Specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune [618587]

1
Universitatea de Petrol – Gaze din Ploiești
Facultatea de Științe Economice
Specializarea Contabilitate și Informatică de Gestiune
Forma de învățământ: învățământ la distanță

CONTROL FINANCIAR

Lector Enescu George

2
Introducere
Controlul financiar reprezintă o activitate de sinteză a evidențelor financiar contabile
și are rolul de a stabili corectitudinea operațiilor necesare evaluării și prezentării
patrimoniului într -o imagine cât mai fidelă.
În urma studiului acestei discipline student: [anonimizat], fiscalitate, contabilitate financiară, economia
întreprinderii, gestiune financiară, evaluarea întreprinderii, care constituie și precondiții de
curriculum conform planului de învățământ. Totodată deprinde absolvenții cursului cu
observarea eventualelor greșeli care pot să apară, mai ales că temele de control prezintă studii
de caz cu greșeli ce pot fi întâlnite frecvent.
Absolvent: [anonimizat]/organizației precum și
derularea operațiunilor specifice controlului financiar -contabil. Totodată va acumula și
competențe specifice transversale care îi vor asigura identificarea r olurilor și
responsabilităților într -o echipă plurispecializată și aplicarea de tehnici de relaționare și
muncă eficientă în cadrul echipei.
Cursul este structurat pe șapte unități de învățare în conformitate cu planul de
învățământ și cu timpul alocat pen tru studiul individual. Prezentarea unităților de învățare
este una graduală și propune atât întrebări de autoevaluare cât și probleme de rezolvat pentru
aprofundarea cunoștințelor.
Studenții, în procesul de învățare și aprofundare vor folosi alături de ma terialele de pe
platforma de e -learning a UPG alte materiale bibliografice postate ca surse on -line sau pe
suport de hârtie.
Pentru aprofundarea cunoștințelor dar și pentru verificarea nivelului de însușire a
conceptelor și metodelor prezentate în cadrul s uportului de curs student: [anonimizat], postate pe platformă la ”resursele disciplinei”, teme care conțin mai
multe întrebări, aplicații sau cereri de sintetizare a elementelor conceptuale din suportul de
curs.
Evaluarea studen ților se va face prin notare direct pe platformă, de către tutorele
grupei, proporțional cu nivelul de rezolvare a temelor de control postate de către
coordonatorul disciplinei. Evaluare va avea în vedere atât criterii cantitative (număr de

3
întrebări sau a plicații rezolvate din cadrul temei) cât și calitative, mai precis evaluarea se va
face proporțional cu corectitudinea rezolvării problemelor sau a răspunsurilor la întrebări.
În urma evaluărilor temelor de control se vor stabili note (de la 1 la 10) sau p unctaje
(de la 1 la 100). Platforma va genera media notelor care, în mod implicit, este o medie
aritmetică a notelor sau punctajelor. Punctajul final obținut va pondera cele 4 puncte din nota
finală de evaluare a student: [anonimizat]. Conform ”Fișei disciplinai” re zolvarea temelor de control și
obținerea calificativului maxim va asigura 4 puncte din nota finală, iar evaluarea lucrării de la
examenul final va reprezenta 60% din nota finală.

4
CUPRINS:
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 2
Unitatea de învățare 1 Rolul, funcțiile și principiile controlului financiar (2 ore) ………… 6
1.1 Rolul controlului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
1.2. Funcțiile con trolului financiar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
1.3. Principiile controlului financiar ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
Unitatea de învățare 2 Tipologia controlului financiar (2 ore) ………………………….. ………. 14
2.1. Clasificarea controlului financiar ………………………….. ………………………….. …………………………. 14
2.2. Controlul financiar de gestiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
2.3. Controlul financiar preventiv propriu ………………………….. ………………………….. …………………… 18
2.4. Controlul financiar operativ curent ………………………….. ………………………….. ………………………. 20
2.5. Controlul financiar ulterior ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 21
2.6. Controlul financiar al statului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
2.7. Controlul financiar propriu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
Unitat ea de învățare 3 Metodologia de exercitare a controlului financiar (2 ore) ……….. 27
3.1. Sistemul metodologic de control financiar ………………………….. ………………………….. ……………. 27
3.2. Mediul de control și componentele sale ………………………….. ………………………….. ………………… 30
Unitatea de învățare 4 Procedee și tehnici de control financiar (2 ore) ………………………. 38
4.1. Cercetarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 39
4.2. Controlul documentar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 39
4.3. Controlul faptic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
4.4. Analiza economico -financiară ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 43
4.5. Controlul total și prin sondaj ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 45
Unitatea de învățare 5 Etapele realizării activității de control financiar (2 ore) …………. 49
5.1. Etapa programării activității de control financiar ………………………….. ………………………….. …… 50
5.2. Etapa pregătirii acțiunii de control financiar ………………………….. ………………………….. ………….. 51
5.3. Etapa efectuării controlului financiar ………………………….. ………………………….. ……………………. 53
5.4. Etapa întocmirii actelor de control ………………………….. ………………………….. ……………………….. 56
5.5. Etapa valorificării constatărilor rezultate din evaluarea controlului financiar ……………………… 58
Unitatea de învățare 6 Organizarea activității de control financiar ………………………….. . 62
6.1. Organizarea structurilor de control financiar pe lângă Parlamentul României …………………….. 62
6.2. Organizarea structurilor de control financiar în sfera de acțiune a executivului …………………… 67
Unit atea de învățare 7 Exercitarea controlului financiar (2 ore) ………………………….. …… 72
7.1. Exercitarea controlului fiscal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 72
7.2. Exercitarea controlului financiar propriu ………………………….. ………………………….. ………………. 79

5
7.3. Exercitarea controlului financiar preventiv ………………………….. ………………………….. ……………. 81
7.4. Exercitarea controlului financiar de gestiune ………………………….. ………………………….. …………. 85
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 90

6

Unitatea de î nva t are 1 Rolul, funct iile ș i
principiile controlului financiar (2 ore)

Obiectivele unității de învățare
Prima unitate de învățare informează studentul despre rolul controlului financiar în
cadrul activității firmei dar și la nivelul instituțiilor de stat.
La finalul parcurgerii acestei unități studentul va putea recunoaște caracteristicile
controlului finan ciar față de alte tipuri de controale precum și de auditul financiar.
Totodată studentul va putea recunoaște atât funcțiile cât și principiile controlului
financiar. Aceste cunoștințe îl vor ajuta să înțeleagă activitatea de control financiar
plecând de la elementele fundamentale ale acestei discipline.

1.1 Rolul controlului
Noțiunea de control provine din expresia ”contra rolus” care înseamnă verificarea
actului original după duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane.
Controlul ca activitate de sine stătătoare este omniprezent în orice domeniu de
activitate, el nu se rezumă să constate numai manifestarea neajunsurilor ci se bazează pe
previziunea desfășurării activității,a posibilităților apariției deficiențelor și anomaliilor.
Func ția de control este definită ca ansamblul proceselor prin care performanțele
firmei, subsistemele și componentele acestuia sunt măsurate și comparate cu obiectivele și Cuprinsul unității

1.1. Rolul controlului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 6
1.2. Funcțiile controlului financiar ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
1.3. Principiile controlului financiar ………………………….. ………………………….. ……………………. 10

7
standardele stabilite inițial, în vederea eliminării deficiențelor constatate și integră rii
abaterilor pozitive.
Controlul încheie un ciclu managerial și oferă informații pentru fundamentarea
elaborării măsurilor ce trebuiesc luate în vedere unei mai funcționări a entității economice.
Realizarea controlului, presupune o serie de cerințe, pri ntre care:
– existența unui sistem informațional care să permită vehicularea rapidă a
informațiilor privind standardele de performanță;
– efectuarea controlului direct, la locul acțiunii;
– analiza cauzelor abaterilor și tratarea diferențiată a acestora în funcție de importanța
lor;
– evitarea suprapunerii dintre activitățile de control și cele de evidență;
– realizarea unui control general și eficient la toate nivelurile, ceea ce presupune
existența unui sistem de control managerial.
Controlul are ca obiec t, ca sferă de cuprindere, modul de aplicare și îndeplinire a
obiectivelor stabilite, prevenirea și înlăturarea aspectelor negative, consolidarea și
ameliorarea celor pozitive, astfel încât, în condițiile economiei de piață, de concurență loială
și legalit ate, să se asigure creșterea profitului.
In cadrul procesului de control sunt identificate următoarele faze principale:
1. Determinarea rezultatelor;
2. Compararea rezultatelor cu standardele;
3. Întreprinderea acțiunilor corective.

Test instant:
Identifi cați care sunt indicatorii care reflectă performanțele unei societăți comerciale
și completați în spațiul de mai jos.

8
Determinarea rezultatelor.
Înainte ca să poată stabili ce trebuie făcut pentru ca o organizație să devină mai
eficientă și mai eficace, managerii trebuie să determine rezultatele prezente ale instituției.
Gradul de dificultate al determinării diferitelor tipuri de rezultate este influențat in principal
de activitatea care este analizată.

Compararea rezultatelor cu standardele.
Standardul este nivelul de activitate stabilit și care este utilizat ca model sau etalon în
evaluarea rezultatelor agentului economic.
În urma comparării rezultatelor cu standardele pot rezulta două situații:
a) rezultatele sunt identice cu standardele, deci nu sunt necesare acțiuni corective;
b) rezultatele nu sunt identice cu standardele și sunt necesare întreprinderea de acțiuni
corective.

Exercițiul 1
Ce sunt standardele și la ce sunt utilizate?

Întreprinderea acțiunilor corective
Acțiunea corectivă est e o activitate de management care urmărește să pună de acord
rezultatele obținute cu standardele de performanță. Altfel spus, acțiunea corectivă se
focalizează asupra corectării greșelilor care au afectat obținerea rezultatelor.

Test de autoevaluare nr.1.
În urma comparării rezultatelor cu standardele pot rezulta următoarele variante:
a) rezultatele sunt ………………. cu standardele, deci nu sunt necesare acțiuni
corective;
b) rezultatele nu sunt identice cu standardele și sunt necesare …………………………

1.2. Funcțiile controlului financiar
Dintre funcțiile specifice controlului financiar putem menționa următoarele:
a) Funcția preventivă si de perfecționare – care constă în preîntâmpinarea
producerii deficiențelor sau pagubelor în desfășurarea activității economic o-

9
financiare. Prin prevenirea fenomenelor care necesită corecții se asigură
perfecționarea organizării și conducerii activității economice, controlul orientând
munca spre obiective majore care să înlăture risipa de efort uman și material
pentru asigurarea eficienței economice si sociale.
b) Funcția de constatare și de corectare – în cazul apariției unor nereguli. Astfel,
controlul urmărește modalitatea de realizare a echilibrului financiar între venituri
și cheltuieli și îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei pentru
respectarea intereselor acesteia.
c) Funcția de cunoaștere si evaluare a situației la un moment dat, a rezultatelor
obținute intr -o perioadă de timp, a desfășurării activității în condiții de legalitate si
eficiență. Funcția de cunoa ștere presupune o analiză atentă în vederea depistării
tuturor neregulilor dintr -o activitate. Ea se completează cu funcția de evaluare,
care stabilește si individualizează după caz consecințele gestionării unei activități.
d) Funcția educativă si stimulativă a participanților la realizarea procesului de
management. Prin realizarea celorlalte funcții ale sale, controlul capătă si un
aspect educațional pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obținute și a
valorificării acestora. De fapt, controlul stim ulează agenții economici pentru
depășirea situațiilor dificile și obținerea unor rezultate mai bune în viitor.
Toate aceste funcții determină menținerea agenților economici într -un cadru
programat, anticipat, pentru depistarea abaterilor și înlăturarea con secințelor negative,
realizând funcția de reglare a sistemului, strâns legată de celelalte funcții ale controlului.

Temă de reflecție:
Dați exemple în care să se reflecte modul în care se regăsesc funcțiile controlului în
activitatea de control la o socie tate comercială.

Rezumat:
Funcțiile specifice controlului financiar sunt:
a) Funcția preventivă si de perfecționare
b) Funcția de constatare și de corectare
c) Funcția de cunoaștere si evaluare
d) Funcția educativă si stimulativă

10
1.3. Principiile controlului financiar
Utilizarea cu eficiență a resurselor publice dar și private este permisă prin realizarea
nemijlocită în practică a activității de control financiar, bazându -se pe o serie de principii și
funcții de maximă generalitate care, indiferent de modificările obiective pe care le suportă
această activitate în condiții politice, economice, sociale existente la un moment dat.
1. Principiul integrării controlului financiar în structura
organizatorică și de conducere a economiei naționale.
Desfășurare a activității economice și sociale în mod rațional presupune organizarea în
mod științific a instituțiilor și organismelor din componența autorităților și instituțiilor
publice și din afara acestora, care să corespundă mai bine suprastructurii generate de baza
economică.
Principiul integrării asigură, în cadrul instituțional, organizarea și exercitarea unui
control suplu, operativ și eficient, de la bază până la nivelul economiei naționale.
2. Principiul specializării controlului financiar. În sfera de activ itate a
executivului, activitatea de control financiar este organizată în structuri distincte
care funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, ca organ central ce
pune în aplicare politica guvernamentală de specialitate al administrației publi ce
centrale.
3. Principiul adaptabilității controlului la structurile organizatorice și
funcționale ale unităților sau activităților controlate.
Metodele și formele de control trebuie să fie suficient de elastice sau de suple, pentru
a se conforma cu ușuri nță la structurile lor organizate și desfășurate, la specificul activităților
controlate.
4. Principiul aproprierii controlului de locurile unde se iau deciziil e și
unde se concretizează răspunderile pentru administrarea patrimoniului public sau
privat.
Aplicarea acestui principiu urmărește înlăturarea verigilor intermediare și inutile din
munca de control. Activitatea de control financiar este o latură inseparabilă a conducerii în
economie, iar răspunderile pentru administrarea patrimoniului și pentru reali zarea sarcinilor
propuse revin, unităților patrimoniale și consiliilor lor de administrație.
5. Principiul controlului extern.
Pentru a avea o atitudine exigentă față de administrarea patrimoniului, organele de
conducere, indiferent de nivel, trebuie să fie îndrumate asupra modului în care să acționeze

11
pentru gestionarea mijloacelor financiare materiale și umane, ce procese să folosescă în
activitatea sistematică de control. Această cerință se realizează prin controlul extern care stă
la baza concepției de organizare a sistemului de control.
Existența unor organisme independente este datorită acestui principiu, în afara
structurii organizatorice a ministerelor, administrațiilor publice locale sau a altor unități
patrimoniale. Un astfel de control se găseșt e în toate formele de control, un exemplu este
Ministerul Finanțelor Publice. Ministerul Finanțelor Publice (MFP) este autoritatea
administrației publice centrale de specialitate, care are responsabilitatea elaborării și
implementării politicii în domeniul controlului financiar și a gestiunii financiare.
6. Principiul autonomiei, competenței și autorității controlului , acesta trebuie să
îndeplinească mai multe cerințe:
a) Organizarea controlului trebuie să acorde posibilitatea celui care conduce să și
controleze.
b) Autonomia controlului este o cerință esențială a principiului autocontrolului și își
găsește expresia în organizarea propriu -zisă a acesteia. Organele de contr ol trebuie să fie
independente față de unitatea sau activitatea controlată, pentru a desfășura o muncă cu
adevărat eficientă, astfel încât să poată acționa liber în virtutea sarcinilor și atribuțiilor pe care
le au.
c) Competența profesională este asigura tă prin nivelul de pregătire, volumul de
cunoștințe sau priceperea organului de control, la care se adaugă unele calități personale
dintre cele înnăscute ori dobândite prin experiență (prin capacitatea de analiză și sinteză,
receptivitatea față de nou, spi rit de orientare).
d) Competența juridică este strâns legată de autoritatea controlului, reprezentând
legitim, puterea organelor de control de a dispune măsuri obligatorii în sarcina unităților sau
persoanelor verificate și chiar de a aplica sancțiuni cel or vinovați. Competența juridică sau
legală selectează sfera de atribuții recunoscute de lege și dreptul organelor de control de a
acționa în cadrul acestora.
Test de autoevaluare nr. 2
1) Care sunt principiile controlului financiar?
2) Care sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească activitatea de control
financiar potrivit principiului autonomiei, competenței și autorității controlului?

Răspunsuri

12
Test de autoevaluare nr. 1
a) identice
b) întreprinderea de acțiuni corective
Test de autoevaluare nr. 2
1) Principiile controlului financiar sunt:
1. Principiul integrării controlului financiar în structura organizatorică și de
conducere a economiei naționale
2. Principiul specializării
3. Principiul adaptabilității
4. Principiul aproprierii controlului de locurile unde se iau deciziile
5. Principiul controlului extern
6. Principiul autonomiei, competenței și autorității controlului

2) Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească activitatea de control financiar potrivit
principi ului autonomiei, competenței și autorității controlului sunt:
a) Organizarea controlului trebuie să acorde posibilitatea celui care conduce să și
controleze;
b) Organele de control trebuie să fie independente față de unitatea sau activitatea
controlată;
c) Competența profesională este asigurată prin nivelul de pregătire, volumul de
cunoștințe sau priceperea organului de control, la care se adaugă unele
calități personale dintre cele înnăscute ori dobândite prin experiență
d) Competența juridică reprezin tă puterea organelor de control de a dispune măsuri
obligatorii în sarcina unităților sau persoanelor verificate și chiar de a aplica
sancțiuni celor vinovați.

Bibliografie:
1. Florinel Marian Sgardea, Control financiar si expertiza contabila, Editura
ASE, 2 014
2. Ion Pereș, Ovidiu Constantin Bunget, Irimie Emil Popa, Alin Constantin
Dumitrescu, CONTROL FINANCIAR, Timișoara, Editura Mirton, 2008
3. Ionel D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic
București 2010

13
4. Victor Munteanu – Coordon ator, Controlul financiar – contabil la intreprinderi
si institutii publice. Teorie si practica, Editura Universitară, 2017

14
Unitatea de î nva t are 2 Tipologia
controlului financiar (2 ore)

Obiectivele unității de învățare
Prima unitate de învățare informează studentul despre rolul controlului financiar în cadrul
activității firmei dar și la nivelul instituțiilor de stat.
La finalul parcurgerii acestei unități studentul va putea recunoaște:
– tipurile controlului financiar;
– caracteristicile fiecărui tip de control financiar;
– aplicabilitatea fiecărui tip de control financiar;
– alegerea tipului de control financiar întreprins în funcție de criteriile specifice

2.1. Clasificarea controlului financiar
Controlul se prezintă sub diferite forme, care sunt determinate de domeniul în care se
exercită, de sfera de cuprindere a sectorului ce va fi luat în analiză și de obiectivele specifice
ale acestuia, cum sunt: controlul economic, controlul financiar, contr olul calității produselor,
controlul sanitar, controlul juridic și altele, dar toate au un singur scop, acela al determinării
stării unor fenomene, procese sau activități la un moment dat, față de un sistem determinat de
criterii. Formele de control se deo sebesc între ele prin ceea ce reflectă cu precădere din
ansamblul activității economico sociale, prin conținutul și rolul sau funcția lor socială Cuprinsul unității
2.1. Clasificarea controlului financiar ………………………….. ………………………….. …………………. 14
2.2. Controlul financiar de gestiune ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
2.3. Controlul financiar preventiv propriu ………………………….. ………………………….. …………… 18
2.4. Controlul financiar operativ curent ………………………….. ………………………….. ………………. 20
2.5. Controlul financiar ulterior ………………………….. ………………………….. …………………………. 21
2.6. Controlul financiar al statului ………………………….. ………………………….. ……………………… 22

15
specifică și anume, aceea de reflectare și influențare pozitivă a dezvoltării activității
economico -sociale, a protejării patrimoniului, a creșterii profitului ș.a. În funcție de criteriile
generale și specifice cum sunt momentele efectuării verificării față de momentul desfășurării
activității controlate, structurile desemnate să -l exercite, durata sau intensitat ea acestuia,
controlul se clasifică astfel:
a) După criteriul resurselor și activităților controlate;
– controlul economic;
– controlul financiar.
Controlul economic vizează toate resursele firmei (resurse tehnice, materiale,
financiare, valutare și umane), precum și toate activitățile care concură la realizarea
obiectivului firmei și la dimensionarea profitului acesteia. Are ca menire esențială asigurarea
concordanțe i între obiectivele firmei și resursele ei potențiale și profitabile, precum și între
modul în care se desfășoară activitățile economice în cadrul firmei și cerințele obținerii
profitului prognozat.

Test instant:
Care considerați că este diferența între c ontrolul economic și cel financiar?

Datorită complexității activității de control financiar a apărut necesitatea structurării
acestuia în funcție de diverse criterii și de anumite caracteristici comune.
Criteriile de clasificare ale controlului financiar prezentate în literatura de
specialitate sunt în funcție de:
1. după momentul efectuării operațiunii sau întocmirii documentului supus
controlului;
2. structurile care îl organizează si/sau exercită;
3. volumul documentelor și/sau ai operațiunilor controlate.
După momentul efectuării operațiunii sau întocmirii documentului supus
controlului față de momentul efectuării verificării, activitatea de control financiar se clasifica
astfel:
– control financiar preventiv;
– controlul operativ curent (concomitent);
– control fina nciar ulterior.
După structurile care o exercită , activitatea de control financiar se clasifică astfel:

16
– control financiar exercitat de către structurile statului
– control financiar exercitat de structuri proprii ale entităților economice
După volumul documentelor financiar contabile , controlul financiar se clasifică
astfel:
– control financiar total;
– control financiar prin sondaj.
Așa cum s -a arătat anterior, în raport cu structurile care exercită controlul financiar
există control financiar exercitat de structuri proprii ale entităților economice, care se mai
numește și control financiar propriu. Controlul financiar propriu al entităților economice,
organizat și exercitat de către organele de control proprii ale acestora, este controlul care se
execută în scopul prevenirii producerii unor abateri și deficiențe cât și constatării unor pagube
produse în vederea stabilirii actelor normative încălcate, a persoanelor vinovate, a cauzelor
generatoare și stabilirea modalităților de recuperare a prejudiciilor.

Test de autoevaluare nr.1.
Care sunt criteriile de clasificare ale controlului financiar?

Controlul financiar propriu al entităților economice cuprinde auditul intern și
controlul intern și îmbracă următoarele forme:
a. auditul public intern
b. controlul intern
b1 – controlul financiar de gestiune.
b2 – controlul financiar preventiv propriu
a. Auditul public intern – reprezintă o activitate funcțională independentă și
obiectivă care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a venitur ilor și
cheltuielilor publice sau private, perfecționând activitatea entității publice.
b. Controlul intern este un proces implementat de către Consiliul de Administrație,
conducere și personalul unei organizații destinat să ofere o asigurare rezonabilă î n ceea ce
privește realizarea obiectivelor.
La instituțiile publice controlul intern are următoarele obiective generale:
– realizarea la un nivel corespunzător de calitate a atribuțiilor instituțiilor publice,
stabilite în concordanță cu propria lor misiune, în condiții de regularitate,
eficacitate, economicitate și eficiență;

17
– protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei;
– respectarea legii, a reglementărilor și deciziilor conducerii;
– dezvoltarea și întreținerea unor sisteme și proceduri de informare publică adecvată
prin rapoartele periodice.

Exercițiul 1
Care sunt diferențele între controlul intern și auditul intern?

2.2. Controlul financiar de gestiune
Controlul financiar de gestiune ca formă a controlului financiar propriu, este controlul
financiar ulterior care urmărește respectarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea și
gospodărirea mijloacelor materiale și bănești pe baza documentelor înre gistrate în evidența
tehnic -operativă și în contabilitate. Dintre obiectivele principale ale controlului financiar de
gestiune se pot aminti:
– respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea, păstrarea și paza
bunurilor și valorilor de ori ce fel și deținute sub orice titlu;
– utilizarea valorilor materiale, declasărilor și casărilor de bunuri;
– efectuarea încasărilor și plăților în lei și valută, în numerar sau prin cont;
– întocmirea și circulația documentelor primare, tehnic -operative și conta bile.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puțin odată pe an. În cazul entităților cu
gestiuni materiale reduse ca volum, managerii unităților pot aproba ca acestea să fie
controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu de o dată l a doi ani. Controlul se
efectuează în totalitate sau prin sondaj în raport de volumul, valoarea și natura bunurilor,
tentațiilor și posibilităților de sustrageri, precum și frecvența abaterilor constatate anterior.

Test de autoevaluare nr.2.
1. Care sunt obiectivele controlului financiar de gestiune?
2. Cine implementează controlul intern la o entitate economică?

18
2.3. Controlul financiar preventiv propriu
Controlul financiar preventiv propriu este controlul care are loc înainte de producerea
activității sau acțiunii si are drept scop identificarea proiectelor de operațiuni care nu respectă
condițiile de legalitate sau regularitate sau, după caz, de încadrare în limitele și destinația
creditelor bugetare și de angajament și prin a căror efectuare sar preju dicia patrimoniul public
sau fondurile publice.
Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate și
prin aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde următoarele informații: denumirea entității
publice, mențiunea „vizat pentru control financiar preventiv”, numărul sigiliului, data
acordării vizei (an, lună, zi).
Controlul financiar preventiv este o formă a controlului financiar ale cărei trăsături
caracteristice sunt următoarele:
– se exercită înainte de efectuarea operaț iunii sau activității supuse verificării sau
înainte de lansarea (transmiterea) unui document în procesul economic;
– are drept scop identificarea și eliminarea operațiunilor care ar putea determina
perturbații în activitatea unității economice;
– contribuie l a realizarea unui management eficient al activității desfășurate de
unitățile economice;
– se organizează în cadrul compartimentului financiar -contabil al unității economice.
În funcție de personalul desemnat să o realizeze, activitatea de control financiar
preventiv se clasifică în:
– control financiar preventiv exercitat de structuri proprii de control ale unității
economice;
– control financiar preventiv exercitat de structuri specializate de control aparținând
statului.
Obiectivul principal al controlului fin anciar preventiv este de a opri, înainte de
efectuare, toate documentele privind operațiuni care nu sunt legale, reale, necesare, oportune,
economicoase și eficiente, în faza de angajare și de plată, respectiv de încasare, după caz.
Sfera de acțiune a cont rolului financiar preventiv cuprinde ansamblul documentelor și
operațiunilor din care derivă drepturile și obligațiile patrimoniale pe care o unitate economică
le are față de o persoană fizică sau juridică, precum și față de instituțiile statului.

19
Dimensio narea ansamblului documentelor și operațiunilor, care formează sfera de
acțiune și face obiectul controlului financiar preventiv, se stabilește diferențiat, în funcție de
natura activităților realizate în cadrul unității patrimoniale la care se realizează, astfel:
1) La nivelul societăților comerciale , indiferent de forma și natura capitalului social
ale acestora, pot fi supuse activității de control financiar preventiv următoarele operațiuni:
– încheierea contractelor sau a comenzilor interne sau externe de aprovizionare sau a
contractelor ce au ca obiect executarea de lucrări sau prestări de servicii;
– efectuarea de plăți, în lei și/sau valută, pentru produsele aprovi¬zionate, lucrările
executate sau diversele servicii prestate;
– efectuarea de plăți pentru act ivitatea desfășurată în cadrul unității de către personalul
propriu, ca și a altor drepturi cuvenite acestuia;
– trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare a pierderilor și/sau a
daunelor aduse patrimoniului care nu au fost produse cu vino văție;
– alte operațiuni stabilite de conducerea unității economice.
2) La nivelul instituțiilor publice , al ministerelor și al altor instituții centrale asimilate
acestora, conduse de ordonatori de credite, principalele operațiuni pentru care se stabilesc
obiective de control financiar preventiv sunt:
– deschiderea, repartizarea și modificarea creditelor bugetare;
– angajamentele din care rezultă, direct sau indirect, obligații de plată către terți;
– ordonanțarea cheltuielilor;
– concesionarea, închirierea, transfe rul, vânzarea și schimbul bunurilor ce formează
patrimoniul instituțiilor publice;
– alte operațiuni stabilite de ordonatorul de credite, conducător al instituției publice.
Activității de control financiar preventiv i se supun, de asemenea, documentele si
operațiile privind acordarea fondurilor de la buget efectuarea unor plăți din fonduri publice,
precum și operațiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul instituțiilor publice.

Temă de reflecție:
Care considerați că sunt factorii care determină diferențe între controlul financiar
propriu organizat la nivelul societăților comerciale și cel organizat la nivelul instituțiilor
publice?

20
2.4. Controlul financiar operativ curent
Controlul financiar operativ curent se definește ca fiind activitatea de determinare a
stării unor operațiuni economice reprezentate în documente financiare și contabile prin
raportarea modului de manifestare a acestora, în momentul efectuării sau pe măsura derulării
în cadrul sistemelor din care fac parte, la prevederile și no rmele legale prin care au fost
definite.
Controlul financiar operativ curent este o formă a controlului financiar ale cărei
trăsături caracteristice sunt următoarele:
– se exercită concomitent cu realizarea activităților și operațiunilor economice
controlate ;
– se exercită pe toată durata desfășurării proceselor economice supuse acțiunii de
verificare, identificându -se, atât in timp, cât și în spațiu, cu însăși activitatea de
management general;
– se realizează de personal calificat încadrat într -o structură dist inctă, în directa
subordonare a conducătorului unității economice.
Obiectivele controlului financiar operativ curent constau în verificarea modului de
respectare a prevederilor legale în legătură cu:
– existența, integritatea și păstrarea bunurilor de orice fel;
– utilizarea mijloacelor materiale și bănești;
– efectuarea recepțiilor și a inventarierilor bunurilor patrimoniale;
– modul de conducere a evidențelor contabile;
– stabilirea realității datelor înscrise în bilanț și în conturile de execuție.
Sfera de acțiune a controlului operativ curent cuprinde totalitatea documentelor și
activităților întocmite și realizate în cadrul unităților patrimoniale, indiferent de forma
acestora.

Test de autoevaluare nr. 3
Enumerați trăsăturile caracteristice ale controlului financiar operativ curent.

21
2.5. Controlul financiar ulterior
Controlul financiar ulterior se definește ca fiind activitatea de determinare a stării
unor operațiuni economice efectuate, reprezentate în documente financiar -contabile, prin
raportare la preve derile și normele legale prin care au fost definite.
Controlul financiar ulterior este o formă a controlului financiar ale cărei trăsături
caracteristice sunt următoarele:
– se exercită după efectuarea activităților și/sau a proceselor economice supuse
acțiunilor de verificare;
– rezultatele constau, în cele mai multe cazuri, în remedierea unor abateri de la
prevederile și normele legale de reglementare a activităților economice supuse
controlului;
– se organizează și se exercită atât în cadrul unităților econom ice, cât și prin structuri
specializate ale statului.
Principalele obiective ale controlului financiar ulterior sunt stabilite în funcție de
structurile care îl organizează și exercită, astfel:
La nivelul instituțiilor publice, principalele obiective ale activității de control
financiar ulterior constau în stabilirea:
– modului de administrare și utilizare a fondurilor acordate de la buget;
– modului de utilizare a mijloacelor și a fondurilor din dotarea unităților economice
ale statului;
– îndeplinirii integrale și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de
diferitele structuri guvernamentale.
O altă categorie de obiective ale controlului financiar ulterior constă în stabilirea
modului de formare și gestionare a resurselo r diferitelor bugete și a fondurilor speciale, ca și
a celor ale datoriei publice a statului.
La nivelul unităților economice, principalul obiectiv al controlului financiar ulterior
constă în stabilirea modului de gestionare a mijloacelor materiale și băne ști din patrimoniul
fiecăreia dintre acestea în legătură cu:
– integritatea mijloacelor materiale și bănești deținute cu orice titlu;
– respectarea prevederilor și a normelor legale privind aprovizionarea, expediția,
transportul și recepția mijloacelor materia le;
– respectarea prevederilor legale privind încadrarea și salarizarea personalului de
conducere și execuție;

22
– legalitatea, realitatea și necesitatea cheltuielilor efectuate în numerar sau prin alte
mijloace de plată, în lei și/sau valută.
Sfera de acțiune a controlului financiar ulterior este formată, practic, din toate
activitățile economice realizate de diferitele unități economice, instituții ale statului, regii
autonome, societăți comerciale și bancare cu capital de stat sau privat, asociații familiale e tc.
Din cele prezentate mai sus rezultă că deși cele trei forme ale controlului financiar –
controlul financiar preventiv, controlul operativ curent și controlul financiar ulterior – se
disting, așa cum s -a menționat, prin rol, sferă de acțiune, obiective și manieră de exercitare,
păstrează între ele strânse legături de influențare, condiționare și completare.

Test de autoevaluare nr. 3
Care sunt obiectivele activității de control financiar ulterior la nivelul instituțiilor
publice?

Întrebare:
Care sunt d iferențele între obiectivele controlului financiar operativ curent și cele ale
controlului financiar ulterior?
2.6. Controlul financiar al statului
Controlul financiar al statului se definește ca fiind activitatea de verificare financiară
exercitată de căt re structurile specializate ale statului, organizate în acest scop pe bază de
prevederi legale proprii.
Activitatea de control financiar exercitată de instituții specializate ale statului,
aprobată prin prevederi legale, poate fi exercitată în toate cele trei forme, preventivă,
operativ -curentă si ulterioară, în funcție de unitățile desemnate să o exercite și de obiectivele
acestora.
După locul de exercitare, în cadrul instituțiilor din sfera de activitate a legislativului
sau a executivului, controlul fin anciar al statului este organizat în structuri distincte, cu
statute și atribuții proprii fiecăreia dintre ele, astfel:
A.1. În sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este organizat și exercitat
de Curtea de Conturi a României, instituți e supremă de control financiar ulterior extern având
ca obiectiv verificarea modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor
financiare ale statului și ale sectorului public.

23
A.2. În sfera de activitate a executivului, controlul financiar es te exercitat de către
structurile specializate ale Ministerului Finanțelor Publice și ale Autorității Naționale de
Control.
A.2.1. În cadrul Ministerului Finanțelor Publice, controlul financiar se exercită, în
baza prevederilor legale proprii de organizare și funcționare, prin structuri specializate.
Conform acestor prevederi legale, „Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește funcția
de autoritate de stat prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare și respectării
reglementărilor legale î n domeniul său de activitate, precum și al funcționării instituțiilor care
își desfășoară activitatea în subordinea sa sau sub autoritatea sa”.
Realizarea de către Ministerul Finanțelor Publice a acestei funcții se face prin
structurile sale specializate, care exercită:
– controlul financiar preventiv delegat în scopul constituirii și utilizării, legale și
eficiente, a fondurilor publice;
– controlul financiar ulterior privind utilizarea creditelor bugetare de către instituțiile
publice, modul de conducere a ac tivității financiare de către agenții economici;
– inspecții fiscale privind respectarea legalității, atât la nivelul aparatului propriu, cât
și la nivelul celorlalte instituții publice.
A.2.2. În cadrul Autorității Naționale de Control, activitatea de contr ol financiar se
exercită în baza prevederilor legale proprii, prin următoarele forme specifice:
– control economic exercitat de Corpul de Control al Guvernului,
– control specific exercitat de Garda Națională de Mediu și Inspectoratul de Stat în
Construcții,
– control financiar exercitat de Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor
Rezultă din cele de mai sus că, dintre instituțiile cu sarcini de control care din punct
de vedere organizatoric funcționează în cadrul Autorității Naționale de Control, num ai Corpul
de Control al Guvernului, Garda Financiară și, în parte, Autoritatea Națională a Vămilor
realizează activități de control financiar.
Activitatea de control financiar organizată în cadrul acestor instituții se realizează sub
două forme:
– control f inanciar intern, prin structuri de audit intern;
– control financiar extern, prin structuri de specialitate.

Întrebare:

24
Cât de necesar considerați că este controlul financiar al statului într -o economie
emergentă instabilă precum cea românească?
2.7. Controlul financiar propriu
Controlul financiar propriu se definește ca fiind forma controlului financiar care se
organizează și se exercită în cadrul unităților economice în scopul prevenirii și/sau depistării
și soluționării efectelor unor abateri de la prevederile și normele legale prin care activitățile
realizate în cadrul acestora sunt definite.
Necesitatea instituirii, de către unitățile economice, indiferent de forma acestora, a
unui sistem de control financiar propriu rezultă din obligația:
– cunoaște rii de către conducătorii unității economice, în orice moment și în detaliu, a
stării patrimoniului propriu;
– recuperării prejudiciilor și stabilirii răspunderilor pentru situații care au afectat
integritatea sau corecta administrare a patrimoniului.
În fun cție de natura unității economice în cadrul căreia se organizează si se exercită,
controlul financiar propriu poate avea următoarele două forme:
B.1. control financiar propriu organizat și exercitat în cadrul societăților comerciale,
regiilor autonome, soc ietăților și companii¬lor naționale, numit în continuare controlul
financiar al agenților economici;
B.2. control financiar propriu organizat și exercitat în cadrul instituțiilor publice.
Controlul financiar propriu organizat în cadrul agenților economici menționați se
exercită, la rândul său, tot prin două forme:
B.1.1. control financiar preventiv al agenților economici,
B.1.2. control financiar de gestiune.

Rezumat:
Controlul se prezintă sub diferite forme, care sunt determinate de domeniul în care se
exercită, de sfera de cuprindere a sectorului ce va fi luat în analiză și de obiectivele specifice
ale acestuia, cum sunt: controlul economic, controlul financiar, controlul calități i produselor,
controlul sanitar, controlul juridic și altele, dar toate au un singur scop, acela al determinării
stării unor fenomene, procese sau activități la un moment dat, față de un sistem determinat de
criterii.
Clasificarea controlului exercitat la nivelul agentului economic:

25
a) După criteriul resurselor și activităților controlate;
– controlul economic;
– controlul financiar.
După momentul efectuării operațiunii sau întocmirii documentului supus controlului
față de momentul efectuării verificării:
– control financiar preventiv;
– controlul operativ curent (concomitent);
– control financiar ulterior.
După structurile care o exercită:
– control financiar exercitat de către structurile statului
– control financiar exercitat de structuri proprii ale e ntităților economice
După volumul documentelor financiar contabile:
– control financiar total;
– control financiar prin sondaj.

Răspunsuri :
Test de autoevaluare nr.1.
Criteriile de clasificare ale controlului financiar sunt:
– După momentul efectuării operațiunii sau întocmirii documentului supus controlului
față de momentul efectuării verificării;
– După structurile care o exercită
– După volumul documentelor financiar contabile

Test de autoevaluare nr.2.
1. Obiectivele controlului financiar de gestiune sunt:
– respectarea normelor legale cu privire la existența, integritatea, păstrarea și paza
bunurilor și valorilor de orice fel și deținute sub orice titlu;
– utilizarea valorilor materiale, declasărilor și casărilor de bunuri;
– efectuarea încas ărilor și plăților în lei și valută, în numerar sau prin cont;
– întocmirea și circulația documentelor primare, tehnic -operative și contabile.

26
2. Controlul intern este implementat la o entitate economică de către Consiliul de
Administrație/

Test de autoe valuare nr. 3
Trăsăturile caracteristice ale controlului financiar operativ curent sunt:
– se exercită concomitent cu realizarea activităților și operațiunilor economice
controlate;
– se exercită pe toată durata desfășurării proceselor economice supuse acțiunii de
verificare, identificându -se, atât in timp, cât și în spațiu, cu însăși activitatea de management
general;
– se realizează de personal calificat încadrat într -o structură distinctă, în directa
subordonare a conducătorului unității economice.

Bibliografie:
5. Florinel Marian Sgârdea, Control financiar si expertiza contabila, Editura
ASE, 2014
6. Ion Pereș, Ovidiu Constantin Bunget, Irimie Emil Popa, Alin Constantin
Dumitrescu, CONTROL FINANCIAR, Timișoara, Editura Mirton, 2008
7. Ionel D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic
București 2010
8. Victor Munteanu – Coordonator, Controlul financiar – contabil la întreprinderi
si instituții publice. Teorie si practica, Editura Universitară, 2017

27
Unitatea de î nva t are 3 Metodologia de
exercitare a controlului financiar (2
ore)

Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare oferă informații despre felul în care se exercită controlul
financiar la agenții economici.
La sfârșitul acestei unități de învățare studentul va fi familiarizat cu procedeele și
tehnicile de control, cu con dițiile pe care trebuie să le îndeplinească mediul intern al
firmei pentru a asigura un control intern corespunzător și performant.

3.1. Sistemul metodologic de control financiar
Conceptul de control în teoriile moderne se aplică la individ, la veriga str ucturală
componenta organizației și la organizație, în ansamblul ei și la mai multe niveluri ierarhice.
Prima teorie se ocupă de evaluarea performanței feed -back -ului. Potrivit acestei teorii
sistemul cibernetic este un model dinamic al procesului de contr ol, procesul de control
organizațional fiind conceput pentru a identifica diferențe dintre nivelurile efectiv și cel dorit
al performanței și de a declanșa măsuri de corectare atunci când ecarturile sunt vizibile.
Controlul de rezultate așa cum rezultă din denumire se referă la rezultatele
activităților și depinde de măsurarea acestor rezultate. El poate fi exercitat la nivelul
individual sau al grupului. În ipoteza unui asemenea control rezultatul dorit devine obiectul
sistemului de con trol.
Prin acțiunea de control financiar se stabilește dacă activitatea economica și financiară Cuprinsul unității

3.1. Sistemul metodologic de control financiar ………………………….. ………………………….. ……. 27
3.2. Mediul de control și componentele sale ………………………….. ………………………….. ………… 30

28
este organizată și se desfășoară conform normelor , principiilor sau regulilor stabilite.
Momentul esențial al procesului de control îl constituie comparația. Orice operație sau
activitate economico -financiară este cercetată , nu numai in sine ci și în raport de un criteriu
sau cu o bază de comparație. Criteriile de comparație determină și natura acestora, astfel:
– comparații în funcție de criteriul prestabilit p rin previziuni; prognoze; sarcini;
– norme; scopuri; prevederi legale; standarde; etc.
– comparații cu caracter special (exemplu: între variante de eficiența a unor
măsuri sau soluții tehnico -economice prin alegerea celei mai optime);
– comparații în spațiu (exemplu: între secțiile de producție);
– comparații în timp (exemplu : între activitatea programată sau efectivă din
perioada controlată cu cea din perioada precedentă ).
Operațiile sau activitățile comparate trebuie să fie omogene, calculate și exprimate
după o metodologie unitară.

Test de autoevaluare nr.1.
Cum se exercit ă controlul de rezultate?

Procedee și tehnici de control financiar
Controlul este un proces de cunoaștere, de informare, care se exercită printr -o
metodologie proprie de control financiar.
Acțiunea de control stabilește dacă activitatea economică și financiară este organizată
și se desfășoară conform situațiilor prestabilite. Cunoașterea situațiilor stabilite (a
programelor, sarcinilor, normelor, scopurilor,prevederilor legale,previziunilor ,etc.) precum si
a situației reale ce se controlează, începe cu studiul general asupra organizării si desfășurării
acesteia. În sinteză, metodologia de control financiar se prezintă în felul următor:
A. Momentele controlului
1. Cunoașterea situației presta bilite
2. Cunoașterea situației reale
3. Compararea situației prestabilite cu situația reală
4. Concluzii, propuneri, măsuri
B. Procedee de acțiune
1. Controlul documentar contabil utilizează următoarele modalități sau
tehnici de abordare :

29
– controlul cronologic
– controlul invers cronologic
– controlul sistematic sau pe probleme
– controlul reciproc
– controlul încrucișat
– analiza și studiul general
– comparația
– calculul de control
– balanțele anuale de control
2. Controlul faptic care folosește ur mătoarele modalități și tehnici de lucru :
– inventarierea
– expertiza tehnică și analiza de laborator
– observarea directă
– inspecția fizică
3. Analiza economico -financiară
4. Controlul total sau prin sondaj
5. Valorificarea constatărilor

Test de autoeva luare nr. 2.
1. Care sunt momentele controlului?
2. Care sunt procedeele de acțiune în controlul financiar?

Principalele obiective ale studiului general prealabil , ca procedeu de control
financiar, sunt:
– sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a
căror cunoaștere asigură orientarea organelor decontrol asupra aspectelor care
trebuiesc avute în vedere în acțiunea de control;
– orientările, instrucțiunile, competențe le si răspunderile în structura înterna a
agentului economic la care se exercită controlul;
– modul de organizare a evidenței tehnic -operative și contabile ca sursă de informații
pentru control;
– situația de fapt existentă cu privire la activitatea ce urm ează a se controla.
Studiul general prealabil asupra activității ce urmează a se cont rola are ca sursă de

30
informare:
– normele legale cu privire la activitatea in cauza;
– procesele verbale de control anterioare si masurile luate in urma valorificării
acestora;
– dările de seama contabile și măsurile stabilite pe baza lor;
– consultările cu conducerea compartimentului supus controlului, etc.
3.2. Mediul de control și componentele sale
Mediul de control cuprinde „atitudinea generală, conștientizarea și măsur ile luate de
conducere și cei însărcinați cu guvernanta privind sistemul intern de control și importanța sa
în cadrul entității" .
Pentru asigurarea unui control intern corespunzător administratorii și managerii
entităților trebuie să se preocupe de amelio rarea tuturor componentelor mediului de control.
Principalele șapte componente ale mediului de control sunt:
a) comunicarea și impunerea valorilor etice;
b) asigurarea entității cu personal cheie competent;
c) implicarea administratorilor (celor din guvernanță) în organizarea și
supravegherea controlului intern;
d) organizarea adecvată a activităților controlate;
e) separarea autorităților și responsabilităților;
f) filozofia conducerii și stilul de operare;
g) existența unor politici și proceduri ref eritoare la resursele umane.

Comunicarea și impunerea valorilor etice.
Integritatea valorilor etice sunt elemente esențiale ale mediului care influențează
eficiența concepției, implementării și administrării precum și a monitorizării celorlalte
componente ale controlului intern.
.
Asigurarea entității cu personal cheie competent
Dacă personalul este competent, eficient, demn de încredere și onest sporește
eficacitatea controlului intern. Calitățile moral profesionale ale personalului pot suplinii lipsa
unor proceduri ale controlului intern. În același timp, pot exista proceduri și mecanisme ale
controlului intern judicios concepute dar care să funcționeze defectuos datorită faptului că

31
personalul este incompetent, necinstit, plictisit, neglijent și nemulțum it.

Implicarea celor din guvernanță în organizarea și supravegherea controlului
intern
Abundența scandalurilor cu implicații financiar -contabile au scos în evidență faptul că
nu se poate garanta independența, competența și moralitatea managerilor (directo rilor
executivi). Directorii executivi pot fi tentați să furnizeze consiliului de administrație
informații incomplete sau inexacte, pot să se implice direct sau indirect în acțiuni nelegale
sau pot să nu asigure un control intern adecvat.
Conceptul „guvern area întreprinderii" (guvernare corporatistă) vizează modalitățile de
control ale acționarilor (proprietarilor) asupra directorilor executivi. Acest concept pune
problema repartizării competențelor de acțiune și a responsabilităților între administratori,
directori executivi și ceilalți salariați.
Consiliul de administrație sau alte persoane însărcinate cu guvernan ța delegă către
directorii executivi responsabilitățile privind controlul intern și are responsabilitatea
verificării modului în care acest control intern este organizat și a eficacității lui. Delegarea
sarcinilor de control către directorii executivi (mana geri) nu absolvă pe cei însărcinați cu
guvernanta de răspunderile pe care le au fata de acționari sau fata de terți, ei trebuie să
supravegheze, fără să implice

Test instant:
Ce înțelegeți prin sintagma ”guvernanță corporativă”?

Organizarea adecvată a activităților care vor fi controlate
Structura organizațională a unei entități asigură cadrul în care sunt planificate,
executate, controlate și revizuite acțiunile întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor la
nivelul întregii entități.

Separarea autor ităților și responsabilităților
Această componentă a mediului de control include modul în care este delimitată
autoritatea și responsabilitatea pentru activitățile operaționale și modul în care sunt stabilite
relațiile de raportare, în continuare ne limită m la prezentarea:
• Modalităților de autorizare și aprobare a operațiunilor și tranzacțiilor;

32
• Modalităților de separare a sarcinilor și responsabilităților.
Autorizarea și aprobarea tranzacțiilor și operațiunilor
Mecanismele controlului intern sunt influ ențate și de modul de autorizare a
operațiunilor și tranzacțiilor.
Competențele de autorizare sau de aprobare se repartizează diferit pe categorii de
responsabili sau pe directori executivi. Astfel, se pot delimita:
• persoane care au competența de a anga ja nelimitat entitatea doar sub semnătura lor
sau împreună cu alte persoane;
• persoane care au dreptul să angajeze sau să inițieze numai anumite categorii de
operațiuni sau numai în anumite limite valorice;
• persoane care nu pot angaja singure tranzacții și operațiuni, fiind obligate să
solicite aprobarea unei alte persoane.
Autorizarea poate fi generală sau specifică.
Autorizarea generală constă în faptul că managerii definesc politicile care trebuie
aplicate în entitate. Personalul din subordine trebuie să țină seama de instrucțiunile (normele)
de autorizare generală, de limitele fixate de politica managerială și de procedurile interne,
atunci când efectuează diferite tranzacții și operațiuni.
Autorizarea specifică. Unii conducători nu acceptă să stabile ască o politică generală
de autorizare. Ei preferă să autorizeze fiecare tranzacție sau operațiune în parte, în unele
entități conducătorii și împuterniciții lor autorizează fiecare aprovizionare, fiecare vânzare,
fiecare plată sau încasare etc. Nu trebuie să se confunde autorizarea cu aprobarea.
Controlul intern asupra personalului se exercită atât sub forma controlului
administrativ -ierarhic cât și sub forma controlului reciproc bazat pe diviziunea muncii și
separarea sarcinilor sau funcțiilor incompatibile. Astfel, în cadrul unei întreprinderi se pot
distinge trei funcții a căror separare, neadmiterea cumulării lor, reprezintă baza exercitării
unui control reciproc între compartimente și executanți. Aceste funcții sunt:
– funcția de realizare a o biectivelor entității. O întreprindere își realizează obiectivele
(tranzacțiile și alte operațiuni) prin intermediul compartimentelor comercial,
producție, cercetare, resurse umane etc.
– funcția de conservare a patrimoniului se realizează, de regulă, de căt re persoanele
însărcinate să depoziteze și să răspundă de integritatea și conservarea
bunurilor, să gestioneze mijloacele bănești și a altor valori, să întrețină
imobilizările corporale etc.
– funcția contabilă se realizează nu numai de departamentul financi ar-contabil, ci de

33
către toate persoanele implicate în culegerea informațiilor și în întocmirea,
verificarea, prelucrarea documentelor justificative.
Majoritatea tranzacțiilor și operațiunilor antrenează cel puțin două dintre aceste funcții
și, ca urmare, o eroare, o fraudă determină o necorelare între situațiile întocmite, între
compartimente sau executanți. Excepție fac cazurile de complicitate (coluziune) sau de dublă
eroare (erori de compensare).
Pentru analiza modului în care se asigură această separar e a sarcinilor, se întocmește
pentru fiecare domeniu semnificativ un „Tabel al incompatibilității funcțiilor" denumit și
„Grilă de repartizare a sarcinilor", în funcție de particularitățile întreprinderii și experiența
auditorilor sau a managerilor, aceste grile se pot întocmi în diferite variante.
În continuare dezvoltăm problematica separării sarcinilor pentru compartimentul
financiar – contabil.
Pentru asigurarea condițiilor necesare respectării disciplinei financiar – contabile,
pentru evitarea influenț elor pe care le -ar putea exercita celelalte compartimente asupra
compartimentului financiar -contabil, în interpretarea și aplicarea corectă a normelor
contabile, reglementările legale prevăd organizarea distinctă a acestui compartiment.
Legea contabilității nr. 82/1991, art. 11 (2) prevede că entitățile „organizează și
conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de directorul financiar –
contabil, contabilul -șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această fu ncție".
Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare.
Contabilitatea entităților poate fi organizată și ținută și de persoane juridice autorizate
sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau de expert contabil, pe baz ă
de contract de prestări servicii.
Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu prevederile
legale revine administratorilor, ordonatorilor de credite sau altor persoane care au obligația
gestionării patrimoniului. Aceste per soane trebuie să asigure condițiile necesare pentru:
• întocmirea documentelor justificative privind operațiunile și tranzacțiile efectuate;
• organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității;
• organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului , precum și valorificarea
rezultatelor acesteia;
• respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea în termen la
organele în drept și publicarea acestora în Monitorul Oficial al României;
• păstrarea documentelor justificative, a regi strelor și a situațiilor financiare;
• organizarea contabilității de gestiune potrivit specificului entității. Conducătorii

34
entităților au obligația să stabilească prin decizii interne atribuțiile directorilor
financiari -contabili sau ale altor persoane îm puternicite să îndeplinească
această funcție, precum și ale persoanelor din subordinea acestora.
Dacă contabilitatea entităților este organizată și ținută de persoane fizice sau juridice
autorizate, pe bază de contract de prestări de servicii, răspunderea pentru respectarea
normelor contabile revine și acestor persoane.
Unitățile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de
calcul poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a informațiilor din documente, iar celelalte
perso ane din compartimentele funcționale ale unității răspund pentru exactitatea și realitatea
datelor pe care le transmit spre prelucrare. Aceste responsabilități se delimitează prin decizii
interne ale conducerii (regulamente interne, fișa postului, grafice d e circulație a documentelor
etc.). în lipsa acestor decizii interne, răspunderea revine conducătorilor de enlităli.
Pentru prevenirea erorilor și fraudelor, pentru respectarea reglementărilor financiar –
contabile se impune asigurarea unei anumite independe nțe a compartimentului financiar –
contabil. Pentru asigurarea acestei independențe se recomandă o bună separare și a
următoarelor patru sarcini:
• Separarea activității de autorizare a operațiunilor de sarcinile contabile
Dacă aceeași persoană autorizează efectuarea unei operațiuni și asigură înregistrarea
în contabilitate a operațiunii respective cresc riscurile de eroare sau de fraudă. Astfel, dacă
numai contabilul autorizează plata unui furnizor prin semnarea cambiei sau biletului la ordin,
și gestioneaz ă (reflectă în contabilitate) efectele comerciale, care sunt elemente de
pasiv(reflectate cu ajutorul conturilor „efecte de plătit"), apare posibilitatea unor fraude.
• Separarea sarcinilor operaționale de sarcinile contabile
Dacă fiecare departament din e ntitate ține registrele contabile pentru operațiunile
specifice, aceste departamente ar putea fi tentate să mascheze, să denatureze sau să
„înfrumusețeze" unele informații. Astfel, dacă departamentul de aprovizionare ar emite
comenzile de aprovizionare, ar recepționa bunurile și ar asigura conducerea registrelor
contabile referitoare la decontările cu furnizorii, am asista la creșterea amenințărilor
(riscurilor) la adresa entității. Din acest motiv se impune organizarea contabilității într -un
compartiment d istinct care verifică documentele justificative primite, înainte de înregistrarea
lor în contabilitate. De asemenea, ar crește amenințările la adresa entității dacă aceeași
persoană ar ține evidența prezenței personalului, ar întocmi statele de plată și le -ar înregistra
în contabilitate.
• Separarea sarcinilor de gestionare de sarcinile contabile

35
Aceeași persoană nu trebuie să aibă atât sarcini de gestionare a bunurilor și valorilor
cât și sarcini de reflectare în contabilitate a operațiunilor referitoare l a elementele respective.
Dacă casierul asigura înregistrarea atât în Registrul de casă (evidența operativă) cât și în
contabilitate a operațiunilor de încasări și plăți, el are posibilitatea să denatureze soldul
contului „Casa" prin neînregistrarea unor în casări sau prin înregistrarea unor plăți fictive.
Casierul efectuează plățile și încasările în numerar și le înregistrează în Registrul de casă.
Periodic se predau la contabilitate aceste registre împreună cu documentele care justifică
înregistrările făcut e. Contabilitatea, înainte de efectuarea înregistrărilor în Registrul -jurnal și
în Registrul cartea – mare, verifică concordanța dintre documentele justificative și
înregistrările din registrul de casă. Concomitent contabilitatea verifică aceste documente
justificative sub aspectul formei și al fondului (conținutului operațiunilor reflectate).
De asemenea, magazionerii, vânzătorii și alți gestionari nu trebuie să facă înregistrări
în contabilitate. Ei înregistrează documentele care reflectă operațiunile de intrare sau de ieșire
a bunurilor în evidența lor operativă (Fișe de magazie, Rapoarte de gestiune) și predau aceste
documente la contabilitate care le verifică și înregistrează în registrele contabile.
• Separarea sarcinilor legate de IT de sarcinile pers onalului din afara sistemului IT
Departamentul specializat în tehnologia informațiilor (IT) are responsabilitatea
conceperii și controlului programelor informatice. Aceste programe conțin și proceduri de
autorizare și înregistrare a tranzacțiilor și operaț iunilor.
Gradul de separare a sarcinilor și a responsabilităților depinde și de mărimea
entităților, în cadrul entităților mici, datorită structurii personalului, această separare nu se
poate asigura, în aceste întreprinderi controlul intern nu se bazează pe separarea sarcinilor și
ca urmare trebuie să dezvolte celelalte mecanisme de control, așa cum vom vedea mai jos.

Test de autoevaluare nr. 3.
Care sunt sarcinile care trebuie separate pentru a putea asigura independența
compa rtimentului financiar – contabil?

Rezumat:
Conceptul de control în teoriile moderne se aplică la individ, la veriga structurală
componenta organizației și la organizație, în ansamblul ei și la mai multe niveluri ierarhice.
Controlul de rezultate așa cum rezultă din denumire se referă la rezultatele

36
activităților și depinde de măsurarea acestor rezultate. El poate fi exercitat la nivelul
individual sau al grupului. În ipoteza unui asemenea control rezultatul dorit devine obiectul
sistemului de control.
Prin acțiunea de control f inanciar se stabilește dacă activitatea economica și financiară
este organizată și se desfășoară conform normelor , principiilor sau regulilor stabilite.
Metodologia de control financiar cuprinde m omentele controlului și procedee le de
acțiune

Răspunsuri
Test de autoevaluare nr.1.
Controlul de rezultate se exercită la nivel individual sau al grupului.

Test de autoevaluare nr.2.
1. Momentele controlului financiar sunt:
– Cunoașterea situației prestabilite
– Cunoașterea situației reale
– Compararea situației prestabilite cu situația reală
– Concluzii, propuneri, măsuri

2. Procedeele de acțiune în controlul financiar sunt:
– Controlul documentar
– Controlul faptic
– Analiza economico -financiară
– Controlul total sau prin sondaj
– Valorificarea consta tărilor

Test de autoevaluare nr.3.
Sarcinile care trebuie separate pentru a putea asigura independența compa rtimentului
financiar -contabil sunt:
– Separarea activității de autorizare a operațiunilor de sarcinile contabile
– Separarea sarcinilor operaționale de sarcinile contabile
– Separarea sarcinilor de gestionare de sarcinile contabile
– Separarea sarcinilor legate de IT de sarcinile personalului din afara

37
sistemului IT

Bibliografie:
1. Ministerul Finantelor Publice , Directia generala de control financiar preventiv ,
Manualul de control financiar preventiv http://discutii.mfinante.ro/static/10
/Mfp/control _prev/manuale/manual_contr_prev.pdf
2. OMFP 923/2014 – Normele privind exercitarea controlului financiar preventiv
și Codul specific de norme profesionale , publicat în Monitorul Oficial nr. 555
din 28.7.2014
3. Control financiar , https://se -b.spiruharet.ro/images/secretariat/2018 –
2019/programe_ licenta/cig_/sinteze/an2/sinteza_controlfinanciarfiscal.pdf
4. Gheorghe Moroșan , C ontrol financiar , https://www.scribd.com/doc/
97336885/ Curs -Control -Financiar
5. Ionel BOSTAN , Performanța controlului financiar , Economie teoretică și
aplicată Volumul XVII (2010), No. 7(548), pp. 66 -73

38
Unitatea de î nva t are 4 Procedee ș i
tehnici de control financiar (2 ore)

Obiectivele unității de învățare
La finalul parcurgerii acestei unități de învățare studentul va înțelege ce reprezintă
metoda controlului, tehnica executării controlului și modul de exercitare a cercetării.
Totodată va cunoaște modul de desfășurare a controlului documentar a celui faptic, a
controlului prin sondaj precum și a avantajelor informatizării în exercitarea
controlului financiar.

Metoda controlului este formată din ansamblul procedeele utilizate în vederea
realizării în condiții optime a obiectivelor specifice controlului financiar. Procedeul „constă
în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a
acționa în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse".
Tehnica executării controlului financiar presupune alegerea procedeelor celor mai
adecvate în funcție de obiectivul controlat și aplicarea acestora, în vederea realizării scopului
controlului, care pot fi:
• Procedee comune: observația, raționamentul, compa rația, clasificarea, analiza,
sinteza.
• Procedee specifice: cercetarea; studiul general prealabil; controlul documentar;
inventarierea de control; expertizele tehnice și analizele de laborator; controlul total și
controlul prin sondaj; analiza activității economice financiare. Cuprinsul unității
4.1. Cercetarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
4.2. Controlul documentar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 39
4.3. Controlul faptic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 42
4.5. Analiza eco nomico -financiară ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
4.6. Controlul total și prin sondaj ………………………….. ………………………….. ………………………. 45

39
În cele ce urmează, ne vom opri asupra procedeelor specifice activității de control
financiar.
4.1. Cercetarea
Deoarece constituie o formă eficientă a controlului financiar faptic, recomandată a se
utiliza ori de câte ori este posib il, cercetarea constă în „examinarea și observarea
nemijlocită, direct pe teren, a fenomenelor sau operațiilor economice supuse controlului, cu
scopul de a stabili modul cum se desfășoară, cauzele care au generat unele deficiențe,
măsurile ce se impun pent ru remediere” ; în vederea stabilirii unor concluzii complete, este
necesară îmbinarea ei cu verificarea documentelor.
4.2. Controlul documentar
Controlul documentar este procedeul de stabilire a realității, legalității și eficienței
operațiunilor economic e și financiare prin examinarea documentelor primare și
centralizatoare, a înregistrărilor în evidența tehnic -operativă și în cea contabilă.
O importanță deosebită se acordă controlului documentar, atât înainte de a se
înregistra în conturi, cât și ulteri or. Acest tip de control se exercită atât sub aspectul formei
cât și conținutului documentelor primare.
Din punctul de vedere al formei, controlul documentelor are următoarele obiective:
– autenticitatea,
– exactitatea întocmirii și valabilitatea,
– efectuarea corectă a calculelor.
Controlul vizând autenticitatea documentelor se îndreaptă cu prioritate asupra
următoarelor aspecte: modul de folosire a documentelor tipizate; completarea cu toate
elementele necesare solicitate de imprimat; completarea corectă a datelor și existența
eventualelor ștersături, falsificări, adăugiri î n text, corecturi nesemnate; existența
semnăturilor originale, inclusiv concordanța cu specimenele de semnături; concordanța dintre
documente și justificările anexate.
Controlul exactității întocmirii și valabilității documentelor se realizează în raport
cu momentul și condițiile producerii operațiunilor economice și financiare pe care le
consemnează.
Controlul efectuării corecte a calculelor presupune verificarea din punct de vedere

40
aritmetic a documentelor vizând constatarea și înlăturarea erorilor de c alcul care pot denatura
conținutul operațiunilor economice și financiare, eventual în slujba unor scopuri oculte.
Din punctul de vedere al conținutului, controlul financiar al documentelor are ca
obiective:
– legalitatea (justețea),
– realitatea (exactitate a),
– eficiența (necesitatea, economicitatea și oportunitatea).
Controlul asupra legalității documentelor urmărește ca acestea să fie întocmite cu
respectarea normelor legale privind disciplina financiară a operațiunilor pe care le reflectă.
Controlul rea lității și exactității operațiunilor economice și financiare își propune
să stabilească dacă acestea s -au efectuat în limitele, condițiile și locul indicat în documentele
justificative.
Controlul financiar sub aspectul necesității își propune să verifice gradul de
utilitate a operațiunilor consemnate în documente, propunând măsuri pentru eliminarea risipei
și stoparea efectuării în continuare a unor operațiuni ineficiente.
Controlul economicității vizează cu prioritate dacă operați unea financiară este
necesară din punctul de vedere al activității generale a unei entități economice sau sociale și
dacă prin producerea acelor operațiuni există garanția unui rezultat financiar pozitiv.
Controlul oportunității unei operațiuni vizează as pectul dacă momentul ales și
locul stabilit pentru executarea acesteia sunt cele mai convenabile , atât din punct de vedere
economic și financiar.
Controlul documentar se exercită prin modalități sau tehnici care se utilizează selectiv
în funcție de situaț ia verificată. Aceste modalități sau tehnici sunt următoarele:
1. Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării și îndosarierii
documentelor. Acestea se examinează pe fiecare zi, în ordinea în care sunt păstrate fără nici o
grupare sau sistematizare prealabilă.
2. Controlul invers cronologic se exercită de la sfârșitul spre începutul perioadei de
control. Se începe cu verificarea celor mai recente operațiuni și documente și se continuă din
prezent spre trecut.
3. Controlul sistematic sau pe probleme presupune mai întâi gruparea documentelor
pe anumite probleme (ex.: operațiuni de casă, aprovizionare, salarizare, decontări etc.), iar
apoi se trece la controlul lor în ordine cronologică .
4. Controlul reciproc constă în verifi carea și confruntarea la aceeași unitate a unor
documente sau evidențe cu conținut identic, însă diferite ca formă, pentru operații aflate în

41
interdependență.
5. Controlul încrucișat constă în verificarea și confruntarea conținutului tuturor
exemplarelor ale unui document, existente la unitatea controlată și la alte unități cu care
aceasta se află în relații de afaceri (ex.: originalul facturii existent la client se confruntă cu
copia rămasă la furnizor; extrasul de cont primit de la bancă se confruntă cu copia existentă la
bancă etc.). Pe lângă confruntarea tuturor exemplarelor unui document, controlul încrucișat
cuprinde și documente sau evidențe diferite, din al căror cuprins se pot desprinde
neconcordanțe care privesc aceeași operație.
6. Investigația de control reprezintă modalitatea prin care se obțin informații din
partea personalului a cărei activitate se verifică, presupunând studierea unor probleme care nu
rezultă clar din documentele și evidențele puse la dispoziție.
7. Calculul de control presu pune reproducerea unor secvențe ale muncii îndeplinite
de contabili, prin care se obțin probe asupra exactității înregistrărilor contabilității, și un
element probatoriu extrem de important în cazul producerii unor fraude prin „plimbarea"
unor sume și oper ațiuni în diferite conturi cu scopul pierderii urmei lor.
8. Examenul critic implică verificarea documentelor și evidențelor tehnic -operative,
contabile și financiare cu scopul descoperirii elementelor esențiale , de continuitate logică în
derularea unor p rocese și fenomene. Eficiența acestei tehnici depinde în primul rând de
experiența și pregătirea profesională a persoanelor care efectuează controlul financiar.
9. Comparația contabilă constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din
evidențele analitice cu cele din conturile sintetice supuse controlului documentar.
10. Analiza contabilă este modalitatea de control documentar care precede
înregistrarea operațiunilor economice în conturi și prin care se determină conturile în care
urmează a se înr egistra și relația dintre ele, presupunând înlănțuirea logică a mai multor
judecăți pentru obținerea unei concluzii concretizate în soluția contabilă a respectivelor
operațiuni.
11. Balanțele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfășurat
pe conturi analitice și care cuprind următoarele corelații de control:
– soldul inițial/final al contului sintetic să fie egal cu totalul soldurilor inițiale/finale
ale conturilor sale analitice;
– totalul mișcărilor debitoare/creditoare ale contu lui sintetic să fie egal cu totalul
mișcărilor debitoare/creditoare ale conturilor analitice;
12. Balanța sintetică de control contabil este instrumentul cu ajutorul căruia se
obține garanția exactității înregistrărilor efectuate în conturi și a întocmiri i unor balanțe reale

42
și complete. Erori ce pot să apară sunt legate de:
– omisiunile de înregistrare a operațiilor,
– erori de compensație,
– erori de imputație și erori de înregistrare în registrul jurnal.
13. Balanța de control șah este instrumentul în măsură să descopere erorile de
înregistrare care pe lângă seriile de egalități, cuprinde și corespondența conturilor.
14. Tehnica operațiunilor bilanțiere , ca modalitate de control documentar, are în
vedere verificarea indicatorilor bilanțului care se sprijină pe datele contabilității curente.

Test de autoevaluare nr.1.
Care sunt obiectivele controlului documentelor financiar -contabile?
4.3. Controlul faptic
Controlul faptic este procedeul de control financiar prin care are loc stabilirea situației
reale și a mișcării mijloacelor materiale și bănești dintr -un patrimoniu. Acesta se exercită la
locul de păstrare a bunurilor materiale și mijloacelor bănești având ca obiective prioritare
următoarele:
 determinarea exactă a cantităților și valorilor existente;
 starea reală în care se găsesc;
 stadiul și modul de prelucrare;
 respectarea prevederilor legale în utilizarea lor.
Se efectuează atunci când este posibilă identificarea „pe teren” a imobilizărilor
corporale, mărfurilor, materiilor prime, materialelor etc. care fac obiectul documentelor
verificate, urmărind a se stabili dacă cele reflectate în documente sunt în concordanță cu
realitatea.
Principalel e tehnici utilizate în controlul faptic sunt:
– inventarierea de control,
– expertiza tehnică și analiza de laborator,
– observarea directă,
– inspecția fizică ș.a.
1. Inventarierea de control este modalitatea principală de control faptic având ca
obiectiv constatarea (la un moment dat) a existenței cantitative și calitative a valorilor
materiale și bănești dintr -o gestiune, precum și a modului de îndeplinire a activității de către

43
gestionari.
Este necesar să se facă o distincție între inventarierea de control ca tehnică a
controlului financiar și inventarierea generală și periodică a întregului patrimoniu care dă
conținut controlului financiar de gestiune.
În funcție de natura elementelor ver ificate și de obiectivele urmărite prin acțiunea de
control, se pot utiliza, ca procedee de lucru, inventarierea totală și inventarierea prin sondaj:
a. Inventarierea totală permite cunoașterea integrală a realităților și formularea unor
concluzii exacte, dar este mai greu de realizat.
b. Inventarierea prin sondaj se realizează cu mai multă ușurință, este mai operativă.
În practica economică actuală, inventarierea de control se realizează, în
principal, pe calea sondajului.
2. Expertiza tehnică și analiza de laborator sunt modalități de control faptic care se
utilizează (de regulă combinat) pentru stabilirea integrității valorilor materiale, calitatea unor
produse, conținutul și succesiunea anumitor lucr ări, volumul manoperei încorporate,
consumurile specifice necesare unei operațiuni etc.
3. Observarea directă ca modalitate de control faptic este folosită pentru stabilirea
unor situații reale care nu rezultă din documente.
4. Inspecția fizică constă în examinarea existenței nemijlocite a unor mijloace
materiale și valori, cum ar fi controlul banilor și altor hârtii de valoare în casierii.
Test de autoevaluare nr. 2.
Care sunt principalele tehnici utilizate în controlul faptic?
4.4. Analiza eco nomico -financiară
Analiza economico -financiară este un procedeu metodologic utilizat de controlul
financiar pentru cunoașterea rezultatelor obținute în îndeplinirea programelor de activitate și
a factorilor car e le-au influențat desfășurarea
În acest demers de cunoaștere și verificare, analiza economico -financiară presupune
anumite tehnici de cercetare specifice, vizând aspecte calitative și cantitative a realităților
dintr -o unitate controlată.
Modalitățile de analiză calitativă vizează esen ța activității desfășurate la nivelul
unei anumite structuri organizatorice, descoperind legăturile cauzale dintre fenomenele sau
procesele economico -financiare verificate.
Modalitățile cantitative de cercetare își propun cuantificarea influențelor sau

44
factorilor care determină o anumită dinamică a fenomenelor și proceselor verificate.
În mod concret procedeul de verificare bazat pe analiza economico -financiară se
efectuează prin mai multe modalități sau tehnici specifice, cum ar fi:
1. Tehnici de stabil ire a relațiilor cauzale între fenomene , vizează cu precădere
următoarele aspecte:
– corespondența între fenomenul verificat și împrejurările sau condițiile reale în care
acesta s -a desfășurat;
– stabilirea efectelor unei anumite variații a fenomenului verif icat căruia îi urmează
o anumită variație a altui fenomen;
– stabilirea soldului sau rămășiței, adică scăderea din variația totală a unui fenomen,
a influențelor cunoscute și obținerea astfel a diferenței datorate acțiunii factorilor
necunoscuți.
2. D iviziunea și descompunerea permit localizarea abaterilor și a cauzelor lor, în
timp și spațiu.
Diviziunea în timp permițând stabilirea abaterilor perturbatoare de la tendința
generală de evoluție a activității verificate, de la o anumită cadență și ritmicitate prevăzute.
Descompunerea pe elementele componente permite aprofundarea cunoașterii
activității ce se controlează și cuantificarea legăturilor cauzale ale factorilor de influență.
3. Gruparea implică separarea operațiunilor controlate în grupe omogene după unul
sau mai multe criterii sau caracteristici, în funcție de scopul urmărit în control.
4. Substituirea în lanț se aplică în cazul relațiilor de tip determinist, care îmbracă
forma matemat ică a „produsului sau raportului” (proporționalitate directă sau inversă).
5. Balanța elementelor și a modificării lor ca modalitate de analiză și control se
utilizează atunci când între elementele fenomenului verificat există relații de tipul „sumă și
diferență", și care oglindesc cantitativ interdependența elementelor fenomenului respectiv.
6. Corelația este modalitatea de analiză și control ce se utilizează în cazul în care
între factori și fenomenul controlat sunt relații de tip „stocastic" , adică f iecărei valori a
factorului determinant îi corespund mai multe valori ale caracteristicii rezultative, eșalonate
între anumite limite.
7. Calculul matricial se aplică cu rezultate bune la analiza și controlul cheltuielilor
cu materialele pe unitatea de pr odus pentru a obține influența factorilor, care pot fi:
consumurile specifice, prețul de aprovizionare unitar ș.a.
8. C ercetarea operațională se utilizează în adoptarea deciziilor când intervin mai
mulți factori diferiți care trebuie luați în considerație , fiind o tehnică utilizată cu precădere în

45
analiza previzională.
Test de autoevaluare nr. 3.
Care sunt modalitățile sau tehnicile specifice prin care se efectuează procedeul de
verificare bazat pe analiza economico -financiară?

procedeul de verificare bazat pe analiza economico -financiară se efectuează prin mai
multe modalități sau tehnici specifice, cum ar fi

4.5. Controlul total și prin sondaj
Controlul financiar exercitat asupra patrimoniului unei structuri organizatorice poate
fi total sau prin son daj.
Controlul total cuprinde toate operațiunile din cadrul obiectivelor stabilite și se
exercită pe întreaga perioadă supusă verificării.
Controlul prin sondaj vizează cu prioritate cele mai reprezentative documente și
operații, care permit obținerea un or concluzii cu caracter general asupra obiectivului
controlat.
Sondajul este definit ca o tehnică care constă în selecționarea unui anumit număr
sau părți dintr -o mulțime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obținere a elementelor
probante și extrapolar ea rezultatelor obținute asupra eșantionului la întreaga masă sau
mulțime.
Sondajele pot fi :
• sondaje asupra atribuțiilor ;
• sondaje asupra valorilor .
După ce s -au definit obiectivele și s -a ales masa (mulțimea), se trece la executarea
sondajului, parcurgându -se mai multe etape și anume:
1. Alegerea tehnicilor , care este influențată de două elemente: natura controlului care
trebuie efectuat (sondaje asu pra atribuțiilor sau sondaje asupra valorilor) și recurgerea sau
nerecurgerea la tehnici statistice.
2. Determinarea taliei eșantionului se face în funcție de unii factori, care diferă,
după cum este vorba de sondaje asupra atribuțiilor sau de sondaje asu pra valorilor.
3. Selecționarea eșantionului – oricare ar fi metoda utilizată pentru alegere,
eșantionul selecționat trebuie să fie reprezentativ.

46
4. Studiul eșantionului . Pentru ca eșantionul să aibă un caracter probant, toate
elementele selecțio nate trebuie să fie controlate.
5. Evaluarea rezultatelor – înainte de a trage o concluzie generală asupra rezultatelor
obținute, fiecare anomalie constatată este examinată în sensul aprecierii dacă este într -adevăr
reprezentativă pentru masa (mulțimea) respect ivă, sau dacă este accidentală și al aprecierii
dacă anomalia nu este revelatoare pentru o problemă mai gravă decât aparențele (de exemplu,
o fraudă).
6. Concluziile sondajului – concluzia finală asupra postului, tranzacțiilor sau
operațiilor care au făcu t obiectul controlului va fi suma concluziilor trase asupra:
– elementelor cheie care au făcut obiectul unui control;
– anomaliilor excepționale constatate;
– restului masei (mulțimii).

Test de autoevaluare nr. 3.
Ce reprezintă sondajul și cum se aplică în cazul controlului prin sondaj?

Rezumat:
Metoda controlului este formată din ansamblul procedeele utilizate în vederea
realizării în condiții optime a obiectivelor specifice controlului financiar.
Procedeul „constă în modul sistematic de efectuar e a unei lucrări, cu alte cuvinte
modalitatea, maniera de a acționa în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse".
Tehnica executării controlului financiar presupune alegerea procedeelor celor mai
adecvate în funcție de obiectivul controlat și aplicarea acestora, în vederea realizării
scopului controlului.
Controlul documentar este procedeul de stabilire a realității, legalității și eficienței
operațiunilor economice și financiare prin examinarea documentelor primare și
centralizatoare, a înregistrărilor în evidența tehnic -operativă și în cea contabilă.
Controlul documentar se exercită prin modalități sau tehnici care s e utilizează
selectiv în funcție de situația verificată.
Controlul faptic este procedeul de control financiar prin care are loc stabilirea
situației reale și a mișcării mijloacelor materiale și bănești dintr -un patrimoniu.
Analiza economico -financiară este un procedeu metodologic utilizat de controlul
financiar pentru cunoașterea rezultatelor obținute în îndeplinirea programelor de activitate

47
și a factorilor care le -au influențat desfășurarea .
În mod concret procedeul de verificare bazat pe analiza economic o-financiară se
efectuează prin mai multe modalități sau tehnici specifice .
Controlul financiar exercitat asupra patrimoniului unei structuri organizatorice poate
fi total sau prin sondaj.
După ce s -au definit obiectivele și s -a ales masa (mulțimea), se tr ece la executarea
sondajului, parcurgându -se mai multe etape .

Răspunsuri
Test de autoevaluare nr.1.
Obiectivele controlului documentelor financiar -contabile
– autenticitatea,
– exactitatea întocmirii și valabilitatea,
– efectuarea corectă a calculelor.

Test de autoevaluare nr. 2.
Principalele tehnici utilizate în controlul faptic sunt:
– inventarierea de control,
– expertiza tehnică și analiza de laborator,
– observarea directă,
– inspecția fizică

Test de autoevaluare nr. 3.
Modalitățile sau tehnicile specifice prin care se efectuează procedeul de verificare
bazat pe analiza economico -financiară sunt:
Tehnici de stabilire a relațiilor cauzale între fenomene
Diviziunea și descompunerea
Gruparea
Substituirea în lanț
Balanța elementelor și a modificării lor
Corelația
Calculul matricial
Cercetarea operațională

48
Bibliografie:
9. Florinel Marian Sgardea , Control financiar si expertiza contabila , Editura
ASE, 2014
10. Gheorghe Moroșan , Control financiar , https://www.scribd.com/doc/97336885/
Curs -Control -Financiar
11. Ionel D. Bostan , Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic
București 2010
12. Victor Munteanu – Coordonator , Controlul financiar – contabil la întreprinderi
si institutii publice. T eorie si practica , Editura Universitară , 2017

49
Unitatea de î nva t are 5 Etapele realiza rii
activita t ii de control financiar (2 ore)

Obiectivele unității de învățare
Unitatea de învățare oferă studentului informații cu privire la sistemul metodologic de
exercitare a controlului financiar.
La sfârșitul acestei unități de învățare studentul va recunoaște etapele, fazele și
subfazele realizării controlului financiar

Sistemul metodologic de exercitare a controlului financiar se definește ca un
ansamblu de activități interdependente care, prin utilizarea unor procedee și tehnici specifice,
are drept scop realizarea procesului de cunoaștere a unui fenomen, a unui proces sau a unei
activități economice prin raportarea modului concret de manifestare a acestora la prevederile
legale, normele sau ins trucțiunile prin care au fost definite .
Structurată pe etape și, în cadrul acestora, pe faze și subfaze, metodologia de realizare
a controlului financiar se prezintă astfel:
1. Etapa programării activității de control financiar
1.1. Elaborarea programului de control;
1.2. Repartizarea și transmiterea obiectivelor din pro gram unităților cu atribuții de
control financiar.
2. Etapa pregătirii acțiunii de control financiar
2.1. Stabilirea temelor controlului;
2.2. Analiza generală a temelor controlului care p resupune: Cuprinsul unității

5.1. Etapa programării activității de control financiar ………………………….. ………………………….. …. 50
5.2. Etapa pregătirii acțiunii de control financiar ………………………….. ………………………….. ……….. 51
5.3. Etapa efectuării controlului financiar ………………………….. ………………………….. …………………. 53
5.4. Etapa întocmirii actelor de control ………………………….. ………………………….. …………………….. 56
5.5. Etapa valorificării constatărilor rezultate din evaluarea controlului financiar …………………… 58

50
– însușirea elementelor teoretice și a prevederilor legale care reglementează
activitatea ce face obiectul acțiunii de control;
– cunoașterea generală a principalelor elemente de organizare a tipului de
subiect (unitate economică) care urmează a fi controlat.
2.3. Stabilirea principalelor obiective ale controlului – tematica de control financiar.
3. Etapa efectuării controlului financiar
3.1.Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile speci fice ale activității subiectului
controlat;
3.2. Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului;
3.3. Selectarea și aplicarea procedeelor și tehnicilor necesare realizării controlului;
3.4. Determinarea abaterilor și a deficiențelor;
3.5. Stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate.
4. Etapa întocmirii actelor de control care presupune înscrierea constatărilor în actele de
control.
5. Etapa valorificării constatărilor rezultate din efectuarea controlului financiar care
presupune în principal stabilirea măsurilor de intrare î n legalitate și recuperarea prejudiciilor.
Realizarea activității de control financiar presupune atât efectuarea operațiunilor
proprii fiecăreia dintre etape și, în cadrul acestora, a fazelor și subfazelor ce alcătuiesc
procesul metodologic de exercitare a controlului financiar, cât și realizarea altor activități,
adiacente, ca și a unor analize și judecăți de valoare sau de conformitate și chiar aplicarea și
utilizarea unor rutine de calcul, așa cum sunt d escrise în cele ce urmează.
Test de autoevaluare nr.1.
Care sunt etapele care compun metodologia de realizare a controlului financiar?
5.1. Etapa programării activității de control financiar
Programarea activității de control financiar cuprinde atât activități privind stabilirea
propriu -zisă a obiectivelor, a subiecților și a termenelor de realizare, cât și repartizarea și
transmiterea acestor informații către unitățile cu atribuții de control financiar . Structurată pe
cele două faze prezentate, etapa programării activității de control financiar se prezintă
astfel :

Elaborarea programului de control
Programul de control este un document care conține, nominalizate, toate obiectivele

51
generale privind activitățile ce urmează a fi incluse în acțiunile de control financiar,
structurate pe forme de control, cu precizarea termenelor la care urmează a fi finalizate,
eventual a persoanelor care îl execută, precum și a subiecților – unități economice sau
activități – ce urmează a face obiectul verificării.

Repa rtizarea și transmiterea obiectivelor din program unităților cu atribuții de control
Sarcinile rezultate din programul de control se repartizează subuni tăților, care, în baza
acestora, își elaborează propriul program, în care obiectivele generale sunt de taliate pe
obiectivele specifice, proprii fiecăreia dintre aceste componente structurale cu atribuții de
control aparținând unității de bază.
După aprobare, prevederile programului de control constituie sarcină de serviciu,
obligatoriu de realizat de către fiecare unitate cu sarcini de control financiar, indiferent de
nivelul acesteia.
5.2. Etapa pregătirii acțiunii de control financiar
Pregătirea acțiunii de control î ncepe cu informarea și se termină cu întocmirea
programului de lucru al organelor de contr ol, sintetizându -se principalele obiective cu
deficiențe potențiale ale unității ce va fi controlată și problematica spre care trebuie canalizată
atenția controlului financiar, cuprinzând:

Stabilirea temelor controlului
Tema controlului se definește ca o exprimare sintetică a unei acțiuni de verificare
financiar -contabilă care se desfășoară pe baza unor obiective stabilite și aprobate de către
conducerea unității cu sarcini de control autorizate să o exercite .
Caracterul permanent al necesității de informare prin control poate îmbrăca la
rândul său forma continuă sau forma periodică , aceasta din urmă manifestându -se la anumite
date, de obicei fixe.
Caracterul accidental al necesității de informare este de obicei generat de apariția
unor situații nepr evăzute în desfășurarea fenomenelor, proceselor sau activităților economice,
datorate unor abateri de la prevederile legale ale personalului de execuție și/sau de conducere
implicat în realizarea acestora.
Denumirea temei controlului financiar trebuie să facă referire la câteva elemente
caracteristice rezultate din obiectul verificării, subiectul controlului, persoană fizică sau

52
juridică, la care se realizează acțiunea și eventual perioada din activitatea acestuia ce face
obiectul acțiunii.

Analiza generală a temelor controlului
Analiza generală a temelor controlului în cadrul căreia se efectuează două importante
acțiuni de a căror realizare depinde în mare măsură reușita întregii activități de verificare.
Prima dintre aceste acțiuni, aceea p rivind însușirea elementelor teoretice și a
prevederilor legale care reglementează activitatea ce face obiectul acțiunii de control , este
activitatea în care controlorul studiază și își însușește toate elementele teoretice referitoare la
tema dată, atât cele stabilite prin prevederi și norme legale, cât și cele publicate în literatura
de specialitate din țară și chiar din străinătate.
Cea de -a doua acțiune din cadrul acestei faze se referă la cunoașterea generală a
principalelor elemente de organizare a subiectului sau a tipului de subiect (unitate
economică, activitate) ce urmează a fi controlat. Acțiunea constă în realizarea unei
documentări prealabile la una din unitățile cu profil similar celei la care se exercită controlul,
unde se urmărește organizar ea generală a acesteia.
În etapa pregătirii acțiunilor de control, organele desemnate în acest scop studiază
materialele existente la sediul unității ce urmează a fi verificate, având în vedere, cu
prioritate: actele de control întocmite cu ocazia verifică rilor anterioare, măsurile luate de
unitate în urma acestor verificări și modul de îndeplinire a lor, ultimul bilanț contabil și
raportul de gestiune al administratorilor, corespondența purtată între unitatea
verificată și organul ei superior, în legătură cu problemele care fac obiectul controlului.
Pregătirea acțiunilor de control cuprinde obligatoriu instruirea echipelor desemnate
pentru efectuarea verificării.

Stabilirea principalelor obiective ale controlului – tematica de control financiar
Ansamblul temelor de control și al obiectivelor stabilite pentru fiecare dintre acestea
formează tematica controlului.
Tematica de control este un instrument practic de lucru pe baza căruia personalul
specializat își desfășoară activitatea de control financiar în baza obiectivelor stabilite prin
programe.
Etapa de pregătire a acțiunilor de control cuprinde și alegerea momentului de
începere a verificării și stabilirea duratei acesteia .
După ce s -a parcurs această etapă se întocmește planul de activitate care se mai

53
numește și „graficul de control” în care se înscriu etapele verificării și obiectivele în ordinea
executării lor pe capitole, subcapitole și probleme, precum și timpul afec tat.
Test de autoevaluare nr.2.
Care sunt etapele pregătirii acțiunii de control?

5.3. Etapa efectuării controlului financiar
Verificarea este treapta de bază în cercetarea operațiunilor, proceselor sau
fenomenelor supuse controlului și are ca element principal confruntarea sau comparația ce
trebuie făcută între realitățile constatate și situațiile ideale conținute în programe, n ormative
sau norme.
Efectuarea propriu -zisă a activității de control financiar se realizează prin compararea
stării reale la un moment dat a unor activități economice, înregistrată în documentele
financiar -contabile, cu prevederile legale prin care aceste activități au fost definite.
Etapa în care se realizează activitatea propriu -zisă a controlului financiar presupune
derularea următoarelor faze:

Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile specifice ale activității subiectului controlat
Activitatea de adaptare a obiectivelor stabilite pentru situații generale la modul
concret de derulare a procesului economic desfășurat de către subiectul supus controlului
presupune doar o eventuală ajustare a acestor obiective la maniera concretă în care unitatea
economică efectuează o parte a operațiunilor sau întreaga sa activitate economică.

Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului
Sursele de informare necesare desfășurării controlului financiar -contabil sunt formate
în general din ansamblul documentelor primare și al evidențelor tehnico -operative, financiare
și contabile specifice activității supuse verificării, definite și aprobate prin prevederi legale.
Alte documente care se referă la activitatea supusă verificării, în afara celor stabilite
prin prevederile legale, pot fi luate în considerație de către organele de control ca surse de
informații doar cu titlu orientativ și numai dacă datele înscrise în acestea sunt ulterior
confirmate de alte informații înregistrate in do cumentele legale.
Exercitarea controlului se realizează pe baza mai multor obiective, dintre care cel mai
important se refera la aplicarea corecta a doctrinei și a metodologiei contabile, care presupune

54
realizarea următoarelor subobiective:
– efectuarea c onducerii evidenței contabile astfel încât să asigure corecta reflectare în
expresie bănească a patrimoniului;
– evidențierea exactă, corectă și la timp a elementelor economice înscrise în
documentele justificative;
– asigurarea tuturor corelațiilor între datele diferitelor tipuri de evidențe.

Selectarea și aplicarea procedeelor și tehnicilor necesare realizării controlului
Procesul de cunoaștere a modului de manifestare a fenomenelor, proceselor și
activităților economice se realizează prin procedee și te hnici proprii fiecărei discipline ce are
ca obiectiv verificarea acestora.
Procedeul de control financiar -contabil se definește ca un instrument practic,
utilizat în procesul de verificare economică, realizat de către personalul cu atribuții în acest
domen iu, în scopul stabilirii unor adevăruri, prin raportarea modului de efectuare a unor
operațiuni din activitatea unei unități economice la un sistem de convenții aprioric stabilit .
Controlul documentar contabil , ca procedeu propriu al controlului financiar, se
definește ca un complex de acțiuni de verificare efectuate în scopul stabilirii legalității și
realității unor date sau a unor operațiuni economice înregistrate în documentele primare și/sau
în evidențele tehnico -operative, financiare și contabile, ca și de verificare a calității efectuării
acestora.
Controlul faptic este procedeul de control financiar -contabil care, prin utilizarea unor
tehnici specifice, realizează obiectivul principal al acestuia, ce constă în stabilirea existenței
și mișcării într -o anumită perioadă de timp determinată a tuturor mijloacelor materiale și
bănești dintr -o unitate economică.

Determinarea abaterilor și a deficiențelor
În această etapă organele de control trec la gruparea, sistematizarea și definitivarea
constatărilor făcute în vederea întocmirii actelor de control.
Stabilirea abaterilor și a deficiențelor se realizează prin raportarea activităților ce fac
obiectul verificării, așa cum au fost constatate de către controlorul financiar, la normele și
prevederile legale prin care acestea au fost definite și instituționalizate.
O dată stabilite, abaterile și deficiențele constatate se aduc la cunoștința persoanelor
de conducere sau de execu ție, cărora li se solicită explicații scrise în legătură cu împrejurările
în care aceste operațiuni au fost efectuate și înregistrate în evidențele tehnico -operative,

55
financiare și contabile.

Stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate
Răspun derea contravențională se poate stabili și aplica în timpul controlului dacă
prin săvârșirea contravenției nu s -a cauzat pagubă și nici nu există bunuri materiale ce
urmează a fi confiscate ca urmare a abaterii săvârșite, dar numai dacă organele care
efectuează controlul au aceasta competență.
Sancțiunile contravenționale se împart, conform prevederilor legale, în principale și
complementare.
Sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) prestarea unei activități în folosul comunității.
Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației
de exercitare a unei acti vități;
c. închiderea unității;
d. suspendarea activității agentului economic;
e. retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru
activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
f. desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
Stabilirea sancțiunii trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
1. Avertismentul reprezintă atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta
dispozițiile legale, și se aplică în cazurile în care fapta este de gravitate redusă
2. Amenda contravențională are un caracter administrativ. Sumele provenite din
amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu excepția celor provenite din amenzile
aplicate în temeiul hotărârilor autorităților administrației publice locale sau județene,
care se fac venit la bugetul local respectiv.
3. Prestarea unei activități în folosul comunității se poate aplica numai
contravenienților persoane fizice, dar numai dacă a fost prevăzută prin lege și numai
pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore. Această sancțiune poate fi stabilită
alternativ cu amenda.

56
Răspunderea juridică , ca element de realizare a funcției de constrângere a activității
de control financiar, nu trebuie confundată cu sancțiunea aplicată persoanei care a încălcat
regulile de conduită, dar în același timp nici o formă de răspundere juridică nu poate fi
concepută dacă aceasta nu se întemeiază pe ideea de sancțiune juridică.
Răspunderea civilă, definită ca raport de obligație în temeiul căruia cei care au
păgubit o persoană fizică sau juridică sunt obligați să repare prejudiciul suferit de victimă, are
ca finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui pr ejudiciat printr -o faptă ilicită.
Răspunderea civilă se manifestă sub două forme: răspunderea civilă delictuală și
răspunderea civilă contractuală, acestora fiindu -le specifice o serie de particularități, și
anume:
– răspunderea civilă delictuală este angajată în cazurile în care prin condiții ilicite se
nesocotește obligația generală a oricărui membru al unei colectivități de a nu păgubi pe un
altul;
– răspunderea civilă contractuală se stabilește ca urmare a unor obligații izvorâte dintr -un
contract p reexistent între cel păgubit și făptuitor, deci a unor norme sociale.

Test de autoevaluare nr.3.
Care sunt fazele care se derulează în etapa desfășurării propriu -zise a controlului
financiar?

5.4. Etapa întocmirii actelor de control
Principalele acte de control financiar, care se întocmesc ca urmare a constatării unor
abateri de la prevederile legale sau de la alte norme prin care activitățile verificate au fost
definite și instituționalizate, sunt:
– procesele -verbale de control, procesele -verbale de con statare și sancționare a
contravențiilor;
– notele de constatare și rapoartele de control.
Rezultatele activității de control se înscriu în procesele -verbale de control , documente
care după întocmire se semnează atât de către controlorii ce au realizat verificarea, cât și de
către persoanele ce au efectuat și/sau condus activitățile consemnate în aceste documente, ca
și de cele care, prin semnătură, angajează patrimonial unitatea în procesul economic.
Procesul -verbal de control se compune din trei părți.

57
O primă parte o formează preambulul , care conține înscrise datele de identificare
ale unității care organizează și/sau exercită controlul, datele de identificare ale contro lorilor,
datele de identificare ale unității controlate și ale persoanelor care o reprezintă prin
semnătură, precum și câteva elemente privind perioada la care se referă controlul și
obiectivele acestuia.
O a doua parte, cuprinsul procesului -verbal , este formată din ansamblul abaterilor
și deficiențelor constatate, prevederile legale ne respectate, per soanele răspunzătoare și
măsurile de remediere a abaterilor efectuate în timpul controlului.
Ultima parte, a treia, a procesului -verbal de control conține referiri la numărul
de exemplare în care a fost întocmit actul de control și semnătur ile persoanelor ce au
efectuat controlul și ale persoanelor care angajează patrimonial, prin semnătură, unitatea
controlată.
Semnarea actelor de control este obligatorie și poate fi realizată cu sau fără obiecțiuni
de către persoanele făcute răspunzătoare pentru abaterile și deficiențele constatate și
consemnate în aceste acte de către persoanele care au efectuat verificarea financiară.
Constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, procesul -verbal neatacat în
termenul legal stabilit, precum și ho tărârea judecătorească irevocabilă prin care s -a soluționat
plângerea împotriva constatărilor din procesul verbal.
După paginare, șnuruire și înregistrare la unitatea controlată, căreia i se vor lăsa unul
sau mai multe exemplare, actele de control se depun la registratura structurii cu atribuții de
control împreună cu o notă de prezentare.
În cazul în care nu se constată abateri de la prevederile legale în legătura cu tema și
obiectivele stabilite sau de altă natură din domeniul financiar -contabil, nu se ma i întocmesc
acte de control bilaterale, ci numai o notă unilaterală în care controlorul prezintă numai
documentele și activitățile controlate și menționează faptul că nu au fost depistate erori în
întocmirea și realizarea acestora.
Actul de control se întocmește în conformitate cu prevederile privind procedura de
realizare a proceselor -verbale de control financiar, este semnat de controlorul financiar și de
ordonatorul de credite care gestionează activitatea controlată și are aceeași valoare juridică cu
acestea. Ulterior, pe baza constatărilor înscrise în acest document, se întocmește raportul de
control în care se consemnează și propunerea controlorului în legătură cu descărcarea sau nu
a gestiunii conduse de ordonatorul de credite.

58
5.5. Etapa valorificării constatărilor rezultate din
evaluarea controlului financiar
Etapa finală, în care se realizează valorificarea abaterilor și a deficiențelor constatate
și înscrise în actele de control, este cel puțin la fel de importantă ca etapa de efectuare
propriu -zisă a controlului financiar.
De modul cum sunt valorificate constatările efectuate în timpul controlului va depinde
în cea mai mare măsură reușita activității de verificare din punctul de vedere al remedierii
abaterilor și deficiențelor in scop ul asigurării condițiilor pentru desfășurarea, în limite legale,
a activităților economice, cât și în ceea ce privește recuperarea eventualelor prejudicii
materiale aduse patrimoniului public sau privat al statului.
Raportată la momentul realizării, acti vitatea de valorificare a constatărilor privind
efectuarea defectuoasă a unor operațiuni economice și nerespectarea prevederilor legale se
poate efectua chiar în timpul a controlului , prin remedierea operativă a acestora, sau după
încheierea verificării, prin dispunerea unui complex de măsuri tehnice și organizatorice care
au drept scop instituirea stării de legalitate.
Valorificarea constatărilor în timpul controlului se face prin dispunerea de către
controlor a unor măsuri operative de natură să aibă ca rezultat final refacerea operațiunilor în
conformitate cu prevederile legale prin care au fost definite și înregistrarea acestora, în noua
formă, în evidențele tehnico -operative, financiare și contabile, în scopul intrării în legalitate.
Valorificarea constatărilor rezultate din activitatea de control financiar după
încheierea acesteia se face pentru acele abateri care, din diferite motive, nu au putut fi
reglementate pe parcursul verificării sau a căror natură nu permite acest lucru. Oper ația
presupune emiterea de către conducătorul unității cu sarcini de control financiar -contabil a
unor dispoziții obligatorii , care se transmit conducătorului legal al unității controlate în
scopul instituirii de către acesta a măsurilor de intrare în lega litate pentru acele abateri de la
prevederile legale ce nu implică personalul controlat în răspundere civilă sau penală.
În cazul abaterilor care au generat prejudicii, valorificarea constatărilor presupune o
procedura complexă, care urmărește recuperarea sumelor datorate de la persoanele făcute
răspunzătoare în actul de control. Tot după încheierea acțiunii de control se realizează și
transmiterea către organele abilitate cu cercetarea faptelor penale a actelor de control în care
au fost înscrise constată rile ce constituie infracțiuni.
Repararea prejudiciului este activitatea de restituire în natură prin readucerea bunului,
obiect al pagubei, în starea anterioară săvârșirii faptei ilicite. Dacă repararea în natură nu mai

59
este posibilă, autorul faptei ilic ite este obligat la plata către persoana prejudiciată a unei sume
de bani reprezentând echivalentul prejudiciului, acțiune cunoscută în literatura de specialitate
sub denumirea de despăgubire.
În funcție de atitudinea autorului față de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii,
culpa îmbracă forme diferite, cum sunt: intenția directă sau indirectă, în care autorul
dorește sau îi este indiferent dacă acțiunea sa se realizează, sau ușurința – imprudența și
neglijența, în care autorul nu dorește ca acțiunea să se producă sau pur și simplu nu
realizează și nu prevede consecințele faptelor sale.
La evaluarea prejudiciului, atunci când repararea se face prin echivalent bănesc, se iau
în calcul despăgubirile ce urmează a fi stabilite în raport de prețurile exis tente în momentul
evaluării acestuia, cu respectarea principiului recuperării integrale, ceea ce presupune
asigurarea pentru victimă a unei stări patrimoniale identice cu cea avută înainte de a se
produce fapta ilicită al cărei efect este paguba.
Recupera rea pagubelor se face prin obținerea titlurilor executorii asupra
sumelor de încasat. Cele mai uzuale titluri executorii sunt angajamentul de plată scris,
decizia de imputare, dispoziția judecătorească, titlul executoriu notarial și altele.
Valorificarea abaterilor constatate ca urmare a verificărilor efectuate de către organele
de control ale Curții de Conturi a României, deși în general se încadrează în aceleași principii
prezentate mai sus, au câteva particularități determinate de specificul acestui org an de control
și de jurisdicție în domeniul financiar -contabil care vor fi tratate într -un capitol separat.

Test de autoevaluare nr.4.
Care sunt părțile componente ale procesului verbal de control?

Rezumat:
Sistemul metodologic de exercitare a controlului financiar se definește ca un
ansamblu de activități interdependente care, prin utilizarea unor procedee și tehnici specifice,
are drept scop realizarea procesului de cunoaștere a unui fenomen, a unui proces sau a unei
activități economice prin raportarea modului concret de manifestare a acestora la prevederile
legale, normele sau instrucțiunile prin care au fost definite .
Realizarea activității de control financiar presupune atât efectuarea operațiunilor
proprii fiecăreia dintre etape și, în cadrul acestora, a fazelor și subfazelor ce alcătuiesc

60
procesul metodologic de exercitare a controlului financiar, cât și realizarea altor activități,
adiacente, ca și a unor analize și judecăți de valoare sau de conformit ate și chiar aplicarea și
utilizarea unor rutine de calcul.
Programarea activității de control financiar cuprinde atât activități privind stabilirea
propriu -zisă a obiectivelor, a subiecților și a termenelor de realizare, cât și repartizarea și
transmitere a acestor informații către unitățile cu atribuții de control financiar .
Pregătirea acțiunii de control î ncepe cu informarea și se termină cu întocmirea
programului de lucru al organelor de control, sintetizându -se principalele obiective cu
deficiențe potențiale ale unității ce va fi controlată și problematica spre care trebuie canalizată
atenția controlului financiar.
Verificarea este treapta de bază în cercetarea operațiunilor, proceselor sau
fenomenelor supuse controlului și are ca element principal confruntarea sau comparația ce
trebuie făcută între realitățile constatate și situațiile ideale conținute în programe, normative
sau norme.
Principalele acte de control financiar, care se întocmesc ca urmare a constatării unor
abateri de la prevederile leg ale sau de la alte norme prin care activitățile verificate au fost
definite și instituționalizate, sunt procesele -verbale de control, procesele -verbale de
constatare și sancționare a contravențiilor și notele de constatare și rapoartele de control.
În etap a finală se realizează valorificarea abaterilor și a deficiențelor constatate și
înscrise în actele de control.

Răspunsuri
Test de autoevaluare nr.1.
Etapele care compun metodologia de realizare a controlului financiar sunt:
– Etapa programării activității de control financiar;
– Etapa pregătirii acțiunii de control financiar;
– Etapa efectuării controlului financiar;
– Etapa întocmirii actelor de control;
– Etapa valorificării constatărilor rezultate din efectuarea controlului financiar.

Test d e autoevaluare nr.2.
Etapele pregătirii acțiunii de control sunt:
– Stabilirea temelor controlului;

61
– Analiza generală a temelor controlului;
– Stabilirea principalelor obiective ale controlului – tematica de control financiar;

Test de autoevaluare nr.3.
Fazele care se derulează în etapa desfășurării propriu -zise a controlului financiar sunt:
– Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile specifice ale activității subiectului
controlat;
– Stabilirea surselor de informare necesare efectuării controlului;
– Selectarea și aplicarea procedeelor și tehnicilor necesare realizării controlului;
– Determinarea abaterilor și a deficiențelor;
– Stabilirea răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate.
Bibliografie:
13. Ionel D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic
București 2010
14. Victor Munteanu – Coordonator, Controlul financiar – contabil la intreprinderi
si institutii publice. Teorie si practica, Editura Universitară, 2017
15. ORDONANȚĂ Nr. 119 din 31 august 1999 privind controlul
intern/mana gerial și controlul financiar preventiv, Republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12 noiembrie 2003

62
Unitatea de î nva t are 6 Organizarea
activita t ii de control financiar

Obiectivele unității de învățare
Unitatea de învățare își propune să familiarizeze studenții cu organizarea activității de
control financiar la instituțiile publice
La sfârșitul acestei unități de învățare studentul va putea înțelege:
– Rolul structurilor de control financiar de pe lângă Pa rlamentul României;
– Modul de organizare și funcționare al Curții de Conturi a României;
– Actele de control financiar întocmite de Curtea de Conturi

6.1. Organizarea structurilor de control financiar pe
lângă Parlamentul României
Activitatea de control financiar organizată pe lângă Parlamentul României este
exercitată de către singură structură, specializată, Curtea de Conturi a României .
Pentru prima dată, o astfel de structură de control financiar, purtând denumirea de
Înalta Cur te de Conturi a României, a fost înființată la 24 ianuarie/5 februarie 1864, Înalta
Curte de Conturi a funcționat până în anul 1948 când, prin Decretul nr. 352 din 30 noiembrie
1948, Legea din 29 martie 1929 a fost abrogată și, în consecință, instituția de sființată. Curtea
de Conturi a României a fost reînființată în anul 1992 printr -o lege specială ca urmare a
înscrierii acestui obiectiv în Constituția României din anul 1991.
Principalele modificări aduse Legii nr. 94 din 8 septembrie 1992, privind organiz area Cuprinsul unității

6.1. Organizarea structurilor de control financiar pe lângă Parlamentul României …………….. 62
6.2. Organizarea structurilo r de control financiar în sfera de acțiune a executivului ………….. 67

63
și funcționarea Curții de Conturi a României, au fost operate în domeniul controlului și au
constat în:
– trecerea activității de control financiar preventiv în sarcina instituțiilor
guvernamentale;
– restrângerea activității de control financiar ulte rior prin eliminarea din sfera de
activitate a acesteia a persoanelor juridice la care statul și unitățile sale administrativ –
teritoriale participă cu mai puțin de 50% la formarea capitalului social, ca și a celor care nu
își îndeplinesc obligațiile financ iare către stat.
O altă modificare a atribuțiilor privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a
României a fost realizată printr -o prevedere legală prin care s -a stabilit că această structură a
statului a redevenit „…instituție supremă de cont rol financiar asupra modului de formare,
administrare și întrebuințare a resurselor financiare și ale sectorului public care exercită și
atribuții jurisdicționale”.
O nouă modificare a acestor prevederi legale a avut loc în anul 2002, prin aprobarea
de căt re Parlamentul României a Legii nr. 77 din 23 ianuarie 2002, pentru modificarea Legii
nr. 94/1992 privind organizarea și funcțio narea Curții de Conturi.
Principalele obligații ce revin Curții de Conturi a României din Legea fundamentală,
Constituția, ca ș i din legea proprie de organizare și funcționare, cu adăugirile și modificările
ulterioare, sunt:
– de a controla modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor
financiare ale statului și ale sectorului public;
– de a prezenta anual Parlame ntului un raport asupra rezultatelor controlului
conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar
expirat;
– de a efectua verificarea modului de gestionare a resurselor publice, la cererea
Camerei Deputaților sau a Senatului.
La ac eastă dată, în baza Legii nr. 94 din 8 septembrie 1992 republicată privind
organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată prin Lege nr.145 din 26 iunie 2017
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de
întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând
Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ -teritoriale rapoarte privind utilizarea și
administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regula rității, economicității,
eficienței și eficacității. Curtea de Conturi poate exercita auditul performanței asupra gestiunii
bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice.

64
Curtea de Conturi are obligația de a-și exercita controlul finan ciar ulterior extern
pentru a analiza modul de formare , de administrare și de folosință a resurselor financiare ale
statului și al e sectorului public , dar și a modului de gestionare a patrimoniului public și
privat al statutului și al unităților administr ativ-teritoriale .
Curtea de Conturi urmărește prin controlul exercitat , respectarea legii în modul de a
gestiona mijloacele mate riale și bănești , iar din punct de vedere al eficienței , economicității
și eficacității analizează calitatea gestiunii financia re .
În exercitarea funcției de control , Curtea de Conturi controlează :
– Modul de formare și utilizare a resurselor bugetare ale statului , a bugetului
unităților teritoriale , a asigurărilor sociale de stat și mișcarea acestor fonduri
între aceste bugete ;
– Modul de formare și gestionare a datoriei publice și situația garanțiilor
guvernamentale pentru credite interne și externe
– Modul de constituire , utilizare și gestionare a fondurilor speciale și a
fondurilor de tezaur
– Cum are loc utilizarea alocațiilor bu getare pentru investiții a subvențiilor din
partea statului
– Situația , evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al
statului și al unităților administrativ teritoriale de către instituțiile publice
– Modul de constituire , utilizare ș i gestionare a resurselor financiare privind
calitatea condițiilor de viață și de muncă
– Modul de utilizare a fondurilor oferite de către Uniunea Europeană României
Verificările conturilor anuale de execuție bugetară
În baza Programului anual de control financiar , controlorii financiari aleși de
directorii direcțiilor de control din aparatul central al Curții de Conturi , cu avizul consilierilor
de conturi și directorilor direcțiilor de control financiar ulterior din cadru camerelor de
conturi , verifică fi ecare cont de execuție ce intră în competența lor .
Conturile de execuție bugetară și bilanțurile contabile care sunt supuse verificării de
către organele de control ale Curții de Conturi , trebuie să îndeplinească condițiile ca să fie
întocmite de către or gane competente și certificate de către auditori și să respecte structura
prevăzută de lege și să asigure concordanța soldurilor conturilor din execuția de casă a
bugetului cu cele existente în evidența Trezoreriei Statului.
Test instant:

65
Ce sunt conturile de execuție bugetară?

Dacă se constatată că , conturile nu prezintă aceste condiții pentru a face posibilă
verificarea lor , acestea sunt restituite titularilor acestora , controlorii financiari consemnând
această situație într -o notă de constatare , iar în nota de constatare va fi trecut termenul
fiecărei persoane juridice pentru refacerea sau completarea contului de execuție .
Curtea de conturi prin exercitarea controlului ulterior , are obligația să constate dacă
conturile supuse controlului sunt ex acte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea
patrimoniului public a fost făcută la termenele și în condițiile stabilite de lege , iar,veniturile
statului , ale unităților administrativ teritoriale , asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor
publice au fost stabilite legal și încasate la termenele legale .
Curtea de Conturi va efectua verificări conform atribuțiilor sale , asupra fiecărui sector
de activitate potrivit obiectivelor nominalizate de șefii structurilor de control și aprobate în
Norme le de control ulterior .
În cazul în care se observă că există abateri financiar contabile , prejudicii sau fapte cu
caracter infracțional provenite din exercițiile financia re anterioare celui verificat , controlul se
va extinde și asupra acestora cu acordul consilierului de conturi sau directorului direcției de
control financiar ulterior teritorial . În cazul în acre au loc aceste verificări se consemnează în
raportul de control intermediar.
Controlul se exercită de către Curtea de Conturi la fața locului sa u la sediul său
.Controlorii financiari care se ocupă de verificare întocmesc rapoarte în care prezintă
constatările și concluziile formulând propunerile cu privire la măsurile care trebuie luate în
legătură cu situația găsită . Rapoartele sunt evaluate de trei consilieri de conturi din Secția de
control ulterior , precum și șeful compartimentului de control financiar al camerei județene și
doi controlori financiari (în teritoriu)
Curtea de conturi utilizează o metodologie proprie în exercitarea controlului financiar
ulterior , aceasta fiind singura instituție competentă să aibă drept de decizie asupra descărcării
de gestiune .

Test de autoevaluare nr.1.
1. Care sunt principalele obligații ce revin Curții de Conturi?
2. Ce controlează Curtea de Conturi în exer citarea funcției de control?

66
Actele de control financiar întocmite de Curtea de Conturi
Raportul de control, este întocmit de controlorii financiari, aceștia sunt desemnați să
verifice conturile de execuție bugetară, fiind semnat doar de către aceștia. În raport se înscriu
obiectivele verificate, atunci când sunt constatate nereguli, ce impun aplicarea unor măsuri
abateri financiar -contabile, prejudicii, fapte care potrivit legii penale constituie infracțiuni,
acestea vor fi consemnate în rapoarte de contr ol intermediare, fiind semnate de controlorii
financiari și de reprezentanții persoanei fizice controlate. în acest raport, controlorii financiari
prezintă constatările și concluziile cu privire la obiectivele ce intră în atribuțiile Curții de
Conturi, for mulând propuneri pentru măsurile ce vor fi luate în legătură cu situația conturilor.
În funcție de natura constatărilor, controlorii financiari pot propune:
– descărcarea de gestiune în cazul în care au fost îndeplinite condiții legale
– sesizarea Colegiului j urisdicțional al Curții, sau a colegiului jurisdicțional al
camerelor de conturi pentru stabilirea răspunderii juridice și pentru virării
sumelor datorate bugetului statului
– măsuri a înlătura abaterile sau neregulile cu caracter fi nanciar -contabil
– luarea de măsuri privind asigurarea , în limita valorii prejudiciului constatat,
atunci când există pericolul ca bunurile să fie înstrăinate ce aparțin
persoanelor răspunzătoare.
Procesul verbal de constatare, se întocmește când se constată nereguli, ce impun
aplicarea unor măsuri ce au caracter de abateri cu caracter financiar. Acesta este înaintat
procurorului ce presupune sesizarea organului de urmărire penală, în funcție de gravitatea
faptelor și a efectelor, aceste procese pot fi încheiate până când se finali zează controlul și
poate fi valorificat în regim de urgență. Procesul verbal se semnează de către controlorii
financiari și de către reprezentanții persoanei fizice controlate.
Procesele verbale de constatare se întocmesc atunci când organele de control ale
Curții de Conturi, împreună cu cele efectuate de alte instituții competente în domeniu
(Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Casa Națională a
Asigurărilor de Sănătate ș.a.) au constat obligații de plată suplimentare față de cele care au
fost declarate de contribuabilul respectiv sau față de cele stabilite anterior de organul de
control competent. Aceste controale se realizează doar la agenții economici cu capital integral
sau majoritar privat, împreună cu instituțiile ce se o cupă de colectarea veniturilor bugetare.
Nota unilaterală este întocmită în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției
bugetare, dar și în cazul controalelor efectuate la celelalte persoane juridice ce este prevăzută
a fi verificată când nu sunt c onstatate nereguli. Aceasta este semnată de controlorii financiari,

67
iar toate exemplarele sunt preluate de organele de control.
Nota de constatare este întocmită în momentul în care Curtea de conturi constată fapte
pentru care răspunderea juridică nu este reținută la persoana juridică , ci răspunderea se referă
la o altă persoan ă. Nota de constatare se înserează anexă la raportul de control. Controlul
asupra celeilalte persoane juridice se va efectua de către structura Curții de Conturi în a cărei
competență de verificare se află aceasta .Această botă este semnată de către controlorii
financiari și reprezentanții persoanei juridice controlate .În nota de constatare sunt trecute
situații de fapt și măsurile care sunt luate pentru remedierea deficiențelor constatate , se
recomandă să fie prezenți și martori, Procesul verbal de constatare a contravențiilor se
constituie de către controlorii financiari atunci când se constată fapte , definite de lege
contravenții . Procesul se înregistrează în registrul de intr are-ieșire a corespondenței ,
depunătorul primind o dovadă . Dosarul cauzei este trimis la Judecătoria din raza teritorială
de unde a fost săvârșită contravenția .
Procesul verbal de constatare a abaterilor se elaborează de organele de control atunci
când s unt prezente fapte precum : nu sunt prezentate la termen conturile ce trebuie verificate
de Curtea de Conturi , nu sunt îndeplinite măsurile dispuse prin decizii emise și definitive ,
sunt prezente încălcări de lege etc.
Test de autoevaluare nr. 2.
Care sunt propunerile pe care le pot face controlorii financiari în raport cu natura
constatărilor cu privire la obiectivele ce intră în atribuțiile Curții de Conturi?
6.2. Organizarea structurilor de control financiar în sfera
de acțiune a executivului
În sfera de activitate a executivului, activitatea de control financiar este organizată în
structuri distincte care funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, ca organ
central ce pune în aplicare politica guverna mentală în domeniul financiar.

Ministerul Finanțelor Publice
Ministerul Finanțelor Publice este instituția publică organizată în baza prevederilor
legale proprii ca organism de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care aplică strategia și programul de guverna re în domeniul finanțelor publice.
Principalele instituții subordonate sunt: Agenția Națională de Administrare Fiscală ,
Agenția Națională pentru Achiziții Publice , Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate ,

68
Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar .
Activitatea de control financiar sau forme derivate ale acesteia, în sensul teoretic al
noțiunilor, este realizată în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de către
următoarele structuri:
1. Direcția Generală Antifraudă Fiscală
2. Direcția generală a vămilor
3. Direcția Generală de Integritate
4. Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice
5. Prețuri de transfer și procedura amiabilă
6. Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
7. DGRFP București
8. Unitatea de Imprimerie Rapidă
9. Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice
10. Inspecție Fiscală
Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, are atribuții
de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă
fiscală și vamală.
În cadrul Direcției generale antifraudă fiscală funcționează direcții regionale
antifraudă fiscală, conduse de inspectori generali adjuncți antifraudă. Sediul principal al
direcțiilor regionale antifraudă fiscală se sta bilește în municipiile prevăzute în anexa nr. 2.
Inspectorii antifraudă sunt împuterniciți să efectueze control pe teritoriul național.
Direcția generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreședinte, cu rang de
subsecretar de stat, și condusă de un inspector general antifraudă, numiți prin decizie a prim –
ministrului.
Inspectorul general antifraudă este sprijinit în activitatea de conducere a Direcției
generale antifraudă fiscală de inspectori generali adjuncți antifraudă, numiți în funcție prin
decizie a prim -ministrului.
Personalul Direcției generale antifraudă fiscală este compus din funcționari publici
care ocupă funcții publice specifice și funcții publice generale.
Personalul Direcției generale antifraudă fiscală, cu excepția celui numit prin decizie a
prim -ministrului și a celui din cadrul Direcției de combatere a fraudelor, este numit în funcție
prin ordin al președintelui Agenției, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modif icările și completările ulterioare.
Inspectorii antifraudă, cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor,

69
execută operațiuni de control operativ și inopinat sub forma controlului curent sau tematic.
Controlul operativ și inopinat se exec ută pe baza legitimației de control, a insignei și a
ordinului de serviciu permanent.
Test de autoevaluare nr. 3.
Care este rolul Direcției Generale Antifraudă Fiscală ?

Rezumat:
Activitatea de control financiar organizată pe lângă Parlamentul României este
exercitată de către singură structură, specializată, Curtea de Conturi a României.
Principalele obligații ce revin Curții de Conturi a României sunt de a controla modul
de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale st atului ș i ale
sectorului public, de a prezenta anual Parlamentului un raport asupra rezultatelor
controlului conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat
și de a efectua verificarea modului de gestionare a resurselor publice , la cererea Camerei
Deputaților sau a Senatului.
Curtea de Conturi urmărește prin controlul exercitat, respectarea legii în modul de a
gestiona mijloacele mate riale și bănești, iar din punct de vedere al eficienței, economicității
și eficacității analize ază calitatea gestiunii financiare .
Raportul de control, este întocmit de controlorii financiari, aceștia sunt desemnați să
verifice conturile de execuție bugetară, fiind semnat doar de către aceștia.
Procesul verbal de constatare, se întocmește când se c onstată nereguli, ce impun
aplicarea unor măsuri ce au caracter de abateri cu caracter financiar.
Nota unilaterală este întocmită în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuției
bugetare .
Nota de constatare este întocmită în momentul în care Curtea de conturi constată fapte
pentru care răspunderea juridică nu este reținută la persoana juridică, ci răspunderea se referă
la o altă persoană .
Ministerul Finanțelor Publice este instituția publică organizată în baza prevederilor
legale proprii ca organism de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea
Guvernului, care aplică strategia și programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.

Răspunsuri
Test de autoevaluare nr.1.

70
1. Principalele obligații ce revin Curții de Conturi sunt:
– de a controla modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor
financiare ale statului și ale sectorului public;
– de a prezenta anual Parlamentului un raport asupra rezultatelor controlului conturilor de
gestiune ale bugetului public n ațional din exercițiul bugetar expirat;
– de a efectua verificarea modului de gestionare a resurselor publice, la cererea Camerei
Deputaților sau a Senatului.

2. În exercitarea funcției de control Curtea de Conturi controlează
– Modul de formare și utili zare a resurselor bugetare ale statului, a bugetului unităților
teritoriale, a asigurărilor sociale de stat și mișcarea acestor fonduri între aceste bugete;
– Modul de formare și gestionare a datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale
pentru c redite interne și externe
– Modul de constituire, utilizare și gestionare a fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur
– Cum are loc utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții a subvențiilor din partea
statului
– Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al
unităților administrativ teritoriale de către instituțiile publice
– Modul de constituire, utilizare și gestionare a resurselor financiare privind calitatea
condițiilor de viață și de muncă
– Modul de utilizare a fondurilor oferite de către Uniunea Europeană României

Test de autoevaluare nr.2.
Propunerile pe care le pot face controlorii financiari în raport cu natura constatărilor cu
privire la obiectivele ce intră în atribuțiile Curții de Conturi sunt:
– descărcarea de gestiune în cazul în care au fost îndeplinite condiții legale
– sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții, sau a colegiului jurisdicțional al camerelor
de conturi pentru stabilirea răspunderii juridice și pentru virării s umelor datorate bugetului
statului
– măsuri a înlătura abaterile sau neregulile cu caracter financiar -contabil
– luarea de măsuri privind asigurarea, în limita valorii prejudiciului constatat, atunci când
există pericolul ca bunurile să fie înstrăinate c e aparțin persoanelor răspunzătoare.

71
Test de autoevaluare nr.3.
Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, are atribuții de
prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală
și vamală.

Bibliografie:
16. Gheorghe Moroșan, Control financiar, https://www.scribd.com/doc/97336885/
Curs -Control -Financiar
17. Ionel D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic
București 2010
18. Ministerul Economiei Și Finanțelor, Codul etic al profesiei de controlor
delegat, http://discutii .
mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/cod_etic.pdf
19. ORDIN Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului
specific de norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de
control financiar preventiv propriu

72
Unitatea de î nva t are 7 E xercitarea
controlului financiar (2 ore)

Obiectivele unității de învățare
Unitatea de învățare oferă informații despre modul de exercitare a controlului financiar.
La finalul parcurgerii acestei unități de învățare, studentul va fi informat cu privire la:
– Exercitarea controlului fiscal
– Exerci tarea controlului financiar propriu
– Exercitarea controlului financiar preventiv
– Exercitarea controlului financiar de gestiune

7.1. Exercitarea controlului fiscal
În cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală competența de exercitare a
inspecției fiscale se stabilește prin regulamentul de organizare și funcționare aprobat în
condițiile legii. Organele de inspecție fiscală din aparatul central al Agenției Naționale de
Administrare Fiscală au competență în efectuarea inspecției fiscale pe întregul teritoriu al
țării.
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor
fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, a respectării
prevederilor legislației fiscale și c ontabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de
impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora. Cuprinsul unității
7.1. Exercitarea controlului fiscal ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 72
7.2. Exercitarea controlului financiar propriu ………………………….. ………………………….. ……………. 79
7.3. Exercitarea controlului financiar preventiv ………………………….. ………………………….. …………. 81
7.4. Exercitarea controlului financiar de gestiune ………………………….. ………………………….. ………. 85

73
Prin obligații fiscale, se înțelege:
– obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, d upă caz, impozitele,
taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
– obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele,
taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolid at;
– obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume
datorate bugetului general consolidat;
– obligația de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor
și altor sume datorate bugetul ui general consolidat, denumite obligații de plată
accesorii, atunci când este cazul;
– obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de
plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin
stopaj la sursă;
– orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în
aplicarea legilor fiscale.
Principalele momente ale activității de inspecție fiscală sunt:
– constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptel or ce rezultă din
activitatea contribuabilului supus inspecției privind legalitatea și conformitatea
declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale,
în vederea aplicării corecte și în termen a prevederilor legii fiscale;
– analizarea și evaluarea diferitelor informații fiscale, în vedere comparării cu
declarațiile fiscale ale contribuabililor;
– sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru
prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederii legislației fiscale.
Exercitarea inspecției fiscale, deși păstrează principiile generale ale metodologiei de
control financiar, se realizează diferit, având în vedere specificul acesteia. Exercitarea
activității de inspecție fiscală detaliată pe principalele momente se prezintă astfel:
1. examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
2. verificarea concordanței datelor din declarațiile fiscale cu cele din evidența
contabilă a contribuabilului;
3. stabilirea abaterilor,discutare a acestora și solicitarea de explicații scrise de la
reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora;
4. solicitarea de informații de la terți;
5. verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri

74
impozabile;
6. stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în
minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la
momentul începerii inspecției fiscale;
7. stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată, p recum și a obligațiilor
fiscale accesorii aferente acestora;
8. dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
9. efectuarea de investigații fiscale;
10. aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
11. aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces -verbal.
Activitatea de inspecție fiscală se realizează în două forme:
– inspecția fiscală generală , definită ca activitatea de verificare a tuturor obligațiilor
fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
– inspecția fiscală parțială , definită ca activitatea de verificare a uneia sau a mai
multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
Stabilirea bazei de impozitare, precum și a diferențelor de impozite, a taxelor și a altor
contribuții se f ace prin metodă directă, pe baza evidențelor contabile, fiscale, a altor
documente și informații, sau folosind metode indirecte de estimare a nivelurilor acestor
obligații.

Test instant:
Care sunt principalele impozite și taxe plătite de un agent economic?

Pentru realizarea atribuțiilor proprii, structurile de inspecție fiscală utilizează în
special următoarele forme și tehnici de control financiar: controlul prin sondaj, controlul
inopinat, controlul încrucișat, controlul electronic.
Utilizarea p rocedeelor de control se poate face individual sau combinat, în funcție de
scopul, obiectivele, complexitatea, dificultățile, specificul și perioada inspecției fiscale.
Selectarea documentelor și a operațiunilor semnificative se referă la volumul, valoarea și
ponderea acestora în activitatea contribuabilului.
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului în scris înainte de începerea
inspecției fiscale.
Principalele reguli privind inspecția fiscală sunt:

75
– Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile
juridice care sunt relevante pentru impunere.
– Inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea
curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat in specției
fiscale.
– Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă,
contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare
perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale
comp etent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data
încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție,
apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării
verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
– În situația în care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente
nu rezultă existența prejudiciului, reverificarea nu este urmată de emiterea
deciziei de impunere.
– Inspecția fiscală se ex ercită pe baza principiilor independenței, unicității,
autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
– Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor
programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condiți ile stabilite prin
ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv
prin acte ale autorităților administrației publice locale.
– La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație
scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție
toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În
declarație se va menționa și faptul că au fost restituite toate documentele
solicitate și puse la dispoziție de contrib uabil. Declarația constituie mijloc de
probă atât pentru contribuabil, cât și pentru structura fiscală componentă, în
cazul în care contribuabilul contestă decizia de reverificare a unei anumite
perioade.
– Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit
cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de
inspecție fiscală.
– Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale.
Acesta este obligat să dea informa ții, să prezinte la locul de desfășurare a

76
inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare
clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
– La începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poa te numi
persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale
persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate
adresa și altor persoane pentru obținerea de informații.
– Pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilii supuși acesteia au dreptul
de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.
– Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra
constatărilor rezultate din inspecția fiscală.
– La înche ierea inspecției fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului
constatările și consecințele lor fiscale, acord ându-i acestuia posibilitatea de a –
și exprima punctul de vedere potrivit, cu excepția cazului în care bazele de
impozitare nu au suferit ni ci-o modificare în urma inspecției fiscale sau a
cazului în care contribuabilul renunță la acest drept și notifică acest fapt
organelor de inspecție fiscală.
– Data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp
util.
– Contr ibuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la
constatările inspecției fiscale.
Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într -un raport scris, în care se vor
prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal. La finalizarea inspecției
fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și
diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul
începerii inspecției fiscale. În cazul în c are baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi
stabilit printr -o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.

Test de autoevaluare nr.1.
1. Ce se înțelege prin obligații fiscale?
2. Care sunt formele în care se realizează activitatea de inspecție fiscală?

Prin Registrul de evidență se realizează evidența acțiunilor de control efectuate, în
care se menționează numele agentului economic controlat, obiectul, pe scurt, al controlului,

77
numărul și data acțiunii de control, perioada supusă cont rolului și durata acestuia, sumele
datorate, inclusiv majorările pentru nevirarea în termen și altele.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu organele de inspecție fiscală au următoarele
drepturi și obligații:
– să confiște, în condițiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri
sustrase de la plata impozitelor, precum și sumele în lei și/sau în valută
dobândite ilicit;
– să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legile fiscale și
contabile;
– să suspende aplicarea măsurilor car e contravin reglementărilor contabile și fiscale
și să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a
obligațiilor fiscale.
Constatarea și sancționarea contravențiilor la legislația financiar -fiscală și contabilă se
face prin proces -verbal de contravenție, care se încheie de către organele de inspecție în baza
prevederilor legilor generale și speciale cu privire la contravenții.
Inspecția fiscală se exercită de regulă concomitent atât la sediul fiscal, cât și la sediile
secunda re.
Procesul -verbal de control este un act bilateral care se încheie:
– în cazul constatării de fapte care întrunesc elementele constitutive ale unei
infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală, cu ocazia inspecțiilor
fiscale efectuate la solicitar ea autorităților publice;
– cu ocazia inspecțiilor fiscale realizate prin control inopinat.
Raportul de inspecție fiscală privind rezultatele inspecției fiscale conține
următoarele elemente principale:
– datele de identificare ale contribuabilului;
– numele/prenumele, funcția organelor de inspecție fiscală;
– perioadele supuse controlului pe fiecare obligație fiscală;
– perioada în care s -a efectuat inspecția fiscală;
– fundamentarea constatărilor;
– sinteza rezultatelor inspecției fiscale pe fiecare obligație fiscală și pe fiecare an
fiscal;
– punctul de vedere al contribuabilului cu privire la constatările inspecției;
– măsurile propuse de inspector pentru remedierea deficiențelor constatate și intrarea
în legalitate;

78
– persoanele răspunzătoare pentru abaterile con statate și sancțiunile contravenționale
aplicate.
Atunci când din controlul documentelor și activităților ce fac obiectul acțiunii de
verificare nu se constată abateri cu caracter economic sau se constată, dar importanța acestora
este nesemnificativă, nu s e mai întocmește proces -verbal de control, ci numai o notă
unilaterală semnată numai de către inspectorul financiar care a efectuat controlul.
Atunci când, la un moment dat, se constată o abatere a cărei valorificare trebuie
efectuată imediat pentru a limi ta consecințele ulterioare, inspectorii financiari întocmesc note
de constatare .
Notele de constatare se întocmesc în numărul necesar de exemplare, dar cel puțin
două, se semnează de către organele de control, de persoanele făcute răspunzătoare, de șefii
ierarhici ai acestora și, în unele cazuri, de către unul sau doi martori.
Actele de control întocmite se completează cu o Notă de prezentare în care se
menționează, în mod obligatoriu , următoarele elemente:
– persoanele fizice și juridice din afara unității controlate care prin decizii, ordine sau
dispoziții au determinat sau au contribuit la producerea abaterilor constatate;
– propuneri de aplicare a unor măsuri de sancționare disciplinară, de imputare sau de
transmitere organelor de cercetare penală pentru abateri constatate în timpul
controlului;
– propuneri de continuare a controlului pentru activitățile pentru care, din diferite
motive, verificarea nu s -a putut realiza conform cerințelor din tematică;
– propune ri de extindere a controlului la alte filiale sau subunități ale unității controlate.
În cazul în care au fost constatate sume datorate statului care nu au putut fi încasate în
timpul controlului, se transmite, în termen de 15 zile de la terminarea acțiuni i, documentul
Aviz de urmărire -încasare.
După comunicarea măsurilor de intrare în legalitate și încasarea tuturor sumelor și a
majorărilor legal datorate statului, pentru fiecare acțiune de control se întocmește Fișa
rezultatelor controlului. Documentul se întocmește de către inspectori financiari care au
participat la o acțiune de control și se anexează la procesul -verbal întocmit.

Test de autoevaluare nr.2.
Care sunt elementele principale pe care trebuie să le conțină Raportul de inspecție
fiscală privind rezultatele inspecției fiscale?

79
7.2. Exercitarea controlului financiar propriu
Controlul financiar propriu sau intern reprezintă ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace; acesta include, de asemenea,
structurile organizatorice, metodele și procedurile;
Exercitarea controlul ui financiar propriu este reglementată distinct, în funcție de
natura unității economice în care se realizează, astfel:
– în baza propriilor statute, norme și regulamente de ordine interioară, aparținând
unităților economice, altele decât instituțiile public e;
– în baza prevederilor Ordonanței nr. 119 din 31 august 1999, republicată, a Guve rnului
României, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările
ulterioare, care, la art. 1 arată că, „reglementează controlul intern și control ul
financiar preventiv la entitățile publice".
Controlul intern are următoarele obiective generale:
– realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice,
stabilite în concordanță cu propria lor misiune, în condiții de reg ularitate,
eficacitate, economicitate și eficiență;
– protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
– respectarea legii, a reglementărilor și deciziilor conducerii;
– dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare și
difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și a unor
sisteme și proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
Cerințele generale și specifice de control intern sunt, în principal, următoarele:
A. cerințe generale:
– asigurarea îndeplinirii obiectivelor generale prin evaluarea sistematică și menținerea
la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor,
proiectelor sau operațiunilor;
– asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere și de execuție, acesta
având obligația să răspundă în orice moment solicitărilor conducerii și să sprijine
efectiv controlul intern;
– asigurarea integrității și competenței personalului de con ducere și de execuție, a

80
cunoașterii și înțelegerii de către acesta a importanței și rolului controlului intern;
– stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel încât acestea să fie
adecvate, cuprinzătoare, rezonabile și integrate misiunii instituției și obiectivelor
de ansamblu ale acesteia;
– supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităților și
îndeplinirea de către personalul de conducere a obligației de a acționa corectiv,
prompt și responsabil ori de câte or i se constată încălcări ale legalității și
regularității în efectuarea unor operațiuni sau în realizarea unor activități în mod
neeconomic, ineficace sau ineficient;
B. cerințe specifice:
– reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor operațiunilor
instituției și a tuturor evenimentelor semnificative, precum și înregistrarea și
păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cu
promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;
– înregistra rea de îndată și în mod corect a tuturor operațiunilor și evenimentelor
semnificative;
– asigurarea aprobării și efectuării operațiunilor exclusiv de către persoane special
împuternicite în acest sens;
– separarea atribuțiilor privind efectuarea de operațiuni între persoane, astfel încât
atribuțiile de aprobare, control și înregistrare să fie, într -o măsură adecvată,
încredințate unor persoane diferite;
– asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;
– accesarea resurselor și documentelor numai de către persoane îndreptățite și
responsabile în legătură cu utilizarea și păstrarea lor.
Controlul financiar propriu se exercită prin organe specializate, în forma sa concretă,
dar și sub forme neorganizate în mod distinct, cum sunt autocontrolul, controlul mut ual și
controlul ierarhic al conducătorului.
Cele două forme organizate ale controlului financiar propriu, controlul financiar
preventiv și controlul financiar intern , se exercită diferențiat în funcție de sfera de
activitate și de obiectivele propuse.

Test de autoevaluare nr.3.
Care sunt obiectivele generale ale controlului intern?

81

7.3. Exercitarea controlului financiar preventiv
Activitatea de control financiar preventiv se poate exercita, la nivelul unităților
patrimoniale, prin personal propriu spec ializat sau prin personal aparținând unor structuri cu
atribuții de control financiar -contabil, independente sau integrate la rândul lor unor instituții
publice independente guvernamentale sau funcționând pe lângă Parlamentul României.
Entitățile publice, la care se organizează controlul financiar preventiv sunt:
– autoritățile publice și autoritățile administrative autonome;
– instituțiile publice aparținând administrației publice centrale și locale și instituțiile
publice din subordinea acestora;
– regiile autonome de interes național sau local;
– companiile sau societățile naționale;
– societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ -teritorială deține
capitalul majoritar și utilizează/administrează fonduri publice și/sau patrimoniu
public;
– agențiile, cu sau fără personalitate juridică, care gestionează fonduri provenite din
finanțări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi: unitățile de
management al proiectelor (UMP), unitățile de coordonare a proiectelor (UCP),
Oficiul de plăți și contractare PHARE (OPCP), Agenția SAPARD, Fondul
Național de Preaderare, precum și alte agenții de implementare a fondurilor
comunitare;
– Ministerul Finanțelor Publice, pentru operațiunile de trezorerie, datorie publică,
realizarea veniturilor statului și a contribuției României la bugetul Uniunii
Europene;
– autoritățile publice executive ale administrației publice locale, pentru operațiunile de
datorie publică și realizarea veniturilor proprii.
Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de oper ațiuni care vizează, în
principal:
1. angajamente legale și credite bugetare sau credite de angajament, după caz;
2. deschiderea și repartizarea de credite bugetare;
3. modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

82
4. ordonanțarea cheltuielilor;
5. efectuarea de încasări în numerar;
6. constituirea veniturilor publice, în privința autorizării și a stabilirii titlurilor de
încasare;
7. reducerea, eșalonarea sau anularea titlurilor de în casare;
8. constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând
contribuția viitoare a României la acest organism;
9. recuperarea sumelor avansate și care ulterior au devenit necuvenite;
10. vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau al unităților administrativ -teritoriale;
11. concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităților administrativ -teritoriale;
12. alte tipuri de operațiuni, stabilite prin ordin al min istrului finanțelor publice sau de
conducătorul entității publice.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate
operațiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de
către titu larul de drept al competenței sau de către titularul unei competențe delegate în
condițiile legii. Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza și certificarea
situațiilor financiare și/sau patrimoniale, precum și verificarea operațiunilor dej a efectuate.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de
operațiuni care fac obiectul acestuia din punctul de vedere al:
– legalității și regularității;
– încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajam ent, după
caz, stabilite potrivit legii.
Controlul financiar preventiv se organizează și se exercită în următoarele forme:
A. controlul financiar preventiv propriu, la toate entitățile publice și asupra tuturor
operațiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului
public;
B. controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și ai bugetului
oricărui fond special, la Fondul național și la agențiile de implementare a
fondurilor comunitare, precum și la alte entități publice cu risc ridicat, prin
controlori delegați ai Ministerului Finanțelor Publice.

83
Test de autoevaluare nr.4.
Care sunt formele în care se organizează controlul financiar preventiv?

Exercitarea controlului financiar preventiv propriu
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entității
publice. Actul de numire va cuprinde și limitele de competență în exercitarea controlului
financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele
decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei.
Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate și
prin aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde următoarele informații: denumirea entității
publice; mențiunea „vizat pentru control financiar preventive”; numărul sigiliului (numărul
de identificare a titularului acestuia); data acordării vizei (an, lună, zi). Persoana care exercită
controlul financiar preventiv propriu nu trebuie să fie implicată, prin sarcinile de serviciu, în
efectuarea operațiunii supuse controlului financiar preventiv propriu.
Se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operațiuni care
respectă întru totul cerințele de legalitate, regularitate și încadrare în limitele creditelor
bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de contro l
financiar preventiv propriu.
Documentele justificative care se anexează proiectului de operațiune supusă
controlului financiar preventiv trebuie să conțină toate elementele economice din care să
poată fi stabilite legalitatea, necesitatea, oportunitatea și eficiența efectuării operațiunii.
Acordarea vizei de control financiar preventiv nu exonerează de răspundere
personalele care au întocmit, semnat și aprobat documentele dacă ulterior se constată că toate
sau numai anumite operațiuni efectuate în baza ac estora nu sunt legale, necesare, oportune și
eficiente.
Dacă în urma controlului se constată că cel puțin un element de fond cuprins în lista
de verificare nu este îndeplinit, în esență, operațiunea nu întrunește condițiile de legalitate,
regularitate și, după caz, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de
angajament, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza
motivat, în scris, acordarea vizei de control financiar preventiv, consemnând acest fa pt în
Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
La refuzul de viză se va anexa și un exemplar al listei de verificare, cu indicarea

84
elementului/elementelor din această listă a cărui/ale căror cerință/cerințe nu este/ nu sunt
îndeplinită/îndeplinite.
Principalele activități asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv în
vederea acordării vizei în celelalte entități economice, altele decât instituțiile publice, pot fi:
– aprovizionarea cu mărfuri, ambalaje, materii prime și materiale, piese de
schimb, obiecte de inventar;
– efectuarea de lucrări și prestări de servicii pe bază de contracte sau note de
comandă încheiate cu parteneri interni și externi;
– plățile și încasările în lei și/sau valută efectuate prin ca sieria unității sau prin
bancă;
– trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea
profitului sau capitalului social;
– gajarea, închirierea și concesionarea bunurilor unităților sau ale subunităților
acestora;
– predarea/primirea gestiunilor;
– evaluarea mijloacelor fixe propuse spre vânzare;
– vânzarea prin licitație a activelor;
– solicitările de credite pentru finanțarea activității curente sau pentru investiții;
Periodic, conducătorului unității îi este prezentată situația operațiunilor pentru care a
fost refuzată viza de control financiar preventiv. În funcție de interesele unității și de motivele
refuzului, conducătorul unității poate dispune, în scris, pe propria răspundere, efectuarea
operațiunilor pentru care viza de co ntrol financiar preventiv nu a fost acordată.
În cazul în care refuzul de viză a fost efectuat de către o persoana împuternicită cu
exercitarea controlului financiar preventiv, șeful compartimentului în cadrul căruia au fost
întocmite documentele ale căror operațiuni au fost refuzate poate solicita conducătorului
compartimentului financiar -contabil reanalizarea documentelor prezentate la viză. Acesta,
după ce controlează el însuși documentele supuse vizei de control financiar preventiv, poate
aproba sau nu efectuarea operațiunilor inițial neavizate.

Test de autoevaluare nr.3.
Cum se exercită viza de control financiar preventiv?

B. Exercitarea controlului financiar preventiv delegat

85
Controlul financiar preventiv delegat se organizează de Ministerul Finanțelor
Publice prin personal special desemnat, controlori delegați pentru efectuarea acestei
operațiuni, și se exercită prin viză.
Viza de control financiar preventiv este o atestare emisă de către o autoritate legală,
persoană fizică sau juridică, prin care se confirmă ca proiectele de operațiuni supuse
controlului său au fost constituite în conformitate cu prevederile legale prin care au fost
definite.
Controlul preventiv delegat se exercită la nivelul ordonatorilor pri ncipali de credite ai
bugetelor prevăzute de Legea nr. 500/2002. De asemenea, ministrul finanțelor publice
numește unul sau mai mulți controlori delegați pentru operațiunile derulate prin bugetul
trezoreriei statului, pentru operațiuni privind datoria publ ică și pentru alte operațiuni specifice
Ministerului Finanțelor Publice.
Controlorul delegat în drept să exercite controlul financiar preventiv are dreptul și
obligația să refuze acordarea vizei în cazul în care se constată că proiectele de operațiun i ce
fac obiectul activității sale nu îndeplinesc condițiile de legalitate și încadrare în limita
angajamentelor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală.
Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligația să informeze, în
scris, în legătură cu intenția sa ordonatorul de credite, precizând motivele refuzului.
Controlorul delegat își exercită atribuțiile în mod independent. El îl poate informa în
mod direct pe ministrul finanțelor publice asupra situațiilor deosebite apărute în activi tatea sa
și nu i se poate impune, pe nici o cale, acordarea ori refuzul vizei de control financiar
preventiv delegat
7.4. Exercitarea controlului financiar de gestiune
Controlul de gestiune a fost creat în marile întreprinderi pentru a verifica dacă
acțiunile întreprinse pe termen scurt se înscriu în sensul orientărilor strategice. Altfel spus,
controlul de gestiune este destinat facilitării pilotajului întreprinderii de către manageri în
deciziile lor operaționale și pe termen scurt, în vederea reali zării obiectivelor strategice ale
firmei.
În literatura de specialitate, controlul de gestiune (management control, engl.;
contrôle de gestion, fr.) este definit ca procesul prin care managerii se asigură că resursele
sunt obținute și utilizate cu eficien ță, eficacitate și pertinență pentru realizarea
obiectivelor organizației .

86
În definirea controlului de gestiune, termenul de eficiență este utilizat în sens tehnic și
semnifică modul cum sunt utilizate resursele, adică rezultatul obținut pe unitate de re surse
angajate (efect/efort). Astfel, o mașina eficientă este cea care produce o cantitate dată de
utilități cu un consum minim de resurse sau cea care produce cel mai mare efect posibil cu o
cantitate dată de resurse.
Corelarea obiectivelor întreprinder ii cu mijloacele ridică problema pertinenței , adică
obiectivele (ca volum și calitate) trebuie să fie fixate în raport cu mijloacele existente sau
mobilizabile într -un termen scurt.
Exercitarea controlului financiar de gestiune impune, atât din partea pe rsonalului care
îl realizează, cât și din partea celui ce conduce sau execută activitățile verificate, o serie de
obligații care, defalcate pe cele două categorii, constau în:
1. pentru personalul însărcinat cu realizarea controlului financiar de gestiune:
– să exercite controlul în strictă concordanță cu elementele înscrise în
programul de control, la termenele și pentru perioadele stabilite;
– să înscrie în actele de control numai date și fapte reale;
– să nu omită, cu bună știință, date sau fapte care constituie abateri de la
prevederile și normele legale;
– să propună sau să dispună măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor și
a abaterilor constatate și consemnate în actele control, în vederea intrării în
legalitate;
– să nu dispună, prin interpretar e sau aplicare eronată a dispozițiilor legale,
măsuri care să producă prejudicii de orice natură unității economice;
2. pentru personalul care execută sau conduce activitățile controlate;
– să pună la dispoziția controlorilor toate registrele, actele și pies ele
justificative, corespondența și orice alte documente necesare realizării
controlului financiar de gestiune;
– să prezinte controlorilor, la solicitarea acestora, valorile materiale,
financiare și bănești sau de altă natură pe care le gestionează sau le au în
păstrare și care intră sub incidența obiectivelor; controlului;
– să prezinte, la solicitarea controlorului, informații și explicații verbale și/sau
scrise în legătură cu abaterile sau alte situații constatate;
– să consemneze, cu sau fără obiecțiuni, ac tele de control întocmite și să
comunice la termenele fixate modul de rezolvare a măsurilor stabilite.
Abaterile de la prevederile legale constatate ca urmare a exercitării controlului

87
financiar de gestiune se consemnează în procese -verbale de control.
Dacă pe parcursul exercitării activității de control financiar de gestiune se constată
abateri care trebuie eliminate operativ pentru a nu provoca în continuare efecte negative sau
pentru care există riscul ca elementele probatorii să nu poată fi conservat e până la finalizarea
acțiunii, se întocmesc note de constatare .
Actele de control se semnează de către organele de control și persoanele făcute
răspunzătoare de producerea abaterilor, care conduc sau/efectuează operațiunile din cadrul
gestiunilor contro late, și se înregistrează la registratura unității economice.
Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune se realizează în timpul
controlului, prin măsuri operative de intrare în legalitate, și după încheierea acestuia, astfel:
Șeful co mpartimentului de control financiar -contabil de gestiune analizează actele de
control și pe baza elementelor consemnate în acestea întocmește o notă -raport în atenția
conducătorului unității, în care prezintă atât constatările și modul cum unele dintre ace stea au
fost valorificate operativ în timpul controlului, cât și propunerile de valorificare în continuare
a celorlalte abateri nevalorificate.
În funcție de abaterile consemnate în actele de control și de propunerile făcute de
către conducătorul compartimentului de control financiar de gestiune, conducătorul unității
dispune măsurile de valorificare a tuturor constatărilor rezultate din control, la nivelul unității
și/sau prin remiterea acestora către organele competente.

Rezumat:
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor
fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, a respectării
prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, d upă caz, a bazelor de
impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într -un raport scris, în care se vor
prezenta constatările inspecției din punct de vedere fapti c și legal. La finalizarea inspecției
fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere.
Controlul financiar propriu sau intern reprezintă ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării
administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace; acesta include, de asemenea,
structurile organizatorice, metodele și proceduril e.

88
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate
operațiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de
către titularul de drept al competenței sau de către titularul unei compet ențe delegate în
condițiile legii.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entității
publice.
Controlul financiar preventiv delegat se organizează de Ministerul Finanțelor Publice
prin personal special desemnat, controlori delegați pentru efectuarea acestei operațiuni, și se
exercită prin viză.
Controlul de gestiune este procesul prin care managerii se asigură că resursele sunt
obținute și utilizate cu eficiență, eficacitate și pertinență pentru realizarea obiectivelor
organizației .

Răspunsuri:
Test de autoevaluare nr.1.
1. Prin obligații fiscale, se înțelege:
– obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele,
taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
– obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele,
taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
– obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume
datorate bugetului general consolidat;
– obligația de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată
accesorii, atunci când este cazul;
– obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de
plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopa j la sursă;
– orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în
aplicarea legilor fiscale.

2. Activitatea de inspecție fiscală se realizează în două forme:

89
– inspecția fiscală generală, definită ca activitatea de verificar e a tuturor
obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
– inspecția fiscală parțială, definită ca activitatea de verificare a uneia sau a mai
multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.

Test de autoevaluare nr.2.
Raportul de inspecție fiscală privind rezultatele inspecției fiscale conține următoarele
elemente principale:
– datele de identificare ale contribuabilului;
– numele/prenumele, funcția organelor de inspecție fiscală;
– perioadele supuse controlului pe fiecare obligație fiscală;
– perioada în care s -a efectuat inspecția fiscală;
– fundamentarea constatărilor;
– sinteza rezultatelor inspecției fiscale pe fiecare obligație fiscală și pe fiecare an
fiscal;
– punctul de vedere al contribuabilului cu privire la constatările inspecției;
– măsurile propuse de inspector pentru remedierea deficiențelor constatate și
intrarea în legalitate;
– persoanele răspunzătoare pentru abaterile constatate și sancțiunile
contravenționale aplicate.

Test de autoevaluare nr.3.
Controlul intern are următoarele obiective generale:
– realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice,
stabilite în concordanță cu propria lor misiune, în condiții de regularitate, eficaci tate,
economicitate și eficiență;
– protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei,
abuzului sau fraudei;
– respectarea legii, a reglementărilor și deciziilor conducerii;
– dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare , stocare, prelucrare,
actualizare și difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și a unor
sisteme și proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

90
Test de autoevaluare nr.4.
Controlul financiar preventiv se organizează și se exercită în următoarele forme:
– controlul financiar preventiv propriu, la toate entitățile publice și asupra tuturor
operațiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului public;
– controlul financiar preventiv d elegat, la ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și ai bugetului oricărui fond
special, la Fondul național și la agențiile de implementare a fondurilor comunitare, precum
și la alte entități publice cu risc ridicat, prin controlori delegați ai Ministerului Finanțelor
Publice.

Bibliografie:
1. ORDONANȚĂ Nr. 119 din 31 august 1999 privind controlul intern/managerial și
controlul financiar preventiv, Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 799 din 12 noiembrie 2003
2. Ministerul Economiei Și Finanțelor, Codul etic al profesiei de controlor delegat,
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/cod_etic.pdf
3. ORDIN Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de
norme profes ionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar
preventiv propriu

Bibliografie:
1. Control financiar , https://se -b.spiruharet.ro/images/secretariat/2018 -2019/programe_
licenta/cig_/sinteze/an2/sinteza_controlfinanciarfiscal.pdf
2. Florinel Marian Sgardea , Control financiar si expertiza contabila , Editura ASE, 2014
3. Gheorghe Moroșan, Control fina nciar, https://www.scribd.com/doc/97336885/ Curs –
Control -Financiar
4. Ion Pereș , Ovidiu Constantin Bunget , Irimie Emil Popa , Alin Constantin Dumitrescu ,
CONTROL FINANCIAR , Timișoara, Editura Mirton, 2008
5. Ionel BOSTAN , Performanța controlului financiar , Economie teoretică și aplicată
Volumul XVII (2010), No. 7(548), pp. 66 -73

91
6. Ionel D. Bostan, Controlul financiar al afacerilor, Editura Universul Juridic București
2010
7. Ministerul Economiei Și Finanțelor, Codu l etic al profesiei de controlor delegat,
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/cod_etic.pdf
8. Ministerul Finantelor Publice , Directia generala de control financiar preventiv ,
Manualul de control financiar preventiv http://discutii.mfinante.ro/static/10
/Mfp/control _prev/manuale/m anual_contr_prev.pdf
9. OMFP 923/2014 – Normele privind exercitarea controlului financiar preventiv și
Codul specific de norme profesionale , publicat în Monitorul Oficial nr. 555 din
28.7.2014
10. ORDIN Nr. 923 din 11 iulie 2014 pentru aprobarea Normelor metodolo gice generale
referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Codului specific de
norme profesionale pentru persoanele care desfășoară activitatea de control financiar
preventiv propriu
11. ORDONANȚĂ Nr. 119 din 31 august 1999 privind controlul intern/managerial și
controlul financiar preventiv, Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 799 din 12 noiembrie 2003
12. Victor Munteanu – Coordonator , Controlul financiar – contabil la întreprinderi si
institutii publice. Teorie si pract ica, Editura Universitară , 2017