade. Pe baza atacurilor barbare și a neputinței de a apăra Dacia, împăratul Aurelian hotărăște retragerea armatei peste Dunăre. Orașul a continuat însă să trăiască cu o populație împuținată și modestă.

Cel mai impunător edificiu al cetății Ulpia Traiana Sarmizegetusa este amfiteatrul, în incinta căruia aveau loc reprezentații de teatru, manifestații de teatru, dar și lupte de gladiatori, între animale sălbatice și oameni. În mijlocul lui se afla o cameră subterană din care a fost recuperată o tablă din marmură, dedicată zeiței Nemesis. Amfiteatrul avea o capacitate de 5000 de locuri cu bănci de două tipuri: pietruite, apropiate de scenă și rezervate persoanelor importante, și bănci din lemn, la o distanță mai mare de scenă care erau rezervate persoaneor de rând.

În imediata apropiere a amfiteatrului a fost construit un templu dedicat zeiței Nemesis, din care s-a recuperat capiteluri de coloane din templu, precum și câteva table reliefate, unde era reprezentată zeița cu obiectele atribuite: balanța, grifonul și roata.

Palatul Augustalilor se află în centrul cetății, în apropierea Forului. Palatul era sediul ordinului augustalilor, o organizație puternică a timpului. Ordinul era însărcinat cu organizarea serbărilor, inclusiv cea de 3 ianuarie care era dedicată împăratului. Într-o încăpere subterană a castelului, cu pardoseală de piatră, pereți tencuiți și o ușă de siguranță erau păstrate obiectele valoroase ale ordinului.

Câteva din descoperirile arheologice din fosta colonie roman sunt statuile votive ale lui Jupiter și Higeea, reliefuri ale Cavalerului Trac, ale zeiței Diana, ale Cavalerilor Danubieni capul unei statui din bronz al împaratului Traian, busturi ale lui Marte, Minerva, numeroase medalioane, fibule, obiecte din ceramică și sticlărie.

Castrul roman de la Cigmău, cunoscut și sub denumirea de Castrul roman Germisara, a fost un castru de unitate auxiliară al unei așezări civile. Suprafața castrului este de aproximativ 3 hectare, situat pe platoul Turiac, pe malul drept al Mureșului. În castru erau cantonați 400 de soldați, fiind legat de așezarea civilă și de Băile Romane prin două drumuri principale, de la nord la sud și de la est la vest, drumuri realizate din pietriș amestecat cu nisip și prevazute cu rigole pentru colectarea apelelor pluviale de pe acoperiș și drum.

Aici au fost descoperite mai multe monede ale civilizației daco-romane: un denar republican de argint emis de Marcus Antonius, un dupondiu din bronz de pe vremea domniei împăratului Neva, un sestert din bronz emis de Traian și un dupondiu. Pe baza acestor monede, se consideră că acest castru a funcționat neîntrerupt cel puțin în intervalul cuprins între anii 100-250 d.Hr.

Până în anul 1990 pe întreaga suprafață a castrului s-au efectuat activități agricole ce au dus la ce au condus la distrugerea parțială a zidurilor.

Descoperirea castrului a avut loc în anul 2007, specialiștii considerând că apăra vechiul drum imperial care unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Alba Iulia.

Drumul castrului ce conducea la Băile Romane de la Germisara, se mai păstrează și astăzi și reprezintă o atracție de sine stătătoare. Drumul roman este pavat cu dale poligoane la o adâncime de 70 de cm, lucru care explică conservarea intactă a aleilor. Drumul a fost unul principal care asigura mișcarea rapidă a trupelor dintr-un loc în altul, utilizat și ca drum comercial pentru ieșirea și pătrunderea produselor pentru export și import. În trecut drumurile romane erau denumite „via strataee” deoarece erau construite pe mai multe staturi: primul strat era reprezentat de sol care era eventual tasat, al doilea strat era stratul de pietriș denumit „statumen”, al treilea strat, „audits”, era un strat de moloane lipite cu ciment roman. „Nucleus” reprezenta cel de-al patrulea strat și era constituit din rămășițe de olărie lipite cu ciment fin. Cel de-al cincelea strat, „dorsum”, era alcătuit din blocuri poligonale de silex, sau blocuri rectangulare de tuf vulcanic sau alte pietre din împrejurimi și formau suprafața drumului. Forma eliptică permitea să se evite ca apa de ploaie să stagneze pe mijlocul drumului.

Construită în secolul I î.Hr. cu scop de protecție împotriva forțelor romane, Ceatatea dacică de la Costești este una din cele sașe fortărețe din munții Orăștie ce aparțin patrimoniului Unesco. Se situează lângă satul Costești din comuna Orăștie.

Aflată la 561 metri altitudine, cetatea era reședința regilor daci transilvăneni și apăra drumul către Sarmizegetusa Regie.

Un val de pământ în care erau înfipți stâlpi groși din lemn, legați între ei cu o împletitură de nuiele,în spatele căreia se ascundeau luptătorii, forma prima linie de apărare a cetății.

Zidul cetății avea cel puțin 3 metri, construit din blocuri de calcar tăiate regulat. Între fața exterioară și cea interioară a zidului se așezau pietre neprelucrate și pământ. Trunchiuri groase tăiate în lungime erau așezate pe coama zidului. Aveau rolul de a evacua apa de ploaie iar pentru a nu fi incendiate, erau acoperite cu pământ bătătorit. Acest tip de zid de apărare a fost denumit de specialiști „murus dacicus”.

Sporadic, zidul cetății avea consturit la baza bastioane. Parterul acestora era folosit drept depozit de provizii și arme, iar etajul pe post de locuință și poziție de luptă.

Platformele de luptă sprijinite pe blocuri de calcare erau situate în spatele zidului de apărare. Dacă invadatorii treceau și de acest sistem de apărare, luptatorii dărâmau o altă poartă care bloca accesul inamicilor. După această poartă se situa o dublă palisadă de stâlpi groși din lemn, care odată cucerită, era cucerită cetatea.

În apropierea cetății se afla fortificația de pe dealul Cetățuia Înaltă și turnul de pe înălțimea Ciocuța.

Cetatea Orăștiei, apărută în primul mileniu după Hristos, a fost o fortificație de mici dimensiuni pe care migratorii maghiarii au numit-o „város”, în traducere însemnând „oraș”.

Comunitata a dezvoltat fortificația în jurul bisericii ridicate în secolul XIV. Dupa ce maghiarii au înterzis accesul sașilor, o a doua biserică a fost construită de sași. Cercetările arheologice din 1992 au scos la iveală un al treilea edificiu religios mult mai vechi decât cele două: o rotondă veche de aproape 1000 de ani, folosită doar de familiile nobiliare din acea vreme. Arheologii au descoperit de asemenea și existența unui cimitir săsesc și 49 de monede din epoca mediavală.

Zidul de piatră al cetății este întărit în interior cu arcade, șanț de apă, turnuri și bastioane plasate în exteriorul incintei. Documentele istorice atestă funcțiile cetății prin bastioanele ei: în unul se păstra praful de pușcă, altul era locul de tortură al răufăcătorilor, iar altele erau folosite ca hambare și magazii pentru alimente, un dintre ele având amenajat și un cuptor de copt pâine.

În secolul al XV-lea a suferit distrugeri cauzate de invaziile turcești de la 1420, 1438 și 1479.

În timp, funcția miltară a cetății s-a pierdut. Șanțul de apă cu rol defensiv a fost înlocuit cu pâmanât loc unde locuitorii și-au construit casele chiar lipite de zidurile cetății. Centrul cetății este ocupat de cele două biserici, reformată și luterană, cea dintâi reprezentând cel mai vechi edificiu religios funcțional al orașului.

2.3.2.3 Muzee și obiective etno-folclorice

Muzeul Aurului din Brad cunoscut și sub denumirea de Colecția mineralogică, a fost fondat în urmă cu mai bine de 100 de ani și este unic în Europa. Muzeul  a luat ființă în 1896, când un geolog neamț a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. Expoziția muzeului a ajuns în prezent la un număr de 2000 de exponate de pe toate continentele remarcabile sunt însă exponatele native cu aur din munții Metaliferi.

Colecția cuprinde obiecte arheologice din zona Brad care dovedesc existența omului în urmă cu 5000 de ani precum și dovezi ale activităților de extragere a aurului în urmă cu 2000 de ani. Bucăți de minereu de aur dispersate, libere sau unit cu alte minerale, granule de combinații de aur și telur. Se pot viziona de asemena și zăcăminte în forme spectaculoase de frunze, flori, aripi de păsări, sau chiar harta României. 800 de exponate provenite din toate colțurile lumii oferă vizitatorilor informații despre minerale: noțiuni generale, geneza proprietăți fizice, compoziție chimică, câteva dintre acestea fiind identificate pentru prima oară în lume în zacamintele din România.

Muzeul Civilizației Daco-Romane își are sediul în Palatul Magna Curia. Edificul a fost ridicat în 1582 de către guvernatorul Francisc Geszty, urmând ca mai apoi să servească ca reședință pentru mari personalități precum Sigismund Bathory, generalul Basta și Gabriel Bethlen care a ridicat clădirea Magna Curia.

Colecția muzeului este compusă din piese de arheologice preistorică, dacică, romană, premedievală și medievală. Reliefuri de la Ulpia Traiana, unelte de minerit, ateliere de fierărie, intrumente medicale arme albe și de foc pot fi vizionate de turiști. Muzeul deține și cărți vechi românești și străine, cuprinse în bilbioteca muzeului care conține peste 40000 de volume, volume clasate în tezaurul patrimoniului cultural național.

Se regăsesc în colecția muzeului și colecții de etnografie, cuprinzând porturi populare, unelte icoane pe sticlă.

Parte a Muzeului Civilizației Daco-Romane, Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa găzduiește expoziția în care sunt prezentate materialele arheologice descoperite la Sarmizegetusa Regia și Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. În cadrul expoziției sunt redate piese care reconstituie echipamente militare din armata romană, obiecte vechi precum stilouri romane și tăblițe cerate. Muzeul deține o sală dedicată thenologiei romane, foarte avansată pentru acea vreme. Cadranul solar roman, reconstituirea unei fântâni care flanca inrrarea în for, sistemul de încălzire centralizat, pot fi vizionate, alături de sala dedicată jocurilor romane.

Aflat tot în subordinea Muzeului Civilizației Daco-Romane, Complexul Memorial Aurel Vlaicu s-a construit și amenajat în anul 1982, lângă casa memorială omonimă. Muzeul adăpostește colecția de obiecte legate de activitatea aviatorului și invemtatorului: machete ale aparatelor de zbor, instalații și unelte, casca și costumul purtate la ultimul zbor, precum și bucăți din aeronava cu care s-a prăbușit atunci când a încercat să treacă Carpații cu un avion construit în totalitate din metal. Colecția mai cuprinde scrisori, articole de ziare și premii de recunoaștere internaționlă.

Casa memorială,declarată monument istoric, a fost întreținută de urmașii lui Aurel Vlaicu aceștia reușind să păstreze în mare parte ascpectul inițial al constucției. În curte se mai păstrează șopronul și șura autentice, iar în casă se găsesc diverse obiecte care au aparținut familiei, cazanul cu aburi construit de Vlaicu, schițe de proiect referitoare la invenții personale.

Într-o casă tradițională din lemn, în satul Peșteana, comuna Densuș, își are sediul Muzeul Satului Hațegan. Casa veche, cu pridvor din piatră antică romană, adăpostește în curte un sarcofag roman. Se pot viziona obiecte folosite în gospodăria vechiului sat hațegan: plasă de păstrat pește confecționată din sârmă împletită, o bucată de pitră în formă de tocătora care era folosită pentru măcinat condimente, sau colți de fier ce erau întrebuințați când era ghețuș prin atașarea lor de talpa încălțămintei. În cele trei săli expoziționale se regăsesc furci de tors și bâte ciobănești decorate cu motive arhaice, căucele valoarase prin lucrătura lor sucale realizate dintr-o singură bucată de lemn ținătoare de praf de pușcă, piepteni pentru lână și cânepă, costume populare pentru femei și bărbați. Acestora li se adaugă alte obiecte țesute în gospădăriile satului de demult: covoare, ștergare, fețe de masă, toate având lucrături artistice.

Toate aceste obiective culturale constituie baza județului Hunedoara pentru practicarea turismului cultural. Această formă de turism este întâlnită pentru motivația turiștilor de a cunoaște moștenirea culturală a unei zone. La baza afirmării turismului cultural stau protejarea și conservarea patrimoniului cultural, motivația în ceea ce privește dorința de cunoaștere, intervenția unui mediator (persoană, document, material audio-vizual) care să pună în valoare obiectul cultural prin transmiterea informațiilor.

Turismul cultural are o varietate de resurse (castele, palate, cetăți, muzee, monumente,edifcii religioase) intercalându-se cu o gamă largă de obiective turistice și forme de turism. Putem spune deci că turismul cultural poate fi definit ca orice formă de turism care reușește să satisfacă nevoia umană de bază pentru diversitate, având tendința să crească conștientizarea culturală a individului, descoperind noi cunoștințe, experiențe și întâlniri.

Turismul cultural este în plină expansiune. OMT estimează în anul 2016 o creștere anuală de 10-15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4-5% a industriei turistice în general. Un al argument care susține această teorie este cel al specialiștilor care sunt de parere că persoanele care practică această formă de turism cheltuiesc în medie mai mult decât turiștii "standard".

2.3.3 Alte obiective turistice antropice

Transalpina (anexa 9) este cea mai înaltă șosea din România, care situată la 2145 metri altitudine străbate munții Parâng de la sud la nord.

Unele surse menționează acest drum ca fiind construit prima dată de legiunile romane în timpul războarelor daco-romane, trecut pe hărțile istorice sub denumirea de „coridorul IV strategic roman”. Legendele locale spun însă că la sfârșitul secolului XVIII, drumul a fost construit cu ajutorul localnicilor, fiecare familie participând financiar la constuirea unei porțiuni de drum. Potrivit altor surse, drumul a fost construit în timpul Primului Război Mondial de către germani. Lucru cert este că drumul, cunoscut și ca „Poteca Dracului” a fost inițial o potecă de munte pe care ciobanii din Mărginimea Sibiului o foloseau pentru a traversa în Țara Românească cu turmele de oi.

Din necesitatea de a avea un drum strategic pentru artileria montană, regele Carol al II-lea a început lucrările de construcție a drumului. Lucrările au avut loc în perioada 1934-1939 drumul fiind inaugurat de parcurgerea traseului de către Rege și fiul său Mihai I, la volanul unei mașini de teren. După inaugurare, denumirea populară de „Poteca Dracului” a fost înlocuită de „Drumul Regal” sau „Drumul Regelui”.

În luna septembrie a fiecărui an, pe o porțiune de serpentine a drumului, se desfășoară Campionatul Național de Viteză.

Drumul și-a luat numele de la latinescul transalpina, țara de dincolo de munți, cum era numită în vechile hărți Țara Românească, și este catalogat drept drum național.

În concluzie, Hunedoara deține un potențial turistic antropic al cărui varietate face județul să fie unul din cele mai bogate județe ale țării din punct de vedere cultural, fapt ce atrage fluxuri importante de turiști adepți ai turismului cultural, și nu numai.

Edificiile religioase construite din piatră romană, atrag anual pelerini către județ, contribuind la dezvoltarea socială, culturală și economică a județului.

Castelele și palatele voievozilor transilvăneni ale căror arhitectură și legende fac ocolul Europei, atestă Hunedoara ca fiind o mare putere politică și un punct strategic important în istoria vremii.

Cetățile de apărare ale civilizației daco-romane și descoperirile arheologice, urmele războaielor daco-romane, aduc teritoriului României un rol esențial în etnogeneza poporului latin.

Muzeele, obiectivele entografice și casele memoriale păstrează orginea neamului român asigură continuitatea tradițiilor și valorifică marile personalități române cu recunoaștere internțională.

Multe dintre aceste obiective sunt unice în Europa, fapt care justifică includerea lor în patrimoniul cultural Unesco, semn al recunoașterii internaționale.

Toate aceste obiective turistice ale județului, naturale sau antropice, prin varietatea lor, oferă posibilitatea practicării diferitelor forme de turism: Țara Hațegului promovează turismul rural prin zona spectaculoasă depresionară pe cărei rază se întinde. Turismul recreativ montan este susținut de obiectivele turistice morfologice ale județului, unice în țară. În cadrul vizitării acestor obiective se pot desfașura activități precum alpinism, drumeții turismul extrem, ecoturismul,turismul cinegetic, și turismul științific prin includerea rezervațiilor naturale. Turismul balnear se încadrează în formele de turism practicabile in Hunedoara prin apele termale de la Germisara.

Turismul urban este susținut de municiupiul Devei și municipiul Orăștiei. În același cadrul citadin turism cultural își constituie baza prin vizitarea palatelor, vechilor cetăți daco-romane, muzeelor ale județului. Bisericile și mânăstirile sunt vizitate de turiști în cadrul practicării turismului religios.

Unicitatea în Europa, valoarea culturală și istorică, conservarea mediului natural și varietatea obiectivelor turistice din Hunedoara, propulsează județul într-una din cele mai spectaculoase destinații turistice fapt demonstrat de recunoașterea internațională a potențialului său.

2.4 Contraste intre turismul urban si cel rural

Turismul urban se referă la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau desfășurarea diverselor activități de agrement. În această categorie se încadrează turismul de afaceri și turismul de cumpărături. Această formă de turism este preferată în mod special de turiștii străini care preferă city-breakurile de o zi sau două atunci când vizitează România. Turismului urban îi sunt specifice: tururile de oraș, competiții sportive sau artistice, întâlnirile de afaceri, deplasarea specială pentru achiziționarea mai avantajoasă a unor produse, vacanțele educaționale.

În județul Hunedoara turismul urban se practică în:

Municipiul Deva, atestat documentar prima oară în anul 1269, dar numeroase vestigii demonstrează datarea localității din neolitic. Cele mai vechi urme de așezări umane s-au găsit în zona Dealului Cetății, uneltele de piatră și vasele de lut descoperite aparținând culturii neolotice Turdas-Vicina.

După cucerirea Daciei de către romani, aceștia din urmă au construit pe teritoriul Devei edificii semifortificate denumite „vila rustica”.

În 1242 tătarii pătrunși au incendiat Deva, urmând ca mai apoi la sfârșitul secolului XIII printr-un act emis de ducele Transilvaniei Stefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei, să se pună bazele cetății feudale „Castrum Deva”. Astfel municipiul a devenit un târg de mici dimensiuni în care locuiau nobilimea, comandanții militari și preoți catolici pluc câțiva meșteșugari.

Pe durata atacurilor turcești din 1550-1557, localitatea a fost devastată și daruită reginei Isabellei a Ungariei de către sultanul turcilor la acea vreme, Soliman cel Mare.

Epoca feudalismului a pătruns în viața cetății cu numeroasele și istovitoarele munci ale țăranilor iobagi, lucru care a declanșat răscoala țărănească condusă de Horia, Cloșca și Crișan.

În secolul al XVIII-lea, Deva a fost lovită de numeroase epidemii, cunoscute ca ciuam din 1711.

Principalele obiective care pot fi vizitate în Deva sunt: Cetatea Devei, Celula lui David Ferec Statuia lui Decebal, Statuia lui Mihai Eminescu, Monumentul Eorilor Neamului, Monumetul Horia, Cloșca și Crișan, statuile din bronz ale gimnastelor, centrul vechi cu clădirile istorice Statuia Împăratului Traian, Monumentul Luptătorilor Anticomuniști, Pădurea Bejan.

Ridicat în 1995 la gradul de municipiu datorită tradițiilor sale istorice și gradului de dezvolvare economică, Municipiul Orăștie s-a remarcat de-a lungul timpului prin statutul său de centru cultural, aici tipărindu-se prima traducere românească a celor cinci cărți de la început ale Vechiului Testament.

Cetatea Orăștie cu bisericile medievale aferente, Izvorul de Aur al Dacilor, Muzeul Militar în aer liber, sunt doar câteva din obiectiele turistice ale municipiului.

Turismul rural este reprezentat de practicarea activităților de turism în mediul rural, și pune accent pe contactul cu natura și latura umană. Constituie o soluție ideală pentru activități de recreere. Este potrivit turiștilor care doresc să petreacă vacanța în mijlocul naturii și să se reîntoarcă la obiceiurile tradiționale. Mijloacele de cazare presupun gospodăria țărănească, hanurile popasurile. Agroturismul este o subdiviziune a acestei forme de turism însă este mai stric din punct de vedere al condițiilor. Presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea la anumite activități agricole. În funcție de caracteristicele geografice și categoria valorilor turistice existente, turismul rural poate fi realizat în următoarele tipuri de sate: etnofolclorice, de creație artistică și artizanală peisagistice și climatice, viti pomicole, pescărești, vânătorești, pastorale.

Turismul în mediul rural permite: studierea naturii de aproape, vânătoarea, călăritul, pescuitul practicarea unor sporturi ce solicită mediul natural, vizite în ateliere meșteșugărești.

Toate acestea se pot practica în Hunedoara în Țara Hațegului.

Țara Hațegului se intinde pe circa 1300 de km2, și este drenată de râurile Strei, Râu Mare și Galbena, cu afluenții lor. Atestată documentar în 1247, în celebra Diplomă a Cavalerilor Ioaniți, reprezintă una din cele mai bogate regiuni ale României din punct de vedere istoric. Porțile de Fier ale Transilvaniei se află la limita vestică a depresiunii și reprezintă locul unde s-a desfășurat bătălia decisivă a primului război daco-roman. Unii istorici sunt de părere că Țara Hațegului a fost una din „pepinierele” din care s-a dezvoltat societatea medievală românească și că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești are la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului.

Semne ale prezenței umane încă din paleolitic, ale civilizației daco-romană, ruinele cetăților cneziale și lăcașele de cult din epoca medievală, fac Țara Hațegului un tezaur istoric al României.

În această depresiune, peisajul și micile cătune așezate de-a lungul râurilor, se practică cu mare intensitate turismul rural. Turiștii se cazează în gospodăriile localnicilor și consumă produse tradiționale. Frumusețea peisagistică a locului face din Țara Hațegului o oază de relaxare mult depărtată de aglomerațiile urbane. Prin tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile tradiționale și portul popular, încă vii în această regiune, s-a conservat viața satului de altădată. Toate acestea fac din Țara Hațegului o regiune importantă a turismului rural din Hunedoara, regiune etnografică cu o personalitate aparte în România.

Realizând o comparație a acestor două forme de turism, cu ajutorul definițiilor și obiectivelor turistice specifice, se constată următoarele constraste:

în timp ce turismul rural se desfășoară într-un spațiu deschis, turismul urban se confruntă cu o lipsă acută a spațiului;

locul de desfășurare a activităților turistice specifice turimului rural este în mare parte în aer liber, pe când în mediul urban multe activități se desfășoară în spații închise;

așezările rurale în care se practică turismul rural au un număr de locuitori mult mai mic decât centrele urbane;

în comunitățile rurale afacerile sunt familiale și se dezvoltă pe plan local, lucru ce oferă posibiliatea comunicării directe între prestatorul de servicii și turist, spre deosebire de mediul urban, unde afacerile se realizează la scară națională sau internațională;

relațiile ce se stabilesc între gazdă și turist sunt personale în mediul rural, în mediul urban aceste relații sunt formale;

activitatea turistică rurală este considerată a fi complementară celei agricole, în timp ce activitatea turistică din mediul citadin este de sine stătătoare;

managementul activităților turistice rurale este amator, spre deosebire de managemenul activităților turistice urbane care este profesional;

Prin prisma acestor diferențe se înțelege faptul că turismul urban are tendințe de industrializare și automatizare, tendințe care atrag și lipsa de personalizare a serviciilor, fapt ce diminuează căldura ospitalității și menține stresul citadin. La polul opus se află turismul rural, care, prin mediul în care se desfășoară și personalul aferent, oferă o atmosferă relaxantă.

2.5 Baza tehnico-materială

2.5.1 Infrastructura

Cu o medie sub cea națională din punct de vedere al densității infrastructurii rutiere raportate la suprafață, și cu o lungime de aproximativ 10428 de km, regiunea de vest a țării nu este una din cele mai dezvoltate regiuni ale României în ceea ce privește infrastructura rutieră.

Analiza la nivel de județe relevă că cei trei indicatori de măsură: lungimea drumului densitatea raportată la suprafață și densitatea raportată la numărul de locuitor, plasează Hunedoara pe primul loc, fiind județul cu cea mai dezvoltată infrastructură rutieră din vestul țării.

Densitatea drumurilor publice din regiunea de vest

Tabelul 2.1

Sursa: adaptare după Institutul Național de Statistică

Drumurile publice din județele vestice ale țării

Tabelul 2.2

Sursa: adaptare după Institutul Național de Statistică

Cu toate astea, daca aducem în discuție calitatea și modernizarea drumurilor, Hunedoare se clasează pe ultima poziție.

Statistica drumurilor modernizate din regiunea de vest

Tabelul 2.3

Sursa: adaptare după Institutul Naționl de Statistică

Regiunea vestică a țării este străbătută de trei drumuri europene principale, E68, E70 și E79, și de două drumuri europene secudare: E671 și E673. Pe teritoriul județului Hunedoara se regăsesc E68, E79 și E673. De asemenea porțiuni din E79, DN66 și autostrada A1 care face legătura cu Bucureștiul și Europa de Est.

O serie de drumuri județene asigură accesul către Hunedoara:

DJ 107A: Bârsău – Hărău – Chimindia – Uroiu – Rapolțu Mare – Boblâna –Cigmău Geoagiu – Homorod –limită județul Alba

DJ 705: limită județul Alba – Alunișu Mic de Munte – Galbina – Balșa – Ardeu Bozeș – Geoagiu – Gelmar

DJ 761: Șoimuș – Bârsău – Certeju de Sus – Hondol – Săcărâm – DJ705

DJ 668: DN 66 – Bucium Orlea – Bretea Română – Streisângeorgiu – Dâncu Mare Tămăsasa – DN7

Pe lângă acestea se mai găsesc: DJ 687, DJ 686, DJ 667, DJ 706, DJ 709K, DC 113, DC 114 DC 119.

Trasportul public din județ este acoperit de autobuze și microbuze, în mod uniform printr-un program de orar ce începe la ora 5:30 și se încheie la 23:00.

Infrastructura ferovială a județului înregistrează o densitate scăzută, comparativ cu ale județe ale țării, însă la nivelul regiunii, cu aproape jumătate din totaliatea căilor ferate duble și electrificate, ocupă primul loc.

Nedeținând porturi și aeroporturi, infrastructura navală și aeriană se caracterizează prin distanța dintre județ și centrele importante imediat apropiate:

Hunedoara – Timișoara: 175 de km (aici se află aeroportul internațional „Traian Vuia”, al doilea ca mărime din țară)

Hunedoara – Arad: 171 de km (pentru utilizarea aeroportului internațional de la Arad care are acces la drumul european E 68 și la axa feroviară Budapeste – Curtici – Arad București)

Hunedoara – Alba-Iulia: 14 km ( canalul navigabil al râului Mureș ce străbate distanța Alba-Iulia – Arad)

Ca sintetizare a informațiilor precedente, propun analiza SWOT a infrastructurii județului Hunedoara.

Tabelul 2.4 Analiza SWOT a infrastructurii din Hunedoara

Sursa: contribuție proprie

2.5.2 Structurile turistice de cazare

Odată cu începerea anului 2005 se remarcă o scădere drastică a capacității și activității de cazare, lucru datorat ieșirii de pe piață a două mari hotele din Hunedoara.

În anul 2012 există o creștere a unităților de cazare, față de anul precedent al anului analizat. Această creștere este de 66%, și este reprezentată de creșterea numarului vilelor și a pensiunilor turistice, și a hotelurilor.

Pe durata anilor 2005-2014, analiza a demonstrat o evoluție oscilantă reprezentată de o scădere dramatică urmată de creștere constantă. Această oscilație trădeaza modificări structurale manifestate în cadrul facilităților de cazare.

Evoluția capacității și activității de cazare turistică

Tabelul 2.5

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Hunedoara

Capacitatea și activitatea de cazare turistică în 2014

Tabelul 2.6

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Hunedoara

Unitatea de cazare care a asigurat cel mai mare număr de locuri de cazare a fost hotelul, iar vilele turistice au suplimentat numărul de locuri de cazare prin creșterea lor seminificativă, înlocuind cabanele turistice despre care putem spune că au dispărut practic din rândul unităților de cazare din Hunedoara.

În prezent putem proporționa unitățile de cazare din Hunedoara după cum urmează: hoteluri 56%, vile turistice 24%, pensiuni turistice 10%, alte unități de cazare 10%. Potritivit site-ului Autorității Naționale pentru Turism, http://turism.gov.ro, în lista structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare clasificate, Hunedoara figurează cu 348 de unități.Câteva dintre cele mai cunoscute unități de cazare din județ sunt redate mai jos:

Hotelul Rușca este un hotel de trei stele amplasat în centrul orașului Hunedoara, la o distanță de 1,5 km de Castelul Corvinilor. Dispune la dispoziția clienților facilități precum un restaurant de 180 de locuri, un bar de noapte cu o capacitate de 350 de locuri, o terasă, un salon de protocol.

Hotelul Bulervard este clasificat la 4 stele și este considerat a fi cel mai mare din Hunedoara.

Pensiunea Ulpia Traiana este situată în Țara Hațegului, în localitatea Sarmizegetusa. Pensiunea este clasficată de către Ministerul Turismului cu două margarete.

Alte unități de cazare din Hunedoara: Hotelul Maier*** din municipiul Hunedoara, Hotelul Krystal din municipiul Hunedoara***, Pensiunea Dacică*** din comuna Boșorod Pensiunea Casa Decebal*** din Geoagiu Băi, Pensiunea Castelul lupilor*** din Gurasada Vila Popasul Dacilor*** din Grădiștea de Munte, Cabana Retezat*** din Râu de Mori Pensiunea Xamolxe** din Sarmizegetusa, etc.

Figura 2.1 Amplasarea principalelor unități de cazare în cele mai vizitate comune

Sursa: Institutul Național de Statistică

Pe scurt, capacitatea și activitatea unităților de cazare din județul Hunedoara a înregistrat o scădere dramatică în anul 2005 care a fost mai apoi urmată de o creștere în anul 2012. Această oscilație se datorează intrării și ieșirii de pe piață a două dintre cele mai mari unități de cazare din Hunedoara. Anul 2013 și 2014 indică creșteri semnificative. Se remarcă lipsa hostelurilor, a hanurilor, a satelor de vacanță, campingurilor și numărul mic de tabere și cabane turistice din județ. Anul 2015 nu vine cu schimbări semnificative în ceea ce privește numărul unităților de cazare, dar ponderea pe tipul de unități de cazare suferă mici modificări hotelurile rămânând cele mai frevcente unități.

2.5.3 Structurile turistice de alimentație

Structurile de alimentație din Hunedoara pun accent în mod special pe produsele tradiționale românești și ungurești, și doar un număr mic dintre acestea prezintă un meniu din bucătăria internațională. Câteva din restaurantele din Hunedoara cu meniu tradițional: Restaurant Colloseum, Restaurant Rustic, La Belle Epoque, Restaurant Scorpion. Din restaurantele cu specific internațional cele mai cunoscute sunt Restaurant Bulevard, Motel Gui, Restaurant Corviniana. Toate aceste restaurante sunt amplasate în centrele municipiilor județului Hunedoara.

La polul opus acestor restaurante, găsim în localități și comune, pensiuni și vile turistice ale căror bucătării se bazează pe mancăruri tradiționale locale ce pot fi consumate în cadrul practicării turismului rural sau a agroturismului, unde turistul servește mâncăruri tradiționale în care s-au folosit produse obținute în gospodăria gazdei. Rețetele vechi de 200 de ani de virșli, plăcinte pădurenești, roșii gătate, scoarță de cartofi sau întorsuri, sunt doar câteva din mâcărurile specifice Hunedoarei care sunt consumate de turiști.

Acestă formă de promovare a mâncărurilor tradiționale prin intermediul turismului contribuie la conservarea patrimoniului gastronomic al județului și la dezvoltarea pieței de produse tradiționale și ecologice. În aceste sens a luat naștere Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice din Hunedoara. În cadrul acestei asociații sunt promovate produsele tradiționale din lapte, carne, brânză, fructe și ciuperci din flora spontană.

2.5.4 Structurile turistice de agrement

Agrementul turistic este reprezintat de ansamblul mijloacelor, echipamentelor evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, menite să asigure turistului o stare de bună dispoziție, plăcere, satisfacție și distracție. În această categorie intră în special spațiile de animație recreativă puse la dispoziția turistului pentru petrecerea timpului într-un mod cât mai plăcut.

Complexul de agrement Corvina, cu o capacitate de 500 de locuri, se întinde pe o suprafață de 9000 de m2, și pune la dispoziție două bazine de repespectiv 2188 m2 și 108 m2 un teren de volei și peste 120 de locuri pe terase.Valoarea complexului se ridică la 9,3 milioane de lei.

Complexul de agrement Aqualand Deva pune la dispoziția vizitatorilor șapte bazine cu diferite suprafețe și adâncimi, înconjurate de o suprafață de 1500m2 de de șezongluri și pardoseală încalzită ce creează efectul unei plaje.

Atracția principală a complexului de agrement este bazinul cu valuri. Din oră în oră, timp de 15 minute bazinul recreează atmosfera de mare cu valuri înalte de peste 70 de cm.

Bazinul vârtej este un bazin din cadrul complexului se remarcă prin curentul de aer ce imită un vârtej. De asemenea bazine tip jacuzzi și cele de copii se regăsesc în acest complex.

Complexul este dotat de asemenea și cu saloane de masaj, saune.

Grădina Zoologică întreține și expune animale sălbatice, indigene și exotice, în vederea conservării faunei și educării populației.

Spațiile de joacă pentru copii din municipiul Hunedoara, 31 la număr, sunt amplasate în diferite cartiere ale municipiului. Sunt dotate cu balansoare, aparate de fitness hinte, tobogane, mese de tenis, cățărătoare, bănci, balansoare, căluți cu arc, porți de minifotbal, panouri de baschet.

Câteva dintre ele sunt: Parcul Tineretului, Parcul Place, Parcul Central, Parcul Corvin, Parcul Ciocârliei.

În anul 2013 la nivelul județului s-au organizat 564 de spectacole de teatru, urmând ca în 2014 numărul acestora să scadă la 552. Anul 2015 a fost cel mai ocupat an din acest punct de vedere, cu un număr de 1251 de spectacole. Toate acestea au fost vizionate în anul 2012 de 9000 de spectatori, și de 7000 în anul 2013. În anul 2015, anul cu cele mai multe spectacole, au fost de asemenea și cei mai mulți specatori: 42000.

Structurile de agrement ale județul Hunedoara satisfac o gamă largă de turiști, care în funcție de preferințele personale pot accesa complexele de bazine, spațiile de joacă pentru copii, teatrele sau grădina zoologică a județului. Pe langă acestea, județul prezintă oportunități de practicare a skiului în Parâng, Pasul Vulcan, Râușor, Straja, pârtii cu telescaun, practicarea vânatului sportiv și pescuitul.

Pentru cei interesați de echitație, centrele din Deva de la Conacul Archia sunt deschise pentru vizitatori.

Capitolul 3

Studiu de caz

Metoda „TECDEV” de stabilire a indicelui de atractivitate

Metoda „TECDEV” (technique et développement) este o metodă de definire a atractivității unei stațiuni sau a unui teritoriu. Pentru desfășurarea acestei analize, metoda presupune parcurgea a două etape:

1. Construirea unei stațiuni etalon, care mai apoi va fi descompusă, până la ultima separare posibilă, în elementele care o compun. Acestor elemente li se vor acorda un procent de importanță pentru atractivitatea zonei, urmând ca mai apoi, acelorași compomente, să li se acorde o notă calitativă: 0 – 2 însemnând resursă insuficient de atractivă, 2 – 5 specific resurselor suficient de atractive, 5 – 8 pentru resursele atractive, iar 8 – 10 corespunzând resurselor foarte atractive.

La final, se calculează indicele de tractivitate cu ajutorul ponderilor și a notelor calitative după următoarea formulă: I= qi x ci, unde q= ponderea fiecărui element, c= nivelul calitativ al elementelor, i= numărul componentelor.

2. Constuirea stațiunii reale, unde se va păstra aceiași descompunere a elementelor si aceleași ponderi de importanță ale stațiunii etalon, notele calitative fiind acordate subiectiv în funcție de situația zonei turistice, calculându-se indicele de atractivitate al zonei după aceiași formulă.

În final vor apărea două cazuri: indicele de atractivitate al stațiunii etalon este mai mic, lucru ce semnifică faptul că zona aleasă este atractivă din punct de vedere turistic, sau indicele de atractivitate al stațiunii etalon este mai mare, de unde rezultă că zona nu este atractivă și se completează cu propuneri de amenjare și promovare.

Cum această metodă presupune folosirea brainstormingului, aceste ponderi și note calitative le-am acordat pe baza unui sondaj online. Sondajul (anexa 10) se găsește la adresa www.isondaje.ro/sondaj/434686779/

Întrebările sunt puse în scopul de a afla ponderea de importanță pe care fiecare element al patrimoniului o deține în atractivitatea unei zone turistice, dar și notele calitative a obiectivelor turistice aparținute de fiecare element al patrimoniului. În funcție de ponderea asociată unui element, caracteristicile sale au primit la rândul lor o pondere de importanță în funcție de clasificarea facută în urma sondajului, care însumate rezultă ponderea elementului inițial.

Prima întrebare a chestionarului a fost să se acorde o pondere de importanță climei în atractivitatea turistică a unei zone.

Graficul 3.1 Ponderea climei în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

Cel mai mare procent, de 34,8 % acordă o pondere de importanță în atractivitatea unei zone de 10%.

Ce-a de-a doua întrebare a sondajului face referire la clasificarea caracteristicilor climei.

Graficul 3.2 Clasificarea caracteristicilor climei în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

După cum ilustrează și graficul, temperatura medie este considerată cea mai importantă caracteristică a climei, urmată de precipitații și curenții de aer. În funcție de diferențele procentuale dintre caracteristici, dividem procentul de 10% al climei în: 5,5% pentru temperatura medie, 2,7% pentru precipitații și 1,8% pentru curenții de aer.

A treia întrebare a sondajului face referire la ponderea de importanță pe care respondenții o acordă în atractivitatea unei zone turistice reliefului.

Graficul 3.3 Ponderea reliefului în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

Ponderea de 10% a fost acordată pentru relief de 30,9% dintre respondeți. Această pondere o dividem caracteristicilor reliefului, după cum reflectă graficul de mai jos, în: 5,6% pentru diversitate reliefului, 2,2% pentru originaliatea reliefului și 2,2% pentru accesibilitate.

Graficul 3.4 Clasificarea caracteristicilor reliefului în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

Hidrografia a fost notată de asemenea cu un procent de 10%, procent asociat elementelor sale după cum urmează: cascade 5,5%, lacuri 2,7% și elementul considerat cel mai puțin atractiv, râurile, 1,8%.

Graficul 3.5 Ponderea hidrografiei în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

Florei și faunei le-au fost asociate câte un procent de 5%. Referitor la floră respondenții au considerat că estetica, 3%, joacă un rol mai important decât diversitatea care a fost notată cu 2%. Gradului de periculozitate al faunei i-a fost atribuit un procent de 1,65% spre deosebire de diversitatea faunei care a adunat un procent de 3,35%.

Atfel, în conformitate cu aceste grafice, în tabelul pentru calcularea indicelui de atractivitate, mediul natural este notat cu un procent de 40%, procent însumat de elementele sale componente: climă 10%, relief 10%, hidrografie 10%, floră 5% și faună 5%.

Structurile materiale sunt divizate în structuri de cazare, structuri de alimentație și structuri de agrement. În funcție de importanța lor în atractivitatea unei zone, li s-au atribuit următoarele procente: structuri de cazare 10%, structuri de alimentație 5%, și structuri de agrement 5%.

Graficul 3.6 Ponderea structurilor de cazare în atractivitatea unei zone turistice

Sursă: contribuție proprie

Referitor la caracteristicile acestor componente ale structurii materiale, calitatea a fost considerată cea mai importantă, urmată de amplasare, capacitatea și cantitatea structurilor fiind situate pe ultimul loc.

Graficul 3.7 Clasificarea caracteristicilor structurilor dealimentație în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

În ceea ce privește agrementul, cel de zi este preferat, fiind notat cu un procent de 3,1% spre deosebire de agrementul de noapte, care a fost cotat cu o importanță de 1,9%.

Graficul 3.8 Clasificarea tipurilor de agrement în atractivitatea unei zone turistice

Sursă: contribuție proprie

Conform sondajului, infrastructura deține o pondere de importanță de 10% în atractivitatea unei zone turistice, infrastructura de acces fiind cotată cu un procent de 8,64% iar cea de alimentare cu 1,36%.

Graficul 3.9 Clafisicarea formelor de infrastructură în atractivitatea unei zone turistice

Sursă: contribuție proprie

Aceste elemente au fost divizate după cum urmează: infrastructurii de acces i-au fost alocate 3,45 procente pentru infrastructura de acces rutier, 2,41 procente pentru infrastructura de acces ferovial, 1,40 procente pentru infrastructura de acces aerian și 1,38 pentru infrastructura de acces naval. În ceea ce privește infrastructura de alimentare procentul de 1,36% a fost distribuit astfel: 0,55% pentru infrastructura de alimentare cu apă, 0,48% pentru infrastructa de alimentare cu energie electrică și 0,33% pentru infrastructura de alimentare cu combustibil.

Mediul cultural a fost cotat cu o pondere de importanță de 20%, divizat după cum urmează: castele și cetăți 7,4%, muzee și monumente 3,6%, spectacole și festivaluri 3% folclor 3%, edificii religioase 3%.

Graficul 3.10 Clasificarea elementelor culturale în atractivitatea unei zone turistice

Sursa: contribuție proprie

Suprastructura în atractivitatea unei zone are o importanță de 5% conform 38,5% din răspunsuri. Aceasta se clasifică în suprastructura generală, căreia i se atribuie un procent de 0,95% și suprastructura turistică, care a obținut un punctaj de 4,05%. Suprastructura generală de organizare corespunde unui procent de importanță în atractivitatea turistică de 0,77%, iar suprastructura generală de pază 0,18%. În ceea ce privește suprastructura turistică, acesta este divizată după cum urmează: suprastructura turistică de organizare 2,75% și suprastructura turistică de pază 1,30%.

Mediului social economic îi corespunde un procent de importanță de 5%, procent împărțit după cum urmează: sectorul țerțiar 2,30%, sectorul secundar 1,40%, sectorul primar 1,30%.

Cu ajutorul acestor ponderi și a notelor de calitate acordate stațiunii etalon (anexa 11) se construiește tabelul pentru calcularea indicelui de atractivitate a stațiunii etalon.

Calculul indicelui de atractivitate al stațiunii etalon

Tabelul 3.1

Sursa: contribuție proprie

Pentru calculul indicelui de atractivitate al județului Hunedoara, se păstrează aceiași descompunere a elementelor și aceleași ponderi, notele calitative (anexa 12) fiind personalizate.

Calculul indicelui de atractivitate al județului Hunedoara

Tabelul 3.2

Sursă: contribuție proprie

Din datele tabelate rezultă faptul ca județul Hunedoara are un coeficient de atractivitate (276,59) superior stațiunii etalon (221,51).

Comparând punctajele obținute de județ cu cele ale stațiunii etalon, se constată valori inferioare, egale și superioare.

Valorile inferioare fac referire la temperatura medie, la calitatea structurilor de alimentație la infrastructura rutieră și cea de alimentare cu combustibil, precum și la notele calitative acordate muzeelor și monumentelor, ceea ce indică o ineficientă valorificare a pontențialului lor.

În cazul valorilor egale, acestea fac referire la diversitatea reliefului, estetica florei amplasarea și calitatea structurilor de cazare, structurile de agrement de zi, infrastructura aeriană, infrastructura de alimentare cu apă, suprastructura turistică de pază și notele calitative acordate castelelor și cetăților istorice.

Celelalte elemente ale ofertei turistice din Hunedoara se remarcă prin valori superioare. Accesibilitatea și originalitatea reliefului, râurile și lacurile, diversitatea florei și a faunei suprastrucura genrală a orașului, indică un potențial turistic natural bine administrat de județ.

Soluția deficiențelor relevate de valorile inferioare este de dezvoltare a structurilor de alimentație prin diversificare, calitate și cantitate, dar și promovarea pe toate direcțiile a produselor tradiționale, modernizarea infrastructurii rutiere a județului, care din punct de vedere al calitații se clasează pe ultimul loc în regiunea de vest, construirea unei infrastructuri aeriene, precum și o promovare agresivă a mediului cultural și istoric.

Pentru promovarea județului, întrucât Hunedoara dispune de toate resursele necesare practicării oricărei forme de turism, ar trebui să se ia în calcul conceperea unor produse turistice cu teme specifice fiecărei tipologii de turiști: pachete turistice de tratament pentru bătrâni, sejuriri de odihnă și recreere, deplasări sportive sau culturale, pelerinaje religioase etc.

Concluzii

Formele de turism se clasifică după o gamă largă de criterii, toate în strânsă legătură cu personajul principal, turistul. În funcție de proveniența, motivația deplasării, modul de achiziție a pachetului turistic, mijlocul de transport folosit sau gradul de mobilitate a turistului, turismul se grupează în mai multe forme și se pliază în concordanță cu cererile pieței pentru a acoperi nevoile tuturor tipilogiilor de turiști.

Pentru a perfecționa și delimita mai bine aceste forme de turism, și pentru a oferi o calitate mai bună a serviciilor lor, prestatorii de servicii turistice au făcut apel la teoriile marketingului pentru segmentarea pieței. În funcție de tipologiile turiștilor, aceștia concep pachete turistice care să satisfacă de la nevoia de recreere și odihnă a turistului sedentar nevoia de cultură și evadare socială a celui itinerant, până la nevoia de companie în călătorii a grupatului.

Sursele de informare la care turiștii pot apela sunt diversificate, însă datorită accesibilității, duratei de timp relativ scurtă și cantitatea informațiilor, aceștia preferă mediul online ca sursă de informare în detrimentul informațiilor unei agenții specializate.

Potențialul turistic, pe care turiștii, prin cercetările lor, ajutați de diferite surse, caută să-l exploateze, este reprezentat de totalitatea obiectivelor turistice indiferent de natura sau forma lor, care concentrează turiști spre zona în care se află. Pentru a oferi servicii complete turiștilor, acestor obiective li se adaugă baza tehnico-materială care asigură servicii de cazare de alimentație și agrement. Toate aceste sunt ajutate, în formarea fluxurilor de turiști, și valorificate, de infrastructura care oferă turiștilor posibilitatea de a accesa obiectivele turistice

Factorii care influențează activitatea de turism sunt clasificați după patru criterii: după natura lor, după rolul lor în determinarea activității de turism, în funcție de direcția în care se manifestă, și după durata acțiunii lor în timp. Toți acești factori influențează direct sau indirect activitatea de turism. Dacă veniturile populației și tarifele practicate de prestatorii de servicii reprezintă un factor economic cu urmări directe asupra practicării turismului, factorii psiho-sociologici și structura pe vârstă a populației influențează turismul în mod indirect prin cererea pentru o anumită categorie de formă de turism în funcție de preferințe, tendințe și vârsta turiștilor.

Distribuția pachetelor turistice se realizează prin două sisteme. Primul sistem este caracterizat de distribuția directă, în care turistul se adresează direct prestatorului, distribuție specifică turismului neorganizat. Ce-a de a doua formă de distribuție este cea indirectă. Intermediar între turist și furnizor este agenția de turism. Putem concluziona astfel că această formă de distrubuție este specifică turismului organizat

Referitor la județul analizat, Hunedoara este județul din partea central-vestică a țării care are o suprafață totală de 7063 k, reprezantând 2,9% din suprafața României.

Datorită reliefului accidentat cu unități distincte dar predominat muntoase, clima județului este caracterizată prin condiții complexe: 8 luni reci și umede și 4 luni temperate în zonele cu altitudine mare, și 4 luni reci și umede și 8 luni temperate în restul teritoriului clima încadrată într-un climat temperat continental.

Rețeaua hidrografică este formată din bazinele râurilor Mureș Jiu și Crișul Alb cu afluenții aferenți la care se adaugă lacurile glaciare din masivele Retezet Godeanu, Țarcu și Parâng.

Din punct de vedere istoric, județul este un tezaur național cu rădăcini din epoca de piatră și epoca fierului, cu urme clare ale civilizației geto-dacă și romană. Momente importante din istoria țării pomenesc Hunedoara: bătălia împotriva otomanilor condusă de Iancu de Hunedoara în secolul al XV-lea, răscoala țărănească din 1541, răscoala iobagilor condusă de Horia, Cloșca și Crișan din 1784, participarea la evenimentele revoluției din 1848-1849 sub conducerea lui Avram Iancu.

Potențialul turistic natural al județului se constituie din masivele montane ale Carpaților Meridionali și Occidentali, cu înălțimi de peste 2000 de metri care prezintă relief glaciar cu spectaculoase circuri și văi. Depresiunile, cheile și peșterile adăpostesc numeroase specii de plante endemice și vulnerabile.

Hidrografia județului, ca parte a potențialului turistic natural, este compusă din lacuri glaciare din Munții Retezat și Parâng, unice în țară atât prin caracteristicele lor cât și prin legendele atribuite, Băile Romane de la Germisara și lacul Cinciș.

Rezervațiile naturale vin în completarea hidrografiei și întregesc potențialul turistic al județului prin elementele unice în România, prezentând semne de existență a viețuitoarelor din epoca Cretacică și urme ale erupțiilor vulcanilor care în trecut formau Țara Hațegului.

Cadrul natural al județului este unul variat, cu numeroase obiective turistice ce acoperă necesitățile tuturor tipurilor de turiști: de la drumeții și trasee montane, la urmărirea legendelor apelor blestemate, turiștii sunt îndreptați spre practicarea ecoturismului în rezervațiile naturale și admirarea peisajului ca formă de recreere, practicarea sporturilor extreme, sau la polul opus, practicarea turismului balnear.

Potențial turistic antropic, al cărui varietate face județul să fie unul din cele mai bogate județe ale țării din punct de vedere cultural, atrage fluxuri importante de turiști adepți ai turismului cultural, și nu numai.

Edificiile religioase construite din piatră romană, atrag anual pelerini către județ, contribuind la dezvoltarea socială, culturală și economică a județului.

Castelele și palatele voievozilor transilvăneni ale căror arhitectură și legende fac ocolul Europei, atestă Hunedoara ca fiind o mare putere politică și un punct strategic important în istoria vremii.

Cetățile de apărare ale civilizației daco-romane și descoperirile arheologice, urmele războaielor daco-romane, aduc teritoriului României un rol esențial în etnogeneza poporului latin.

Muzeele, obiectivele entografice și casele memoriale păstrează orginea neamului român asigură continuitatea tradițiilor și valorifică marile personalități române cu recunoaștere internațională.

Multe dintre aceste obiective sunt unice în Europa, fapt care justifică includerea lor în patrimoniul cultural Unesco, semn al recunoașterii internaționale.

Toate aceste obiective turistice ale județului, naturale sau antropice, prin varietatea lor, oferă posibilitatea practicării diferitelor forme de turism: Țara Hațegului promovează turismul rural prin zona spectaculoasă depresionară pe a cărei rază se întinde. Turismul recreativ montan este susținut de obiectivele turistice morfologice ale județului, unice în țară. În cadrul vizitării acestor obiective se pot desfașura activități precum alpinism, drumeții, turismul extrem, ecoturismul, turismul cinegetic, și turismul științific prin includerea rezervațiilor naturale. Turismul balnear se încadrează în formele de turism practicabile in Hunedoara prin apele termale de la Germisara.

Turismul urban este susținut de municiupiul Devei și municipiul Orăștiei. În același cadrul citadin turism cultural își constituie baza prin vizitarea palatelor, vechilor cetăți daco-romane, muzeelor ale județului. Bisericile și mânăstirile sunt vizitate de turiști în cadrul practicării turismului religios.

Unicitatea în Europa, valoarea culturală și istorică, conservarea mediului natural și varietatea obiectivelor turistice din Hunedoara, propulsează județul într-una din cele mai spectaculoase destinații turistice fapt demonstrat de recunoașterea internațională a potențialului său.

Comparând punctajele obținute de județ cu cele ale stațiunii etalon, în urma utilizării metodei de calcul a indicelui de atractivitate, se constată valori inferioase, egale și superioare.

Valorile inferiore fac referire la temperatura medie, la calitatea structurilor de alimentație la infrastructura rutieră și cea de alimentare cu combustibil, precum și la notele calitative acordate muzeelor și monumentelor, ceea ce indică o ineficientă valorificare a pontențialului lor.

În cazul valorilor egale, acestea fac referire la diversitatea reliefului, estetica florei amplasarea și calitatea structurilor de cazare, structurile de agrement de zi, infrastructura aeriană, infrastructura de alimentare cu apă, suprastructura turistică de pază și notele calitative acordate castelelor și cetăților istorice.

Celelalte elemente ale ofertei turistice din Hunedoara se remarcă prin valori superioare. Accesibilitatea și originalitatea reliefului, râurile și lacurile, diversitatea florei și a faunei suprastrucura genrală a orașului, indică un potențial turistic natural bine administrat de județ.

Soluția deficiențelor relevate de valorile inferioare este de dezvoltare a structurilor de alimentație prin diversificare, calitate și cantitate, dar și promovarea pe toate direcțiile a produselor tradiționale, modernizarea infrastructurii rutiere a județului, care din punct de vedere al calitații se clasează pe ultimul loc în regiunea de vest, construirea unei infrastructurii aeriene, precum și o promovare agresivă a mediului cultural și istoric.

Pentru promovarea județului, întrucât Hunedoara dispune de toate resursele necesare practicării oricărei forme de turism, ar trebui să se ia în calcul conceperea unor produse turistice cu teme specifice fiecărei tipologii de turiști: pachete turistice de tratament pentru bătrâni, sejuriri de odihnă și recreere, deplasări sportive sau culturale, pelerinaje religioase etc.

Bibliografie

Anghel, Gh.(1973), Cetăți medievale din Transilvania, Editura Meridiane, București.

Bran, F., Simon, T., Marin, D. (1997), Turism rural,modelul european, Editura Economică, București.

Cândea, M., Erdeli, G., Simon, T., Peptenatu, D. (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

Ciangă, N. (2002), Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cocean, P. (1995), Peșterile României.Potențialul turistic, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Cocean, P. (2010), Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoiescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.

Comănescu, L., Ielenicv, M., Nedelea, A. (2010), Relieful și valorificarea lui în turism, EdituraArs, Docendi, București.

Constantinescu, R., Sfârlea, M. (1994), Monumente religioase. Biserici și mânăstiri celebre din România, Editura Editis, București.

Cristureanu, C., Zadig, R., Baron P. (1982), Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice București.

Cucu, V., Ștefan, M. (1974), România, Ghid altas al monumentelor istorice, Editura Științifică și Enciclopedică București.

Dumbrăveanul, D. (2003), Evoluția conceptelor de turism și potențialul turistic, Comunicări de geografie, vol X, Editura Universitară, București.

Gâștescu, P. (1971), Lacurile din România, Editura Academiei R.S.România, București.

Glăvan, V. (2003), Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București.

Ielenicz, M., Comănescu, L. (2013), Turism teorie și metodologie, Editura Universitară, București.

Ionescu, I. (2000), Turismul fenomen social-economic și cultural, Editura Oscar Print București.

Istrate, I. (1987), Turismul-un fenomen în mișcare, Editura Sport-Turism, București.

Laquar, R. (1994), Sociologie du tourisme et des voyages, Presses Universitaires de France.

Mârza, I. (1980), Județele patriei-Hunedoara-monografie, Editura Sport-Turism, București.

Minciu, R. (2005), Economia Turismului, Editura Uranus, București.

Posea, G., Ielenicz, M., Popescu, N. (1969), Potențialul turistic al județelor din România Lucr. Simpozionului de Geografia Turismului.

Pricăjean, A., Airinei, Ș. (1981), Bogăția hidrominerală balneară din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Rus, D. (1998), Județul Hunedoara-Ghid turistic, Editura Sigma Plus, București.

Tănase, M., Filip, A., Nistoreanu, P. (2009), Dezvoltare durabilă versur dezvoltare integrată și turismul Editura Tehnopress, Iași.

Theobald, W. (1994), Global tourism: The next decade, Editura Butterworth-Heinemann, Oxford.

http://industry.traveloregon.com/content/uploads/2013/02/Adventure-Market-2010.pdf

http://turism.gov.ro

Home

www.ghidvideoturistic.ro

www.hunedoara.insse.ro/

www.innse.ro

Anexa 1

Harta rutieră a județului Hunedoara

Sursa: www.hartahunedoara.ro

Anexa 2

Stema județului Hunedoara

Sursa: www.adevarul.ro

Anexa 3

Băile romane de la Germisara

Sursa: www.ghidvideoturistic.ro

Anexa 4

Cheile Băniței

Sursa: www.ghidvideoturistictic.ro

Anexa 5

Biserica Moartă

Sursa: www.ghidvideotutrisctic.ro

Anexa 6

Castelul Corvinilor

Sursa: www.ghidvideoturistic.ro

Anexa 7

Cetatea Devei

Sursa: www.filmareaeriana.eu

Anexa 8

Sarmizegetusa Regia

Sursa: www.ghidvideoturistic.ro

Anexa 9

Transalpina

Sursa: www.ghidvideoturistic.ro

Metoda TECDEV ‐ stabilirea indicelui de atractivitate al unei zone turistice

Sondajul presupune acordarea unui procent de importana fiecarui element din oferta turistica, in functie de gradul de indispensabilitate pe care considerati ca il are in atractivitatea unei zone turistice. Suma procentelor pe care le‐ati acordat fiecarui element in parte trebui sa fie de 100%. Va rog sa completati urmatorul chestionar cat mai sincer posibil, astfel incat rezultatele sa reflecte realitatea. Datele preluate au caracter confidential si vor fi folosite strict in scop academic. Va multumesc!

Care este procentul importantei climei in oferta turistica?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

In functie de importanta lor, ordonati urmatoarele elemente ale climei:

temperatura medie

precipitatii

curenti de aer

Care este procentul importantei reliefului in oferta turistica?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

In functie de importanta lor, clasificati urmatoarele componente ale reliefului

diversitate

accesibilitate originalitate

Care este procentul cu care participa hidrografia la atractivitatea unei zone turistice?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Clasificati urmatoarele elemente ale hidrografiei, in functie de importanta lorinatractivitatea unei zone turistice:

rauri

lacuri

cascade

Care este procentul importantei florei in ceea ce priveste atractivitatea zonei turistice?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Considerati ca are un impact mai mare in atractivitatea florei:

diversitate estetica

Cu cat la suta participa fauna la gradul de atractivitate al unei zone?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

In functie de importanta lor, clasificati urmatoarele componente ale faunei:

diversitate

grad de periculozitate

Care este procentul pe care il acordati importantei existentei structurilor de cazare intr‐o zona turistica?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Ordonati in functie de importanta pe care dvs. o acordati urmatoarelor caracteristici alestructurilor de cazare.

cantitatea structurilor de cazare

diversitatea structurilor de cazare

capacitatea structurilor de cazare

amplasarea structurilor de cazare

calitatea structurilor de cazare

Care este procentul pe care il acordati importantei existentei structurilor de alimentatieintr‐o zona turistica?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Ordonati in functie de ce considerati ca este mai important intr‐o zona turistica in ceeace priveste structurile de alimentatie.

cantitatea structurilor de alimentatie

capacitatea structurilor de alimentatie

amplasarea structurilor de alimentatie

calitatea structurilor de alimentatie

Notati importanta structurii de transport in oferta turistica.

5%

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Acordati un procent importantei structurii de agrement in oferta turistica.

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Clasificati urmatoarele 2 elemente in functie de importanta:

agrement de zi

agrement de noapte

Care este procentul importantei existentei infrastructurii in oferta turistica?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Preferati existenta mai dezvoltata a infrastructurii de acces sau a infrastructurii dealimentare?

existenta unei infrastructuri de acces mai dezvoltata existenta unei infrastructuri de alimentare mai dezvoltata

Clasificati dupa importanta existentei intr‐o zona turistica urmatoarele elemente:

infrastructura de acces feroviar

infrastructura de acces rutier

infrastructura de acces aerian

infrastructura de acces naval

Clasificati dupa importanta existentei intr‐o zona turistica urmatoarele elemente:

infrastructura de alimentare cu apa

infrastructura de alimentare cu energie electrica

infrastructura de alimentare cu combustibil

Acordati un procent importantei mediului cultural intr‐o zona turistica.

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 % 80%

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Ordonati in functie de importanta pe care o au, din punct de vedere turistic,urmatoarele:

spectacole si festivaluri

muzee si monumente

folclor

castele si cetati istorice

edificii religioase

Acordati un procent de importanta existentei suprastructurii in oferta turistica.

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

In ceea ce priveste suprastructura generala, este mai importanta cea de organizare saucea de paza?

suprastructura de organizare suprastructura de paza

In ceea ce priveste suprastructura turistica, care componenta este mai importanta?

suprastructura turistica de organizare suprastructura turistica de paza

Care din cele 2 suprastructuri este mai importanta pentru atractivitatea unei zoneturistice?

suprastructura generala suprastructura turistica

Care este procentul importantei mediului economico‐social in oferta turistica a uneizone?

5 %

%

20 %

30 %

40 %

50 %

60 %

70 %

80 %

90 %

100 % ‐ constituie singurul factor important

Clasificati, dupa importanta pe care o au pentru oferta turistica, urmatoarele elementeale mediului social‐economic.

sectorul primar

sectorul secundar

sectorul tertiar (de productie si consum)

Alegeti‐va o statiune etalon, care coincide cel mai mult cu preferintele dumneavoastra siinsumeaza toate elemetele de care dumneavoastra sunteti interesat cand vizitati o zona turistica. Acordati o nota fiecarui element in functie de gradul de atractivitate si calitate stiind ca:0‐2‐resursa insuficient de atractiva; 2‐5‐resursa suficient de atractiva; 5‐8‐resursa atractiva si 8‐10 resursa foarte atractiva;

Acordati o nota, in functie de gradul de atractivitate, urmatoarelor resurse dinHunedoara, tinand cont ca: 0‐2‐resursa insuficient de atractiva; 2‐5‐resursa suficient de atractiva; 5‐8‐resursa atractiva; 8‐10‐resursa foarte atractiva.

Anexa 11

Note calitative stațiunea etalon

Sursa: contribuție propie

Anexa 12

Note calitative județul Hunedoara

Sursa: contribuție proprie