Specializarea : Contabilitate și informatică de gestiune LUCRARE DE LICENTA COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Conf.dr. Bratian Vasile ABSOLVENT… [618250]

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”- SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
CENTRUL TERITORIAL SIBIU
Specializarea : Contabilitate și informatică de gestiune
LUCRARE DE LICENTA
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.dr. Bratian Vasile
ABSOLVENT: [anonimizat](Mesaros) Roxana Stefania

SIBIU
2018

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”- SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
Specializarea : Contabilitate și informatică de gestiune
Analiza diagnostic a rentabilitatii si risculul
La SC Vel Pitar SA
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf.dr. Bratian Vasile
ABSOLVENT: [anonimizat](Mesaros) Roxana Stefania
SIBIU

2018
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………. 4
CAPITOLUL 1……………………………………………………………………………………………. 5
ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTICULUI A
RENTABILITĂȚII FIRMEI …………………………………………………………………………. 6
1.1.Rentabilitatea într-o întreprindere …………………………………………………………. 6
1.1.2 Analiza structurală a rezultatului exercițiului ……………………………………….. 6
1.2 Analiza de diagnostic pe baza ratei de rentabilitate ………………………………… 9
1.2..1 Rata rentabilității economice …………………………………………………………… 10
1.2.2 Rata rentabilității financiare …………………………………………………………….. 11
CAPITOLUL 2 ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA DE
DIAGNOSTIC A RISCULUI FIRMEI …………………………………………………………. 13
2. Analiza riscului financiar …………………………………………………………………….. 13
2.2 Analiza riscului de faliment ……………………………………………………………….. 14
2.2.1 Întreprinderea în dificultate ……………………………………………………………… 15
CAPITOLUL 3 ASPECTE PRACTICE PRIVIND ANALIZA DE DESIGN A
RENTABILITĂȚII ȘI A RISCULUI FIRMEI ………………………………………………. 19
3.1 SCURT ISTORIC ……………………………………………………………………………… 19
3.1.3 ASPECTE LEGATE DE RESURSELE UMANE ……………………………… 23
3.2 ASPECTE MANAGERIALE …………………………………………………………….. 30
3.3.1 Analiza evolutiei vanzarilor …………………………………………………………….. 32
3.3.2. Analiza structurala a vanzarilor pe produse si piete de desfacere ………….32
3.3.3 Analiza clientilor intreprinderii ………………………………………………………… 32
3.3.4 Analiza furnizorilor intreprinderii …………………………………………………….. 33
3.4 ASPECTE ECONOMICO – FINANCIARE …………………………………………. 34
3.4.1 Diagnosticul patrimoniului net …………………………………………………………. 34
3.4.2 Diagnosticul capacitatii de autofinantare …………………………………………… 35
3.4.3 Diagnosticul corelatiei creante – obligatii …………………………………………… 39
3.4.4 Diagnosticul lichiditatii si solvabilitatii ……………………………………………… 40
3.4.5 Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiar ……………………………… 41
CONCLUZII ȘI CONSIDERAȚII PERSONALE ………………………………………….. 43

INTRODUCERE
Motivația alegerii temei: motivația, Importanța și obiectivele temei
Performanța financiară este de cele mai multe ori greu de atins de entitățile
economice, dar mai ales în contextul economic actual. Modelele de succes a celor
ce au reușit vor constitui niște exemple de bună practică pentru orice aspirant. Nu
exită o rețetă care să fie universal valabilă pentru succes și în ciuda numeroaselor
eforturi ale companiilor de a-l găsi, influențele particulare vor fi extrem de
complexe, de la țară la țară, pe domenii de activitate și evident pe clase de mărime.
Pornind de la considerentele de mai sus am ales această temă de licență.
Importanța și obiectivele analizei de rentabilitate și riscul într-o societate
Performanța se poate considera ca reprezentând o poziție excelentă care este
rezultată prin efort continuu, realizat într-un c adru conmpetiționa și comensurabilă
prin metode diverse.1
Principalul obiectiv al lucrării de față îl reprezintă sintetizarea conceptelor
principale legate de performanța financiară și de conturarea spațiului concret în
cadrul căruia vom particulariza conceptele menționare și respectiv societatea.
Obiectivele diagnosticului sunt complexe, complexitate care va decurge din
varietatea pozițiilor ocupate de aceia ce îl realizează, dar și datorită diversității
punctelor de vedere dar și a obiectivelor pe care și le propun.
Diagnosticul economico-financiar poate fi declanșat astfel:2
Fie ca în cazul intreprinderilor care se află în dificultate, atunci când diagnosticul
va reprezenta obligația legală
Fie ca în cazul intreprinderilor sănătoase, care au caracterul instrumentuliui de
control și al realizării de performanțe
Diagnosticul are ca și obiectiv detectarea de eventuale situații ale dezechilibrului
cu scopul identificării de origini dar și de cauze care l-au generat și al stabilirii de
măsuri de remediere. Pentru că se bazează pe un întreg sistem de informații cu
privire la: dimensiune, structură dar și de utilizare a potențialului intern, a valorii
patrimoniale și a rentabilității.
Partenerii exteriori care sunt: investitorii, acționarii, creditorii, direct interesați de
situația economico-financiară a întregii intreprinderi, de cunoașterea
performanțelor dar și a riscurilor pe care și le asumă. Așadar, băncile vor folosi
analiza ca și instrument al fundamentării deciziilor de creditare, furnizorii fiind
interesați de capacitatea plății și implicit de sănătatea financiară a intreprinderii,
statul folosind analiza pentru a putea cunoaște starea diferitelor intreprinderi cu
vederea acordării de sprijin, iar investitorii vor decide pe baza unei analize dacă
firma reprezintă o oportunitate pentru a putea investi.
Astfel sintetizând motivația diagnosticului indiferent de poziția celui ce o va
efectua, se contituie:
1 Niculescu,Maria – Diagnostic global strategic. Vol.II Diacnostic Financiar, ED Economica,Bucuresti,2005 pag 42
2 Aurel Ișfănescu, Vasile Robu, Ana Maria Hristea , Camelia Vasilescu, ’’Analiza economico-financiară’’, Editura
Economică, București, 1999, pag 17

Cunoașterea dar și înțelegerea stării de sănătate a intreprinderii
Informarea tuturor partenerilor cu privire la starea intreprinderii, la performanțe și
eficiența utilizării resurselor
Stabilirea de măsuri de redresare sau de ameliorare a performanțelor
Identificarea dar și înțelegerea contextului concurenția în care va opera
intreprinderea
Fundamentarea de direcții strategice pentru dezvoltarea într-u mediu dinamic
Ca și concluzie, diagnosticul economico financiar, va avea rolul de a găsi soluții
pentru a putea remedia problema de insuficiență a resurselor în fața nevoilor,
problema fundamentală tuturor sistemelor dar care se face tot mai simțită în zilele
noastre.
Lucrarea de față are următoare structură:
Introducere,trei capitole în care am abordat aspectele teoretice și practice legate de
analiza de diagnostic a rentabilității și a riscului într-o companie, dar și concluzii
personale, anexele și bibliografia.
Introducerea este partea care prezintă motivația alegerii temei, importanța dar și
obiectivele acesteia.
Capitolul 1 al lucrării se sintetizează cu principalele concepte legate de analiză, de
diagnostic și de rentabilitate a firmei. Sunt scoase în evidență conceptele teoretice
cu privire la analiza de diagnostic a rentabilității firmei, accentul punându-se pe
modele cantitatice în ceea ce privesc analiza.
Capitolul 2 studiaza aspecte teoretice a analizei diagnostic a riscului firmei unde
seaccentueaza taxomania riscului (toate formele riscului) si se vor aplica ajustarii
in vederea eliminarii riscului.
Capitolul 3 Aspecte practice privind analiza diagnostic a rentabilitati si a riscului
firmei:
Scurta prezentare a societatii.Studiu de caz
Concluzii si consideratii personale
CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTICULUI A
RENTABILITĂȚII FIRMEI
1.1.Rentabilitatea într-o întreprindere
Rentabilitatea se poate defini ca fiind capacitatea intreprinderii de a obține
profit prin utilizarea unor factori de producție a capitalurilor, indiferent care este
proveniența acestora.3
Rentabilitatea este una dintre cele mai sistematice forme de exprimare a
eficienței întregii activități economico financiare a întregii activităția intreprinderii,
respectiv a tuturor mijloacelor a producției utilizate dar și a forței de muncă, din
toate stadiile unui ciclu: aprovizionare, vânzare și producție.
Așadar, rentabilitatea apare astfel ca instrument hotărâtor în mecanismul
economie de piață, în orientare producției, în raport cu cerințele consumatorilor.
Aceasta presupune obținerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma
vinderii și încasării producției fabricate.
Pentru exprimarea rentabilității se utilizeză două categorii de indicatori:
profitul și rata rentabilitații. Mărimea absolută a rentabilității este oglindită de
profit ( indicator de volum), iar gradul în care capitalul sau folosirea resurselor
entității economice aduc profit este reflectat în rata rentabilității ( indicator al
mărimii relative a rentabilității).
În corelația dintre rentabilitate și eficiență economică sunt de făcut unele
precizări. Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât
rentabilitatea. Putem afirma că eficiența economică reprezintă cea mai generală
categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate,
pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea
unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul
economic. 4
1.1.2 Analiza structurală a rezultatului exercițiului
Această analiză structurală a profilului va urmări stabilirea de contribuție a
diferitelor tipuri de rezultate la totala modificare, dar și punerea în evidență a
tuturor schimbărilor care vor interveni pe elementele componente.
Analiza de structură va presupune o descompunere în elemente componente,
care în cazul profitului se va putea efectua din numeroase puncte de vedere.
Rezultatul acestui exercițiu înainte de impozitare, profit sau pierdere, nu este unul
omogen iar în compoziția sa vor intra rezultate din diferite activități.
3 Vasile Robu,Nicolae Georgescu „Analiaza economoco financiara „ Editura Omnia Uni Brasov 2000 pag 197
4 Dumitru Mărgulescu, coordonator, ’’Analiza economico-financiară a întreprinderii’’, Editura Tribuna Economică,
București, 1994, pag 188

Rezultatul unei exploatări va caracteriza performanțele comerciale dar și financiare
ale intreprinderii, independent de politica financiară și fiscală. Se va determina ca o
diferență dintre venituri din exploatare și cheltuieli de exploatare.
Veniturile care reies din exploatare sunt veniturile compuse din cifra de afaceri,
venituri din producția stocată, veniturile aferente producției de imobilizări și alte
venituri din exploatare. Cheltuielile de exploatare cuprind toate cheltuielile
aferente ciclului de exploatare. În cazul în care producția stocată și producția
imobilizată se evaluează la costurile efective, veniturile aferente lor sunt egale cu
cheltuielile, neînregistrându-se profit. În această situație rezultatul din exploatare
este determinat de rezultatul aferent cifrei de afaceri, de diferența dintre venituri
din exploatare și alte cheltuieli de exploatare și de diferența dintre veniturile din
provizioane privind exploatarea și cheltuielile cu provizioanele aferente
exploatării.
Rezultatul financiar înseamnă realizarea de profit sau pierdere și se calculează ca
diferență între veniturile financiare și cheltuielile financiare.
Rezultatul curent al exercițiului (RC, profit sau pierdere) este determinat atât de
rezultatul exploatării normale și curente, cât și de cel al activității financiare.
RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Rezultatul curent al exercițiului reprezintă marja care definește rentabilitatea de
ansamblu a firmei, cu luarea în considerare și a rezultatelor directe ale activității
financiare propriu-zise, dar care sunt în legătură directă cu activitatea de
exploatare. Rezultatul extraordinar al exercițiului (profit sau pierdere) este un
rezultat întâmplător , neavând caracter de regularitate. Se obține ca diferență între
veniturile extraordinare și cheltuielile extraordinare ale întreprinderii și permite
măsurarea influenței elementelor extraordinare în formarea rezultatului global al
întreprinderii.
R extr = venituri estraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (profit brut total sau pierdere) este
format din rezultatul curent și rezultatul extraordinar al exercițiului. Se mai poate
determina ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale
Un indicator foarte important pentru aprecierea performanțelor societății pe acțiuni
este și rezultatul exercițiului după impozitare, respectiv, profitul net sau pierdere.
Rezultatul net al exercițiului exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare
cu care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile proprii subscrise.
Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exercițiului înaintea
impozitării, pentru că se impun unele corecții. Astfel se adună cheltuielile care
depășesc nivelul admis prin acte normative ( de exemplu, cheltuieli de protocol,
cheltuieli de transport, etc.) și cele neadmise a se scădea din rezultatul impozabil
(amenzi, penalități). Deci se scad nu se impozitează deducerile fiscale cum sunt :

rezervele legale, pierderile din anii precedenți, reducerea de impozit, stabilirea prin
acte normative, în cazul reinvestirii profitului, etc.
RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
R extr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rezultatul exercițiului după impozitare (profit net sau pierdere) este determinat ca
diferență între rezultatul impozabil și impozitul pe profit. Pentru a examina
modificarea rezultatului exercițiului înainte de impozitare și a profitului net, se
utilizează metoda bilanțieră.
Contul de profit și pierdere este documentul contabil care permite stabilirea
contului de rezultate intermediare sau a situației soldurilor intermediare ale
gestiunii. Indicatorii cuprinși în situația soldurilor intermediare ale gestiunii sunt
necesari în adoptarea deciziilor, atât la nivel de entitate economică, cât și la nivelul
terților cu care entitatea economică are legături pe plan economic și financiar.
Soldul intermediar al gestiunii este diferența dintre două valori. Prin scăderi
succesive se obțin indicatori de caracterizare a rentabilității și gestiunii entității
economice.
Indicatorii de caracterizare a rentabilității în mărime absolută au fost prezentați
anterior, iar în continuare facem unele precizări cu privire la indicatorii care sunt
utili în aprecierea modului de gestionare a entitățiilor economice.
Suma adaosului comercial este diferența între cifra de afaceri, aferentă vânzării de
mărfuri și costul de cumpărare a mărfurilor vândute. Acest indicator este folosit în
mod deosebit în cadrul entităților economice care au ca obiect de activitate
comercializarea (distribuția) mărfurilor.
Producția exercițiului include valoarea bunurilor si serviciilor “fabricate” de
întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Este
un indicator care se aplică, în special, în cazul entitățiilor economice industriale,
măsurând volumul global al activității desfășurate.
Valoarea adăugată exprimă crearea sau creșterea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și a capitalului, peste valoarea
bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a
întreprinderii. Se determină ca diferență între volumul global al activității și
consumurile intermediare (consumuri provenind de la terți).
Excedentul (deficitul) brut al exploatării reprezintă fluxul potențial de
disponibilități degajat de ciclul de exploatare și se determină deducând cheltuielile
monetare din exploatare din veniturile monetare aferente acestei activități.
Veniturile monetare din exploatare sunt formate din vânzările de mărfuri,
producția vândută și subvențiile de exploatarea, în timp ce cheltuielile monetare
din exploatare cuprind acele categorii de cheltuieli care presupun plăți imediate sau
la termen (consumurile provenind de la terți, cheltuieli cu impozite, taxe și
vărsăminte asimilate și cheltuieli cu personalul).

Excedentul brut al exploatării este utilizat în procesul de analiză pentru efectuarea
de comparații, în dinamică și în spațiu, cu rezultatele firmelor care își desfășoară
activitatea în același domeniu.
Comparativ cu ceilalți indicatori utilizați în procesul de analiză a rezultatelor,
excedentul brut al exploatării prezintă avantajul că nu este influențat de sistemul de
amortizare practicat, de politica de construire a provizioanelor, de politica
financiară și fiscală, precum și de politica de distribuire a dividendelor.
1.2 Analiza de diagnostic pe baza ratei de rentabilitate
Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub
formă relativă situația profitabilității sau a capacității întreprinderii de a produce
profit.
Analiza diagnosticului pe baza rentabilității reprezintă, indicatorii sintetici prin
care se vor aprecia sub forma relativă situația de profitabilitate sau d ecapacitate a
intreprinderii de producere de profit. Ratele de
Analiza rentabilității reprezintă una dintre cele două componente principale ale
diagnosticului financiar al rentabilității și al riscului întreprinderilor. Ratele de
rentabilitate sunt unii din indicatorii cei mai importanți prin care se vor aprecia
eficiența generală a unei activiteți la o intreprindere, datorită faptului că ea reflectă
rezultatele opținute în urma trecerii prin stadiile circuitului economic:
aprovizionarea, producția și desfacerea. În cmparație cu costurile de pe produs,
care se va reflecta în rezultatele din stadiul producției, rata de rentabilitate va
sintetiza și pe cele din stadiul de distribuție. Analiza de rentabilitate va reprezenta
una dintre cele două principale componente ale unui diagnostic financiar al însăși
rentabilității dar și a riscului întreprinderilor. Diagnosticul financiar va avea ca
principale obiective măsurarea de rentabilitate a capitalurilor intreprinderii dar și
aprecierea a condițiilor echilibrului economic și financiar pentru a putea evalua
gradul de risc al unei intrepribderi. Măsura de rentabilitate este sistemul de rate
explicative cu eficiență determinată ca și raport dintre efectele economice și cele
financiare obținute dar și a eforturilor depuse pentru obținerea lor.
Sistemul acesta de rate va oferi posibilitatea de cunoaștere a gradului
independenței economice dar și financiare, care a fost detectată la moment oportun
a diferitelor cauze generatoare de schimbări care nu sunt dorite în activitatea
intreprinderii.
Rata de rentabilitate ca prim indicator de performanță are mai multe forme pentru
exprimare, în funcție de modul raportării indicatorului, de efecte sau rezultate
obținute, spre exemplu profilul, Ebe, dar și alți indicatori ai rentabilității, la
indicatorul de flux global al activității care sunt: cifra de afaceri, veniturile din
exploatare și valoarea adăugată, sau chiar de mijloacele economice mai avansate
sau c are au fost conumate pentru a putea obține respectivul rezultat ca și indicator
de efort.
Datorită acestui fapt se va putea clasifica ratele rentabilității pe mai multe criterii,
iar cele mai importante sunt criteriul bazei al raportării dar și criteriul considerat

funcțional. În afara lor vor mai putea exista și criterii care fac referire la interese
care sunt urmărite în exprimarea ratelor.
1.2..1 Rata rentabilității economice
Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilității economice,
pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi,
respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe.
Rata rentabilității economice este definită ca raport între rezultatul exercițiului
înainte de deducerea sarcinilor financiare, respectiv, dobânzilor și impozitelor și
capitalul permanent.
Literatura de specialitate oferă mai multe modalități de calcul pentru
ratarentabilității economice (Re) 8 :
Re = ∙ 100;
În care:
Pe = rezultatul (profitul) exploatării;
Ae = activele economice aferente exploatării;
Re = 100;
Sau:
Re = ∙ 100.
Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică
semnificației rezultatului:
utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica
fiscală și de structura capitalurilor (politica de finanțare), cât și de fluxurile
extraordinare;
dacă rata rentabilității economice va fi construită pe baza excedentului brut al
exploatării (EBE), va fi independentă și de politica privind amortizarea capitalului
tehnic, pe lângă elementele menționate anterior;
folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderii și va determina un
nivel mai ridicat al ratei, în măsura în care celelalte două activități (financiară și
extraordinară) aduc profit; această variantă este mai puțin utilizată.
În teoria și practica internațională, această rată este cunoscută sub forma: ROA =
ROA = rata rentabilității economice (return on assets);
EBIT = rezultatul înainte de impozitare și dobânzi (earnings before interests and
taxes).
Utilizatorii informațiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii
financiari, de exemplu, sunt interesați de rentabilitatea întreprinderii înainte de
scăderea dobânzii.
Analiza factorială a ratei rentabilității economice evidențiază acțiunea unor factori
complecși.
Vom considera rata rentabilității economice:
Re = ∙ 100
Unde:
Pr = profit brut aferent cifrei de afaceri.

Pentru analiza factorială pot fi folosite modele precum sunt:5
I. Re = ∙ 100 = ∙ 100
II. Re = ∙ 100 =;
În cazul utilizării modelului I, rata rentabilității economice combină efectul vitezei
de rotație a activului total, exprimată ca număr de rotații , cu efectul ratei
rentabilității comerciale.
Cele două rate componente acționează diferit asupra ratei rentabilității economice,
în funcție de natura activității întreprinderii și de strategia urmată. Astfel, în
industrie, firmele realizează rate de rentabilitate economică ridicate pe seama unor
cote de profit mai mari și nu printr-o rotație mai rapidă a activelor.
Întreprinderile din sfera comerțului operează cu marje de profit mai reduse, dar
beneficiază de o rotație mai accelerată a activelor.
O strategie de menținere a poziției concurențiale pe piață determină uneori un rabat
de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt
care conduce la o încetinire a rotației activelor.
1.2.2 Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare este un indicator semnificativ în aprecierea
performanțelor economico–financiare ale întreprinderii atât în cadrul
diagnosticului intern cât și în analizele solicitate de partenerii externi.
Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură investiția lor este
rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilității financiare este mai mare decât
costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfășurată, firma creează o
valoare suplimentară pentru acționari.
Rata rentabilității financiare se determină astfel:
Rf = ∙ 100;
Se recomandă folosirea la numitor a capitalului propriu mediu calculat după cum
urmează:
Kp = inițial + Nr. acțiuni emise în cursul anului ∙ Val. de emisie ∙
– Nr. acțiuni răscumpărate în cursul anului ∙ Val.de răscumpărare ∙ ;
Analiza acestei rate se poate face și astfel :
= ∙ 100 = ∙ 100
Vt / At = viteza de rotație a activelor totale;
At / Kp = factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau brațul pârghiei
financiare6
Pn / Vt = profitul net la 1 leu venituri.
Managerii au posibilitatea să acționeze asupra ratei rentabilității financiare prin
urmărirea și influențarea:
1) vânzărilor generate de utilizarea activelor;
5 Marin Țole, Nicoleta Cristina Matei, ’’Analiza economico-financiară a entitățiilor economice’’, Editura Pro
Universitaria, București, 2006, pag 196;
6 Aurel Ișfănescu, Vasile Robu, Ana Maria Hristea , Camelia Vasilescu, ’’Analiza economico-financiară’’, Editura
Economică, București, 1999, pag 175

2) modului de finanțare a activelor din capitalul propriu și datorii;
3) rentabilității nete a veniturilor.
Atunci când analizăm viteza de rotație a activelor, trebuie să ținem cont și de
sectorul în care își desfășoară activitatea societatea. Cu cât acest indicator are o
valoare mai mare, cu atât eficiența utilizării activelor totale este mai bună.
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atât
rata rentabilității financiare este mai ridicată, dar trebuie să ținem cont, totodată, că
acest indicator arată și gradul de îndatorare. Și este cunoscut că orice societate cu
grad de îndatorare mare este riscantă. Stabilirea unei valori optime a factorului de
multiplicare reprezintă de fapt o „luptă“ (un arbitraj) permanentă între profiturile și
costurile pe care le implică datoriile financiare.
Totodată, trebuie subliniat că acest indicator este influențat și de sectorul unde își
desfășoară societatea activitatea și de activele pe care le deține aceasta. În general,
societățile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant și cu
un grad mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului
propriu mai mare decât societățile care își desfășoară activitatea într-un sector cu
un grad de risc mai mare. Putem spune că și băncile comerciale care dispun de un
portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului
propriu mai mare. O dată cu analiza acestui indicator, trebuie urmăriți și alți
indicatori cum ar fi: rata lichidității curente, rata lichidității imediate, rata de
acoperire a dobânzilor.
Profitul net la un leu venituri arată capacitatea firmei de a practica o politică de
prețuri eficientă și, totodată, abilitatea firmei de a controla costurile. Acest
indicator trebuie și el interpretat în funcție de sectorul de activitate, de natura
produselor comercializate și de strategia aplicată de firmă.
S-a constatat că societățile care au un profit net la un leu vânzări mare au o rată a
rentabilității economice (Pnet/At) mică și invers. Acest fapt se datorează faptului
că societățile care practică un adaos comercial mare pot avea un profit mare la un
leu vânzări. Pentru că practicarea unui adaos comercial mare necesită și active
numeroase și aceste societăți tind să aibă o viteză de rotație a activelor scăzută.
Rata rentabilității financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu
anumite limite care sunt impuse de: perioada de analiză, riscurile pe care și le
asumă societatea, valoarea contabilă a capitalului propriu.

CAPITOLUL 2 ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA DE
DIAGNOSTIC A RISCULUI FIRMEI
2. Analiza riscului financiar
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub
incidența structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din două
componente (capitalul propriu datorii).
Cele două componente se deosebesc fundamental prin costul pe care îl generează.
De exemplu o firmă care recurge la împrumuturi trebuie să suporte sistematic și
cheltuielile financiare aferente. De aceea, prin mărimea și costul ei, îndatorarea
antrenează o variabilitate a rezultatelor și modifică riscul financiar. Analiza
riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate a
riscul de exploatare. Astfel, se impune luarea în considerare a cheltuielilor
financiare deci a dobânzilor care, la un nivel dat de activitate, fiind considerate
cheltuieli fixe. În acest caz se calculează un prag de rentabilitate global, după
relația:
Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul:
– indicatorului de poziție față de pragul de rentabilitate global;
– coeficientului de elasticitate.
Sub incidența politicii financiare a firmei, analiza variabilității rentabilității
capitalului propriu este un aspect fundamental al riscului financiar, preocupându-
i în special pe acționari. Mărimea influenței politicii financiare și a structurii
financiare asupra performanțelor firmei a dat naștere unor modelări simple,
cunoscute sub denumirea de „efect de levier financiar”7.
Levierul financiar exprimă ideea incidenței îndatorării firmei asupra rentabilității
capitalului propriu. Prezentarea cea mai frecventă a efectului de levier financiar
pornește de la următoarea schemă:
Tabel nr. 1.1
Efectul levierului financiar
Activ total
At Capitaluri proprii
Cpr
Datorii
D
(Sursa: Aurel Ișfănescu, Vasile Robu, Ana Maria Hristea , Camelia Vasilescu,
’’Analiza economico-financiară’’, Editura Economică, București, 1999)
7 Balteș. N. Ciuhureanu A.T Contabilitate Financiară, Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu.

Relația efectului de levier permite explicarea nivelului și evoluției rentabilității
financiare în funcție de doi factori principali: îndatorarea firmei și rentabilitatea
economică. Fiecare dintre acești doi factori fac să intervină, pe a doua treaptă de
analiză, alte rate explicative, esențiale pentru sănătatea financiară a firmei.

Figura nr. 1.2. Factorii de influență ai rentabilității financiare
(Sursa: www.mfinante.ro )
2.2 Analiza riscului de faliment
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor
scadente care rezultă din angajamente anterioare contractate, fie din operații
curente, a căror realizare condiționează continuarea activității, fie din prelevări
obligatorii.
Analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă, de a acționa în condiții de risc
minim, în sistemul analizei financiar – patrimoniale, ocupă un loc central. În sensul
că menținerea solvabilității este o restricție ce se impune întreprinderii în mod
curent, echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice entitate
economică. Orice dereglare privind achitarea obligațiilor generează prejudicii și
necesită o corectură urgentă. De asemenea, echilibrul financiar este un imperativ
absolut, adică nu poate fi omis sub nici o motivație. De exemplu, ca o întreprindere
care cunoaște o perioadă mai dificilă , în practica economică poate să renunțe la
unele obiective de creștere, obiective economice sau sociale. În schimb, ea nu

poate renunța la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiția
financiară de supraviețuire.8
Aprecierea capacității întreprinderii, de a-și regla în termen obligațiile, se apreciază
în funcție de condițiile concrete economico – financiare în care își desfășoară
activitatea. O întreprindere poate avea dificultăți temporare sau ocazionale
determinate, de exemplu, de neacoperirea în termen a unei creanțe, sau a
accelerării plăților într-o perioadă de creștere rapidă a activității. Astfel,
dificultățile de plată apar ca o expresie a unei neconcordanțe de moment, care nu
pune în pericol echilibrele fundamentale și nu afectează imaginea firmei. Soluții
simple pot permite trecerea peste aceste dificultăți și reinstaurarea continuității
plăților:
obținerea de termene suplimentare din partea furnizorilor ;
amânarea datoriilor financiare;
obținerea de împrumuturi pe termen scurt.
Întreprinderea poate cunoaște dificultăți financiare periodice, ca de exemplu,
întârzierea plăților în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a
creșterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol, imaginea sa se
poate degrada datorită perturbărilor periodice. O reputație de rău platnic, sau o
anumită suspiciune la soliditatea financiară pot genera cel puțin două efecte. Pe de
o parte, anumiți furnizori pot refuza continuarea livrărilor, iar pe de altă parte,
întreprinderea este nevoită să solicite credite de urgențe și să accepte condiții
neavantajoase de creditare (durată mai scurtă, dobândă mai mare).
Astfel, permanența unor dificultăți de achitare a obligațiilor este expresia unei
fragilități economice și financiare structurale. Ele pot genera restrângerea
activității, reducerea efectivului de salariați, restructurarea sistemului de gestiune
sau, în unele cazuri foarte grave, falimentul întreprinderii.
Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment, apreciem ca esențiale
pentru procesul decizional următoarele:
1. Conceptul de întreprindere în dificultate;
2. Principalele cauze care conduc la falimentul unei întreprinderi;
3. Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanțului patrimonial;
4. Analiza riscului de faliment prin metoda stocurilor;
5. Analiza funcțională a riscului de faliment;
6. Coordonate ale analizei strategice a riscului de faliment.
2.2.1 Întreprinderea în dificultate
După 1990, mediul economico – social intern și internațional a fost perturbat. În acest
nou context, o serie de întreprinderi au dat faliment, iar altele supraviețuiesc artificial.
Conceptul de întreprindere în dificultate a fost definit de pe diverse poziții:
juridice, economice, social – politice, financiare.
8 Balteș, Nicolae (coordonator) – Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ediția a II – a revizuită și adăugită,
Editura Universității „Lucian Blaga‖ din Sibiu, 2013

Starea de dificultate este definită în teoria economică, drept o situație permanentă
de criză financiară, care poate deveni rapid dramatică prin restrângerea activității,
reducerea creditelor etc.9
Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderii în dificultate sunt:
insolvabilitatea, adică activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor. Acest
criteriu este, în general, tardiv, pentru că în acest stadiu nu mai există active
circulante realizabile;
supraîndatorarea, caz în care gradul de îndatorare este atât de mare încât
compromite capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor scadente;
existența unor fapte de natură să compromită continuitatea exploatării. Literatura
de specialitate reține următoarele semne ale unei situații dificile, reale sau
potențiale:
existența unui fond de rulment negativ, sau chiar a unui rezultat net negativ;
utilizarea unor credite curente pentru finanțarea investițiilor;
imposibilitatea reînnoirii creditelor;
imposibilitatea reglării creditelor la scadența normală;
falimentul unor furnizori sau clienți;
dispariția sau indisponibilitatea unui conducător;
persistența unor greve.
O întreprindere în dificultate este o întreprindere în dezechilibru pe plan industrial,
social și financiar.
Întreprinderile în dificultate se caracterizează, în esență, prin:
a. inadaptare la mediu. Această inadaptare poate deveni din ce în ce mai
importantă și periclita supraviețuirea întreprinderii;
b. scăderea volumului de activitate și a rentabilității;
c. folosirea unor tehnici și instrumente de management neperformante;
d. situație financiară dificilă;
e. grad scăzut de utilizare a capacităților de producție;
f. neasigurarea concordanței: om – metodă – mașină.
O întreprindere este considerată în dificultate, din punct de vedere juridic, atunci
când se află în stare de încetare de plăți, adică atunci când nu mai poate face față
datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile. În acest caz, legea prevede
deschiderea procedurii de reorganizare sau lichidare juridică. În practică, e greu de
stabilit momentul cel mai potrivit pentru deschiderea procedurii:
dacă intervenția juridică este tardivă, când întreprinderea nu mai are active
suficiente, ea nu-și va mai putea achita obligațiile;
dacă intervenția este precoce, ea poate genera cheltuieli și traumatiza
întreprinderea, în loc să se încerce redresarea prin proceduri mai simple.
Derularea procedurilor juridice, conform legislației noastre, începe pe baza unei
cereri introduse la tribunal de către debitor, de către creditori, sau de către camera
de comerț și industrie teritorială. Cererea debitorului este însoțită, printre alte
anexe, de:
– bilanțul contabil și copii de pe registrele contabile curente;
9 . Ciuhureanu, Alina Teodora – Management financiar, Editura Universității „Lucian Blaga‖ din Sibiu, 2009

– contul de profit și pierdere din anul anterior depunerii cererii;
– o situație a tuturor creanțelor întreprinderii;
– o declarație a debitorului, în care se arată intenția de a-și reorganiza activitatea
sau lichida averea.
Un creditor care are o creanță certă lichidă și exigibilă poate depune la tribunal o
cerere împotriva unui debitor care, timp de 30 de zile, a încetat plățile. De
asemenea, camerele de comerț și industrie pot introduce cerere împotriva
debitorului care se află într-o situație notorie de încetare a plății.
Tribunalul este cel care stabilește dacă întreprinderea este în stare de încetare de
plăți și continuarea procedurii prin notificarea acesteia creditorilor, debitorilor și
Oficiului Registrului Comerțului. De asemenea, Tribunalul numește un judecător
sindic și un administrator judiciar. Judecătorul sindic este însărcinat pe toată durata
procedurii cu conducerea tuturor operațiunilor implicate de reorganizarea sau
lichidarea judiciară.
Administratorul supraveghează gestionarea întregii activități pe toată durata
procedurii. Aceasta presupune, pe de o parte, supravegherea, sau, după caz,
conducerea activităților de redresare, iar pe de altă parte, asigurarea unei gestiuni
prudente care, să conducă la acumularea de noi pasive. În cadrul acestei
proceduri, se prevede propunerea unui plan, fie de reorganizare și continuare a
activității debitorului, fie de vânzare a averii debitorului, fie de lichidare.
În cazul reorganizării, planul de reorganizare cuprinde obligatoriu:
– perspectivele financiare, în special modalitățile de reglare a pasivului;
– perspectivele economice cu privire la structurile și activitățile noi ale
întreprinderii.
Reorganizarea nu este un scop în sine. Încercarea de a redresa întreprinderile prin
subvenții, sau prin acordarea de credite constituie o soluție de supraviețuire
artificială, o eroare gravă a organelor de decizie.
Pentru întreprindere, cauzele generatoare de dificultăți, sunt de origine diversă. O
mare parte dintre acestea provin din mediul economic și concurențial în care
firma acționează:
– accentuarea concurenței interne și internaționale;
– apariția unui produse de substituție;
– pierderea unui client important, sau falimentul acestuia;
– falimentul unui furnizor important, care asigură anumite materiale,
piese, subansamble esențiale pentru continuarea activității întreprinderii;
– falimentul unei bănci cu care întreprinderea avea relații financiare
preponderente;
– apariția unor reglementări pe linia securității și protecției mediului;
– scăderea continuă a cotației la bursă.
Din studii statistice s-a arătat că aceste cauze dețin, în medie, o pondere de 51 %
în declanșarea unui faliment. Cauzele interne sunt, în esență, legate de o gestiune
deficitară:
rotația stocurilor și clienților inferioară normei sectoriale;
practicarea unor norme inferioare marjelor sectoriale;
finanțarea investițiilor cu sursele aferente exploatării;

pierderi repetate din exploatare;
imposibilitatea reînnoirii creditelor. 10
Aceste cauze sunt la originea a peste jumătate din numărul de falimente
înregistrate de-a lungul anilor. După natura lor, cauzele dificultăților pot fi:
a. Cauze legate de reducerea volumului de activitate datorată:
– tendințelor de scădere a cererii pentru produsele realizate de întreprindere;
– pierderii unor clienți importanți;
– competitivității în scădere a produselor întreprinderii;
– gradului redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la nevoi;
– scăderii conjuncturale a cererii;
– intensificării concurenței interne și internaționale;
– falimentului unui furnizor.
b. Cauze legate de reducerea marjelor și a rentabilității:
– decizii strategice inadecvate;
– rigiditatea prețurilor de vânzare;
– cheltuieli prea mari cu personalul;
– existența unor echipamente depășite din punct de vedere tehnic;
– ponderea mare a cheltuielilor financiare;
– creșterea prețurilor materiilor prime.
c. Cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:
– falimentul unor clienți importanți;
– dificultăți în obținerea de credite;
– durata mare de rotație a stocurilor;
– prelungirea duratei creditelor clienți;
– diminuarea duratei creditelor furnizori.
d. Cauze specifice sistemului de management:
– pregătirea profesională necorespunzătoare a conducătorilor și incapacitatea
lor de a se adapta noilor condiții ale pieței;
– neînțelegeri între membrii conducerii;
– contabilitate analitică deficitară și necunoașterea costului complet;
– lipsa înlocuitorilor pentru conducătorii actuali;
– remunerarea excesivă a conducătorilor.
e. Cauze accidentale:
– deturnări de fonduri;
– calamități;
– decesul conducătorului;
– probleme sociale interne.
În urma unui studiu referitor la clauzele falimentelor, efectuat în Franța, s-
au identificat următoarele 10 cauze principale :
– falimentul unor clienți: 21 %;
– stocuri prea mari: 11 %;
– reducerea creditelor: 11 %;
– cheltuieli cu personalul prea mari: 10 %;
10 Mârza, Bogdan – Performanța prin valoare, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2013

– decesul sau boala conducătorului: 10 %;
– contabilitatea deficitară și necunoașterea costului complet: 9 %;
– deturnări de fonduri: 8 %;
– expropriere: 8 %;
– scăderea conjuncturală a cifrei de afaceri: 8 %;
– organizarea deficitară a întreprinderii: 6 %.
Pentru întreprinderile aflate în tranziție economică, la cauzele precedente se
adaugă cauze specifice:
– instabilitatea piețelor, chiar și pentru produse de larg consum;
– ponderea în creștere a sectorului informal, manifestată prin existența unui
volum considerabil de activitate economică neînregistrată și / sau a unor importuri
frauduloase. Aceasta generează o concurență neloială, fraude, evaziuni fiscale etc.;
– mediocritatea infrastructurii fizice și a sistemelor de comunicație;
– ineficiența instituțiilor orizontale;
– insuficiența sistemelor de formare profesională;
– insuficiența resurselor financiare.

CAPITOLUL 3 ASPECTE PRACTICE PRIVIND ANALIZA DE DESIGN A
RENTABILITĂȚII ȘI A RISCULUI FIRMEI
3.1 SCURT ISTORIC
Grupul Vel Pital este liderul pieței românești a produselor de panificație și morărit
dar și un jucător destul de important în domeniu de producție de cozonac,
specialități de cofetărie dar și de patiserie.
Povestea acestui mare lider începe în momentul în care fondul de investiții
Boroadhurst Investments Limited care este administrat în România de către New
Century Holdings, va achiziționa două mari companii de morărit și de panificație.
În decembrie 2001 se va forma grupul Vel Pitar S.A prin furnizarea a patru fabrici
din industria morăritului să a panificației. Sediu companiei va fi stabilit la Râmnicu
Vâlcea.
Anul 2007 reprezenta trecerea la un nou tip de organizare. Vel Pitar s-a divizat în
trei mari societăți autonome care vor avea ca obiect de activitate panificația, S.C
Vel Pitar S.A, morăritul, S.C Șapte Spice S.A și retailulo S.C Magassin S.A.
Activitățile s-au dezvoltat continuu în ultimii ani, acum beneficiind de condițiile
necesare pentru a putea funcționa autonom. Prin procesul de divizare aceste noi
companii își vor putea fructifica mai bine oportunitățile oferite pe piață în
domeniile lor și vor putea gestiona mai bine resursele dar și utilizarea în mod direct
a veniturilor.

În momentul de față Grupul Vel Pitar deține centre de producție în București, în
număr de două dar și în 9 județe din țara noastră.
Sediul social este in judetul Râmnicu Vâlcea, Adresa: STR. TIMIS 22 RÎMNICU
VÎLCEA, Judet: VALCEA.
La data de 31.12.2017 capitalul social al Societatii era de 704.525.10 lei, fiind
format din 70.452.551 actiuni cu valoarea nominala de 0,1 lei/actiune.
Stuctura capitalului social este urmatoarea:
Denumire Nr. actiuniProcentaj
SC VEL PITAR SRL, loc. Rm. Valcea, jud.
Valcea177.898.90
371%
Alti actionari 85.053.24029%
OBIECTUL DE ACTIVITATE
S.C Vel Pitar S.A desfășoară activități în conformitate cu obiectul de activitate
aprobat de către acționari, precum:
– Producere și comercializare de produse de morărit
– Producere și comercialzare de produse de panificație
– Comercialzare en-gross și en-detaile de mărfuri
– Prestare de servicii
Principalele produse, servicii și mărfuri prestate sunt:
Produsele de morărit
Produsele de panificație
Diverse mărfuri.
Prestări de servicii
Denumirea societății este Societate Comercială ”Vel Pitar” S.A. care este o
persoană juridică română și are forma juridică de societate deschisă pe acțiuni
constituindu-se în baza Hotărârii Generale Extraordinare din data de 14 decembrie
2001, prin furnizarea de următoare societăți: S.C.Mopariv S.A. Rm.Vâlcea
(societate absorbantă),S.C.Berceni S.A.București și S.C.Granpan Tecuci S.R.L.
(societăți absorbite). A fostînregistrată în RegistrulComerțului J38/96/1991 și
iși desfășoară activitatea în conformitate culegile române și actul constitutiv.
ASPECTE OPERAȚIONALE
Diagnosticul operațional va presupune analiza detaliată a factorilor tehnici ai
producției, a tuturor tehnologiilor de fabriceție a produselor, dar și a organizării
producției și implicit a muncii.

În legătură, cu ativele fixe care sunt incluse care sunt incluse în patrimoniu
societății, dar și a celor pe care le vor folosi fără a a fi properietatea ei, exexpertul
tehnic a analizat urmatoarele aspecte:
starea de functionare a masinilor, utilajelor, gradul de uzura fizica;
performantele acestora in raport cu cele care se produc pe plan mondial;
posibilitatile de utilizare in viitor;
mijloacele fixe care nu mai pot fi utilizate in viitor datorita schimbarilor intervenite
in structura productiei;
oportunitatea trecerii in conservare a unor active fixe; conditiile pentru care s-a
facut aceasta si perspectivele de punere in functiune;
valoarea investitiilor in curs de executie, stadiul lor in raport cu graficele de
executie, posibilitatile de finalizare si influenta lor asupra potentialului tehnico-
productiv sau a prestatiilor de servicii;
posibilitatile pe care le are societate de a-si asigura utilitatile necesare pentru
desfasurarea normala a activitatii; gradul de dependenta fata de utilitatile furnizate
de regiile autonome sau companiile de profil.
In urma analizelor efectuate au rezultat urmatoarele:
utilajele au o stare de uzura avansata, majoritatea fiind fabricate in anii ’90. Acest
fapt sporeste costul de intretinere si are implicatii nefavorabile asupra
productivitatii muncii;
anumite mijloace fixe de natura constructiilor speciale (silozuri construite in –
scopul stocarii unor mari cantitati de materii prime, aceasta fiind modalitatea de
lucru inainte de 1989) nu mai sunt utilizate in actualele conditii de derulare a
activitatii. In prezent, stocul de materii prime este foarte strict dimensionat, facand
inutila existenta acestor silozuri;
incadrarea mijloacelor fixe pe categorii este corecta, iar duratele de amortizare sunt
in conformitate cu prevederile legale;
investitiile in curs sunt destinate in special instalarii unei noi linii de fabricatie
pentru produsele de larg consum. Investitia nu se refera doar la achizitia
echipamentelor ci si la amenajarea cladirii in care va fi montata instalatia.
utilitatile necesare derularii activitatii, cum ar fi energia, gazul metan, apa si
canalizarea sunt asigurate de regiile si companiile nationale de profil. Utilitatile de

natura aburului si aerului comprimat sunt asigurate de catre intreprindere prin
intermediul instalatiilor specifice;
stadiul derularii investitiilor in curs este in concordanta cu graficul de constructie
prevazut.
In ceea ce privesc cladirile, expertii tehnici au constatat urmatoarele:
concordanta intre situatia din teren si planurile de constructie;
structura de rezistenta a unor cladiri nu a fost afectata de seisme;
cladirile dinincinta societatii si-au pastrat destinati pentru care au fost construite.
Caracterizarea sintetica a potentialului tehnic se efectueaza prin intermediul
urmatorilor indicatori:
Gradul de utilizare a capacitatii de productie:
In cazul societatii S.C Vel Pitar S.R.L, gradul utilizării a capacității producției este
prezentat în tabelul următor:
Departamente U.
M.Cantitati
realizateCapacitatea
de productie
anualaGradul de utilizare a
capacitatii de
productie
Morarit kg17.525.62525.000.00066%
Panif + Cov + Patis + Cofetarie kg14.251.42515.000.00089%
b. Ponderea masinilor si a utilajelor in total active fixe:
Ponderea masinilor si utilajelor existente in cadrul activelor fixe detinute de SC
Vel Pitar SA rezulta din structura imobilizarilor corporale, asa cum rezulta din
tabelul de mai jos:
Pozitie activ fixValoare de
inventar (lei)Pondere valoare de
inventar (%)Valoarea
ramasa (lei)Pondere valoarea
ramasa (%)
Teren 12.452.69620% 10.452.52522%
Constructii 23.352.62944% 23.256.45250%
Instalatii tehnice si masini 17.898.35432% 11.545.12525%
Alte instalatii, utilaje si mobilier 252.4514% 169.7543%
Total valoare ramasa 53.956.130100% 45.423.856100%

Gradul de uzura a activelor fixe:
Gradul de uzura al mijloacelor fixe este prezentat in tabelul de mai jos:
Imobilizari corporale Valoare de inventar (lei) Amortizare (lei) Grad de uzura
Constructii 23.352.629 23.256.452 1%
Instalatii tehnice si masini 17.898.354 11.545.125 31%
Alte instalatii, utilaje si mobilier 252.451 169.754 33%
Total 41.503.434 34.971.331 56%
Se observa ca gradul general de uzura este de 56%. Se remarca faptul ca
constructiile au un grad de uzura de 100%, deoarece au fost scoase din evidenta.
d. Gradul de reinnoire a activelor fixe:
Achizitiile de mijloace fixe efectuate in anul de baza sunt prezentate in tabelul de
mai jos:
Imobilizari corporaleValoare de inventar
(lei)Achizitii mijloace fixe
(lei)Pondere mijloace
fixe
Constructii 25.416.796 1.500.567 6%
Terenuri 11.543.700 710.063 6%
Instalatii tehnice si masini 19.092.239 444.403 2%
Alte instalatii, utilaje si mobilier 269.601 18.527 7%
Total 67.866.036 2.673.560 4%
Se observa ponderea redusa a mijloacelor fixe achizitionate in anul curent in raport
gradul de uzura ridicat al mijloacelor fixe din patrimoniul societatii.
3.1.3 ASPECTE LEGATE DE RESURSELE UMANE
Pentru diagnosticarea resurselor umane ale firmei în vederea unei evaluări se va
impune folosirea de sistem ai indicatorilor cu privire la dimensiunes, structura și
comportamentul pe de o parte, iar pe de cealaltă parte eficieța potențialului uman.
Dimensiunea de potențial uman se poate caracteriza prin indicatorii următori:
Numărul mediu de personal cu un contract de mun că sau o convenție civilă care se
va stabili prin simpla adăugare la numărul mediu ai salariaților, numărului mediu
de colaboratori care au fost angajați pe baza unei convenții civile.

În cazul societății Vel Pitar numărul scriptic ai angajaților a fost de 480 în anul
2017.
Numarul maxim de personal , care reprezinta limita superioara stabilita in functie
de volumul efectiv de activitate si productivitate a muncii prevazuta.
unde:
Iq=indicele volumului de activitate exprimat prin cifra de afaceri
N0= numarul mediu de personal prevazut pentru perioada respectiva.
In cazul societatii analizate, parametrii de calcul al numarului maxim de personal
sunt urmatorii:
Nr mediu de personal prevazut pentru perioada respectriva (N 0)480
Indicele de crestere a cifrei de afaceri (I q) 89,74
Indicele de cresterea preturilor in anul de baza 99,41
Cresterea reala a cifrei de afaceri -10,586,995
Numarul maxim de personal 432
Rezultă un nivel maxim de 480 de persoane care ar trebui să fie salarizate
Rezultand un nivel de maxim 2050 persoane ce ar trebui sa fie salarizate. In
prezent numarul de salariati este de 480, fiind superior numarului maxim de
salariati, deoarece cifra de afaceri se afla in scadere, in proportie de 10%.
Structura resurselor umane poate fi apreciata pe baza urmatoarelor criterii:
a. dupa principalele categorii de salariati se pot avea in vedere urmatoarele
categorii:
muncitori (direct productivi, indirect productivi, de deservire generala);
personal de administrare si conducere.
In cazul societatii analizate, situatia este prezentata in tabelul de mai jos:
Categorie de salariati Numar scriptic Pondere
Muncitori 456 95%
Personal de administrare si conducere 24 5%
Total 480 100%
Se observa structura echilibrata a personalului pe categorii de pregatire.
b. dupa vechimea in intreprindere personalul se poate structura in urmatoarele
grupe: sub 1 an, intre 2-5 ani, intre 6-10 ani, intre 11-15 ani, intre 15-20 ani, peste
20 ani. Analiza structurii dupa vechime si evolutia sa in timp poate furniza
informatii cu privire la strategia angajarilor efectuate de intreprindere, dar si de

eforturile de stabilizare a personalului. In mod normalstructura dupa vechime
trebuie sa fie echilibrata, manifestandu-se astfel o politica de formare a
personalului;
In cazul societatii Vel Pitar, grupele de vechime a salariatilor sunt prezentate in
tabelul de mai jos:
Grupa de vechime Numar scriptic Pondere
sub 1 an 78 16,25
2-5 ani 232 48,33
6-10 ani 107 22,29
11-15 ani 42 8,75
15-20 ani 14 2,91
Peste 20 ani 7 1,45
Total 480 100%
Dupa varsta, personalul se poate grupa astfel: pana la 30 de ani, intre 31-40 de ani,
intre 41-50 de ani, peste 50 de ani. Un dezechilibru accentuat in structura dupa
varsta a personalului poate sa dauneze echilibrului psiholigic al intreprinderii.
Astfel, angajara masiva la un moment dat a tinerilor, franeaza posibilitatile
acestora de promovare.
Structura personalului dupa varsta a societatii Vel Pitar este prezentata in tabelul
de mai jos:
Grupa de varsta Numar scriptic Pondere
Pana la 30 de ani 117 24,37
Intre 31-40 de ani 252 52,50
Intre 41-50 de ani 78 16,25
Peste 50 de ani 33 6,87
Total 480 100%
Din datele prezentate, rezulta o structura echilibrata a personalului pe categorii de
varsta, cea mai mare pondere reprezentand-o cea intre 31-40 de ani, urmata apoi de
cea pana la 30 de ani.
d. dupa modalitatile de calificare , personalul poate avea diferite nivele de
pregatire:
superior, mediu, profesional.

In cazul societati Vel Pitar, structura calificarii personalului este urmatoarea:
Grupa de calificare Numar scriptic Pondere
Superioara 67 14%
Medie 178 37%
Profesionala 235 49%
Total 480 100%
Datele prezentate denota o structura corespunzatoare a personalului pe categorii de
pregatire, unde aproximativ 50% din personal au o pregatire profesionala.
Comportamentul personalului poate fi analizat prin prisma urmatorilor indicatori:
a. Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil
ZileOre (8 ore/zi)
Timp efectiv lucrat 2451960
Timp maxim disponibil 2532024
Gu 0.970.97
b. Indicatorii circulatiei fortei de munca
in care:
I= numarul total al intrarilor de personal in cursul perioadei analizate E=numarul
total al iesirilor de personal
N=numarul mediu de personal
In cazul societatii Vel Pitar, parametrii circulatiei fortei de munca sunt prezentati
in tabelul de mai jos:
Intrari personal 50
Iesiri personal 62
Total salariati 480
Coeficientul intrarilor 10%

Coeficientul iesirilor 13%
Coeficientul miscarii totale 23%
Se observa fluctuatia scazuta a personalului in anul de baza, reflectand preocuparea
societatii pentru stabilizarea numarului de salariati.
c. Indicatori de conflictualitate

in care:
I= numarul total al intrarilor de personal in cursul perioadei analizate E=numarul
total al iesirilor de personal
N=numarul mediu de personal
In cazul societatii Vel Pitar, parametrii circulatiei fortei de munca sunt prezentati
in tabelul de mai jos:
Intrari personal 50
Iesiri personal 62
Total salariati 480
Coeficientul intrarilor 10%
Coeficientul iesirilor 13%
Coeficientul miscarii totale 23%
Se observa fluctuatia scazuta a personalului in anul de baza, reflectand preocuparea
societatii pentru stabilizarea numarului de salariati.
c. Indicatori de conflictualitate
In cazul societii Vel Pitar, nu au existat conflicte de munca .
Analiza eficientei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu ajutorul sistemului de
indicatori de reflectare a productivitatii muncii. Pentru a urmari dinamica
productivitatii muncii la nivel de intreprindere, precum si a comparatiei cu alte
firme din aceeasi ramura de activitate se folosesc indicatori valorici, construiti ca
raport efect/efort.
In calitate de efect se pot avea in vedere: cifra de afaceri, productia exercitiului,
veniturile de exploatare sau valoarea adaugata, in functie de specificul activitatii
societatii. In calitate de efort se pot folosi indicatorii: numarul mediu de personal,
timpul total de munca exprimat in zile sau timpul total de munca exprimat in ore.
In cazul determinarii productivitatii muncii pe baza cifrei de afaceri, relatiile de
calcul sunt urmatoarele:

– productivitatea medie anuala pe o persoana:
–
in care:
CA = cifra de afaceri
N = numarul mediu de personal
TZ= timpul total de munca exprimat in zile W

Pentru corecta apreciere a evolutiei productivitatii muncii in dinamica se impune
operarea cu indicatori valorici de exprimare a efectului evaluat in preturi
comparabile.
In cazul societatii Vel Pitar, indicatorii de productivitate a muncii in ultimii doi ani
sunt prezentati in tabelul de mai jos:
2015 [lei] 2016 in preturi
comparabile 2015 [lei]2017 [lei]
Cifra de afaceri 103.222.048 102.613.038 92.635.053
Numarul de personal 492 480
Productivitatea medie
anuala pe o persoana208.563 192.990
Timpul de munca
exprimat in zile253 253
Productivitatea medie
zilnica pe o persoana824 763
Desi cifra de afaceri a scazut cu 10% in 2016, fata de cum ne-am propus initial,
productivitatea medie anuala pe o persoana si cea zilnica pe o persoana a scazut
doar cu 8% deoarece avem un numar de salariati mai
3.2 ASPECTE MANAGERIALE

Criterii de performanta a echipei manageriale
Criteriile de performanta pe baza carora se poate analiza activitate manageriala
sunt prezentati in cele ce urmeaza:
In cazul societatii Vel Pitar, rata profitului rezulta dupa cum urmeaza:
Cifra de afaceri [lei] 92.635.053
Profitul brut [lei] 867.444
Rata profitului 0.94%
In cazul societatii Vel Pitar, profitabilitatea actiunilor rezulta in conformitate cu
tabelul de mai jos:
Dividende [lei] 0
Prelevari din profit pentru dezvoltare [lei] 4.981.648
Capital social [lei] 23.306.374
Profitabilitatea actiunilor 21%
unde :

Fondul de rulment = active circulante-datorii pe termen scurt
In cazul societatii Vel Pitar, potentialul de dezvoltare este determinat dupa cum se
prezinta in tabelul de mai jos:
Prelevari din profit pentru dezvoltare
[lei] 4.981.648
Amortizare [lei] 6.525.372
Cheltuieli pt investitii [lei] 0
Prelevari din profit pt
dezvoltare+amortizare-ch. Pt.
investitii [lei] 11.507.020
Active circulante [lei] 37.539.458
Datorii pe termen scurt [lei] 23.006.154
Fond de rulment [ lei] 14.533.304
Potential de dezvoltare/crestere 79%
Perioada de recuperare a creantelor rezulta in conformitate cu datele inscrise in
tabelul de mai jos:
Soldul creantelor [lei] 2.216.569
Cifra de afaceri [lei] 92.635.053
Perioada de recuperare a creantelor [zile] 9
Perioada de recuperare a creantelor rezulta in conformitate cu datele inscrise in
tabelul de mai jos:
Soldul obligatiilor [lei] 8.439.047
Cifra de afaceri [lei] 92.635.053
Perioada de rambursare a obligatiilor pe termen scurt [zile] 33
Tabelul urmator contine parametrii si rezultatul calculului rotatiei stocurilor.
Cifra de afaceri [lei] 92.635.053
Total stocuri [lei] 11.212.098
Nr rotatii 8
3.3 ASPECTE COMERCIALE

Diagnosticul comercial vizeaza operatiunile de vanzare-cumparare, piata de
desfacere a produselor intreprinderii si piata ei de aprovizionare.
3.3.1 Analiza evolutiei vanzarilor
In activitatea de evaluare a unei firme intereseaza vanzarile de bunuri, lucrari si
servicii, care formeaza obiectul activittii, ceea ce este definit ca fiind cifra de
afaceri. In categoria vanzarilor nu se include veniturile din productia stocata,
productia de imobilizari, veniturile financiare.
Cifra de afaceri, pe care o regasim in contul de profit si pierdere este evaluata in
unitati monetare curente. Pentru o corecta apreciere a performantelor comerciale
ale firmei in timp se impune corectarea acesteia cu indicele preturilor domeniului
de activitate, respectiv evaluara ei in preturi comparabile.
Relatia de calcul a cifrei de afaceri in preturi comparabile este:
CA reala = CA in preturi curente *Indicele mediu al preturilor
In cazul societatii Vel Pitar evolutia cifrei de afaceri in preturi comparabile rezulta
din tabelul de mai jos:
20162017Indicele de
crestere a CA
Cifra de afaceri in preturi
curente 103.222.04892.635.05390%
Cifra de afaceri in preturi
comparabile 102.613.03892.088.50690%
Se observa ca, atunci cand este exprimata in unitati monetare curente, cifra de
afaceri scade avand un indice de 90%, fiind acelasi cu indicele cifrei de afaceri in
preturi comparabile.
3.3.2. Analiza structurala a vanzarilor pe produse si piete de desfacere
SC Vel Pitar SA distribuie produsele sale doar pe piata interna.
3.3.3 Analiza clientilor intreprinderii
In cazul societatii Vel Pitar, principalii clienti sunt prezentati in tabelul de mai jos:
Principalii clienti Pondere 2017
Rewe Romania 37%
Comfruct 25%

Agricola International 10%
Luxor 6%
Cuptorul de Aur 5%
Can Serv 4%
Superpan Lux 4%
San Pauli Com 3%
Gimar Com 2%
Melisa Prod 2%
Madexport 2%
Cifra de afaceri 100%
Analizand tabelul anterior, se pot evidentia urmatoarle aspecte:
Rewe Romania detine o pondere majoritara in cifra de afaceri, pe departamentul de
produse;
Comfrut si Agricola International detin o pondere semnificativa in cifra de afaceri,
pe departamentul de morarit.
3.3.4 Analiza furnizorilor intreprinderii
In cazul societatii Vel Pitar, lista principalilor furnizori este prezentata in tabelul
urmator:
Principalii furnizori Pondere 2015
Cargill Agricultura SRL 33%
SC Agricover SA 12%
SC A&S International SRL 10%
Alfred C. Toepfer International
SRL 8%
RO Agroital SRL 7%
SC Orkla Foods SA Craiova 6%
SC Somalex SRL 5%
SC Cope SA Costisa Neamt 4%
SC Esarom Romania SRL Sibiu 4%
SC Acvila SRL 3%
SC Slik Impex SRL Buzau 3%
SC Somalex SRL 2%
SC Enzime si Derivate Costisa 2%
SC Lesaffre Romania SRL
Otopeni 1%
Total achizitii 100%
Avand in vedere principalii furnizori, putem observa ca cea mai mare pondere o
detine Cargill Agricultura SRL (33%).

3.4 ASPECTE ECONOMICO – FINANCIARE
Unul dintre cele mai importante demersuri realizate in vederea finalizarii raportului
de evaluare a intreprinderii vizeaza diagnosticul economico-financiar. Acest are un
rol cheie in procesul de evaluare datorita rolului jucat in cadrul raportului si
anume:
rolul de sintetizare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;
rolul de asigurare a coerentei in cadrul relatiei diagnostic si aplicarea metodelor de
evaluare.
3.4.1 Diagnosticul patrimoniului net
Patrimoniul net se determina ca diferenta dintre activele totale si datoriile totale ale
intreprinderii, reflectand activele firmei negrevate de datorii la un moment dat. In
esenta, patrimoniul net reprezinta averea intreprinderii la o anumita data.
Determinara patrimoniului net al intreprinderii Vel Pitar s-a efectuat in
conformitate cu tabelul de mai jos:
PRETURI ISTORICE PRETURI
COMPARABILEVARI
ATII
Pozitiibilantiere 31 Dec.
201631 Dec.
201731 Dec.
201631 Dec.
2017%
IMOBILIZARI
NECORPORALE204.170109.597202.965109.597- 46%
Terenuri 24.433.85011.520.31224.289.69011.520.312- 53%
Imobilizaricorpora
lenete55.461.70748.830.79655.134.48348.830.796- 11%
Imobilizari in curs 213.604235.130212.344235.13011%
IMOBILIZARI
CORPORALE80.109.16160.586.23879.636.51760.586.238- 24%
IMOBILIZARI
FINANCIARE18.169.74118.118.92618.062.54018.118.9261%
TOTAL ACTIVE
IMOBILIZATE98.483.07278.814.76197.902.02278.814.761- 19%
Stocuri 16.769.21511.212.09816.670.27711.212.098- 33%
Creante 50.029.82825.511.78249.734.65225.511.782- 49%
Disponibilitati 814.868815.578810.060815.5781%
TOTAL ACTIVE
CIRCULANTE67.613.91137.539.45867.214.98937.539.458- 44%
Datoriipetermensc (57.826.377)(23.006.154)(57485201)(2306154)- 60%

urt
Credite (7.587.893)(5.217.758)(7543124)(5217758)- 31%
TOTAL
OBLIGATII(65.414.270)(28.223.912)(65.028.326)(28.223.912)- 57%
Provizioanesichelt
uieli(23.435)(23.435)(23.297)(23.435)1%
Conturi de
regularizare151.565114.449150.671114.449- 24%
TOTAL ACTIV
NET100.810.84388.221.321100.216.05988.221.321- 12%
Capital social (23.306.374)(23.306.374)(23.168.866)(23.306.374)1%
Rezerve (67.301.020)(50.655.373)(66.903.944)(50.655.373)- 24%
Profit/pierdere (10.403.878)(14.260.021)(10.342.495)(14.260.021)38%
Repartizareaprofit
ului200.429447199.246447-
99.80%
CAPITAL
PROPRIU(100.810.843
)(88.221.321)(100.216.059
)(88.221.321)- 12%
Evolutia componentelor activului net are la baza urmatoarele observatii:
variatia activelor imobilizate s-a facut exclusiv pe baza amortizarii anuale;
stocurile au scazut cu 33%;
nivelul creantelor a scazut cu 49%;
datoriile pe termen scurt au scazut cu 60%;
disponibilitatile au crescut cu 1%;
capitalul social a crescut cu 1%.
3.4.2 Diagnosticul capacitatii de autofinantare
Capacitatea de autofinantare (CAF) este formata din ansamblul surselor interne de
finantare generate de activitatea intreprinderii, surse necesare pentru a se
autofinanta si pentru a asigura capacitatea de a distribui dividende actionarilor.
Rolul principal al CAF este de a permite intreprinderii sa mentina si sa dezvolte
potentialul tehnico – productiv, sa remunereze actionarii si sa asigure rambursarea
imprumuturilor.
CAF reprezinta in esenta fluxul potential de lichiditati aferent intregii activitati a
firmei, fiind diferenta intre veniturile monetare totale (care presupun incasari) si

cheltuielile monetare totale (care presupun plati). Diferenta dintre CAF si profitul
net est determinat de veniturile si
cheltuielile firmei care nu presupun incasari, respectiv plati (provizioane,
amortizare, reluari de provizioane, etc.).
In cazul societatiiVel Pitar SA, CAF calculata prin metoda substractiva este
prezentata in tabelul de mai jos:
Indicator 2016 2017
Venituri din vanzarea marfurilor 48.712.992 37.046.108
Cheltuieli cu vanzarea marfurilor 40.840.722 29.495.876
Marja comerciala 7.872.270 7.550.232
Productia vanduta 63.257.525 57.313.513
Variatia stocurilor 2.692.670 3.519.368
Productia imobilizata 0 0
Productia exercitiului 60.564.855 53.794.145
Cheltuieli externe 47.901.414 47.052.996
Valoarea adaugata 116.338.539 108.397.373
Venituri din subventii 66.884 56.849
Cheltuieli cu personalul 12.200.965 12.291.580
Cheltuieli cu impozitele 778.877 741.923
EBE 103.425.581 95.420.719
Alte venituri din exploatare(gr 75) 76.544 46.688
Alte cheltuieli de exploatare (gr 65) 14.615.800 16.456.559
Venituri financiare (gr 76) 255.897 138.863
Cheltuieli financiare(gr66) 542.213 426.235
Cheltuieli cu impozitul pe profit 0 0
CAF 88.600.009 78.723.476

Diagnosticul corelatiei fond de rulment – necesar de fond de rulment; trezoreria
neta
Fondul de rulment: FR = capitalul permanent – activele imobilizate
Daca diferenta este pozitiva atunci fondul de rulment reprezinta acea parte aa
capitalului permanent destinata finantarii activitatii curente. In situatia in care este
negativa, intreprinderea se confrunta cu un deficit de fond de rulment.
Nevoia de fond de rulment:
NFR = active circulante (exclusiv disponibilitatile)– obligatii pe termen scurt
(exclusiv creditele pe termen scurt)
In cazul in care diferenta este pozitiva, aceasta reprezinta activele circulante de
natura stocurilor si creantelor ce urmeaza a fi finantate din fondul de rulment.
Atunci cand diferenta estenegativa, are loc o degajare de surse atrase.
Trezoreria neta se poate stabili in doua moduri:
Tn = FR – NFR
Tn = Ta – Tp
in care:
Ta = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de
disponibilitati si plasamente;
Tp = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe
termen
scurt.
In cazul societatii Vel Pitar, indicatorii prezentati anterior sunt calculati conform
tabelului urmator:
Nr.
Crt.Indicatori 2016 [lei] 2017 [lei]
1Capital propriu 100.810.843 88.221.321
2Datorii pe termen
mediu si lung7.587.893 5.217.758
3Capital permanent
(1+2)108.398.736 93.439.079

4Active imobilizate 98.483.072 78.814.761
5FOND DE
RULMENT (3-4)9.915.664 14.624.318
6Active circulante 67.613.911 37.539.458
7Disponibilitati si
plasamente814.868 815.578
8Active circulante,
exclusiv
disponibilitati66.799.043 36.723.880
9Datorii pe termen
scurt57.826.377 23.006.154
10Credite pe termen
scurt15.810.468 5.802.993
11Obligatii pe termen
scurt (9-10)42.015.909 17.203.161
12Nevoia de fond de
rulment (8-11)24.783.134 19.520.719
13Trezoreria neta (5-12
sau 7-10)-14.867.470 -4.896.401
Se observa ca valoarea fondului de rulment a crescut, ca urmare a scaderii
valorii activelor imobilizate intr-o proportie mai mare decat valoarea capitalului
permanent. Nevoia de fond de rulment a scazut ca urmare a scaderii obligatiilor pe
termen scurt. Deoarece nevoia de fond de rulment este mai mare decat valoarea
fondului de rulment, trezoreria neta are valori negative in ambele perioade.
In estimarea unor elemente necesare in cazul aplicarii metodei de evaluare bazate
pe fluxul de lichiditati sunt necesari si indicatorii viteza de rotatie a NFR si viteza
de rotatie a FR.
Relatiile de calcul ale vitezei de rotatie exprimata ca durata sunt:
unde: T = reprezinta numarul de zile al perioadei.
In cazul societatii Vel Pitar, vitezele de rotatie definite anterior sunt determinate
conform tabelului de mai jos:
Indicator 20162017
FR [lei] 9.915.66414.624.318

NFR [lei] 24.783.13419.520.719
CA [lei] 103.222.04892.635.053
T [zile] 365365
Viteza de rotatie a
FR35.0657.62
Viteza de rotatie a
NFR87.6376.92
Se observa faptul ca viteza de rotatie a fondului de rulment a crescut in 2017 de la
35 de zile la 57 de zile, pe cand viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment a
scazut cu aproximativ 10 zile.
3.4.3 Diagnosticul corelatiei creante – obligatii
In cadrul diagnosticului se cerceteaza evolutia creantelor si obligatiilor in raport cu
cifra de afaceri pentru a pune in evidenta raportul dintre imobilizarea capitalului
firmei si folosirea surselor atrase.
Asemenea aspecte pot fi puse in evidenta cu ajutorul indicatorilor:
a. Durata de imobilizare a creantelor (Di)
Di=
unde:
Sd = soldul creantelor CA = cifra de afaceri
T = perioada de timp considerata
b. Durata de folosire a surselor atrase (Df)
Df =
unde: Sc= soldul creditor al conturilor de obligatii
Valorile efective inregistrate de societatea Vel Pitar sunt prezentate in tabelul de
mai jos:
Indicator20162017
Sd [lei]33.794.1262.216.569
Sc[lei]9.916.2718.439.047
CA[lei]103.222.04892.635.053
T[zile]365365
Di[zile]119.508.73

Df[zile]35.0633.25
Se observa ca in anul 2016, entitatea incaseaza creantele intr-un timp mai lung
decat cel in care trebuie sa isi plateasca datoriile catre furnizori, situatie
nefavorabila pentru entitate. In anul 2017 situatia se schimba, entitatea incasand
creantele intr-un timp mult mai scurt decat in perioada precedent, una dintre cause
fiind scaderea drastica a valorii creantelor.
3.4.4 Diagnosticul lichiditatii si solvabilitatii
Lichiditatea reprezinta proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in
bani. Solvabilitatea reprezinta capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale la
termenele
scadente.
Pentru a caracteriza lichiditata unei intreprinderi se folosesc urmatorii indicatori:
Rata lichiditatii generale: Lg =
Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este satisfacatoare in conditiile
incadrarii in intervalul 1,2 si 1,8.
Rata lichiditatii curente: Lc=
Intervalul care poate fi considerat satisfacator este 0,65 – 1.
Rata lichiditatii imediate : Li=
Rata solvabilitatii patrimoniale : Sp
Valoarea minima a ratei solvabilitatii patrimoniale se apreciaza ca trebuie sa se
incadreze in limitele 0.3 – 0.5, iar peste 0.5 situatia poate fi considerata normala.
Rata solvabilitatii generale:
Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate
si active circulante. Cu cat valoarea ratei solvabilitatii generale este mai mare decat
1, cu atat situatia financiara de ansamblu a intreprinderii este mai buna.
Rezultatele concrete in cazul societatii Vel Pitar sunt prezentate in tabelul de mai
jos:

Indicator 2016 2017
Stocuri [lei] 16.769.215 11.212.098
Disponibilitati [lei] 814.868 815.578
Active circulante
[lei]67.613.911 37.539.458
Active totale [lei] 108.479.670 93.490.349
Datorii curente
[lei]57.826.377 23.006.154
Credite [ lei] 7.587.893 5.217.758
Datorii totale [lei] 65.414.270 28.223.912
Capital propriu
[lei]100.810.843 88.221.321
Lg 1.17 1.63
Lc 0.88 1.14
Li 0.01 0.04
Sp 0.93 0.94
Sg 1.66 3.31
Din in punct de vedere al lichiditatii si solvabilitatii, situatia entitatii este una
favorabila, valorile indicatorilor incadrandu-se in limite normale. Valoarea
solvabilitatatii generale in alul 2017 a crescut semnizficativ, semn ca situatia
financiara a entitatii s-a imbunatatit semnificativ, pe seama scaderii semnificative a
datoriilor totale, in special a datoriilor pe termen scurt.
3.4.5 Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiar
Echilibrul financiar al firmei reprezinta un sistem de corelatii prin care se stabilesc
anumite proportionalitati in cadrul si intre diferite fluxuri financiare. El reprezinta
o premisa, dar si o consecinta a desfasurarii normale a activitatii firmei.
Pentru exprimarea sintetica a multiplelor corelatii implicate de echilibrul financiar,
in practica se utilizeaza cu precadere urmatorii indicatori:
Rata autonomiei financiare:
Rata de finantare a stocurilor:
Rata de finantare a activelor circulante (Rfac):
Rata de finantare a necesarului de fond de rulment:

Rata de autofinantare a activelor:
In cazul societatii Vel Pitar, valorile indicatorilor definiti anterior sunt calculati
conform datelor din tabelul de mai jos:
Indicatori 2016 2017
Capital propriu
[lei]100.810.843 88.221.321
Capital
imprumutat [lei]7.587.893 5.217.758
FR [lei] 9.915.664 14.624.318
Stocuri [lei] 16.769.215 11.212.098
Active
circulante [lei]67.613.911 37.539.458
Active fixe 98.483.072 78.814.761
NFR [lei] 24.783.134 19.520.719
Raf 0.93 0.94
Rfs 0.59 1.30
Rfac 0.15 0.39
Rfnfr 0.40 0.75
Raa 0.61 0.76
Ratele de echilibru financiar au valori favorabile pentru entitate. Rata autonomiei
financiare are valori ridicate, datorita valorii scazute a capitalului imprumutat in
raport cu valoarea capitalurilor propri-

CONCLUZII ȘI CONSIDERAȚII PERSONALE
Pentru stabilirea valorii afacerii SC VEL PITAR SA au fost aplicate: activul net
corectat, valoarea de rentabilitate si valoarea de rentabilitate pe baza de P.E.R.
Rezultatele acestora, din care a fost selectata opinia evaluatorului, sunt prezentate
in continuare:
Categorii de metode Metode propriu-zise Valori obținute mii lei.
Abordarea patrimonială Activul net corectat 90.221.321
Abordare prin actualizare Valoarea de rentabilitate 84.355.124
Abordare prin piață Valoarea de rentabilitate pe
baza P.E.R106.808.265
In reconcilierea rezultatelor obtinute in prezentul raport se tine cont de:
– scopul evaluarii
– faptul ca societatea are in patrimoniu active cu vechime relativ mare
– BVB este o piata in curs de maturizare astfel incat informatiile de piata nu sunt
relevante.
In aceasta situatie, valoarea de piata estimata a societatii este de 84.355.124 mii lei.
Valoarea intreprinderii este data atat de averea actuala cat si de posibilitatile
existente de cresterea a acesteia.
Notiunea de randament este definita in general ca fiind capacitatea de a produce
efect util intr-o unitate de timp
sau pe o caracteristica functionala.
Metodele de evaluare bazate pe randament au in vedere in esenta, tocmai
capacitatea intreprinderii, a capitalului investit, de a produce profit, dividende, etc.
In functie de modul de exprimare a arandamentului se practica diferite procedee de
stabilire a valorii de randament, baza calculului constutuind-o rezultatele pe care le
poate astepta, in mod rezonabil, un cumparator, tinand seama de situatia existenta
si viitoare, in conditiile specifice aleintreprinderii.
De regula, in activitatea de evaluare, pentru exprimarea reandamentului se
foloseste profitul sau /si dividendele, metoda fiind denumita evaluarea prin
rentabilitate. In legatura cu folosirea acestei metode trebuie solutionate unele
aspecte cum sunt:
– stabilirea profitului care se ia in calcul;
– optiunea pentru o rata de capitalizare sau actualizare
Premisele prognozei situatiilor financiare
Estimarea profiturilor viitoare utilizate pentru determinarea valorii intreprinderii
prin metodele de randament au la baza urmatoarele ipoteze:
Durata prognozei
S-a considerat o perioada de prognoza de 5 ani ca fiind suficient de exacta si
credibila.Pentru o durata mai mare de 5 ani ipotezele pe care se bazeaza
raportul risca sa devina necredibile, punand sub semnul intrebarii
validitatea planului de afaceri propus. O perioada mai mica de 5 ani se considera
insuficienta pentru atingerea parametrilor proiectati pentru planul de afaceri.

Comparabilitatea situatiilor financiare
Prognoza situatiilor financiare s-a efectuat in preturile anului de baza – 2017.
Situatiile financiare ale anului 2016 sunt prezentate doar informativ acestea fiind in
preturile anului 2014.
Anul de baza
Anul de baza reprezinta anul zero al prognozei, anul pentru care s-au preluat
performantele financiare ale societatii asa cum sunt inscrise in bilantul incheiat la
31.12.2017.
– Bilantul anului de baza: in prognozarea bilantului s-a pornit de la bilantul
corectat. Corectiile bilantului au fost:
– efectuate urmare analizei efectuate asupra pozitiilor bilantiere asa cum sunt
prezentate anterior.
– Contul de profit si pierdere al anului zero: urmare analizei prezentate in tabelul
nu au fost operate corectii asupra contului de profit si pierderi.
Observatie: corectarea bilantului si contului de profit si pierderi aferente anului de
baza nu a avut in vedere ajustarea la inflatie conform prevederilor IAS 29.
Ipotezele planului de afaceri
a. Prognoza veniturilor
In vederea cresterii competitivitatii pe piata interna, societatea a hotarat demararea
unei investitii destinata producerii bunurilor de larg consum. Durata investitiei este
estimata la un an, termenul final de punere in functiune fiind estimata luna martie
2017.

51

52

53