SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI [608554]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR
Lucrare de licen ă ț
Coordonator tiintific, ș
Conf. dr. Manea Ludmila Daniela
Absolvent: [anonimizat]
2017
1

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR
Pia a muncii în Româniaț
Coordonator tiintific, ș
Conf. dr. Manea Ludmila Daniela
Absolvent: [anonimizat]
2017
2

Cuprins
Introducere ………………………………………………………………………………………..
.pag 4
Capitolul 1. . Con inutul i caracteristicile pie ei munciiț ș ț ………………………..
(pag.)
1.1Con inutul pie ei munciiț ț ………………………………………………………………. (pag.)
1.2Caracteristicile i func iile pie ei muncii ș ț ț ………………………………………… (pag.)
1.3Interdependen a dintre pia a muncii i celelate pie e ……………………….. ț ț ș ț (pag.)
Capitolul 2. Cadrul legislativ – instituțional al pieței muncii …………………..
(pag.)
2.1. Necesitatea organizarii pie ei muncii …………………………………………………. ț (pag.)
2.2. Organizarea pie ei muncii in România ………………………………………………. ț (pag.)
2.3. Adoptarea i aplicarea legisla iei U.E. pe pia a muncii din România ……… ș ț ț (pag.)
Capitolul 3. Corelația dintre învățământ și cererea de forță de muncă……
(pag.)
3.1. Caracterul dinamic al calificării for ei de muncă în economia de pia ă …………….. ț ț
(pag.)
3.2. Corela ia dintre învă ământ i cererea de for ă de muncă în România ………………. ț ț ș ț
(pag.)
3.3. Necesitatea unei pregătiri economice adecvate for ei de muncă ………………………. ț
(pag.)
3.4. Preocuparea firmelor pentru perfec ionarea for ei de muncă în România…………… ț ț
(pag.)
Capitolul 4. Resursele umane în sectorul serviciilor în
România ……………………… (pag.)
4.1. Rolul serviciilor în ocuparea popula iei ……………………………………………………….. ț
(pag.)
4.2. Caracterizarea muncii i a modelelor de ocupare a for ei de muncă în servicii ….. ș ț
(pag.)
4.3. Productivitatea muncii în servicii în România: particularită i, evolu ie ……………. ț ț
(pag.)
Capitolul 5. Concluzii și
propuneri………………………………………………………………….. (pag.)
Bibliografie…………………………………………………………………………………………
…………..(pag.)
Anexe ……………………………………………………………………………………………….
…………….(pag.)
3

INTRODUCERE
Am ales această temă deoarece este un subiect pe care fiecare dintre noi îl va întâlni in
via ă, cel pu in odată. Încă din liceu ne gândim la un loc de muncă, desigur nu pentru ț ț
câ tigarea existen ei, ci pentru a avea un ban în buzunar i să nu mai fim nevoi i să cerem de ș ț ș ț
la părin i. ț
Dilemele vizând viitorul muncii i ocuparea for ei de muncă se numără, în mod ș ț
indubitabil, printre cele mai presante probleme cu care se confruntă lumea de astăzi. Există
pu ine probleme care prin natura lor să fie atât de arzătoare i atât de provocatoare i care să ț ș ș
vizeze, totodată, fiecare locuitor in parte al acestei planete.
Din punct de vedere economic munca este definită astăzi in general ca totalitatea
activită ilor prestate de om, fie ele fizice sau intelectuale, având drept scop principal produc ia ț ț
de bunuri i servicii, astfel conform economi tilor din ziua de astăzi, valoarea muncii depinde ș ș
de capacitatea acesteia de a produce bunuri si servicii.
4

Capitolul 1.Con inutul i caracteristicile pie ei munciiț ș ț
Ca orice altă pia ă, pia a muncii reprezintă locul în care se întalnesc, se discută i se ț ț ș
negociază liber cererea i oferta, mai exact, cererea de locuri de muncă alături de oferta de ș
locuri de muncă i cererea de for ă de muncă alături de oferta de for ă de muncă. În urma ș ț ț
negocierilor realizate, se stabile te un pre pentru realizarea actului de vânzare-cumparare ș ț
denumit salariu.
1.1 Con inutul pie ei munciiț ț
Valoare muncii a fost privită într-un mod diferit dea lungul timpului, atât în fundalul
cultural al societă ii sale cât si de stadiul dezvoltării sale. ț
În economia de pia ă, pia a muncii de ine unul dintre cei mai importan i factori de ț ț ț ț
produc ie, i anume FACTORUL UMAN. ț ș
Perioada în care ne aflam, cea de reinstituționalizare a pieței muncii în România a
inceput o data cu procesul de elaborare a legislației pieței muncii, care se desfășoară în două
etape diferite:
– în prima etapă au fost elaborate acte legislative pentru înlăturarea unor măsuri
restrictive caracteristice economiei socialiste;
– în cea de-a doua etapă, care se afla în curs de desfășurare, au început să fie adoptate
noi acte normative, pe baza Constituției, cum ar fi legisla ia cu privire la angajare și ț
salarizare, legi privind reglementarea condițiilor de muncă, protecția socială și conflictele de
muncă.
Au fost create și au început să funcționeze, cu unele discontinuități, instituțiile pieței
muncii, s-a creat tripartitismul instituțional; executiv -patronat – sindicate.
Componentele pie ei muncii: ț
– vânzatorii sau ofertan ii reprezentând cei care ofera for a de muncă in schimbul unui ț ț
pre ;ț
– cumpărătorii reprezentând cei care au nevoie de for a de muncă a ofertan ilor i de ț ț ș
competen a lor profesională i pentru care sunt dispu i să plătească un pre , denumit anterior ț ș ș ț
salariu.
5

– intermediarii reprezentând o componentă nu foarte importantă dar care poate u ura ș
căutările si negocierile primelor două componente, intermediarii fiind specializa i în ț
intermedierea ofertan ilor i cumpărătorilor contra unui pre . ț ș ț
Ca sa putem descoperi intensitatea reală a muncii în ciclul de via ă, mai întai se va ț
face o analiză a ratelor de participare a popul iei la pia a muncii. Astfel, rata de participare ț ț
este raportul dintre popula ia activă(popula ia care furnizează oferta de munca remunerata în ț ț
scopul producerii de bunuri i servicii) i popula ia totală inclusa într-o grupă de vârstă. ș ș ț
Raportul men ionat mai sus poate fi calculat i pentru anumite categorii ale popula iei. Cu cât ț ș ț
rata popula iei active încadrată într-o anumită categorie este mai mare, cu atât este mai mare ț
intensitatea muncii aferente acesteia.
În România, crearea i buna func ionare a pie ei muncii este un proces greoi, datorită ș ț ț
complexită ii sale. Printre motivele principale pentru durata crescută a acestui proces sunt ț
crearea unui mecanism juridic i a unui mecanism pentru negociere, cât si formarea unor ș
structuri economice potrivite ca o conseciin ă a diversificarii i privatizării formelor de ț ș
proprietate, restructurarea i retehnologizarea unor firme i implementarea mentalită ii de ș ș ț
pia ă al acestora.ț
În literatura de specialitate se utilizează denumirea de ”pia a for ei de muncă„ cât i ț ț ș
cea de ”pia a muncii”. Pentru a stabili denumirea care să fie cât mai exactă realită ii ț ț
economice a domeniului for ei de muncă, este necesar sa fie realizată prin prisma rela iilor de ț ț
pia ă ale acestui sistem. Mai jos sunt prezentate câteva motive în sus inerea acestui punct deț ț
vedere:
– în primă fază trebuie luat în vedere care este obiectul tranzac iilor economice ce se ț
realizează pe pia a respectivă. Dacă ne gândim că o persoană angajată la o firmă prime te ț ș
remunera ia după o perioadă de lucru a angajatului, se poate spune că obiectul tranzac iei este ț ț
munca, dar defapt obiectul tranzac iei este reprezentat de factorul uman, mai exact de ț
capacita ile pe care le de ine, experien a, performan a .a; ț ț ț ț ș
– un al doilea motiv în urma tranzac iei efectuate pe pia ă, i anume: obiectul utilizat ț ț ș
de angajator. Mai exact apare întrebarea: ”Angajatorul folose te munca sau for a de muncă a ș ț
persoanei angajate?„ inând cont de faptul că beneficiarul a angajat for a de muncă, el o va Ț ț
folosi în mod ra ional pentru a ob ine eficien ă maximă din partea angajatului. De asemenea în ț ț ț
economia de pia ă, nu se urmăre te o cantitate cât mai mare de muncă produsă, ci o cantitate ț ș
cât mai calitativă;
– în ultimul rând trebuie avut în vedere protec ia socială. În ările dezvoltate, sistemul ț ț
de protec ie socială con ine un sistem foarte bine pus la punct cu măsuri precum: munca este ț ț
interzisă copiilor, munca mamelor este reglementată, introducerea concediilor de odihnă,
concediu medical, .a. Astfel ne dăm seama ca sistemul de protec ie socială a fost conceput ș ț
pentru for a de muncă, nu pentru muncă. ț
Analizând exemplele de mai sus putem realiza că in ările cu economie modernă, ț
economie de pia ă este regasită, analizată si perfec ionată „pia a for ei de muncă” si nu „pia a ț ț ț ț ț
6

muncii”. În cadrul literaturii de specialitate, se remarcă faptul că dea lungul timpului au fost
acceptate ambele denunumiri, de i, la o gândire mai atentă i după con inutul rela iilor acestei ș ș ț ț
pie e, ar trebui folosită o singură denumire, i anume pia a for ei de muncă. De asemenea,ț ș ț ț
resursele de muncă fiind furnizate de popula ia activă i de cea aptă de muncă ne ț ș
demonstrează ca poten ialul de muncă este dat de poten ialul demografic si nu de munca ț ț
propriu-zisă.
Pia a muncii fiind cel mai important factor de produc ie, ea se constituie într-unț ț
adevarat sistem, care la rândul său este un subsistem al economiei generale. În literatura de
specialitate părerile sunt împar ite, unii sus inând existen a unei singure pie e a muncii, în ț ț ț ț
timp ce al ii sus in ca ar exista mai multe pie e ale aceluia i factor de produc ie. În România ț ț ț ș ț
este considerat faptul ca exista o singura pia ă a muncii, care la rândul ei are mai multe ț
subsisteme.
În acelasi timp, pia a na ională a muncii se află în legătură cu celelalte pie e(interne) i ț ț ț ș
cu pia a interna ională a acesteia. În raporturile statornicite cu celelate pie e din interiorul ț ț ț
complexului economi na ional, pia a muncii, pede o parte, receptează ț ț
”provocările„ (semnalele, incita iile) de pe pia a bunurilor i serviciilor, a capitalurilor .a. i ț ț ș ș ș
este influen ată de mi carea acestora, de modul de func ionare i ”simptomatica„ lor; pe de ț ș ț ș
altă parte, pia a muncii transmite, la rândul său, propriile semnale(presiuni) i cerin e spre ț ș ț
celelate pie e. ț1
Raportul cerere-ofertă de muncă în contextul corela iei dezvoltare-popula ie vine cu o ț ț
justificare care să ofere precizarea cu exactitate a con inutului i sferei de cuprindere ale pie ei ț ș ț
muncii. În primă fază o problemă a pie ei muncii ar putea fi abordarea sa în contextul ț
rela iilor pe care le presupune procesul de reproduc ie na ională, plecând de la rolul de reglareț ț ț
a pie ei în sistemul reproduc iei i de la faptul că reproduc ia factorului uman este una din ț ț ș ț
principalele elemente ale acestui proces, în cadrul căruia rela iile ce definesc pia a muncii sunt ț ț
foarte diversificate în sistemul rela iilor de pia ă, în acela i timpt este necesară clarificarea ț ț ș
con inutului lor, să se depună eforturi pentru identificarea incruci ărilor ce au loc i aț ș ș
intesnsita ii raporturilor reciproce, identificare limitelor în care actioneaza rolul de reglare al ț
pie ei factorului uman, i sa se men ioneze metodele prin care acest rol este exercitat. În alț ș ț
doilea rând, pia a muncii trebuie abordată în acela i timp cu func ia de personal a societă ii ț ș ț ț
comerciale, în care ea reprezintă unitatea principala a sistemului economiei de pia ă i care ț ș
intrând în componen a rela iilor proprii ale sistemului, participa automata la procesele ț ț
specifice pie ei factorului uman contribuind la asigurarea func ionalită ii acestui subsitem al ț ț ț
economiei de pia ă. ț
Problema pie ei muncii este prezentată de particularita i la nivel microeconomic fa ă ț ț ț
de cel macroeconomic, această problemă fiind "aprobată" i de economi tii occidentali, i de ș ș ș
care trebuie să inem seama în demersurile noastre. Eviden iem faptul că preocuparile ț ț
economi tilor occidentali s-au oprit în planul realită ilor pie ei muncii. Printre cele mai ș ț ț
importante teorii create încă din anii '70 au urmărit:
1 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Piața forței de muncă, Editura tehnica Chișinău, Iași, 1994, pag
23-24
7

-contractele implicite;
-salariile eficiente;
-negocierile;
-intrarile;
-ie irile.ș
Toate aceste teorii sunt legata de o trăsătură comună i anume exploatarea, în sens ș
economic, a rela iilor de muncă. Al i autori spun ca exista două tipuri de pia ă a muncii si ț ț ț
anume: pia a primară i pia a secundară. În timp ce pia a primara este organizată în jurul ț ș ț ț
pie elor interne i le alimentează, pia a secundară exclude ata amentul si garan iile ce seț ș ț ț ț
regasesc în pia a internă. În literatura de specialitate se men ionează de complementaritatea ț ț
primar-secundar, care are două aspecte:
-aspectul tehnico-economic;
-aspectul socio-politic.
Complementaritatea tehnico-economică apare ca urmare a cererii instabile firmele
incredin ând altor firme aflate pe pia a secundaă sarcinile care nu sunt eficiente pentru ele dar ț ț
care pot fi de folos celorlalte. Complementaritatea socio-politica reprezintă faptul ca firmele
primare pot recruta for ă de muncă dar prioritare vor fi firmele cu o vechime pe pia a muncii , ț ț
în timp ce firmele tinere pe pia ă vor fi trimise catre pia a secundară. ț ț
De amintit este i faptul că în aceea i literatură se men ionează despre existen a unor ș ș ț ț
rigidită i functionale ale pie ei muncii care constau in această pia ă nu se poate adapta prin ț ț ț
pre uri ci prin cantitate(în loc sa se mic oreze salariile tuturor angaja ilor, se va reduceț ș ț
numarul de angaja i). ț
Având în vedere că toate eforturile de analizare a pie ei muncii din ultimul timp ajung ț
la concluzia ca pia a muncii este foarte departe de modelul concuren ei perfecte, autorii ț ț
literaturii de specialitate au găsit trei metode pentru continuare cercetărilor:
1)Datorita faptului că mecanismul imperfec iunilor modelului teoretic al pie ei este ț ț
reprezentat de interven iile legislative si de prezen a sindicatelor, cercetarea trebuie să ț ț
dezvolte aceste excep ii astfel încat sa fie confirmată regula de func ionare a celorlalte pie e. ț ț ț
2)Deoarece rela iile dintre vânzători i cumparători de pe pia a muncii sunt rezultatul ț ș ț
unei ac iuni concurente a două principii, si anume al organizării i cel al reglementării care tot ț ș
mai puternic, se fac resim ite tot mai puternic i astfel devine necesară descoperirea modului ț ș
în care se întalnesc cele două principii i cum poate fi explicat acest fenomen din punct de ș
vedere tiin ific. ș ț
3)Datorită faptului că pia a liberă este un mod de organizare bazat pe rela iile de ț ț
schimb unde agen ii economici participă dupa propria lor for ă economică i realizează ț ț ș
diferite schimburi de marfuri dar în acela i timp sa fie schimburi echivalente. Componentele ș
8

prin care se organizeaza pia a pot fi diferite sau chiar opuse, fapt pentru care trebuie acordată ț
o aten ie deosebita studierii lor si gasită combinatia perfectă pentru o bună func ionare a pie ei ț ț ț
muncii.
1.2 Caracteristicile i func iile pie ei muncii ș ț ț
Pia a muncii asemeni celorlate pie e are in componen ă un con inut foarte complex,ț ț ț ț
complexitate care este scoasa în eviden ă de rolurile pe care aceasta le îndepline te în cadrul ț ș
economiei de pia ă. În literatura de specialitate, asemeni punctului nostru de vedere în ț
legătură cu pia a muncii autorii consideră că pia a muncii îndepline te câteva func ii foarte ț ț ș ț
importante de ordin economic, socio-economic i educativ în procesul de dezvoltare i ș ș
fun ionare a economiei na ionale, i anume:ț ț ș
-în func ie de volumul si structura cererii de muncă trebuie gasită o metodă de a aloca ț
cât mai eficient resursele de muncă pe tsectoare, ramuri, profesii, teritorii;
-pentru o productivitate cât mai mare i cât mai calitativă este necesară unirea i ș ș
îmbinarea for ei de muncă cu mijloacele de produc ie; ț ț
-influen a asupra repartizării i formării veniturilor; ț ș
-o altă func ie pe care pia a muncii o îndepline te este aceea că ea contribuie la ț ț ș
formarea protec iei sociale i la orientarea climatului de muncă; ț ș
– i nu în ultimul rând, pia a muncii are un rol important în informarea necesară pentruș ț
procesul de orientare, recalificare i reintegrare profesională a for ei de muncă i ac ionează ș ț ș ț
asupra acestui proces.
În altă ordine de idei, există i alte câteva func ii pe care pia a muncii le îndepline te, ș ț ș ș
în cadrul economiei de pia ă, func ii pe care le voi prezenta mai jos. ț ț
O prima func ie este faptul că pia a muncii este responsabilă pentru echilibrul dintre ț ț
necesita ile de resurse de muncă ale economiei si posibilita ile de a fi acoperite aceste ț ț
necesită i. Această func ie are în vedere realizarea echilibrului men ionat pe o durată mare de ț ț ț
timp, dar în acela i timp apar în anumite momente în cadrul unor subsiteme unele dezechilibre ș
pe o durată scurtă de timp datorită lipsei de sincronizare dintre mi carea factorului uman i a ș ș
celorlal i factori de produc ie, precum i al unor nefunc ionalită i generale ale reproduc iei ț ț ș ț ț ț
for ei de muncă. De asemenea, aceste dezechilibre pot apărea pe pia a muncii i datorită altorț ț ș
procese nesincronizate cum ar fi disfunc ionalită ile existente pe alte pie e, precum i ț ț ț ș
receptarea insuficientă sau incorecta de către pia a for ei de muncă a dezechilibrelor pe care ț ț
alte pie e le transmit. Deci acest echilibru este rezultatul unor ac iuni numeroase ce se ț ț
desfa oară de agen ii economici care asigură oferta de muncă iar la celălalt capăt de agen ii ș ț ț
economici care asigură cererea de muncă. De asemena, în aceste echilibru pe lângă
sincronizarea pie elor i a agen ilor economici, este necesară i interven ia statului în mai ț ș ț ș ț
multe planuri precum politicile de înva ământ, de protec ie socială, i altele. Astfel, procesul ț ț ș
9

de sincronizare a tuturor ac iunilor au un caracter deosebit ce complex, fiind extrem de dificil ț
de realizat i de între inut, ceea ce face ca echilibrul de pe pia a muncii sa fie o no iune ș ț ț ț
relativă i fragilă, fiind men inut în limitele sale de viabilitate si operativita cu eforturi mari i ș ț ș
permanente.
O a doua func ie pe care pia a muncii o îndepline te este că determină orientarea ț ț ș
utilizării resurselor de muncă ale fiecarei ări cu eficien ă crescătoare, în primul rând prin ț ț
împăr irea lor pe profesii, ramuri i localită i, iar în al doilea rând prin utilizarea acestor ț ș ț
resurse în cadrul fiecarei unită i economice. Astfel rela iile economice de pia ă ne arată ț ț ț
folosirea ra ională a celei mai importante resurse pe care fiecare ară o are la îndemână, ț ț
resursă de care depinde în cea mai mare parte progresul economico-social. Rela iile ț
economice de pia ă în special cele specifice pie ei muncii, fiind rela ii de concuren ă între in ț ț ț ț ț
competi ia nu doar pe pia a muncii ci insă i cu etapele care pun bazele obiectului pie ei, astfel ț ț ș ț
concuren a se desfa oară cu mijloace considerabil sporite i perfec ionate în planul resurselor ț ț ș ț
de muncă. Orice agent economic va actiona sus inut i consecventîn utilizarea cât mai ț ș
eficientă a for ei de muncă atât prin prisma rela iei de vânzare-cumpărare, cât i prin prisma ț ț ș
rela iilor de pe pia a mărfurilor pe care le-a creat prin utilizarea factorului uman, cu scopul deț ț
a le vinde. Rela iile economice de pe această pia ă care genereaza efecte pozitive în planul ț ț
utilizării resurselor de muncă sunt rezultate din faptul ca for a de muncă este si purtătorul ț
acestor rela ii. De asemenea, rela iile de pe pia a muncii măresc dimensiunea riscului pentru ț ț ț
agen ii economici, fapt ce îi obliga să includă în prima de risc folosirea cât mai eficientă a ț
resurselor de muncă cumpărate. Desigur, nu intra în discu ie ideea de a trece peste orice ț
norme i principii economice, dimpotrivă, să se realizeze profitabilitatea i pentru vânzătorul ș ș
de for ă de muncă cât i pentru întreprinzător. ț ș
O a treia func ie are în vedere condi ionarea i mijlocirea proceselor de îmbinare i ț ț ș ș
unificare a factorilor materiali ai produc iei cu factorul uman, pentru ob inerea unor rezultate ț ț
economico-financiare bune sau pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de fiecare agent
economic i de economia na ională, fapt pentru care se impune îmbinarea factorilor de ș ț
produc ie. Pia a muncii pune la dispozi ie informa ii complexe si complete despre ț ț ț ț
disponibilita ile acestui factor i prin conexiunile ce se stabilesc între această pia ă si celelate ț ș ț
pie e fiind puse în eviden ă i posibilită ile pe care se poate conta în privin a altor factori deț ț ș ț ț
produc ie. Îmbinarea factorilor de produc ie pune în eviden ă precesul de combinare a ț ț ț
acestora, în func ie de natura activită ii economice pe de o parte, dar i de structura, calitatea ț ț ș
i cantitatea lor. Această îmbinare posedă un caracter dinamic fapt pentru care ea trebuie saș
aibe în vedere o adaptare a produc iei la cerin ele pie ei cât mai avantajoasă, astfel rezultă ca ț ț ț
principiile de prioritate în produc ia de buncuri i servicii, precum i felul in care se ț ș ș
organizează si se desfă oară sunt determinate de mecanismele propriei pie e, iar pia a muncii ș ț ț
este una dintre subsistemele care indepline te func ii reglatoare. Func ia pie ei muncii pe care ș ț ț ț
am men ionat-o mai sus provine din dublul caracter, tehnico-economic, cel pe care îl regăsim ț
în procesul combinării factorilor de produc ie i se regăse te cu ajutorul metodelor i ț ș ș ș
instrumentelor folosite pentru asigurare în condi ii de eficien ă maximă, substituibilită ii ț ț ț
acestor factori. De asemenea caracteristicile pie ei muncii, ale celui mai important factor de ț
produc ie au efecte asupra proceselor de îmbinare si unire a acestuia cu al i factori lăsându-i ț ț
trăsături precum finalitate economico-socială, ecologica, opera ionalitate si ra ionalitate. Ș ț ț
10

Totodata pia a muncii captează cerin ele i semnalele pe care îmbinarea i utilizarea factorilor ț ț ș ș
de produc ie le generează i le folose te pentru a adapta i completa func iile sale reglatoare. ț ș ș ș ț
O a patra func ie pe care pia a muncii o posedă, are în vedere influen area procesului ț ț ț
de formare si repartizare a veniturilor. Această func ie are multiple implica ii pe pia a muncii. ț ț ț
În altă ordine de idei, implicarea pie ei muncii are o natură complexă i preponderent ț ș
reglatorie în procesul de formare i repartizare a veniturilor. Factorul care stă la baza ș
determinării nivelului salariilor i a mecanismelor prin care se realizează distribuirea i ș ș
redistribuirea venitului na ional cât i a pârghiilor economice-financiare este raportul cerere- ț ș
ofertă de muncă. În timpul în care pia a muncii capată noi ramifica ii i i se accentuează ț ț ș
complexitatea, se amplifică în acela i timp i influen a sa asupra procesului de formare i ș ș ț ș
repartizare a veniturilor. Deoarece are un caracter deschis i a multiplelor forme de ș
desfa urare a concuren ei pe această pia ă, se produce accentuarea fenomenelor de ș ț ț
instabilitate i evolu ia ei ciclică înregistrează i ea noi manifestări. Toate acestea împreună ș ț ș
vor genera modificări, i chiar unele radicale, în planul criteriilor de apreciere a factorului ș
uman, a formelor i a tehnicilor de măsurare a efortului uman, dar i a metodelor de ș ș
cuantificare i de convertire a contribu iei acestui factor la desfa urarea proceselor de ș ț ș
produc ie. Caracteristica treptată a pie ei muncii, simptomatica i tendin ele profilate în cadrul ț ț ș ț
ei se vor reflecta în întregul i complexul proces de formare i repartizare a veniturilor i în ș ș ș
etapele i segmentele economiei na ionale, în masura mai mare sau mai mică, direct sau ș ț
indirect, mai devreme sau mai târziu. În acela i timp, influen a poate fi resim ită i invers: de ș ț ț ș
la modul de formare i repartizare a veniturilor către pia a muncii, ce va înregistra refluxuri i ș ț ș
fluxuri, fenomene negative sau pozitive, uneori chia i tendin e contradictorii în func ie de ș ț ț
mersul reproduc iei na ionale. ț ț
A cincea func ie a pie ei muncii este reprezentată de adoptare i de aplicare a unor ț ț ș
măsuri de protec ie sociala a posesorilor acestei mărfi speciale. În general aceste măsuri sunt ț
rezultatul unor negocieri purtate între agen ii economici din cadrul pie ei, dar de obicei ele ț ț
capătă o consacrare juridică cu valabilitate la nivel na ional. Printre aceste măsuri de protec ie ț ț
socială a de inătorilor de for ă de muncă, deosebit de important este asigurarea unui venit ț ț
alternativ persoanelor care au pierdut locul de muncă i nu au găsit încă unul corespunzator. ș
Venitul alternativ, prin nivelul la care este stabilit are func ia de a stimula persoana respectivă ț
sa participe la muncă dar sa evite i constrângerea de a accepta un loc de muncă cu un salariu ș
sub un anumit minim.
Toate aceste func ii ale pie ei muncii se află într-o strânsă legatură, ele alcătuind un tot ț ț
unitar. Este evident că daca agen ii economici nu reu esc să facă o corela ie între cererea i ț ș ț ș
oferta de muncă nu se poate asigura nici utilizarea cât mai corespunzătoare i cât mai eficientă ș
a resurselor de muncă de care dispune o ară, prin urmare nu se pot asigura nici condi iile ț ț
pentru protec ia sociala a de inătorilor acestei resurse, fapt pentru care asigurarea de condi ii ț ț ț
optime pentru îndeplinirea tuturor func iilor pie ei muncii ine de organizarea cât mai eficientă ț ț ț
a acestei pie e. În altă ordine de idei, func iile prezentate mai sus ale pie ei muncii au un ț ț ț
caracter de sinteză, deoarece ele integrează si reflectă unele procese foarte complexe, unele
ac iuni i interferen e ale unor grupe de factori care se sprijină i se întrepătrund reciproc, faptț ș ț ș
11

ce determină func iile să î i expună ac iunea în medii relativ compatibile si comunicative, ț ș ț
mărindu-le eficacitatea, importan a si intensitatea. ț
Func iile pie ei muncii nu pot avea doar o semnifica ie de principiu, ele mai au i o ț ț ț ș
importan ă practică cât i o coresponden ă efectivă în via a economică, în sensul convertirii ț ș ț ț
lor în mecanisme, în instrumente, în pârghii specifice, de unde apare si necesitatea găsirii
celor mai adecvate mijloace care să imprime func iilor respective randamentele i realismele ț ș
impuse de către cerin ele economiei de pia a. În urma ultimei caracteristici, func iile pie ei ț ț ț ț
muncii vor dobandi o opera ionalitate efectivă i în sensul amplificarii atributelor sale ț ș
reglatoare in interiorul propriului ei sistem, dar i crearea unor pârghii i a unor instrumente ș ș
necesare pentru sincronizarea mi cărilor proceselor specifice celorlalte pie e cu care comunica ș ț
i se întrepătrunde, pentru asigurarea fluen ei i a continuită ii reproduc iei na ionale.ș ț ș ț ț ț
În timpul tranzi iei economice la economia de pia ă, func iile pie ei muncii prind ț ț ț ț
treptat contur i î i îmbogă esc con inutul pe măsură ce procesul a ezării vie ii economice în ș ș ț ț ș ț
func ie de legisla ie i în func ie de principiile produc iei si circula iei mărfurilor se afla într-oț ț ș ț ț ț
continuă evolu ie i consolidare. De asemenea, func iile amintite mai sus se realizeaza ț ș ț
diferen iat în raport cu cadrul în care se manifestă, cu modificări survenite în timp, în ț
mentalitatea i modul de comportare al factorului uman, în concordan ă cu progresele din ș ț
timpul tranzi iei la economia de pia ă. ț ț
Dacă în anumite situa ii pia a muncii este asemănătoare cu celelate pie e, totu i ea ț ț ț ș
prezintă i diferen e. ș ț
O primă trăsatură specifică este ca pia a muncii este o pia ă cu o flexibilitate redusă, ț ț
sau cu un grad de elasticitate scăzut dar în schimb prezintă o sensibilitate ridicată, o trăsatură
ce intr-o mare măsură condi ionează echilibrul economic dar i echilibrul social-politic. O ț ș
caracteristică ce provine în primul rând din particularită ile demografico-economice, cât i din ț ș
particularită ile biofiziologice i psihosociale ale for ei de muncă i de asemenea din oferta de ț ș ț ș
pe pia a muncii, dar i din ponderea ridicată i conexiunea laturilor economice i sociale. ț ș ș ș
Literatura de specialitate ne spune că dreptul la muncă, alegerea locului de muncă i a ș
profesiei este un drept fundamental al omului intr-o societate democratică. Reprezintă în egală
măsură un act economic, justi ie socială, echilibru social asigurarea locului de muncă, ț
respectiv alegerea i exercitarea liberăa a profesiei. Principala problemă a vie ii economice o ș ț
reprezintă încercarea de a realiza o coresponden ă între nivelul ocupării depline i nivelul de ț ș
echilibru al bunurilor i serviciilor. Dacă ne gandim la nivelul ocupării depline, ne putem da ș
seama ca este un subiect aproape imposibil de realizat deoarece nici o ară nu ar suporta ca o ț
parte din popula ie să gaseasca o muncă i un venit regulat în timp ce cealaltă parte a societă ii ț ș ț
trebuie să zacă în mizerie pentru simplul fapt că nu i se oferă posibilitatea de a câ tiga un ș
salariu, toata asta este o problemă de echilibru economic, echilibru socio-politic i dreptate. ș
O altă trăsătură spefică este că din cauza complexită ii factorilor si proceselor ț
men ionate, pia a muncii fa ă de celelate pie e este mult mai complexă, organizată i mult maiț ț ț ț ș
reglementată. Principalul motiv este că sfera amintitei pie e depă e te limitele raportului ț ș ș
cerere-ofertă din marfa for ă de muncă i tranzac iile ce au loc pe această pia ă nu sunt doar ț ș ț ț
rela ii de vânzare-cumparare.ț
12

Tranzac iile de pe pia a muncii, fa ă de celelate pie e sunt influen ate de factori ț ț ț ț ț
extraeconomici intr-o măsură mult mai mare. De inătorii de for ă de muncă ac ionează pe ț ț ț
pia a muncii nu doar ca agen i economici, dar i inând seama de celelate calită i pe careț ț ș ț ț
oamenii le au. Datorită negocierilor din cadrul pie ei, de inătorii de for ă de muncă urmează să ț ț ț
î i realizeze aspira iile profesionale dar i pe cele familiale, sociale i politice. Din acestș ț ș ș
motiv, factorii social-politici au o pondere mult mai mare în deciziile adoptate pe pia a ț
muncii. Pia a muncii poate fi descrisă ca un cadru unde se confruntă i interac ionează ț ș ț
numero i agen i economici si parteneri sociali, iar pia ă se interfereaza anumite procese i ș ț ț ș
fenomene de natură economico-socială, penetrând unele din celelate pie e, sub presiunea ț
acestora si pe baza sistemului de comunicare caracteristic ansamblului de pia ă na ională. ț ț
În raport cu alte pie e, mecanismele de ac iune a pie ei muncii prezintă trăsături ț ț ț
specifice care îi conferă un grad mai ridicat de imperfec iune, cel pu in din punct de vedere al ț ț
concuren ei. Concuren a, productivitatea marginală i salariul ac ionează într-un cadru ț ț ș ț
reglementat, dinainte acceptat de agen ii economici participan i la rela iile de pe pia ă. În altă ț ț ț ț
ordine de idei, salariul nu mai este demult singura modalitate de reglare a procesului de
ocupare i utilizare a for ei de muncă i mărimea salariului nu mai rezultă doar din ac iunea ș ț ș ț
mecanismelor pie ei, ci rezultă i din anumite reglementări economico-juridice adoptate în ț ș
fiecare etapă. Astfel putem afirma că pia a muncii este o pia a cu pronun ate caracteristici ț ț ț
contractuale i participative, unde negocierea i contractul de muncă au un rol important în ș ș
determinarea configura iei raportului cerere-ofertă. În acela i timp procesele de ocupare i ț ș ș
utilizare a for ei de muncă nu sunt influen ate doar de dinamica raportului cerere-ofertă, dar i ț ț ș
de alte mecanisme ce stau la dispozi ia firmelor, institu iilor locale i institu iilor statului. ț ț ș ț
În final, eviden iem importantul fapt că datorită interdependen elor diferitelor ț ț
componente ale sistemului na ional de pia ă, pia a muncii produce influen e mai accentuate, ț ț ț ț
posibil mai pu in sesizabile i cu o intensitate mai scăzută, si de asemenea influen e mai ț ș ț
puternice. De asemenea pia a muncii în România este incă în stadiul de „adolescen ă”, proces ț ț
ce este marcat de o serie de discontinuită i i dificultă i provocate de incon tien a i ț ș ț ș ț ș
inconsecven a măsurilor guvernamentale si guvernamentale dar i de ritmul lent i lipsa de ț ș ș
profunzime a transformarilor efectuate în sistemul economico-social. Momentan pe pia a ț
muncii coexista elemente i trăsături ale pie ei autentice cu cele ale pie ei de tip planificat. De ș ț ț
asemenea în această perioadă, pia a muncii în România are un caracter artificial atât în plan ț
dimensional i structural, dar i în plan calitativ fiind neconectată îndeajuns la procesele ș ș
transformatoare din via a economică. De asemenea, procesele de restructurare i de ț ș
privatizare nu sunt riguros corelate sub raportul ritmului de desfă urare i al planurilor de ș ș
realizare antrenează nu doar dificultă i în formarea i evolu ia sa pozitivă i rapidă a pie ei ț ș ț ș ț
muncii, dar i denaturari ale acestui proces. Drept urmare, în perioada ce urmeaza ș
caracteristicile pie ei muncii se cer afirmate efectiv încât să îi ofere acestei componente a ț
sistemului economiei de pia ă o func ionalitate i opera ionalitate reala. ț ț ș ț
1.3 Interdependen a dintre pia a muncii i celelate pie e ț ț ș ț
13

De obicei economia de pia ă apare ca un ansamblu de pie e interconectate între ele, în ț ț
primul rând în pia a de bunuri i servicii iar în al doilea rând în pia a factorilor de produc ie. ț ș ț ț
În pia a factorilo de produc ie, pia a muncii ocupa un loc principal, la fel cum în rândul ț ț ț
factorilor de produc ie, factorul uman sau for a de muncă reprezintă cea mai importanta ț ț
componentă.
Ca economia de pia ă sa func ioneze într-un mod cât mai eficient i în contextul ț ț ș
îndeplinirii a rolului său reglator de către pia ă, între diferitele componente ale sistemului de ț
pia ă se stabilesc mai multe legături complexe care au profunzimi i intensită i diferite, cuț ș ț
implica ii ce variază în func ie de determinare i de influen e. ț ț ș ț
Interdependen ele dintre pia a muncii i celelate pie e au un caracter economico- ț ț ș ț
natural, ele provin din logica proceselor i fenomenelor economico-naturale fiind un produs ș
al legilor activită ii economice i ale produc iei i circula iei mărfurilor. Interdependen ele ț ș ț ș ț ț
neclintite în mod evident, între pia a muncii i celelate pie e se integrează în complexul de ț ș ț
legături ce se stabilesc i se desfa oară între componentele activită ii economice. Precum ș ș ț
ecua ia reproduc iei na ionale cuprinde în mod logic i organic în componen a ei pia a, alăturiț ț ț ș ț ț
de celelalte componente precum reparti ia, consumul si produc ia, între toate cele men ionate ț ț ț
stabilindu-se mai multe conexiuni complexe i determinări tot a a între diferitele subsisteme ș ș
ale pie ei ele sunt neclintite i se manifestă interdependen e de forme diferite i în diferite ț ș ț ș
planuri. În acela i timp, este necesară precizarea că natura acestor interdependen e au ș ț
„amprenta” specificului pie elor între care acestea se stabilesc. ț
Interdependen ele dintre pia a muncii i celelalte pie e în primul rând sunt de natură ț ț ș ț
calitativă, având în vedere dimensiunile ce se stabilesc între cererea i oferta de muncă, iar pe ș
de altă parte acelea i categorii ale altor pie e. Încât activitatea economică pe care o posedă ș ț
fiecare ară este subordonat, asemeni procesului de reproduc ie na ională, satisfacerii ț ț ț
trebuin elor sociale prin produc ia de bunuri i servicii, i aceasta la rândul ei constituie ț ț ș ș
rezultatul activită ii diferitelor lor componente care, la rândul lor comportă o permanentă ț
confruntare a cererii cu oferta din domeniul respectiv, rezultând că între cele doua categorii
interdependente ale diferitelor pie e se produc anumite raporturi cantitative, care nu rămân ț
fixe ci î i modifică dimensiunea sistematic în func ie de toate modificările produse regulat atât ș ț
în produc ie cât i în circula ia mărfurilor. ț ș ț
Totu i, pia a în general alături de pia a componentelor sistemului de pie e nu se reducș ț ț ț
la cerere i ofertă, ele au în vedere i alte aspecte foarte importante. Din acest motiv ș ș
interdependen ele dintre pia a muncii i celelate pie e au în vedere în mod egal, atât agen ii ț ț ș ț ț
economici ce alcatuiesc sistemul de pia ă, rela iile specifice fiecărei pie e dar i mecanismele ț ț ț ș
func ionale i pârghiile economico-financiare propii pie ei muncii. Datorită acestor elementeț ș ț
se stabilesc interdependen e pe diferite planuri, dar i foarte complexe. ț ș
14

15