Specializarea: DREPT [626877]

UNIVERSITATEA ,,PETRU MAIOR” DIN TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA ,,PETRU MAIOR” DIN TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea: DREPT
CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ
TRANSFRONTALIERĂ
Coordonator științific:
Prof. dr. DOGARU Lucreția
Absolvent: [anonimizat]
2018

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CUPRINS
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE ………………………………… 5
CAPITOLUL I – CRIMA ORGANIZATĂ ………………………… 6
1.1 Noțiunea de infracțiune ………………………………………………………. 6
1.2 Noțiunea de infracțiune transnațională ……………………………….. 6
1.3. Conceptul de crimă organizată ………………………………………….. 7
1.4. Caracteristicile clasice ale crimei organizate ………………………. 8
1.5. ,,Crimă organizată” sau ,,Organizarea crimei”? …………………. 9
CAPITOLUL II – EVOLUȚIA ORGANIZAȚIILOR
CRIMINALE CARE ACȚIONEAZĂ ÎN DOMENIUL
CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTALIERE …………………. 11
2.1. Organizațiile criminale italiene ………………………………………… 11
2.1.1. Mafia …………………………………………………………………………… 11
2.1.2. Cosa Nostra …………………………………………………………………. 13
2.1.3 Camorra ……………………………………………………………………….. 15
2.1.4. N”drangheta ………………………………………………………………… 16
2.2. Mafia americană ……………………………………………………………… 17
2.2.1. Scurt istoric ………………………………………………………………….. 17
2.2.2. Relația dintre italie ni – americani și crima organizată …….. 18
2.3. Mafia rusă ………………………………………………………………………. 22

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CAPITOLUL III – DOMENIILE DE ACȚIUNE
SPECIFICE CRIMEI ORGANIZATE ……………………………. 25
3.1. Aspecte generale ……………………………………………………………… 25
3.2. Traficul de droguri ………………………………………………………….. 26
3.3. Terorismul ………………………………………………………………………. 30
3.4. Traficul de persoane ………………………………………………………… 33
3.5. Spălarea banilor ……………………………………………………………… 37
3.6. Corupția …………………………………………………………………………. 41
3.7. Criminalitatea informatică ………………………………………………. 44
CAPITOLUL IV – PREVENIREA ȘI COMBATEREA
CRIMINALITĂȚII TRANSFRONTALIERE …………………. 49
4.1. Noțiunea și sensurile prevenției criminalității …………………… 49
4.2. Modalități și forme de tratament pentru delincvenți …………. 50
4.3. Resocializarea în închisoare ……………………………………………… 52
4.4. Alte măsuri alternative decât cea a închisorii ……………………. 55
4.5. Măsuri alternative pentru delincvenții minori în România . . 57
4.5.1. Munca în folosul comunității ………………………………………… 58
4.5.2. Medierea ………………………………………………………………………. 59
CONSIDERAȚII FINALE …………………………………………….. 61
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… 63

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
„Studiul crimei este un element de primă importanță pentru a cunoaște și măsura
valorile curente într-o societate.”
-Q. H. Levy-Bruhl
Noțiunea de ,,crimă organizată” pare să fi apărut în Chicago în anul 1919, și
face referire la grupările infracționale care se ocupau cu contrabanda cu alcool în
perioada respectivă. Treptat, activitatea criminalității organizate s-a dezvoltat
considerabil față de perioada în care a luat naștere.
În trecut, criminalitatea organizată era structurată pe două părți, regională și
ierarhică. Astfel, grupările infracționale de astăzi creează alianțe noi cu alte grupări
infracționale din întreaga lume, dezvoltând o gamă largă de activități ilicite.
Activitatea organizațiilor cu activități criminale s-a modificat în timp, deoarece
pornind de la exemplul de: La Mafia sau Camorra acestea în timp de la organizații
locale, au intrat în sfera marii criminalități organizate transnațional, care a pătruns
deja în topul finanțelor sau a politicii.1
Datorită faptului că acest fenomen de crimă transfrontalieră devine tot mai
ușor de săvârșit, crește și variază în conținut, forțând statele să se angajeze în
dezvoltarea unor acorduri care să acopere toate tipurile de încălcări ale legii.
În fiecare an, criminalitatea organizată transfrontalieră produce o sumă
estimativă de circa 870 de milioane de dolari, pune în pericol pacea și securitatea
umană, ceea ce duce la încălcarea drepturilor omului, și subminează dezvoltarea
economică, socială, culturală și politică a societăților din întreaga lume.2
Organizațiile criminale transfrontaliere au o sferă infracțională nelimitată, ceea
ce face ca autoritățile să acționeze în prevenirea și combaterea acestui fenomen. Prin
1 Horea Oprean, Criminologie, Editura Servo-Sat, Arad, 1996, p. 184.2 http://www.unodc.org/toc/en/crimes/organized-crime.html , sursă online, accesată la data de
16.04.2018.

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
natura lor, aceste organizații tind să crească și să se extindă permanent, implicându-se
în toate formele de tranzacții, legale sau ilegale, atâta timp cât ele sunt profitabile și
urmăresc dobândirea de putere și influență.
Activitatea criminală s-a extins asupra multor bănci și firme, tocmai pentru a
servi drept ,,paravan” de acoperire, simultan cu extinderea corupției în domeniul
politicului, legislativului și justiției din numeroase țări.
Fenomenul deosebit de grav îl reprezintă ,,internaționalizarea” crimei,
depășind frontierele naționale ale diferitelor state, făcându-și apariția forme noi de
activități ilegale, precum traficul de armament, bunuri și persoane, spălarea banilor
etc.
Crima organizată transfrontalieră este o industrie în continuă schimbare, ea nu
stagnează, adaptându-se piețelor si creând noi forme de criminalitate. Pe scurt, este o
afacere ilicită care nu ține cont de granițe și nici de reguli, depășind granițele
culturale, sociale și lingvistice.
Obiectivul acestei lucrări este acela de a studia fenomenul criminalității
transfrontaliere și de a oferi soluții în prevenirea și combaterea acestui fenomen. Din
acest motiv, lucrarea cuprinde o analiză teoretică și generală, precum și o desfășurare
concretă a acestui fenomen în România, cu intenția de a identifica cât mai multe
soluții în combaterea criminalității transfrontaliere.
Pe cale de consecință, menționez că acesta a fost principalul motiv pentru care
am decis să studiez în detaliu criminalitatea organizată transfrontalieră, organizând
tratarea subiectului în patru capitole, cu intenția de a cuprinde cât mai multe prevederi
doctrinare și jurisprudențiale. …………………………………………………………………….

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CAPITOLUL I
CRIMA ORGANIZATĂ
1.1 NOȚIUNEA DE INFRACȚIUNE
Este necesar să scoatem în evidență trăsăturile referitoare la infracțiune, ce
constituie în fapt bazele dreptului penal, incluse în legislația penală internă a statelor,
deoarece aceste fundamente stau la baza reglementărilor internaționale ce reprimă
infracțiunile.
În accepțiunea Noului Cod Penal3, infracțiunea este fapta prevăzută de legea
penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a savârșit-o.
Infracțiunea este o faptă comisă de om, un act de conduită exterioară a acestuia,de
natură a produce modificări în lumea înconjurătoare, care din cauza tulburării pe care
o produce ordinii sociale este supusă represiunii penale.
Ca atare, infracțiunea nu este altceva decât fapta prevăzută și pedepsită de
legea penală, care are menirea de a aborda fenomenul criminal numai din unghiul și
limitele incriminării și sancționării sale.4
1.2 NOȚIUNEA DE INFRACȚIUNE TRANSNAȚIONALĂ
În sens general, criminalitatea organizată transfrontalieră reprezintă săvârșirea
unei infracțiuni cu caracter internațional, prin care se aduce un prejudiciu valorilor
sociale apărate de normele juridice.
Potrivit Legii nr. 39/2003, art. 2, lit. A,5 grup infracțional organizat este grupul
3 Art. 15 alin. 1 din Noul Cod Penal, publicat în Monitorul Oficial al României, intrat în
vigoare la data de 01 februarie 2014, republicat în 2017.4 Narcis Giurgiu, Legea penală și Infracțiunea, Editura Gama, Iași, 1994, p. 106.5 Art. 2 lit. A din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate,
6

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și
acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni
grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu
material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul
comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate și o
structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Astfel, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică
prestabilită, o ierarhizare a membrilor și roluri bine determinate. Caracterul structurat
este strâns legat de condiția de a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia
sau mai multor infracțiuni grave, adică o activitate de planificare, organizare, control,
procurare de instrumente, mijloace, informații și, în cele din urmă, dar nu în mod
obligatoriu, o activitate de executare.6
Pe lângă faptele comise dintotdeauna, ca de exemplu: omoruri, tâlhării, de
regulă fapte ce cuprind acte de violență, evoluția omenirii a înregistrat și apariția
fenomenului infracțional organizat, manifestat prin fapte de corupție, contrabandă,
trafic de stupefiante sau arme, activități infracționale care nu s-ar putea organiza decât
într-un mod organizat.
Infracțiunea are caracter transnațional dacă:7
–este săvârșită atât pe teritoriul unui stat, cât și în afara teritoriului acestuia;
–este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau
controlul său are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;
–este săvârșită pe teritoriul unui stat de un grup infracțional organizat care desfășoară
activități infracționale în două sau mai multe state;
–este săvârșită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul
altui stat.
publicată în Monitorul Oficial al României din 28.02.2003, actualizată în 2017.6 Ionuț Ciprian Spiridon , Considerații referitoare la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și
combaterea criminalității organizate, Revista Dreptul nr. 3/2008, p. 168.7 Art. 2 lit. C din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate,
publicată în Monitorul Oficial al României din 28.02.2003, actualizată în 2017.
7

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
1.3. CONCEPTUL DE CRIMĂ ORGANIZATĂ
Crima organizată, prin modalitatea sa de structurare și capacitatea de
influențare în domeniile politicului și economicului, prin internaționalizarea sa
accelerată, prin recurgerea la violență și șantaj, reprezintă un pericol direct și de mare
actualitate, o sfidare la adresa societății mondiale.
În acest mod, conceptul de crimă organizată reprezintă activitățile infracționale
ale unor grupuri organizate pe baza unor principii ilegale, în scopul obținerii unor
venituri ilicite considerabile.
Criminalitatea organizată este o formă deosebit de gravă a criminalității, atât
prin mărimea și complexitatea sa cât și prin modul de organizare, prin tipurile de acte
criminale și de autori ai acestora. Actele de preparare, metodele și executarea
infracțiunilor specifice acestui tip de criminalitate, iau conturul unei organizări stricte,
profesionale și extrem de strategice.8
Acest comitet a dezvăluit date de o mare importanță care afirmau că în S.U.A.
există un cartel național cunoscut sub numele de ,,Mafia”, întinzându-se în mai multe
orașe mari. ,,Mafia” reprezintă un complot împotriva legii și ordinii, gata să elimine
orice obstacol care i-ar pune în dificultate reușita operațiunilor pe care aceasta le
desfășoară. În acest scop, Mafia utilizează orice mijloace disponibile, precum:
influență politică, șantaj, inclusiv crimă, pentru a împiedica organele legii de a vătăma
operațiunile sale.
1.4. CARACTERISTICILE CLASICE ALE CRIMEI ORGANIZATE
Fiind concepută și premeditată până la cele mai mici detalii, crima organizată
constituie o ,,boală” care secătuiește societatea de putere, amenință echilibrul
guvernării și compromite siguranța individuală și colectivă.
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,
precizează că acest fenomen desemnează activitățile unui grup structurat de trei sau
mai multe persoane cu legături de tip ierarhic, au relații personale de tip familial, ce
8 Lucreția Dogaru, Criminologie, Editura Pro Universitaria, București, 2017, p. 153.
8

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
permit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii sau piețe, prin
violență, intimidare sau corupție, atât prin sprijinirea activității criminale cât și prin
infiltrarea în economia legitimă, pe care o subminează.9
Cu privire la trăsăturile caracteristice ale crimei organizate, putem vorbi despre
structură, în care membrii organizației au diferite sarcini și responsabilități în funcție
de nivelul de pregătire a fiecăruia.
În acest context, sunt invocate o serie de caracteristici formale ale
criminalității organizate, cum ar fi: cooperarea între două sau mai multe persoane,
pentru o perioadă lungă sau nedeterminată de timp, fiecare dintre acestea având
atribuții prestabilite; solidaritatea de grup; folosirea formelor de disciplină și control,
dar și a unui comportament violent sau intimidant; producerea unui impact la nivel
internațional, utilizarea de structuri comerciale sau de afaceri; implicarea grupărilor în
acțiuni de spalare a banilor; exercitarea de influențe asupra politicului și a
funcționarilor publici, asupra justiției ori a presei; suspiciunea comiterii unor crime
grave cu scopul obținerii de profit sau putere.10
O trăsătură de o importanță deosebită o prezintă flexibilitatea, rapiditatea și
capacitatea de infiltrare, deoarece crima organizată a ajuns să coordoneze traficul de
stupefiante la nivel mondial, prin intermediul traficului de arme, muniții și expozive.
Câștigul reprezintă în mod esențial activitatea crimei organizate. Acesta se
realizează prin producția și traficul de narcotice, pornografia și prostituția. Pe de altă
parte, aceste organizații nu ezită să pătrundă în structurile statului tocmai pentru a
facilita și a acoperi propriile activități licite sau ilicite.
În atingerea propriilor obiective, o caracteristică importantă a crimei
organizate este utilizarea forței, ca de exemplu: șantajul, corupția, intimidarea și
violența. Toate acestea sunt folosite, în primul rând, pentru a menține disciplina în
cadrul propriei structuri, indiscreția sau trădarea fiind pedepsite, de regulă, cu
moartea. În al doilea rând, forța este utilizată pentru a pedepsi persoanele care nu se
supun cerințelor mafiote, sau acționează împotriva lor.
9 Textul acestui document a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 813 din 8
noiembrie 2002.10 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 158.
9

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
1.5. ,,CRIMĂ ORGANIZATĂ” SAU ,,ORGANIZAREA CRIMEI”?
Organizațiile criminale secrete cum ar fi Mafia siciliană ori italico-americană
nu sunt organizații formale de tipul corporațiilor de afaceri, ori ca guvernele. Ele nu
sunt structurate rațional pe statusuri și funcții în scopul ,,maximizarii profitului” și
desfășurării eficiente a acțiunilor lor.11
Marea majoritate a delincvenților acționează în cadrul unui ansamblu
interrelațional, complex, puțini sunt delincvenții care săvârșesc acțiuni ilicite pe cont
propriu. Tocmai de aceea, crima trebuie văzută ca o continuitate în care există diferite
niveluri de organizare.
Cu toate acestea, ,,organizarea crimei” si ,,crima organizată” pun în vedere
noțiuni și realități diferite, ce urmează a fi utilizate pentru prevenirea și combaterea
criminalității.
Astfel, avându-și originea în ,,criminalitatea gulerelor albe” sau ,,
ocupațională”, ,,organizarea crimei” diferă de ,,crima organizată” întrucât:12
•structura ierarhică rigidă este înlocuită cu un sistem interrelațional flexibil și
eficient;
• violența este aproape exclusă, întrucât există metode mai simple de înlăturare
a unei persoane incomode;
• infiltrarea sferelor decizionale nu este necesară deoarece infractorii înșiși se
află în aceste sfere, ori dețin conexiunile necesare;
• prejudiciul social este cu atât mai mare cu cât ,,victima”-respectiv societatea-
este destul de puțin conștientă că ,,organizarea crimei” se repercutează în mod
catastrofal asupra nivelului său de trai.
11 Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun , Criminologie, Editura Didactică și Pedagogică R.A.,
București, 1995, p. 283.12 Ibidem, p. 285.
10

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA ORGANIZAȚIILOR CRIMINALE CARE
ACȚIONEAZĂ ÎN DOMENIUL CRIMINALITĂȚII
TRANSFRONTALIERE
2.1. ORGANIZAȚIILE CRIMINALE ITALIENE
Organizațiile mafiote criminale sunt formate, în special, din italieni și sicilieni,
care au o viziune arhaică cu privire la unitatea comunitară și lupta împotriva
dușmanului comun. Codul comportamental pune în vedere un deosebit simț al
demnității și presupune o tăcere în ceea ce privește problemele lor secrete.
În general, prin Mafie se înțelege Cosa Nostra, care este o mafie siciliană,
Camorra Napolitană, N”drangheta, precum și unele filiale ale acestora. Datorită
scopurilor urmărite, aceste organizații criminale se diferențiază prin domeniul lor
național sau transnațional unde își desfășoară activitățile.
2.1.1. MAFIA
Cu privire la acest concept , o primă definiție a mafiei a fost enunțată de către
Giuseppe Rizzoto și Gaetano Mosca, potrivit căreia: ,,Mafia reprezintă o expresie
curentă, folosită pentru a desemna un grup de indivizi aroganți și violenți, uniți între
ei prin raporturi secrete și de temut, aflați la originea unor acțiuni criminale”.13
Utilizarea violenței este o calitate profesională, cu scopul de a-i apropia de un
întreg univers popular gata să utilizeze orice modalități de a supraviețui sau de a urca
pe treptele scării sociale. Conceptul de ,,mafie” presupune o problemă de tradiție,
13 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 178.
11

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
mândrie și demnitate, fiind un cod comportamental care se regăsește în fiecare
sicilian.
Din conținutul acestei organizații formate în Sicilia, s-a format primul
,,sâmbure” al acestei structuri, denumit ,,familia”, care nu este o familie propriu-zisă,
ci este o organizație ierarhică. Datorită afacerilor pe care le practică, ,,familia”
acționează după propria lege, având o poliție privată cu oameni dispuși să facă orice
treburi ,,murdare” pentru stăpânii lor, iar cei care nu respectă aceste legi sunt pedepsiți
prin metode brutale, ajungându-se la moartea acestora. Fiecare familie este condusă
de către un șef, care la rândul lui este condus de un șef suprem numit ,,il capo”, iar
membrii familiei trebuie să se supună orbește față de șefi.
Mafia este apreciată drept cea mai puternică organizație criminală, nu numai
datorită numărului mare de membri, ci mai ales ca urmare a structurii sale și a
capacității ei de a dezvolta strategii unitare. Prin caracteristicile sale, Mafia este
singura organizație criminală italiană care oferă un model criminal la nivel
internațional.14
Mafia siciliană dăinuiește de peste o sută de ani în lumina reflectoarelor,
comportamentul mafiot fiind dobândit datorită neîncrederii în organele statului, de
unde rezultă obiceiul de a-și face singură dreptate.
Grupările mafiote au fost considerate ca fiind niște semigrupuri, dar pentru a
controla traficul, pentru a deține funcția de control și îndrumare a criminalității,
acestea trebuie să lucreze împreună tocmai pentru a mări multilateralitatea structurii
lor organizatorice.
Cu toate acestea, organizațiile de tip mafiot nu prezintă o stabilitate la nivel
global, cu o conducere puternică. Diferite grupuri se află constant în conflict major,
datorită rivalității care se naște între ele, precum și datorită ierarhiei. La fel se
întâmplă și în rândul organelor de conducere care sunt instabile, iar datorită
conflictelor interne riscă să se afle în pericol de destrămare.
În ciuda conflictelor născute care au cutremurat structura organizatorică,
aceste organizații mafiote au continuat să se dezvolte de-a lungul anilor, afectând
14 http://www.academia.edu/19246342/Organizatii_criminale_mafiote , sursă online accesată
la data de 18.04.2018.
12

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
ordinea publică datorită influenței puse asupra administrației publice, justiției și
economiei.
Odată cu dezvoltarea lor, s-a mărit și numărul de membri care fac parte din
aceste organizații, metoda de finanțare a crescut considerabil, dar în special datorită
puterii de extindere asupra zonelor din mediul urban, organizațiile mafiote italiene au
dobândit cele mai înalte cote de autoritate și control ale criminalității, lăsând în urmă
limitele regionale tradiționale precum: Cosa Nostra, Camorra și N”drangheta.
2.1.2. COSA NOSTRA
Mafia siciliană Cosa Nostra are la bază ,,familia”, care reprezintă atât o
coaliție ilegală de afaceri monopoliste cât și o coaliție ilegală a unor organe de
conducere. Locul în care s-a născut această organizație este Sicilia, un teritoriu al
Italiei, aflat de mai multe ori sub dominație străină, câștigându-și independența abia în
secolul al XVIII-lea. Ea este reprezentată de o rețea ce cuprinde atât un cartel cât și o
confederație.
Membrii ,,Cosa Nostra” controlează aproape toate afacerile bancare,
financiare, comerciale și politice, cu excepția unei mici părți din jocurile de noroc
ilegale. O mare parte din ei sunt infiltrați în majoritatea sindicatelor muncitorești unde
organizează și dirijează diverse acțiuni ilegale.15
Mafia Siciliană are o structură piramidală, pornind de la nivelul cel mai înalt,
și anume, Comisia, fiind organul legislativ, instanța supremă care soluționează
divergențele organizatorice. La baza acestei Mafii se află conducătorii cei mai
puternici, care guvernează cele 24 de ,,familii” ce constituie ,,Cosa Nostra”.
Prima funcție din cadrul Mafiei este aceea de ,,șef”. Prin această denumire se
evidențiază puterea majoră de care dispune acesta față de ceilalți mafioți din
organizație, având atribuția de a menține ordinea și disciplina, dar și de a obține
profituri considerabile. ,,Il capo” trebuie să dețină anumite virtute, să fie îndrăzneț,
violent, rece, autoritar dar în același timp trebuie să fie un adevărat lider, să îi asculte
pe supuși și pe cei care îi cer ajutorul și să intervină doar când situația o cere.
15 Dan Banciu, Crima și criminalitatea. Repere și abordări juris-sociologice, Editura Lumina
Lex, București, 2005, p. 153.
13

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Pentru a intra în această Mafie, noul membru trebuie să depună un jurământ de
credință pentru a beneficia de toate bunurile și de suportul din partea Mafiei, jurământ
care implică și o serie de obligații, iar principala obligație este aceea că, odată intrat în
organizație nu vei mai putea ieși niciodata.
Jurământul de intrare în Mafie și ritualul a rămas neschimbat de sute de ani.
Reprezentantul familiei aduce la cunoștința noii lor oameni de onoare regulile care
guvernează organizația, si îi previne asupra faptului că mai au timp să renunțe la
această inițiere și le repetă obligațiile ce reies din apartenența la Mafie:16
1.Să nu furi și să nu exploatezi prostituția!
2.Să nu te atingi de nevestele celorlalți oameni de onoare!
3.Să nu ucizi un om de onoare!
4.Să nu trădezi nimic poliției!
5.Să nu te cerți cu un camarad și să manifești totdeauna un comportament serios
și corect!
6.Să respecți un secret absolut în ceea ce privește Mafia în fața străinilor!
7.Să eviți să te prezinți singur altor oameni de onoare!
Cosa Nostra acționează într-un secret de ,,mormânt”, care nu a putut fi elucidat
nici până în prezent de către autoritățile italiene, deoarece această tăcere este
respectată de către toți membrii organizației, inclusiv de către persoanele care nu fac
parte din organizație dar au contact cu aceasta. Orice încălcare a acestui principiu
legat de tăcere, este pedepsit cu moartea, indiferent de funcția ocupată.
Cu privire la legăturile Mafiei Siciliene cu celelalte organizații criminale
italiene, Camorra se află în inferioritate ca și putere și influență, în special în
domeniul traficului de droguri. În ceea ce privește relația cu N”drangheta, aceasta se
bucură de o creștere a autonomiei, fiind la un nivel înalt, de unde cooperează cu Mafia
Siciliană, cele două aflându-se la același nivel.
Una dintre principalele activități sunt comerțul clandestin cu stupefiante și
spălarea banilor. Acest clan a stabilit încă de la începutul anilor 1950 linii de trafic
între sudul Franței (morfina era transformată în heroină în Marsilia) și Statele Unite
16 http://www.academia.edu/19246342/Organizatii_criminale_mafiote , sursă online, accesată
la data de 18.04.2018.
14

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
ale Americii, mafioții italieni au început să importe heroină turcească pentru piața
internă și să practice contrabanda cu cocaină sud-americană.17
Un adevărat cutremur pentru Mafia Siciliană a fost în momentul în care mai
mulți capi și membri de onoare au fost arestați prin prisma procesului de la Palermo,
însă o parte dintre aceștia au fost achitați datorită gradului mare de corupție din sfera
legislativului. Mafia nu a rămas indiferentă cu privire la acest eveniment, iar după
terminarea procesului, procurorul cazului a fost ucis cu sânge rece.
Deși autoritățile fac tot ce le stă în putință pentru a opri masacrele declanșate
de către Mafie, acest lucru nu este posibil datorită extinderii domeniului de existență
și a duratei de viață a acesteia.
2.1.3 CAMORRA
,,Camorra Napoletană” s-a născut în secolul al XIX-lea în Napoli, fiind
implicată în probleme politice și utilizată deseori în luptele dintre burboni și liberali.
Instalată în provincia Campania, ,,Camorra” desemnează societatea secretă a
răufăcătorilor napolitani. Compusă dintr-o serie de organizații locale, aflate adesea în
opoziție, Camorra s-a consacrat mai ales traficului de narcotice, în particular de
cocaină. Tentativele de organizare centralizată s-au soldat cu eșec. Cea mai
semnificativă încercare s-a datorat italianului Raffaelo Cutolo și s-a sfârșit, la
începutul anilor 1980, într-o baie de sânge.18
,,Camorra” este singura organizație criminală care a izbutit să se integreze într-
un corp de poliție, cu scopul de a creea o coaliție între comunitățile locale și lumea
interlopă. Organizația se bazează, în principal, pe sprijinul politicienilor, în urma
cutremurului din anul 1980, când această organizație a contribuit la procesul de
refacere a zonelor distruse.
Organizația este formată din peste 100 de grupări, care se împart în
subdiviziuni și conțin un număr de aproximativ 6700 de membri afiliați, ceea ce
17 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/scurta-istorie-a-mafiei-italiene ,sursă
online, accesată la data de 18.04.2018.18 Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, op. cit., p. 287-288.
15

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
înseamnă un mafiot per 855 de locuitori pe regiune, ea neavând organe sau comisii de
conducere regionale.
Sacra Corona Unita a apărut și s-a dezvoltat în Puglia, fiind fondată de
Giuseppe Rogoli, în închisoarea din Lecce, în noaptea de Crăciun a anului 1983. Este
formată din 47 de clanuri și circa 1560 de membri concentrați în Brindisi, Lecce,
Taranto și Bari. Organizația are o structură ierarhică verticală, după modelul mafiot
sicilian, cu o comisie care mediază conflictele dintre clanuri, practicând din plin
metoda corupției.19
Printre activitățile criminale se numără traficul de droguri, cămătăria, spălarea
banilor, determinând o creștere constantă a criminalității, caracterizată de cele mai
multe ori prin violență și bestialitate.
2.1.4. N”DRANGHETA
Prima apariție a cuvântului N”drangheta, cu sensul de grup de criminali
organizați, se regăsește la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în documentele oficiale ale
carabinierilor din Seminara.20
N”drangheta este principala organizație criminală născută în Calabria, o
regiune aflată în sudul Italiei, unde economia este mai dezvoltată și mai accentuată
decât în Campania.
În pofida faptului că această organizație nu este la fel de celebră ca și Mafia
Siciliană sau Camorra, ea a dobândit un stil de acțiune străvechi, însă foarte puternic.
N”drangheta are o structură organizatorică orizontală, operează independent, chiar
dacă este legată să coopereze cu Mafia Siciliană, datorită culturii și limbajului care se
află între Calambria și Sicilia.
La fel ca și Camorra, N”drangheta este formată din clanuri numite „cosche”
sau „ndrine”, iar membrii sunt racolați pe baza legăturilor de familie. Datorită acestui
motiv, concurența și neînțelegerile dintre clanuri se păstrează pe parcursul multor ani,
inclusiv generații.
19 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/scurta-istorie-a-mafiei-italiene ,sursă
online, accesată la data de 23.04.2018.20 Thierry Cretin, Mafiile: pe urmele societăților criminale , Editura RAO, București, 2011,
p. 31.
16

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Astăzi, organizația deține 144 de clanuri, numărul total de membri fiind
aproximativ 5600, ceea ce înseamnă un mafiot la 388 de locuitori calabrezi. Având
structura orizontală, această organizație nu dispune de comisii regionale sau
provinciale, clanurile sunt liber constituite, însă stricte față de străini, iar membrii sunt
deosebiți de loiali tocmai datorită faptului că ei sunt recrutați din sânul familiei.
Un alt element simbolic, îl reprezintă cifrul scris, pentru a masca legăturile
dintre membrii, dar și atribuțiile pe care femeile din Calabria le pot deține în cadrul
acestei organizații.
N”drangheta este organizația cunoscută datorită răpirilor de persoane, urmată
de răscumpărarea ostaticilor, care sunt tratați în mod violent și umilitor. Ceea ce este
deosebit la această organizație, este faptul că răpirile au loc înafara teritoriului unde
organizația este stabilită, zonele cele mai populate fiind centrul și nordul Italiei,
deoarece aceste zone permit anumite facilități, cum ar fi: mobilitatea, închirierea de
locuințe și automobile.
Datorită structurilor și caracteristicilor specifice fiecărei organizații criminale
prezentate anterior, ele pot fi considerate organizații mafiote deoarece modalitățile
prin care acestea ajung la rezultatele dorite, sunt de tip mafiot.
2.2. MAFIA AMERICANĂ
2.2.1. SCURT ISTORIC
Crima organizată americană a luat naștere în prima jumătate a secolului al
XIX-lea în cadrul familiilor de migranți irlandezi. Aceștia formau cea mai săracă parte
a populației, fiind lipsiți de drepturi politice, aflându-se într-o continuă discriminare.
Mafia americană sau Mafia italiano-americană s-a născut ca un izvor al mafiei
siciline, cuprinzând alte organizații criminale italiano-americane, de exemplu Cosa
Nostra americană sau Camorra americană, care nu sunt de origine americană. Deși s-a
născut datorită Mafiei siciliene, ea lucrează independent în Statele Unite.
Criminalii din spatele acestei vaste cospirații sunt descendenții războaielor
interlope din perioada Prohibiției; ei sunt oameni cu talente, calități și responsabilități
diferite, legați între ei într-o conspirație clandestină care, în cea mai mare parte, e
17

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
condusă ca multe din marile, diversificatele industrii sau afaceri.21
Crima organizată în America are în principal, legătură cu imigranții, precum și
cu săracia, disciminarea și corupția, dar în același timp reprezintă cheia succesului și a
respectului câștigate prin mijloace nelegale. Spre deosebirea anilor ”20, când
principalul mod de a realiza venituri pentru Mafie era contrabanda cu băuturi prin
mijloace sângeroase, astăzi criminalii care face parte din această organizație evită pe
cât este posibil crima și violența, organizându-se într-un mod asemănător corporațiilor
uriașe.
Mafia reprezintă astăzi un grup de indivizi relativ vag ramificat, indivizi care
lucrează împreună pentru bunăstarea lor mutuală și pentru dominația continuă asupra
obiectivelor criminale, și care se bucură de un mod de viață care le aduce adepților un
acord de încredere a unuia față de celălalt.22
Principala activitate a Mafiei o reprezintă narcoticele. Pe lângă traficul
dominant de droguri, Mafia este implicată și în activități nelegale precum jocuri de
noroc, spălare de bani, prostituție, escrocherie, contrabandă și falsificare. Pe măsură
ce Mafia acaparează fiecare zonă nouă, obligațiile ei față de lege cresc considerabil,
pe seama cetățenilor, care sunt obligați să participe cu o anumită sumă din salariile
câștigate cu efort la afacerea crimei internaționale.
2.2.2. RELAȚIA DINTRE ITALIENI ȘI AMERICANI ȘI CRIMA
ORGANIZATĂ
În jurul anilor 1820-1930 au migrat în Statele Unite ale Americii în jur de 4,7
milioane de italieni, având originile din sudul Italiei și Siciliei. Fiind foarte săraci și
neavând studii, mulți dintre ei s-au reîntors în Italia, dar o mare parte au rămas pe
coasta de est, alcătuind ,,Mica Italie” în ghetourile din New York City.
Inițial, crimele italienilor se îndreptau împotriva conaționalilor: extorcări de
fonduri, vendete, răpiri de mirese. Prin forță și profitând de indiferența poliției, unii
21 William Balsamo, George Carpozi Jr. , Mafia S.A. Istoria secretă a crimei organizate din
America: povestea primilor 100 de ani ai Mafiei , Editura Allfa, București, 2001, p. 13.22 Ibidem, p. 14.
18

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
dintre ei au ajuns bogați și puternici, continuând să-și extindă activitățile ilicite și să
angajeze tot mai mulți oameni în acest scop. În timp, organizațiile criminale italiene,
au refăcut pe teritoriul american, structurile din țara de origine.23
A),,Mâna Neagră”
Black Hand sau Mano Nera a fost un tip de operațiune mafiotă de extorcare de
fonduri italiană și italiană-americană, utilizând scrisori de amenințare anonime.
Această organizație este evidențiată odată cu uciderea șefului de poliție din
New Orleans, David Hennessy și a locotenentului NYPD, Joseph Petrosino. Pentru
săvârșirea acestor crime, infractorii utilizau în mod ocazional violența împotriva
oficialilor care aveau datoria de a aplica legea și de a lupta contra acestor organizații.
Până în 1900, operațiunile Black Hand s-au stabilit ferm în comunitățile
italiene-americane din marile orașe, inclusiv New York, Philadephia, Chicago, New
Oleans, Scrantos, San Francisco, Olean, NY și Detroit. În 1907, un sediu de mână
neagră a fost descoperit în Hillsville, Pennsylvania, un sat situat la câțiva kilometri
vest de New Castle, Pennsylvania. Mâna neagră din Hillsville a înființat o școală
menită să antreneze membrii în utilizarea stiloului. Deși au fost de obicei vizați mai
mulți imigranți, este posibil ca 90% dintre imigranții și muncitorii italieni din New
York și alte comunități să fie amenințați cu extorcarea.24
Tactica scrisorii urmărea trimiterea unei scrisori prin care victima era
amenințată cu răul corporal, răpirea, incendierea sau uciderea acesteia. Ea era
decorată cu simboluri criminale, cum ar fi un pistol , un craniu, un cuțit cu picături de
sânge sau o inimă umană. La final, scrisoarea era semnată de mână sau în cerneală
neagră.
Cartelurile crimei organizate constituie stadiul suprem și esența lumii care
produce capital uriaș și care beneficiază de imunitatea conducătorilor politici. De
asemenea, e o realitate aceea că, capitalurile organizațiilor mafiote au pătruns în toate
sectoarele strategice ale economiei mondiale (militar, energetic, transporturi, etc.).25
23 Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun , op. cit., p. 290.24 https://translate.google.ro/translate?
hl=ro&sl=en&u=https://en.wikipedia.org/wiki/Black_Hand_(extortion)&prev=search , sursă
online, accesată la data de 03.05.2018.25 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 179.
19

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
B)Cosa Nostra americană
Mafia Siciliană din America a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind
recunoscută datorită crimelor și delictelor săvârșite în orașele New York, Philadelphia,
Chicago și Los Angeles.
Există opinii conform cărora mafia americană a apărut datorită fraților Vito și
Giovani Gianola, care împreună cu Alfonso Pannizola au pus temeiul unui sistem de
impunere a imigranților italieni.
Principalul punct de răspândire și de creștere care a determinat evoluția mafiei
americane îl reprezintă interzicerea, care a dus la ivirea unei afaceri foarte
competitive: fabricarea și comercializarea băuturilor alcoolice. Datorită acestui fapt au
apărut ,,gang-urile” formate din membri care aparțin minorităților etnice și religioase
din Statele Unite ale Americii, unde se practica discriminarea și abuzul.
În scurt timp, mafia americană s-a extins în toate domeniile în care activa
mafia siciliană precum: jocurile de noroc, traficul de droguri, prostituția, contrabanda,
fiind conduse de cei mai puternici mafioți care acum se intituleză ,,familii”.
Există o serie de deosebiri între Mafia Siciliană și Cosa Nostra Americană.
Principala deosebire constă în conotația cuvântului ,,familie”, deoarece pentru
mafia italiană, în familii, membrii sunt rude și mai ales sunt sicilieni, iar în mafia
americană nu se ține cont de acest aspect, familiile fiind formate și din membrii
neitalini între care nu există legături de rudenie. Puterea supremă a Cosa Nostra este
formată din nașii familiilor americane, fiind denumită ,,Comisia”, cea care rezolvă pe
cale pașnică orice divergențe apărute.
Cosa Nostra a intervenit în toate domeniile crimei organizate, lucru care mafia
italiană nu agreează deloc, deoarece aceștia nu sunt de acord cu valorificarea
prostituției și a jocurilor de noroc. Însă, acestea aduc cele mai mari profituri mafiei
americane, datorită structurii și funcționării care sunt asemenea unei fabrici, deci în
concluzie, tot ce aduce profit este bine primit.
În America au luat naștere aproximativ 24 de familii care fac parte din Cosa
Nostra și care divizează teritoriul Americii între ele. Cele mai influente familii din
20

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Cosa Nostra Americană, mai exact din New York sunt:26
•Familia Gambino, cea mai veche și mai puternică organizație mafiotă din New
York, fiind implicată în activități ilegale precum: furturi, jocuri de noroc, trafic
de droguri, pornografie și fraudă.
•Familia Bunano, bazele acestei organizații au fost puse de către Joe Bunano,
având ca activități: pizzerii, restaurante, trafic de droguri, camătă.
•Familia Colombo, a luat naștere datorită lui Josepf Colombo și este implicată
în camătă, țigări, jocuri de noroc, pornografie și prostituție.
•Familia Genovese, se ocupă cu extorcare de fonduri, camătă, pornografie și
mai puțin, trafic de droguri.
•Familia Luccheze, își câștigă profiturile din curse de cai, furturi de
autoturisme, droguri și asasinate plătite.
În New Jersey domină familia Decavalcante care acaparează traficul de
droguri, jocurile de noroc și prostituția.
În Florida, cea mai puternică este familia Trafficante care își câștigă profiturile
din traficul de droguri, furturi și deține un lanț de cazinouri în Florida și Caraibe.
În New Orleans este instalată familia Marcelo care lucrează împreună cu
familia Trafficante și cuprind o gamă largă de afaceri ilegale precum trafic de droguri,
prostituție, pornografie, jocuri de noroc și corupție la nivel politic.
În Chicago și anumite zone din California, domină familia Giancara, fiind
implicată în jocuri de noroc, prostituție, camătă și trafic de droguri.
Cu toate acestea, în Statele Unite ale Americii, pe lângă Cosa Nostra au apărut
alte două organizații mafiote la fel de puternice, dar doar pentru o anumită perioadă de
timp: mafia irlandeză și mafia evreiască.
Mafia irlandeză a dat năvală în America încă din secolul al XVIII-lea,
deoarece Irlanda a fost lovită de o foamete îngrozitoare, datorită unei boli a cartofului,
care le-a distrus toate recoltele, făcând milioane de victime printre irlandezi. Așadar,
America era o oportunitate foarte mare pentru ei, unde își puteau construi un nou trai
26 http://www.academia.edu/19246342/Organizatii_criminale_mafiote , sursă online, accesată
la data de 06.05.2018.
21

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
de viață.
Mai întâi s-au format bandele străzilor sau bandele de cartier, alcătuite din
bătăuși lipsiți de orice urmă de comportament civilizat, care i-au recrutat pe
imigranții irlandezi, formându-se grupări de crimă organizată, constituind astfel mafia
irlandeză. Bandele irlandeze își procurau veniturile din afaceri ilegale precum: jocuri
de noroc, prostituție, case de pariuri, baruri, iar specialitatea lor era cursele de cai.
Mafia evreiască a rămas și după prohibiție egală cu mafia italo-americană.
Mulți evrei au ajuns să lucreze pentru Cosa Nostra sau să colaboreze cu aceasta.
Mezer Lusky (bancher al mafiei pentru câteva decenii), Bugsy Siegel, L. Buchalter
sau J. Shapiro au inventat și exploatat primii corupția sindicală.27
Principalul izvor de câștig pentru Cosa Nostra îl reprezintă domeniul
construcțiilor, descoperindu-se că marea majoritate a familiilor sunt puternic infiltrate
în această industrie. Astfel, având controlul asupra sindicatelor, au format un cartel
care controla această activitate, stabilea cărei companii îi acordă contractul, oferindu-
le oferte foarte mari.
Un alt izvor este prostituția și pornografia, prostituatele din oraș fiind protejate
în proporție de 90% de către mafie, astfel că ele aduc pentru organizație un profit
imens.
Un alt izvor bine cunoscut al Cosa Nostra este corupția deoarece Mafia a
realizat că doar prin sindicate pot fi controlate industriile americane.
Traficul de droguri a adus venituri imense pentru Mafia, dar în ultimul timp
această operațiune s-a redus, Mafia orientându-se spre alte domenii ale crimei
organizate mult mai productive. Un câștig considerabil rezultă din urma jocurilor de
noroc, Las Vegasul fiind deținut în secret de către Mafie.
Veniturile care ies din aceste activități ilegale sunt utilizate pentru a se putea
infiltra și pentru a controla organizațiile legal structurate, tocmai pentru a da un aer de
legalitate activității lor, iar datorită acestui fapt, în Statele Unite ale Americii s-au
constituit o serie de instituții capabile să lupte împotriva acestui fenomen infracțional.
27 http://www.academia.edu/19246342/Organizatii_criminale_mafiote , sursă online, accesată
la data de 07.05.2018.
22

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
2.3. MAFIA RUSĂ
Mafia Rusă este astăzi una dintre cele mai puternice organizații mafiote,
supraviețuind tuturor reglementărilor sociale, influența sa atingând cote maxime în
politica mondială.
Mafia Rusă s-a internaționalizat extrem de repede, ajungând de la un fenomen
infracțional local la o putere care astăzi domină lumea interlopă din Statele Unite,
Uniunea Europeană sau Africa de Sud.
Domeniul de activitate al Mafiei Ruse cuprinde o gamă largă de infracțiuni
precum: trafic de armament, carne vie, droguri, cămătărie, mită, pornografie infantilă,
violuri, chiar și acte de terorism, neexistând vreo acțiune sau afacere ilegală care să le
fi scăpat acestor demoni roșii.
Deloc surprinzător, Mafia Rusă și-a făcut apariția încă din vremea Rusiei
Imperiale, nicidecum odată cu destrămarea Uniunii Sovietice. Deși Statul nu dorea să
oficializeze existența criminalității, îngăduia lumea criminală interlopă, având
menirea de a satisface apetitul național.
Tribunalele Poporului, care existau în orașele și comunitățile din întreaga țară,
erau în mare măsură administrate de un hibrid exotic, de un organism în afara legii,
numit vor v zakonye – sau „hoți în alianță” – o frăție a elitei criminale care își are
originea în epoca țaristă.28
Membrii care deveneau parte din această frăție aveau obligația să jure că vor
respecta un cod comportamental strict, care semnifica faptul că aceștia să nu efectueze
niciodată o muncă legală, să nu achite impozite, să refuze să facă parte din armată în
timpul războaielor, și cea mai importantă regulă, să nu coopereze cu poliția sau cu
statul niciodata, pentru niciun motiv, afară de cazul în care ar putea profita de pe urma
lor.
Aceștia au inventat chiar și un limbaj secret, care nu a putut fi descifrat de
autorități și au constituit un fond criminal de ajutor pentru a mitui oficialii și pentru a
oferi ajutor deținuților și familiilor acestora. Orice membru al vorului care ajungea în
28 Robert I. Friedman , Mafia Roșie. Mafia Rusească invadează America, Editura Allfa,
București, 2004, p. 23.
23

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
închisoare, trebuia să refuze orice activitate sau muncă în folosul comunității,
conform legii care dăinuia în Frăție.
Conform codului Vor, un frate trebuie să:29
•Uite toate legăturile și contactele cu rudele sale, mama, tata, frați, surori etc.
•Nu i se permite să aibă propria familie. Fără soție, fără copii. Cu toate acestea,
are voie să aibă câte amante dorește.
•Niciodată, sub niciun fel de circumstanță nu trebuie să muncească cinstit. Mai
bine să moară de foame decât să muncească. Abuzurile sexuale asupra copiilor
sunt aspru pedepsite de Frați, mult mai aspru decat de legea statului.
•Traficul de arme și droguri sunt și ele considerate o formă de comerț, prin
urmare sunt incompatibile cu statutul de V or.
•Trebuie să-și ajute frații prin orice mijloace. Suport material sau moral.
•Trebuie să țină secrete informațiile despre complici sau ascunzători, case
conspirative sau apartamente sigure, locuri de întâlnire sau depozite de arme și
bani.
•În situații dificile nu trebuie să ia asupra sa faptele altui Vor deoarece îl va
obliga pe acesta să-i cumpere timpul petrecut în închisoare.
•În cazul unui conflict cu un alt Vor, nu trebuie să-și facă dreptate singur ci să
convoace un consiliu al Frației.
•La astfel de consilii prezența este obligatorie.
•Ofensa unui V or se spală cu sange.
•Nu trebuie să dea semne de slăbiciune dacă trebuie să pedepsească un alt Vor
la ordinele consiliului.
•Nu trebuie să joace jocuri de noroc dacă nu are bani să acopere pierderile.
•Nu trebuie să aibă nicio legatură sau conexiune cu autoritățile.
•Trebuie să-i învețe pe începători tainele "meseriei".
•Nu trebuie să bea alcool până își întunecă rațiunea și judecata.
•Trebuie să fie informat în privința rangului celorlalți Frați.
29 http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4916335-mafia-rusa-uniunea-sovietica-
a-nelegiutilor, sursă online, accesată la data de 24.04.2018.
24

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
•Nu trebuie să primească în mâini arme din partea autorităților. Nu trebuie să
servească în armată, poliție sau trupele speciale.
•Este obligat să-și ducă la capăt orice promisiune în fața celorlalți Frați.
Cei care fac parte din ,,frăția vor” pot deveni mafioți abia după ce sunt propuși
de către alți confrați. Inclusiv în zilele noastre, acest cult reprezintă una dintre cele
mai active forțe ale lumii mafiote rusești.
„Mafia” făcea parte din vocabularul politic rus de peste douăzeci de ani și
acoperea un număr aproape indefinibil de păcate din viața sovietică. Procurorii și
ziariștii sovietici îl foloseau pentru a descrie grupurile de birocrați comuniști corupți;
disidenții îl foloseau pentru a caracteriza KGB-ul. Spre sfârșitul anilor 1980 îi
denumea pe deținuți, contrabandiști, proprietarii de cooperative – de fapt, pe toți cei
care făcuseră greșeala de a deveni bogați.30
Dintre organizațiile rusești cele mai temute, atât în Rusia cât și în întreaga
lume, fac parte:
•Solntseva Bratva
•Dolgoprudnenskaia
•Izmailovskaia Bratva
•Tambov Bratva
•Obshina
30 Stephen Handelman , Mafia Rusă. Furtul celei de-a doua revoluții ruse, Editura Elit,
Ploiești, 1994, p. 30.
25

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CAPITOLUL III
DOMENIILE DE ACȚIUNE SPECIFICE
CRIMEI ORGANIZATE
3.1. ASPECTE GENERALE
Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea
infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită de
dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracțiuni ori
din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. 31
Conform acestui Tratat, domeniile ciminalității sunt:
•terorismul;
•traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor;
•traficul ilicit de droguri;
•spălarea banilor;
•corupția;
•contrafacerea mijloacelor de plată;
•criminalitatea informatică;
•criminalitatea organizată.
Creșterea imensă a masei monetare este favorizată de o mulțime de factori,
între care menționăm:32
1.transnaționalizarea celor mai mari bănci și societăți de holding;
2.eliminarea restricțiilor și controlului asupra investițiilor străine;
31 Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
Capitolul IV , art. 83, Titlul V .32 Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun , op. cit., p. 294.
26

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
3.impactul tehnologiei electronice de transmitere a informațiilor privind piețele
financiare.
Polivalența și volumul fenomenului sunt de natură să demoralizeze tentativa
de control statal și creează condiții de mascare a banilor rezultați din afaceri ilegale.
3.2. TRAFICUL DE DROGURI
Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietățile drogurilor.
Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, a ritualurilor mistice, în
scopuri terapeutice, dar și pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai
efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.33
Consumul de droguri a apărut odată cu existența omului ca ființă rațională,
multiplele schimbări din lumea înconjurătoare, manifestate prin modificări de climă,
faună, floră, catastrofe, etc. determinându-l să caute răspunsuri la ceea ce nu cunoștea.
Existența sa într-un mediu ostil și calea de a supraviețui într-o lume necunoscută au
devenit preocupările sale principale.34
Cu toate acestea, drogurile au devenit o binecuvântare pentru medicină, atât
timp cât erau administrate corect și echilibrat. Însă cu timpul, acestea au început să fie
utilizate în mod excesiv, provocând în mod treptat o problemă gravă a umanității, un
dezechilibru social.
Există o serie de clasificări ale drogurilor, în funcție de diferite criterii de ordin
medical, juridic, științific, astfel că marea parte din substanțele care fac parte din
categoria stupefiantelor sunt naturale și nu pot fi catalogate într-o clasificare strictă.
O primă clasificare ar fi că, drogurile sunt plante și substanțe stupefiante ori
psihotrope sau amestecuri care conțin asemenea plante și substanțe, grupându-se în
două mari categorii:35
•droguri de mare risc: heroină, morfină, cocaină, opiu;
33 Ioan Gârbuleț, Considerații în legătură cu traficul intern de droguri reglementat de art. 2
din Legea nr. 143/2000, Revista Dreptul nr. 12/2008, p. 197.34 Nicoleta Elena Buzatu , Traficul și consumul ilicit de droguri. Aspecte multidisciplinare,
Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 27.35 Art. 1, lit. B din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, Text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 03.08.2002.
27

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
•droguri de risc: canabis, diazepam, meprobamate.
Organizația Națiunilor Unite împreună cu Organizația Internațională de Poliție
Criminală – INTERPOL au adoptat o clasificare a principalelor droguri, în funcție de
efectele lor asupra sistemului nervos central:36
•substanțe stimulente : amfetaminele și derivațiile lor;
•substanțe depresive : alcool, tranchilizante;
•substanțele perturbatoare : LSD, marijuana.
O altă clasificare ar fi după natura lor, și anume:
•analgezicele, menite să atenueze dureri;
•sedativele, menite să diminueze hiperexcitabilitatea și mențin la normal
sistemul neuro-cerebral;
•somniferele, comprimate ce provoacă somnul;
•stimulentele, măresc activitatea neuro-cerebrală;
•halucinogenele, provoacă deformarea senzorialității.
Consumul de droguri reprezintă un pericol pentru persoana care îl practică
frecvent, grație efectelor ulterioare pe care le produc aceste substanțe. În ceea ce
privește traficul de droguri și consumul ilicit al acestora, sunt extrem de multe
persoane care nu țin cont de barierele naționale, în special că aceste două activități au
caracter transfrontalier.
Printre cel mai vechi drog recunoscut de către întreaga omenire, vorbim despre
opiul, o plantă erbacee, care produce flori albe, violete sau purpurii.Este un latex
rezultat din tăierea capsulelor, se întărește și devine brun, conținând alcaloizi precum:
morfină, codeină, paverină. După un anumit tratament, opiul poate fi fumat. Prima
senzație resimțită este una dezgustătoare, după care urmează o stare de euforie. În
cazul în care se vor face inhalări, atunci efectele adverse își vor face simțită prezența,
și anume: stare de rău, pupile mărite și privirea fixă. La noi în țară se cultivă în
Câmpia Moldovei, Câmpia Timișului și Podișul Transilvaniei.37
36 Vasile Troneci, Interpol – Poliție fără frontiere , Editura Tehnică, București, 2001, p. 99-
100.37 Nicoleta Elena Buzatu , op. cit., p. 63.
28

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Morfina provine în principal din opiu și acționează asupra mijlocului durerii,
creând o stare de euforie. Este un comprimat sub formă de tablete, însă în doze mari
cauzează decesul prin stop respiratoriu. Cel mai des, morfina este folosită în scop
medicinal pentru a calma durerile postoperatorii, arsuri sau a bolnavilor aflați în
ultima fază a bolilor care nu mai au un remediu.
Heroina a apărut în anul 1898 și provine din morfină. În habitatul ei natural,
heroina este o pulbere verzuie care devine albă în momentul în care este diluată în apă
sau în alcool. Deoarece consumatorul devine în scurt timp un sclav al acestui drog,
heroina a fost interzisă a fi utilizată în scop terapeutic, deoarece creează o dependență
mult mai mare decât morfina. Semnele nu întârzie să apară: pupile mari, grețuri,
hipertensiune, hemoragii, insuficiență respiratorie. Pe piața drogurilor există 3 tipuri
de heroină și anume:
•heroina nr. 3 – heroina de fumat sub formă de granule sau pudră;
•heroina nr. 4 – heroina de injectat sub formă de pulbere fină combinată cu
lactoză sau cofeină;
•heroina psihedelică- este un drog de ultimă oră, considerat cu impactul cel mai
mare asupra tinerilor, după LSD și Ecstasy.38
Canabisul este o plantă cultivată de om, obținută din cânepa de cultură, plantă
ce poate ajunge la înălțimea de până la 5m cu frunze mari și lucioase, acoperite în
partea de sus cu niște perișori. Se poate consuma sub formă de iarbă de canabis, rășină
și ulei de canabis. Consumul excesiv de canabis crește riscul de infecții bronho-
pulmonare, confuzie mintală și scade imunitatea.
Cocaina este drogul care se află pe primul loc printre cele stimulente,
prezentându-se sub formă de pudră albă și se poate consuma fie nazal fie se injectează
intravenos. Această pastilă este formată dintr-o soluție de hidroclorid de cocaină
combinată cu amoniac sau bicarbonat de sodiu. În primă fază, consumul de cocaină
produce o euforie, după care își face simțită prezența depresia acompaniată de grețuri.
Consumul de cocaină este foarte periculos deoarece oferă celui care consumă putere și
agresivitate față de semenii săi.
38 Ibidem, p. 65.
29

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
L.S.D.-ul este un halucinogen foarte periculos, aflându-se sub forma unui
lichid incolor. Acest drog provoacă schimbări ale percepției senzoriale, ale formelor și
culorilor, produce inclusiv halucinații foarte puternice. Consumul excesiv de LSD și
pe termen lung duce la boli mintale grave, inclusiv la sinucideri.
Traficul și consumul ilicit de droguri a fost și este o problemă socială extrem
de actuală atât la nivel național cât și la nivel internațional. Potrivit unor studii
realizate de către Organizația Națiunilor Unite și a INTERPOLULUI, drogurile ocupă
locul secundar după traficul de armament, urmată de traficul de persoane.
Datorită rapidității cu care traficul și consumul de droguri s-a extins, statele
lumii au început să colaboreze și să pună în aplicare măsuri împotriva acestui
fenomen, care a ajuns la nivelul întregii planete. Acest flagel produce efecte
dezastruoase nu doar din punct de vedere al organismului uman ci și din punct de
vedere al dezvoltării sociale și dă amploare corupției și crimei organizate. Drogurile
reprezintă motorul de amplificare a crimei, atât pentru grupurile criminale cât și
pentru cele teroriste.
Pentru derularea acestor activități delincvente, s-a dovedit că de cele mai multe
ori organizațiile criminale beneficiază de sprijinul unor partide politice, al unor
oficialități și personalități cu funcții înalte în stat. Traficul și consumul de droguri a
devenit în prezent, una dintre cele mai îngrijorătoare fenomene ale civilizației
umane.39
Prevenirea consumului de droguri este o problemă care ne privește pe toți, iar
insuficiența ei afectează întreaga societate. Astfel, această activitate de prevenire este
fundamentată pe două modalități de abordare:40
•reducerea/eliminarea posibilității ca un eveniment nedorit să apară;
•reducerea posibilității de apariție a unor evenimente nocive, secundare,
ulterioare față de prima abordare. Există posibilitatea ca evenimentul nedorit
să fie același sau poate fi un eveniment diferit, dar la fel de nociv.
În urma Raportului Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie,
au fost dezvăluite mențiuni cu privire la prevenirea în școală, prevenirea în familie și
39 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 177.40 Nicoleta Elena Buzatu , op. cit., p. 114.
30

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
prevenirea comunitară.
Prevenirea în școală este deosebit de importantă, deoarece școala este locul
unde elevii se confruntă cu exigențele integrării în societate, iar obiectivul major este
acela de a oferi o învățătură și o dezvoltare care să-i ajute să devină activi în lumea în
care trăiesc. Principalele obiective pe care acest program de prevenire a consumului
de droguri le propune în cazul tineretului din școală, sunt:
•să ofere informații cu privire la toate categoriile de droguri și să explice care
sunt efectele lor în cazul în care sunt consumate;
•să învețe elevii modalități de a refuza prietenii care îi constrâng să consume
droguri;
•să ajute la dezvoltarea încrederii și respectului de sine.
Prevenirea în familie trebuie făcută de către părinți de la vârste fragede,
deoarece familia este mediul primar de viață al unui copil. Strategia Națională
Antidrog stabilește obiectivele specifice: conștientizarea și motivarea părinților în
vederea implicării active și dezvoltarea unor programe dedicate părinților în vederea
creșterii influenței factorilor de protecție și scăderii celor de risc.41
Prevenirea comunitară presupune activități publice prin care să se informeze și
să se desfășoare campanii atât la nivel local cât și la nivel național pentru a preveni
publicul în legătură cu efectele nocive ale consumului de droguri.
Cu toate măsurile luate pe plan internațional, dar și de către state la nivel
național, drogurile continuă să pătrundă în mod ilicit atât în Europa cât și în S.U.A.,
pe căi încă neștiute de poliție și fac ravagii în rândul consumatorilor.42
3.3. TERORISMUL
Larga circulație a termenului ,,terorism” se datorează autorilor de drept
internațional, care l-au folosit, inițial, ca o formulă generică menită să desemneze
violențele politice și, în special, infracțiunile de atentat (atentat contra statului sau
atentat contra unei colectivități).43
41 Ibidem, p. 116.42 Traian Dima, Traficul și consumul ilicit de stupefiante- Combaterea prin mijloace de drept
penal, Editura Lumina Lex, București, 2001.43 Mioara-Ketty Guiu , Considerații asupra prevenirii și combaterii terorismului , Revista
31

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Terorismul în sine folosește deliberat și sistematic mijloace violente ori
amenințări care trebuie să aibă ca rezultat provocarea de neîncredere, teamă, panică,
nesiguranță, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav
atât structura socială cât și individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de
percepție a imaginii societății de care membrii acestuia depind și în care își pun toată
încrederea.44
Tot din categoria formelor de terorism fac parte și actele de violență, pline de
sânge, care au ca obiectiv schimbarea sau destabilizarea sistemelor politice. Având în
vedere faptul că prin teroare se înțelege crimă, în momentul în care se instalează acest
fenomen dispare complet rațiunea, fiind înlocuită de bigotism, de întunecarea gândirii
logice și a valorilor umane.
Se întâmplă din ce în ce mai mult ca grupările teroriste să fie organizate pe mai
multe țări și să profite de avantajele frontierelor și ale diasporelor în care prosperă, ca
materialele de care se folosește – arme, muniții, explozivi – să traverseze lumea prin
intermediul rețelelor clandestine.45
Cele mai utilizate mijloace de către teroriști sunt asasinatul, incendiul,
exploziile, luarea de ostatici etc. Odată cu trecerea timpului, terorismul a dobândit
forme noi de a se afirma, cum este pirateria aeriană, răpirea unor diplomați străini,
luarea de ostatici, în schimbul cărora se impun condiții de ordin politic sau material.
Acest fenomen este un instrument deosebit de puternic în lumea obscură a
afacerilor, folosindu-se de toate mijloacele legale și ilegale în lupta pentru câștigarea
și controlarea piețelor, dar și pentru a înlătura adversarii. Deși terorismul presupune
diferite fapte ilicite, ceea ce îl deosebește de criminalitate și chiar banditism, este
faptul că apelează constant la violență pentru a-și atinge scopurile.
Conform legislației în vigoare46, actele de terorism sunt de natură
transnațională, dacă:
Dreptul, nr. 4/2014, p. 181.44 Gabriel Toma, Terorismul internațional. Reacții ale actorilor regionali și globali, Institutul
European, Iași, 2013, p. 37-38.45 Jean-Luc Marret, Tehnicile terorismului. Metodele și practicile ,,meseriei de terorist”,
Editura Corint, București, 2002, p. 31.46 Art. 3 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, Text publicat
în Monitorul Oficial al României, în vigoare din 11.12.2004.
32

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
a)sunt săvârșite pe teritoriul a cel puțin două state;
b)sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificării, pregătirii,
conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c)sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar implică o entitate teroristă care
desfășoară activități pe teritoriul altui stat;
d)sunt săvârșite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanțiale pe teritoriul altui
stat.
Activitățile teroriste se pot reduce la două tipuri:47
•Acțiuni contra bunurilor (distrugerea cu exploziv a clădirilor, avioanelor,
mașinilor etc.).
•Acțiuni contra persoanelor, a libertății lor (răpiri, sechestrări, luări de ostatici
individuale sau colective) sau a integrității lor fizice (asasinate sub diferite
forme).
Terorismul este o formă specială de violență, o tactică atât pe timp de pace, cât
și pe timp de conflict și de război. Amenințarea terorismului este tot timpul prezentă,
iar un atac terorist poate fi evenimentul care marchează trecerea de la pace, la conflict
sau război.48
Terorismul individual, care reprezintă fapta unui ucigaș sau a unui mic grup,
ne-a introdus în era terorismului de masă: adică, după strategia marxistă, manipularea
unei societăți în așa fel încât să fie condusă spre autodistrugere.49
Fie că este individual, de grup sau cel de stat, terorismul produce victime în
rândul oamenilor nevinovați care nu au nici cea mai mică legătură cu motivele pentru
care acest fapt a fost declanșat. Pentru a evidenția interesele, teroriștii se folosesc de
mesaje bazate pe amenințare, violență și intimidare, fiind foarte cinice.
Terorismul poate fi clasificat astfel:50
1.După zonele de acțiune ale grupărilor extremist teroriste:
•terorismul domestic (național): implică grupuri sau persoane care fac parte
47 Jean-Luc Marret, op. cit., p. 34.48 Gabriel Toma, op. cit., p. 41.49 Jean Servier, Terorismul, Editura Institutul European, Iași, 2002, p. 116.50 Gabriel Toma, op. cit., p. 51-53
33

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
integrantă din populația, instituțiile sau guvernele statului victimă și ale căror
acțiuni se desfășoară numai pe teritoriul statului respectiv;
•terorismul internațional: implică grupuri sau persoane care nu fac parte
neapărat din populația, instituțiile sau guvernele statului victimă dar ale căror
acțiuni se desfășoară în afara granițelor țării unde sunt cantonate și ordonate;
2.După cauzele care determină desfășurarea acțiunilor teroriste:
•cauze revoluționare sau politice;
•cauze economice;
•cauze ideologice sau rivalități etnice/tribale;
•cauze psihologice;
•cauze personale.
Terorismul poate deveni în viitor o amenințare din ce în ce mai mare pentru
națiuni și cetățenii acestora, în condițiile în care terorismul internațional va utiliza
agenți chimici și biologici de luptă, ușor de fabricat, cum sunt gazele paralizante sau
agenții patogeni. Producerea acestor substanțe va fi înlesnită, nu în ultimul rând, de
accesul ușor, prin Internet, la formulele chimice sau de sprijinirea acestor organizații
de către specialiștii în substanțe toxice de luptă.51
Cauzele terorismului sunt cu siguranță vechi și foarte adânci. La baza acestora
stă granița dintre bogați și săraci, graniță ce alimentează antipatii la nivel psihic.
Provocarea globalizării a produs o mutare semnificativă în relațiile
internaționale, marcând apariția unor actori semnificativi pe scena lumii: companii
transnaționale, organizații neguvernamentale, asociații și fundații umanitare, grupuri
diverse de interese, indivizi proiectați pe scena politică.52
Cauzele terorismului sunt variate și pot fi de ordin social, politic, rasial și
economic. Complexitatea acestor cauze, ca și varietatea de metode și arme pe care le
folosește terorismul modern fac parte din acesta, fiind una dintre cele mai complicate
probleme ale zilelor noastre. El apare ca o înmănunchiere de acțiuni fondate pe
nemulțumire, frustrare, speranțe, emoții și țeluri nerealizate.53
51 Ibidem, p. 80-81.52 Ibidem, p. 45-46.53 Ioan V . Maxim, Terorismul- cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică,
34

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Terorismul nu este un fenomen nou, însă pe măsură ce mijloacele de
comunicații s-au dezvoltat, a devenit o problemă internațională extrem de gravă.
Printre cele mai cunoscute și mai adânci cauze ale terorismului internațional se află
mizeria, suferințele care fac ca aceste persoane să recurgă la sacrificarea unor vieți
umane, sau deseori atentează la propria lor viață pentru a trage un semnal de alarmă
asupra transformărilor care se produc în societate.
Pentru a preveni terorismul este imperios necesar a se cunoaște originile și
cauzele sale. De cele mai multe ori, terorismul își are originea în cazuri politice grave,
care rămân fară soluții. Datorită acestei cauze, acest fenomen nu va putea fi lichidat
fără a fi mai întâi eliminate cauzele sale. Fiecare stat are datoria de a lua măsuri la
nivel național pentru a opri semenii săi să ia parte la actele de terorism internațional,
iar principala măsură care ar trebui luată ar fi aceea de a întâri propriile măsuri de
securitate preventivă.
Din păcate, în ciuda încercărilor de a se lupta împotriva terorismului nu s-a
găsit soluția optimă pentru a obține diminuarea sa, din contră evoluția fenomenului
urmează o constantă ascendentă a radicalizării.54
3.4. TRAFICUL DE PERSOANE
Potrivit Convenției de la Palermo, din 13 decembrie 2000, semnată de toate
țările membre ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, la care România
este parte, traficul cu ființe umane, cunoscut și sub numele de trafic de carne vie, este
definit astfel “Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de
persoane, prin amenințare sau prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere,
prin răpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei situații
vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau beneficii pentru obținerea
consimțământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul
exploatării.”55 Prin exploatare, în concepția Convenției se include cel puțin prostituția
București, 1989, p. 67.54 Raluca-Ioana Mocanu, Fenomenul terorist. Analiza legislației anti-teroriste române,
Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 15-16.55Art. lit. A din Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite
35

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau alte servicii forțate, sclavia sau
practici similare, servitutea sau prelevarea de organe.
În legislația românească, prin trafic de persoane se înțelege recrutarea,
transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin
alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima dorința,
ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru
obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în
scopul exploatării acestei persoane.56
Traficul ilegal de persoane nu este un fenomen nou, însă ceea ce face diferența
între traficul de astăzi și comerțul cu slavi ce se practica în antichitate, este volumul și
mijloacele viclene prin care ajunge să se realizeze. Chiar dacă astăzi a ajuns să fie
extrem de cunoscut, traficul de persoane a existat dintotdeauna, iar cel mai potrivit
exemplu este sclavajul colonial, care la vremea respectivă era considerat o activitate
imperios necesară pentru economia statelor.
Traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile activități din contextul
criminalității organizate, fiind o încălcare gravă a drepturilor omului, iar de cele mai
multe ori ținta acestor traficanți o reprezintă copiii. Acest fenomen a luat amploare
atât în România cât și în alte țări din Europa, datorită schimbărilor sociale, politice și
economice care s-au produs de-a lungul anilor.
Infracțiunile de trafic de ființe umane sunt infracțiuni de pericol, ce pot avea
uneori și anumite consecințe obiective: o vătămare gravă, a integrității corporale sau a
sănătății, moartea sau sinuciderea victimei, considerate forme agravate, cazuri în care
capătă atributele unor infracțiuni de rezultat. Infracțiunea este de pericol pentru că nu
trebuie să se realizeze scopul său, și anume exploatarea victimei. 57
O altă infracțiune prevăzută de Noul Codul Penal, în al cărei conținut
împotriva criminalității transnaționale organizate, Text publicat în Monitorul Oficial nr.
813/08.11.2002.56 Art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane, Text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare din 11.12.2001.57 Ionuț Ciprian Spiridon , Observații referitoare la Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și
combaterea traficului de persoane, Revista Dreptul nr. 1/2008, p. 206.
36

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
constitutiv întâlnim elementul material al traficării persoanelor ca acțiune incriminată,
este sclavia58. O primă dificultate în aplicarea acestor dispoziții se datorează faptului
că termenul „sclavie” nu este suficient definit și adaptat la realitățile traficului cu
ființe umane, care exced sclaviei59. Deasemenea traficarea, ca element material al
infracțiunii de sclavie, are subiect pasiv calificat: sclavii, persoane aflate deja în starea
de sclavie.
O altă problemă importantă este lipsa practicii judiciare în domeniu60.
Principala dificultate a aplicării prevederilor legii penale referitoare la infracțiunea de
sclavie este însă aceea că toate acțiunile, modalități de săvârșire ale infracțiunilor de
trafic de persoane și de minori, ar fi numai acte pregătitoare ale acestei infracțiuni,
nefiind pedepsite relativ la această faptă, fie ea consumată sau nu.
Traficul cu femei în vederea exploatării prostituării acestora a suferit
modificări în ceea ce privește destinațiile; victimele din această categorie, care în anii
precedenți erau vândute proxeneților din țările fostei Iugoslavii, în prezent sunt
traficate către Spania, Olanda (țări în care prostituția este tolerată) Italia, Franța și
Turcia. Totodată se conturează noi destinații: Japonia, Emiratele Arabe Unite și Africa
de Sud.
Victimele sunt în prezent racolate pentru a fi traficate în străinătate prin cele
mai diferite mijloace, pornind de la promisiuni mincinoase, făcute nemijlocit de către
racolatori (femeilor le sunt promise locuri de muncă bine plătite, care nu necesită
calificare; persoanelor cu handicap locomotor tratamente și intervenții medicale de
specialitate sau asigurarea de proteze, etc.), anunțuri publicitare care oferă
intermedierea a diverse locuri de muncă, și până la mijloace violente – șantaj, lipsire
de libertate, traficanții de ființe umane recurgând la orice mijloace pentru atingerea
propriilor scopuri economice.
Alte schimbări înregistrate sunt reprezentate de sporirea numărului victimelor
58 Art. 209 din Noul Cod Penal, publicat în Monitorul Oficial al României, intrat în vigoare la
data de 01 februarie 2014, republicat în 2017.59 Sclavia, în varianta ținerii în stare de sclavie , este doar una din modalitățile de exploatare a
unei persoane, prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea 678/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, în vigoare din 11.12.2001.60 Nu există sentințe penale sau cauze instrumentate privind infracțiunea de sclavie.
37

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
provenite din zonele de sud și est a țării. Cauza acestor modificări este conturarea de
noi zone de interes pentru rețelele de traficanți, atât pentru practicarea prostituției, cât
și pentru organizarea și extinderea rețelelor de cerșetori, în special cu persoane cu
handicap sau minori.
Principalele moduri de operare, pentru fiecare dintre aceste segmente ale
traficului cu ființe umane, constau în:
– trecerea frontierelor de stat prin locuri nepermise, cu sprijinul unor rețele
transfrontaliere de călauze. Este folosită cu precădere de persoanele urmărite de
autorități și totodată principala opțiune a celor care organizează grupurile de migranți
ilegali. Migranții ilegali pătrunși în România, în special pe frontiera de sud, sunt
preluați în București – punct intermediar în traseu – și conduși la frontiera de vest
pentru tranzitarea acesteia, spre țările de destinație;
– evitarea controlului la trecerea frontierei prin locurile special amenajate în
acest scop, prin ascunderea în diferitele compartimente ale mijloacelor de transport;
– folosirea de documente falsificate sau contrafăcute, fie in vederea trecerii
frontierei (pașapoarte, asigurări, vouchere), fie în vederea obținerii vizelor țărilor
pentru care sunt necesare (invitații, contracte de muncă fictive, falsificarea de diplome
de studii sau alte documente, etc.)
– simularea scopului turistic – mod de operare sprijinit de unele firme de
turism sau transport internațional de persoane, care pun la dispoziția migranților, în
schimbul unor dobânzi, sumele de bani pe care turiștii români trebuie să le prezinte
autorităților, la ieșirea din țară, în vederea dovedirii scopului turistic;
– simularea scopului desfășurării în străinătate a unor activități contractuale
legale – mod de operare folosit cu complicitatea unor agenții de impresariat artistic
sau plasare a forței de muncă în străinătate;
– aderarea temporară la unele confesiuni religioase răspândite și influente în
țările de destinație, care sprijină libera circulație a membrilor lor.
Potrivit Legii 678/2001, infracțiunile privind traficul de persoane sunt:
•traficul de persoane61
61 Art. 12 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în vigoare din
11.12.2001.
38

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
•traficul de minori62
•organizarea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori63
Traficul de persoane – Constituie infracțiunea de trafic de persoane
recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin
amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori
înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se
apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de
bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are
autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării64 acestei persoane.
Fapta este mai gravă când este săvârșită de două sau de mai multe persoane
împreună, s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății
sau când a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei65.
Când victima este o persoană cu vârsta până la 18 ani împliniți, infracțiunea
devine, din trafic de persoane, formă agravată a infracțiunii de trafic de minori.
Traficul de minori – Constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea,
transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă
între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia. Fapta este mai gravă atunci când a
fost săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau prin
amenințare, violență ori prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori
înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelui minor de a se
apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de
bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are control
asupra minorului, a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună ori s-a
cauzat minorului victimă o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății sau
62 Art. 13 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în vigoare din
11.12.2001.63 Art. 14 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în vigoare din
11.12.2001.64 Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în vigoare
din 11.12.2001.65 Art. 12 alin. 2-3 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în
vigoare din 11.12.2001.
39

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
atunci când a avut ca urmare moartea sau sinuciderea acestuia66.
3.5. SPĂLAREA BANILOR
Fenomenul de spălare a banilor precum și fenomenul de evitare a impozitelor
și actele de evaziune fiscală au fost într-o simbioză inseparabilă de-a lungul istoriei.
Cu toate acestea, evaziunea fiscală și spălarea banilor împărtășesc aceleași tehnici și
chiar se sprijină reciproc, este important de înțeles că, din punct de vedere opțional,
ele sunt procese complet distincte. În general, evaziunea fiscală implică sustragerea
veniturilor dobândite pe cale legală sau chiar ascunderea sau mascarea lor. În ambele
situații, venitul legal devine ilegal. Spălarea banilor este opusul acestui procedeu, în
sensul că, în această situație, banii în cauză au proveniență ilegală, dar prin manopera
de spălare li se dă o aparență legală, iar folosirea lor fiind apoi impozitată de stat.67
Internaționalizarea criminalității organizate se află într-o legătură foarte
strânsă cu fenomenul de spălare a banilor, devenind o adevărată problemă la nivelul
statelor, fapt care a condus la constituirea unor norme legale privind prevenirea și
combaterea acestui fenomen.
Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare,
slăbește stabilitatea socială, amenință structurile democratice, determină pierderea
încrederii în sistemul economic, corupe și compromite instituțiile economice și
sociale.68
Globalizarea a favorizat creșterea neîncetată a volumului capitalurilor obținute
în urma activităților specifice crimei organizate și a determinat o creștere a necesității
legalizării acestor fonduri astfel încât s-a ajuns la situația îngrijorătoare ca liderii
grupărilor infracționale organizate și operatorii implicați în spălare de bani să poată
controla și influența, în unele țări ale lumii, sectoare importante din economie, finanțe,
politică și administrație.69
66 Art. 13 alin. 1-5 din Legea nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, în
vigoare din 11.12.2001.67 Ion Pitulescu, Considerații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, Revista
Dreptul, nr. 8/2002, p. 147.68 Costică Voicu, Spălarea banilor nmurdari, Editura Sylvi, București, 1999, p. 13.69 Remus Jurj-Todoran, Dan Drosu Șaguna, Spălarea banilor. Elemente de teorie și
40

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Expresia ,,spălare de bani” datează din perioada interbelică, atunci când Cosa
Nostra americană a ales să-și recicleze beneficiile ilegale amestecându-le cu
beneficiile încasate din întreprinderile legale care îi aparțineau și cărora clienții le
plăteau în bani lichizi, infracțiune născută concomitent cu apariția spălătoriilor
automate.70
Spre deosebire de infracțiunile săvârșite în mod obișnuit, spălarea banilor
presupune o infracțiune fără existența unor victime, ceea ce face ca depistarea și
sancționarea acestui fenomen să întâmpine mari dificultăți.
Grupările criminale sunt angajate în procesul de spălare de bani pentru cel
puțin trei motive:71
•abilitatea de a continua activitatea infracțională ; primul motiv al existenței
grupului criminal organizat este producerea unui profit. Membrii grupului
infracțional organizat au nevoie de bani pentru activitățile viitoare, astfel că
bunurile obținute din activitatea infracțională constituie ,,sângele vieții” pentru
grupul infracțional organizat;
•modul de viață, în lux, a membrilor grupului infracțional organizat necesită
spălarea bunurilor obținute din infracțiuni, întrucât riscul identificării acestora
există, mai ales după achiziționarea și folosirea unor autoturisme și imobile de
lux;
•confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni; multe jurisdicții au introdus
legislații care prevăd confiscarea bunurilor obținute din infracțiuni, astfel că
membrii grupurilor infracționale organizate recurg la spălarea bunurilor pentru
a-și asigura produsul infracțiunii și reinvestirea lor în activități legale sau
ilegale.
Astfel, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002,72 republicată , constituie
infracțiune de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
practică judiciară, Editura C.H. Beck, București, 2013, p. 1.70Marc Lebrun, Interpolul, Editura Corint, București, 2004, p. 75.71Remus Jurj-Todoran, Dan Drosu Șaguna, op. cit., p. 7.72 Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor,
precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de
terorism, Text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 12.12.2002.
41

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
1.schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de
infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor
bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care
provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei;
2.ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a
dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra
acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
3.dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârșirea de infracțiuni.
În ciuda varietății metodelor folosite, procesul de spălare a banilor se
realizează în trei etape care pot cuprinde numeroase tranzacții efectuate de spălătorii
de bani, tranzacții care sunt de natură să alerteze instituțiile financiare asupra
activităților infracționale, respectiv:73
1.Plasarea:
Reprezintă „scăparea”, la propriu, de numerar obținut din activitatea ilegală,
pentru separarea fondurilor provenite din surse ilicite, care ar putea fi supravegheate
de organele de aplicare a legii.
În etapa inițială sau de plasare în spălarea banilor, infractorul introduce
profitul său ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin împărțirea sumelor
mari de numerar în sume mai mici și mai puțin suspecte care sunt apoi depozitate
direct într-un cont bancar sau prin cumpărarea unui număr de instrumente financiare
(cecuri, bilete la ordin etc.) care sunt apoi colectate și depozitate în conturi dintr-o altă
locație.
2.Stratificarea:
Reprezintă procesul de mișcare a banilor între diferite conturi pentru a le
ascunde originea. În această etapă, spălătorul de bani întreprinde o serie de
preschimbări sau mișcări ale fondurilor pentru a le îndepărta de sursa din care provin.
73 Giuseppe Lombardo, Massimo Nardo, Manual de instruire privind combaterea spălării
banilor și a finanțării terorismului, tipărit la C.N. ,,Imprimeria Națională”-S.A., 2002, p. 10-
11.
42

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Fondurile pot fi îndreptate către cumpărarea și vânzarea de instrumente de
investiții, sau spălătorul poate, pur și simplu, să trimită fondurile prin transfer
electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul. Utilizarea mai
multor conturi îndepărtate din punct de vedere geografic, în scopul spălării banilor,
este, în special, folosită în acele jurisdicții care nu cooperează în anchetele pentru
combaterea spălării banilor. În anumite situații, spălătorii de bani pot deghiza
transferurile ca fiind plăți pentru bunuri și servicii, în acest fel dându-le o aparență
legitimă.
3.Integrarea:
După ce au trecut cu succes produsele infracțiunii prin primele două etape ale
procesului de spălare a banilor, spălătorul de bani trece apoi în a treia etapă–
integrarea – în care fondurile reintră în circuitul economic legal. Spălătorul poate
alege apoi sa investească fondurile pe piața imobiliară, a bunurilor de lux sau a
afacerilor.
Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor trimite din
nou rezultatele spălării în circuitul economic, în așa fel încât ele vor reintra în
sistemul financiar apărând ca fonduri normale și „curate” obținute din activități
comerciale.
Combaterea spălării banilor este esențială pentru integritatea sistemului
financiar, dar pentru ca acest efort să aibă succes, metodele tradiționale ale agenților
de aplicare a legii trebuie sprijinite prin contribuția însăși a sistemului financiar.74
În ultimii ani se recunoaște din ce în ce mai mult faptul că este absolut necesar
a se lupta contra criminalității organizate. Spălarea banilor constituie un element
crucial de contaminare a economiei, sprijinându-se pe volumul și performanța
sistemului financiar de a muta capital și active în număr mare și în timp relativ scurt.
Succesul și stabilitatea pe termen lung a oricărei instituții financiare depinde
de atragerea și păstrarea fondurilor câștigate în mod legitim. Banii câștigați în mod
fraudulos au, invariabil, o natură tranzitorie. Ei strică reputația și descurajează pe
investitorul cinstit. Instituția financiară care se implică într-un scandal de spălare a
74 Remus Jurj-Todoran, Dan Drosu Șaguna, op. cit., p. 100.
43

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
banilor va risca acuzarea în instanță și pierderea bunei reputații pe piață.75
3.6. CORUPȚIA
Corupția reprezintă, în cea mai simplă descriere a sa, abuzul de putere, cel mai
adesea în scopul obținerii de câștiguri personale sau în avantajul unui grup căruia
cineva îi este devotat. Corupția poate fi motivată de lăcomie, de dorința de păstrare
sau de sporire a puterii sau credința într-o presupusă stare de mai bine. Deși cel mai
adesea cuvântul ,,corupție” este asociat abuzului de putere politică din partea
politicienilor sau funcționarilor publici, acest concept descrie, de fapt, un tipar
comportamental întâlnit în aproape orice sector.76
Fenomenul corupției are efecte nocive asupra dezvoltării politice, economice
și democratice. În primul rând, corupția este nu numai o cauză, ci și un efect al
dificultăților de acest fel – în numeroase privințe, un simptom al problemelor adânc
înrădăcinate în dezvoltarea participării și a instituțiilor și în echilibrul dintre ele. În al
doilea rând, aceste interconexiuni sunt complexe și variabile: există un număr mare de
permutări posibile ale participării și ale instituțiilor, la fel cum sunt multe forme de
putere și de slăbiciune în cadrul acestora.77
Corupția constituie o problemă gravă la nivelul întregului stat și nu poate
opera decât în zona puterii. Zonele țintă, care prezintă o sensibilitate deosebită sunt
exact cele care trebuie să prevină acest fenomen: sisteme de combatere a criminalității
organizate, cele care lucrează cu cauze financiare mari, dosare economice, trafic de
droguri, trafic de persoane. Sunt acele infracțiuni grave care stârnesc venituri
remarcabile, exagerat de mari, nu neapărat prin pedeapsa care li se aplică.
Corupția se instalează acolo unde este putere, decizie și forță de a lua măsuri
fără un control riguros. De regulă, aceste însușiri se regăsesc în cadrul funcțiile
superioare. Ceea ce caută un criminal este eficiența celui pe care îl plătește să îl apere
în afacerile care trebuie soluționate în favoarea grupului de crimă organizată.
75 Giuseppe Lombardo, Massimo Nardo, op. cit., p. 13.76 Rick Stapenhurst, Sahr J. Kpundeh, Corupția si combaterea ei. Spre un model de
constituire a integrității naționale, Editura Irecson, București, 2003, p. 11.77 Michael Johnston, Corupția și formele sale. Bogăție, putere și democrație, Editura
Polirom, Iași, 2007, p. 47.
44

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Printre efectele corupției se numără:78
–În primul rând, corupția sărăcește. Toți plătim corupția din buzunarele noastre;
Produsele și serviciile sunt mai scumpe, tocmai pentru că cei care le produc,
vând sau construiesc, au obținut contractele prin mită. Dacă o companie dă
mită și obține un contract, prețul va fi de la început mai mare sau va crește prin
acte adiționale. Pe scurt, din cauza corupției, mai mulți bani din buzunarul
nostru se duc pentru produse, servicii sau construcții de autostrăzi. Noi toți
plătim.
–Corupția distruge concurența și piața liberă;
O economie de piață reală se bazează pe principiul concurenței libere și
corecte. Dacă la o licitație una din companii dă mită și obține contractul, a
dispărut concurența corectă.
–Corupția subminează încrederea oamenilor în instituțiile statului;
Încrederea este cel mai important lucru. Oamenii nu au încredere în instituții
corupte, pentru că acestea nu îi protejează și nici nu lucrează pentru ei. În
administrație, de exemplu, unii se cred „împărați” în birourile lor și îi tratează
pe cei care au nevoie de un serviciu public ca pe niște „lucruri” care vin să îi
deranjeze.
–Corupția din poliție și justiție crește criminalitatea;
Grupurile interlope puternice sau baronii locali din politică și administrație s-
au format tocmai pentru că au existat polițiști, procurori și judecători care nu
și-au făcut treaba ani de zile, fiind complici prin inacțiune sau prin corupție cu
interlopii și baronii.
–Corupția creează o realitate paralelă, o realitate strâmbă, ca în oglinzile cu
imagini distorsionate din parcurile de distracții pentru copii.
Combaterea corupției a devenit una dintre principalele preocupări ale
comunității internaționale. Ea este un fenomen omniprezent, care poate fi întâlnit în
țări diferite din punct de vedere ideologic, economic sau al dezvoltării sociale. Deși
78 https://monicamacovei.eu/efectele-coruptiei-coruptia-politica-poate-distruge-natiuni/ , sursă
online accesată în data de 29.05.2018.
45

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
anumite societăți sunt mai vulnerabile decât altele și pot suferi mai mult de pe urma
efectelor devastatoare ale corupției, totuși nicio țară din lume nu este, în prezent,
imună la influența destructivă a corupției.79
Pentru a combate corupția într-un mod eficace, nu este suficient a se utiliza o
singură abordare. Pentru ca succesul să fie real, trebuie să existe o serie de tactici care
să acționeze în mod concret. De obicei, aceste tactici trebuie să cuprindă măsuri care
să atenueze factorii de sporire a corupției și consecințele acesteia, să participe la
identificarea practicilor corupte și la condamnarea celor care sunt acuzați de actele de
corupție.
Programele anticorupție se bazează în principal pe două elemente. În primul
rând, reformele administrative, financiare și economice, care pot reduce la minim
condițiile care favorizează corupția. În al doilea rând, dezvoltarea capacității poate
întări instituțiile – presa, parlamentul, agențiile de monitorizare și instituțiile judiciare,
printre altele – care informează publicul în legătură cu comportamentele corupte și
costurile acestora și/sau analizează frecvența cazurilor de corupție.80
O strategie de o mare importanță o reprezintă necesitatea de a garanta un trai
onorabil de salarizare în rândul funcționarilor publici, tocmai pentru ca aceștia să nu
cadă pradă tentației de a-și mări veniturile prin mită sau prin intermediul altor
modalități corupte. Cu toate acestea, înființarea și punerea în aplicare a legilor poate
avea un impact puternic, descurajând acțiunile corupte, și constituie un ajutor necesar
pentru prevenirea acestui fenomen.
Pentru ca aceste eforturi de combatere a corupției să dea randament, este
necesar un angajament din partea celor care se află la guvernare. În caz contrar, dacă
aceștia nu se vor înfrâna de la acțiuni corupte și nu vor avea voința de a implementa
schimbarea, atunci această reformă va fi imposibil de realizat și de sprijinit.
Strategiile de controlare a corupției includ procese pe termen lung care implică
atât o schimbare de atitudine și comportament, cât și schimbarea instituțiilor
societății. Combaterea corupției nu se rezumă doar la etică și la moralitate, ci
presupune și o guvernare solidă și eficientă, precum și utilizarea eficientă a resurselor
79 Rick Stapenhurst, Sahr J. Kpundeh, op. cit., p. 11.80 Ibidem, p. 15.
46

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
publice pentru binele public.81
3.7. CRIMINALITATEA INFORMATICĂ
În prezent, infracționalitatea informatică reprezintă un domeniu de maximă
importanță în materie penală, în special prin modul în care tehnologia își pune
amprenta asupra noastră. Domeniul este unul vast, extrem de complex și de tehnic.
Tocmai aceste elemente au făcut ca fenomenul infracțional să ajungă la proporții
globale.82
Calculatoarele s-au infiltrat în activitățile țărilor de pretutindeni, ajungând să
fie niște instrumente necesarmente pentru derularea acestor activități. Această
întrevedere cu calculatoarele a modificat lumea, în sensul că acest instrument are un
puternic impact asupra modului de desfășurare a vieții de zi cu zi, a afacerilor, a
gestiunii. Fiind răspândite în întreaga lume, calculatoarele fac parte dintr-o gamă
largă, fiind folosite pentru: calcule matematice, producerea materialelor în fabrici,
efectuarea unor operații medicale, etc.
Calculatoarele sunt utilizate nu doar pentru creșterea performanțelor
economice și industriale ale unor state, dar și pentru stocarea și transmiterea de date
confidențiale de natură politică, socială, economică, militară și strategică, sau date și
informații pur personale.83
Problema ce se naște constă în aceea că toate aceste informații și date care sunt
stocate de către calculatoare sunt extrem de atacabile și pot fi periclitate. Astfel că,
internetul devine treptat din sursă a informării, comunicării, educației și
amuzamentului, un nou univers, în cadrul căruia se conturează o criminalitate
specifică, cu efecte sau consecințe criminologice multiple și uneori extrem de grave.84
În funcție de modalitățile de manifestare a fenomenului, infracțiunile din sfera
81 Ibidem, p. 19.82 Bogdan Alexandru Urs , Cloud computing – mediul propice pentru criminalitatea
informatică, Revista Dreptul nr. 3/2018, p. 141.83 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 180.84 Ioana Vasiu, Criminalitatea informatică, Ediția II, Editura Nemira, 2001, p. 125.
47

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
criminalității informatice pot fi grupate în:85
A)Infracțiuni împotriva confidențialității, integrității și disponibilității
datelor și sistemelor informtice:
•Accesarea ilegală;
•Interceptarea ilegală;
•Afectarea integrității datelor;
•Afectarea integrității sistemului.
B)Infracțiuni informatice:
•Falsificarea informatică;
•Frauda informatică;
•Furtul de identitate;
•Abuzurile asupra dispozitivelor.
C)Infracțiuni referitoare la conținut:
•Interacțiunea cu materialul pornografic și erotic (în țările unde este incriminat
ca infracțiune);
•Pornografia infantilă;
•Actele de natură violentă, rasistă sau xenofobă;
•Actele care privesc convingerile religioase (în țările unde este incriminată ca
infracțiune);
•Jocurile de noroc ilegale și jocurile online;
•Atacurile cu mesaje nesolicitate tip ,,spam”;
•Furnizarea de informații privind săvârșirea de infracțiuni.
D)Infracțiuni referitoare la atingerile aduse drepturilor de proprietate
intelectuală:
•Încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe;
•Încălcarea drepturilor de proprietate industrială.
85 Gheorghe-Iulian Ioniță, Infracțiuni din sfera criminalității informatice , Editura Universul
Juridic, București, 2011. p. 49-50.
48

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
E)Infracțiuni complexe:
•Terorismul informatic;
•Războiul informatic;
•,,Spălarea banilor” prin intermediul sistemelor informatice;
•Atacurile tip ,,phishig”.
Analiza cazuisticii criminalității informatice, conturează următoarele
caracteristici ale fenomenului:86
1.Transfrontalitate: această caracteristică este dată de faptul că utilizarea
sistemelor informatice și rețelelor de comunicații, depășește frontierele
convenționale ale statelor.
2.Anonimitate: această caracteristică se concretizează printr-un avantaj al
făptuitorului, respectiv acela de a rămâne necunoscut de victime/autoritățile de
aplicare a legii (cel puțin în momentul comiterii infracțiunii), datorită faptului
că nu este prezent la locul faptei și nu poate fi identificat fizic (așa cum se
întâmplă în majoritatea infracțiunilor).
3.Credibilitate: această caracteristică s-a desprins datorită faptului că, în
prezent, orice instituție/unitate, din orice domeniu, are un site Internet iar
utilizatorul, bazându-se pe încrederea în autorități, dar și pe faptul că site-ul
este un loc public, poate fi ușor înșelat.
4.Simplitate: această caracteristică este conturată de faptul că, spre deosebire de
alte infracțiuni, comiterea infracțiunilor din sfera criminalității informatice nu
presupune acte pregătitoare costisitoare sau mijloace complicate de finalizare
a activității infracționale; practic, pentru comiterea multor astfel de infracțiuni,
este nevoie doar de un sistem informatic conectat la Internet și de minime
cunoștințe în domeniu.
5.Rapiditate: această caracteristică este conferită de transmiterea aproape
instantanee a datelor prin sisteme informatice, singura condiție impusă este ca
sistemele să fie conectate într-o rețea; acest aspect poate fi esențial pentru
realizarea unor anumite infracțiuni, astfel că indiferent de distanța dintre
86 Ibidem, p. 51-52.
49

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
calculatoare, datele se transmit rapid și în orice cantitate.
6.Costuri foarte reduse: această caracteristică a apărut ca urmare a faptului că
tehnologia informațiilor a devenit din ce în ce mai accesibilă și din punct de
vedere al costurilor; în prezent, pentru orice persoană de condiție medie,
costurile achiziționării unor sisteme informatice sunt rezonabile iar obținerea
accesului la Internet presupune cheltuieli din ce în ce mai reduse.
Un aspect particular al infracțiunilor informatice constă în faptul că, acest tip
de infracțiuni, cu toate că sunt extrem de numeroase, de cele mai multe ori rămân
nedescoperite și în consecință, nepedepsite. Astfel, dacă în cadrul criminalității
generale se apreciază că cifra neagră a criminalității reprezintă un important segment
de fapte penale comise dar nedescoperite, în ceea ce privește criminalitatea
informatică, procentul acesteia este foarte ridicat, în jur de 90% din totalul
infracțiunilor informatice săvârșite la un moment dat pe un teritoriu determinat.87
Unul dintre cele mai importante documente adoptate în lupta contra
criminalității informatice, la nivel comunitar, este Convenția europeană privind
criminalitatea informatică88, documentul care a obligat statele membre ale Uniunii
Europene să adopte legislații penale potrivite, care să cuprindă reglementări cu privire
la protejarea societății împotriva acestui fenomen.
Pentru prevenirea și combaterea criminalității informatice89, autoritățile
judiciare cooperează în mod direct, iar această cooperare poate avea ca obiect, după
caz, asistența judiciară internațională în materie penală, extrădarea, identificarea,
blocarea, sechestrarea și confiscarea produselor și instrumentelor infracțiunii,
desfășurarea anchetelor comune, schimbul de informații, asistență tehnică sau de altă
natură pentru culegerea și analiza informațiilor, formarea personalului de specialitate,
precum și alte asemenea activități.
Pentru asigurarea cooperării internaționale imediate și permanente în domeniul
87 Lucreția Dogaru, op. cit., p. 183.88 Convenția europeană privind criminalitatea informatică adoptată la Budapesta la 23
noiembrie 2001, Ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 343 din 20 aprilie 2004 Seria Tratatelor Europene nr. 185.89 Art. 60 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței
în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
50

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
combaterii criminalității informatice se înființează, în cadrul Secției de Combatere a
Criminalității Organizate și Antidrog din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, Serviciul de combatere a criminalității informatice, ca punct de contact
disponibil și permanent. Serviciul de combatere a criminalității informatice are
următoarele atribuții:90
a)acordă asistență de specialitate și oferă date despre legislația română în
materia punctelor de contact similare din alte state;
b)dispune conservarea imediată a datelor, precum și ridicarea obiectelor care
conțin datele informatice sau datele referitoare la traficul informațional
solicitate de o autoritate străină competentă;
c)execută sau facilitează executarea, potrivit legii, a comisiilor rogatorii
solicitate în cauze privind combaterea criminalității informatice, cooperând cu
toate autoritățile române competente.
Măsurile de prevenire și combatere a criminalității informatice trebuie să se
îndrepte spre o aplicare cât mai eficientă a legislației în vigoare precum și completarea
și îmbunătățirea acesteia, dar și o colaborare mult mai bună între instituțiile care se
ocupă cu acestă problemă în vederea stopării activității infracționale. Este necesar
crearea unor programe de asistență a victimelor dar și a autorilor infracțiunii, pentru a
se reintegra în societate, dar și a unor programe care să perfecționeze modul de
investigare a acestui fenomen de către anchetatori.
90 Ibidem.
51

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CAPITOLUL IV
PREVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII
TRANSFRONTALIERE
4.1. NOȚIUNEA ȘI SENSURILE PREVENȚIEI CRIMINALITĂȚII
Prevenirea și combaterea criminalității presupune atât înlăturarea și reducerea
cauzelor și situațiilor care stârnesc delincvența cât și reintegrarea în societate a
persoanelor aflate în conflicte cu legea penală. Acestea pot fi realizate doar prin
măsuri juridice și extrajuridice destinate să prevină și să controleze înmulțirea și
dezvoltarea faptelor criminale, prin protejarea persoanelor, refacerea ordinii publice,
repararea prejudiciilor precum și acordarea asistenței victimelor și pedepsirea
criminalilor.
Datorită acestor motive, prevenirea și controlul criminalității necesită
elaborarea unor programe eficiente prin care faptele penale să fie neutralizate, dar în
același timp este nevoie și de programe care să contribuie la sprijinirea indivizilor
care se află în dezavantaj social, tocmai pentru a reduce diferențele de statut și de
putere care stau la baza relației lor și a grupurilor sociale.
Prevenirea criminalității înseamnă, în primul rând, evitarea săvârșirii pentru
întâia oară a unor acțiuni sau inacțiuni umane pe care societatea le apreciază ca fiind
nocive pentru importanța sa, pentru dezvoltarea sa normală către progres, prilej pentru
care aceste deprinderi au fost pedepsite de legea penală.
Întreaga activitate de prevenire și combatere a crimei și criminalității are un
caracter dublu:91
a)general-social, vizând identificarea și diminuarea treptată a factorilor
91 Dan Banciu, op. cit., p. 247-278.
52

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
criminogeni și a condițiilor care favorizează proliferarea unor manifestări și
comportamente delincvente în societate;
b)special-juridic, reprezentat de sistemul de sancțiuni și pedepse și de instituțiile
speciale în care se realizează tratamentul și resocializarea delincvenților.
Ambele căi au ca obiectiv îndeplinirea unei apărări sociale în raport cu actele
criminale care se întâmplă în societate, dar urmăresc și garantarea unor condiții prin
care delincvenții să se poată reîntoarce în societate.
În funcție de instituțiile care participă la realizarea activității de prevenire,
aceasta poate fi de trei feluri:92
a)prevenție primară sau generală, prin antrenarea tuturor instituțiilor cu rol de
socializare și control social la acțiunile de identificare și combatere a surselor
potențiale de criminalitate, devianță;
b)prevenție secundară sau specială, îndreptată spre combaterea și neutralizarea
delincvenților, diminuarea prejudiciilor sociale produse în urma delictului,
restabilirea ordinii sociale, sacționarea delincvenților;
c)prevenție situațională s au contextuală prin atragerea directă a comunității și a
publicului în acțiunea de prevenire și neutralizare a delictelor și delincvenților,
utilizându-se, în acest scop, o serie de măsuri ce vizează informarea publicului
și a indivizilor din anumite arii și zone criminogene despre pericolele posibile
ale comiterii unor delicte, ale existenței uno r factori de ,,risc” în anumite zone
și cartiere.
Legat de împrejurările în care se desfășoară actele de prevenire, se face
deosebire între:
•Măsurile care au fost luat e anterior producerii delictului, care pentru mulți
practicieni din domeniul dreptului și criminologiei, reprezintă o prevenție
eficace reală. Există o gamă largă de astfel de măsuri, începând de la cele
culturale, educative, morale pe care le desfășoară instanțele precum școala,
familia, biserica și până la cele tehnico-criminalistice, adoptate pentru a le
oferi indivizilor o protecție, inclusiv a bunurilor lor;
92 Ibidem, p. 249-250.
53

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
•Măsurile care au fost luate în momentul producerii delictului de către organele
de poliție, procurori și justiție. Aceștia dezvoltă programe și proiecte care au
ca scop reducerea ocaziilor de a comite acte criminale și urmăresc distrugerea
mijloacelor prin care se comit crimele, precum și informarea societății despre
modul în care trebuie să preîntâmpine comiterea acestor acte;
•Măsurile luate după ce delictele au fost comise sunt adoptate, de regulă, de
către instanțele de judecată prin aplicarea unor sancțiuni și pedepse indivizilor.
4.2. MODALITĂȚI ȘI FORME DE TRATAMENT PENTRU DELINCVENȚI
Modalitățile de sancționare, tratament și resocializare a infractorilor se bazează
pe anumite convingeri morale, politice și chiar religioase, cu scopul de a asigura
protecția și apărarea societății, prevenirea săvârșirii de noi delicte și crime dar și
reintegrarea și reabilitarea persoanelor condamnate.
Deși există o varietate de sancțiuni și pedepse, în funcție de gravitatea faptelor
comise, acestea trebuie aplicate astfel încât să se reducă riscul de a comite din nou
fapte penale de către cel condamnat, dar și pentru a contribui la protecția societății.
Felul în care se aplică aceste tratamente și resocializarea infractorilor diferă de
la un sistem la altul, începând de la internarea acestora în regim deschis, semideschis
sau închis și până la detenție în penitenciare de maximă siguranță și securitate. Astfel,
termenul de tratament care se aplică indivizilor este utilizat atât într-un sens restrâns,
cât și într-unul mai larg:93
a)în sens restrâns, noțiunea de tratament se referă la măsurile individuale și
terapeutice care sunt folosite pentru a-i determina pe deținuți să își schimbe
modul de viață și să-i îndepărteze de activitățile lor criminale;
b)într-un sens mai larg, noțiunea de tratament trebuie să includă o serie de
măsuri și soluții care să asigure deținutului pregătirea școlară și profesională,
libertatea religioasă, activități și exerciții fizice și sportive, vizite,
corespondență, lectură, acces la mijloacele de informare în masă, asistență
psihologică (psihiatrică) și medicală de specialitate.
93 Ibidem, p. 253.
54

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Aceste tratamente trebuie să urmărească, în principal:
•Cultivarea delincvenților în așa fel încât să poată deprinde obiceiul de a munci
și de a conviețui prin muncă, dar pentru ca acest lucru să fie posibil este
necesar, ca în timpul detenției acești deținuți să își poată continua studiile;
•Educarea lor într-un mod care să îi pregătească pentru viața care îi așteaptă
după ispășirea pedepsei închisorii, încât să se poată integra normal în
societate;
•Sprijinirea și acordarea asistenței sociale și medicale, astfel încât deținuții să
își poată rezolva problemele personale.
Principalele modalități prin care un individ condamnat la o pedeapsă penală
privativă de libertate poate să își remodeleze personalitatea este prin intermediul
resocializării și a educației, o acțiune condusă de către instituțiile sociale cu scopul de
a-i obișnui pe delincvenți cu normele sociale care se impun de către societate. Această
acțiune presupune schimbări radicale în comportamentul și conduita delincventului,
creându-i o nouă viziune asupra modului de viață care include ruperea totală de
trecutul delincvent.
Resocializarea presupune un control instituționalizat exercitat în anumite
instituții de profil prin:94
a)restructurarea profundă a personalității individului delincvent, în ideea
prevenirii reiterării unor noi acte delincvente;
b)asigurarea unor condiții de viață compatibile cu demnitatea umană și în
conformitate cu normele comunității;
c)restabilirea ,,din mers” a rolurilor jucate de individul delincvent în viața
socială, prin încadrarea lui treptată într-o rețea normală de relații cu
comunitatea socială din care a făcut parte (familie, școală, prieteni, vecini,
colegi de muncă etc.).
Datorită acestui fapt, resocializarea are la bază o serie de factori care duc la
realizarea ei eficientă, dar dintre cei mai importanți sunt factorii care determină
componentele și caracteristicile instituțiilor care se ocupă cu acest proces de
94 Ibidem, p. 254.
55

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
resocializare precum și factorii care determină trăsăturile esențiale ale pedepsei și
durata acesteia.
Având acești factori la bază, resocializarea se realizează în două momente
importante:
•primul moment este cel din timpul împlinirii pedepsei, când se observă
modificarea vechiului sistem de norme, prin îndrumarea acestuia spre un
comportament care are la bază dorința socială;
•al doilea moment este cel de după împlinirea pedepsei, când se observă
evoluția delincventului în activitățile sociale.
Pentru ca această etapă a resocializării să aibă un real succes trebuie să se țină
cont de capacitatea individului de a satisface cerințele acestui program precum și de
obiectivele și nevoile sale.
4.3. RESOCIALIZAREA ÎN ÎNCHISOARE
Modul de resocializare și de sancționare diferă de la o țară la alta, pornind de
la închiderea lor în regim deschis, semideschis sau închis și până la închisoare de
maximă siguranță. Există locuri speciale pentru deținuții care suferă de boli psihice,
alcoolici, inclusiv pentru cei mai periculoși recidiviști. Repartizarea delincvenților în
închisori se face în funcție de câteva criterii bazate pe sex, vârstă, gravitatea
infracțiunii sau pe nevoile sale speciale.
Conform Regulilor penitenciarelor europene, adoptate de Consiliul Europei95,
resocializarea și tratamentul deținuților trebuie să fie aplicate astfel încât să mențină
starea de sănătate a indivizilor și să garanteze condiții de viață optime.
Scopul detenției nu este acela de a provoca deținutului o traumă, perturbări
emoționale, sinucidere sau chiar comportamente agresive și violente, ci este acela de
a-l ajuta pe acesta în procesul de reintegrare în societate.
Închisoarea prezintă o serie de dezavantaje serioase în privința șanselor de
resocializare și reintegrare normală post-penală a delincvenților. În acest sens, unii
95 Consiliul Europei, Recomandarea Comitetului de Miniștri al Statelor Membre, referitoare
la Regulile Penitenciare Europene, Adoptată de Comitetul de Miniștri, la data de 11 ianuarie
2006, în timpul celei de-a 952-a reuniuni a Miniștrilor Delegați.
56

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
autori au identificat cel puțin șase efecte negative ale pedepsei închisorii:96
a)reducerea considerabilă a șanselor deținuților de a-și găsi un loc de muncă
după executarea pedepsei;
b)producerea unor efecte pe termen lung asupra sănătății fizice și mentale a
deținutului;
c)generarea unor efecte de izolare și chiar marginalizare a familiilor deținuților;
d)producerea unor fenomene de ,,inducție negativă”, închisoarea fiind, de fapt, o
veritabilă ,,școală” de învățare negativă a diverselor tehnici criminale;
e)există pericolul ca ,,stilul de viață” și anumite ,,valori” ale închisorii să fie
adoptate de deținuți și chiar să fie ulterior ,,exportate” în comunitate după
eliberarea acestora;
f)viața în mediul penitenciar generează, de multe ori, stări și tendințe de
claustrare, automutilare, închidere în sine, etc.
Principalele dezavantaje și efecte negative ale închisorii constau în:97
1.închisorile nu diminuează rata criminalității, dimpotrivă volumul și cantitatea
de crime și criminalitate rămân constante, iar uneori cresc;
2.închisoarea provoacă recidivă, întrucât după ieșirea din închisoare fostul
deținut are mai multe șanse să reitereze faptele sale, negăsind practic niciun
loc de muncă și nicio posibilitate de a munci cinstit;
3.închisoarea ,,fabrică” delincvenți prin însăși modul de existență pe care-l
impune deținuților, fie că-i izolează în celule, fie că-i pune la o muncă inutilă
pentru care nu vor găsi ulterior de lucru; ea ,,fabrică” delincvenți și datorită
faptului că impune deținuților constrângeri violente, iar întregul ei mod de
funcționare se bazează pe abuzul de putere și arbitrariul administrației;
4.închisoarea face posibilă și chiar mai mult, favorizează organizarea unui
mediu de delincvenți, solidari între ei, ierarhizați și pregătiți pentru tot felul de
complicități viitoare;
5.în sfârșit, închisoarea ,,fabrică” în mod indirect delincvenți, întrucât lasă pradă
mizeriei familia deținutului, membrii acesteia fiind obligați, de multe ori, să
96 Dan Banciu, op. cit., p. 258.97 Ibidem, p. 259.
57

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
cerșească, să se prostitueze sau chiar să fure, devenind, la rândul lor, obiectul
justiției penale.
Recidivismul atinge cote înalte, astfel că acest lucru nu poate decât să
demonstreze faptul că tratamentul prin care se vrea o corecție în locurile de detenție
nu face altceva decât să amplifice comportamentul criminal, închisoarea devenind
locul în care delincvenții învață tehnici noi din domeniul crimei.
La nivel internațional, scopul și funcția închisorii ca instituție de control social
provoacă divergențe între penaliști și criminologi, deoarece se dorește o ,,umanizare”
a acestor instituții. Acest lucru trebuie să se bazeze pe principiul normalizării, care
presupune o apropiere între viața din penitenciar și lumea exterioară, deținutul putând
să își păstreze majoritatea drepturilor civile, ca de exemplu: dreptul la vot, libertatea
religioasă, etc.
Pentru a reduce efectele negative ale detenției, normalizarea impune
respectarea a două deziderate:98
a)deschiderea, prin internarea în stabilimente deschise, care să asigure
deținuților condiții de viață aproape sau chiar identice cu cele din afara locului
de detenție, singurele restricții fiind cele referitoare la libera deplasare în afara
stabilimentelor;
b)responsabilizarea, prin încercarea de a întări simțul răspunderii personale și
încrederea proprie a deținuților, implicându-i într-o serie de activități zilnice în
cadrul locului de detenție, reobișnuindu-i cu viața din afara închisorii.
În momentul de față, principalele direcții cu privire la redobândirea socială și
morală a delincventului pun în evidență valoarea contextului familial și social în care
se desfășoară procesul de resocializare, cu scopul de a înlătura efectele negative în
ceea ce privește etichetarea delincventului condamnat.
4.4. ALTE MĂSURI ALTERNATIVE DECÂT CEA A ÎNCHISORII
Măsurile alternative față de cea a închisorii au apărut datorită faptului că
practicienii și specialiștii din domeniu dreptului consideră că este îndatorirea
98 Ibidem, p. 264.
58

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
legiuitorului de a adopta dispoziții prin care să dea posibilitatea judecătorilor de a
substitui o pedeapsă privativă de libertate cu măsuri alternative care contribuie la
reeducarea, reinserția în societate dar și la prevenirea recidivei. Totodată, prin
adoptarea acestor măsuri alternative este garantată respectarea principiilor
fundamentale ale persoanei condamnate.
Promovarea acestor măsuri aduc o serie de argumente:99
a)ele sunt mai adecvate pentru anumite tipuri de delicte și pentru anumiți
delincvenți, cum sunt, de pildă, delincvenții minori care au comis delicte mai
puțin grave (furt, loviri, vătămări corporale);
b)sunt mult mai umane decât privarea de libertate, fiind centrate pe reabilitarea
și reintegrarea socială a delincventului în comunitate;
c)sunt, de regulă mult mai puțin costisitoare decât sancțiunile privative de
libertate, conducând la economisirea unor resurse guvernamentale care sunt
alocate pentru menținerea în închisoare a deținuților;
d)conduc la implicarea comunității în sistemul justiției penale și la reducerea
riscului de recidivă prin ancorarea delincventului în comunitate.
Pe de altă parte, aplicarea acestor măsuri alternative față de pedeapsa închisorii
atrag respectarea unor reguli, precum:
•trebuie să se țină cont de nevoile de restabilire în toate drepturile
delincventului, precum și obiectivele victimei;
•aceste măsuri trebuie luate fără a se pune problema de discriminare pe motive
de etnie, vârstă, sex, etc.
•măsurile alternative necesită supraveghere și estimare regulată.
În sistemele de drept penal, există o gamă largă de măsuri alternative. În
sistemul american, judecătorii au la dispoziție o serie de sancțiuni de acest fel, printre
care se numără: avertismentul, mustrarea, munca în folosul comunității, suspendarea
pronunțării sancțiunii. În sistemul european, în țări precum Belgia, aceste măsuri
constau în prestarea unei munci în folosul comunității care să contribuie la educarea
delincventului, acordarea de asistență și consiliere din partea familiei, medierea și
99 Ibidem, p. 267.
59

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
sancțiunea reparatorie care presupune exercitarea unei munci generale pentru o
perioadă scurtă de timp, pentru cei aflați la primul delict.
Conform unui proiect de lege100, în România se vrea a se adopta o lege
specială cu măsuri alternative a pedepsei închisorii. Acestea sunt:
•Măsura alternativă de executare a pedepsei privative de libertate a executării
la domiciliu; ea se va executa la domiciliul persoanei condamnate prin
supraveghere cu ajutorul unei brățări electronice; măsura se va aplica doar
pentru condamnările la pedeapsa închisorii până la 3 ani, exceptând
infracțiunile de violență și corupție sau persoanele cu recidivă.
•Măsura alternativă de excutare fracționată a unei pedepse privative de
libertate; ea constă în executarea pedepsei în regim deschis doar în zilele de
sâmbătă și duminică, într-un centru special înființat; măsura se va aplica doar
pentru condamnările la pedeapsa închisorii până la 4 ani, exceptând
infracțiunile de violență și corupție sau persoanele cu recidivă.
•Munca în folosul comunității; condamnații vor munci 8h/zi, iar echivalentul
unei zi de detenție este de două zile de muncă; măsura se va aplica doar pentru
condamnările la pedeapsa închisorii până la 4 ani, exceptând infracțiunile de
violență și corupție sau persoanele cu recidivă.
•Măsura alternativă de executare în regim mixt; presupune executarea pedepsei
prin prestarea unei munci în folosul comunității precum și executarea pedepsei
în regim deschis în centrul special înființat; măsura se va aplica doar pentru
condamnările la pedeapsa închisorii până la 4 ani, exceptând infracțiunile de
violență și corupție sau persoanele cu recidivă.
În vederea realizării acestui obiectiv, Serviciile de reintegrare socială și
supraveghere101 desfășoară următoarele activități principale:
100 Art. 2-6 din Legea privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de
libertate, proiect de lege adoptat de Senat în forma inițială, în condițiile art. 75 alin. 2, Teza a
III-a din Constituția României, republicată.101 Art. 11 alin. 1 din Ordonanța nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de
reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de
libertate, Text publicat în Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 31.10.2000 până la
31.01.2014, fiind abrogat prin Legea 252/2013.
60

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
1.supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor
prevăzute la art. 86102 din Noul cod penal;
2.întocmesc, la cererea organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată,
referate de evaluare;
3.desfășoară, la cerere, activități de consiliere individuală a infractorilor în ceea
ce privește comportamentul social, de grup și individual;
4.colaborează cu instituțiile publice și private, precum și cu persoanele fizice și
juridice din raza lor de competență, în vederea identificării, după caz a
locurilor de muncă disponibile, a cursurilor școlare, precum și a celor de
calificare sau recalificare profesională;
Fiecare serviciu de reintegrare socială și supraveghere are o serie de consilieri
care sunt absolvenți ai facultății de drept, asistență socială, psihologie, sociologie,
teologie sau medicină și care au urmat cursuri de specializare în acest domeniu. Acești
consilieri pot oferi servicii de asistență și consiliere în domenii cum ar fi: dobândirea
unor abilități sociale, obținerea unui loc de muncă, găsirea unui adăpost sau locuințe,
continuarea studiilor, etc.103
4.5. MĂSURI ALTERNATIVE PENTRU DELINCVENȚII MINORI ÎN
ROMÂNIA
În doctrina română104, s-au conturat opinii potrivit cărora faptele penale ale
minorilor prezintă un grad de pericol social mai redus decât cele comise de persoanele
majore, starea de minoritate fiind cauza de diferențiere a răspunderii penale și implicit
a regimului sancționar. Aceasta întrucât, grija legiuitorului se cere a fi în primul rând,
aceea de reeducare.
Măsurile de prevenire, de control și combatere a delincvenței juvenile se
bazează pe un set de prevederi ce au drept scop o protecție suplimentară a acestora în
raport cu persoanele adulte. Scopul sistemului justiției juvenile este acela de reducere
102 Art. 86 din Noul Cod Penal, publicat în Monitorul Oficial al României, intrat în vigoare la
data de 01 februarie 2014, republicat în 2017.103 Dan Banciu, op. cit., p. 271.104 Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală, Editura C. H. Beck, București, 2014, p. 56.
61

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
a delincvenței minorilor, de asigurare a unei concordanțe și proporționalități între
vârstă și delictul comis, de terapie socială a fenomenului precum și de reinserție
socială a acestora.105
Conform Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului106, minorul este
acea persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani, dar potrivit legii penale107,
minorului infractor i se aplică măsuri educative și de prevenție socială și doar apoi
măsuri represive.
4.5.1. MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂȚII
Ministerul Justiției, în colaborare și cu sprijinul reprezentanților UNICEF în
România și cu organizația F.E.M.O. (Belgia), a inițiat realizarea unui program
experimental privind prestarea de către minorii delincvenți a unei munci benevole în
folosul societății, care să constituie o alternativă la pedeapsa închisorii.108 Această
măsură a fost adoptată de țările în care delincvența juvenilă este suficient de crescută
(Franța, Belgia, Italia, Anglia, Canada, etc.), ea având ca scop reducerea succesivă a
sancțiunii închisorii în favoarea altor măsuri educative și sociale în stare de libertate.
Principalele obiective a le acestui program au urmărit, în principal:109
a)resocializarea minorului delincvent, prin realizarea de către acesta a unor
activități sociale în folosul comunității, activități ce constau într-un anumit
număr de ore în cadrul unor instituții publice;
b)acordarea de asistență socială, pedagogică și educativă minorului delincvent
pe tot parcursul prestației acestei munci;
c)revigorarea valențelor formative și educative ale principalelor instanțe de
socializare (familie, școală, etc.), prin implicarea acestora în procesul de
reinserție socială a minorului delincvent;
d)sensibilizarea principalelor instituții și organisme cu rol sancționator și de
105Lucreția Dogaru, op. cit., p. 224.106 Art. 1, Partea I din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată la 20
noiembrie 1989 și ratificată de aproape toate statele lumii.107 Art. 115 din Noul Cod Penal, publicat în Monitorul Oficial al României, intrat în vigoare la
data de 01 februarie 2014, republicat în 2017108 Dan Banciu, op. cit., p. 289.109Ibidem, p. 290-291.
62

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
control social, precum și a opiniei publice, în direcția acceptării treptate a
multiplicării unor forme de tratament în stare de libertate a minorilor
delincvenți.
Caracterul definitoriu al acestei măsuri de prestație a unei munci în folosul
comunității de către delincvenții minori presupune reinserția acestora în mediul lor
familial și școlar fără niciun fel de limitare a libertății, ei având totuși obligația de a
desfășura activități benevole în folosul unor instituții publice.
Condițiile impuse pentru derularea acestui program de către minorii
delincvenți au fost următoarele:110
•garantarea anonimatului minorului la locul unde își desfășura prestația, în
special, discreția totală cu privire la faptele penale comise;
•desfășurarea orelor de muncă nu trebuie să impieteze obligațiile școlare sau
profesionale ale minorului și nici să influențeze starea sa de sănătate;
•activitățile pe care le desfășoară trebuie să fie realizate numai în instituții și
organisme de interes public, nu și privat;
•activitățile propuse pentru prestație nu trebuie să conducă la umilirea sau
descurajarea minorului, ci trebuie să contribuie la responsabilizarea acestuia.
Printre activitățile propuse pentru realizarea prestației se numără:
➢activități sociale în cadrul căminelor de bătrâni, spitalelor, școlilor pentru
copiii cu dizabilități;
➢activități casnice care constau în grădinărit, bucătărie, curățenie;
➢activități de birou și de bibliotecă ;
➢activități sociale precum: tâmplărie, zidărie, pictură, mecanică.
4.5.2. MEDIEREA
Primele începuturi de experimentare a unor practici de justiție restaurativă în
România datează de la mijlocul anului 2002 când, printr-o serie de ordine ale
Ministrului Justiției111, a fost creat cadrul legal pentru înființarea și funcționarea a
110Ibidem, p. 292.111 Este vorba de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1075C/10.05.2002 prin care au fost înființate
două Centre Experimentale de Justiție Restaurativă la București și Craiova.
63

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
două Centre Experimentale de Justiție Restaurativă, în București și Craiova.
În cadrul acestor două centre s-a desfășurat un proiect intitulat ,,Justiția
Restaurativă – un posibil răspuns la infracționalitatea juvenilă”, având ca scop
probarea unor componente ale justiției restaurative în România, precum medierea.
Acest proiect viza minorii și tinerii cu vârsta până la 21 de ani, care au săvârșit
infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în aplicare doar la plângerea prealabilă
a persoanei vătămate. Prin acest proiect se ofer ea atât delincvenților cât și victimelor
asistență, pentru a-și putea remedia conflictele ce stau la baza lor, dar și pentru a ușura
diminuarea posibilităților de reiterare a infracțiunilor.
Metodologia de intervenție în cadrul celor două Centre experimentale de
justiție restaurativă a fost structurată pe patru tipuri de intervenții sau activități:112
a)identificarea și selecția beneficiarilor, realizată în baza criteriilor de
eligibilitate, prin alcătuirea unor grupuri ,,țintă” de minori delincvenți care au
comis delicte și pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai
la plângerea prealabilă a părții vătămate, precum și victimele delictelor comise
de aceștia;
b)evaluarea cazurilor selectate, constând în examinarea dosarelor penale,
contactarea beneficiarilor actului de mediere (delincvent, victimă, părinții
acestora, profesorii și colegii de școală, etc.);
c)pregătirea medierii și medierea propriu-zisă, realizată fie direct, printr-o
,,conferință” cu participarea părților implicate, fie indirect, prin scrisori și
mesaje schimbate între beneficiarii medierii;
d)acordarea de servicii de consiliere, individuală sau de grup, orientare școlară
și profesională beneficiarilor conferințelor de mediere.
Din nefericire, la finalul anului 2004 aceste centre nu au mai putut fi finanțate
și astfel ele și-au stins activitatea, pierzându-se toate eforturile care puteau ușura
elaborarea unor legi prin care justiția restaurativă să devină și în România o
alternativă la pedeapsa închisorii pentru minori.
În prezent, există legea cu privire la medierea și organizarea profesiei de
112Dan Banciu, op.cit., p. 300.
64

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
mediator113, care este considerată ca fiind ,,o modalitate de soluționare a conflictelor
pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în
condiții de neutralizare, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ
al părților”.114
Prin intermediul acestei legi sunt recunoscute modalitățile de dobândire,
suspendare și încetare a calității de mediator, organizarea și exercitarea activității de
mediator, drepturile și obligațiile mediatorilor, răspunderea mediatorului, procedura
prealabilă încheierii contractului de mediere, precum și desfășurarea medierii.
Din nefericire, în privința cauzelor penale, dispozițiile acestei legi restrâng
sensibil medierea doar la situațiile acelor infracțiuni pentru care, potrivit legii,
împăcarea părților înlătură răspunderea penală, dar nu și pentru cauzele penale în care,
deși se comit delicte fără pericol social, acțiunea penală se declanșează din oficiu.115
113 Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în
Monitorul Oficial nr. 441 din 22.05.2006.114 Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator,
publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 22.05.2006.115Dan Banciu, op. cit., p. 304.
65

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
CONSIDERAȚII FINALE
Criminalitatea organizată transfrontalieră a devenit un flagel care
lezează în mod direct statele și creează motive de îngrijorare în societate, datorită
rapidității cu care se extinde.
Prin modul în care operează, crima organizată este o realitate tot mai evidentă
care tinde să acapareze toate domeniile, legale sau ilegale, de pe urma cărora să poată
obține rezultate profitabile, dobândind astfel putere și influență. Criminalitatea
transfrontalieră este cel mai des întâlnită în următoarele tipuri de criminalitate:
organizată, economică, informatică și terorismul.
Prezența permanentă a acestui fenomen, creează o serie de temeri și îngrijorări
în rândul oamenilor din întreaga societate. Fiind vorba de dispoziții obiective, care nu
pot fi evitate în niciun fel, reacția cea mai normală și corectă e să nu încercăm să ne
ascundem de ele, ci să le cunoaștem și să căutăm modalități prin care acest fenomen
poate fi controlat.
Cauza care stă la baza acestui fenomen criminal în societate, o reprezintă, ca în
orice colț al lumii, deschiderea societății. Prin această deschidere a societății nu
trebuie să se înțeleagă faptul că se poate trece de frontierele statelor, ci reprezintă o
interconexiune la un nivel dezvoltat a statelor.
Această cauză este puternic influențată de următoarele condiții:
•migrarea cu scopul de a obține fonduri pentru se putea menține în exterior;
•existența unei suprafețe mari la frontiera de stat pe care autoritățile nu o
controlează;
•corupția ajunsă la un nivel înalt în societate;
•inaptitudinea autorităților, a organelor și chiar a societății de a adopta o
viziune asupra modului de organizare socială.
66

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere are la bază un anumit
specific, datorită naturii acestui fenomen, și anume: cooperarea internațională.
Întrucât actelor criminale care formează acest tip de criminalitate sunt executate pe
teritorii străine și chiar de indivizi străini, actele de prevenire și combatere împotriva
lor, pot fi oprite doar în condițiile cooperării internaționale.
Pornind de la premisa că criminalitatea organizată și cea economică, alături de
corupție, reprezintă cele mai dezastruoase forme de criminalitate, se poate spune că
acțiunea de prevenire și combatere a criminalității transnaționale este o prioritate la
nivel național. Astfel că, ar putea fi emisă și pusă în aplicare o operațiune de prevenire
și combatere a criminalității transfrontaliere, care să cuprindă acțiuni contra celor
două pericole iminente: criminalitatea economică și criminalitatea organizată.
O asemenea operațiune trebuie să se bazeze pe:
•stabilirea celor mai periculoase amenințări;
•evidențierea geografiei fenomenului;
•fixarea principalelor forme de contraacțiune;
•alegerea partenerilor pe care să se poată baza.
Această operațiune trebuie să ia naștere în conformitate cu celelalte obiective
majore și este foarte important să se încheie un acord durabil în legătură cu această
problemă, atât cu Uniunea Europeană și NATO cât și cu țările membre ale lor.
Una dintre măsurile indispensabile în procesul de prevenire și combatere a
criminalității transfrontaliere trebuie să se bazeze pe securizarea frontierelor, iar
efectele pozitive nu vor întârzia să apară.
O altă regulă imperios necesară a succesului în procesul de prevenire și
combatere a acestui fenomen constă în cunoașterea profundă și complexă a acestuia,
dar și a stării lui reale. Această sarcină este de competența oamenilor de știință,
autorităților publice și societății.
În prezent, societatea noastră nu este în pericol de un atac terorist, acest flagel
căpătând tot mai multe dimensiuni transfrontaliere. Însă, contribuția la eforturile
internaționale antiterorism este benefică deoarece ne ajută să ne afirmăm pe plan
internațional și ne permite să atragem asistență în funcție de necesitățile interne.
67

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
Nu în ultimul rând, această lucrare a fost elaborată cu scopul de a înțelege și de
a cunoaște acest fenomen al criminalității organizate transfrontaliere și de a oferi
soluții în prevenirea și combaterea acestui fenomen care este tot mai des întâlnit.
68

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
FINAL CONSIDERATIONS
Cross-border organised crime has become a rod that endangers directly the
states and creates concerns in the society due to its fast extension.
By its mode of operation, organised crime is a more and more evident reality
that tends to seize all fields, either legal or illegal, in order to get profitable results and
gain power and influence. Cross-border crime appears more often in the following
types of criminality: organised, economic, informatics and terrorism.
The permanent presence of this phenomenon creates a series of fears and
worries within people from all over the world. Since it’s about objective dispositions
that cannot be avoided, the normal and correct reaction is not to try to hide from it,
but to know it and to find ways in order to control this phenomenon.
The main cause that underlines this criminal phenomenon in the society from
all over the world is the opening of the society. By the opening of the society it does
not mean that one may pass the borders of the states, but it represents an
interconnection of the states at a very high level.
This cause is very influenced by the following conditions:
•migration in order to obtain funds so that it may stay on the international
level;
•the existence of a large border area that the authorities cannot control;
•corruption at a high level within the society;
•the incapability of the authorities, of the organisms and of the society itself to
adopt a vision over the way of social organisation.
The prevention and the fight against cross-border crime are based on a specific
feature, due to the nature of this phenomenon, that is: international cooperation. Since
criminal deeds that form this type of criminality are executed on foreign territories
and by foreign people, the prevention and fight against them can be stopped only by
69

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
international cooperation.
Starting from the premise that organised and economic crime together with
corruption are the most catastrophic types of criminality, we may say that the
prevention and fight against cross-border crime is a priority on national level. Thus,
we should draw up and apply an action of prevention and fight against cross-border
crime, which should include actions against the two imminent dangers: economic
crime and organised crime.
Such activity should be based on:
•establishing the most dangerous threats;
•emphasizing the geography of the phenomenon;
•establishing the main ways of counteraction;
•choosing partners that you can rely on.
This action must emerge in accordance with the other major objectives and is
very important to conclude a durable agreement both with the European Union and
NATO and with their member states.
One of the essential measures in the process of prevention and fight against
cross-border crime must be based on the security of the borders and the positive
effects will appear soon.
A necessary rule in the process of prevention and fight against this
phenomenon is the deep and complex knowledge of the phenomenon and of its real
state. This task is incumbent on scientists, public authorities and society.
At the present our society is not in risk of a terrorist attack, but this
phenomenon gained more and more cross-border dimensions. But the contribution to
the international antiterrorism efforts is beneficial because it helps us to distinguish
ourselves on international level and allows us to receive assistance depending on our
national needs.
Last but not least, this project was drawn up in order to understand and to
know the phenomenon of cross-border organised crime and to offer solutions in order
to prevent and to fight against this phenomenon spread all over the world.
70

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
BIBLIOGRAFIE
Cărți. Tratate. Cursuri universitare
1.Narcis Giurgiu, Legea penală și Infracțiunea, Editura Gama, Iași, 1994 ;
2.Lucreția Dogaru, Criminologie, Editura Pro Universitaria, București, 2017;
3.Horea Oprean, Criminologie, Editura Servo-Sat, Arad, 1996;
4.Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun , Criminologie, Editura Didactică și
pedagogică R.A., București, 1995;
5.Dan Banciu, Crima și criminalitatea. Repere și abordări juris-sociologice,
Editura Lumina Lex, București, 2005;
6.Thierry Cretin, Mafiile: pe urmele societăților criminale , Editura RAO,
București, 2011;
7.William Balsamo, George Carpozi Jr. , Mafia S.A. Istoria secretă a crimei
organizate din America: povestea primilor 100 de ani ai Mafiei , Editura Allfa,
București, 2001;
8.Robert I. Friedman , Mafia Roșie. Mafia Rusească invadează America,
Editura Allfa, București, 2004;
9.Stephen Handelman , Mafia Rusă. Furtul celei de-a doua revoluții ruse,
Editura Elit, Ploiești, 1994;
10.Nicoleta Elena Buzatu , Traficul și consumul ilicit de droguri. Aspecte
multidisciplinare, Editura Universul Juridic, București, 2012;
11.Vasile Troneci, Interpol – Poliție fără frontiere , Editura Tehnică, București,
2001;
12.Traian Dima, Traficul și consumul ilicit de stupefiante- Combaterea prin
mijloace de drept penal , Editura Lumina Lex, București, 2001;
13.Gabriel Toma, Terorismul internațional. Reacții ale actorilor regionali și
globali, Institutul European, Iași, 2013;
71

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
14.Jean-Luc Marret, Tehnicile terorismului. Metodele și practicile ,,meseriei de
terorist”, Editura Corint, București, 2002;
15.Jean Servier, Terorismul, Editura Institutul European, Iași, 2002;
16.Ioan V . Maxim, Terorismul- cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura
Politică, București, 1989;
17.Raluca-Ioana Mocanu , Fenomenul terorist. Analiza legislației anti-teroriste
române, Editura Universul Juridic, București, 2013;
18.Costică Voicu, Spălarea banilor nmurdari, Editura Sylvi, București, 1999;
19.Remus Jurj-Todoran, Dan Drosu Șaguna , Spălarea banilor. Elemente de
teorie și practică judiciară, Editura C.H. Beck, București, 2013;
20.Marc Lebrun, Interpolul, Editura Corint, București, 2004;
21.Giuseppe Lombardo, Massimo Nardo , Manual de instruire privind
combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, tipărit la C.N.
,,Imprimeria Națională”-S.A., 2002;
22.Rick Stapenhurst, Sahr J. Kpundeh , Corupția si combaterea ei. Spre un
model de constituire a integrității naționale, Editura Irecson, București, 2003;
23.Michael Johnston , Corupția și formele sale. Bogăție, putere și democrație,
Editura Polirom, Iași, 2007;
24.Ioana Vasiu, Criminalitatea informatică, Ediția II, Editura Nemira, 2001;
25.Gheorghe-Iulian Ioniță , Infracțiuni din sfera criminalității informatice ,
Editura Universul Juridic, București, 2011;
26.Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală, Editura C. H. Beck, București,
2014;
27.Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene, Capitolul IV , art. 83, Titlul V.
Reviste de specialitate
1.Ion Pitulescu, Considerații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor,
Revista Dreptul, nr. 8/2002, p. 147.
2.Bogdan Alexandru Urs , Cloud computing – mediul propice pentru
72

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
criminalitatea informatică, Revista Dreptul, nr. 3/2018, p. 141.
3.Mioara-Ketty Guiu , Considerații asupra prevenirii și combaterii
terorismului, Revista Dreptul, nr. 4/2014, p. 181.
4.Ioan Gârbuleț, Considerații în legătură cu traficul intern de droguri
reglementat de art. 2 din Legea nr. 143/2000 , Revista Dreptul, nr. 12/2008, p.
197.
5.Ionuț Ciprian Spiridon , Considerații referitoare la Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate , Revista Dreptul, nr.
3/2008, p. 168.
6.Ionuț Ciprian Spiridon , Observații referitoare la Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane , Revista Dreptul nr. 1/2008, p.
206.
Legislație
1.Noul Cod Penal;
2.Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate;
3.Documentul a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 813 din 8
noiembrie 2002;
4.Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri;
5.Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului;
6.Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane;
7.Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum
și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor
de terorism;
8.Convenția europeană privind criminalitatea informatică adoptată la Budapesta;
9.Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției;
73

Criminalitatea Organizată Transfrontalieră
10.Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator,
publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 22.05.2006.
11.Consiliul Europei, Recomandarea Comitetului de Miniștri al Statelor Membre,
referitoare la Regulile Penitenciare Europene;
12.Legea privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de
libertate;
13.Ordonanța nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de
reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor
neprivative de libertate;
14.Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului;
15.Ordinul Ministrului Justiției nr. 1075C/10.05.2002 prin care au fost înființate
două Centre Experimentale de Justiție Restaurativă la București și Craiova.
16.Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane,
în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite
împotriva criminalității transnaționale organizate.
Alte surse
1.http://www.unodc.org/toc/en/crimes/organized-crime.html ;
2.http://www.academia.edu/19246342/Organizatii_criminale_mafiote ;
3.https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/scurta-istorie-a-mafiei-
italiene;
4.https://translate.google.ro/translate?
hl=ro&sl=en&u=https://en.wikipedia.org/wiki/Black_Hand_(extortion)&prev=search
5.http://www.descopera.ro/descopera-secretele-mafiei/4916335-mafia-rusa-uniunea-
sovietica-a-nelegiutilor ;
6.https://monicamacovei.eu/efectele-coruptiei-coruptia-politica-poate-distruge-
natiuni/;
74