Specializarea de Kinetoterapie și Motricitate Specială [611812]

Universitatea din Oradea
Facultatea de Geografie, Turism și Sport
Specializarea de Kinetoterapie și Motricitate Specială

Lucrare de licență

Conducător științific:
Conf. Univ. Dr. Șerbescu Carmen Ileana

Absolventă:
Czaholi Dávid

Oradea
2017

2
Universitatea din Oradea
Facultatea de Geografie, Turism și Sport
Specializarea de Kinetoterapie și Motricitate Specială

Efectului uni program asupra
capacității motrice a adultului
tănăr cu sindrom Down

Conducător științific:
Conf. Univ. Dr. Șerbescu Carmen Ileana

Absolventă:
Czaholi Dávid

Oradea
2017

3
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 4
Importanța temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4
Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
Capitolul I. Fundamentarea teoretică ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
1.Sindromul Down ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
1.1. Scurt istoric al sindromului Down. ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.2. Ce este sindromul Down? ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
1.3. Caracteristici psiho -intelectule și fizice a celor cu sindrom Down ……………………….. 5
1.4. Primele simptome a copilului nascut cu Sindrom Down: ………………………….. ……….. 6
1.5. Evoluția copiilor cu sindrom Down ………………………….. ………………………….. ………… 6
1.6. Factori asociați cu riscul de dezvoltare a sindromului Down ………………………….. ….. 7
2. Terapia în sindromul Down ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
2.1. Importanța terapiei Ocupaționale în Sindromul Down ………………………….. …………… 8
2.2. Importanța kinetoterapiei în sindromul Down ………………………….. ………………………. 9
2.3. Intervenția timpurie a logopediei in Sindromul Down ………………………….. ……………. 9
2.4. Hipotonia musculară în sindromul Down ………………………….. ………………………….. . 10
3. Echilibrul corporal la indivizi cu sindom Down ………………………….. ………………………… 11
3.1. Postura, control postural, ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
3.2. Control motor, coordonarea ………………………….. ………………………….. …………………. 12
4.Activitatea fizică și c ondiția fizică a indivizilor cu sindrom Down. ………………………….. . 13
Capitolul II. Contribuția personală ………………………….. ………………………….. ……………………… 14
1. Ipoteza – Scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
3. Metode de evaluare a subiecților ………………………….. ………………………….. …………………. 14
3.1.Evaluarea echilibrului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
3.2. Evaluarea coordonării ………………………….. ………………………….. …………………………. 15
3.3. Evaluarea motricității globale și a fortei musculare. ………………………….. …………….. 16
3.4. Testarea capacității de efort – Proba Ruffier -Dickson ………………………….. …………… 19
3.5. Evaluarea greutății corporale ………………………….. ………………………….. ………………… 19
3.6.Măsurarea perimetrului toracic. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
4. Prezentrea subiecților și a desfășurării cercetării ………………………….. ……………………….. 19
5.Programul de kinetoterapie aplicat ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
5.1. Obiectivele prgramului ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
5.2. Conținutul programului de kinetoterapie ………………………….. ………………………….. .. 20
6. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25
7.Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 30

4
Introducere
Importanța temei
Important pentru un profesionist în domeniul reeducării și recuperării prin mijloace
naturale, este să aibă experiență în lu crul cu toate tipurile de pacienți care se nasc cu o
anumită malformație, care îi face diferiți sub anumite aspecte ale vieții, dar nu îi face
anormali. Acest lucru este important pentru un kinetoterapeut în formare, indiferent de care îi
va fi locul de mu ncă după absolvire.

Motivația alegerii temei
În data de 17.03.2016 am participat cu profesori i și colegi i la Ziua Mondială a
Sindromului Down în Oradea. Organizatorii , cu ajutorul nostru , au desfășurat căteva concursuri
de sport pentru tinerii cu sindrom Down , asta era prima mea experiență când m -am întălnit cu
un grup așa de mare de tineri cu acest sindrom. Am observat cât de mare ajutor au nevoie au
acești tineri . În timpul concursului am sesizat că tinerii au probleme foarte mari cu echilibrul.
La sfârș itul zilei fiecare participant a primit un medalion și un cadou, a fost o bucurie deplină
să văd succesul acestor persoane.
În anul trei de facultate, semestrul I, în fiecare vineri am avut lucrări practice la Asociația
Down Oradea. În acest timp, am avu t ocazia de a face cunoștință cu tineri care sunt din Oradea.
La fiecare oră căteva persoane dintre noi am făcut diferite exerciții pentru ei cu obiectiv de
rezistență, de coordonare, de echilibru etc. În cadrul modulului pedagogic, cu mai puțin colegi,
am participat la Competiția Regională de Baschet, Abilități Individuale Special Olympics în
data de 20.10.2016. Cursurile am terminat înainte de Crăciuni când împreună cu ei am
împodobit bradul.
Când l -am căutat pe domnul Panciu Marius, directorul Asociați ei Down Oradea, s -a
bucurat că am ales această temă și mi -a dat voie să lucrez împreună cu acești tineri deosebiți,
având în vedere informațiile care contribuie pentru lucrarea mea de licență.
Poate că acești copii necesită mai multă atenție, dar în schimb și dăruiesc mai mult. Este
o plăcere șă lucrezi cu asemenea oameni, șă vezi că sprijinul pa care îl acorzi are un rezultat și
să știi că duc la o viață mai bună pentru că ai fost alături de ei.

5

Capitolul I. Fundamentarea teoretică

1.Sindromul Down
1.1. Scurt istoric al sindromului Down .
Sindromul Down a fost identificat pentru prima dată în 1860 de doctorul Langdron
Down care a obser vat că un numar de persoane din instituții de boli mentale, persoane fără
legături între ele,au caracteristici similare. Mulți ani acestori persoane cu sindrom Down sunt
la fel – incapabil să învețe.
Abia după aproape 100 de ani profesorul Jerom Lejeune a d escoperit motivul pentru
care exista anumite caracteristici fizice similare asociate cu dificultați de învățare.
Sindromul Down a fost văzut, și din păcate mai este precum și azi unii ca o problemă
medicală iar acest sindrom au fost și mai sunt consideraț i ca suferinzi de ceva pentru care nu
există un tratament.1

1.2. Ce este sindromul Down ?
Sindromul Down nu este o boală , ci o anomalie genetică . Oameni nu suferă din cauza
ei, nu sunt victimele ei. Sindromul Down este o situație genetică care implică o col ecție de
caracteristici comune care, funcționalitatea mintală sau naturadificultăților de învățare.
Sindromul este cauzat de pr ezența unui cromozom 21 în plus, și aceea mai este numit Trisomia
21.
Fiecare copil este unic, fiecare are propria lui personali tate, Faptul că exista anumite
trasaturi și particularități psihice comune nu alterează cu nimic individualitatea fiecăruia. 2

1.3. Caracteristici psiho -intelectule și fizice a celor cu sindrom Down
Dintre caracteristicile frecvent întâlnite la persoanelo r cu sindrom Down se numără:
1. Hipotonie musc ulară, tonus muscular scăzut și laxitate la nivelul ligamentelor;
2. Diametrul capului redus, occipitul plat, fața mai lată, rădăcina nasului mai
evazată, fisurile palpebrale orientate mai spre superior, gura mică;
3. Urechile sunt mici, gâtul mai scurt, mâna mai mică, degetele scurte și divergente,
dând impresia că sunt de aceeași lungime cu excepția policelui și a degetelui
mic foarte scurt; în palmă, la peste jumătate dintre cazuri , este prezentă doar o
singură crea stă palmară orizontală formată prin fuziunea plicii mijlocii și a celei
inferioareș
4. Macroglosie, boltă palatină ogivală, dinții neregulat implantați, toracele evazat,
abdomeni hipotoni, picioare scurte și plate, piele uscată și flască, părul aspru,
friabil organele genitale subdezvoltate;
5. Dezvoltare întârziată, malformații congenitale frecvente (malformații cardiace
în aproximativ 40% dintre cazuri, tulburări digestive în peste 30% dintre cazuri),
afecțiuni oculare, tulburări metabolice și imunologice;
6. Toate cazurile prezintă grade diferite ale deficienței mintale;

1 Lakatos Gy., Moldovan M.: O dovadă că se poate , Editura Oradea 2000 pag. 13
2 Lakatos Gy., Moldovan M.: O dovadă că se poate , Editura Oradea 2000 pag. 14

6
7. Dezvoltare psihomotorie pe etape este întărziată; copilul este lent, apatic, pasiv,
dar poate avea și episoade în care trece de la docilitate la acțiuni de aut o- și
hetero – agresivitate;
8. Atenția e ste labilă la toate vârstele, memoria preponderent mecanică,
comprehesiunea redusă, dezvoltarea limbajului întârziată, toate acestea
îngreuind procesul educativ; au o sensibilitate crescută pentru sunete ritmate,
muzică și dans.
9. Indivizi i cu sindom Down au un risc mai mare pentru a deveni supraponderali și
obezi față de populația cu dezvoltare standard. Prevalență obezității este 45% –
56%3. 4

1.4. Primele simptome a copilului nascut cu Sindrom Down :

1. Talia si greutatea sub limita normală corespunzatoare v arstei, hipotonie musculară,
hiperextensibilitate articulară si rapsuns la stimuli auditivi redus sau absent.
2. Craniul este mic si rotund, cu calota aplatizata si fontanele largi care se vor inchide cu
intarziere.
3. Fata este rotundă, profilul facial este p lat datorită dezvoltarii incomplete a oaselor
nasului, iar fruntea este bombată. Fantele pleoapei sunt orientate oblic, in sus si in afară.
4. Aproximativ jumătate dintre pacienti prezintă un repliu semilunar al pielii, aproape
vertical si de obicei simetric , care acoperă cateodată unghiul intern al ochiului, fără să
adere la el. Irisul poate avea un aspect pătat. Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde
si displazice.
5. Lobul urechii are un aspect rulat. Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia si surd itatea
poate afecta 50% din pacienti cu sindrom Down , la orice varstă. Gura este mică,
deschisă, cu protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de santuri. Bolta palatină este
inaltă si ingustă.
6. Gatul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mainil e sunt scurte si late cu deget V
ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (incurbare) si cu un singur pliu de flexie
palmară (pliu simian). Spatiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ
cu normalul.
7. Aproximativ 40 -50% dintre co piii cu sindrom Down prezintă malformatii congenitale
cardiovasculare. Dintre acesti copii 30 -40% pot prezenta defect septal atrioventricular
complet.

1.5. Evoluția copiilor cu sindrom Down
La sugă ri, tonusul muscular scazut poate contribui la aparitia problemelor de supt si de
alimentare, la fel ca si la aparitia constipatiei si a altor probleme digestive. La nastere, copiii cu

3 Rimme r JH, Yamaki K. Obesity and intellectual disability. Mental Retardation and Developmental Disability
Research Reviews . 2006;12(1):22 -7.

4 Lakatos Gy., Moldovan M.: O dovadă că se poate , Editura Oradea 2000 pag. 17

7
sindrom Down sunt de marime medie dar ei cresc cu o rata mai lenta si raman mai scunzi decat
copiii normali.
Deși starea lor se poate îmbunătăți de -a lungul timpului, copiii cu acest sindrom
achizitionează mai tarziu față de copiii sanatoși anumite obiceiuri caracteristice varstei, cum ar
fi: statul in picioare, mersul in patru labe, mersul. La copiii care merg în picioare și la c ei de
varste mai mari, există întarzieri în ceea ce priveste vorbitul și activitatile zilnice, cum ar fi:
mancatul, îmbracatul și obișnuința de a merge la toaleta. Este foarte important să se înceapă de
timpuriu un plan de terapii pentru a ajuta copiii să dezvolte abilitati motorii și lingvistice.
Aproximativ jumătate din copiii cu sindrom Down au probleme cu auzul și vederea.
Pierderea auzului poate fi legată de lichidul secretat în urechea internă sau de probleme
structurale ale urechii. Problemele de ve dere includ ambliopia -ochii lenesi, scăderea acuității
vizuale de aproape sau la departare și un risc crescut de cataracta. Evaluarile regulate făcute de
catre un ORL -ist și un oftalmolog sunt necesare pentru depistarea si tratarea acestor probleme
înaint e de a afecta vorbirea și abilitatea de învățare a copilului.
Este foarte important ca acești copii să fie integrați în școli și grădinițe. Unii copii cu
sindrom Down au nevoi speciale care sunt cel mai bine satisfacute în școlile speciale, în timp
ce alț ii se dezvoltă mai bine cand sunt la școli normale alături de copiii sănătoși. La modul ideal,
dacă în fiecare clasă din școlile obișnuite ar exista un copil cu sindrom Down și dacă profesorii
ar proceda în așa fel încat acestor copii să le fie recunoscută demnitatea umană, ceilalți copii ar
putea fi ajutați să -și dezvolte acele capacitati de empatie și dragoste care ar putea duce societatea
umană spre noi progrese. Profesorii îi pot ajuta pe părinți în decizia privind școala la care sa îi
înscrie, dar treb uie reținut faptul că aceste decizii trebuie luate de către părinți, persoane care
sunt cei mai buni avocati ai copilului. În ziua de azi, mulți copii cu sindrom Down merg la
scoală și se bucură de aceleași activități ca și ceilalti copii de aceeași varstă .
Este foarte important de știut că rezultatele școlare ale acestor copii sunt de o mare
diversitate. Unii dintre ei învață să scrie și să citească la o varsta foarte fragedă. Există printre
ei și copii care nu vor invata niciodata sa scrie sau sa citeasc a. Cativa dintre ei merg chiar si la
facultate. La toate acestea, trebuie să adaugăm faptul că un tanăr cu acest sindrom se dezvoltă
destul de rar din punct de vedere sexual. Bărbații cu sindrom Down sunt sterili. Femeile sunt
fertile, însă 50% din urmași se vor naște cu sindromul Down . Multe persoane cu sindrom Down
duc o viată semiindependentă. Alte persoane continuă să locuiască cu părinții dar sunt capabile
să desfășoare anumite activități și în felul acesta se dezvoltă foarte bine în comunitate.

1.6. Factori asociați cu riscul de dezvoltare a sindromului Down
Cercetătorii au scos în evidență mai mulți factori asociați cu riscul de dezvoltare a
sindromului Down . Unul dintre acest factori îl constituie varsta mamei. Geneticienii au
descoperit însă că și varsta înaintată a tatălui poate crește riscul de a avea un copil cu sindrom
Down . Cercetările în domeniu ne arată că în cazul tatălui de peste 40 de ani care are un copil
cu o femeie de peste 35 de ani, riscul de a avea un copil cu sindrom Down este dublu . În cazul
femeilor sub 35 de ani varsta tatălui nu este corelată cu riscul unei sarcini cu sindrom Down . In
concluzie, varsta maternă și cea paternă reprezintă astăzi cei mai importanti factori de risc
pentru sindromul Down .
Numarul de copii pe care o fem eie îi naște este de asemenea considerat ca factor de risc
pentru sindromul Down (tabel nr. 1). Începand cu al 5 -lea copil, riscul ca acesta să prezinte o
trisomie este ușor crescut. Ca factori externi , cercetătorii sublinieză faptul că fumatul ,

8
utilizar ea contraceptivelor orale, radiațiile ori anumite infecții virale pot crește riscul de a da
naștere unui copil cu sindrom Down .

Figura nr. 1 Colerația între vârsta mamei și incidența sindromului Down .
Riscul de recurență pentru p ărinții tineri care au deja un copil cu trisomie 21 este de 1%. Este
un risc mic dar cu toate aceste multe din aceste cupluri tinere solicita cariotipare fetală pentru
următoare sarcină . Dacă mama are vârsta trecută de 35 de ani, pentru sfatul genetic se folosecte
riscul prezentat în Figura nr. 5 . Riscul de recurență pentru purtătorii unei translocații balansate
variază de la 1 -3% pentru bărbați purtători, la 10 -15% pentru femei purtătoare. Pentru cazurile
foare rare în care unul dintre părinți este purtă torul unei translocații riscul de recurentă este
100% . Foarte rar persoanele afectate sunt apte de reproducere. Bărbați sunt, de regulă infertili
în timp ce femeile afectate pot rămăne gravide.5

2. Terapia în sindromul Down
2.1. Importanța t erapiei Ocupa ționale în Sindromul Down
Terapia ocupațională este arta și știința direcționării individului cu anumite deficiente
spre participarea la anumite activități pentru a -și reface, întări sau îmbunãtãți performanțele,
spre a facilita însușirea acelor abilități și funcții care sunt necesare pentru diminuarea sau 13
corectarea patologiei, pentru menținerea stãrii de sănătate, un tratament ce se concentreaza in a
ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu Sindrom Down va învăța să interacționeze
cu membrii familiei și să dezvolte relații sociale cu alți copii și parteneri de joc. Acești copii
sunt afectati pe mai multe arii de dezvoltare unde performanța lor este f oarte scăzută. De aceea
terapia ocupațională este atat de necesară în vederea îmbunătățirii abilităților ca :
 motricitate fină: miscarea și dexteritatea mușchilor mici din maini și degete;
 motricitate grosieră: mișcarea muschilor mari din brațe și picioare ;

5 Marius Bembea ( 2000 ) Genetică medical ă și clinică Editura Universitatii din Oradea, pag. 187 -189. 0,005,0010,0015,0020,0025,0030,0035,00
20 25 30 35 37 38 39 40 41 42 43 44 45Factori de risc
Incidența

9
 oral
 motorii: mișcarea mușchilor din gură, buze, limbă și maxilar, incluzand suptul,
mușcatul, mestecatul și linsul;
 auto-îngrijire: îmbrăcat, hrănit și mersul la toaletă;
 integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile
primite din mediu;
 planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele
sarcinilor motorii;
Astfel, prin intermediul acestei terapii inceputa de la varste fragede, 2 ani, o mare parte
din actualii copii vor deveni adultii de mai ne capabili sa se bucure de o viata aproape normala,
sa munceasca si sa poată avea grija de ei înșiși.6

2.2. Importanța kinetoterapiei în s indromul Down
Kinetoterapia are un rol important in dezvoltarea copilului cu Sindrom Down , inca din
primele luni de viata pentru a avea o dezv oltare neuromotorie adecvata si armonioasa.
In urma evaluarii musculo -articulara care urmareste bilantul articular, bilantul
muscular, evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului, evaluarea mersului etc. se
stabileste programul de kinetoterapi e.
Se considera ca inceperea tratamentului recuperator cat mai timpuriu posibil, va
determina in viitor la obtinerea unui grad cat mai mare de independenta. Tratamentul kinetic
are pe langa scopul de dobandire a unui grad de independenta cat mai mare a cop iilor cu
Sindromul Down si scopul de prevenire si corectare a deficientelor asociate.
Tratamentul recuperator, trebuie sa raspunda cerintei de baza a dezvoltarii si cresterii
copilului. In perioada de dezvoltare a deprinderilor motorii de baza se pune fundamentul
dezvoltarii motorii viitoare. Este obligatoriu sa tinem seama ca interventia kinetoterapeutului
sa aiba loc in aceasta perioada. Un aspect important, dar si elementar de stiut este ca in aparitia
limitarilor in comportamentul motor in c azul copiilor cu Sindrom Down este incapacitatea –
dizabilitatea – de stabilizare a posturilor. In programul specific kinetic trebuie dezvoltata fiecare
deprindere neuromotorie de baza, trebuie stimulata postura primara de baza.
Terapia prin joaca in ca drul procesului de recuperare are un succes mare in randul
acestor copii,. Sedinta de kinetoterapie trebuie sa inceapa cu manevre de masaj terapeutic, acest
lucru favorizeaza apropierea copilului de catre kinetoterapeut si apoi se va continua cu un
progr am de exercitii care contribuie la dezvoltarea fortei musculare, a echilibrului, a mobilitatii
articulare si a orientarii in spatiu.

2.3. Intervenția timpurie a logopediei in Sindromul Down
Cu toate că logopedia se orientează predominant spre vârsta preș colară și școlară mică,
vârste la care dezvoltarea și perfecționarea limbajului au cea mai mare plasticitate și
susceptibilitate, in cazul copiilor cu Sindrom Down , interventia timpurie este foarte 14
importantă, asigurând eficiența sporită a recuperarii, întrucât la copiii mici automatismele
psiholingvistice nu sunt consolidate și pot fi ușor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire.
Astfel, este recomandata inceperea terapiei logopedice in jurul varstei de 2 -3 ani. La aceasta
varsta, cei mai multi copii cu sindrom Down emit vocale, însă consoanele dificile sunt omise
sau înlocuite, grupurile de consoane fiind înlocuite cu altele mai ușor de pronunțat, diftongii
sunt reduși la o vocală, silabele reducându -se spre sfârșitul cuvântului. Apariția vorbirii ar e loc

6 Gherguț A (2001).: Psihopedagogia Persoanelor cu cerințe speciale , Editura Polirom, Iași
pag.148 -149

10
după 2 ani și jumătate -3 ani, vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori și
acestea pronunțate incorect și neinteligibil). Copilul nu formează propoziții, nu diferențiază
sunetele în cuvinte, are dificultăți la trecerea limbajului i ntern spre cel extern, nu cunoaște
semnificația multiplă a cuvintelor.
Interventia logopedica timpurie este centrată pregnant în direcția dezvoltării motricitații
aparatului fono -articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea echilibru lui
inspir -expir, dezvoltarea percepției auditive și auzului fonematic si stimularea si promovarea
limbajului. Este foarte important ca fiecare exercitiu sa fie individualizat in functie de
particularitățile fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor intervenț iei logopedice timpurii îl va ajuta
pe copil sa emită unele sunete și să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a
musculaturii și deficitul de auz fonematic le impiedicau.
De asemenea, intervenția timpurie este crucială în abordarea corecta a cazurilor de
bâlbâiala primară, care apar deseori la copiii cu sindrom Down pe fondul motricitații deficitare,
respirației incorecte (bucala) și a discrepanței între gândire și posibilitaea organelor fonatoare
de a articula, interventie fără de care aceast a tulburare s -ar agrava.7

2.4. Hipotonia musculară în sindromul Down
Hipotonia musculară patologică poate fi un factor patogenic al tulburărilor statice și
dinamice ale aparatului locomotor. Ea generază laxitatea srticulară și influențează negativ
capac itatea de control voluntar și comandă reflexă a mușchilor scheletici prin reducerea
excitabilității și a contractibilității mușchiului hipoton.
În condițiile hipotoniei musculare generale, forțele interne și externe care acționează
asupra corpului pot ave a efecte distructive asupra aparatului locomotor al copiilor, producând
devieri și chiar deformări ale segmentelor osoase ale acestora, iar la adulți devieri de la normal
ale poziției segmentelor osoase, modificări ale formei mușchilor, tendoanelor, articu lațiilor.
Hipotonia generală apare concomitent sau consecutiv unor afecțiuni ca: miopatii,
paralizii psihopatii cu predominanța proceselor de inhibiție, frecvente mai ales la femei.
Hipotonie generală din aceste categorii îi pot urma mai întâi deviații, iar apoi deformații
ale coloanei vertebrale. Dacă scheletul nu prezintă în plan frontal deformații și este echilibrat ,
atunci se produc devieri ale coloanei vertebrale în plan sagital.
Atât hipotonia generală, cât și cea segmentară, când fac parte din tab lou clinic al unor
afecțiuni doar că produs al imobilizării temporare, pot fi remediate cu ușurință.8
Este știut că persoanele cu sindrom Down prezintă hipotonie musculară. Cu toate
acestea studiile arată că tonusul muscular al indivizilor cu sindrom Down nu-l diferă
semnificativ față de cel al persoanelor normale se presupune că indivizi cu sindrom Down să
aibă tendone și ligamente mai adaptabile și inerție mai mică a membrelor.Este posibil că
persoanele cu sindrom Down sa se poată relaxa mai rapid și mai complet decăt persoanele cu
sindrom Down , dacă este adevărat aceasta reflecte conrolul lor muscular mai bun. Indivizi cu
sindrom Down demonstrează o preferință pentru schemele de coactivare, în contrast cu
schemele reciprocă le persoanelor fără sindrom Dow n. Mai multe studii au arătat îmbunătățirea
ale performanțelor motrice și ale coordonăr ii la persoane cu sindrom Down de la adolescență
pănă la 40 de ani .

7 Lakatos Gy., Moldovan M.: O dovadă că se poate , Editura Oradea 2000 pag.101 -105
8 Marcu , V., Baștiurea, E., Stan, Zenovia, Chiculiță C. (2008) Determinarea dezechilibrelor musculare prezente
la nivelul trunchiului Ed. Academică

11
3. Echilibrul corporal la indivizi cu sindom Down
Studile arată că echilibrul copiilor cu sindom Down și forța musculară pot fi înbunătățite
prin antrenament specific9.

Echilibrul corporal este definit ca funcția care permite ființei umane să aibă conștiință de poziția
corpului său în spațiu și să o controleze.10
Echilibrul este un process complex prin ca re se realizează menținerea centrului de greutate (CG)
a corpului deacupra poligonului de susținere într -un anumit context senzitivo -senzorial
Forma echilibrului este legată de gravitație. Un corp este în echilibru dacă proiecția centrului
său de greutate cade în interiorul ariei de susținere.11
Simțul echilibrului este complex și permite aprecierea poziției segmentelor corporale și a
poziției corpului în spațiu.

3.1. Postura, control postural,
Postura reprezintă un răspuns neurouscular complex al corpu lui, sau segmentelor sale,
în inerție cu ambientul, cu scopul menținerii echilibrului și stabilității corpului. Se referă la
aliniamentul biomecanic al segmentelor corpului și corpului în întregime, la orientarea acestuia
în spațiul ambiental.
Control pos tural reprezintă monitorizarea permanentă a posturii și adaptarea acesteia la
condițiile de mișcare și mediu. Scopul principal al controlului postural la om îl constituie
menținerea corpului în poziție dreaptă și echilibrată. Controlul postural este apanaj ul unui
sistem nervos funcțional, care permite efectuarea mișcărilor n condiții de stabilitate. Orice
perturbare a controlului postural alterează echilibrul și stabilitatea, având repercusiuni asupra
activității motrice.
– Controlul postural anticipativ apare pentru a evita obstacolele din calea noastră în timp
ce ne deplasăm sau ne deplasăm pe diferite suprafețe.
– Controlul postural reactiv devine necesar atunci când trebuie să reacționăm rapid la un
eveniment neașteptat (exemplu: oprește brusc autobusul.)
Control motor rezultă prin acțiune colaborată a sistemelor complex neurologice (figura
nr.8). El reprezintă controlul cortextului cerebral asupra activității motrice voluntare.
Producerea unei mișcări voluntare se face schematic după 4 momente principale ( figura nr. 8):
1. Motivația
2. Ideea
3. Programare
4. Execiția
Miscărilor automate, care practic nu sunt conștientizate (exemplu: respirația, mersul ) reprezintă
de fapt rezultatul celui mai elaborat control moto. Controlul motor cere concentrare, motiv
pentru care nu putem monitoriza concomitent decăt puține mișcări.

9 Gupta S, Rao BK, S D K, Effect of strength and balance training in children with Down 's syndrome: a
randomized co ntrolled trial.,Clin Rehabil. 2011 May;25(5):425 -32.
10 Dicționarul de Medicină Larousse (1998), Ed. Univers Enciclopedic, București, pag. 194.
11Marcu V., Matei C. (2009) Echilibrul Corporal Ed. Univ. Din Oradea pag 9.

12
12
Figura nr. 2 Controlul creierului asupra activității musculare voluntare.

3.2. Control motor, coordonarea
Controlul motor exprimă modalitatea în care etajele nervoase suprame dulare comandă
și monitorizează mișcarea și în același timp cum mediul extern prin intermediul periferiei
influențează deciziile etajelor superioare.
Componentele necesare controlului motor:
 Tonusul muscular normal;
 Tonusul postural normal;
 Mecanismele po sturale normale;
 Mișcări selective;
 Echilibru coordonare;
 Coordonare;13
Coordonarea rezultă din activarea unor scheme de contracție ale unor mușchi sinergici cu
forțe apropiate, insotit de inhibitia simultana a celorlalti muschi.
Miscarea coordonată presupu ne o contracție a agoniștilor asociat cu relaxarea
antagoniștilor, contracțiea sinergiștilor si stabilizatorilor.
Coordonarea se face sub controlul cerebelului și prin sistemul extrapiramidal. Pentru că
mișcarea produsă impotriva unei rezistențe este urmat a de contracția sinergiștilor,
stabilizatorilor si chiar a musculaturii la distanță, inseamna ca obținerea coordonarii impune o
17 inhibiție a excitației. Acest mecanism excitație -inhibiție se realizează automat ca urmare a
repetițiilor si formării unor en grame -programe, respectiv prin scoaterea din activ itate a tuturor
unitațiilor motorii care nu participă la mișcarea precis comandata. Se poate spune ca în jurul
fiecarei excitații se fromează o zonă de inhibiție, care pe măsură ce se consolidează ne permite
mărirea intensitătii excitatiei, adică o crester e a forței și vitezei de execuție.

12 Vasile Marcu, Corina Matei. (2009) Echilibrul Corporal Ed. Univ. Din Oradea pag. 13
13 Vasile Marcu, Corina Matei. (2009) Echilibrul Corporal Ed. Univ. Din Oradea pag. 12 -14.

13
4.Activitatea fizică și condiția fizică a indivizilor cu s indrom Down .
Cercetările din ultimi 10 ani au demonstrat rolul esențial jucat de activitatea fizică în
obținere și menținerea sănătății la copii și adulți cu sindr om Down . O caracteristică comună a
indivizilor cu sindrom Down este o obișnuință de inactivitate fizică14. Profilul capa cității fizice
este inferior ce lor cu dezvoltare tipică de același vărstă. Capacitatea fizică scăzută îi plasează
sub un risc crescut de obezitate, diabet de tip 2, boli cardiovasculare, dificultte în menținerea
capacității de muncă și morbilitate crescută.
Studiile arată că copii și adulții prezentănd sindrom Down devin mai active, își pot
îmbunătăți condiția fizică: capacitatea motrică in cluzâ nd capacitatea aerobă (Dodd& Shields
2005) , forța musculară (Li at all, 2013) , echil ibrul și controlul postural, prin antrenament fizic
orientat specific .15 De asemenea se î mbună tățesc activitățile zilnice și participarea socială
(Hardee & Fetters 2017 ). Există o recunoaștere tot mai largă a faptului că exeercițiul fizic poate
promov a medificări cognitive pozitive, care încurajează intervenț iile prin exercițiul fizic la
acestă categorie de pacienți (Campos at all, 2016). Mai recent , exergames a u fost ga site ca și
alternative pentru promovare a activitățile fizice, Exergames constau din jocuri video care
solicită activitate fizică (Wii -fit și Wii -sports) , permițănd participanților să atingă i ntensitatea
aerobă și cheltuiala energ etică recomandate (Lanningh am-Foster at all 2009, LeGear at all
2016). În plus aceste intervenții sunt mai motivante și mai actractive pentru indivzi cu sindrom
Down .

14 Whitt -Glover MC, Neill KL, Stettler N. Physical activity patterns in children with and without Down
syndrome. Pediatric Rehabilitation . 2006;9(2):158 -164.
15 Silva V, Campos C, Sá A, Cavadas M, Pinto J, Simões P, Machado S, Murillo -Rodríguez E, Barbosa -Rocha
N. Wii-based exercise program to improve physical fitness, motor proficiency and functional mobility in adults
with Down syndrome. J Intellect Disabil Res. 2017 Jun 6

14

Capitolul II . Contribuția personală

1. Ipoteza – Scop
Studiul personal și -a propus să determine gradu l de amel iorare a echilibrului și pacității motrice
la adulții tineri cu sindrom Down de ambele sexe, în urma aplicării unui program de
kinetoterapie țintit spre an trenarea acestor trei parametrii funcționali.

2. Obiectivele cercetării
-evaluarea stării nutrițio nale și motrice a adulților tineri c u sindrom Down de la Centrul
Asocia ția Down Oradea
-aplicarea timp de trei luni a unui p rogram de activitate fizică pentru echilibr u, coordonare,
viteza de reacție, deprinderi mitrice de ba ză: trecere peste obstacole, prindere și aruncare,
tonifierea mușchii globale.
-evaluarea finală a acelorși indici testați inițial
-analizarea situației după finalizarea apli cării programului de 3 luni 2 ori pe săptămănă 50 de
minute.

3. Metode de evaluare a subiecților

3.1.Evaluarea echilibrului
3.1.1. Evaluarea echilibrului static
Testul Romberg subiectul în ortostatis cu membrele inferioare apropiate. Testul se
execută de două ori prima oară subiectul cu ochii deschiși și a doua oa ră cu ochii închiș i.
Subiectul trebuie să mențin ă poziția fără să se miște timp de 60 de secunde.
Testul Romberg sensibilizat poziția subiectului este stând cu membrele inferioare
decalate , un picior pe fața celuilalt (această piziție reduce suprafața de sprijin), membrele
superioare încrucișate la nivelul toracelui. Se menține această poziție timp de 60 de secunde.
Și această test se execută de două ori , o dată cu ochii deschiși și o dată cu ochii închiși .
Testul echilibrului prin sprijin unipodal am ce rut subiectul să alege un genunchi c are
ridică la nivelul șoldului, membrele superioare încrucișate și lipite la nivelel toracelui. Am
conometrat timpul în care subiectul poate menține poziția fără ca vârful piciorului ridicat să
ating ă solul. Testul se o prește la 30 de secunde pentru că stabilitatea subiectului este considerată
a fi acceptabil ă.

15
3.1.2. Evaluarea echilibrului reactiv
Testul bânciului subiectul în ortostatis m, kinetoterapeutul din spatele pacientului îl
dezechilibrează cu o mișcare bruscă , neașteptată .
În timpul evaluării s-a dat atenție la dozarea corectă a forței de împingere și deasemenea
s-a notat reacția subiecțiilor.

3.1.3. Evaluarea echilibrului proactiv.
Pentru a evalu a echilibrul proactiv la tineri cu sindowm Down s-a realizat un parcurs cu
obstacole: alergare între jaloane → sărituri pe două piciore în cercuri→ mers pe banca pe
gimnastică (figura nr. 12) .
S-a notat la reacția subiecțiilor la diferite le sarcini .

Figur a nr. 3 Testarea echilibrului proacti v prin parcurgerea unui parcurs aplicativ

3.2. Evaluarea coordonări i
Li s-a cerut subiecți lor să ruleaz e o mingea mică pe banca de gimnastică cu fiecare
mâină (fig13) .
În cazul în care cade mingea sau coordonează mingea și cu ce alaltă mâ na, s-a adaug at
un punct în plus.

Figura nr. 4 Rularea mingi i pe banca de gimnastică.

16
3.3. Evaluarea motricității globale și a fortei musculare.
Testul de evaluare a motricității globale H ettinger.
Exercițiul 1. Din stând, (cu picioarele apro piate) se execută îndoirea trunchiului, subiectul
încercând să atingă podeaua cu mâinile. Se punctează după tab elul 1.
Tabel ul nr. 1. Punctajul pentru exercițiul 1.
atingerea podelei cu palmele 10 pct.
atingerea podelei cu degetele 8 pct.
atingerea podelei cu vârful degetelor 6 pct.
distanță sub 2 cm între degete și podea 5 pct.
distante de 3-5 cm între degete și podea 4 pct.
distan ță de 6-10 cm între degete și podea 3 pct.
distanță între 11 -15 cm între degete și podea 2 pct.

Exercițiul 2 . Din pozitia așezat pe podea, se caută ca halucele să fie adus la nas (se îndoaie
trunchiul înainte, capul se apleacă înainte și se trage piciorul c u mâna). Se punctează dup ă
tabelul 2 .
Tabel 2. Punctajul pentru exerc ițiul 2.
dacă se atinge nasul 5 pct.
sub 5 cm distantă 4 pct.
între 5 -10 cm distantă 3 pct.
între 10 -20 cm distantă 2 pct.
peste 20 cm distantă 1 pct.

Exercițiul 3. Din stând: îndoirea răsucită a bratului drept până se ajunge cu fata dorsală
a mâinii în contact cu spatele, caută să atingă (cu degetele orientate în sus) degetele de la
bratul stâng care este ridicat, îndoit și răsucit astfel încât palma să atingă spatele;
antebratul stâng ranversat peste umăr la spate. Se inversează mâinile și se realiz ează o
nouă testare. Se punctează după tabelul 3 .
Tabel 3. Punctajul pentru exercițiul 3.
dacă vârfurile degetelor se depășesc 5 pct.
dacă vârfurile se ating 4 pct.
pentru distanț a 5 cm între vârfuri 3 pct.
5-10 cm între vârfuri 2 pct.
peste 10 cm între vârfuri 1 pct.

Exercițiul 4. Se așează transversal pe palma deschisă (cotul la 900) o rigla de 40 -50 cm
și se balansează numărând sec (21,22,23,24) până cade rigla; se face cu fiecare mână trei
încercări. Se punctează cea mai bu nă reușită. Aceeași punctare și pentru mâna cealaltă.
Se punctează după tabelul 4 .
Tabel 4. Punctajul pentru exercițiul 4.
peste 12 sec. 5 pct.
10-12 sec. 4 pct.
7-9 sec. 3 pct.
4-6 sec. 2 pct.
sub 3 sec. 1pct.

17

Exercițiul 5. Se așează un prosop pe podea; stând pe un picior, subiectul încearcă să prindă cu
degetele celuilalt picior prosopul și să ridice coapsa la 900 ; se fac 5 încercări cu fiecare picior,
acordându -se 1 punct pentru fiecare încercare reușită.
Exercițiul 6. Din culcat se ridică în același timp trunchiul și membrele inferioare, în echer.
Bratele se duc spre vârful picioarelor (intrând în contact coapsele și gambele); se cronometrează
(21,22…) cât timp se poate mentine pozitia. Se punctează după tabelul 5 .
Tabel 5. Punctajul pentru exercițiul 6.
peste 45 sec 10 pct.
41-45 sec 9 pct.
36-45 sec 8 pct.
31-35 sec 7 pct.
26-30 sec 6 pct.
21-25 sec 5pct.
16-20 sec 4 pct.
11-15 sec 3pct.
6-10 sec 2 pct.
5 sec 1 pct.

Exercițiul 7. Subie ctul în culcat facial cu palmele pe fese; ridică trunchiul și membrele
inferioare în exten sie. Se punctează după tabelul 6 .
Tabel 6. Punctajul pentru exercițiul 7.
peste 45 sec 10 pct.
41-45 sec 9 pct.
36-45 sec 8 pct.
31-35 sec 7 pct.
26-30 sec 6 pct.
21-25 sec 5pct.
16-20 sec 4 pct.
11-15 sec 3pct.
6-10 sec 2 pct.
5 sec 1 pct.

Exercițiul 8. Pozitia sprijin culcat facial se execută flotări (ritmul 21,22,23,24 etc., 1 sec.
îndoirea bratelor; 1 sec întinderea lor) până când abdomenul atinge ușor podeaua. Se pun ctează
după tabelul 7 .
Tabel 7. Punctajul pentru exercițiul 8.
Bărbati Femei Puncte
Peste 21 flotări Peste 14 flotări 10
21 flotări 14 flotări 9
18 flotări 12 flotări 8
15 flotări 10 flo tări 7
12 flotări 8 flotări 6
9 flotări 6 flotări 5

18
6 flotări 4 flotări 4
4 flotări 3 flotări 3
3 flotări 2 flotări 2
2 flotări 1 flotări 1

Exercițiul 9. Din culcat facial, se trece în sprijin culcat facial (sprijin pe palme cu bratele întin se
și pe vârful picioarelor în ritm de 21 -22, 23 -24, 25 -26, 27 -28, etc. Se face „ săritura iepurelui ”
adică se trece in ghemuit (1 sec) și apoi în pozitia initială (prin întinderea picioarelor înapoi) (1
sec). Se punctează după tabelul 8 .

Tabel 8. Punctajul pentru ex ercițiul 9.
Bărbati Femei Puncte
Peste 24 sărituri Peste 16 sărituri 10
24 sărituri 16 sărituri 9
21 sărituri 14 sărituri 8
18 sărituri 12 sărituri 7
15 sărituri 10 sărituri 6
12 sărituri 8 sărit uri 5
9 sărituri 6 sărituri 4
6 sărituri 4 sărituri 3
4 sărituri 3 sărituri 2
2 sărituri 2 sărituri 1

Exercițiul 10. Din culcat, cu palmele pe coapse; se ridică trunchiul la verticală (călcâiele se
mentin pe podea) în ritm de 1 sec. rid icare 1 sec. revenire. Se punctează după tabelul 9.
Tabel 9. Punctajul pentru exercițiul 10.
Bărbati Femei Puncte
Peste 27 ridicări Peste 18 ridicări 10
27 ridicări 18 ridicări 9
24 ridicări 16 ridicări 8
21 ridicări 14 ridicări 7
18 ridicări 12 ridicări 6
15 ridicări 10 ridicări 5
12 ridicări 8 ridicări 4
9 ridicări 6 ridicări 3
6 ridicări 4 ridicări 2
4 ridicări 3 ridicări 1

Punctajul maxim pe care îl poate obține un subiect bine antrena t este 100 de puncte. Se
consideră un punctaj bun depășirea a 65 -75 puncte, d ar pentru indivizii cu sindrom Down , am
considerat în mod arbitrar, că un punctaj bun ar trebui să treacă peste 4 0-50.16

16 Șerbescu, C. (2007) „ Kinetopro filaxie primară – Biologia condiției fizice (ediția a II -a rev), Ed.
Universității din Ordaea

19
3.4. Testarea capacității de efort – Proba Ruffier -Dickson
Această probă constă din efectuarea unui efort fizic standardizat într -un interval de timp
dat: 30 de genoflexiuni realizate în 45 s . Se calcul ează apoi indicele Ruffier utilizând formula:
(P+P1+P2 -200)/10
Unde: P= Puls de repaus
P1-Puls in primele 10 sec. după efort.
P2-Puls la 1 minut după efort; la 2 min; la 3 min.
Apreciere a probei :
0 – 5 = Adaptare excelentă
5 -10 = Adaptare bună
10 -15 = Adaptare medie
15 -20 = Adaptare slabă – cord cu probleme patologice.

3.5. Evaluarea greut ății corporale
Aprecierea stării de nutriție s -a realizat prin formula clasică a indicelui de masă corporală.
Formula de calcul: IMC=𝐺 (𝑘𝑔)
𝑇2 (𝑚2)
Clasificare valorilor IMC sunt redate în tabelul nr. 10.
Tabel 10. Clasif icare grautății corporale în funcție de valoarea IMC
Aprecierea greutății corporale Valoarea IMC
Subponderal ≤ 18.5
Greutate normală 18.5 – 24.9
Supraponderal 25.0 – 29.9
Obezitate clasa I 30.0 – 34.9
Obezitate clasa II 35.0 – 39.9
Obezitate clasa II I ≥ 40.0

3.6.Măsurarea perimetrului toracic.
Descriere: am măsurat cu bandă metrică la partea posterioară a tunchiului pe sub vârful
omoplaților, iar la partea inferioară pentru brbați pe sub aerolă mamară, iar la femei pe deasupra
sânilor.
Măsurăm de te i ori: – repaus respirator;
– inspirație maximă;
– expiratie maximă;
După această teri măsurare am calculat elasticitatea toracică după formula următoare:
inspiratie maximă (cm) – expirația maximă (cm).

4. Prezentrea subiecților și a desfășurării cercetării
Studiul personal a fost efectuat la Sediul Asociației Down Oradea, pe un lot de cinci adulți cu
vârsta medie de 30±0,2ani, t rei subi ecți de sex feminin ( 35±5ani, IMC 37±7 ) și do i de sex
masculin (23±4,2ani, IMC 40 ±10) . Perioada de desfășurare a cercetării a fost 16 februarie – 11
mai 2017 . Subiecții au fost selectați pe criteriul vârstei (vâsta adultă tânără) și al disponibilității
de participare la experiment.

20
5. Programul de ki netoterapie aplicat

Activitatea fizică săptămânală:
1. Antrenamentele de 2 x pe săptămănă 50 minute realizate timp de 12 să ptămâni
2. Zumba – odată pe săptămănă – 60 minute
3. Karate odată pe săptămănă – 60 minute

5.1. Obiectivele prgramului
1. Exersarea deprinderi lor motrice de baz ă: trecere peste obstacole, aruncare, prindere
2. Îmbunătățirea coordonării și echilibrului
3. Tonifierea musculară globală
4. Stimularea proprioceptivă
5. Viteza de reacție

5.2. Conținutul programului de kinetoterapie
Exercițiul 1.
Obiectiv: Ant renarea coordonării și atenție i
Exercițiul „ Head and shoulders, knees and toes ”: instructorul stând în fața grupului arată
părțile corpului care trebuie atinse cu ambele măini. Subiecții imită aceste mișcări. Se poate
accelera sau decelera ritmul de execu ție.
– Head and shoulders,
– knees and toes,
– knees and toes.
– Head and shoulders,
– knees and toes,
– knees and toes
– eyes and ears,
– mouth and nose.
– Head and shoulders,
– Knees and toes.

Exercițiul 2.
Obiectiv: Antrenarea echilibrului
Deplasarea în linia d reaptă pe un marcaj (fig15.) .

21

Figură 5 exercițiu l 2- deplasare pe marcaje așezate pe sol.

Exercițiul 3
Obiectiv: Antrenarea echilibrului
Deplasarea pe un marcaj pe sol în forme geometrice (figura 16).

Figură 6 Exercițiul 3 – deplasare pe marcaje așezate pe sol.

22
Exercițiul 4 .
Obiectiv: antrenarea forței musculare a nucleului, și a echilibrului și coordonării
PI.: Așezat pe physio -ball, cu mingea de baschet apucat ă din lateral.
T1-2: La comanda „s us” su biectul ridica mingea sus, după care revine la poziția inițială.
T3-4: La comanda „stânga” sau „dre apta” subiectul ridica mingea lateral spre s tânga sau
dreapta. (fig ura.16).

Figură 7 exercițiul 4 – ridicarea mingi spre stânga, d reapta și sus pe physio -ball

Exercițiul 5
Obiectiv: antrenarea echilibrului și a forței și flexibilității MI
P.I.: Stănd pe saltea gonflabilă cu picioarele depărtate.
T1. Fandare laterală pe piciorul drept.
T2. Menținere.
T3. Revenire la poziția iniția lă.
T4. Îndoirea genunchiului stăng.
T5. Menținere.
T6. Revenire la piziția inițială.

Figura nr. 8 Exercițiul 5 – fandare laterală

23
Exercițiul 6
Obiectiv: antrenarea echilibrului, coordonării, atenției.
Stănd pe saltea gonflabil ă, mers pe loc, la comanda “stop” subiectul oprește, la comanda
“start”, continuă exercițiul.

Exercițiul 7
Obiectiv: Antrenarea e chilibru și coordonare
P.I. Stănd pe saltea gonflabilă
T1. Ridicarea brațelor inainte
T2. Cobo rărea brațelor latera cu aple carea trunchiului inainte.
T3. Îndoirea trunchiului înainte cu cabarărea brațelor.

Figura nr. 9 Exercițiul 7 – Aplecarea, îndoirea și întinderea trunchiului

Exercițiul 8
Obiectiv: Antrenarea forței mușchii trunchiului și MS, echilibru și coordonare
P.I. Stănd pe saltea gonflabilă, mingea apucat din lateral.
T1. Ridicarea barțelor înainte sus
T2. Îndoirea trunchiului sper stânga
T3. Întinderea trunchiului
T4. Îndoirea trunchiului spre dreapta
T5. Revenire la poziția inițială

24

Figura nr. 10 Exercițiul 8 – îndoirea spre sânga și dreapta trunchiul cu mingea de baschet ridicat

Exercițiul 9
Obiectiv e:
– Îmbunătățirea deprinderilor motrice de prindere și aruncare
– Antrenarea echilibrul ui și coordonării
Subiectul așezat pe physio -ball prinde mingea de bacshet pasată de către kinetoterapeut și
o aruncă la coș.

Exercițiul 10
Obiectiv: Antenarea vitezei de reacție și coordonarea
Subiectul în s tând, kinetoterapeutul în fața subiectului ridică un cartona ș de o anumită
culoare , subiectul trebuie să alerg e și să intre î n cercul de culoarea respectiv ă. Sunt trei culori
roșu, albastru ș i galben.

25
6. Rezultate și discuții
Rezultatele evaluărilor antropomet rice și testelor motrice , de echilibru, de forță, coordonare și
adapta re la efort ale tuturor subiecților sunt prezentate în tabelul nr. 11.
Tabel 11 Rezultatele evaluărilor celor cinci subiecți
Subiectul
I. Subiectul
II. Subiectul
III. Subiectul
IV. Subiectul
V.
Numele, prenumele H.G. A. Sz. A. F. R. R. E. I.
Sex M M F F F
Vârsta (ani) 20 26 30 40 35
Greutatea (kg) 81 118 70 85 75
Înălțimea (cm) 161 158 145 138 150
IMC (kg/m2) 33
obezitate
grI 47
obezitate
grIII 33
obezitate
grI 45
obezitate
grIII 33
obezitate
grI
Dif
% Dif
% Dif
% Dif
% Dif
%
Circumferința taliei (cm) 96 115 76 98 80
Circumferința șoldului (cm) 113 140 99 119 111
Elasticitatea toracica (cm) 3 3 3 2 4
Testul Romberg cu ochii
deschiși (s) I 60 60 60 60 60
F 60 60 60 60 60
Testul Romberg cu ochii
închiși (s) I 60 60 60 60 60
F 60 60 60 60 60
Testul Romberg sensibilizat
cu ochii deschiși (s) I 3 63% 3 40% 6 40% 1 50% 28 7%
F 8 5 10 2 30
Testul Romberg sensibilizat
cu ochii închiși (s) I 2 50% 1 50% 2 36% 0 0% 7 30%
F 4 2 3 0 9
Unipodal cu ochii de schiși (s) I 4 50% 1 67% 2 50% 1 50% 20 20%
F 8 3 4 2 25
Unipodal cu ochii închiși (s) I 1 75% 1 50% 1 67% 1 0% 6 25%
F 4 2 3 2 8
Testul brânciului (s) I 1 pas 2 pași 1 pas 1 pas 1 pas
F 1 pas 2 pași 1 pas 1 pas 1 pas
Evaluarea echilib rului
proactiv (s) I A trecut
peste
amenajări
fără
probleme La partea a
3-s-a oprit
de două ori La partea a
3-a am ținut –
o de măini Nu a putut
sări în
cercuri,
la partea a
3-a fost
ținută de
mâini A trecut
peste
amenajări
fără
probleme
F A trecut
peste
amenajări
fără
probleme La partea a
3-s-a oprit o
dată La partea a
3-a fost
ținută de
mâini La partea a
3-a fost
ținută de
mâini A trecut
peste
amenajări
fără
probleme
Evaluarea coordonării I 0 puncte
penalizare penalizare
1 punct -1 punct -6 punct 0 pun cte
penalizare
F 0 puncte
penalizare penalizare
1 punct 0 puncte
penalizare penalizare
5 punct 0 puncte
penalizare
Testul Hettinger (s) I 31
mediocru 12
slab 34 bun 4 f slab 44 f bun
F 41 16 42 7 50

26
Testul Ruffier -Dickson I Adaptare
excelentă Adap tare
medie Adaptare
bună Adaptare
medie Adaptare
excelentă
F Adaptare
excelentă Adaptare
medie Adaptare
bună Adaptare
medie Adaptare
excelentă
I – evaluare inițială; F – evaluare finală
Știut fiind că adulții cu sindrom Down prezință o condiție fizică și o adaptare la efort
mai slab e decît cei cu o dezvoltare standard, apreciem rezultatele bune la testul de adap tare la
efort, Ruffier -Dickson. Cei 5 subiecți au obținut 2 rezultate excelente, un rezultat bun și 2
medi ocre. Rezultatele bune și foarte bune obținute la testul R uffier-Dickson indică că
antenamentul realizat de noi (50 min x 2 pe săptămănă x 12 săptămâni ), pe lăngă activitățile
lor obișnuite (zumba și karate) au reușit să le amelioreze a daptarea la efort. Rezultatele pe
fiecare exercițiu compon ent al bateriei de teste motrice Hettinger sunt prezentate în tabelul
nr.12, și separat pe cele două sexe, în figurile nr. 12, 13, și 15.

Tabel 12 Rezultatele tuturor subiecților la testul Hettinger
Nr
. Exerciții Capacitate
a motrică
testată Pun
ctaj
ma
xim Subiecții
I II III IV V
I F I F I F I F I F
1 Testul “degete -sol” Flexibilita
te 10 4 5 2 2 5 6 0 1 10 1
0
2 “halucele la nas” Flexibilita
te 5 2 3 1 1 3 4 1 1 4 5
3 Brațul îndoit și
răsucit , caută să
atingă degetele pe
celelat braț Flexibilita
te 5 3 3 1 2 4 4 1 1 5 5
4 Testarea coordonării
cu rigla Coordona
re 5 3 3 2 2 2 2 1 1 3 4
5 Prinderea și ridicarea
batistei de pe sol cu
degetele piciorului Echilibru,
coordonar
e 5 1 3 0 2 2 4 0 1 2 3
6 Din culcat ridicarea
membr ele inferioare
și superioare “brațele
se duc spre vârfurile
picioarelui” Forța,
coordonar
e și
echilibru 10 5 6 1 1 3 4 0 0 6 6
7 DV extensia
trunchiului cu
mainele pe fese Forța
mușchii
spatelui 10 4 6 1 1 4 5 1 1 5 6
8 Flotării Forța MS 10 3 5 2 2 5 6 0 0 3 4
9 “Sărilura iepurelui” Forța MI
MS 10 3 3 1 1 3 3 0 0 3 3
10 DD ridicare cap si
trunchi cu palmele
pe coapse Forța
mușchii
abdominal
e 10 3 4 1 2 3 4 0 1 3 4
Total 100 31 41 12 16 34 42 4 7 44 5
0

27

Figura nr. 11 Com parația rezultatelor inițiale și finale a testului Hettinger

Subiectul nr. I (M, 20 ani) are obezitate de gradul I conform IMC . La testul Romberg
Sensibilizat are rezultate foare slabe la fel și la testul unipodal, testul brănciulu i denotă o
stabilizare b ună, are o adaptare excelentă la efort și coordonare bună .
Celălalt subiect de sex masculin subiectul II (26 ani) , prezintă obezitate de gradul III
are un echilibru mai precar: valori foare slabe Romberg sensibilizat și Unipodal cu ochii
deschiși figura n r. 14, a facut 2 pași la testul bănciului și s -a oprit de 2 ori la traseul pent ru
evaluarea echilibrului proactiv . Coordonarea lui este puțin mai slab ă decăt subiectul I iar
adaptarea la efort este medie. Se pare că greutatea a influențat rezultatele eval uărilor
diferențiându -i pe cei doi subiecți, primul cu greutate mai mică având și rezultate mai bună la
toate testele.
Diagrama testului Hettinger ( figura nr. 10) arată o dezvoltare armonioasă, echilibrată, a
forței musculare la nivelul principalelor grupe musculare, MI, MS, flexorii și extensorii
trunchiului, și deopotrivă a flexibilității și coordonării la subiectul I, mai puțin la subiectul II.
Probabil că diferența cantitativă, dar și calitativă dintre cei doi subiecți de sex masculin,
provine de la dife rența de vîrstă, dar și de la diferența valorii IMC -ului.

05101520253035404550
SUBIECTUL I SUBIECTUL II SUBIECTUL III SUBIECTUL IV SUBIECTUL VCompa rația rezultatelor inițiale și finale la
testul Hettinger
Inițial Final

28

Figura nr. 12 Comparația rezultatelor finale la testul Hettinger ale subiec ților I și II

Figură 13 Comparația rezultatelor finale a echilib rului static la subiecți i I și II

Subiectul nr. III de sex feminin ( 30 ani) are ob ezitate de gradul I conform IMC. T estul
Romberg sensibilizat și Unipodal denotă un echilibru slab, iar testul brănciului arată o bună
capacitate de a se stabiliza . La încep utul programului a avut o coordonare de nivel medi u, dar
la sfărșitul programului a evoluat la calificativul bun. Efectele p rogramul de activitate de trei
luni pe care l -au urmat adulții din Centul Down în cadrul studiului nostru, adăugat la efectele
progr amel or obișnuite, pe care le urmează de peste trei ani , de zumba și karate, au determinat
probabil o ameliorare a coordonării . În schimb, echilibrul static, proactiv, și reactiv nu au fost
modificate după cele trei luni, pr ezent ând valori slabe – primele d ouă și bune ultimul.
0246810degete sol
haluce la nas
flexibilitatea brațelor
coordonare cu rigla
prindere și ridicarea
batistei cu vărfurile
piciorului
brațele spre vărfuri
picioarelorextensia trunchiului cu
măinile pe feseflotăriisăritura iepureluiridicarea capului și
trunchiulComparația băieților după rezultatele finale a testului
Hettinger
Subiectul I
Subiectul II
051015202530Romberg cu ochii
deschiși
Romberg cu ochii închiși
Romberg sensibilizat cu
ochii deschiși
Romberg sensibilizat cu
ochii închișiUnipodal cu ochii
deschișiUnipodal cu ochii închișiComparația băieților după rezultatele finale a
testelor pentru echilibrul static
Subiectul I
Series 2

29
Subiectul nr. IV este o femeie de 40 de ani cu cel mai mare IMC (45) – obezitate gr.
III, are cele mai slabe rezultate la toate testele. A reușit totuși să -și îmbunătățească echilibrul
proactiv , a reușit să sară în cercuri la tras eul aplicativ. Cu toate acestea are o adaptare medie la
testul Ruffier Dikson.
Subiectul nr.V (F, 35 ani) are obezitatea de gradul I conform IMC . Inițial a avut
rezultate foarte bune la testul Romberg sensibilizat și la testul U nipodal cu ochii deschiși , dar
cu închiși rezultatel e au fost mult mai slabe tabel nr. 11 și figura nr. 16 . După trei luni s-a
îmbunătă țit echilibrul static ( Romberg sensibilizat cu 7 %, Unipodal cu 25%), echilibrul
reactiv a fost foarte bune de la început. La testul Hett inger subiec tul V a obținut cele mai bune
rezultatele figura nr. 15.

Figura nr. 14 Comparația rezultatelor finale la testul Hettinger ale subiec ților I II, IV și V
0246810degete sol
haluce la nas
flexibilitatea brațelor
coordonare cu rigla
prindere și ridicarea batistei
cu vărfurile piciorului
brațele spre vărfuri
picioarelorextensia trunchiului cu
măinile pe feseflotăriisăritura iepureluiridicarea capului și trunchiulComparația femeilor după rezultatele finale a testului
Hettinger
Subiectul III
Subiectul IV
Subiectul V

30

Figură 15 Comparația rezultatelor finale la echilib rul static ale subiec ților III, IV și V
În mare parte subiecții studiului nostru și -au ameliorat o ună parte a capacităților lor, și
considerăm că suntem în acord cu literatura de specialitate care spune că adulții și copii
prezent ând sindrom Down își pot îmbunătăți condiția fizică: forța musculară (Li at all, 2013),
echilibrul și controlul postural, prin antrenament fizic orientat specific.17

7.Concluzii
Adulții tineri cu sindrom Down care au făcut timp de trei luni, activitate fizică săptămânală
de patr u ori câte 50 minte, diferite tipuri de ativități fizice: z umba, karate și-au ameliorat
anumiți parametrii, după cum urmează:
– Echilibrul static
– Echilibrul proactiv
– Echilibrul reactiv
– Coordonarea
– Viteza de reacție
– Exersarea deprinderilor motrice de bază: tr ecere peste obstacole, aruncare, prindere
– Tonifierea musculaturi globale

17 Silva V, Campos C, Sá A, Cavadas M, Pinto J, Simões P, Machado S, Murillo -Rodríguez E, Barbosa -Rocha
N. Wii-based exercise program to improve physical fitness, motor proficiency and functional mobility in adults
with Down syndrome. J Intellect Disabil Res. 2017 Jun 6
051015202530Romberg cu ochii deschiși
Romberg cu ochii închiși
Romberg sensibilizat cu
ochii deschiși
Romberg sensibilizat cu
ochii închișiUnipodal cu ochii deschișiUnipodal cu ochii închișiComparația femeilor după rezultatele finale a testelor
pentru echilibrul static
Subiectul III
Subiectul IV
Subiectul V

31
Bibliografie

Campos C., Rocha N. B., Lattari E., Paes F., Nardi A. E. & Machado S. (2016) Exercise –
induced neuroprotective effects on neurodegenerative diseases: the key role of trophic
factors . Expert Review of Neurotherapeutics 16, 723 –34.
Dey, A., Bhowmik, K., Chatterjee, A., Chakrabarty, P. B., Sinha, S., & Mukhopadhyay, K.
(2013). Down Syndrome Related Muscle Hypotonia: Association with COL6A3 Functional
SNP Frontiers in Genetics , 4, 57.
Dicționarul de M edicină Larousse (1998), Ed. Univers Enciclopedic, București, pag. 194.
Fernhall B, Pitetti KH, Rimmer JH, McCubbin JA, Rintala P, Miller AL, Kittredge J, Burkett
LN. Cardiorespiratory capacity of individuals with mental retardation including Down
syndrome. Medicine and Science in Sports and Exercise . 1996; 28(3):366 -71.
Fozza, C., (1975 ) Îndrumar p rivind corectarea deficiențelor fizice la elevi , I.E.F.S., București.
Gherguț A (2001).: Psihopedagogia Persoanelor cu cerințe speciale , Editura Polirom,
Iași pag.148 -149
Gupta S, Rao BK, S D K (2011 ), Effect of strength and balance training in children with
Down 's syndrome: a randomized controlled trial .,Clin Rehabil. 425-32.
Lakatos Gy., Moldovan M. (2000 ): O dovadă că se poate , Editura Oradea pag.
13,14,17,101 -105
Lanningham -Foster L., Foster R. C., McCrady S. K., Jensen T. B., Mitre N. & Levine J. A.
(2009) Activitypromoting video games and increased energy expenditure . The Journal of
Pediatrics 154, 819 –23.
Marcu, V., Baștiurea, E., Stan, Zenovia, Chiculiță C. (2008) Determinarea dezec hilibrelor
musculare prezente la nivelul trunchiului Ed. Academică
Marius Bembea ( 2000 ) Genetică medicală și clinică Editura Universitatii din Oradea, pag.
187-189.
Marcu V., Matei C. (2009) Echilibrul Corp oral Ed. Univ. Din Oradea pag 9, 12 -14.
Maecu V.,Baștiurea E.,Stan Z.,Chiculiță C.. (2008) Determ inarea dezechilibrelor musculare
prezente la nivelul trunchiului Ed. Academică.
Rimmer JH, Yamaki K. (2006 ) Obesity and intellectual disability . Mental Retardation and
Developmental Disability Research Reviews .;12(1):22 -7.
Sbenghe, T., (1999) Baze teoretice și practice ale kinetoterapiei , Editura medicală București.
Sbenghe, T., (2002) Kinesiologie – stiința miscării , Editura medicală București.
Șerbescu, C. (2007) „ Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiției fizice (ediția a II -a rev ),
Ed. Universității din Ordaea
Silva V, Campos C, Sá A, Cavadas M, Pinto J, Simões P, Machado S, Murillo -Rodríguez
E, Barbosa -Rocha N . (2017 ). Wii-based exercise program to improve physical fitness, motor
proficiency and functional mob ility in adults with Down syndrome . J Intellect Disabil Res.
Whitt -Glover MC, Neill KL, Stettler N (2006 ). Physical activity patterns in children with and
without Down syndrome. Pediatric Rehabilitati on. 158-164.