SPECIALIZAREA de MASTERAT:

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA de MASTERAT:
AGRICULTURĂ DURABILĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Îndrumător Științific:
Prof.univ.dr. Viorel ION
Absolvent:
STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN
BUCUREȘTI
– 2018 –


SPECIALIZAREA de MASTERAT:
AGRICULTURĂ DURABILĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Analiza tehnologiilor de cultivare și a rezultatelor de producție
în cadrul PFA Stanciu Constantin Georgian, județul Buzău
Îndrumător Științific:
Prof.univ.dr. Viorel ION
Semnătura …………………….
Absolvent:
STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN
BUCUREȘTI
– 2018 –
Cuprins
Pag.
Introducere …………………………………………………………………………………………………………….
2

CAPITOLUL I – Stadiul actual al cunoașterii în domeniul temei abordate
1.1. Rolul tehnologiei în obținerea recoltei ………………………………………………………………..
1.2. Tipuri de tehnologii agricole ……………………………………………………………………………..

3
4

CAPITOLUL II – Material și metodă
2.1. Obiective urmărite ……………………………………………………………………………………………
2.2. Modul de efectuare a studiului …………………………………………………………………………..

8
8

CAPITOLUL III – Prezentarea comunei Țințești, județul Buzău
3.1. Amplasarea geografică ……………………………………………………………………………………..
3.2. Condițiile de climă și sol …………………………………………………………………………………..
3.3. Prezentarea agricolă a zonei ………………………………………………………………………………
3.4. Structura de culturi și suprafețele cultivate ………………………………………………………….
3.5. Producții obținute …………………………………………………………………………………………….

9
9
10
11
12

CAPITOLUL IV – Prezentarea PFA Stanciu Constantin Georgian, Jud. Buzău …….
13

CAPITOLUL V – Analiza tehnologiei de cultivare a grâului de toamnă …………………
16

CAPITOLUL VI – Analiza tehnologiei de cultivare a porumbului ………………………….
21

CAPITOLUL VII – Analiza tehnologiei de cultivare a florii-soarelui ……………………..
25

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………..
28

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………….
29


INTRODUCERE
Agricultura românească a suferit transformări profunde în cursul ultimilor ani, care au determinat nevoia de adaptare a exploatațiilor agricole, atât în ceea ce privește structurile de producție, cat și tehnologiile aplicate și strategiile de piață. Trecerea de la economia de piață, spre performanță și durabilitate, a exploatațiilor agricole din România este un proces de o complexitate deosebită, ce necesita multiple mutații agro-economice, sociale și politice. Operaționalitatea acestora în viitor este condiționată, de asemenea, de conținutul și calitatea managementului la nivelul fiecărei ferme agricole, de specializarea acesteia și optimizarea elementelor de tehnologie agricolă. Optimizarea tehnologiilor agricole în fermele agricole private, nu poate fi concepută fără o dezvoltare durabilă în care să fie integrate elemente tehnologice noi, eficiente economic, profitabile și în relație de sustenabilitate cu mediul înconjurător. Este necesară elaborarea unor noi generații de tehnologii de producție, optimizarea producției cu posibilitățile de valorificare a produselor agricole și evaluarea prin indicatori de performanță a activității de producție din fermele agricole private. Totodată trebuie pus accent pe diversitatea culturilor agricole, utilizarea corespunzătoare a resurselor regenerabile, consumul energetic redus și managementul informațional, care trebuie să fie componente de bază prin care să se urmărească ameliorarea condițiilor de producție și nu exploatarea unilaterală a lor. Cele mai importante probleme ale fermierilor sunt legate de necesitatea cunoașterii mijloacelor de eficientizare a activității fermei, organizarea optimă și aplicarea tehnologiilor adecvate, mijloacele de ameliorare a fertilității solului, precum și probleme de valorificare a producției. Pornind de la aceste probleme, solicitări și necesități ale fermierului, cercetările efectuate în cadrul lucrării: „Analiza tehnologiilor de cultivare și a rezultatelor de producție în cadrul PFA Stanciu Constantin Georgian, județul Buzău”, contribuie efectiv la dezvoltarea unui spirit de producție eficient, economic și rațional, pentru asigurarea unor tehnologii adecvate și pentru dezvoltarea rurală durabilă. În agricultură, ca și în oricare ramură a economiei, niciun sistem tehnologic nu poate fi considerat durabil dacă pentru fermier și societatea din care face parte nu este benefic, adică nu este viabil și din punct de vedere tehnic, respectiv adaptat zonei.
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE
Rolul tehnologiei în obținerea recoltei
Tehnologia  are ca obiectiv asigurarea unei recolte cât mai ridicate și constante an de an pe o parcelă de teren, cu un consum dat de muncă și de resurse financiare. Productivitatea unei tehnologiii este dată de cantitatea de produse obținute și de consumul de forță de muncă la unitatea de suprafață.
Tehnologia are o componentă socială, culturală și psihologică, care se bazează pe înțelegere, cunoaștere, receptivitate din partea celor ce aplică metodele ei. De exemplu: fărămițarea terenurilor a creat adevărate dezechilibre structurale în agricultură, dar și o criză socială. Populația ocupată în agricultură a îmbătrânit și este mai puțin receptivă la asocierea în ferme viabile din punct de vedere economic și la adoptarea unor noi tehnologii. Tradiția, obiceiurile și atitudinea generală față de schimbare sunt factori importanți ce afectează folosirea tehnologiilor performante.
Orice tehnologie trebuie să îmbunătățească relația consum-randament pentru a se obține în final o producție mai mare și de calitate superioară, la un cost pe unitate cât mai scăzut.
Tehnologia reprezintă studiul metodelor și procedeelor folosite în diferite sectoare ale agriculturii, cum ar fi: tehnologia culturilor de câmp, tehnologia horticolă, tehnologia creșterii animalelor.
Tehnologia se concretizează pe terenul agricol prin fluxul tehnologic, care reprezintă totalitatea metodelor si lucrărilor în ordinea și succesiunea lor firească, începând de la pregătirea terenului pentru semănat și până la recoltarea produselor și îndepărtarea resturilor vegetale.
Creșterea producției plantelor de câmp, obținerea unor producții stabile în timp și în condiții de eficiență economică a exploatației agricole, se poate realiza numai prin îmbinarea judicioasă a următorilor factori (P. Guș și colab., 2003):
( resursa naturală utilizată (condițiile de mediu: relief, roca, solul ca spațiu poros etc. și factorii de vegetație: lumina, apa, aerul, căldura, elementele nutritive și activitatea biologică din sol), adică capacitatea de utilizare optimă, în condiții de conservare și ameliorare a cantității și calității acesteia;
( factorul biologic, adică soiul sau hibridul cultivat și amplasarea acestuia în relație cu „oferta locului”;
( tehnologia de cultivare, adică rotația, asolamentul, sistemul de lucrare a solului, semănatul, fertilizarea, lucrările de îngrijire etc.;
( managementul economic, prin care sunt evaluate și optimizate intervențiile pentru reglarea resurselor, alegerea factorului biologic și a elementelor de tehnologie
1.2. Tipuri de tehnologii agricole
Sistemul agricol reprezintă un ansamblu de sectoare, tehnologii, mașini și agregate tehnologice, în care solul este folosit ca principala resurse de producție pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca și pentru creșterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferită de la o fermă la alta.
În Europa, în domeniul agricol, în funcție de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea și calitatea biomasei, de raporturile cu mediul înconjurător, etc. sunt practicate diferite sisteme de agricultură:
durabilă;
convențională;
biologică;
organică;
de precizie;
extensive.
Tipuri de sisteme agricole
Agricultura durabilă (integrată) – producție intensivă de produse competitive, având raporturi armonioase, prietenoase cu mediul înconjurător. Expresia întâlnită frecvent “sisteme integrate”, semnifică utilizarea științifică, armonioasă a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrările solului, rotația culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor și dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, la creșterea animalelor, stocarea, prelucrarea și utilizarea reziduurilor rezultate din activitățile agricole etc., pentru realizarea unor producții ridicate și stabile în unități multisectoriale (vegetale și zootehnice).
Agricultura convențională – intensiv mecanizată, cu produse competitive, dar care se bazează în mod deosebit pe concentrarea și specializarea producției. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, în mod regulat afânarea solului este efectuată doar prin arătura cu întoarcerea brazdei, fiind urmată de numeroase lucrări secundare de pregătire a patului germinativ și întreținere în perioada de vegetație. Se practică fertilizarea minerală cu doze mari și foarte mari, monocultura sau cel mult rotații scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor.
Acest tip de agricultură a fost larg răspândit în România până în 1989. Astăzi, este unanim acceptat ca acest tip de agricultură poate afecta mediului înconjurător, mai ales dacă diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fără a se lua în considerare specificul local: climat, sol, relief, condițiile sociale și economice, care determină nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate față de diferitele procese de degradare chimice, biologice, fizice a mediului.
Agricultura biologică – mediu intensiv și astfel, mai puțin agresiv în raport cu factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puțin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ. În raport cu mediul înconjurător acest sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt de preferințe biologice, totuși sunt acceptate și doze reduse de îngrășăminte minerale și pesticide
Agricultura organică – se deosebește de cea biologică prin utilizarea exclusivă a îngrășămintelor organice în doze relativ ridicate, aplicate în funcție de specificul local, cu predilecție în scopul fertilizării culturilor și refacerii pe termen lung a stării structurale a solurilor, degradate prin activități antropice intensive și/sau datorită unor procese naturale.
Agricultura extensivă cu inputuri reduse – de subzistență, cu o producție slab competitivă. Poate afecta într-o anumită măsură mediul înconjurător, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriție. Îngrășămintele minerale și alte substanțe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate sau aplicate doar în cantități foarte mici (cu excepția sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii și soiurile performante nu sunt răspândite pe scara largă. Acest sistem este practicat și în România de către producătorii individuali.
Agricultura de precizie – cea mai avansată formă de agricultură, care este practicată chiar și în cele mai dezvoltate țări ale Uniunii Europene și SUA pe suprafețe mai restrânse, având la bază cele mai moderne metode de control a stării de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea în timp optim a tuturor componentelor tehnologice și astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.
Sistemele agricole sunt strâns legate de condițiile economice, sociale și de mediu. Soluționarea acestora este cea mai importantă condiție pentru introducerea și promovarea agriculturii durabile.
Alegerea sistemului de agricultură este condiționată de nivelul dotării tehnice, nivelul de cunoștințe profesionale, dar și de mentalitatea, educația în general, ca și de respectul pentru natură, pentru mediul înconjurător al tuturor care lucrează în acest domeniu.
Sisteme de agricultură durabilă
Sistemele de agricultură durabilă (integrată) sunt caracterizate printr-o activitate productivă multisectorială, producția vegetală fiind întotdeauna în relație directă cu cea animalieră.
În sistemele de agricultură durabilă, pentru dezvoltarea unei activități productive intensive, cu rezultate de producție competitive sunt necesare următoarele măsuri:
-diversitate mare a culturilor vegetale, dar în același timp soiuri și hibrizi cu un potențial genetic ridicat și adaptați condițiilor locale;
-se folosesc pentru asigurarea cu nutrienți a culturilor, dar și pentru conservarea stării de fertilitate a solului;
-folosirea pe scară largă a mijloacelor profilactice și biologice de protecție, limitând cât mai mult utilizarea substanțelor chimice, de mare importanță în combaterea buruienilor este și capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferării acestora precum și calitatea lucrărilor mecanice făcute în acest scop;
-efectuarea în perioada optimă a tuturor lucrărilor solului precum și a celor de recoltat și transport;
-la amenajarea fermei trebuie luate în considerare, pe lângă aspectele de protecția și conservarea ecosistemelor, a biodiversității și cele economice și sociale.
Agricultura durabilă reprezintă pentru zonele rurale, cea mai bună perspectivă, aptă să ofere o soluție integrată pentru problemele economice, sociale și de mediu.
Sisteme de agricultură convențională
Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea și intensificarea puternică a activității agricole și minimizarea costurilor de producție. Îngrășămintele minerale și pesticidele sunt folosite pe scară largă la culturile de câmp, dar și în horticultură, viticultură, legumicultură.
Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd, nămolul de la porci etc.) și cele de origine vegetală trebuie aplicate, de regulă, pe terenurile agricole chiar dacă sunt o sursă bogată de elemente nutritive pentru culturi și în același timp de protecție a solului împotriva degradării.
În asolamente predomină doar anumite plante, cu precădere cele cerealiere și tehnice, cea mai răspândită fiind monocultura (de porumb pentru boabe) și rotația de doi ani porumb și grâu, cu aplicarea unor doze mari de îngrășăminte minerale și alte substanțe chimice pentru combaterea bolilor și dăunătorilor.
Lucrarea solului este intensivă, fiind adesea folosite mașini de mare capacitate care, mai ales în condiții de irigare, intensifică riscul de degradare și poluare a mediului înconjurător. În astfel de unități agricole, scopul major este cel al obținerii unui profit maxim, fiind minimizată protecția resurselor mediului înconjurător. Sunt organizate ferme mari, concentrări de terenuri și procese de producție, de capital și forță de muncă, condițiile sociale de viață ale mediului rural sunt în mare măsură neglijate.
Sisteme de agricultură biologică
Agricultura biologică (ecologică, organică, bioorganică, biodinamică) este considerată o soluție viabilă, care rezolvă impactul negativ al agriculturii asupra mediului și a calității produselor. În acest sistem alte substanțe organice și minerale naturale înlocuiesc fertilizanții minerali, pesticidele, medicamentele și stimulatorii de creștere.
Producția obținută este mai scăzută, dar se poate obține un profit economic acceptabil prin vânzarea produselor (de calitate superioară) la pre]uri mai mari pe o piață special organizată.
Controlul asupra buruienilor, bolilor și dăunătorilor trebuie să fie realizat prin intermediul unor mijloace profilactice, biologice și mecanice. Pe cât posibil se va folosi capacitatea naturală a culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor.
Acest sistem de agricultură este considerat mai apropiat de ceea ce are loc în mod natural pentru producerea de biomasă și de aceea și consecințele negative asupra mediului înconjurător sunt mult mai reduse.
Sistemele de agricultură biologică competitive se bazează pe cele mai recente rezultate ale cercetării, în scopul obținerii unor produse agroalimentare de calitate. În promovarea și dezvoltarea agriculturii biologice, pentru menținerea volumului total al producției este necesar să crească suprafața de teren. Pentru fermieri, procesarea și marketingul produselor biologice, sunt deosebit de importante, datorită nivelului limitat al producției.
CAPITOLUL II
MATERIAL ȘI METODĂ
2.1. Obiective urmărite
În cadrul lucrării de disertație cu tema „Analiza tehnologiilor de cultivare și a rezultatelor de producție în cadrul PFA Stanciu Constantin Georgian, județul Buzău” am urmărit evoluția tehnologiilor de cultivare începând din anul 2000 până în prezent, cât și evoluția producțiilor înregistrate în cadrul fermei.
2.2. Modul de efectuare a studiului
Pentru determinarea rolului tehnologiilor în cadrul procesului de producție a fost necesar studirea de materiale didactice cât și a notițelor și a cunoștințelor deprinse din cei 4 ani de facultate realizați în cadrul facultății de Agricultură București.
Realizarea acestui studiu a fost efectuat în cadrul fermei PFA Stanciu Constantin Georgian, de unde au fost colectate date din registrele ținute începând cu anul 2000. Aceste date au fost necesare, mai ales în cadrul analizei tehnologiei cât și a analizei producției la grâu, pentru a determina diferențele între tehnologii și producții.
În cadrul fermei au fost analizate datele înregistrate la cultura de grâu începând cu anul 2000, la cultura de porumb începând cu anul 2012 iar pentru floarea-soarelui datele au fost analizate începând cu anul 2010.
Pentru determinarea utilajelor folosite în cadrul tehnologiei au fost analizate datele din contabilitatea fermei, secțiunea achiziții.
Totodată pentru a realiza o statistică asupra zonei, principalele culturi preferate de către fermierii din zonă, a fost nevoie de mai multe întâlniri cu domnul ing. Ionita Claudiu Marian din cadrul Direcției prentru Agricultură Județeană Buzău cât și vizite în cadrul compartimentului agricol al comunei Țintești.
CAPITOLUL III
PREZENTAREA COMUNEI ȚINȚEȘTI, JUDEȚUL BUZĂU
3.1. Amplasarea geografică
Localitatea Maxenu, aparține județului Buzău, situat în Câmpia Română, la sud de orașul Buzău. Este delimitat la sud de localitatea Smeieni,la est Caragele, Gălbinași, Țintești la nord de localitatea Odaia Banului,Pogonele, iar in vest de catre localitatățile Budișteni, Gomoești, având o populație de 2164 de locuitori.
Localitatea se află la aproximativ 73 m de nivelul mării (fig. 3.1).


Fig. 3.1. Amplasare geografică localitatea Maxenu
3.2. Condițiile de climă și sol
Județul Buzău se încadrează în zona de climat temperat – continental, caracteristică pentru întreaga țară.
Datorită reliefului divers, în județ se disting trei tipuri principale de climat: de munte, de deal si de câmpie.
Climatul de munte se caracterizează printr-o temperatură medie anuala de 4 – 60 . Vânturile bat deseori violent predominant fiind cel de nord – est.
Precipitațiile sunt cuprinse între 800 si 1200 mm anual. În zona subcarpatică, unde predomină climatul de deal, temperatura medie anuală este de 8 – 100. În luna iulie aceasta ajunge la 19 – 200 culminând, în anul 1968, la 370.
Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 600 – 800 mm. La câmpie temperatura medie anuală este cuprinsă între 12 – 140. În timpul verii maxima atinge valori de 37,40, în iulie, iar în timpul iernii – 210.
Vânturile dominante sunt cele din nordest și sud-vest. Crivățul aduce mase de aer reci, iar Austrul de aer cald, indiferent de anotimp. Precipitațiile în această zonă sunt puține, cuprinse intre 400 – 500mm.
Temperaturile maxime în această zonă sunt înregistrate în luna august: 380 ( 1952, la Nehoiu); 39,60 ( 1951, la Buzău); 390 ( 1951, la Râmnicul Sărat), iar cele mai scăzute, în februarie: -29,60 (1942, la Buzău); -26,20 ( 1940, la Râmnicul Sărat).
3.3. Prezentarea agricolă a zonei
Județul Buzău se remarcă prin diversitatea ramurilor economice specifice economiei naționale, predominantă fiind industria, urmată de agricultură, comerț și servicii.
În prezent, Buzaul detine o pondere de 2,7% in suprafata totala agricolă a țării.
În zona colinara predomina plantațiile de vii, cunoscute mai ales prin podgoriile Dealu Mare, cu renumitul centru viticol Pietroasele si Dealul Câlnăului, specializat în producerea vinurilor rosii. Pe văile Buzăului, Slănicului si Ramnicului, se întalnesc numeroase plantații de meri, pruni, vișini, caiși, etc.
Condițiile favorabile existente au creat posibilitatea dezvoltării zootehniei, remarcata prin creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor si păsărilor. În județ se afla două stațiuni pentru creșterea cailor de rasa – Cislău si Rușețu, o stațiune de cercetare și creștere a bovinelor – Dulbanu, o stațiune de cercetare și creștere a oilor de rasă – Rușetu, precum și trei stațiuni cu profil vegetal: Stațiunea de cercetare și producție viti-vinicola Pietroasele, Stațiunea de cercetare și producție pomicola Cândești și Stațiunea de cercetare si producție legumicolă Buzău.
Prelucrarea produselor agricole se asigură prin societăți comerciale specializate în industria cărnii, a laptelui, a sfeclei de zahar, a legumelor și fructelor, precum și prin unități de morărit si panificație, de vinificație, de producere a uleiului comestibil, a berii, a spirtului și a furajelor combinate.
Comuna Țintești are o suprafața totală de aproximativ 7112,67 ha din care 6824,23 ha situate în extravilan.
3.4. Structura de culturi și suprafețele cultivate
Fiind o componentă a sistemului de productie, structura culturilor este influențată de următorii factori
-pământul
-condițiile climatice
-condițiile economice și organizatorice
-opțiunile fermierilor
Principalele culturi din zona se regăsesc în tabelul 3.4.1
Tabel 3.4.1
Cultura
Suprafața
Ponderea

Porumb
1500
30%

Grâu
1200
24%

Orz
300
6%

Orzoaică de toamnă
300
6%

Orzoaica de primăvară
50
1%

Floarea-soarelui
800
12%

Rapită
700
18%

Ovăz
30
0,6%

Lucernă
100
2%

Mazăre
60
1,2%

Vie
50
1%


Din tabelul 3.4.1 se observă faptul că în zona comunei Țintești principala cultură cultivată este porumbul, datorită faptului că nu s-a reușit o comasare masivă a terenurilor și ca proprietarii micilor suprafețe înca iși cultivă pămantul, în general cu porumb.
În zona, floarea-soarelui ocupă o suprafață destul de însemnată datorită fabrici de ulei existentă în orașul Buzău, ceea ce facilitează comercializarea ei de catre fermieri. Acest fapt pemițandu-i să se mentină în fața rapiței, o cultură aflată pe o pantă ascendentă în ceea ce privește suprafețele cultivate.
De asemenea orzul și orzoaica ocupă suprafețe însemnate, deoarece în orașul Buzău, aflat la circa 10 km de Țintești, se află o fabrică de bere ceea ce asigură o bună comercializare a producțiilor.
Lucerna în principal este folosită ca furaj pentru animale. Ovăzul și mazărea sunt folosite la producerea de concentrate pentru păsări, porcine, ovine.
3.5. Producții obtinute
În tabelul 3.5.1 sunt prezentate producțiile opținute in ultimi 5 ani la principalele culturi.
Tabelul 3.5.1
Cultura
2013
2014
2015
2016
2017

Porumb
8500
8750
6800
7400
8800

Grâu
5400
5200
4000
5100
5500

Orz
4500
4100
3000
4150
4800

Orzoaică de toamnă
3500
3200
2800
3000
3200

Orzoaica de primăvară
2200
2000
1200
2200
2300

Floarea-soarelui
3200
3000
2200
3000
3300

Rapită
3600
3500
1900
3700
3750

Mazăre
2200
2000
1000
1700
2000


Principalul factor care a influențat producțiile a fost apa. Anii 2013, 2014 au fost favorabili culturilor, obținându-se producții normale pentru zonă.
Anul 2015 a fost un an secetos ceea ce s-a reflectat asupra producțiilor în special au avut de suferit culturile semănate în primăvară, dar și rapița care din pricina precipitațiilor scăzute nu a dat randamentul scontat.
Culturile de toamnă au avut de suferit în special în stadiul de umplere a boabelor, ceea ce a dus la un proces de șiștevire a boabelor destul de ridicat, calitatea productiilor având de suferit.
Anul 2016, a fost un an total opus față de 2015, cu ploi multe proponderent în primăvară, ceea ce a dus la întarzirea înființări culturilor.
În anul 2017 condițiile meteo au fost favorabile ceea ce a dus la producții apropiate de normal, diferența rezultănd în urma tehnologiilor aplicate de fermieri.
 CAPITOLUL IV
PREZENTARE PFA STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN,
JUD. BUZĂU
Inființată în anul 2017, PFA STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN are ca principal obiect de activitate cultivarea cerealelor. A fost înființată pentru a continua munca începută de catre tatăl meu, activitate începută din 1998.
În primii ani de activitate se cultiva pe o suprafață de 20 ha cu un tractor de tip U 650. Dupa doar 2 ani, în anul 2000, s-a achiziționat încă un tractor U 650 echipat cu plug pp3, disc gd 3,2 și o semănătoare de prașitoare.
În anul 2003 printr-un program lansat de guvernul Romaniei s-a reușit achiziționarea unui tractor U650 nou echipat cu un plug pp3, un disc gd 3,2 și o semănătoare de păioase de asemenea noi. Figura 4.1


Figura 4.1. Tractor U650 cu agregatul disc gd 3,2
În urma acestor achiziții, suprafața lucrată ajunseseră la circa 120 de ha, atenția îndreptându-se atunci către cultura de sfeclă de zahăr, grâu și floarea soarelui, dar din cauza unei secete prelungite ce a durat 3 ani suprafața lucrată a scăzut dramatic ajungându-se la o suprafață de circa 35 de ha în anul 2008.
Începand cu anul 2011 investițiile cât și interesul pentru agricultură a crescut înființandu-se PFA STANCIU LEONIDA având ca principal obiectiv de activitate cultivarea cerealelor. Din acel moment suprafața agricola a intrat pe o panta ascendentă. La momentul preluării de catre PFA STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN se ajunseseră la o suprafață de 58,00 de hectare.
La numai un an dupa preluare, PFA STANCIU CONSTANTIN GEORGIAN, s-au ajuns la circa 80 de hectare din care 15 aflate în proprietate pentru restul incheindu-se contracte de arenda.
Odata cu preluarea fermei, investițiile în utilaje au continuat. In anul 2017 a fost achiziționată o semănătoare SPC 6 DF de productie mecanica ceahlau (Figura 4.2), iar în 2018 s-a reușit achiziționarea unui tractor New Holland TD5.115. Figura 4.3


Figura 4.2. Semănătoare SPC 6DF


Figura 4.3. Tractor New Holland TD5.115CAPITOLUL V
ANALIZA TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE A
GRÂULUI DE TOAMNĂ
Grâul este una dintre cele mai importante plante cultivate în lume, având o mare pondere alimentară. În anul 2017 în Romania au fost înființate aproximativ 2,2 milioane de hectare.
În cadrul fermei, grâul, s-a regăsit de fiecare dată însă în ponderi diferite de la an la an, dar niciodată mai puțin de 25% din suprafața cultivată. De-alungul timpului s-au încercat diferite soiuri chiar si hibrizi (într-un singur an), iar concluzia a fost aceea că soiul glosa este cel mai stabil atât din punct de vedere al calității cât și a producției, raportat la condișțiile meteo din zonă.
Pentru înființarea culturii s-a mers pe o aratură la o adâncime de 20- 22 cm, o trecere sau două cu discul gd 3,2 în funcție de sol și de pregatirea terenului.
În lipsa unei cartări agrochimice, de-alungul anilor s-au încercat mai multe scheme de fertilizare de bază. În final alegându-se îngrășământul complex 18:46 având rezultate excelente la o cantitate de 200 kg/ha.
Fertilizarea de bază, la început (anii 2000 – 2007) a lipsit cu desăvârșire, obținându-se producții nesatisfăcătoare. Principala fertilizare era în primăvară, și aceea într-o singură trecere folosind azotat de amoniu (fig. 5.1).


Fig. 5.1. Aspecte din cultura de grâu 2015
Începând cu anul 2008 s-a început administrarea a 150 kg de uree la desprimăvărare și ulterior mai administrându-se înca 150 kg de azotat de amoniu.
Fertilizarea în toamnă cu complex sub diferite denumiri și concentrații de substanțe nutritive a început în anul 2010. În urma acestei decizii producția de grâu crescând considerabil.
Totodată în timp am crescut cantitatea de sămânță la hectar de la 200 kg folosită în primii ani de activitate la circa 270 kg în prezent, cifra ce poate crește daca se întârzie cu semănatul.
Tratamentele cu fungicid și insecticid au început sa fie folosite din anul 2012, crescând considerabil calitatea producțiilor.
În prezent în primavară de fiecare dată se aplică două tratamente preventiv cu fungicid pe langă erbicid și cele două foliare.
Fertilizarea în primavară din 2014 se face în trei stadii, se aplica 150 kg de uree la disprimăvărare, după care se mai aplica 100 kg de nitrocalcar la alungirea paiului si înca 150 de nitrocalcar în stadiu de burduf asigurând de multe ori o producție de circa 4 -4,5 tone la hectar în funcție și de precipitațiile căzute pe parcursul anului.Figura 5.2


Fig. 5.2. Aspecte din cultura de grâu 2014
În anul 2018 suprafața cultivată cu grâu a fost de 30 de hectare cultivate numai cu soiul glosa. Principala plantă premergătoare a fost floarea-soarelui, datorită faptului că aceasta a eliberat terenul la sfârsitul lunii septembrie, ceea ce a permis suficient timp pentru efectuarea lucrărilor agricole corespunzătoare si a semănatului în perioada optimă. Însa au fost si situații cand planta premergătoare a fost porumbul, iar lucrarile au întarziat ceea ce a dus la o mărire a cantității de samânță la semănat cu aproximativ 30 de kilograme.
În primăvară s-au administrat circa 150 kilograme de uree cu scopul de a asigura necesarul de azot pâna la stadiul de alungire a paiului când s-a intervenit din nou pentru menținerea unui nivel ridicat al azotului în sol dar și pentru buna dezvoltare a culturii.Fig 5.3
Primul tratament a fost efectuat în a doua decadă a lunii aprilie, fiind compus dintr-un fungicid pe baza de tebuconazol, erbicid pe baza de iodosulfuron +amidosulfuron (sekator) și un foliar pe bază de aminoacizi.
Ultimul tratament a fost efectuat in stadiu de lapte ceara a grâului, ce a continut un fungicid, foliar si un insecticid.


Fig. 5.3. Aspecte din cultuta de grâu 2018
În ultimii ani pe baza acestei tehnologii s-au obtinut urmatoarele producții:
Cultura
2016
2017

Grâu
4200
4800




Fig. 5.4. Evoluția producțiilor la grâu în perioada 2000-2007
Chiar dacă la început se aplica o tehnologie rudimentară producțiile erau oarecum satisfăcătoare (anii 2000 și 2001), însa începând cu anul 2002 se poate observa o scădere drastică a producțiilor, fapt datorat în mare parte secetei, dar și a tehnologiei de cultivare reprezentată prin ne efectuarea lucrărilor la timp sau de multe ori întârzierea semănatului.
Odată cu stabilizarea precipitațiilor se poate observa o creștere semnificativă la momentul respectiv a producțiilor. Totuși acestea nu reușeau să sară pragul de 3000 kg /ha.


Fig. 5.5. Evoluția producțiilor la grâu în perioada 2008-2011
Începând cu anul 2008, când în cadrul tehnologiei a fost introdusă administrarea a 150kg de uree la desprimăvărare producțiile au intrat pe o pantă ascendentă pâna în anul 2011 cand factorul apa a început din nou sa își puna amprenta asupra producțiilor. Cu această tehnologie în anul 2010 s-au obținut 3600 kg/ha ceea ce a însemnat un record în fermă la acea vreme și datorită faptului că în acel an s-a început a se face și o fertilizare de bază.


Fig. 5.6. Evoluția producțiilor la grâu în perioada 2012-2017
În anul 2012 s-a început pentru prima dată aplicarea a unui tratament în vegetație cu fungicid și inclusiv s-a recurs la o erbicidare. Din acel moment producțiile s-au menținut constant peste 3000 kg/ha având însa indici calitativi mai buni față de producțiile anterioare.
Anul 2017 a fost, dacă putem spune, un real succes având în vedere faptul ca s-a reusit o productie record pentru fermă și anume 4800 kg/ha. Producție obținută în special tehnologiei aplicate cum ar fi semănatul în perioada optimă, administrarea de îngrasăminte toamna cat și în primăvară, aplicat în 3 faze, dar și a cantității de sămânță folosită.
CAPITOLUL VI
ANALIZA ISTORICĂ A TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE A PORUMBULUI
În cadrul PFA Stanciu Constantin Georgian porumbul a fost a doua cultură, după grâu, datorită productivității acestuia. Astfel suprafața cultivată cu porumb în anul 2018 a fost de 25 de hectare, cu 5 hectare mai puțin decât suprafața cultivată cu grâu.
Ca și tehnologie de cultivare în cadrul fermei, porumbul se seamănă dupa oricare din celelalte culturi, iar după el se seamăna ori grâu ori floarea soarelui. În primii ani de cultivare a porumbului, la pregătirea patului germinativ se executau 2 lucrări cu grapa cu discuri, în aratura care se efectua de toamna. Odată cu anul 2015 s-a renunțat la o trecere cu scopul de a reduce pe o parte consumul de motorină, și pe de altă parte pentru a păstra apa din sol având în vedere temperaturile din ce în ce mai ridicate din primăvară.
Ca și fertilizare la început aceasta a lipsit în principal din motive financiare, dar si din cauza slabei pregătiri în materie de studiu.
În primii ani de cultivare a porumbului tehnologia folosită era destul de simplă și anume – arătura se efectua la circa 25 cm toamna, după care în primăvară se efectuau după caz o trecere sau două cu grapa cu discuri de 3,2 m după care urma semănatul cu un SPC 6.


Fig. 6.1. Înființarea culturii de porumb 2016
Folosirea erbicidelor a devenit o necesitate destul de tărziu, datorită lipsei forței de muncă deoarece în trecut combaterea buruienilor se efectuau cu sapa și o prașilă.
În anul 2010 a fost folosit pentru prima dată un erbicid având ca spectru de combatere atât buruienile monocotiledonate cât și dicotiledonatele, rezultatele fiind satisfăcătoare. De atunci și până în prezent folosirea erbicidelor a fost prima opțiune în combaterea buruienilor.


Fig. 6.2. Erbicidat porumb 2018
Principalul hibrid de porumb cultivat de la început a fost Olt, având producții satisfăcătoare. Pe parcurs a intrat în fermă si hibridul 376, însa acesta nu a dat același randament ca și olt, astfel s-a ajuns la renunțarea la acesta în decurs de numai 2 ani. Recoltarea acestora se efectua manual cu oameni.
În anul 2012 s-a cultivat pe o suprafața de 5 ha un hibrid de la RAGT, în vederea recoltării mecanizate. Rezultatele nu au fost pe măsura asteptărilor, însa asta nu a descurajat dorința de a renunța la recoltarea manuala în favoarea celei mecanizate. Astfel în anul următor s-a renunțat definitiv la hibridul olt, alegând să cultivăm doar porumb ce urma a fi recoltat mecanizat.
A urmat o perioadă de testare a diferiților hibrizi, de la mai multe companii ( pioneer, limagrain, syngenta, saaten union, monsanto).
De atunci și până în prezent nu s-a cultivat niciodată un singur hibrid, de fiecare dată s-au ales cate 2 hibrizi de la cel puțin două companii.
Fertilizarea de bază a fost luată în calcul tocmai în anul 2013, fiind efectuată cu MA -12 m prin împrăștiere. Atunci s-au administrat circa 130 kg de complex 15:15:15. În lipsa unui sistemului de fertilizare montat pe semănătoare, administrarea îngrășămintelor s-a efectuat prin împrăștiere pâna în anul 2017, când a fost achizitionată o semănătoare nouă echipată cu sistem de fertilizare marca mecanica ceahlau SPC 6 DF.
În anul 2017 cât și în 2018 s-au administrat 160 kg /ha complex 18:46:0 concomitent cu semănatul.
A doua fertilizare se realizează concomitent cu lucrarea de prașit, în stadiul de 6-8 frunze al porumbului. Cu exceptia anului 2015 când s-a folosit sulfat de amoniu, în restul cazurilor îngrășamântul ales a fost nitrocalcar. Cantitățiile au variat de la an la an , însă nu au depășit niciodată 300 de kilograme și nu scăzut niciodatâ sub 180.
Începând cu anul 2014 s-a folosit o singură erbicidare, în postemergența folosindu-se o combinație de nicosulfuron și dicamba. Începând cu anul 2016 s-a recurs la 2 tratamente cu erbicid, primul fiind în preemergența sau postemergența timpurie iar cel de-al doilea în faza de 4-6 frunze.
În anul 2018 s-a cultivat hibrizi de la pioneer (P 9537), monsanto ( DKC 4590) și limagrain ( LG 30.360). Ponderea cea mai mare revenindu-i hibridului de la pioneer.
A fost aplicată o singură erbicidare în postemergența timpurie cu un produs bazat pe isoxaflutol și tiencarbazon-metil.
Înainte de 2012 porumbul se recolta manual și se depozita în hambare sub formă de știulete, urmând a se tranfoma în boabe dupâ necesități.
Anul 2012 a fost decisiv în extinderea în producție a hibrizilor ce se recoltau mecanizat. Cu toate că producția în acel an nu a fost satisfăcătoare totuși cele 4500 de kg obținute au contat în decizia luată.
Din anul 2013 odată cu administrarea îngrășămintelor de tip complex a început să se vadă o oarecare creștere a producției fapt ce a dus în anul 2017 la achiziționarea unei semănători echipată cu sistem de fertilizare, pentru a veni în sprijiul plantei și a-i administra îngrășămintele mai aproape de aceasta și totodată de a elimina din pierderile cauzate prin împrăștierea pe toată suprafața a îngrășămintelor.

Fig. 6.1. Evoluția producțiilor la porumb în perioada 2012-2017
CAPITOLUL VII
ANALIZA ISTORICĂ A TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE
A FLORII-SOARELUI
Asemeni porumbului, cultura de florea-soarelui reprezintă o loterie în sine datorită condițiilor de mediu din primăvară. Lipsa precipitațiilor împreună cu temperaturile ridicate din primăvară, creează un impediment în dezvoltrea normală a culturii. În schimb, în anii propice florii soarelui, cu temperaturi moderate și precipitații suficiente ce permit însămânțarea și dezvoltarea în condiții optime în primele faze de vegetație se obțin producții satisfăcătoare.
Încă de la început culturii de floarea soarelui i-a fost acordată o atenție deosebită, cunoscând valoarea de piața a acesteia. În anul 2002 suprafața cultivată ajunseseră la aproximativ 40 de hectare. După anul 2004 suprafața cultivată scăzând la circa 10 ha. Începând cu anul 2010 singurii hibrizi cultivați în fermă au fost hibrizii de top de la Pioneer și anume P64LE25 și P64LE99. Cu excepția anului 2015 care a fost un an extrem de secetos în primăvara, producțiile nu au scăzut sub 2500 de kilograme.
În asolament de obicei floarea soarelui se cultivă după grâul de toamnă sau orzul de toamnă, deoarece recoltarea timpurie a acestora oferă un timp suficient pentru executarea pregătirii terenului în condiții optime.
După recoltarea păioaselor se trece direct la lucrarea de bază a solului, arătura la 25-30 de centimetri. În ultimii 3 ani datorită gradului mare de îmburuienare după lucrarea de bază s-a recurs la o erbicidare cu glifosat în doză de 3 litri pe hectar.
În toți anii de cultivare a florii-soarelui terenul s-a arat de toamna după care a fost lăsat nepregătit până în primăvară, punct în care se intervine cu pregătirea finală. Din primul an de cultivare până în 2015, la pregătirea patului germinativ se recurgea la 2 treceri cu grapa cu discuri.
Fertilizarea culturii de floarea-soarelui a cunoscut o îmbunătățire constantă. Fertilizarea de bază a fost introdusă în tehnologie începând cu anul 2013. Administrarea îngrasamintelor s-a efectuat cu ajutorul MA-ului de 12 m pănă în anul 2017, când a fost achizitionată o semănătoare mai performantă, echipată cu sistem de fertilizare. Dozele de îngrășaminte au crescut exponențial, de la 50-60 de kilograme de azot substanța activă în anii 2013- 2015 la peste 120 de kilograme în 2016-2017. În principal acestea au fost administrate înaintea pregătirii patului germinativ, sub formă de uree, în diferite cantități.
S-a trecut, de-a lungul anilor de la o nutriție bazată doar pe azot și fosfor, la o gamă completă prin introducerea la semănat a îngrășămintelor de tipul 15-15-15 sau 16-16-16.
În anul 2017 s-a încercat o a doua fertilizare care a fost efectuată o dată cu lucrarea de prășit, utilaj ce a fost împrumutat de la un fermier din zonă, în principiu pentru a face o comparație între tehnnologii dar și pentru a alege cea mai bună variantă de fertilizare pentru cultura florii-soarelui.
Completarea necesarului de substanțe nutritive se face cu ajutorul fertilizanțiilor foliari aplicați concomitent cu tratamentele fitosanitare.
Suprafața cu floarea soarelui a crescut exponențial în cadrul fermei, sărind de la 10 de hectare cultivate în 2010 la peste 20 în anul 2018. Concomitent cu creșterea suprafeței au crescut și cheltuielile, folosondu-se din ce în ce mai mult produse de top. Dacă la început tratamentele se făceau curativ, astăzi se recurge la prevenție. În 2018 a fost introdus și al doilea tratament cu fungicid. Până în momentul de față nu a fost nevoie de aplicarea vreunui insecticid în vegetație, În fiecare an sămânța a fost tratată cu imidacloprid oferind astfel protecție plantei de floarea soarelui în primele stadii de vegetație.
Având în vedere că s-au cultivat doar hibrizi pe bază de Express, erbicidarea nu a cunoscut schimbări semnificative. Începănd cu anul 2013 s-a recurs la o erbicidare preemergentă, folosind produsul Dual Gold, după care în vegetație a intervenit erbicidarea cu tribenuron din faza de 6 frunze fiind completată dupa caz cu un anti-gramineic


Fig. 7.1. Aspecte din cultura florii-soarelui 2018
În anul 2018 au fost însămânțate aproximativ 20 de hectare de floarea-soarelui dintre care 12 de hectare cu hibridul P64LE25 cu o densitate de 65.000 de plante pe hectar și hibridul P64LE99 cu o densitate de 68 000 de plante pe hectar. La semănat s-a folosit o cantitate de 200 de kilograme de 15-15-15 completată la prima prașilă cu 230 de kilograme de nitocalcar (fig. 7.1).
S-a realizat un număr de 3 erbicidări, prima fiind în preemergența cu un produs pe bază de dimentanemid-p, urmată de un anti-gramineic și în cele din urmă de tribenuron-metil, dar din lipsa precipitațiilor înainte de erbicidat, buruienile nu au răsărit concomitent ceea ce a dus ca după prima ploaie mai serioasă acestea sa reapară.


Fig. 5.6. Evoluția producțiilor la floarea-soarelui în perioada 2010-2017
Exceptând anul 2015, datorită precipitațiilor scăzute, odată cu introducerea în tehnologie a fertilizării de bază producțiile au cunoscut o îmbunătățire constantă, ajungând ca în anul 2017 să se obțină o producție de 3300 kg/ ha.
CONCLUZII
● Teritoriul studiat aparține extravilanului localițății Maxenu, jud. Buzau, situată la sud est de municipiul Buzau, încadrat geografic în Câmpia Bărăganului Central, caracterizat printr-un climat temperat continental, relief specific de câmpie joasă, cu platouri și versanți slab înclinați, cu apa freatică la peste 5 m;
● Suprafața luată în studiu din cadrul TC Maxenu comuna Țintești, județul Buzau, este de 7112,67 ha din care 6824,23 ha situate în extravilan;
● Scopul lucrării a fost de a cunoaște și analiza tehnologiile folosite în cadrul PFA Stanciu Constantin Georgian în vederea observării evoluției producției în cadrul unei perioade de timp îndelungat;
● Principalii factori limitativi ai potențialului de producție sunt precipitațiile deficitare din perioada de vegetație cât și mecanizarea precară până în anul 2017;
● Mecanizarea completă începută în anul 2013 a avut un impact pozitiv asupra producțiilor;
● În urma achizițiilor efectuate în 2017 s-au obținut producții record pana la acea dată ceea ce înseamnă că succesul unor producții mari se bazează în special pe o tehnologie modernă efectuată cu utilaje de ultimă generație;
● Pe viitor se va avea în vedere achiziționarea unei semănători SUP 29 cât și al unui cultivator echipat cu sistem de fertilizare.
BIBLIOGRAFIE
Axinte M., Roman Gh.V., Borcean I., Muntean L.S., 2006. Fitotehnie. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
Roman Gh. V., Ion V., Epure Lenuța Iuliana, 2006. Fitotehnie: cereale și leguminoase pentru boabe. Editura Ceres, București.
Gus P. și colab., 1998 – Agrotehnica, Ed. Risoprint, Cluj Napoca;
Lăzureanu A. Si colab., 2006 – Agrotehnica aplicata, Ed. Eurobit, Timisoara;
Penescu A., Ciontu C., 2001 – Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucuresti;
Pintilie C., Sin Gh., 1974 – Rotația culturilor de camp. Ed. Ceres, Bucuresti;
Rusu T., 2005 – Agrotehnica, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;
Sin Gh., 1981 – Asolamentele în condițiile agriculturii intensive. In ˶Cereale și plante tehnice” nr.1;
Staicu Ir., 1969 – Agrotehnica, Ed. Agrosilvica Bucuresti;
Timariu Gh., 1992 – Fondul funciar al Romaniei și măsurile de inventariere, conservare, ameliorare și folosire ratională, Ed. Tehnică Agricolă;
Toncea I., Alecu I.N., 1999 – Ingineria sistemelor agricole, Ed. Ceres, Bucuresti;
Vasiliu A., 1959 – Asolamentele raționale, Ed. Acad. R.P.R.;