SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE [601912]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE
CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

DISERTAȚIE

Conducător științific:
CONF. UNIV. DR. EC .
VALERIU BRABETE

Absolvent: [anonimizat]
2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABIL ITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE
CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

ANALIZA COMPARATIVĂ A TRATAMENTELOR
CONTABILE SPECIFICE OPERAȚIUNILOR DE LEASING ÎN
CONTEXT NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

Conducător științific:
CONF. UNIV. DR. EC.
VALERIU BRABETE

Absolvent: [anonimizat]
2016

CUPRINS:

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 1
Capitolul 1. Considerații generale privind contractele de leasing ………………………….. …………. 2
1.1. Istoricul contractelor de leasing și cadrul normativ aplicabil acestora. ………………….. 2
1.2. Definirea, clasificarea și criteriile de recunoaștere a contractelor de leasing ………….. 3
1.3. Avantajele și dezavantajele contractelor de leasing ………………………….. ………………. 12
Capitolul 2. Analiza comparativă referitoare la soluționarea contabilă a operațiunilor de
leasing ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 15
2.1. Contabilitatea contractelor de leasing ………………………….. ………………………….. ………… 15
2.1.1.Contabilitatea contractelor de leasing conform OMFP 1802/2014 ……………………. 15
2.1.2. Contabilitatea contractelor de leasing conform IAS 17 ………………………….. ………. 17
2.2. Contabilitatea contractelor de leaseback ………………………….. ………………………….. ……. 26
2.2.1. Contabilitatea contracte lor de leaseback conform OMFP 1802/2014 ……………….. 26
2.2.2. Contabilitatea cntractelor de leaseback conform IAS 17 ………………………….. ……. 27
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 29
Bibliog rafie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 1

1
Introducere

Într-o economie de piață aflată în dezvoltare, este aproape imposibil ca finanțarea să se
realizeze doar din surse interne: fonduri proprii, acestea fiind de cele mai multe ori insuficiente,
aparând ca necesară finanțarea din surse externe: leasingul sau creditarea, care au un impact
deosebit asupra activității agenților economici. Decizia majoră de alegere a finanțării externe și a
ponderii acesteia în raport cu finanțarea internă ocupă un loc central în activitatea întreprinderii,
deoarece capitalul împrumutat,dar și cel p ropriu comportă costuri care influențează rezultatul
financiar și economic al întreprinderii, în sensul diminuării acestuia.
În situația în care economia românească încearcă să se apropie din ce în ce mai mult de
economiile statelor dezvoltate, activitatea de leasing a evoluat,devenind un important finanțator
pentru investiții, acest lucru ducând la o reală creștere economică, fiind totodată un demers util și
necesar pentru consolidarea economiei de piață și pentru îmbunătățirea sistemului său funcțional.
Leasingul s -a dovedit a fi un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care doresc
achizitionarea de echipamente, utilaj, programe informatice, dar care nu dispun de sursele
financiare necesare achiziției și care nu pot obține credite bancare sau care n u doresc să piardă
bunurile mobile sau imobile din patrimoniu, punându -le gaj sau ipotecă la contractarea unui
credit bancar al cărui curs nu este în favoarea entițății.
Sistemele naționale de contabilitate sunt diferite apărând astfel dificultăți referito are la
întelegerea, acceptarea și confruntarea informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale. Din
această cauză, se dovedește din ce în ce mai necesară utilizarea de referențiale contabile, bazate
pe normele IAS -IFRS, în procesul de producție și comunicare al informațiilor , destinate
analiștilor financiari și investitorilor.
Referitor la leasing, de studiat este IAS 17, aplicat tuturor contractelor de leasing. Standardul
descrie, pentru locatari și locatori, politici contabile ce trebuie aplicat e multitudinii de tranzacții
de leasing. În cadrul acestuia este tratată diferența dintre contractele de leasing financiar și
operațional, recunoașterea și evaluarea activelor, datoriilor și informațiilor rezultate.
Scopul prezentei lucrări este acela de a oferii informații referitoare la apariția, evoluția și
tendințele acestui concept, de a clarifica dreptul de proprietate în cadrul contractului de leasing,
de reglementare și adecvare a capitalului, de cunoaștere a riscurilor pe care la implică
operațiun ea.
Prezenta lucrare este structurată în două capitole. Primul: ”Condiții generale privind
contractele de leasing”, tratează aspectele introductive ale contractului și operațiunilor de
leasing, istoricul contractelor de leasing și norme juridice care le re gmelentează, clasificarea
leasingului, varietăți de leasing, cu accent pe leasingul financiar și pe leasingul operațional,
avantajele și dezavantajele contractelor de leasing, caracteristicile principale ale leasingului în
România.
Originalitatea acestei lucrări rezidă din cea de -a doua parte: ” Analiza comparativă privind
soluționarea contabilă a operațiunilor de leasing”. În acest capitol sunt tratate operațiunile de
leasing din punct de vedere contabil; contabilizarea leasingului urmărind criteii de re cunoaștere
și de evaluare a activelor și datoriilor aflate în leasing. Una dintre preocupările principale este și
distincția și tratarea în mod diferit a contractelor de leasing și de leaseback.
Este neceasară această abordare contabilă a leasingului deoa rece, orice entitate trebuie să
cunoască la un moment dat starea partimoniului si a afecerii sale. Contabilitatea răspunde acestei
nevoi, ea putând fi definită ca o metodă de observare a rezultatelor economice care se produc în
entitate , a vânzărilor și cu mpărărilor pe piață,a plăților către furnizori și a încasărilor creanțelor –
clienți.
Concuzionând, lucrarea tratează în paginile sale, atât partea teoretică cât și partea practică a
operațiunilor de leasing. Plecând de la partea teoretică din primul capitol , în care sunt furnizate
informații despre întreaga industrie a leasingului (concept, elemente, rol, caracteristici), se
ajunge la partea practică, din cel de al doilea capitol, în care sunt comparate tratamentele
contabile la care este supus leasingul pe plan național și intenațional.

2
Capitolul 1. Con siderații generale privind cont ractele de leasing
1.1. Istoricul contractelor de leasing și cadrul normativ aplicabil
acestora.
Leasingul își are originea în istoria îndepărtată a omenirii, însă formele acestui tip de
operațiune, înregistrate în trecut, diferă cu mult față de complexitatea operațiunii d in zilele
noastre. Ca modalitate de finanțare, leasingul, a existat încă din perioada Egiptului antic și
Babilonului, anul 2000 î.h., iar primele reguli scrise ref eritoare la acesta se regasesc în Codul lui
Iustinian, în jurul anului 550 d.h., din vremea Imperiului Roman.
În forma sa modernă, leasingul, a apărut în SUA, în anii `50 ai secolului trecut, primele date
referitoare la leasing pe continentul european fii nd descoperite în Marea Britanie în secolul al
XIX-lea. În ultimii 30 ani leasingul ajunge la forma actuala, devenind o realitate economică și
financiară deosebit de importantă.
Etimologic, noțiunea de leasing vine din limba engleză de la verbul ”to lease” , dar ca efecte și
formă juridică, leasingul românesc seamănă mai mult cu ”cr édit-bail” din dreptul francez, decât
cu ” finance lease” din dreptul englez.
Dezvoltându -se din ce în ce mai mult leasingul a devenit, în ultimul timp, o alternativă la
creditul bancar, lucru ce a dus la dezvoltarea unei piețe specifice, cu reguli proprii, acaparând din
ce în ce mai mlt necesarul de finanțare al diferitelor active.
Din punct de vedere conceptual, operațiunea de leasing este tratat ă de standardul IAS 171,
revizui t, conform căruia: ” un contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează
locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă
convenită de timp.”2
Prin standard se identifică cele două părți ale contractului de leasing: locatorul și locatarul și
se stabilesc cele două forme importante ale leasingului: leasing financiar și operațional.
”În legislația românească , leasingul este definit ca fiind acea operațiune în care o parte,
denumită locator, se a ngajează la indicațiile unei alte părți, denumită utilizator, sa cumpere de la
un terț și să confere folosința și posesia unui bun mobil sau imobil, în scopul exploatării sale
comerciale sau pentru consum.”3
Prin abordare contabilă leasingul capătă statut de operațiune de credit, fiind principalul
finanțator al activelor. Bunul achiziționat cu ajutorul leasingului capătă, în contabilitatea
finanțatorului, forma împrumutului financiar, fiind înregistrat în conturi de imobilizări
financiare, iar în contabili tatea utilizatorului bunul capătă forma unui împrumut pe termen lung.
Prin contarctele de leasing, desfășurate pe piața mondială a leasingului, se câștigă anual peste
570 miliarde de dolari, din care 240 miliarde de dolari se câștigă pe piața americană, ia r 230
miliarde de dolari pe piețele europene.
Cadrul normativ aplicabil asupra contractelor de leasing este reglementat în prezent de
Ordonanța de Urgență nr. 51/1997 cu privire la operațiunile de leasing și societățile de leasing,
republicată, cu modifică ri și completări ulterioare, completată de legislația fiscală și vamală,
reprezentată prin Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015 , prin Normele de aplicare a
Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 44/2004, prin Codul Vamal, apobat pr in
Legea nr. 141/1997 și prin Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, aprobat prin Hotărârea de
Guvern nr. 1114/2001.

1 IAS 17 revizuit este elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate
și tratează operațiunile de leasing;
2 Hennie van Greuning, ”Standarde internaționale de raportare financiară -ghid pr actic” Ediția
a V-a, Editura Irecson, București, 2009, pag. 247;
3 Cornel Coca Constantinescu, ”Leasing financiar realitate și perspectivă”, Editura
Economică, București, 2006, pag. 22;

3
De menționat faptul că, activitate de lesing financiar este reglementată de Codul Fiscal, de
Legea nr. 58/1998 dar și de Ordonanța Guver nului nr. 51/1997, republicxată, cu modificările și
completările ulterioare.
1.2. Definirea, clasificarea și criteriile de recunoaștere a contractelor de
leasing
Odată cu trecerea timpului, leasingul a devenit o operațiune complexă prin înglobarea de
noțiuni, instituții financiare, tehnici finaciare, de contabilitate, de vânzare și de promovare.
O cercetatre mai aprofundată a leasingului, impune tratarea separată a operațiunilor de
leasing, pe de o parte și a contractului de leasing pe de altă parte. Astfel că: ” operațiunea de
leasing reprezintă un complex de raporturi juridice care cuprinde, pe lângă contractul propriu -zis
de leasing, toate celelalte consecinte legale izvorând din încheierea contractului.”4. Operațiunea
de leasing implică deci existența a trei părți: producătorul sau furnizorul de bunuri, finanțatorul
sau societatea de leasing și utilizatorul, fie el persoană fizică sau persoană juridică. Pe lângă
contractul de leasing propriu -zis, operațiunea de lesing implică și contractul de vânzare –
cumpărar e dintre furnizor și finanțator, contractul prin care se asigură bunul care face obiectul
leasingului și mandatul dintre finanțator și utilizator.
Numeroși autori nu fac diferența între contractul de leasing și operațiune de leasing, aceștia
tratându -le îm preună datorită importanței practice reduse a unei astefl de distincții.
Spre deosebire de operațiunile de leasing care cuprind suficient de multe contracte și mandate,
contractul de leasing cuprinde doar actul bilateral încheiat între finanțator și utiliz ator.
Literatura franceză stipulează faptul că, în cadrul ansamblului de convenții și contracte
unilaterale și complexe ce caracterizează operațiunile de leasing, contractul principal este cel de
leasing, în jurul acestuia fiind formate toate contractele a ccesorii.
Nici în literatura românească cele două noțiuni nu sunt tratate diferit, menționându -se că
diferența dintre operațiunea și contractul de leasing nu este întotdeaun pertinentă deoarece nu se
poate face distincție între drepturile dobândite și obl igațiile asumate odată cu asumarea
contractului chiar dacă părțile implicate sunt aceleași.
Acestea fiind spuse,deși diferențierea teoretică între cele două este clară, în prezenta lucrare se
va vorbi despre cele două noțiuni ca fiind vorba despre contract ul de leasing, fiind tratate
obligatoriu când se face vorbire despre acesta și operațiunile de leasing.
Conform art 1. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997: ”operațiunile de leasing sunt
acelea prin care o parte denumită locator/finanțator, trans mite pentru o perioadă determinată
dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită
locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar
la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba
natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă
părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract.”
” Convenția UNIDROIT asupra leasingului financiar internațio nal, semnată la Otawa
caracterizează leasingul ca fiind operațiunea prin care o parte încheie, la indicațiile altei părți, un
contract de furnizare cu o a treia persoană, în virtutea căruia dobândește un material, în condițiile
aprobate de utilizator, în p artea care îl privește pe el și încheie un contract de leasing cu
utilizatorul, prin care îi dă dreptul să folosească materialul în schimbul unei chirii.”5

4 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universul juridic, Bucur ești, 2010, pag .
12;
5 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universul juridic, București, 2010, pag.
15;

4
Din cele enunțate mai sus se pot desprinde elementele esențiale ale oricărui contract de
leasing:
– existența obligatorie a două părți, locatorul sau finanțatoru l și locatarul sau utilizatorul,
fiind prezentă, în unele definiții, și o a treia: furnizorl;
– schimbarea dreptului de proprietate, proprietar primar devenind utilizatorul, iar
proprietar secundar f inanțatorul;
– utilizatorul se obligă prin contract la plata ratelor de leasing;
– la sfârșitul perioadei contractuale utilizatorul poate opta pentru: cumpărarea bunului,
încetarea contractului sau prelungirea contractului fără a schimba natura leasingului.
Orice contract de leasing poate să fie clasificat în funcție de natura financiară sau
nonfinanciară, de implicarea furnizorului de bunuri în tranzacția de leasing, de criteriul teritorial,
de durata contractului sau de structura sumei finanțate.
Natura finan ciară sau nonfinanciară a contractului de leasing îl împarte pe acesta în :
 leasing financiar
 leasing operațional.
Leasingul financiar este contractul de leasing care are ca finalitate obținerea unui credit pentru
achizițonare ulterioară de bunuri. Constă în acordarea dreptului de folosință asupra bunului, care
face obiectul contractului, unui utilizator, fiind astfel un mijlocitor între furnizorul și beneficiarul
de bunuri.
Codul fiscal, prin art. 7 pct. 7 definește contractul de leasing financiar ca fiin d: ”orice contract
de leasing care îndeplinește următoarele condiții:
– în momentul în care contractul de leasing financiar produce efecte, riscurile și
beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul contractului sunt
transferate util izatorului;
– la momentul expirării contractului, dreptul de proprietate asupra bunului care face
obiectul contractului este transferat obligatoriu asupra utilizatorului;
– utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului la momentul expirării comtractului,
dar valoarea reziduală exprimată în procente este ori mai mică ori egală cu diferența dintre
durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, în raport cu durata
normală de funcționare maximă exprimată în procente;
– perioada de leasing (orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit)
depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul
contractului;
– valoarea totală a ratelor de leasing (mai puțin cheltuielile accesorii), este mai mare sau
este egală cu valoarea de intrare a bunului.”
Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 în art. 2 lit. d) definește rata de leasing financiar ca fiind: ”
cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, stabilită pe baza ratei dobânzii
conve nită între părți”.
În cazul contractului de leasing financiar, utilizatorul, dacă optează pentru cumpărarea
bunului la sfârșitul perioadei contractuale, beneficiind de un preț de cumpărare de cel mult 50%
din valoare pe care o are pe piață bunul, la momen tul la care se hotărăște achizișionarea lui.
Leasingul operațional este operațiunea de închiriere succesivă a unui bun, prin care se
urmărește folosirea temporară a lui, perioadele de închiriere ale bunului, acumulate, fiind mai
scurte decât durata de via ță a acestuia.
Codul fiscal, prin art. 7, pct. 8 definește leasingul operațional ca fiind: ”orice contract de
leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului
de proprietate, mai puțin riscul de valo rificare a bunului la valoare reziduală, și care nu
îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la punctul 7 lit. b),e); riscul de valorificare a
bunului la valoare reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la
începutul con tractului sau când contractul de leasing prevede în mod expres restituirea bunului la
momentul expirării contractului”. În contractul de leasing operațional în loc de rata de leasing se
vorbește despre chirie, care este stabilită prin acord între părți.

5
Cu toate aceste formulări și diferențieri, legea lasă loc de interpretări deoarece poate fi
considerat contract de leasing financiar, un contract ce a fost încheiat pe o perioadă de câteva
luni, care are ca finalizare restituirea bunului, fără ca riscurile să fie transferate către utilizator și
fără ca valoare a totală a ratelor de leasing să depășească măcar jumătate din valoarea reziduală;
acest lucru doar pentru simplu fapt că există posibilitatea ca utilizatorul să opteze pentru
prelungirea contractului.
Dacă inițial, un contract a fost la baza contract de leasing operațional, în condițiile în care se
utilizatorul optează pentru prelungirea acestuia se cerea neapărat necesară analizarea proporției
dintre perioada totală dea leasing și durata normală maximă de utilizare a bunului, iar dacă
această proporție este peste 80% contractul de leasing devine unul financiar.
În standardele intenaționale sunt evidențiate câteva diferențieri între cele două tipuri de
leasing. Astfel, fac parte din categoria leasingulu i financiar acele contracte care:
– prevăd transferul dreptului de proprietate , la sfârșitul perioadei contractuale;
– utilizatorul are posibilitatea optării pentru cumpărarea bunului, lucru probabil a se
întâmpla;
– perioada de leasing se poate suprapune cu durata de viață a bunului care face obiectul
contractului de leasing financiar;
– bunurile au o natură specializată ele putând fi folosite fără prea mul te modificări din
partea utilizatorului;
– orice câștig sau pierdere rezultată din fluctuațiile valorii re ziduale, revine automat
utilizatorului;
– utilizatorul unui bun care face obiectul contractului de leasing are dreptul de a denunța
contractul, însă orice pierdere survenită finanțatorului va fi la final suportata de cealaltă parte;
– beneficiarul contaractulu i are drep de prelungire a acestuia la o rată mai mică decât rata
pieței.
În Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 este prevăzut faptul că, calitatea de locator/finanțator o
poate avea doar o societate de leasing, indiferent care este natura leasinglui (financi ar sau
operațional). Așadar existența contactelor de leasing operațional este înlăturată, deoarece agenții
economici interesați de astfel de operațiuni pot încheia contracte de acesată natură doar dacă au
ca obiect de activitate desfășurarea operațiunilor de leasing. Lucru foarte rar întâlnit în practică.
De altfel, existența posibilității utilizatorului de a opta în alegerea condițiilor contractelor de
leasing scade interesul celor care au posibilitatea să încheie contracte de leasing operațional,
îndemnân du-i pe aceștia să opteze pentru alte forme, mai simple, prin care să -și valorifice
dreptul de proprietate.
Acestea fiind spuse, consider ca este neapărat necesară elaborarea unui regim juridic mai
complex și mai bine definit referitor la condițiile de val idare și la efecte și avantaje în raport cu
locațiunea, astfel încât să nu se mai opteze de cele mai multe ori pentru aceasta, în ceea ce
privește contractele de leasing operațional.
Un alt criter iu care clasifică contractele de leasing se referă la gradu l de implicare a
furnizorului de bunuri în tranzacția de leasing. Acest criteriu împarte leasingul în:
– leasing direct, unde calitatea de finațator este cumulată cu cea de furnizor;
– leasing indirect, unde furnizorul este reprezentat de o persoană sau societ ate de leasing,
iar finanțatorul este o entitate care are acest obiect de activitate.
După durata contractului de leasing sunt întâlnite două tipuri de contracte: pe termen scurt,
categorie căreia i se suprapune leasingul operațional și pe temen lung, căru ia i se suprapune
leasingul financiar.
Un alt criteriu de departajare este criteriul teriorial, care stabilește două forme de leasing:
intern sau național și extern sau intenațional.
În funcție de structura sumei finanț ate, contractul de leasing poate fi b rut sau net.
Leasingul brut este caracterizat de obligația finanțatorului, care este una și aceeași persoană
cu furnizorul, de a asigura pe lângă folosința liniștită a bunului și folosința utilă a acestuia. Tot

6
finanțatorul instruiește personalul utilizato rului, în vederea întreținerii și reparării
echipamentelor, a oferirii de servici tehnice și de service ori de câte ori este nevoie.
Fără a se suprapune total, lesingul operațional este de cele mai multe ori un tip de leasing brut.
Un motiv principal ar fi faptul ca ratele de leasing cuprind cheltuielile de întreținere și reparare,
primele de asigurare a bunurilor și cele de instruire a personalului, motiv pentru care ratele de
leasing sunt crescute. Acestea nu se reduc odată cu scurgerea perioadei contract ului, deoarece
intervine uzura bunului dat în folosință, astfel că aceste cheltuieli continuă să crească.
În ceea ce privește leasingul net, cheltuielile de reparație, întreținele, cheltuielile cu asigurarea
bunului și cele cu instruirea personalului cad î n sarcina utilizatorului. De cele mai multe ori
leasingul financiar este un tp de leasing net.
Un alt criteriu de determinare a multitudinii de forme de leasing este natura obiectului
contractului de leasing. În funcție de acest criteriu leasingul poate fi mobil iar, tranzacția se
realizează cu bunuri de natură mobilă sau poate fi imobil iar, bunurile care se tranzacționează
sunt imobile.
Leasingul mobiliar si leasingul imobiliar sunt definite de Ordonanța Guvernului nr. 51/1997
în art. 1 alin. (2) astfel: ” operațiunile de leasing care au ca obiect bunuri imobile prin natura lor,
sau care devin imobile prin destinație, precum și bunurile mobile, aflate în circuitul civil, cu
excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de treatru, a manuscri selor, a
brevetelor, a drepturilor de autor și a bunurilor necorporale”.
În practică, ceea mai mare pondere dintre aceste două forme, o au contractele de leasing
mobiliar care au ca obiect de tranzacționare autovehicule și calculatoare, echipamente și util aje
de producție, toate necesare pentru dezvoltarea activității comerciale.
Contractele de leasing mobiliar care au ca obiect autovehicule și aparatură din domeniul I.T.
achiziționează în leasing un bun din aceste domenii și dau la schimb bunuri de acelaș i fel dar
uzate, astfel că valoarea totală a leasingului se modifică cu valoarea celor date în schimb.
Din ce în ce mai des a apărut și s -a dezvoltat leasingul de personal. Cu durate mai scurte sau
mai lungi, scopul acestor contracte este de a satisface n evoile temporare de angajati ale
societăților mici sau mijlocii. Practica presupune ”închirierea” de personal, de la agenți de
vânzări până la directori, pe perioade ce se referă la câteva zile sau la câteva luni.
Apărut în România în urma necesităților d e găsire a unor metode eficiente de privatizare a
regiilor autonome și a societăților și companiilor naționale, leasingul imobiliar finanțează bunuri
imobile: locuințe, clădiri de birouri și de producție etc., cu termene de reliare lungi și valori mari.
Modalitățile de realizare ale acestuia constau în: licitație deschisă cu strigare , negociere
directă și, de asemenea, schimbarea contractelor de închiriere sau locație de gestiune vechi, cu
altele noi care au ca beneficiar întreprinderea mică sau mijlocie. De asemenea, leasingul
imobiliar presupune introducerea unor clauze irevocabile de vânzare care să -l avantajeze pe
utilizator. Reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 dar și de Codul fiscal, prin
îndeplinirea tuturor acestor condiții contractele de leasing imobiliar pot fi considereate contracte
de leasing financiar.
”În funcție de actul normativ care îl reglementează, leasingul imobiliar cunoaște trei
subdiviziuni: leasingul imobiliar reglementat de O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea
societăți lor comerciale, leasingul imobiliar reglementat de legea nr. 346/2004 privind stimularea
înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și leasingul imobiliar prevăzut ca
varietate de leasing în reglementarea -cadru -O.G. nr. 51/1997”.6
Leasing ul imobiliar privind privatizarea societăților comerciale, a apărut ca modalitate de
privatizare a societăților la care acționar majoritar este statul sau o autoritate a administrației
publice locale, a regiilor autonome sau a societăților naționale, având ca obiect al contractului
activele din categoria cărora fac parte bunuri sau investiții fără finalizare,aflate în deținerea unor
persoane juridice, dar care pot să funcționeze separat: secții, ateliere, ferme, spații comerciale,

6 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universul Juridic, București, 2010, pag.
33;

7
de cazare sau de alimenta ție publică, unități și subunități de producție, de comercializare sau de
prestări servicii.
Având drept caracteristică obligația de vânzare , leasin gul imobiliar poate fi înstrăina t prin
licitație deschisă cu strigare sau prin negociere directă . Pentru înc heierea contractelor de leasing
este necesar ca societățile comerciale, la care statul sau autoritatea administrației publice este
acționar majoritar, să obțină aprobare de la adunarea generală a acționarilor sau de la consiliul
de administrație. În cazul regiilor autonome, pntru vânzarea acestora este necesar avizul
ministerului de resort.
Pentru contractele de leasing, finanțatorii primesc de la utilizatori sume pe care le pot folosi
pentru: plata datoriilor către bugetul de stat sau bugetele locale , plata datoriilor către bugetul
asigurărilor sociale de stat și către bugetele fondurilor speciale, realizarea de investiții, de
cheltuieli pentru adaptarea la condițiile de protecție a mediului, finanțarea activităților pe car e le
au ca obiect de activitat e, plata salariilor personalului societăților comerciale.
Printre elementele contractului de leasing imobiliar sunt enumerate: părțile contractului,
activul care face obiectul contractului, valoarea contractului de leasing, durata leasingului,
termenul de plată al ratelor, clauza obligatorie de vânzare în favoarea utilizatorului, răspunderea
utilizatorului pentru riscurile de exploatare a activului și pentru pagubele aduse acestuia,
însușirea de către utilizator a cheltuielilor de exploatare și a celor care decurg din dreptul de
proprietate, îmbunătățirile și investițiile aduse activului de către utilizator sunt deduse din preț
sau din ratele scadente.
Prin contractul de leasing imobiliar referitor la dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii,
reglementa t de Legea 346/2004, se prevede că întreprinderile din această categorie au prioritate
la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor regiilor autonome, societăților sau
companiilor naționale sau cele cu capital majoritar de stat.
Există și aici do uă modalități de încheiere a contractelor de leasing imobiliar: când I.M.M –
urile au acces prioritar la bunurile societăților de stat și când se schimbă contracte de închiriere
sau asociere cu participațiuni sau locații de gestiune.
Și în cadrul acestui tip de contract de leasing imobiliar există posibilitatea optării pentru
cumpărarea bunului la sfârșitul perioadei contractuale, prețul fiind stabilit pe baza unui raport de
evaluare întocmit de un expert acceptat de ambele părți.
”Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr.346/2004, regiile autonome, societățile sau companiile
naționale și societățile cu capital majoritar de stat, sunt obligate ca în termne de 90 zile de la
data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii, să încheie contracte le de leasing
cu clauză irevocabilă de vânzare sau să asigure accesul prioritar la leasingul activelor
disponibile”.7
O deosebire între cele două contracte de leasing, cel care privește privatizarea și cel care se
referă la dezvoltarea I.M.M -urilor, este aceea că finanțatorii nu au dreptul de a decide încheierea
sau nu a contractelor, ei fiind obligați de către instanțe judecătorești, să doneze activele pe care le
posedă acelor întreprinderi mici și mijlocii care îndeplinesc condițiile prevăzute în actul
normativ.
În cadrul contractului de leasing imobiliar, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 51/1997,
este prevăzut obligatoriu că finanțatorul trebuie să aibă calitatea de societate de leasing.
”Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 reglementează o serie de situații, care diferă în funcție de
obiectul contractului, astfel:
– obiectul contractului este: realizarea unei construcții pe terenul utilizatorului. Contractul
dă finanțatorului drept de proprietate asupra clădirii și drept de folosință asupra terenului,
dacă nu s -a stablit altfel, stabilindu -se și că perioada de înapoiere a ratelor de leasing să
înceapă odată cu recepția construcției.

7 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universul Juridic, București, 2010. pag.
43;

8
Esența acestui contract este că finanțatorul încheie contract de antrepriză cu furnizorul,
obiectul fiind realizarea cons trucței, dată ulterior, prin leasing, utilizatorului.
– obiectul leasingului imobiliar este: obținerea dreptului de a clădi o construcție pe terenul
finanțatorului. Perioada de rambursarea a ratelor începe, ca în primul caz, la primirea
construcției. Prin co ntract utilizatorul are drept de proprietate asupra clădirii și drept de
folosință asupra terenului, situație inversă față de realizare a construcției pe terenul
utilizatorului.
– leasingul imobiliar cuprinde și construcțiile existente proprietete, sau care urmează să
devină, ale finanțatorlui, contruite pe terenul proprietate a acestuia sau pe un teren pe care are
un drept. În aceste condiții, în cazul în care finanțatorul se decide să apeleze la sistemul de
leasing are drept de proprietate asupra clădirii și terenului, iar utilizatorul are drept de
folosință asupra acestora.
– o a patra situație privește că obiectul leasingului sunt construcțiile existente proprietate a
finanțatorului, construite pe terenul său sau pe terenul unui terț asupra căruia are drept de
folosință. Perioada de rambursare a ratelor de leasing începe la recepționarea construcției de
către utilizator. Finanțatorul are drept de proprietate asupra clădirii și drept de proprietate sau
drept de folosință asupra terenului”.8
Pe piața lesingulu i există o multitudine de varietăți de contracte de leasing, dar am ales să
tratez doar câteva forme deosebite din punct de vedere al calității operațiunilor și prezenței tot
mai acerpe pe piața mondială a acestor operațiuni.
Leaseback (sale and leaseback)
Contractul de leaseback se referă la vânzarea de bunuri către societatea de leasing de către
beneficiar, acesta preluându -l ulterior cu titlu de închiriere, în schimbul promisiunii societății de
a-l revinde la sfârșitul contractului.
Scopul închirierii e ste reprezentat de obținerea de mijloace financiare de către utilizator. În
cazul sale and leasebeack (vânzării și închirierii înapoi) , utilizatorul care deține mijloace tehnice
dar nu are mijloace financiare necesare pentru a -și desfășura activitatea, de cide vțnzarea acestora
fără a pierde dreptul de folosință al lor.
Ca o variantă a leaseback -ului apare, leasingul combinat, care presupune suplimentar față de
operațiunea de leaseback posibilitatea reînchirierii bunurilor care fac obiectul tranzacției cătr e
terți.
În cadrul acestui tip de contract părțile, furnizorul și utilizatorul, sunt una și aceeași persoană .
Înregistrarea în contabilitatea vânzătorului -utilizator a acestei operațiuni de leasing presupune
modificări în structura bilanțului, activul re spectiv fiind înregistrat ca ieșire de imobilizări
corporale, concomitent cu creșterea intrărilor de numerar, urmând apoi înregistrarea contractului
de leasing și a creșterii activului prin revenirea la structura inițială de imobilizare corporală.
Leasingu l de proiecte/leveraged leasing
Este o formă de leasing utilizată pentru tranzacții de valori mari, în care finanțatorul asigură
valoarea bunului doar parțial din surse proprii, restul sumelor fiind acoperite din împrumuturi
contractate de la alte unități de credit, garantate sau negarantate, care, în schimbul dobânzii își
recuperează investiția direct de la utilizatorul fnal.
Leasingul programelor pentru calculator
Consider că, într -o oarecare măsură, această formă a leasingului încalcă dreptul de propri etate
intelectuală și totodtă reglementările ce afirmă ca acest drept nu poate face obiectul unui contract
de leasing.
În toate domeniile sociale informatizarea constă în utilizare computerelor și a programelor
special create și adaptate acestora, a deveni t un pion principal fără de care activitatea nu ar mai fi
performantă, ar fi înceată sau chiar nu ar mai putea exista.
Acest fapt a dus la dezvoltarea pieței programelor de calculator prin apariția unor programe
mai mult sau mai puțin complexe, a căror nec esitate e din ce în ce mai pregnantă.

8 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universul Juridic, București,2010, pag. 46

9
Cum nu toți agenții economici au la dispoziție resurse suficiente pentru a achiziționa și
beneficia de avantajele certe pe care le oferă aceste programe, legiuitorul român a considerat
necesară includerea dreptului de folosință al acestor programe în raza de acțiune a operațiunilor
de leasing.
Achiziționarea prin leasing a programelor de calculator este posibilă numai dacă titularul
dreptului de autor a autorizat această operațiune. Așadar, procedura este ca în cazul o ricărui
contract de leasing, finanțatorul, care este și proprietar al unui program informatic, cedează
pentru o perioadă stabilită de comun acord, utilizatorului, dreptul de utilizare al programului
respectiv. Utilizatorul trebuie să solicite acest lucru ș i să se angajeze în plata unor rate de leasing
periodice, optând la sfârșitul perioadei pentru achiziționarea definitivă a bunului, prelungirea
contractului sau încheierea acestuia.
În art. 8 al Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 este menționat: ”contractel e de leasing care au
ca obiect dreptul de utilizare al programelor pentru calculator, constituie titlu executoriu dacă
utilizatorul nu renunță la dreptul de utilizare, nu dezinstalează programul și șterge copiile de
siguranță, precum și, după caz, nu resti tuie suporții și documentația aferentă programului pentru
calculator, în următoarele situații:
– la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării
bunului, respectiv opțiunea dobândirii dreptului definitiv de utilizare al programului sau a
prelungirii contractului;
– în caz de reziliere a contractului din vina exclusivă a utilizatorului”.
Contractul de leasing acționar/ cr édit-bail d `actions
Presupune o succesiune de etape: o societate pe acțiuni, mică sau mijlocie, își ma jorează
capitalul prin emiterea de noi acțiuni subscrise unui fond de investiții. Fondul de investiții
plasează acțiunile în locațiune la societatea care le -a emis și plătește pentru acestea o sumă
periodică denumită rentă. Cănd expiră contractul societate a emitentă poate să își răscumpere
acțiunile la o sumă stabilită cu fondul de investiții luând în considerare ratele plătite.
Deducem deci că vorbim despre o formă de leaseback care are ca obiect acțiuni.
Această variantă de leasing este întâlnită și pe pl an intenațional, mai exact în Frnața, unde
poată denumirea de ”cr édit-bail” și ”location -vente”.
În acest caz noțiunea de locațiune9-vânzare este complexă, presupuând existența a două
situații diferite:
– când între părți se încheie o locațiune propriu -zisă, unde, de la sfârșitul contractului, este
subliniat faptul că dreptul de proprietate se transferă la sfârșitul perioadei;
– când există o nesigurață cu privire la transferul dreptului de proprietate. Locatarul nu
devine automat proprietar la sfârșitul contra ctului, el având posibilitatea să opteze.
Această varietate de ”location -vente ” este întâlnită foarte rar în în materie mobiliară sau în
cazul locațiunii unui fond de comerț care așteaptă, la sfârșitul contractului,o promisiune de
cesiune.
Contractul de ”c rédit-baile” din legislația franceză, este un credit/împrumut ce urmează să fie
rambursat din ratele de leasing pe care le plătește utilizatorul în schimbul dreptului de folosință
al bunului pentru a cărui achiziționare s -a luat creditul.
Obiectul contrac tului se referă la imobile de folosință profesională, sau echipamente și utilaje
ce aparțin unui fond de comerț. Și operațiune de ”cr édit-bail” presupune decizia optării, la
sfârșitul perioadei, de a opta pentru cumpărare, de a -l returna sau de a prelungi contractul.

9 Locațiunea este ope rațiunea asemănătore contractului de leasing, în care orice persoană
poate a vea calitatea de locator, care, în schimbul dreptului de folosință, platește o
contravaloare sub forma unei chirii și care îl obligă pe locator să ofere garanție pentru vicii
ascunse ale bunului.

10
Leasingul având mai mulți utilizatori sau mai mulți finanțatori
Este recunoscut în țara noastră ca variantă de leasing prin art. 23 din Ordonanța Guvernului
nr. 51/1997. Presupune existența mai multor utilizatori și a acordului dintre aceșt ia , fiecare
utilizator fiind obligat la pata unei rente direct proporțională cu durata de folosire a bunului care
face obiectul contractului de leasing. Existența mai multor finațatori este posibilă datorită
faptului că, societățile de leasing , au dreptul să contracteze împrumuturi de la diferite unități de
credit; între pluritatea de finanțatori și cea de utilizatori existând o legătură contractuală.
Leasingul experimental
Tehnică de promovarea a vânzărilor, presupune închirieri de bunuri pe termene scurt e, câteva
luni, în scopul studierii reacției consumatorilor la utilizarea lor, urmând ca la finele contractului,
dacă reacția este pozitivă să se achiziționeze bunul sau, din contră, dacă reacția este negativă,
bunul este restuitu it.
Comparat cu vânzarea -cumpărarea pe gustate/încercate, bunul care face obiectul contractului
de leasing experimental poate fi returrnat dacă nu îndeplinește condițiile de formă și de fond,
perioada de leasing experimental fiind egală cu durata folosirii bunului în ipostaza de v ânzare –
cumpărare pe încercate, acest lucru arătând că leasingul experimental nu poate fi considerat a
afecta bunul care face obiectul contractului.
Master leasing
”Printr -un master lease se înțelege un contract cadru de leasing încheiat între utilizator ș i
finanțator”10, obiectul contractului fiind containerele.
Wet lease
Prin aceste contracte de leasing se tranzacționează obiecte de dimensiuni mari și foarte mari
cu o valoare la fel de însemnată. În această categorie intră navele și aeronavele.
Purtând și denumirea de ”big -ticket leasing”11 sau large -ticket leasing”, aceste operațiuni sunt
extrem de complexe, gradul de complexitate nereferindu -se neap ărat la dimensiunile lor fizice, ci
mai degrabă la operațiunile pe care le suportă. Pe celălalt taler al bal anței stau ”small -ticket
leasing” care nu au ca obiect al contractului echipamente și utilaje de valoare foarte importantă,
ele se rezumă la electrocasnice, case de marcat, calculatoare, fotocopiatoare, echipamente de
telecomunicații.
Renting
Termenul de ” rent” se folosește de cele mai multe ori pentru a desemna chiria în cadrul
contractelor de leasing sau de locațiune.
În contractele de renting obiectele care se tranzacționează fac parte din categoria celor care
sunt supuse uzurii fizice și morale odata I .T. Proprietarul acestor echipamente este obligat să
asigure funcționarea optimă a acestora, să ofere consultanță tehnică co -contractantului, să asigure
funcționarea continuă a bunului și să se ocupe de service -ul acestuia. În schimbul acestor servicii
dar și pentru dreptul de folosință pe care îl are asupra acestor echipamente tehnice, utilizatorul se
obligă la plata unor rate.
Se poate concluziona că: ”o operațiune de renting presupune deci o locațiune însoțită de alte
contracte, prin care, dacă este cazu l, unul este de transport și altul de transfer de tehnologie”.12
În România, contractele de renting sunt caracterizate prin închirierea pe perioade scurte de
timp, ziua sau ora, obiectul contractului este reprezentat de mijloacele de transport sau utilajele
de construcție, la care locatorul este obligata să le asigure garanția funcționării optime și lucrările
de întreținere și reparații.

10 Sergiu Popovici, ”Contractul de leasing”, Editura Universu l Juridic, București, 2010, pag.
53;
11 Sergiu P opovici, ”C ontractele de leasing”, Editura Universul Juridic, București, 2010, pag.
53;
12 Sergiu Popovici, ”Contractele de leasing”, Editura Universul Juiridic, București, 2010, pag.
54;

11
Leasingul furnizor/ ”vendor leasing”/”captive leasing”/”programele de vânzare”13
Caracteristic acestor varietăți de leasin g este faptul că, finanțatorul este una și aceeași
persoană cu producătorul sau reprezentantul producătorului pentru activul supus finanțării.
Deținând un ansamblu de mijloace și metode, finanțatorul/producătorul își susține, pe de o parte,
producția propr ie de bunuri, iar, pe de altă parte, asigură utilizatorului o multitudine de servicii
complexe dacă aceștia optează pentru activul său.
Referitor la programele de vânzare, în practică, există două programe cunoscute ca fiind cele
care utilizează mai des le asingul pentru a -și vinde bunurile și anume: vânzarea angro și vânzarea
en detail. Spre exemplu, în programele de vânzare angro finanțatorul aduce doar sursa de capital
necesară vânzătorului și îi asigură acestuia din urmă dreptul de folosință și dreptul d e
subînchiriere al bunului tranzacționat.
Este de meționat că în cadrul acestor programe se creează parteneriate între producători și
societăți de leasing, astfel încât, fiecare își aduce aportul la bunul mers al lucrurilor. Orice
vânzător care încearcă să conducă programele de vânzare nu are șanse de reușită din cauza
costurilor exorbitante care îl împiedică să construiască societatea de leasing prin care să -și vândă
propriile produse altor societăți de leasing externe. Așadar, vânzătorii apelează la socie tăți de
leasing pentru a le determina nivelul de bonitat al clientului, acestea din urmă furnizându -le
producătorilor informații despre cum să vândă bunurile.
Se cunoaște foarte bine faptul că, orice contract de leasing este incompatibil cu procesul de
producție al bunurilor care fac obiectul contractului.
În România această varietate a leasingului nu este încă bine definită deoarece este nevoie de
retehnologizarea industriei românești, piețele internaționale sunt interesate în menținerea acestei
situații ele având o piață unde să -și deschidă produsele.
Varietăți de leasing practicate în Regatul Unit
Pe plan intenațional, contractele de leasing sunt mult mai complicate decât existența unor
raporturi între furnizor, finanțator și utilizator.
”Leasingul în care utilizatorul este mandatar fără reprezentare a finanțatorului există dacă
acesta îl autorizează pe utilizator să achiziționeze bunul pe seama sau în numele său, utilizatorul
fiind doar intemediar între furnizor și finanțator, fără ca furnizorul să aib ă cunoștință despre
această reprezentare.”14 În această situație, finanțatorul rămâne anonim, însă există dezavantajul
ca utilizatorul să depășească limitele atribuțiilor sale.
O altă varietate de leasing poartă denumirea de leasing novat, caracterizat prin faptul că,
utilizatorul încheie contracte de vânzare -cumpărare cu furnizorul, înaintea legaturilor sale
contractuale cu finanțatorul. Prin acordul celor trei părți operațiunea poate să se transforme din
vânzare -cumpărare, în contract de leasing financiar sau contract de leaseback.

13 Cornel Coca Constant inescu, ”Leasing financiar realitate și perspectivă”, Editura
Economică, București, 2006, pag. 35;
14 Sergiu Popovici, ”Contractele de leasing”, Editura Universul Juridic, București, 2010, pag.
55;

12
1.3. Avantajele și dezavantajele contractelor de leasing
În ultimele decenii leasingul s -a dovedit a fi o importantă sursă de finanțare a investițiilor,
obiect al lesingului fiind ativele de pănă la cele mai diverse, de la echipamente și utilaje utilizate
în procesul de producție sau desfacere, active mobiliar sau imobiliare, autorurisme personale sau
pentru societăți, ajungând chiar la personal productiv sau conducător.
Încheiate la cererea utilizatorilor, contractele de leasing sunt o opțiune în defavoarea
creditelor clasice, ele încurajând întreprinderile spre dezvoltare și oferind creditorului garanția
dreptului de proprietate și protejându -l de orice riscuri.
Avantajele pe care un astfel de contra ct le oferă investito rilor sunt:
– procedura de semnare este rapidă și nu implică costuri însemnate, comparativ cu un
împrumut pe termen lung, nu necesită garanții de nicio natură și este scutit de orice taxe și
impozite;
– asigură finațarea totală a bunului care face obiectul con tractului de leasing, fără a fi
nevoie ca investitorul să participe cu capital propriu, acesta fiind obligat la plata unor rate care
intră în categoria chetuielior și care se deduc din veniturile impozabile;
– deoarece se achită imediat, investitorul poate t rece la obținerea, în termeni cât mai buni,
de echipamente sau de imobile;
– durata contractului și valoarea ratelor de leasing se stabilesc în funcție de puterea
economică a entității;
– la sfârșitul perioadei contractuale, contra unei sume stabilite inițial, investitorul poat e să
intre în posesia bunului;
– bilanțul întreprinderii și structura capitalului sunt supuse unei îmbunătățiri de imagine;
– asigură protecția in vestitorului de uzura morală a echipamentelor acesta putându -le
înlocui fără un efort financiar prea mare;
– pentru bănci , leasingul oferă posibilitatea de dezvoltare a portofoliului de clienți;
– orice societate de leasing beneficiază de importante avanataje fiscale: degrevări de taxe
și impozite, posibilitatea construirii de depozite neimpozabile;
– prin deținerea dreptului de proprietate al bunului, societățile de leasing, sunt protejate
de riscul de faliment al utilizatorului.
După cum spune o zicală românească ”orice pădure are și uscături”, după ce am prezentat
motivele pentru care ar trebui să ape lăm la un contract de leasing, trebuie să subliniem și
dezavanatajele acestei operațiuni. Astfel, printre dezavantaje se numără:
– în anumite situații leasingul se dovedește a fi mai costisitor decât apelarea la un credit
bancar. Investitorul se bucură de de ducerile de care poate beneficia fără a se gândi că acestea
ascund cumva adevărata valoare a contractului;
– în cazul deținerii unor echipamente în leasing nu se mai poate beneficia de amortizarea
fiscală a acestora, însă ratele de leasing sunt scutite de pl ata impozitelor;
– societățile care dețin echipamente în leasing se lovesc de neîncrederea băncilor în a le
acorda credite bancare;
– utilizatorul trebuie să se supună contractelor efectuate cu scopul de a stabili dacă
echipamentele sunt utilizate în mod cores punzător;
– în cazul în care există evenimente de forță majoră răspunderea pentru daunele provocate
este a utilizatorului. În funcție de gravitatea daunelor finanțatorul poate să hotărască
întreruperea legăturilor contractuale , lucru ce se realizează odată c u ridicarea bunului de la
utilizator și cu solicitarea plății, acestuia din urmă, a tuturor ratelor de leasing rămase până la
sfârșitul contractului;
– contractele de leasing se dovedesc eficiente în condițiile în care, pe toată durata
contractului, există p osibilitatea de exploatare a bunului care face obiectul contractului;
– după finalizarea primului contract de leasing, dacă utilizatorul optează pentru încetarea
acestuia, există posibilitatea să nu se mai găsească alți utilizatori;

13
– când, prin contractele d e leasing, se înstrăinează doar dreptul de folosire nu și dreptul de
proprietate, poate intervenii deteriorarea bunului din cauza utilizării neconforme sau din cauze
greu de stabilit;
– în cazul în care, beneficiarul ar apela și ar obține un credit cu condiț ii avantajoase,
atunci el nu ar mai fi atras de apelarea la contractele de leasing acestea părândui -se că nu mai
răspund necesităților sale.
Am enumerat mai sus avantajele și dezavantajele generale legate de un contract de leasing, în
cele ce urmează voi prezenta analiza comparativă cu operațiuni care pot substituii leasingul .
Leasingul sau vânzarea cumpărarea
Dacă prin contractul de leasing se poate transfera numai dreptul de folosință sau și dreptul de
folosință și dreptul de proprietate, prin contractul de vânzare -cumpărare se transferă obligatoriu
dreptul de proprietate al bunului care include în el și dreptul de folosință .
Am specificat deja că operațiunea de leasing este o importantă tehnică de finanțare, astfel că,
în legislația românească sunt surpr inse câteva principii care îi determină importanță:
– nu dreptul de proprietate al bunurilor care fac obiectul contractului generează profit, ci
tocmai dreptul de folosință al acestora;
– dacă în patrimoniul entității există bunuri vechi, depășite din puncte d e vedere tehnic și
tehnologic, acest lucru nu aduce niciun beneficiu activității economice a deținătorului lor;
– cu un minim de capital, se pot obține în folosință bunuri moderne și performante, care
ar aduce beneficii activității economice prin creșterea eficienței și a volumului afacerii, deci
prin obținerea de profit.
Din cele enunțate se desprind avantajele clare ale contractului de leasing în detrimentul unei
vânzări -cumpărări clasice. Dezavantajele deținerii dreptului de folosință se diminuează spre
sfârșitul perioadei contractuale când utilizatorul are posibilitatea să intre în proprietatea bunului.
Avantajele de care beneficiază utilizatorul se răsfrâng și asupra furnizorului lucru care nu se
aplică și în cazul dezavantajelor, întrucât furnizorului v inde pe loc, la sfârșitul contractului,
bunul care face obiectul contractului, plata realizându -se integral.
Leasingul sau locațiunea
Elementul de distincție dintre cele două, leasing și locațiune, este reprezentat de dreptul de
opțiune exercitat la sfârși tul contractului. În cadrul contractului de leasing, utilizatorul optează,
când contractul încetează, pentru cumpărarea bunului sau pentru prelungirea contractului, în
cazul contractului de locațiune însă acest lucru este posibil numai după ce locatarul ob ține
acordul locatorrului.
Deși este proprietarul bunului, finanțatorul, în cadrul contractului de leasing, nu răspunde
pentru dispariția acestuia și nu gaantează defectele ascunse ale activului. Acest aspect este un
avantaj pentru finanțator și un dezavan ataj pentru utilizator.
În cadrul contractelor de locațiune finanțatorul nu este parte a contractului, așadar în calitatea
pe care o îndeplinește acesta este înțeles când optează pentru realizarea de contracte de leasing
financiar și nu de contracte de loc ațiune.
Leasing sau credit banca r
Pentru un utilizator, lipsa de moment a lichidităților necesare achiziționării de bunuri nu este
un impediment, el având posibilitatea să intre în drept de folosință temporară a acestora dar nu și
în drept de proprietate. În funcție de capitalul disponibil utilizatorul optează pentru vânzarea –
cumpărarea clasică, pentru un credit bancar, sau pentru un contract de leasing.
Creditul bancar este o variantă mai costisitoare a contractului de leasing, el trebuind garantat
cu bunu ri din proprietatea clientului, clientul fiind supus la plata unor dobânzi și comisioane
pentru serviciile oferite. De asemenea, creditul bancar presupune obligația de a plăti un avans,
avans existent și în cadrul unor contractelor de leasing, dar cu o va loare mult mai mică.
Dacă persoanele fizice sau juridice trec peste aceste impedimente, pe care le impune creditul
bancar, contractul de leasing nu mai prezintă interes, fiind nesatisfăcător și mult prea complicat.

14
Consider că o caracteristică comună atât contractele de leasing, cât și creditel or bancare este
faptul că utilizatorul acestora nu este proprietarul de drept al bunului, decât la sfârșitul
contractului, obligatoriu în cazul creditelor și opțional în cadrul leasingului.
Acest lucru reprezintă u n dezavantaj pentru utilizator deoarece acesta trebuie să -i asigure
finanțatorului posibilitatea evaluării periodice a stării bunurilor, iar în caz de distrugere fortuită a
acestora sau de utilizare necorespunzătoare, să plătească pentru ele.
Și ratele de leasing sunt în dezavantajul utilizatorilor deoarece sunt mai mari decât ratele
stabilite prin contractele de credit.
Toate aceste dezavantaje ale utilzatorilor se constituie în avantaje pentru societățile de leasing,
ele fiind proprietarii de drept ai bun ului care face obiectul contractului, nu suportă riscul pieirii
fortuite și beneficiază de deduceri fiscale.
Dezavantajele finanțatorilor, care se referă la imposibilitatea înapoierii creditului sau la
exploatarea necorespunzătoare a bunului, de către uti lizator, în cadrul leasingului, sunt puțin
probabile, acesta fiind asigurat în caz de faliment al utilizatorului.
Din cele scrise mai sus, avanatajele leasingului față de cele ale creditelor bancare au
importanță mai mică față de dezavantaje.
Caracteristic ile principale ale leasingului în România
Născut din clasicele operațiuni de credit, leasingul are la bază orientarea spre dezvoltarea
investițiilor și completarea sferii de acțiune a comerțului.
Apărut relativ recent în România, leasingul nu se bucură de prea multă răspândire și informare
astfel încât sa -l determine pe finanțatorul român să îl aleagă în detrimentul creditului bancar.
În legislația românească în vigoare, care face referie la leasing, este menționat un aspect
important și anume acela că: nu este posibilă închiderea anticipată a contractelor de leasing ,
decât dacă a trecut cel puțin un an între data semnării contractului și cea a deciderii rambursării
anticipate. Dacă, în schimb, activul este achiziționat printr -un contract de credit rambursar ea
anticipată poate avea loc oricând , bineînțeles contra unor costuri dinainte stabilite, valabile
pentru ambele tipuri de contracte.
Pentru achiziția unui bun prin contract de leasing, în România, în încercarea de a impulsiona
investițiile se oferă o seri e de avantaje: în cadrul achiziției de bunuri succeptibile a fi taxate din
punct de vedere al datoriei vamale, aceasta este calculată la finele perioadei de leasing la valoare
reziduală și nu la valoarea reală a bunurilor, ca în cazul unei achiziții obișnu ite.
Dacă în România este achiziționat un bun, realizat în afara granițelor Uniunii Europene , taxele
vamale, care vor reprezenta 30% din valoarea inițială a bunului, vor fi plătite la valoare
reziduală, aceasta neputând fi mai mică de 20% din valoarea iniț ială a bunului. Drept urmare,
taxele vamale vor fi achitate la sfârșitul perioadei contractuale, la valoare reziduală. Dacă pentru
achiziționarea bunului fabricat în afara U.E. se optează pent ru un credit bancar, din categoria
taxelor care vor fi percepute fac parte taxele vamale, comisioane vamale, toate calculate la
valoarea inițială, reală, a bunului.
”Cadrul normativ aplicabil în România prevede că: bunurile mobile care sunt introduse în țară
de utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu
societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regi mul juridic vamal de admitere
temporară, pe toată durata contractului, cu exonerare totală de la obligația de plată a sumelor
aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamal e, iar bunurile mobile introduse în țară
de societatea de leasing, persoană fizică română, în baza unor contracte de leasing încheiate cu
utilizatorii, persoane fizice sau juridice române se încadrează în regimul vama l de import, cu
exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import”.15
Dintre toate cele povestite se desprinde concluzia conform căreia contractele de leasing
presupun costuri mai mici decât contractele de credit bancar.

15 Cornel Coca Constantinescu, ”Leasing financiar realitate și perspectivă”, Editura
Economică, București, 2006, pag. 28;

15
Capitolul 2 . Analiza comparativă referitoare la soluționarea contabilă a
operațiunilor de leasing
2.1. Contabilitatea contractelor de leasing
2.1.1.Contabilitatea contractelor de leasing conform OMFP 1802/2014
În Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014 cu aplicare din data de 1 ianuarie 2015,
referitor la contractele de leasing este prevăzut faptul că:
– orice contract de leasing care are ca obiect imobilizările corporale, le contabilizează
ținând cont de prevederile contractelor dintre părți și de legislați a în vigoare;
– la începutul oricărui contract se face diferențierea între contracte de leasing financiar și
contracte de leasing operațional;
– pentru a contabiliza contractele de leasing se ține cont nu numi de forma juridică a
contractului ci și de fondul e conomic al tranzacției sau al angajamentului;
– definirea contractului de leasing conform OMFP 1802/2014 este: ”un contract de
leasing este acordul prin care locatarul, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, are dreptul de
a utiliza un bun pe o perioadă dinaninte stabilită”;
– tot OMFP 1802/2014 definește și contractul de leasing financiar ca: ”leasingul
financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile și
avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului”;
– pentru definirea leasingului operațional OMFP 1802/2014 reflectă: ”leasingul
operațional este operațiunea de leas ing ce nu intră în categoria leasingului financiar”;
– orice contract de leasing intră în categoria leasingului financiar dacă se supune
următoarelo r criterii:
– dacă transferă locatarului titlul de proprietate al bunului, până la sfârșitul
contractului;
– locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului la un preț suficient de mic în
comparație cu valoarea justă a bunului de la data la care operațiunea se poate exercita,
lucru cunoscut a se realiza încă de la începutul contractului;
– perioada contractului de leasing acoperă în cea mai mare parte durata de viață
economică a bunului;
– suma ratelor de leasing, cu deducerea cheltuielilor accesorii, este mai mare sau
aproape egală cu valoarea de achiziție a bunului;
– bunurile care fac obiectul contractului de leasing au natură specială, doar locatarul
le poate utiliza fără să facă modificări majore;
– în cazul leasingului financiar, amortizarea bunului c are face obiectul contractului, este
înregistrată de locatar sau utilizator, iar în cazul leasingului operațional, amortizarea este
înregistrată de locator sau finanțator;
– orice achiziție de bunuri mobile și imobile, realizată de către locatar, în cazul l easingului
financiar, este considerată investiție în imobilizări și intră sub incidența politicii de
amortizare a locatarului;
– orice achiziție de bunuri, în cadul unui contract de leasing operațional, este supusă
amortizării de către locator în același m od în care se realizează amortizarea bunurilor similare
acestuia;
– activele aferente contractelor de leasing financiar, se înregistrează în contabilitate, cu
ajutorul conturilor de imobilizări corporale și imobilizări necorporale;
– pentru datoriile ce reies din operațiunile de leasing financiar se plătesc dobânzi,
înregistrate periodic în contabilitatea locatarului, conform contabilității de angajamete, în
conturi de cheltuieli. Dobânzile de plătit, în perioadele viitoare, sunt înregistrate în conturi în
aara bilanțului: contul 8051 ”Dobânzi de plătit”.

16
– în contabilitatea locatorului bunurile aflate în regim de leasing financiar, sunt recunoscut
drept creanțe imobilizate;
– în conturile de venituri ale locatorului sunt înregistrate periodic, conform contabilită ți de
angajamente, dobânzile de primit ce corespund creanțelor din operațiuni de leasing financiar;
– pentru recunoaște rea în contabilitatea operațiunilor de leasing financiar se ține cont de
regementările specifice entităților care pot să desfășoare astfel de activități;
– înregistrarea operațiunilor de leasing operațional se realizează tot în conturi de imobilizări
corporale și imobilizări necorporale;
– conform contabilității de angajamente, sumele care s -au încasat sau care trebuie încasate,
se înregistrează , la locator, ca venituri, în contul de profit și pierdere;
– conform contabilității de angajamente, sumele care s -au plătit sau care trebuie plătite se
înregistrează, la locatar, ca cheltuială, în contul d profit și pierdere;
– în conturi din afara bilanțului sunt înregistrate, în contabilitatea locatarului, bunurile luate
în regim de leasing operațional;
– închirierea unui bun în regim de leasing operațional, este contabilizată de către utilizator
cu ajutorul contului de profit și pierdere;
– atunci când se înto cmesc situațiile financiare, utilizatorii de bunuri luate în leasing
financiar sau leasing operațional transmit societăților de leasing cu care au încheiate
contractele, liste cu bunurile deținute;
– toate entitățile care au deținut sau dețin bunuri luate în regim de leasing trebuie să
întocmească, la sfârșitul perioadei de gestiune, pe lângă situațiile financiare și note explicative
la situațiile financiare, în care să prezinte informaț ii despre operațiunile derulate.
În OMFP 1802/2014 sunt prevăzute și stim ulente care se acordă părților la încheierea sau la
renegocierea contractelor de lesasing financiar astfel:
– pentru negocierea sau renegocierea unui contract de leasing operațional locatorul se poate
angaja: să plătească către locatar un avans în numerar sa u o rambursare, să plătească
locatarului costurile acestuia, din a căror categorie fac parte: costuri de reamplasare, costuri de
modernizare a bunului deținut în regim de leasing sau costuri aferente unui angajamet anterior
contactului de leasing. De aseme nea, locatarul poate sa beneficieze de reduceri ale ratelor se
leasing sau nu poate plăti deloc rate de leasing, la începutul contractului;
– pentru contractele de leasing operațional, noi sau reînnoite, orice stimuletnte acordate fac
parte din valoarea netă a contraprestației stabilite pentru utilizarea bunului preluat în regim de
leasing imobiliar;
– în cadrul unui contract de leasing operațional, stimulentele se referă la contraprestațiile
pentru utilizarea activului în sistem de leasing. Costurile pe care l e acordă locatorul în formă
de stimulente, pentru încheierea de contracte noi sau pentru prelungirea celor existente, nu fac
parte din costurile inițiale care se adaugă la valoarea activului preluat în sistem de leasing;
– în cazul contractelor de leasing no u încheiate, locatorul adordă sub formă de stimulente:
plata costurilor de reamplasare, de modernizare sau amenajare, care în mod normal sunt
suportate de locatar, sau acordă o perioadă de grație, prin neîncasarea inițială a niciunei chiri.
Acestea fiind s puse atât locatarul, cât și locatorul recunosc valoarea netă a contraprestației,
de-a lungul duratei contractului de leasing și utilizează o singură metodă de amortizare;
– locatorul trebuie să recunoască valoarea contraprestației ca o diminuare a veniturilo r din
leasing;
– locatarul trebuie să recunoască valoarea stimulentelor de care beneficiază drept o
reducere a cheltuielilor cu chiria pe toată durata contractului de leasing;
– stimulentele acordate cu ocazia semnării de contracte de închiriere sau alte contr acte în
cadrul cărora se acordă astfel de stimulente pentru atragerea de chiriași trebuie să se supună
reducerii cheltuielilor chiriilor locatarului pe toată durata contractului de leasing.

17
2.1.2. Contabilitatea contractelor de leasing conform IAS 17
IAS 17 ”Contracte de leasing” caracterizează, pentru părțile implicate, contabilitatea și
informațiile corespunzătoare ce trebuie prezentate în contractele de leasing.
Standardul diferențiază contractele de leasing financiar și operațional, prezintă informa țiile și
datoriile, recunoaște și evaluaează activele rezultate, regulile contarctului trebuind aplicate
tuturor contractelor de leasing, cu excepția:
– contractelor de leasing al căror obiect sunt explorarea sau exploatarea minereurilor,a
petrolului, a gaze lor naturale și alte resurse neregenerabile;
– contractelor în cadrul cărora se acordă licență pentru bunuri în categoria cărora intră:
filme cinematografice, înregistrări video, brevete, piese de teatru, manuscrise, drepturi de
autor etc.
Ca bază de evaluar e IAS 17 nu se acordă pentru:
– proprietățile locatarilor, deținute cu titlu de investiții imobilizate – IAS 40;
– contracte de leasing operațional al căror obiect îl reprezintă investițiile imobiliare
închiriate de locatori – IAS 40;
– contracte de leasing fin anciar al căror obiect îl reprezintă activele biologice ale
locatarilor – IAS 41;
– contracte de leasing operațional al căror obiect îl reprezintă activele biologice închiriate
de locatori – IAS 41.
” Un contract de lesing este acordul prin care locatorul ce dează locatarlui, în schimbul unei
plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp”.16
Conform acestui standard clasificarea contractelor de leasing este prezentată în contracte de
leasing financiar și contarcte de leasing operațional.
Leasingul financiar este definit conform IAS 17 ca: ” orice contract de leasing care transferă
locatarului dreptul de proprietate asupra bunului la sfârșitul duratei contractului”.
Caracteristicile contractelor de leasing financiar pr evăzute de standard sunt:
– locatarul are posiblitatea de a cumpăra bunul, la sfârșitul perioadei contractuale, la o
valoare mai mică decât valoarea justă a acestuia;
– durata contractului acoperă aproximativ toată durata de viață economică a bunului;
– suma plă ților de leasing este aproximativ egală cu valoarea justă a activului;
– potrivite doar locatarului, bunurile, obiect al unui contract de leasing financiar, sunt
speciale;
– pierderile legate de încetarea prematură a contractului sunt suporate de locatar;
– locatarul beneficiază, atât de câștigurile cât și de pierderile, rezultate în urma variațiilor
valorii reziduale a bunului;
– contractele de leasing financiar pot fi prelungite, chiria încasată fiind mai mică decât
chiria practicată pe piață.
Tot IAS 17 defineș te leasingul operațional ca fii nd: ”contractele de leasing ce nu intră în
categoria leasingului financiar. Multe contracte de leasing fiind structurate în mod artificial
pentru a intra în categoria leasingului operațional, determinând instituțiile ce stabi lesc standarde
să reconsidere dacă această categorie ar trebui să existe sau nu”.17
Clasificarea leasingului se face la începutul contractelor de leasing, aceasta bazându -se pe
riscurile și avantajele ce decurg din dreptul de proprietate asupra unui bun, de care beneficiază
locatorul sau locatarul. Din categoria riscurilor fac parte riscurile referitoare la pierderi rezultate
din utilizarea scăzută a bunului , din uzura morală, din variații ale veniturilor generate de
modificarea condițiilor economice.

16 Hennie van Greuning, ”Standardele intenaționale de raportare financiară -ghid practic”,
Ediția a V -a, Editura Irecson, București, 2009, pag. 247;
17 Hennie van Greuning, ”Standardele internațio nale de raportare financiară -ghid practic”,
Ediția aV -a, Editura Irecson, București, 2009, pag. 249;

18
Avanta jele cuprind: identificarea activităților profitabile și a profiturilor ce rerzultă din
creșterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.
Tratamentul contabil aplicat de locatari cu privire la un contract de leasing financiar este
următorul:
– la încep erea contractului de leasing financiar, bunul, care face parte din categoria
imobilizărilor corporale , și datoria ce trebuie plătită ulterior au aceeași valoare;
– activitatea de leasing comportă costuri directe, ințiale, care au aceeași valoare cu activul;
– plățile de leasing includ cheltuiala de finanțare și scăderea datoriei neachitate;
– din cheltuiala de finanțare trebuie să se obțină o rată periodică a dobânzii la soldul rămas
al datoriei în fiecare perioadă;
– IAS 16 și IAS 38 dau metodele de amortizare si de depreciere a activului preluat în regim
de leasing.
Orice bun deținut în urma semnării unui contract de leasing financiar este recunoscut drept
creanță, el fiind contabilizat, în contabilitatea locatorului , după cum urmează:
– creanța este contabilizată l a valoare egală cu investiția netă;
– recunoașterea venitului financiar este bazată pe modelul ce oglindește o rată periodică
constantă a eficienței investiței nete;
– din valoarea cr eanțelor se scad costurile direc te, inițiale ale activului.
Ordinul Ministeru lui Finanțelor Publice 1286/2012, pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, care se aplică
societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piețe
reglementa te, modificată și completată ulterior , prevede, în legătură cu contabilitatea
operațiunilor de leasing, următoarele:
” pct. 48 – contabilizarea operațiunilor de leasing se efectuează, în funcție de natura bunurilor
care fac obiectul contractului de leasing , respectând prevederile IAS 17.
pct. 49 – în contabilitatea locatarilor deținători de contracte de leasing operațional, entitatea
înregistrează bunurile prin conturi de imobilizări corporale, necorporale sau alte active, în
corespondență cu contul 167” Al te împrumuturi și datorii asimilate”. Ratele de plătit locatorului,
inclusiv dobânda, constituie datorie și se înregistrează prin contul 406 ”Datorii din operațiuni de
leasing financiar”.
pct. 50 – pentru contractele de leasing operațional, contabilizarea la locator, se realizează prin
conturi în afara bilațului, iar sumele plătite sau de plătit pentru chirii, se înregistrează cu contul
612 ” Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune, și chiriile”.
pct. 51 – în cadrul tranzacțiilor de vânzare care au ca rezultat un contract de leasing financiar
și în cadrul contractelor de leaseback, surpulusul ce rezultă din diferența între valoarea de
vânzare și valoarea contabilă, ce trebuie amortizat pe perioada contractului de leasing, se
înregistrează cu ajutoru l contului 472 „Venituri înregitrate în avans”. Când tranzacția de vânzare
sau leaseback are ca rezultat un contract de leasing operațional, se are în vedere:
a) dacă valoarea justă a activului este mai mică decât valoarea contabilă, scăderea valorii
contabil e până la nivelul valorii juste se înregistrează ca ajustare pentru depreciere;
b) când prețul de vânzare este mai mic decât valoarea justă, posibilele pierderi
compensate prin plăți viitoare de leasing la valori sub prețul pieței, amânate și amortizate
ulterior, pe durata de utilizare a activului, se înregistrează cu contul 471 „Cheltuieli
înregistrate în avans”;
c) când prețul de vânzare este mai mare ca valoarea justă, surplusul rezultat, ce trebuie
amânat și amortizat ulterior, pe duratautilizării activului, este înregistrat cu 472 „ venituri
înregistrate în avans;
d) în funcție de categoria din care activul face parte acesta este înregistrat în
contabilitate”.

19
Având în vedere cele prezentate anterior, se evidențiază în continuare înregistrările contabile
cores punzătoare:
– înregistrarea în contabilitatea a achiziției în regim de leasing, conform contractului și
facturii de avans:
% = 404 ”Furnizori de imobilizări”
4093 „Avansuri acor date pentru imobilizări corporale”
4426 „TVA deductibilă”
– înregistrarea plății avansului, conform ordinului de plată :
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei”
– înregistrarea achiziției activului, prin contractul de leasing, la valoare justă :
2XX „Imobilizări corporale” = 167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate”
– dobânda evidențiată în conturi extrabilanțiere :
Debit 8051 „Dobânzi de plătit”
concomitent
167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” = 4093 „Avansuri acordate pentru imobi lizări
corporal”
– se înregistrează în contabilitate achiziția, în sistem de leasing, conform contractului și
facturii pentru rata 1:
% = 404 „Furnizori de imobilizări”
167„Alte împrumuturi și da torii asimilate”
666 „Cheltuieli cu dobânzile”
4426 ”TVA deductibilă”
– se transferă dreptul de proprietate la valoare reziduală:
% = 404 „Furnizori de imobilizări”
167 „Alte împrumuturi și da torii asimilate”
4426 „TVA deductibilă”
– se plătește factura prin care se transferă dreptul de proprietate:
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei”
Orice înregistrare inexactă și omisiunea cu știință a înregistrărilor contabile, real izată de
contabilul autorizat, care are ca și consecințe denaturarea veniturilor, cheltuielilor, a rezultatelor
financiare, a activelor și pasivelor reflectate în bilanț , se pedepsește conform codului penal și
intră în categoria infracțiunilor de fals inte lectual.
În IAS 17 este prevăzut faptul că, locatarii, sunt nevoiți, ca la începutul operațiunilor de
leasing, să le recunoască ca active sau datorii, cu valoare egală cu cea justă, sau cu valoarea
actualizată a plăților de leasing, dacă aceasta este mai m ică, toate fiind stabilite în începutul
contractului.
Ținând cont de momentul de recunoaștere inițială a contractelor de leasing financiar,
operațiune realizată de locatar, și al împărțirii pe datorii sau active, Standardul face distincție
între începutul contractului de leasing și începutul perioadei de leasing.
Începutul contractului de leasing se referă la prima dată, dintre data contractului de leasing și
data când părțile își iau angajamentul de a respecta clauzele contractuale. Începutul contractului
se suprapune clasificării leasingului ca leasing financiar sau leasing operațional, iar dacă se
stabilește că este vorba de leasing financiar, se determină sumele de recunoscut la începutul
perioadei de leasing.
Începutul perioadei de leasing are loc la d ata la care locatarul este pus în proprietatea bunului
și beneficiază de dreptul de utilizare al bunului care face obiectul contractului de leasing.
Pentru a stabili valoarea bunurilor care intră sub incidența unui contract de leasing financiar
trebuie stb ilite costurile directe, ințiale, definite de IAS 17, drept costuri marginale atribuite
direct la negocierea sau încheierea unui contract de leasing,activității locatarului, din categoria
cărora fac parte: comisioane, taxe juridice, costuri interne atribui te încheierii sau negocirii
contractului.

20
Pentru a stabili valoarea actualizată a plăților minime de leasing, factor de actualizare este rata
dobânzii din contractul de leasing, în cazil în care nu se poate proceda la determinarea acesteia
este luată drept rată de actualizare, rata dobânzii marginale a locatarului.
În calculul valorii actualizate a plăților minime de leasing se parcurg mai multe etape după
cum urmează:
– se determină rata de actualizare. Rata de actualizare este acea rată a dobânzii care perm ite
ca valoarea justă, de la începutul contractului să fie egală cu suma valorii actualizate a plăților
minimale de leasing și a valorii reziduale negarantate.
– se stabilesc plățile minime de leasing, care, conform IAS 17, reprezintă acele plăți
obligatorii pe care le efectuează locatarul pe durata contractului de leasing. În această
categorie se înscriu: avansuri, redevențe, opțiunile de cumpărare.
– se determină valorile reziduale garantate și negarantate, clasificate astfel prin
intermediul standardului.
Valoarea reziduală garantată reprezintă, pentru locatar, acea parte din valoarea reziduală
garantată de acesta sau afliliată lui, iar, pentru locator, este acea parte din valoarea reziduală
garantată de locatar sau de terțe persoane neafiliate locatorului, capabile, din punct de vedere
financiar, să -și onoreze obligațiile asumate prin contract.
Valoarea reziduală negarantată este acea parte din valoarea reziduală a activului, deținut în
regim de leasing,a cărei valorificare, de către locatar, nu este sigură sau care este garantată doar
de o parte afiliată locatorului.
Aceste fiind spuse se constată ca formula de calcum a valorii actualizate a plăților minimale
de leasing este: VAPML=Avans+ ∑Redevențe/ (1+r)n +Opțiunea de cumpărare/ (1+r)n.
Plățile minime de l easing stabilesc, pe de o parte, cheltuieli financiare, iar, pe de altă parte, se
diminuează datoria externă. Din categoria cheltuielilor financiare fac parte cheltuielile cu
dobânzile, care trebuie alocate pe toată perioada de desfășurare a contractului d e leasing, astfel
încât să se obțină o rată a dobânzi divizată pe fiecare perioadă din contract.
Conform IAS 17, contractele de leasing financiar dau viață cheltuielilor cu amortizarea
aferente bunului, deținut în regim de leasing, dar și unor cheltuili fi nanciare. Amortizarea
bunurilor deținute în regim de leasing este la fel ca cea aplicată bunurilor deținute în proprietate
și se calculează conform Standardelor intenaționale de contabilitate 16 și 38.
O particularitate deosebită,menționată în IAS 17, se r eferă la amortizarea completă a
activului cu alegerea cele mai scurte durate între durata contractului de leasing financiar și durata
de viață utilă a acestuia, doar atunci când nu există certitudinea că până la finele contractului
locatarul va deveni pro prietarul de drept al bunului.
Locatarii au obligația de a recunoaște, în situațiile financiare, activele deținute în regim de
leasing financiar, ca și creanțe deținute la valoare egală cu investiția netă în leasing. În cadrul
leasingului financiar toate r iscurile și avantajele ce decurg din deținerea dreptului de proprietate
sunt transferate de către locator, locatarului. Acesta este motivul pentru care locatorul tratează
ratele de încasat ca ramnbursare a principlului și ca venit financiar aferent princip alului, ele
reprezentând câștigul locatorului pentru investiția sa și pentru serviciile prestate.
Locatarul stabilește valoarea activului deținut ca cea mai mică valoare dintre: valoarea justă și
valoarea actualizată a plăților minime de leasing.
La rându l său, locatorul ia ca valoare a activului predat valoarea investiției nete din contractul
de leasing. Investiția netă se stabilește ca sumă între plățile minime de leasing și valoarea
reziduală negarantată, din care se scade dobânda neprimită încă. Scăder ea dobânzii neprimite
este același lucru cu actualizarea făcută de locatar. În majoritatea cazurilor calculul investiției
nete va fi egal cu plata realizată de locator pentru activul care face obiectul ciontractului de
leasing financiar.
Pentru evidențiere a practică a celor menționate mai sus se creează și analizează un exemplu
practic:
Sc Vio SA cumpără, achitând dintr -un credit bancar pe temne lung, de la un producător intern,
un autoturism la o valoare de 62 000 lei (TVA inclus).

21
Autoturismul este preda t în regim de leasing financiar către SC V&G SA. Pentru acesta se
plătește un avans de 5 000 lei, iar dobânda aferentă contractului este 6 000 lei. La scadența ratei
de leasing, se trimite clientului factura care cuprinde principalul 2 000 lei, dobânda afe rentă
acestuia 240 lei și TVA 537,6 lei. La sfârșitul perioadei contractuale, odată cu transferarea
dreptului de proprietate se trimite și factura valorii reziiduale de 2 000 lei.

În registrările care se realizează în contabilitatea locatorului – SC Vio SA, pentru contractul
de leasing financiar încheiat sunt:
– achiziția autoturismului:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 62 000 lei
2133„ Mijloace de transport” 50 000 lei
4426 „TVA deductibilă” 12 000 lei
– plata furnizorului prin credit bancar pe termen lung:
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 62 000 lei
– încasarea avansului de la locatar:
5121 „Conturi la bănci în lei” = % 6 200 lei
2675 „Împrumuturi acordate pe temen lung” 5 000 lei
4427 „TVA colectată” 1 200 lei
– predarea autoturismului către locatar:
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” = 2133 „Mijloac e de transport” 50 000 lei
concomitent
Debit 8052 „Dobânzi de încasat” 6 000 lei
– facturarea ratelor și a dobânzii:
4111 „Clienți” = % 2 777,6 lei
2675 „Împrumuturi acordate pe temne lung” 2 000 lei
766 „Venituri din dobânzi” 240 lei
4427 „TVA colectată” 537,6 lei
– diminuarea dobânzii neajunse la scadență:
Credit 8052 „Dobânzi de încasat” 240 lei
– încasarea ratelor și dobânzii:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 2 777,6 lei
– facturarea și încasarea valorii reziduale:
4111 „Clie nți” = % 2 480 lei
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” 2 000 lei
4427 „TVA colectată” 480 lei
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 2 480 lei.
Înregistrările întocmite în contabilitatea locatarului – SC V&G SA, pentru contrac tul de
leasing financiar, se află:
– plata avansului către locator:
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 6 200 lei
409 „Furnizori -debitori” 5 000 lei
4426 „TVA deductibilă” 1 200 lei
167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” = 409 „Furnizori -debitori” 6 200 lei
– primirea autoturismului:
2133 „Mijloace de transport” = 409 „Furnizori -debitori” 50 000 lei
– dobânda datorată neajunsă la scadență:
Debit 8051 „Datorii de plătit” 6 000 lei
– amortizarea activului:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind = 2813 „Amortizarea instalațiilor
amortizarea imobilizărilor,a și a mijloacelor de transport”
investițiilor imobiliare și a activelor
bilogice, evaluate la cost”

22
– factura cu ratele primită de la locator:
% = 2813 „Amortizarea instalațiior 2 777,6 lei
167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” și a mijloacelor de transport” 2 000 lei
666 „Cheltuieli cu dobânzile” 240 lei
4427 „TVA deductibilă” 537,6 lei
– se diminuează dobânda datorată:
Credit 8051 „Dobânzi de plătit” 240 le i
– se plătește factura care are înscrisă rata de leasing:
406 „Datorii din operaț. De leasing financiar” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2 777,6 lei
– plata facturii referitoare la valoarea reziduală:
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2 480 lei
167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” 2 000 lei
4426 „TVA deductibilă” 480 lei
406 „Datorii din operaț. De leasing financiar” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2 480 le i.
Cu privire la aspectele informaționale ce trebuie reliefate în cadrul contractului de leasing
financiareste de menționat că ambele părți, locatar și locator, trebuie să prezinte un set de
informții.
Obligația locatarului constă în prezentarea de informa ții referitoare la:
– valoarea contabilă netă pe care bunurile o au la sfârșitul perioadei de raportare;
– echilibru între totalul plăților minime de leasing și valoarea lor actualizată, așa cum se
găsesc ele la data bilanțului;
– totalul plăților minime de leas ing, la data bilanțului și valoarea lor actualizată pentru
perioade până la un an, între 1 și 5 ani sau mai mari de 5 ani;
– chiriile, înregistrate ca și cheltuieli ale perioadei;
– descrierea celor mai importante contracte de leasing al locatarului, aceasta t rebuind sa
cuprindă: baza pe care s -au detrminat chiriile, exstența operațiunilor de reînnoire su de
cumpărare și clauzele care au stat la baza creșterii prețurilor, restricțiile din contractele de
leasing, cele care vizează dividendele, datorii suplimenta re sau alte operațiuni de leasing;
– totalul plăților minime aferente subcontractelor de leasing, obținute în urma unui
subcontract de leasing irevocabil, la sfârșitul perioadei de raportare.
La rândul său locatorul va trebui și el să prezinte informații car e fac referire la:
– venituri financiare neîncasate;
– valori reziduale negarantate care revin locatorului;
– echilibru între totalul investiției brute în leasing d ela sfârșitul perioadei de raportare și
valoarea actualizată a plăților minimale de leasing ce tr ebuie încasate la data bilanțului;
– în plus, întreprinderea trebuie să prezinte acest echilibru între investiția brută în leasing
și valoarea actualizată a plăților minime de leasing și pe perioade până la un an, cuprinse între
una an și 5 ani, sau peste 5 ani;
– valoarea cumulată a provizioanelor constituite pentru creanțele ce nu pot fi colectate;
– chiri care se înregistrează, la locator, în categoria veniturilor perioadei;
– descrierea importantelor contracte de leasing financiar ale locatorului.
Conform IAS 1 7, leasingul operațional este definit ca: „orice operațiune de leasing care nu
este clasificată drept leasing financiar”.
În contextul reglemetărilor naționale, contractele de leasing operațional sunt supuse unui
tratament special, astfel:
– bunurile deținut e de locator în regim de leasing operațional trebuie încadrate în
categoria imobilizărilor necorporale și corporale;
– sumele care s -au încasat sau urmează a se încasa reprezintă pentu locator un venit
înregistrat prin contul de profit și pierdere;
– amortizar ea activului care face obiectul contractului de leasing este înregistrată în acest
caz de către locator/finanțator;

23
– bunurile locatarului se înregistrează, în cadrul contractelor de leasing operațional, în
conturi de evideță din afara bilanțului;
– sumele ce s-au plătit sau urmează a se plăti, se înregistrează, la locatar, ca o cheltuială,
în contul de profit sau pierdere.
Tratamentul contabil, aplicat contractelor de leasing operațional , în contabilitatea ținută de
către locatar face referile la plățile afere nte contractului. Plățile efectuate cu un contract de
leasing operațional, din categoria cărora sunt excluse cele realizate cu asigurarea bunului, sunt
recunoscute ca și cheltuială, în Declarația Venitului Global, liniar sau sistematic, reprezentativ
pentr u beneficiile obținute de utilizator, indiferent dacă plățile sunt efectuate sau nu pe aceeași
bază.
Contabilizarea de către locator a unuor active închiriate, pe baza unui contract de leasing
operațional , este realizată în funcție de natura bunului și de clasificarea acesuia. Bunurile care
fac obiectul unu contract de leasing operațional sunt contabilizate astfel:
– în conformitatea cu Standardele internaționale de contabilitate 16 și 38 este înregistrată
amortizarea bunului;
– veniturile din leasing sunt con tabilizate de -a lungul perioadei contractului, dacă nu este
prevăzut altfel;
– pe măsură ce se încasează venituri din chirii se înregistrează și costuri directe, inițiale,
recunoscute imediat, pe durata de existență a contractului de leasing operațional.
În IAS 17 abordarea problematicii operațiunilor de leasing operațional nu este total
diferențiată față de tratamentul contabil aplicat pe baza prevederilor reglementărilor naționale.
Cele menționate se prezintă după cum urmează:
– activele deținute, în regim de leasing operațional, de locator se prezintă în situațiile
financiare în funcție de natura lor;
– veniturile, obținute din leasing operațional, sunt recunoscute de locato ca venit pe bază
liniară, pe toată durata contractului, exceptând cazurile în care o al tă bază este considerată mai
importantă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile obținute din utilizarea bunului;
– costurile, în care sunt incluse și cele cu amortizarea, sunt recunoascute de locator ca o
cheltuială;
– amortizarea bunurilor care fac ob iectul unui contract de leasing operațional se face în
acord cu politica de amortizarea a locatorului pentru bunuri similare;
– costurile directe și inițiale generate de renegocierea sau încheierea unui contract de
leasing operațional se adaugă la valoarea c ontabilă a aactivului predat în leasing;
– pentru a stabili deprecierea unui activ se utilizează IAS 36;
– la locatar, cheltuielile efectuate în legătură cu un contract de leasing operațional,
reprezintă cheltuieli.
Referitor la prezentarea de informații, în c adrul contractului de leasing operațional,locatarul
va prezenta în situațiile financiare anuale sau trimestrale următoarele informații:
– toate plățile de leasing ce s -a stabilit că se vor obține dintr -un contract de leasing
operațional irevocabil pentru per ioadele: până la un an, între 1 și 5 ani, peste 5 ani;
– toate plățile minime viitoare obținute din subcontracte de leasing operațional,
previzionate a se obține dintr -un contract de leasing irevocabil, la finele perioadei de
raportare;
– cheltuielile efectuat e cu contracte și subcontractele de leasing operațional, evidențiind
separat: plățile minime de leasing, chiriile și plățile obținute din subcontractele de leasing
operațional;
– descrierea importantelor contracte de leasing ale locatarului, incluzând: chiri ile,
existența și condiții de reînnoire ori cumpărare, dar și clauzele care au generat creșterea
prețurilor, restricțiile incluse în contractele de leasing ( dividende, datorii suplimentare, alte
operațiuni de leasing în afara celor prezentate).

24
Locatoru l are datoria de a evidenția, referitor la contractele de leasing operațional,
următoarele informații:
plățile minime ce vor rezulta din contractele de leasing operațional irevocabile, totale dar și
pentru perioadele cuprinse între: mai mici de un an, într e 1 și 5 ani, peste 5 ani;
totalul chiriilor care generează venituri în perioada de existență a contractului;
descrierea importantelor contracte de leasing operațional ale locatorului.
Pentru reliefarea celor menționate mai sus, se alege un exemplu practic :
SC Vio SA cumpără, de la un poroducător intern, un autoturism la preț de 75 020 lei, prețul
incluzând și TVA. Automobilul este predat în regim de leasing operațional la SC V&G SRL,
durata contractului fiind de 3 ani. Plățile lunare ce se facturează de că tre utilizator se ridică la
suma de 2 000 lei, plus o cotă de TVA de 24%. Când perioada contractuală expiră valoarea
reziduală a bunului are o valoare de 2 000 lei.
Înregistrările din contabilitatea locatorului – SC Vio SA vor fi:
– achiziția autoturismu lui:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 75 020 lei
2133 „Mijloace de transport” 60 500 lei
4426 „TVA deductibilă” 14 520 lei
– amortizarea autoturismului:
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813 „Amortizarea instalațiilor
privind amortizarea imobilizărilor, și mijloac elor de transport”
a investițiilor imobiliare și a activlor
biologice evluate la cost”
– facturarea ratelor de leasing:
4111 „Clienți” = % 2 480 lei
706 „Venituri din redevențe, 2 000 lei
locații de gestiune, chirii”
4427 „TVA colectată” 480 lei
– încasarea ratelor de leasing de la utilizatori:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 2 480 lei
– valoarea reziduală, la rândul ei se factur ează:
461 „Debitori diverși” = % 2 480 lei
7583 „Venituri din vânzarea 2 000 lei
imobilizărilor necorporale
și corporale și alte operații de capital”
4427 „TVA colectată” 480 lei
– se scade autoturismul din evidență:
% = 2133 „Mijloace de transport” 60 500 lei
2813 „ Amortizarea instalațiilor
și mijloacelor de transport”
6583 „Chltuieli privind imobilizările
necorporale și corpora le cedate și
alte operații de capital”
În contabilitatea locatarului – SC V&G SRL, sunt efectuate următoarele înreistrări contabile
importante:
– primirea bunului care face obiectul contractului de leasing:
Debit 8036 „ Redevențe, locații de ge stiune, chirii 30 250 lei
și alte datorii asimilate”
– înregistrarea obligației referitoare la ratele facturate de locator:
% = 401 „Furnizori” 2 480 lei
612 „Cheltuieli cu redevențele, 2 000 lei
locațiile de gestiune și chiriile”
4426 „TVA deductibilă” 480 lei

25
– scăderea sumelor de dat locatorului:
Credit 8036 „Redeven țe, locații 2 000 lei
de gestiune și chirii”
– se înregistrează plata ratei:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2 480 lei
– factura cu înregistrrea valorii reziduale:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 2 480 lei
2133 „M ijloace de transport” 2 000 lei
4426 „ TVA deductibilă” 480 lei
Prin contabilizarea operațiunilor de leasing financiar și leasing operațional se produc efecte
asupra situațiilor financiare , ce trebuiesc p rezentate anual sau trimestrial, de oric e societate
comercială. Așadar, informațiile ce trebuiesc prezentate în situațiile financiare ale locatarului
sunt sintetizate , în IAS 17, astfel:
– în cadrul leasingului operațional, plățile de leasing sunt raportate în Declarația Venitului
Global ele refle ctând cheltuielile cu chiria;
– Declarației Poziției Financiare îi este adusă atingere doar atunci când cheltuielile cu
chiria ating rezultatul reportat prin venitul net;
– cheltuiala cu chiria este prezentată ca ieșire de numerar în situația fluxurilor de
numerar;
– cheltuielile totale cu chiria , înregistrate pe parcursul duratei unui contract de leasing
financiar, trebuie să fie egale cu cheltuielile totale aferente contractelor de leasing operațional.
Cu toate acestea, în primii ani de existență ai contractul ui de leasing financiar aceste cheltuieli
tind să fie crescute, determinând tendința crescătoare a rezultatelor, pe toată perioada
contractului de leasing.
– contractele de leasing financiar , înregistrează atât activul, cât și cuantumul datoriei, în
Declaraț ia Poziției Financiare, comparativ cu contractele de leasing operațional care nu fac
raportări de genul acesta;
– în cadrul leasingului financiar, referitor la componența sumelor periodice ce se
rambursează, acestea au ca și componente dobânda și principalul . În cadrul leasingului
operațional, aceste componete reprezintă pur și simplu cheltuieli de natura chiriilor.
– plățile de leasing operațional sunt înregistrate ca ieșiri de numerar din exploatare, în
timp ce, în cadrul plăților de leasing financiar, ieșire a de numerar este alocată atât activității
financiare, cât și activității de exploatare;
– partea de dobândă, din plata de leasing, pentru contractele de leasing financiar, este
înregistrată ca ieșire de numerar din exploatare, iar obligația aferentă leasing ului este tratată
ca ieșire de numerar din activitatea de finanțare;
– acea parte din obligația aferentă leasingului plătită sau stinsă într -un an se clasifică drept
datorie curentă, celelalte obligații care se sting în perioade cuprinse între 1 și 5 ani sau mai
mari de 5 ani, intră în categoria datoriilor pe termen lung.
La întrebarea ” Care este motivul pentru care societățile optează pentru preluarea de bunuri în
regim de leasing și care sunt condițiile pentru care acestea aleg contracte de leasing finan ciar în
detrimentul contractelor de leasing operațional, sau invers?” s -a tot încercat să se răspundă cele
mai bune argumente fiind prezentate în continuare:
– societățile care au rate sau capacități de impozitare scăzute, consideră lesingul ca fiind
avantaj os, deoarece ele nu sunt nevoite și nu pot obține avantaje fiscale pe care să le preia
odată cu proprietatea bunului. Din contră, companiile care au rate de impozitare ridicate
optează pentru contracte de leasing financiar, acestea având rate ridicate în p rimii ani;
– contractele de leasing financiar sunt avantajoase când, din revânzarea bunului care face
obiectul contractului, se obțin avantaje și când se dorește, de către societate, prezentarea unui
nivel ridicat al fluxurilor de numerar din exploatare;
– contractele de leasing operațional sunt favorizate când se dorește, de către societate să
prezinte un nivel scăzut al grdului de îndatorare sau nivel ridicat al indicatorilor dobânzii. De

26
asemenea, se optează pentru contracte de leasing operațional când benef iciile celor aflați la
putere depind de câștigurile din valorificarea activelor și capitalurilor investite.

2.2. Contabilitatea contractelor de leaseback
2.2.1. Contabilitatea contractelor de leaseback conform OMFP 1802/2014

Tranzacțiile de vânzare sau d e leaseback sunt operațiuni care satisfac, în același timp, atât
nevoia de lichidități a unei entități, cât și nevoia de utilizare a unui bun din categoria
imobilizărilor. Acest lucru este posibil prin vânzarea, din patrimoniul entității a unui activ, în
schimbul căruia se obțin imediat sau ulterior, lichidități și închirierea aceluiași bun vândut,
condițiile de închiriere fiind stabilite prin semnarea contractelor de leaseback.
În OMFP 1802/2014, referitor la tratamentele contabile ale contreactelor de lea seback sunt
prezentate următoarele:
„Tranzacția de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim
de leaseback, este contabilizată în funcție de clauzele contractului de leaseback, astfel:
– dacă tranzacția de vânzare și înch irierea a aceluiași bun are ca rezultat un contract de
leasing financiar, aceasta este un mijloc prin care locatorul acordă finanțare locatarului, bunul
reprezentând o garanție.
Beneficiarul finanțării, locatarul, nu înregistrează în contabilitate operați unea de vânzare a
bunului care face obiectul contractului, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de recunoașterea a
veniturilor. Activul rămâne, în acest fel înregistrat la aceeași valoare ca anterior existenței
operațiunii de lesing, cu același regim de amortizare.
Finanțarea este înregistrată contabil astfel:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate”,
dobânda și celelalte costuri ale finanțării finnd înregistrate conform reglementărilor prezente.
În ceea ce privește TVA -ul, se înregistrează distinct pentru livrarea bunului, realizată de
locatar, și operațiunea de leasing, întreprinsă de locator.
– dacă vânzarea și închirierea, în același timp, a aceluiași activ, are ca rezultat o
operațiune de leasing operațional, enti tatea care vinde înregistrează vânzarea bunului și
scoaterea din gestiune a acestuia, sumele care s -au încasat sau care urmează să se încaseze și,
de asemenea taxa pe valoarea adăugată.
În ceea ce privește înregistrarea contabilă a bunului primit în folosi nță de utilizator, aceasta
este realizată cu ajutorul contului de profit și pierdere.
În ceea ce privește întocmirea ”Notelor explicative la situațiile financiare anuale”, societățile
care au realizat contracte de leaseback, prezintă în aceste note explica tive informații despre cum
au decurs aceste operațiuni ”.

27
2.2.2. Contabilitatea cntractelor de leaseback conform IAS 17
Se pot încheia tranzacții de leaseback din care să rezulte un leasing financiar. În acesastă
situație are loc finanțarea locatarul ui, de căre locatorul care păstrează totodată riscurile și
avantajele ce reies din deținerea dreptului de proprietate asupra activului care face obiectul
contractului. De asemenea, orice plus rezultat din diferența dintre valoarea reală a vânzării și
valoa rea contabilă, nu trebuie imediat recunoscut ca venit, ci trebuie amânat și amortizat pe
perioada contractului de leasing.
În legătură cu cele menționate anterior se realizează următarele înregistrări contabile:
– înregistrarea operațiunii de leaseback:
% = %
5121 167
„Conturi la bănci în lei” „Alte împrumuturi și datorii asimilate”
281 21X
„Amortizarea imobilizărilor corporale” „Imobilizări corporale”
– amortizarea ce se raportează pe tot parcursul contractului:
167 = 5121
„Alte împrumuturi „Conturi la bănci în lei”
și datorii asimilate”
În schimb, în cazul tranzacțiilor d e leaseback care au ca rezultat un leasing operațional, din
care rezultă fie profit, fie pierdere, acestea sunt imediat recunoscute.
Deoarece operațiunile sunt recunoscute la valoare justă, tot ce depășește sau se afă sub această
valoare presupune existenț a a trei situații:
– valoarea justă < valoarea contabil ă a activului => pierdere
În această situație IAS 17 solicită recunoașterea imediată a câștigului sau a pierderii rezultate.
Excepție face cazul în care pierderea este compens ată cu plăți de leasing viit oare, la valoare mai
mică decât prețul practicat pe piață, impunându -se în această situație să se amâne profitul sau
pierderea și să se realizeze amortizare , pe toată durata contractului, direct proporț ional cu plățile
de leasing realizate:
a) înregistrarea leaseback -ului:
% = 21X „Imobilizări corporale”
5121 „Conturi la bănci în lei”
281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”
471 „Cheltuieli înregistrate în avans”
b) înregistrarea amortizării:
658 „Alte cheltuieli de exploatare” = 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”
– preț de vânzare > valoarea just ă => avans, ce trebuie amânat și amortizat pe durata
contractului:
a) înregistrarea lesingului:
% = %
5121 „Conturi la bănci în lei” 21X „Imobilizări corporale”
281 „Amortizarea imobilizărilor corporale” 472 „Venituri înregistrate în avans”
b) înregistrarea amortizării:
472 „ Venitui înregistrate î n avans” = 758 „Alte venituri din exploatare”
– preț de vânzare = valoare justă = > existența a 3 trei situații:
1. prețul de vânzare este egal cu valoarea contabilă netă:
% = 21X „Cont de imobili zări”
5121 „Conturi la bănci în lei”
281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”

28
2. prețul de vânzare este mai mare ca valoarea contabilă netă:
% = %
5121 „Conturi la bănci în lei” 21X „Imobilizări corporale”
281 „Amortizarea imobilizări corporale” 758 „Alte venituri din exploatare”
3. prețul de vânzare este mai mic decât valoarea contabilă netă:
% = 21X „Imobiliză ri corporale”
5121 „Conturi la bănci în lei”
281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”
658 „ Alte cheltuieli din exploatare”
Pentru a întelege mai bine cum funcționează tranzacțiile de leaseback se iau urmăroarele
exemple:
A. O societate ALFA vinde un utilaj către societatea BETA la un preț de 99 200 lei și îl
preia în leasing financiar pe o durată de 5 ani. Ratele de leasing sunt de 2 500 lei iar dobânda
aferentă acestora este 475 lei. Durata de viață utilă a bunului este de 10 ani, valoarea reală a
acestuia este de 100 000 lei .
Înregistrările contabile care au loc în contabilitatea societății ALFA sunt:
– înregistrarea finanțării:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” 99 200 lei
– înregistrarea plății de leasi ng și a dobânzii aferente, dar și plata acestora:
% = 406 „Datorii din operațiuni 2 975 lei
167 „Alte împrumuturi și datorii asimilate” de leasing financiar” 2 500 lei
666 „ Cheltuieli cu dobânzile” 475 lei
406 „Datorii din operațiuni de leasing” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 2 975 lei
Înregistrările contabile care au loc în contabilitatea lui BETA sunt:
– înregistrarea finanțării acordate:
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 99 200 lei
– întregistrarea ratei de leasing și a dobânzii aferente și încasarea acestora:
4111 „Clienți” = % 2 975 lei
2675 „Împrumuturi acordate pe termen lung” 2 500 lei
766 „Venituri din dobânzi” 475 lei
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 2 975 lei
B. Societatea ALFA vinde o clădire către societatea BETA la preț de 105 000 lei. În baza
unui contract de leaseback, care are ca rezultat un leasing financiar, soci etatea BETA
închiriază clădirea pentru o perioadă de 5 ani cu o rată lunară a leasingului de 7 000 lei .
Costul iniți al al clădirii este 150 000 lei, amortizarea până la vânzare însumând 50 000 lei.
În contabilitatea societății ALFA trebuie făcute următoar ele înregistrări:
– vânzarea propriu -zisă a clădirii:
461 „Debitori diverși” = 7583 „Venituri din vânzarea imobilizărilor 105 000 lei
necorporale și corporale și alte operațiuni de capital”
– scăderea din evidență a clădirii:
% = 212 „Construcții” 150 000 lei
2812 „Amorizarea construcțiilor” 50 000 lei
6583 „Cheltuieli privind imobilizările 100 000 lei
necorporale și corporale cedate și alte operații de capital”
– primirea prețului la care s -a vândut clădirea:
5121 „ Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverși” 105 000 lei
– locatarul înregistrează extrabilațier clădirea:
Debit 8036 „Redevențe, locații de gestiune 105 000 lei
chirii și alte datorii asimilate”
– se înregistrează atât rata cât și plata acesteia:
612 „ Cheltuieli cu redevențele, = 401 „Furnizori” 7 000 le i
locațiile de gestiune și chiriile”

29
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 7 000 lei
Înregistrările contabile prevăzute a se înregistra de către societatea BETA:
– se înregistrea ză cumpărarea clădirii și concomitent plata acestei datorii:
212 „Construcții” = 404 „Furnizori de imobilzări” 105 000 lei
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 105 000 lei
– se înregistrează rata lunară și se încasează aceasta:
4111 „Clienți” = 706 „Venituri din redevențe, locații 7 000 lei
de gestiune și chirii”
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „ Clienți” 7 000 lei

Concluzii
Am arătat deja, prin exemple atât practice cât și teoretice, că leasingul este o modalitatea de
finanțare a activității economice desfășurate de entități pe plan național și internațional .
Apelarea la contractele de leasing este impusă de deficitele între imobilizările totale și
resursele proprii, de neîncasarea la timp a surselor de finanțare ce sunt înregistrate d rept venituri
de către agenții economici . În aceste situații nu se dispune de lichiditățile necesare pentru
înnoirea bunurilor necesare în procesul de producție, comercializarea sau investiții, sau pentru
achiziționarea unora noi și performante c are sunt destul de costisitoare, așadar apelarea la surse
externe de finanțare este de bun augur, mai ales în cazul societăților mai risc ante care caută
finanțare.
Lucrarea este structurată în două capitole care tratează atât aspectele teoretice legate de
leasing cât și pe cele practice.
Din primul capitol se constată că leasingul are o istorie demnă de luat în considerare,
subliniind, pe cât posibil, evenimentele de la momentul apariției formelor incipiente de
manifestare ale leasingului, continuând cu evoluțiile locale, apoi cele continentale și
internaționale și ajungând în prezent când acesta tinde spre globalizare.
Însemnătatea prod usului, dimensiunile cantitative și calitative pe care le atinge, dar și
multitudinea de aspecte practice și teoretice, ne determină ca, în studierea acestei problematici,
să acordăm operațiunii de leasing valoare de concept.
De la studierea istoricului și a cadrului normativ care reglementează contractele de leasing se
trece la definirea și clasificarea acestuia, ținând cont de mai multe criterii, apoi la prezentarea
avantajelor care îl vând sau a dezavantajelor care îl pun în ba lanță cu alte modalități ex terne de
finanțare d isponibile pentru conducerea en tității aflată în dificultate.
Astfel, definim leasingul ca posibilitate de finanțare la care se apelează din ce în ce mai des,
în detrimentul altora, care implică existența a două părți, cea care acordă f inanțarea și cea care
beneficiază de finanțare, totul realizându -se contra unor sume plătite periodic de ultima parte
menționată, cu durată stabilită inițial și cu posibilități multiple ca beneficiarul finanțării să devină
proprietarul de drept al activulu i, pe care îl folosește pe perioada leasingului.
Din multiplele forme de leasing care se manifestă pe plan național, pe plan internațional sau și
pe plan național și pe plan internațional, cele cu cea mai însemnată manifestare locală sunt:
contractele de l easing financiar și cele de leasing operațional.
Prin definiție, l easingul financiar este un contract, încheiat între aceleași două părți, fiind
deosebit prin faptul că orice risc sau orice avantaj ce decurge din încheierea de astfel de
contracte sunt tran sfereate, transferearea dreptului de proprietate fiind facultativă.
Leasingul operațional este acel contract de leasing care nu intră în categoria contractelor de
leasing financiar, adică nu transferă riscurile și avanatajele ce decurg din deținerea bunulu i.

30
Dintre cele mai importante caracteristici ale leasingului amintim:
– cel care asigură finanțarea este obligatoriu să fie proprietarul de drept al bunului care
face obiectul contractului de leasing ;
– bunul care face obiectul contractului de leasing este predat către utilizatorul care își
asumă obligația de a plăti rate de leasing pentru că deține dreptul de folosință al bunului;
– din punct de vedere contabil, bunul care face obiectul contractului de leasing, se
înregistrează și în patrimoniul utilizatorul ui chiar dacă acesta nu este proprietarul lui. În acest
caz, finanțatorul deținând în patrimoniul său, nu un activ imobilizat, ci un activ financiar;
– la finalizarea oricărui contract de leasing utilizatorului poate opta pentru una din trei
situații posibil e: să prelungească contractul de leasing, să decidă încheierea contractului din
motiv că bunul este urzat sau neperformat pentru nivelul la care el desfășoară activitatea, sau
să decidă cumpărarea bunului, în acest fel căpătând pe lângă dreptul de folosin ță al bunului și
dreptul de proprietate al acestuia.
De avantajele ce decurg din derularea unui contract de leasing beneficiază atât finanțatorul
prin faptul că păstrează proprietatea bunului și, în același timp, beneficiază de ratele de leasing
obținute în urma închirierii acestuia, dar și utilizatorul care folosește în procesele de producție,
comercializare, investiții, etc. pe care le desfășoară, echipamente tehnice și tehnologice de înaltă
calitate și performață, cu costuri de achiziționare exorbitant e, pentru care nu este nevoit să
suporte un efort finaniciar mult prea mare pentru el. Un alt benefiaciar al acestor contracte poate
fi și statul. De aceste avantaje, statul poate beneficia atunci când se procedează la privatizarea
societăților proprietate a statului prin leasing. Această operațiune este derulată prin păstrarea
temporară a proprietății asupra societății respective, ea fiind definitiv privatizată când utilizatorul
acesteia face dovada că este un bun manager și că sub conducerea sa entitatea v a prospera.
Dezavantajele leasingului nu lipsesc nici ele. Acestea decurg din sporirea numărului de
beneficiari de astfel de contracte, din creșterea cerințelor cu privire la solvabilitate, din costul
mult prea ridicat pe care îl implică astfel de operațiu ni, din creșterea duratelor pe care se poate
acționa și din sporirea ponderii tranzacțiilor la nivel național și internațional.
Capitolul al doilea tratează mai mult aspectele practice legate de desfășurarea de contracte de
leasing.
Pentru întocmirea acest uia am studiat Standardele internaționale de contabilitate -IAS 17, dar
și cele mai noi reglementări contabile naționale – Ordinul Ministerului Finanțelor Publice
1802/2014, care fac referire strict la contractele și operațiunile de leasing, aceasta pentru a arăta
și întelege cum se realizează înregistrarea în contabilitatea fiecăreia dintre părțile implicate dar și
pentru a scoate în evidență diferențele dintre operațiunile de leasing desfășurate pe piețe
intenaționale și operațiunile de leasing care au loc pe piețele din România.
Tot în cadrul acestui capitol am tratat și a nalizat una dintre multitudinile de operațiuni care
pot substituii leasingul și anume leaseback -ul.
Contractele de leaseback cunprind, în interiorul lor, atât o operațiune de vânzare pro priu-zisă
cât și o operațiune de leasing. Aceste se derulează prin vânzarea unui bun din patrimoniul unei
societăți, concomitent cu închirierea de la cumpărător, pe baza unui contract de leasing, a
aceluiași bun, prețul de vânzare și plățile de leaisng fii nd interdependnte, dar negociate
împreună. Apelarea la contracte le de leaseback apare atunci c ând , la nivelul societății există o
nevoie urgent ă de lichidi tăți, iar gradul de îndatorare nu îi permite obținerea de credite bancare
pe termen lung sau , pur și simplu , conducerea nu doreșt e îndatorarea în acest fel, existând în
același timp și nevoia de bunul a cărui vânzare este decisă.
Având în vede re cele menționate ,putem concluziona că leasingul poate fi considerat un
„motor de dezvoltare ” economică și socială, prin mod ul în care mobilizează sursele suplime ntare
necesare, dar și plin modul în care ofer ă finanțare imediată și pe trem en scurt , pentru activități de
producție, investiții sau consum, dar și pentru faptul că , procedează la crearea de noi locuri de
muncă.

Bibliografie

1. Cornel Coca Con stantinescu, „Leasing financiar realitate și perspectivă ”, Editura
Econo mică, București, 2006;
2. Cornel Coca Constantinescu, „Piața de leasing”, Editura Autoexpert, București, 2003;
3. Dorin Clocotici, Gheorghe Gheorghiu, „Operațiunile de leasing”, Editura Lumina Lex,
București, 1998;
4. Dorin Clocotici, Gheorghe Gheorghiu, „Operațiunile de leasing”, Editura Lumina Lex,
București, 2000;
5. E. Turcu, ”C ontractul de leasing ”, Editura Hamangiu, București, 2008;
6. Gabriel Tiță -Nicolescu, „Regimul juridic al operațiunilor d e leasing ”, Editura All Beck,
București, 2003;
7. Gabriel Tiță -Nicolescu, „Leasing”, Editura C.H. Beck, București, 2006;
8. „Ghid pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene” ,
Editura CECCAR, București, 2010;
9. „Ghid de ținerea a contabilității și de elaborare a situațiilor financiare individuale în
conformitate cu IFRS la societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată” Editura CECCAR, București, 2013;
10. Ghid p entru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de C ontabilitate – IAS 36,
Deprecierea activelor”, Editura CECCAR, București, 2004;
11. Hennie van Greuning, „Standarde intenaționale de rapo rtare financiară -ghid practic”,
Ediția a V -a, Editura Irecson, București, 2009;
12. Mihai Ristea și colectiv, „Contabilitatea societăților comerciale”, Editur a Universitară ,
București, 2009;
13. Sergiu Popovici, „Contractul de le asing”, Editura Universul Juridic, București, 2010;
14. „Standardele internaționale de raportare financiară ”, Editura CECCAR, București, 2013;
15. OMFP 1802/2014;
16. OMFP 1286/2012, cu modificările și completările ulterioare;
17. Standartul internațional de contabilitate – IAS 17;
18. www.mfinațe.ro ;
19. www.legestart.ro ;
20. www.cabinetexpert.ro .