SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE [617009]

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
LUCRARE DE LICENLUCRARE DE LICEN ȚĂȚĂ
Coordonator Științific
Lector Univ. Dr. Liliana Paschia
Absolvent: [anonimizat]
2019

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
ÎNTOCMIREA SITUAȚIILORÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR
FINANCIAREFINANCIARE
Coordonator Științific
Lector Univ. Dr. Liliana Paschia
Absolvent: [anonimizat]
2019
2

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………….. 4
CAPITOLUL I. ABORDĂRI ȘI POZIȚIONĂRI PRIVIND INFORMAREA PRIN SITUAȚIILE
FINANCIARE………………………………………………………………………………………………………………………… 5
1.1. Sistemul informațional al contabilității de gestiune ……………………………………………………………. 5
1.2. Cererea și oferta de informații contabile …………………………………………………………………………. 10
1.3. Sistemul informațional contabil …………………………………………………………………………………….. 11
1.4. Poziționări privind situațiile financiare, conturi anuale și/sau documente de sinteză ……………..12
1.4.1. Prezentarea și utilizarea situațiilor financiare ……………………………………………………….. 13
CAPITOLUL II. CADRUL GENERAL PENTRU ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA
SITUAȚIILOR FINANCIARE ……………………………………………………………………………………………… 15
2.1. Impactul normalizării și reglementării asupra formei și ofertei de informații contabile ………….15
2.2. Situațiile financiare în contextul convergențelor contabile internaționale ……………………………. 17
2.2.1.Aria de aplicabilitate și moneda de raportare a situațiilor financiare …………………………. 18
2.2.2.Situațiile financiare constituie un tot unitar …………………………………………………………… 19
2.3. Teorii contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare ………………………………. 20
2.4. Obiectivul situațiilor financiare ……………………………………………………………………………………… 22
2.4.1. Obiectivele situațiilor financiare ………………………………………………………………………….. 22
2.4.2.Limitele informațiilor conținute în situațiile financiare …………………………………………… 23
2.4.3. Modalități de perfecționare a conținutului situațiilor financiare ………………………………………….. 24
2.5. Utilizatorii informației contabile și necesitățile lor de informare ………………………………………. 24
2.6. Caracteristicile calitative ale informației oferite de situațiile financiare ………………………………. 26
2.7. Evaluarea elementelor prezentate în situațiile financiare …………………………………………………… 27
CAPITOLUL III. PREZENTAREA ȘI COMUNICAREA INFORMAȚIEI PRIN SITUAȚIILE
FINANCIARE………………………………………………………………………………………………………………………. 29
3.1. Strategii și modele de comunicare a informației din situațiile financiare …………………………….. 29
3.1.1. Prezentarea poziției financiare ……………………………………………………………………………. 30
3.1.2. Prezentarea performanței financiare ……………………………………………………………………. 31
3

3.1.3. Situația modificării capitalului propriu și necesitatea prezentării rezultatului global …..32
3.1.4. Situația fluxurilor de trezorerie …………………………………………………………………………… 33
3.1.5. Prezentarea politicilor contabile și a notelor explicative ………………………………………… 34
3.2. Lucrări contabile privind întocmirea situațiilor financiare …………………………………………………. 35
3.3. Aprobarea și publicarea situațiilor financiare anuale ………………………………………………………… 37
3.3.1. Auditarea situațiilor financiare anuale …………………………………………………………………. 38
3.3.2. Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale ………………………………. 39
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ – ANALIZA SITUATIILOR ECONOMICO-
FINANCIARE LA TM MARCHIORI TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. …………………………… 41
4.1. Prezentare general ă ……………………………………………………………………………………………………… 41
4.2. Indicatorii de structur ă………………………………………………………………………………………………….. 42
4.2.1. Indicatorii de structur ă ai activului……………………………………………………………………… 42
4.2.2. Indicatorii de structur ă ai pasivului (structura surselor de finan țare)………………………..46
4.2.3. Patrimonul net (situa ția netă)……………………………………………………………………………… 49
4.3. Indicatorii de lichiditate și indicatorii de solvabilitate ………………………………………………………. 50
4.4. Indicatorii echilibrului financiar …………………………………………………………………………………….. 52
4.5. Analiza structurii cifrei de afaceri ………………………………………………………………………………….. 55
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………………. 56
ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………………………. 58
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………… 66
4

INTRODUCERE
Situațiile finaciare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terților
informațiile colectate și prelucrate de sistemul contabil. Acestea mai sunt cunoscute și sub denumirile
de conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanț contabil. Se numesc anuale deoarece
aceste informații de sinteză sunt publicate, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, care durează, de
cele mai multe ori, un an.
Însă, adesea, utilizatorii solicită date privind performanțele întreprinderii și la intervale mai mici
de timp. Astfel, sunt publicate de către întreprinderi unele informații și la alte intervale: semestrial,
trimestrial sau lunar (în cazul întreprinderilor cotate la bursele importante ale lumii).
Situațiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de sinteză care prezintă
informații cu privirela poziția financiară a unei entități, performanța financiară și situația fluxurilor de
trezorerie, utile în cadrul proceselor decizionale de alocare și de utilizare a resurselor, de obținere și de
distribuire de rezultate. Fiind de interes general, situațiile financiare sunt menite să satisfacă nevoile
comune de informații ale unei game largi de utilizatori, de exemplu, acționari, creditori, salariați și
public.
Conform art. 29 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, la sfârșitul exercițiului,
întreprinderile întocmesc un raport anual ce cuprinde situațiile financiare anuale, raportul
administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și propunerea de
distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Am ales această temă deoarece sunt de părere că importanța elaborării situațiilor financiare este
egală atât pentru cei care le întocmesc, cât și pentru utilizatorii informațiilor financiare.
Lucrarea de față este structurată în patru capitole: Abordări și poziționări privind informarea
prin situațiile sinanciare, Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare,
Prezentarea și comunicarea informației prin situațiile financiare, și Studiu de caz – Analiza situațiilor
economico-financiare la TM MARCHIORI TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L .
Acestea urmează un fir logic și încearcă să cuprindă într-o manieră concisă principalele noțiuni
fundamentale cu privire la tema aleasă.
5

CAPITOLUL I. ABORDĂRI ȘI POZIȚIONĂRI PRIVIND INFORMAREA PRIN
SITUAȚIILE FINANCIARE
1.1. Sistemul informațional al contabilității de gestiune
La modul general, un sistem este un ansamblu de elemente conectate între ele, care formează un
întreg, iar sistemul informațional este definit ca fiind un „ansamblu de procedee și mijloace de
colectare, prelucrare și transmitere a informației necesare procesului de conducere a întreprinderilor,
instituțiilor, ministerelor etc.”1.
Informația este o „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație”2 și
constituie o „reprezentare simbolică asupra unor entități din realitate”3. Aceasta prezintă caracter de
noutate pentru receptori, fiind reprezentată de elemente noi, în raport cu cunoștințele prealabile, ce sunt
cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri: text scris, mesaj vorbit etc.
Informațiile se obțin pe baza datelor, acestea din urmă fiind reprezentate prin diferite cuvinte,
propoziții, cifre, semne, imagini, culori. Suportul material al datelor îl constituie purtătorii de date
(documente, diverse registre, și cei tehnici: benzi, dischete, CD-uri etc.), care au calitatea de a
conservă, stoca și restitui datele.
Volumul de informații aflat în curs de transfer între două entități active din cadrul unui sistem
informațional reprezintă un flux informațional; orice astfel de flux se caracterizează prin direcție, sens
și conținut. Direcția fluxului informațional este reprezentată de canalul informațional, respectiv mediul
de comunicare existent în mod potențial între două stații informaționale, sensul fluxului informațional
indică orientarea lui de la entitatea-sursă către entitatea-receptoare, iar conținutul poate fi reprezentat de
mesaje, indicatori sau documente vehiculate.
Conducerea oricărei unități presupune adoptarea de către echipa managerială a unei multitudini
de decizii, cu privire la activitatea curentă, previzională, de investiții etc.
1 Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, coordonatori, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul
explicativ al limbii române (DEX) , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, pag. 993.
2 Ibidem, pag. 491
3 Colectiv de autori ai Catedrei de Economie și Politici Economice de la Academia de Studii Economice din București, Dicționar de
economie, Editura Economică, București, 1999, pag. 233-234.
6

Pentru luarea de decizii, decidenții au nevoie de informații, cu ajutorul cărora să-și
fundamenteze opțiunea lor. Managementul unității, indiferent de obiectul de activitate, se bazează pe
informații, care după zona de proveniență se împart în informații interne (furnizate din interiorul
unității) și informații externe (colectate din exteriorul unității).
Constituirea și utilizarea resurselor informaționale pot fi considerate la nivel de organizație, de
sector economic, de economie națională, precum și la scară internațională. La nivelul firmelor de
afaceri, resursele informaționale reprezintă o sursă majoră de avantaj concurențial, care devine activă în
funcție de abilitatea cu care aceste resurse sunt gestionate pentru promovarea obiectivelor strategice
urmărite. „În ansamblul unui sistem cu resurse epuizabile, informația, continuu regenerabilă, tinde să
devină resursa cea mai importantă”4.
Pentru ca informația să devină aptă pentru utilizare, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile”5
de autenticitate în reprezentarea realității, exactitate a fixării aspectelor ei cuantificabile și oportunitate
a disponibilizării sale în locul și la momentul cerut.
În funcție de obiectul de reflectare și de destinația atribuită de către utilizatori, informația poate
fi de natură economică, științifică, tehnică, social-politică etc. Dacă mesajul comunicat se referă la
activități economico-financiare atunci avem de-a face cu o informație economică. Aceasta este o
categorie de informații, ce are ca reprezentare agenții economici, procesele și mărimile economice. Se
prezintă, în cea mai mare parte, sub formă unor indicatori cu diferite grade de agregare și sintetizare
(macro, mezo și microeconomic), provenind din surse publice sau private.
Evoluția continuă a mediului de afaceri, nevoia de informație de calitate și la momentul
oportun, dorința de a lua decizii în timp real și bine fundamentate au impus schimbarea modului de
organizare și funcționare a firmelor, soluția posibilă fiind existența unui sistem informațional unitar, ca
bază de date unică și posibilități de prelucrare rapide și adaptabile fiecărui tip de afacere. Se vorbește
despre performanța firmei prin e-management6.
Sistemul informațional economic poate fi definit ca „un ansamblu de resurse umane și de
capital, investite într-o unitate economică, în vederea colectării și prelucrării datelor necesare
4 Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicații, Editura Economică, București,
2003, pag. 12.
5 Idem 3.
6 Popescu, D. Resurse financiare și performanța firmei prin e-management, Tribuna Economică nr. 23/2006
7

producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlului
activităților organizației”.7
La nivelul unei organizații, contabilitatea este cel mai important element al sistemului
informațional, deoarece: cele mai multe decizii la nivel microeconomic sunt luate pe baza informațiilor
furnizate de contabilitate, permite managerilor și utilizatorilor externi de informații să aibă o imagine
asupra întregii organizații, realizează legătura cu celelalte componente ale sistemului informațional al
întreprinderii prin integrarea informațiilor într-o bază de date comună.8
O definiție a contabilității privită ca sistem informațional este dată de Grenier, în maniera
următoare: „Contabilitatea este un sistem informațional care tratează cu metode specifice informația
exprimată în monedă. Ea are un dublu rol: să furnizeze o reprezentare structurată a averii unei entității
economice și să construiască informații care să corespundă nevoilor de gestiune ale diferiților
utilizatori”9
Conceptul de contabilitate este definit în funcție de rolul pe care îl îndeplinește la un moment
dat. Astfel, contabilitatea a pornit de a fi considerată o tehnică de înregistrare a tranzacțiilor comerciale,
fiind apoi un instrument de control și de probă în litigii, continuând prin a fi o bază informațională
pentru gestiunea întreprinderii, pentru ca în prezent să fie văzută ca „un joc social” în care se confruntă
interesele utilizatorilor și producătorilor de informații contabile.
Întreprinderile rentabile care își desfășoară activitatea într-o economie avansată sau în creștere
vor fi un punct de atracție mai mare pentru utilizatorii, respectiv investitorii care doresc să investească.
Pentru aceasta, ei au nevoie de informații utile, care vor fi furnizate de către contabilitate, prin
intermediul sistemului informațional contabil bine pus la punct.
Pentru a sublinia rolul sistemului informațional contabil, punctăm câteva trăsături ale acestuia.
Pe plan economic, eforturile întreprinse și efectele obținute au trăsătură comună: sunt exprimate
pecuniar, ceea ce înseamnă implicit intervenția directă a contabilității. Aceasta apare ca fiind singurul
subsistem care reunește, prin omogenizare, tranzacții disparate și care furnizează reprezentări uniforme
ale fenomenelor observate.
7 Oprea, D., Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura Polirom, Iași, 1999
8 Ibidem
9 Berheci, M., Valorificarea raportărilor financiare, Editura CECCAR, București, 2010
8

Mai mult decât atât, contabilitatea oferă informații pentru următoarele funcții ale
managementului: planificare, control și evaluare.
Pentru realizarea obiectivelor sale întreprinderea acționează într-un mediu complex, care
exercită influențe și constrângeri asupra activității sale. În condițiile concurențiale ale economiei de
piață, complexitatea activităților economice determină creșterea rolului informației economic financiare
în luarea deciziilor. O importanță deosebită o are însă calitatea informației, întrucât de aceasta depinde
calitatea deciziei luate, indiferent de orizontul de timp la care se referă decizia (termen scurt sau termen
lung). Calitatea deciziei este supusă unui set de condiționări complexe, determinante fiind calitatea
informației utilizate, precum și competențele managerial deținute și aplicate de către decidenți.
Informația contabilă este produsul final al contabilității. Acesta nu poate fi decât rezultatul unui
compromis între așteptări și exigențe multiple. Profesorul Mihai Ristea consemna10 următoarele
„acceptată ca o practică socială, contabilitatea se află în situația de a-și trata produsul pe care-l
furnizează ca un compromis între așteptările și exigențele protagoniștilor sociali, între cererea și oferta
de informații contabile”.
Caracterul intern, confidențial, al informațiilor furnizate de contabilitatea de gestiune reprezintă
o recunoaștere a autonomiei decizionale a agenților economici într-o economie de piață concurențială.
„Contabilitatea analitică „mulează” informațiile relativ rigide ale contabilității generale și le adâncește
în funcție de specificul productiv-comercial și de structurare internă al fiecărui agent economic,
argument pentru care organizarea contabilității analitice rămâne atributul exclusiv al unității”.11
În opinia lui Leslie Chadwick, obiectul contabilității de gestiune implică, printre altele12:
ØFurnizarea informațiilor necesare conducerii firmei: informațiile transmise trebuie să fie de
folos conducerii firmei, să dea posibilitatea exercitării unui control eficient asupra activității
acesteia și să ajute conducerea în luarea deciziilor. Contabilitatea managerială este aceea (o
contabilitate organizată) care de mult face viața mai „ușoară” în capitalism, destinată să
servească numai și numai propriilor lor nevoi de informare.13
10 În prefața cărții „Contabilitatea în perspectivă” a lui Michel Capron
11 C. M. Drăgan, Noua contabilitate managerială, Editura „Hercules”, București, 1992, pag. 208.
12 Leslie Chadwick, Contabilitate de gestiune, Editura Humanitas, București, 1999 , pag. 14-17
13 Paul Diaconu, Contabilitate managerială, Editura Economică, București ., 2002, pag. 15
9

ØComunicarea: sistemul de comunicare trebuie să transmită utilizatorilor (managerii și
subalternii lor) informațiile cu claritate, pentru a putea fi înțelese cu ușurință.
ØÎndeplinirea rolului de „portar”: c ompartimentul de gestiune contabilă ocupă un loc important în
cadrul rețelei informaționale a unei întreprinderi, ce îi permite atât comunicarea cu managerii și
subalternii lor (transmiterea și receptarea de informații), cât și cu mediul extern.
ØÎndeplinirea rolului de „servitor”: c ontabilitatea de gestiune trebuie să servească nevoilor
conducerii.
Prin contabilitatea de gestiune persoanele juridice pot obține informații care să asigure o
gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:
Informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care
desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul bunurilor vândute pentru
persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț;
Informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;
Informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor ;
Manageriale privind conducerea activității interne;
Alte informații impuse de realizarea unui management performant.14
În condițiile de concurență ale economiei de piață managerii au nevoie de informații foarte
variate despre evoluția fenomenelor economice din cadrul întreprinderilor pe care le conduc. Iar cea
care poate asigura furnizarea unor astfel de informații este contabilitatea de gestiune, prin sistemul ei
informațional.
Întrucât managerii fiecărei întreprinderi sunt cei care știu de ce informații au nevoie, în legătură
cu ce, cât de detaliate, la ce intervale de timp, în funcție de acestea, ei vor recurge la un mod specific de
organizare a unui sistem informațional al contabilității de gestiune, în vederea satisfacerii propriilor
necesități de informații.
14 Precizări privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, aprobate prin Ordinul M.F.P. nr.
1826/2003, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 23/2004.
10

1.2. Cererea și oferta de informații contabile
Relația dominantă în viața unei întreprinderi este relația între proprietarii acesteia și managerii
ei. Această relație trebuie judecată în contextul modului de guvernanță a întreprinderii. Dacă relația
între administratorii întreprinderii și proprietarii ei este o relație primordială în guvernanța
întreprinderii, nu este mai puțin adevărat că, la nivel internațional, contabilitatea trebuie să răspundă
astăzi necesităților unei game diverse de utilizatori, ofertele ei având un caracter din ce în ce mai social.
Oferta de informații reprezintă ansamblul informațiilor disponibile pentru diferite grupuri de
utilizatori. Aria sa se întinde de la răspunsuri verbale la întrebările acționarilor, cu ocazia întâlnirilor
anuale, până la comunicări scrise, precum rapoartele privind producția fizică și documentele de sinteză.
În plus, fluxurile informaționale ce provin din surse diferite au o intensitate variabilă în timp.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței,
modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu
financiar. Situațiile financiare trebuie să satisfacă necesitățile comune ale utilizatorilor. Totuși, acestea
nu oferă toate informațiile de care au nevoie utilizatorii în ceea ce privește luarea deciziilor, deoarece
„în mare măsură” situațiile financiare relevă efectele trecute și nu oferă, de regulă, informații
nonfinanciare.
De asemenea, pe baza situațiilor financiare, pot fi evaluate rezultatele administrării
întreprinderii, inclusiv modul de gestionare de către manageri a resurselor încredințate. Acei utilizatori
care doresc să evalueze modul de administrare al întreprinderii sau să stabilească responsabilitatea
managerului procedează de această manieră pentru a lua decizii economice care vizează fie opțiunea de
a păstra sau vinde în respectiva întreprindere, fie înlocuirea ori reconfirmarea conducerii acesteia.
Situațiile financiare constituie suportul informațional necesar efectuării analizei financiare
orientată spre formularea unui diagnostic financiar. Diferitele categorii de utilizatori folosesc
informațiile financiare precum și alte informații oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a
întreprinderii, pentru a diagnostica activitatea acesteia, iar pe această bază să-și poată fundamenta
deciziile economice și financiare.
11

1.3. Sistemul informațional contabil
Dezvoltarea ofertei de informații financiare și, implicit, dezvoltarea contabilității, a fost și va
rămâne strict legată de dezvoltarea cererii de informații financiare, venită din partea unor utilizatori ale
căror necesități informaționale depind de mediul economic, politic, juridic, social și cultural în care
acționează. Toți acești factori au determinat dezvoltarea, în timp, a unor sisteme contabile diferite de la
o țară la alta, cu implicații diferite asupra practicii și reglementării contabile. Astfel, regulile de
evaluare și măsurare, modul de contabilizare a unor evenimente sau tranzacții precum și modul de
prezentare a situațiilor financiare pot fi diferite de la o țară la alta, ceea ce constituie un impediment în
calea comunicării financiare . Diferențele dintre sistemele politice și economice ale diferitelor țări se vor
reflecta în diferențele ce apar în legătură cu modul de organizare a economiei, care vor influența, la
rândul lor, obiectivele contabilității.
Ca urmare a creșterii complexității realității economice și a presiunii utilizatorilor în direcția
solicitării de informații contabile, sistemul informațional contabil s-a separat în două subsisteme: un
subsistem care furnizează informații publice și un alt subsistem care oferă informații ce au un caracter
confidențial. Organizarea sistemului informațional contabil, este determinată de factori economici,
politici, precum și de cerințele utilizatorilor.
Obiectivul general al contabilității întreprinderii este de „a asigura înregistrarea cronologică și
sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară,
performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în
relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile
guvernamentale și alți utilizatori”15.
Informațiile furnizate de contabilitate servesc atât necesităților proprii ale întreprinderii, cât și
utilizatorilor externi acesteia. Aceste informații sunt furnizate de o secțiune a contabilității și au statutul
de bun public, dar întreprinderea, pentru fundamentarea deciziilor, are nevoie și de alte informații
considerate bun privat. Este vorba despre dualismul contabil, adică organizarea contabilității pe două
paliere, și anume: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune. Cu privire la acest aspect, legea
contabilității precizează că persoanele care au obligația să organizeze și să conducă contabilitate
15 Legea contabilității nr. 82/24.12.1991 , republicată în M.Of., Partea I, nr.454/18.06.2008, art.2 alin. (1)
12

proprie trebuie să respecte prevederile legii pentru organizarea contabilității financiare, iar
contabilitatea de gestiune poată fi adaptată la specificul activității întreprinse.
Dualismul contabil nu s-a născut mai întâi ca o teorie sau doctrină aplicată ulterior; el a izvorât
din practica întreprinderilor occidentale ca o metodă de separare a informațiilor financiar-contabile ce
nu puteau fi făcute publice, în vederea protejări lor. Ulterior, sistemele contabile dualiste sau îmbogățit
atât conceptual, cât și metodologic, astfel că astăzi asistăm la o adevărată „internaționalizare” a
contabilității și fundamentarea acesteia pe baze conceptuale.
Obiectivul contabilității enunțat anterior vizează, în special contabilitatea financiară. Legea
contabilității nr. 82/1991, modificată nu face nicio completare cu privire la contabilitatea de gestiune,
ceea ce înseamnă că obiectivul acesteia este: calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor și a
rentabilității produselor, lucrărilor și serviciilor executate; întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli,
pe feluri de activități; urmărirea și controlul executării acestora în scopul cunoașterii rezultatelor și
furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unității patrimoniale.16
1.4. Poziționări privind situațiile financiare, conturi anuale și/sau
documente de sinteză
Precizările referitoare la prezentarea informațiilor privind activitatea unei societăți vizează
situațiile financiare generale ale tuturor societăților (comerciale sau industriale, private sau publice),
atât situațiile individuale, cât și consolidate.
Pe lângă setul de bază care trebuie să formeze situațiile financiare în viziunea IASC, pot fi
incluse și alte materiale și informații suplimentare care să vină în completare, referitoare, spre exemplu,
la segmentele industriale și geografice sau la prezentarea efectelor variației prețurilor. Trebuie precizat
faptul că situațiile financiare nu includ rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, discuțiile și
analizele conducerii și elementele similare. Acestea vin să întregească cadrul de raportare, fiind
considerate completări la situațiile financiare.
16 Berheci, M., Valorificarea raportărilor financiare, Editura CECCAR, București, 2010
13

1.4.1. Prezentarea și utilizarea situațiilor financiare
“În viziunea IASC «Prezentarea situațiilor financiare», un set complet de situații financiare
cuprinde: o situație a poziției financiare de la sfârșitul perioadei (bilanțul); o situație a rezultatului
global al perioadei; o situație a variației capitalurilor proprii în cursul perioadei; o situație a fluxurilor
de trezorerie ale perioadei; notele, care conțin un rezumat al principalelor politici contabile și alte
informații explicative; o situație a poziției financiare de la începutul primei perioade pentru care se
prezintă informații comparative, atunci când o entitate aplică retroactiv o politică contabilă sau
efectuează o retratare retroactivă a elementelor din situațiile financiare sau procedează la o reclasificare
a elementelor din situațiile financiare.”
Situațiile financiare reprezintă doar o parte a întregului, doar o secțiune a Raportului financiar
care descrie activitatea societății, denumit în standarde Raport Anual.
Standardul nu abordează informații prezentate în afara situațiilor financiare. Totuși, considerăm
că acolo unde informațiile financiare prezentate în afara situațiilor financiare, cum ar fi într-un raport
anual sau în situații prezentate în vederea înregistrării în cazul diverselor autorități, respectivele
informații trebuie prezentate astfel încât să fie în concordanță cu cele incluse în situațiile financiare.
Pentru a fi oportune, este necesar că situațiile financiare să fie prezentate cel puțin anual.
Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară,
performanța și fluxurile de numerar ale unei societăți, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea
deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor
încredințate conducerii întreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă
informații despre: activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și
pierderile și fluxurile de numerar ale societăți. Aceste informații, împreună cu alte informații din notele
la situațiile financiare, ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale societății și, în
special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalentelor de numerar.
Utilizatorii evaluează aceste rezultate pentru a putea lua decizii economice referitoare la
achiziționarea sau vânzarea participațiilor acestora în respectiva societate sau la numirea sau înlocuirea
unor membri ai conducerii.
De asemenea, se stabilește și obiectivul situațiilor financiare, ca fiind acela de a furniza
informații despre: poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei societăți.
14

Informațiile privind poziția financiară vizează:
Resursele economice pe care le controlează și care sunt utile pentru anticiparea
capacității societății de a genera fluxuri monetare în viitor;
Structura de finanțare, care este utilă pentru a anticipa nevoile viitoare de credite și
posibilitatea obținerii acestor credite;
Modul de repartizare a profiturilor și fluxurilor viitoare de trezorerie, lichiditatea și
solvabilitatea societățiiși capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își
desfășoară activitatea.
15

CAPITOLUL II. CADRUL GENERAL PENTRU ÎNTOCMIREA ȘI
PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE
2.1. Impactul normalizării și reglementării asupra formei și ofertei de
informații contabile
Norma contabilă este o regulă precisă de evaluare, înregistrare, clasificare și prezentare a
informației contabile, elaborată în vederea rezolvării unei probleme repetitive, rezultată dintr-o alegere
rațională, colectivă, în cadrul unui organism de reglementare contabilă profesional și/său public.
Normele sunt reguli, respectiv dispoziții obligatorii fixate prin lege sau prin uz care impun o anumită
ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. Normele contabile impun un limbaj comun pe
baza căruia se asigură comparabilitatea, comunicarea și înțelegerea informației contabile. Planul
Contabil general Francez consideră că norma contabilă provine din reguli legislative, dispoziții
reglementări sau jurisprudență deci din surse de drept contabil.
Din punct de vedere doctrinar, în elaborarea, normelor contabile s-au conturat două tipuri de
școli:
Cea care preconizează un demers conceptual sau deductiv, unde conceptele și principiile
sunt determinate de un raționament urmând să se regăsească în regulile, metodele și
procedurile ce trebuie puse în practică;
Cea pragmatică sau inductivă, care pleacă de la tradiție sau experiențe pentru a formula
și determină norme.
Nevoia de armonizare și uniformitate în contabilitate impune normalizarea sa, astfel
materializându-se obiectivele, conceptele, metodele și regulile privind producția și utilizarea
informației contabile.
Normalizarea reprezintă procesul de aplicare deliberată a normelor de contabilitate pentru
soluționarea corectă a problemelor privind producția și utilizarea informației contabile; aceasta are ca
obiectiv definirea de principii, reguli și norme generale, bazate pe utilizatori, asigurând înțelegerea
informațiilor contabile în timp și spațiu, definirea legăturilor precise între nevoile de gestiune specifice
16

fiecărei întreprinderi, legislație și contabilitate națională. Jean François Casta17 definește normalizarea
contabilă ca fiind procesul prin care se armonizează prezentarea documentelor de sinteză, metodele
contabile și terminologia.
Obiectivele normalizării sunt:
Determinarea unei terminologii și a principiilor contabile general admise;
Definirea informațiilor deținute în situațiile financiare;
Modul de prezentare (forma) a informațiilor în situațiile financiare;
Elaborarea unui plan de conturi și a unei scheme de contabilizare a diferitelor operații.
Normalizarea contabilității vizează două scopuri principale :
Obținerea de către puterea publică a unei informări omogene referitoare la întreprinderi;
Utilizarea informației contabile de către utilizatorii din afara întreprinderii, în special în
ceea ce privește comparațiile în timp și spațiu (între întreprinderi).
Se consideră că există 2 mari sisteme aplicate în practică:
normalizare rigidă, tip „plan contabil” obligatoriu , în care „ceea ce nu este permis
este interzis”, sistem care răspunde nevoilor de informare pentru economii centralizate;
normalizare flexibilă , bazate pe anumite „repere” contabile, unde se permite cam orice
atâta timp cât nu intra în conflict cu legea.
O contabilitate normalizată permite:
Întreprinderii să înregistreze în mod sistematic toate evenimentele, operațiile și situațiile
car au loc în timp și să le formalizeze în situațiile financiare;
Obținerea unor informații comparabile în timp și spațiu pe baza căreia se apreciază
tendințele și evoluția unei întreprinderi de la o perioadă la alta și, în raport cu alte
întreprinderi;
Obținerea unor informații previzionate care le oferă utilizatorilor posibilitatea să facă
previziuni și estimări cu privire la evoluția întreprinderii;
Tuturor celor interesați de întreprindere (acționari, creditori, investitori, stat, salariați,
furnizori, clienți, etc.) să dispună periodic de diverse informații formalizate în diverse
17 A. Ștefănescu, Performanta financiară a întreprinderii între realitate și creativitate , Ed. Economică, București, 2005
17

forme și suporturi de comunicare, în special situații financiare anuale, care să îi ajute în
fundamentarea deciziilor;
Fixarea unor caracteristici calitative informației contabile și aprecierea utilității
informației în funcție de aceste criterii.
Reglementările contabile semnifică totalitatea normelor contabile impuse în mod obligatoriu
prin lege sau altă normă juridică.
Armonizarea contabilă exprimă procesul de corelare, contabilizare și standardizare a
componentelor cadrului conceptual al contabilității, fiind definită ca un proces politic care vizează să
reducă diferențele între practicile contabile care se aplică în lume, astfel încât să crească
compatibilitatea și comparabilitatea lor.
2.2. Situațiile financiare în contextul convergențelor contabile internaționale
Fiecare entitate economică are obligația să întocmească situații financiare anuale, care trebuie
să cuprindă:
bilanțul;
contul de profit și pierdere;
situația modificărilor capitalului propriu;
situația fluxurilor de trezorerie;
politici contabile și note explicative.
Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței,
modificărilor capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu
financiar.
Spre deosebire de bilanț, contul rezultat (Profit și pierdere) traduce activitatea întreprinderii în
termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri
(fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca și cheltuieli (fluxul de ieșiri).
Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile
exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).
18

Situația modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată a
situațiilor financiare, care să evidențieze:
Profitul net sau pierderea netă a perioadei;
Fiecare element de venit și cheltuială, câștig sau pierdere care, așa cum este cerut de un
standard, este recunoscut direct în capitalul propriu și efectul cumulativ al modificărilor
politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale.
În plus entitățile economice trebuie să prezinte fie în situația modificărilor capitalului propriu,
fie în notele explicative:
Tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuțiile către aceștia;
Soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei și la data
bilanțului și modificările pe parcursul perioadei; și
O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul
și la sfârșitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Situația fluxurilor de trezorerie reflectă creșterea sau descreșterea netă a mijloacelor bănești
în cursul unui exercițiu financiar. Principalul obiectiv este de a reflecta influența activităților de
exploatare, de investiții și de finanțare asupra mijloacelor bănești ale unei entități pe parcursul unui
exercițiu financiar.
Notele explicative la situațiile financiare conțin informații suplimentare, relevante pentru
necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative
trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de
profit și pierdere, situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilor capitalului propriu trebuie
să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.
Situațiile financiare ale unei entități economice reprezintă cel mai important mijloc, prin care
informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, companiile își publică
situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către cititorul interesat.
2.2.1. Aria de aplicabilitate și moneda de raportare a situațiilor financiare
Contabilitatea și raportările financiare se realizează în limba română și se exprimă valoric în
moneda națională (RON). Operațiunile exprimate în valută se înregistrează în contabilitate, atât în
19

monedă națională, cât și în valută. Pentru necesitățile proprii de informare, companiile pot opta pentru
întocmirea situațiilor financiare anuale și în altă monedă. În aceste situații, cursul utilizat pentru
conversia în moneda națională este cel comunicat de BNR, valabil la data intocmirii bilanțului,
menționându-se nivelul acestuia în notele explicative.
Persoanele juridice (denumite în continuare entități) care au obligația aplicării reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene sunt: societățile comerciale (SNC, CCS, CCA, SA și SRL);
societățile/companiile naționale; regiile autonome; institutele naționale de cercetare-dezvoltare;
societățile cooperatiste și alte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare,
funcționează pe principiul S.C; subunități fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care
aparțin entităților cu sediul sau domiciliul în România; sediile permanente din România care aparțin
unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.
2.2.2. Situațiile financiare constituie un tot unitar
Responsabilitatea întocmirii situațiilor financiare anuale în conformitate cu reglementările
contabile, conforme cu directivele europene (a IV-a și a-VII-a) revine conducerii entității și este
comunicată printr-o declarație scrisă atașată acestora.
Situațiile financiare se elaborează ținând cont de două concepte de bază:
Contabilitatea de angajament
Principiul continuității activității
Sistemul contabil românesc funcționează având la bază principiile: continuitatea activității;
permanența metodelor; prudența; independența exercițiului; intangibilitatea bilanțului; necompensarea;
prevalența economicului asupra juridicului; evaluarea separată; importanța relativă – determinarea
pragului de semnificație.
Situațiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entități grupate pe categorii de
informații conform caracteristicilor economice denumite generic “structurile situațiilor financiare” care
sunt direct legate de evaluarea poziției financiare (activele, datoriile și capitalul propriu) și a
performanței (veniturile și cheltuielile).
20

2.3. Teorii contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare
De mai mult de jumătate de mileniu, contabilitatea operează sub spectrul principiului partidei
duble. Cu toate acestea, abia în secolul al XIX-lea, grație marilor întreprinderi industriale și comerciale,
începe să se analizeze și să se măsoare periodic patrimoniul, cu ajutorul bilanțului, și rezultatul, cu
ajutorul contului de profit și pierdere. Într-o formulă generală, care nu poate să fie decât una
simplificatoare, bilanțul a fost și este considerat un document de sinteză ce permite să se cunoască, la
un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoană fizică sau juridică. O astfel de formulă consacră
patrimoniul ca ansamblul drepturilor și obligațiilor acestui comerciant. De asemenea, bilanțul a
fost, și mai este încă, recunoscut ca un instrument static. Abordării statice a bilanțului i s-a opus, o dată
cu opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz, 1920), o abordare
diametral opusă, cea dinamică. El a constatat că este mult mai important pentru managerii întreprinderii
să măsoare sănătatea acesteia decât să cunoască valoarea intrinsecă a elementelor care compun cele
două părți ale bilanțului, activul și pasivul.18
Admirator al lui Schmalenbach, Jacques Richard contrapune contabilității care, pentru a
construi bilanțul, nu reține decât valorile corespunzătoare lichidării întreprinderii, altfel spus o
contabilitate statică, care ține cont de valorile în mișcare, independent de ce se întâmplă cu ele în caz de
lichidare a întreprinderii, adică o contabilitate dinamică. Lucrarea „Bilanțul dinamic” a generat un alt
mod de a gândi contabilitatea. Este posibil ca multe din ideile lui Schmalenbach să se fi constituit în
puncte de plecare pentru reflecții ulterioare. În definiția dată astăzi elementelor reprezentând activul
bilanțier, în cadrele contabile conceptuale ale țărilor anglo-saxone și în cel internațional, este prezentă
sintagma „resurse… susceptibile să genereze avantaje economice viitoare” („posturi în suspensie că
forțe ce concură la formarea rezultatului”, pentru Schmalenbach).
Schema cont a fost opțiunea sistemului contabil românesc, în prima etapă a reformei (1994-
2000), sub inspirație și consiliere franceză. Schemă a generat un model de bilanț cu o structură a
activelor după destinația lor, iar a pasivelor, după originea lor.
18 Ionașcu I., Dinamica doctrinelor contabile contemporane , Ed. Economică, București, 2003
21

Printr-o regrupare a posturilor bilanțiere după funcțiile întreprinderii, se poate ajunge la o
abordare de tip funcțional:
Fig. 2.1. Prezentarea funcțională a bilanțului
Schema descrisă de articolul 10 al Directivei a IV-a, care prezintă bilanțul sub o formă listă,
permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii întreprinderii și facilitează
analizele de tip solvabilitate-lichiditate.
Modelul inspirat și dezvoltat din schema articolului 10 al directivei a fost utilizat cu succes de
întreprinderile britanice. Prin consilierea experților scoțieni, în urma aplicării Ordinului Ministrului
Finanțelor Publice 94, din 2001, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, țara
noastră adoptă bilanțul listă pentru întreprinderile care au parcurs în acești ani (2001- 2005) a doua
etapă a reformei contabile.
A treia grupă de abordări privind bilanțul sunt de sorginte anglo-saxonă. Într-o astfel de viziune
sunt excluse judecățile patrimoniale. Și aceasta nu numai pentru faptul că, în contabilitățile anglo-
saxone, domină principiul prevalenței economicului asupra juridicului, dar și pentru modul în care sunt
definite elementele care compun situațiile financiare. În mod concret, prin intermediul referențialului
contabil internațional, vom vedea că cele trei elemente care compun bilanțul (activele, datoriile și
capitalurile proprii) și cele două elemente care compun contul de profit și pierdere (cheltuielile și
veniturile), exclud acceptarea abordării de tip patrimonialist.
22

2.4. Obiectivul situațiilor financiare
Stabilirea unor obiective pentru situațiile financiare depinde de o multitudine de factori și, în
plus, nu există un set universal de obiective valabil pentru toate întreprinderile, oricare ar fi sistemul
contabil adoptat. Reglementările contabile naționale prevăd că situațiile financiare trebuie să ofere o
imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la
activitatea desfășurată. Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unor prevederi contabile devine contrară
mențiunii de mai sus, atunci trebuie să se facă abatere de la acele prevederi în vederea oferirii unei
imagini fidele [OMF nr.1752/2005, 11].
2.4.1. Obiectivele situațiilor financiare
Obiectivele situațiilor financiare sunt influențate de conflictele de interese care apar pe piața
informației contabile, situațiile financiare fiind rezultatul interacțiunii a trei grupuri: firmele, utilizatorii
și profesia contabilă. Grupul reprezentat de firme este subiectul informării financiare și, totodată, cel
care permite să se întocmească situații financiare cu un anumit grad de relevanță. Utilizatorii sunt cei
care solicită informațiile și, în mod cert, influențează producția de informații contabile. Profesia
contabilă are ca rol să amelioreze conținutul situațiilor financiare. Interacțiunea dintre cele trei grupuri
poate fi prezentată schematic ca în figură de mai jos.19
Fig. 2.2. Conflictele de interese între firme, utilizatori și profesie
19 Feleaga N., Malciu L., Provocările contabilității internaționale la cumpăna dintre milenii. Ed. Economică, București, 2004
23

După cum se poate observa, există o zonă comună pentru toate grupurile interesate.
Informațiile cuprinse în această zonă sunt divulgate de firme cu acordul profesiei contabile și
satisfac nevoile utilizatorilor. Celelalte zone reflectă conflictele de interese care pot să apară. În jurul
acestor conflicte s-au conturat trei abordări cu privire la obiectivele situațiilor financiare.
Prima abordare are ca subiect central firmă și informațiile pe care aceasta dorește să le divulge.
Dacă analizăm diagrama de mai sus, aceasta înseamnă că cercul F este fix, iar cercurile P și U se
modifică în raport cu F.
A doua abordare consideră că cercul P este fix și celelalte se modifică în raport cu acesta, adică
profesia contabilă este cea care garantează volumul și calitatea informațiilor furnizate utilizatorilor de
către firme.
A treia abordare, și poate cea mai importantă, vizează menținerea constantă a cercului U și
„mișcarea” celorlalte în raport cu acesta. În opinia noastră, considerăm că prezintă o semnificație aparte
această abordare, deoarece pune pe primul plan cererea de informații venită din partea utilizatorilor și,
în funcție de aceasta, orientează oferta de informații contabile.
Dincolo de aceste aspecte, trebuie să menționăm că obiectivele situațiilor financiare depind și
de sistemul contabil adoptat de o țară sau alta. Astfel, sistemul anglo-saxon de contabilitate situează pe
o poziție centrală investitorul în formularea obiectivelor situațiilor financiare, în timp ce, în sistemul
contabil continental, obiectivul situațiilor financiare este formulat de o manieră foarte generală:
furnizarea unei imagini fidele. În plus, apar diferențe în formularea obiectivelor situațiilor financiare și
dacă avem în vedere diferite categorii de întreprinderi: întreprinderi mici și mijlocii, întreprinderi mari
sau grupuri de întreprinderi.
2.4.2. Limitele informațiilor conținute în situațiile financiare
Deși s-a îmbunătățit conținutul situațiilor financiare, ca set de documente contabile, în sensul că
acestea cuprind (pentru unele întreprinderi) și un tablou al fluxurilor de trezorerie și o situație a
modificărilor capitalurilor proprii, totuși nu putem afirma că aceasta este componenta optimă a setului
de situații financiare. Apoi, utilitatea informațiilor cuprinse în situațiile financiare face trimitere, mai
ales, la calitatea acestora, și nu doar la cantitatea lor. Cert este că situațiile financiare sunt rezultatul
interacțiunii a trei părți: firmele, ca subiecți ale căror activități fac obiectul informării financiare,
24

utilizatorii de informații contabile și profesioniștii contabili sau profesia contabilă, în general. Dintre
toate aceste părți, rolul de îmbunătățire a conținutului situațiilor financiare și de ameliorare a
credibilității informațiilor contabile este atribuit profesiei contabile. Chiar dacă firmele ar fi tentate să
facă publice doar anumite informații, decizia în această privință este condiționată de așteptările
utilizatorilor de informații contabile. Aceștia trebuie să poată determina, pe baza informațiilor primite,
indicatorii care se referă la profitabilitatea, lichiditatea și solvabilitatea firmei.
2.4.3. Modalități de perfecționare a conținutului situațiilor financiare
Cu toate aceste limite, totuși, informațiile cuprinse în situațiile financiare sunt cele care
fundamentează deciziile economice ale utilizatorilor. În plus, acestea mai pot fi îmbunătățite sau
ameliorate în vederea creșterii credibilității lor.
În primul rând, este absolut necesar ca utilizatorii informațiilor contabile să beneficieze și de
informații previzionale, având în vedere că informațiile conținute în situațiile financiare se referă la
trecut, iar deciziile utilizatorilor au în vedere viitorul. Informațiile previzionale pot fi prezentate sub
forma bugetelor sau a previziunilor. Prin bugetare, firma își planifică activitatea, iar previziunile se
referă la estimările pe care le face firma vizavi de ceea ce este cel mai probabil să aibă loc.
2.5. Utilizatorii informației contabile și necesitățile lor de informare
Relația dominantă în viața unei întreprinderi este relația între proprietarii acesteia și managerii
ei. Această relație trebuie judecată în contextul modului de guvernantă a întreprinderii.
Dacă relația între administratorii întreprinderii și proprietarii ei este o relație primordială în
guvernanta întreprinderii, nu este mai puțin adevărat că, la nivel internațional, contabilitatea trebuie să
răspundă astăzi necesităților unei game diverse de utilizatori, ofertele ei având un caracter din ce în ce
mai social.
Utilizatorii interni sunt reprezentați de manageri. Ei apelează la informațiile contabile care
reflectă operațiile de exploatare, de investiții, de finanțare și de gestiune a trezoreriei, pentru
fundamentarea și luarea deciziilor lor. În acest sens, ei folosesc atât informații generate de
contabilitatea curentă cât și pe cele prezentate în situațiile financiare anuale sau trimestriale, ca produse
25

finale ale contabilității. În condițiile internaționalizării contabilității românești, lor le revine un rol
major în alegerile contabile: definirea opțiunilor privind politicile contabile cele mai adecvate
întreprinderii, în vederea reflectării realității economice. Mandatați de proprietari să gestioneze averea
și activitatea întreprinderii, managerii dispun de datele furnizate de contabilitatea financiară, dar și de
cele aferente contabilității de gestiune (care le sunt destinate în exclusivitate).
Utilizatorii externi sunt reprezentați de finanțatorii întreprinderii, partenerii ei comerciali,
partenerii sociali, puterea publică și alți utilizatori externi.
Finanțatorii sunt utilizatorii care, potențial sau efectiv, pun la dispoziția întreprinderii resursele
necesare desfășurării activităților sale. În funcție de modalitatea de finanțare, în contextul diferitelor
tipuri de întreprinderi, vom întâlni:
Finanțatori bursieri, dacă întreprinderile sunt cotate pe piața financiară;
Finanțatori bancari, dacă întreprinderile își procură resursele externe prin recursul la
împrumuturile bancare;
Puterea publică, în calitatea ei de investitor în regiile autonome și în întreprinderile de
interes național;
Alte categorii de finanțatori (de exemplu, finanțarea prin încheierea și derularea de
contracte de locație-finanțare, numite și contracte de leasing financiar).
Nu trebuie neglijat faptul că o întreprindere cu o soliditate financiară asigurată duce o politică
de echilibru între recursul la sursele externe de finanțare (enunțate mai sus) și generarea de surse
proprii (calea autofinanțării, prin amortizarea diferitelor componente de activ imobilizat și prin
repartizarea unei cote reprezentative din profit pentru constituirea de rezerve).
În consecință, finanțatorii sunt reprezentați de investitori, creditori (în special bancari), statul și
agențiile guvernamentale, locatorii (în cadrul contractelor de leasing financiar) etc. În conformitate cu
reglementarea contabilă internațională, utilizatorii externi de informații, definiți în cadrul proceselor și
operațiilor de finanțare, sunt investitorii și creditorii.
Managerii și nevoia de fundamentare a deciziei în cazul întreprinderilor mici, managerul
coincide, de regulă, cu proprietarul. În celelalte întreprinderi, însă, acționarii fiind numeroși, ei nu se
pot implica direct în activitatea cotidiană și deleagă autoritatea conducerii unui grup de manageri.
26

Nevoile informaționale ale managerilor sunt acoperite, în principal, prin rapoarte care nu sunt
publicate altor categorii de utilizatori.
Aceste rapoarte sunt întocmite, de regulă, atât pe baza informațiilor din contabilitatea de
gestiune cât și pe baza informațiilor din contabilitatea financiară. Natura lor variază de la o
întreprindere la alta, în funcție de tipul de activitate. De exemplu, managerul unei mari suprafețe
comerciale poate cere informații despre profitabilitatea fiecărui departament, în timp ce managerul unei
întreprinderi de producție va fi interesat de profitabilitatea fiecărui produs. Cu cât activitatea societății
este mai complexă și mai diversă, cu atât managerii au nevoie de mai multe informații. De exemplu,
proprietarul-manager al unui garaj mecanic din mediul rural poate ține minte toate informațiile care îi
sunt necesare pentru desfășurarea activității zilnice. Acest lucru este posibil deoarece întreprinderea
este mică și proprietarul manager, fiind implicat în desfășurarea activității, poate să întreprindă orice
acțiune necesară.
2.6. Caracteristicile calitative ale informației oferite de situațiile financiare
Inteligibilitatea reprezintă calitatea informațiilor de a fi ușor înțelese de utilizatori, în vederea
atingerii cu ușurință a scopurilor pentru care se apelează la aceste informații.
Relevanța se pune în evidență atunci când informațiile influențează deciziile economice,
contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori confirmând
sau corectând evaluările anterioare. Relevanța informației este influențată de natură să și de pragul de
semnificație. O informație devine semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată ar putea
influența sensul unei decizii.
Credibilitatea unei informații asigură utilizatorii că nu se expun riscurilor apelând la informații
care conțin erori semnificative și care sunt părtinitoare, oferindu-le acestora siguranță în folosirea lor.
Pentru a fi credibilă, informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și operațiunile descrise.
Prevalența economicului asupra juridicului presupune prezentarea tranzacțiilor și
operațiunilor în concordanță cu realitatea economică și nu în exclusivitate cu forma lor juridică.
Neutralitatea informației presupune eliminarea oricăror forme de influență care ar determina
un rezultat său obiectiv predeterminat.
27

Prudența presupune luarea în considerare a unui grad de precauție în exercitarea
raționamentelor necesare cu ocazia estimărilor unor evenimente în condiții de incertitudine, pentru ca
elementele de activ și pasiv să nu fie supraevaluate sau subevaluate, după caz.
Integralitatea presupune o informație completă, în limitele rezonabile ale pragului de
semnificație și ale costului obținerii ei.
Limitele privind informația relevantă și credibilă sunt determinate de:
Oportunitate – prezentarea informațiilor cu întârzieri majore conduce la pierderea relevanței;
Raportul cost-beneficiu , presupune că beneficiile aduse de furnizarea unor noi informații
contabile trebuie aș fie mai mari decât costul legat de acestea.
Echilibrul între caracteristicile calitative. Importanța relativă a caracteristicilor în diferite
cazuri ține de domeniul raționamentului profesional.
Comparabilitatea presupune posibilitatea de analiză pe baza informațiilor furnizate de
situațiile financiare în raport de evoluția în timp a activității (rol determinant avându-l principiul
permanenței metodelor) precum și compararea cu situațiile financiare ale diverselor entități de același
tip (în subramură sau ramură de activitate) pentru a evalua corect poziția financiară, performanțele și
modificările acestora.
2.7. Evaluarea elementelor prezentate în situațiile financiare
Recunoașterea (încorporarea în situațiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor și
veniturilor este pusă în evidență prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.
Evaluarea este procesul de determinare a valorii bănești la care posturile din situațiile financiare
urmează să fie recunoscute și înscrise în bilanț și contul de rezultate20.
Cadrul general IASB pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare formulează modelul
contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a capitalului financiar nominal.
Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când: este posibil ca aceasta să aducă
întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora; costul său să fie
evaluat în mod credibil. Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor
evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare. Datoriile reprezintă obligații
20 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, București, 2005, pag. 26.
28

actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să
rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.
Criteriile cumulative pentru recunoașterea datoriilor sunt: probabilitatea unei ieșiri de resurse,
purtătoare de beneficii economice; evaluarea să se poată facă în mod credibil.
Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele
întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii reprezintă diferența
dintre activele totale și datoriile totale, fiind indicatorul esențial pe care bilanțul, în formatul actual,
trebuie să-l reprezinte.
Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, respectiv creșteri
de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât
aporturile la capital. Trebuie făcută distincția dintre venituri și câștig, deși ambele se regăsesc în contul
de profit și pierdere. Astfel noțiunea de câștig implică un rezultat net favorabil dintr-o tranzacție, ca
urmare a compensării efectelor (sumelor de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul
bunului).
În conformitate OMFP nr.3055/2016 se disting trei momente de evaluare a elementelor
patrimoniale21:
Evaluarea la data intrării în entitate;
Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț;
Evaluare la data ieșirii din entitate.
La data intrării în entitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de
intrare, care se stabilește astfel:
La cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
La cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;
La valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social; la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate
plus la inventariere.
21 Ordinul ministrului finanțelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr.
766 din 10.11.2009, punctul 49.
29

CAPITOLUL III. PREZENTAREA ȘI COMUNICAREA
INFORMAȚIEI PRIN SITUAȚIILE FINANCIARE
3.1. Strategii și modele de comunicare a informației din situațiile financiare
O caracteristică esențială a unei contabilități adaptate unei economii de piață este transparența,
cel puțin a informației contabile care interesează investitorii, creditorii, partenerii de afaceri. Aceștia
vor să înțeleagă situațiile financiare, iar pentru aceasta ar trebui să știe cum au fost construite. Chiar
președintele IASC, Stig Enevoldsen, menționa în 2000, la Berlin, într-o prezentare a acestuia privind
perspectivele organismului de normalizare, că „transparența reprezintă problema cea mai importantă a
noului mileniu când este vorba despre raportarea financiară”22.
Strategia comunicării informației contabile trebuie să explice atât cantitatea, cât și calitatea
informațiilor difuzate. Strategia de comunicare trebuie să vizeze prezervarea la maximum a intereselor
întreprinderii și poate fi o strategie ofensivă, de constrângere a celor interesați, astfel încât să-și atingă
obiectivele sau o strategie defensivă, care urmărește detașarea de cerințele mediului, adoptându-se o
anumită marjă de libertate.
Prezentarea informațiilor în situațiile financiare depinde și de modalitățile de finanțare a
întreprinderii. Astfel, în cazul finanțării prin îndatorare, informațiile prezentate sunt mai succinte, în
timp ce atunci când compania recurge la finanțarea prin atragerea capitalurilor de pe piețele financiare,
informațiile de furnizat trebuie să fie cât mai complete, deoarece societăților bursiere solicită acest
lucru. De fapt, aceste modalități de finanțare se înscriu pe linia celor două sisteme contabile
recunoscute la nivel internațional: sistemul continental și sistemul anglo-saxon.
În acest context, prezintă interes aspectele legate de formă, conținutul și modul de prezentare a
documentului oficial de sinteză care va fi dat publicității. Relativ la aceste aspecte, normalizarea
contabilă are loc pe fondul nevoii de universal în contabilitate, complementul său fiind armonizarea
internațională, care se realizează prin Standardele Internaționale de Contabilitate/Standardele
Internaționale de Raportare Financiară elaborate de IASB. Obiectivul adoptării IAS/IFRS constă în
obținerea unei mai bune evaluări a firmei, având ca bază informații transparente și comparabile, dar în
22 Berheci, M., Valorificarea raportărilor financiare, Editura CECCAR, Bucuresti, 2010
30

același timp se urmărește și trecerea de la o viziune juridică la o viziune economică asupra
întreprinderii; nu doar activele aflate în proprietatea unei firme sunt importante, ci și cele utilizate și
deținute în baza unor contracte care contribuie la obținerea rezultatelor acesteia.
3.1.1. Prezentarea poziției financiare
Dintre componentele situațiilor financiare, o importanță semnificativă o prezintă bilanțul, prin
intermediul poziției financiare pe care acesta o redă. Opțiunile de prezentare a bilanțului sunt diverse.
La nivel internațional, organismul de normalizare (IASB) dorește asigurarea compatibilității
situațiilor financiare, astfel că urmărește reducerea numărului de opțiuni în cadrul aceleiași norme, dar
nu-și propune să elaboreze modele speciale și standardizate de prezentare. Prezentarea situațiilor
financiare este norma internațională care tratează aspectele referitoare la formă și conținutul situațiilor
financiare. Această normă nu prescrie formatul de prezentare a bilanțului și nici ordinea elementelor,
doar o listă a acestora, separate, având drept criterii: natura și lichiditatea activelor, funcția activelor în
cadrul entității, precum și natura, mărimea și delimitarea în timp a datoriilor.
La nivel european, Directivele CEE constituie referențiale contabile pentru statele membre în
privința întocmirii situațiilor financiare, respectiv Directiva a IV-a din iulie 1978, în materie de conturi
individuale, și Directiva a VII-a din iunie 1983, în ceea ce privește conturile consolidate. Acestea se
aplică numai societăților comerciale, în timp ce Cadrul Conceptual al IASB se aplică tuturor
întreprinderilor, inclusiv celor care fac parte din sectorul public.
Dacă potrivit IFRS, situațiile financiare trebuie să dea o imagine fidelă a poziției financiare, a
performanțelor și a fluxurilor de trezorerie, în contextul Directivei a IV-a, conturile anuale trebuie să
prezinte o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor unei întreprinderi. În
ultima perioadă, pe fondul nevoii de armonizare contabilă, asistăm la o ajustare a directivelor europene
în spiritul normelor internaționale. În acest sens, în cadrul dispozițiilor generale referitoare la conturile
anuale, se precizează că statele membre pot permite sau cere ca în conturile anuale să fie reflectată
substanța tranzacțiilor sau contractelor încheiate, cu mențiunea că această precizare este valabilă pentru
anumite societăți și/sau pentru conturile consolidate.
Pentru întocmirea bilanțului, Directiva a IV-a prevede două scheme diferite, care pot fi reținute
de statele membre, una sub formă de cont (forma bilaterală a bilanțului) și alta sub formă de listă.
31

Aceste modele sunt valabile pentru conturile individuale. Pentru conturile grupurilor de întreprinderi, la
nivel european, Directiva a VII-a prescrie modele posibile de bilanț.
Reglementările contabile naționale sunt conforme cu directivele europene. Un prim aspect care
diferențiază cele două modele are în vedere capitalul subscris și nevărsat, ca element de creanță. Dacă
Directiva a IV-a lasă posibilitatea înscrierii acestui element fie ca primă rubrică în bilanț, fie ca o
componentă a activului circulant, reglementările naționale au în vedere numai a doua variantă.
3.1.2. Prezentarea performanței financiare
Pe treapta internațională a normalizării contabile, problematica referitoare la contul de profit și
pierdere este tratată de aceeași normă contabilă, respectiv IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare . Dacă
poziția financiară a firmei este redată de bilanț, aspectele referitoare la performanță sunt redate cu
ajutorul contului de profit și pierdere. Norma internațională modificată prezintă lista minimală a
elementelor care trebuie furnizate de această componentă a situațiilor financiare.
La nivel european, referențialul care stă la baza prezentării informațiilor financiare în contul de
profit și pierdere înglobează directivele europene în materie contabilă. Pentru contul de profit și
pierdere, Directiva a IV-a a CEE a prevăzut patru scheme ce pot fi reținute de statele membre, respectiv
sub formă de listă sau de cont, cu cheltuielile grupate după originea sau natura acestora și după
destinația sau funcția lor. Flexibilitatea de care dă dovadă Directivă a IV-a este determinată de
diferențele culturale ale statelor membre și de obiectivele diferitelor entități.
Modelul care a inspirat normalizatorii români imediat după 1990 și care s-a menținut este cel
sub formă de listă, cu clasificarea cheltuielilor după natura lor. În prima etapă a reformei contabilității
românești modelul de cont de rezultate a fost prezentat în Regulamentul de aplicare a Legii
contabilității, fiind un singur model pentru toate întreprinderile, pentru că ulterior să fie separate
reglementările contabile pe categorii de întreprinderi – mari, mici și mijlocii și microîntreprinderi – cu
formate de cont de profit și pierdere, oarecum, diferite.
În varianta românească, modelul preluat este cel de listă, cu clasificarea cheltuielilor după
natura acestora.
32

Sunt considerate elemente extraordinare23 veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau
tranzacții clar diferite de activitățile curente ale entității și care nu se așteaptă să se repete în mod
frecvent. Aceeași reglementare menționează că mai degrabă natura elementului îl face să devină
extraordinar, decât frecvența acestuia. Dacă elementele extraordinare sunt nesemnificative, acestea pot
fi prezentate doar în notele la situațiile financiare. În Regulamentul de aplicare a Legii contabilității
veniturile și cheltuielile erau clasificate pe activități de exploatare, financiare și excepționale, în ultima
categorie fiind incluse activitățile fără caracter repetitiv (de exemplu vânzarea unei imobilizări
corporale) și cele care apar accidental, independent de comportamentul întreprinderii (de exemplu
pierderile provocate de calamități).
3.1.3. Situația modificării capitalului propriu și necesitatea prezentării rezultatului
global
Contul de profit și pierdere le permite utilizatorilor să aprecieze aspectele cu privire la
performanța întreprinderii prin intermediul rezultatului contabil, dar odată cu dezvoltarea afacerilor și
cu expansiunea companiilor multinaționale, investitorii au manifestat interes nu doar pentru rezultatul
contabil, ci și pentru un rezultat global sau economic. Dacă vom căuta sensul cuvântului „profit” vom
vedea că acesta provine din latinescul (proficere) care înseamnă a produce, a face ceva în avans, a
asigura progresul. Activitățile economice sunt cele care contribuie la asigurarea progresului, motiv
pentru care rezultatului i s-a atribuit denumirea de rezultat economic.
Dacă rezultatul contabil se determină ca diferență între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor,
înregistrate ca urmare a respectării principiilor și convențiilor contabile, rezultatul economic reprezintă
diferența între veniturile totale și oportunitățile tuturor factorilor de producție utilizat într-o perioadă de
timp, adică tot ceea ce se constituie în intrări. Astfel spus, în rezultatul global sau economic sunt
cuprinse atât veniturile și cheltuielile, cât și câștigurile și pierderile, care depind mai mult de factorii
externi și care nu pot fi controlate, de regulă de către întreprindere.
În mod concret, situația capitalurilor proprii trebuie să conțină: profitul sau pierderea perioadei,
elementele de venituri și cheltuieli recunoscute direct în capitalurile proprii, efectele modificărilor
politicilor contabile și corecțiile erorilor recunoscute în conformitate cu IAS 8, pentru fiecare
23 O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M.O.F. Partea I,
nr.766/10.11.2009 art.34, alin 2 și 5
33

componentă a capitalurilor proprii. În plus, se vor prezenta, fie în situația capitalurilor proprii, fie în
notele la situațiile financiare, următoarele elemente: valoarea tranzacțiilor cu acționarii, soldul inițial,
modificările din cursul perioadei și șoldul final al rezultatelor reportate, precum și o reconciliere între
valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri vărsate și a fiecărei rezerve la începutul și la sfârșitul
perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.
3.1.4. Situația fluxurilor de trezorerie
Deși contul de rezultate ne oferă o imagine dinamică asupra activității unei întreprinderi, totuși
acesta nu permite obținerea unei viziuni asupra fluxurilor financiare care modifică structura financiară
a întreprinderii sau care modifică trezoreria întreprinderii.
Bernard Colasse face distincție între următoarele categorii de fluxuri:
Fluxuri care au un impact imediat asupra disponibilităților (cumpărări plătite imediat și
vânzări încasate imediat);
Fluxuri care un impact ulterior asupra disponibilităților firmei (vânzări și cumpărări pe
credit);
Fluxuri care nu au impact asupra disponibilităților (de exemplu. Cheltuielile cu
amortizarea generează un flux de diminuare a valorii, dar nu conduc la fluxuri de
lichidități).
Tabloul de finanțare explică variația utilizărilor și resurselor în timp. Utilizările se referă la
orice creștere a unui post de activ (achiziții, creări de bunuri) și la orice diminuare a unui post de
capitaluri proprii sau datorii, iar resursele vizează orice diminuare a unui post de activ (vânzări de
bunuri, diminuări de creanțe) și orice creștere a capitalurilor proprii sau a datoriilor. Modalitatea de
întocmire a tabloului utilizărilor și resurselor constă în compararea post cu post a două bilanțuri
funcționale succesive, în urma căreia se determină variațiile pozitive sau negative suportate de diferite
rubrici din bilanț. Situația acestor variații reprezintă un bilanț diferențial.
Tabloul de finanțare s-a dovedit a fi vulnerabil în confruntarea cu fenomenele inflaționiste tot
mai pregnante și, în special, cu manifestarea tot mai accentuată a economiilor de credit, astfel încât
locul acestuia a fost luat de tabloul fluxurilor de trezorerie.
34

3.1.5. Prezentarea politicilor contabile și a notelor explicative
Informațiile suplimentare cu privire la anumite elemente cuprinse în situațiile financiare sunt
prezentate în secțiunea : politici contabile și note explicative . Această componentă poartă denumirea de
anexă în directivele europene, denumire care a fost folosită și în contabilitatea românească o perioadă
de timp.
În mod concret, notele explicative trebuie să prezinte informații despre reglementările contabile
care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite, precum
și informații suplimentare care nu apar în cadrul celorlalte componente ale situațiilor financiare, dar
care sunt relevante pentru înțelegerea acestora.
Politicile contabile se referă la principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice
aplicate de o entitate la întocmirea situațiilor financiare, iar informațiile prezentate în urma aplicării
acestor politici trebuie să fie relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor și credibile, în
sensul că: reprezintă fidel poziția financiară și performanțele entității, sunt neutre, prudente și complete.
Informațiile referitoare la metodele de evaluare, la metodele utilizate pentru determinarea ajustărilor de
valoare, precum și la bazele de conversie trebuie prezentate cât mai clar în notele explicative. Facem
trimitere la pragul de semnificație și menționăm că fiecare element semnificativ al bilanțului, al
contului de profit și pierdere, al situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilor capitalului
propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care se referă la acel element.
Normele internaționale de contabilitate nu impun o structură standard a anexei, dar recomandă o
anumită ordine a prezentării notelor la situațiile financiare, care să ajute utilizatorii să înțeleagă
situațiile financiare și să le compare cu situațiile financiare ale altor entități, și anume: declarația a
conformității cu IFRS-urile; un rezumat al celor mai semnificative politici contabile aplicate; informații
care stau la baza elementelor prezentate în situațiile financiare; alte prezentări, cum sunt: datoriile
contingente și angajamentele contractuale nerecunoscute, precum și informații nefinanciare referitoare
la obiectivele și politicile gestionării riscului financiar al entității.
În ceea ce privește conținutul anexei, normalizarea acesteia impune ierarhizarea și structurarea
informațiilor într-o asemenea manieră încât să fie respectate criteriile de fiabilitate, inteligibilitate,
relevanță și comparabilitate.
35

Anexa poate fi vectorul unei adevărate strategii de dezinformare ale cărei modalități sunt
numeroase: proliferarea informațiilor nesemnificative, prezentarea incompletă sau omiterea unor
informații importante, prezentări confuze în care se amestecă subtil informațiile importante cu cele mai
puțin importante. De exemplu, atunci când o entitate desfășoară activități substanțial diferite unele de
altele, pe piețe, de asemenea diferite, este necesar că cifra de afaceri să fie defalcată pe segmente de
activitate și pe segmente geografice.
În contabilitatea românească, normalizarea anexei s-a făcut pe paliere diferite, adică
reglementările contabile vizau pe de o parte întreprinderile mari, iar pe de altă parte întreprinderile mici
și mijlocii, conținutul anexei fiind diferit pentru aceste categorii de întreprinderi. Actualmente, odată cu
adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se prezintă o singură variantă a
notelor la situațiile financiare, care trebuie să conțină cel puțin informații despre: active imobilizate;
provizioane; repartizarea profitului; analiza rezultatului din exploatare; situația creanțelor și datoriilor;
principii, politici și metode contabile; participații și surse de finanțare; informații privind salariații și
membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere, exemple de calcul și analiză a
principalilor indicatori economico-financiari; alte informații. Aceste informații sunt structurate și
prezentate în tabele care contribuie la parcurgerea și înțelegerea lor cu ușurință de către utilizatori.
3.2. Lucrări contabile privind întocmirea situațiilor financiare
Pentru centralizarea și agregarea datelor și informațiilor contabile în vederea întocmirii
situațiilor financiare, pe de o parte, și pentru asigurarea reflectării cât mai fidele a situației
patrimoniului, pe de altă parte, se efectuează o serie de lucrări premergătoare, denumite și lucrări
preliminare întocmirii situațiilor financiare ale întreprinderii.
1) Verificarea corectitudinii înregistrărilor în contabilitate are următoarele obiective:
Verificarea consemnării tuturor operațiilor în documente justificative;
Urmărirea ca toate documentele să fie înregistrate în contabilitate;
Urmărirea ca toate înregistrările din contabilitate să fie făcute pe bază de documente
justificative sau note contabile, după caz;
Urmărirea ca toate înscrisurile provenite din relațiile de vânzare-cumpărare și de prestări
servicii trebuie să conțină toate elementele respective (nume, prenume, seria și numărul
36

actului de identitate, adresa completă, suma achitată, impozitele calculate și reținute
conform legii).
2) Verificarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă are drept scop eliminarea
discordanțelor care pot să apară între acestea. Modalitățile concrete de verificare diferă în funcție de
metoda de organizare a evidenței la locurile de păstrare a stocurilor și mijloacelor bănești precum și în
funcție de metoda de inventar aplicată în contabilitate (inventar permanent sau intermitent). Corectarea
eventualelor discordanțe constatate se face prin parcurgerea în ordine inversă a operațiilor de
înregistrare.
3) Întocmirea balanței conturilor înainte de inventariere contribuie atent la centralizarea tuturor
înregistrărilor din contabilitatea curentă, cât și la verificarea acestora. Balanța de verificare oferă
posibilitatea controlului asupra următoarelor aspecte:
Înregistrarea în contabilitatea sistematică a tuturor documentelor justificative, prin
compararea rulajului debitor sau creditor din balanță cu totalul rulajului înregistrat în
registrul jurnal, aceasta constituind o verificare cantitativă a înregistrărilor în
contabilitate;
Concordanța dintre contabilitatea analitică și contabilitatea sintetică, prin întocmirea de
balanțe analitice pentru conturile sintetice, care se dezvoltă în analitic, aceasta fiind o
verificare de concordanță a înregistrărilor în contabilitate;
Analiza soldului fiecărui cont în vederea: clarificării sumelor ce se mențin nejustificate
în șoldul unor conturi din activul și pasivul bilanțului, urmărindu-se achitarea
obligațiilor față de furnizori și creditori, precum și încasarea creanțelor; reflectării prin
conturile de cheltuieli și de venituri a cheltuielilor și veniturilor aferente exercițiului
financiar la care se referă; efectuarea altor regularizări specifice fiecărei întreprinderi,
toate acestea constituind verificări calitative a înregistrărilor.
4) Inventarierea generală a patrimoniului este lucrarea care pune de acord informațiile oferite de
contabilitate cu situație reală de pe teren. Această situație reală se referă atât la mărimea faptică a
elementelor patrimoniale, cât și la actualizarea valorilor la nivelul valorii curente, din operația de
reevaluare. Prin compararea situației faptice cu cea scriptică, înregistrată în contabilitate inventarierea
37

oferă posibilitatea determinării plusurilor și minusurilor de inventar, care apoi trebuie regularizate în
contabilitate.
5) Contabilizarea operațiilor de regularizare se referă la următoarele:
Regularizarea diferențelor de inventar, care constă în înregistrarea plusurilor și
minusurilor stabilite cu ocazia inventarierii;
Regularizarea amortizărilor, care se face prin compararea valorii de inventar, stabilită cu
ocazia inventarierii, cu valoarea rămasă de amortizat, și dacă valoarea de inventar este
mai mică decât cea rămasă, situația se regularizează astfel: prin înregistrare sau
amortisment excepțional, dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă, sau prin
constituirea unui provizion pentru depreciere, dacă diferența este apreciată care
reversibilă.
6) Întocmirea balanței de verificare a conturilor sintetice constituie etapa finală a lucrărilor
pregătitoare de întocmire a situațiilor financiare. Acest document servește atât la verificarea
înregistrărilor în contabilitate, cât și la centralizarea datelor contabile în vederea întocmirii situațiilor
financiare ale întreprinderii.
3.3. Aprobarea și publicarea situațiilor financiare anuale
Consiliul de administrație elaborează pentru fiecare exercițiu financiar un raport, denumit în
continuare Raportul administratorilor, care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și
performanței activităților entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor
riscuri și incertitudini cu care se confruntă.
În înțelesul prezentelor reglementări, controlul intern al entității vizează asigurarea:
Conformității cu legislația în vigoare;
Aplicării deciziilor luate de conducerea entității;
Bunei funcționări a activității interne a entității;
Fiabilității informațiilor financiare;
Eficacității operațiunilor entității;
Utilizării eficiente a resurselor;
Prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate etc.
38

Ca urmare, procedurile de control intern au ca obiectiv:
Pe de o parte, urmărirea înscrierii activității entității și a comportamentului personalului
în cadrul definit de legislația aplicabilă, valorile, normele și regulile interne ale entității;
Pe de altă parte, verificarea dacă informațiile contabile, financiare și de gestiune
comunicate reflectă corect activitatea și situația entității.
În contextul situațiilor financiare anuale consolidate, aria controlului intern contabil și financiar
se referă la societățile cuprinse în consolidare.
Controlul intern se aplică pe tot parcursul operațiunilor desfășurate de entitate, astfel:
A) Anterior realizării operațiunilor, cu ocazia elaborării bugetului, ceea ce va permite, ulterior
realizării operațiunilor, controlul bugetar;
B) În timpul operațiunilor, de exemplu, sub aspectul determinării procentului de realizare fizică
a producției în curs de execuție sau a procentului de rebuturi înregistrate;
C) După finalizarea operațiunilor, caz în care verificarea este destinată, de exemplu, să
analizeze rentabilitatea operațiunilor și să constate existența conformității sau a eventualelor anomalii,
care trebuie corectate.
Scopul controlului intern este să asigure coerența obiectivelor, să identifice factorii cheie de
reușită și să comunice conducătorilor entității, în timp real, informațiile referitoare la performanțe și
perspective. Indiferent de natură sau mărimea entității, eforturile depuse pentru aplicarea unui control
intern satisfăcător sunt legate de aplicarea unor bune practici.
3.3.1. Auditarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale ale entităților se auditează de către una sau mai multe persoane
fizice sau juridice autorizate în condițiile legii.
Auditorii statutari își exprimă un punct de vedere referitor la gradul de conformitate a
Raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul auditorilor statutari cuprinde:
A) o introducere care identifică cel puțin situațiile financiare anuale care fac obiectul auditului
statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
39

B) o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puțin standardele de audit conform
cărora a fost efectuat auditul statutar;
C) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia
situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară și,
după caz, dacă situațiile financiare anuale respectă cerințele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu
rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit,
imposibilitatea exprimării unei opinii;
D) o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenția, printr-un paragraf
distinct, fără că opinia de audit să fie cu rezerve;
E) un punct de vedere privind gradul de conformitate a Raportului administratorilor cu situațiile
financiare anuale pentru același exercițiu financiar.
Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al
auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, și se datează.
3.3.2. Aprobarea, semnarea și publicarea situațiilor financiare anuale
Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în moneda națională.
Situațiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:
Numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;
Calitatea acesteia (director economic, contabil-șef sau altă persoană desemnată prin decizie
scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experților
Contabili și Contabililor Autorizați din România);
Numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Situațiile financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a acționarilor sau asociaților,
potrivit legislației în vigoare, pe baza Raportului administratorilor pentru exercițiul financiar în cauză și
a Raportului de audit semnat de persoană responsabilă sau a Raportului cenzorilor, după caz.
Situațiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu Raportul
administratorilor și Raportul de audit semnat de persoană responsabilă, potrivit legii, sau Raportul
cenzorilor, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.
40

Ori de câte ori situațiile financiare anuale și Raportul administratorilor se publică în întregime,
acestea trebuie să fie reproduse în formă și conținutul pe baza cărora auditorii statutari sau persoanele
care au efectuat verificarea, după caz, și-au întocmit Raportul lor. Acestea trebuie să fie însoțite de
textul complet al Raportului de audit sau al Raportului de verificare, după caz.
Raportul de audit nu se publică, dar se menționează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără
rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de
audit. De asemenea, se menționează dacă Raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora
auditorii statutari atrag atenția printr-un paragraf distinct, fără că opinia de audit să fie cu rezerve.
Împreună cu situațiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului
sau de acoperire a pierderii contabile.
Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele explicative.
41

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ – ANALIZ A SITUAȚIILOR ECONOMICO-
FINANCIARE LA TM MARCHIORI TRASPORTI & LOGISTICA S.R.L.
4.1. Prezentare gene rală
TM MARCHIORI TRASPORTI & LOGISTICA S.R.L., este o societate cu răspundere limitată
înființată în anul 2000, și înregistrată cu numarul de autorizație VI2957390/R la „Albo Nazionale dei
Trasportatori”, CUI IT 02849600248, având capitalul social de 10.000 euro.
Sediul societății a fost și se află situate în localitatea Rossano Veneto, Cod Poștal 36028, Strada
Quartiere Diaz, 16/E, Italia, în căre societatea își desfasoara principalele activități administrative.
În luna martie 2008 se redactează un act adițional la actul constitutiv prin care un asociat
cedează în favoarea asociatului nou venit în firmă 50% din parțile sociale pe care le deține în aceasta.
Actualmente, societatea este reprezentată legal prin domnii Stefano Sgarbossa și Damiano Tadi
Marchiori, în calitate de administratori ai societății.
Structura participării asociaților la constituirea capiatalului social prezentându-se astfel:
– un asociat deține 50% din pãrțile sociale;
– iar celãlalt deține 50% din pãrțile sociale.
În cadrul societății TM MARCHIORI TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. sunt 18 de angajați
dintre care: 4 persoane sunt în cadrul personalului de conducere, iar restul angaja ților sunt 14 de
muncitori.
Evidența contabilă, raportările și întocmirea situa țiilor este ținută de către o societate cu profil
de contabilitate, numită STUDIO MARCHIORI CARLA S.R.L. din Rossano Veneto, Italia.
Obiectul de activitate al societății constă în prestarea de servicii de transport de mărfuri în trafic
intern sau internațional cu mijloace de transport proprii.
Transporturile reprezintă ramura motoare a oricărei economii naționale, deoarece prin
intermediul ei se deplasează toate bunurile materiale realizate în cadrul economiei (materii prime de la
producător la consumator, produse finite de la producător la consumator, etc).
42

4.2. Indicatorii de struct ură
Informațiile oferite de indicatorii de structură ajută la stabilirea și urmărirea evoluției ponderii
diferitelor elemente patrimoniale (de active și de pasiv) și evidențiază relațiile existente în acestea.
Există două categorii de indicatori de structură și anume:
indicatori de structură ai activului;
indicatori de structură ai pasivului.
Metoda folosită pentru determinarea acestor indicatori este metoda ratelor.
Errore: sorgente del riferimento non trovata 4.2.1. Indicatorii de structur ă ai activului
Valoarea ratelor de structură este influențată de caracteristicile tehnice,e conomice și juridice
ale activității entității.
Principalii indicatori de structură ai activului calculați în cadrul TM MARCHIORI
TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. pentru anii 2014, 2015, 2016, 2017 sunt:
A. Rata activelor imobilizate (R AI):
R24AI = TAAI100 unde: AI-active imobilizate, TA-total active
2014: RAI =10037349137992 = 10,17%
2015: RAI =77262324413100 = 3,16%
2016: RAI =10077141616268 = 2,11%
2017: RAI =10071864512098 = 1,68%
a) Rata imobilizărilor necorporale (R IN):
R25IN = 100TAIN unde: IN-imobiliz ări necorporale
24 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, edtitia a II-a, Ed.Economica, Buc.2005, p.348
25 Ibidem
43

2014: RIN =1003734910 = 0%
2015: RIN = 1007726230 = 0%
2016: RIN = 1007714160 = 0%
2017: RIN = 1007186450 = 0%
b) Rata imobilizărilor corporale (RIC):
R26IC = 100TAIC unde: IC-imobilizări corporale
2014: RIC =10037349137992 = 10,17%
2015: RIC =10077262324413 = 3,16%
2016: RIC = 10077141616268 = 2,11%
2017: RIC = 10071864512098 = 1,68%
c) Rata imobilizărilor financiare (RIF):
R27IF = 100TAIF unde: IF-imobilizări financiare
Errore: sorgente del riferimento non trovata Evolu ț ia activelor imobilizate
Tabel 4.1.
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Active circulante 335.499748.210755.148706.547
2Imobilizări necorporale 0000
3Imonilizări corporale 37.99224.41316.26812.098
4Imobilizări financiare 0000
5Total Activ 373.491772.623771.416718.645
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)

26 Ibidem
27 Ibidem
44

Errore: sorgente del riferimento non trovata Ratele activelor imobilizate (procente)
Tabel 4.2
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Rata activelor imobilizate 10,173,162,111,68
2Rata imobilizărilor necorporale 0000
3Rata imobilizărilor corporale 10,173,162,111,68
4Rata imobilizărilor financiare 0000
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)

Analizând evoluția ratelor activelor imobilizate se remarcă următoarele:
rata imobilizărilor necorporale a avut aceeași evoluție ca cea a imobilizărilor financiare,
respectiv 0;
scăderea semnificativă a ratei imobilizărilor corporale în anul 2014 față de anul 2017, de la
10,17% la 1,68%, datorită scăderii imobilizărilor corporale de la 37.992 în anul 2014 la
12.098 în anul 2017;
rata imobilizărilor financiare a avut aceeași evoluție că rată imobilizărilor active.
B. Rata activelor circulante (R AC):
R28AC = 100TAAC
2014: RAC = 100373491335499 = 89,83%
2015: RAC = 100772623336160 = 43,51%
2016: RAC = 100771416755148 = 97,89%
2017: RAC = 100718645706547 = 98,32%
a) Rata stocurilor (R S):
R29S = 100TAS
28 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, editia a 2-a, Ed. Economica, Buc.2005, p.349
29 Ibidem
45

2014: RS = 10037349186026 = 23,03%
2015: R = 100772623253859 = 32,86%
2016: RS = 100771416298389 = 38,68%
2017: RS = 100718645306725 = 42,68%
b) Rata creanțelor (RCR):
R30CR = 100TACR
2014: RCR = 10037349130549 = 8,18%
2015: RCR = 10077262374214 = 9,61%
2016: RCR = 10077141696380 = 12,49%
2017: RCR = 10071864593325 = 12,99%
c) Rata valorilor disponibile (R D):
R31D = 100TADisp
2014: RD = 100373491218924 = 58,62%
2015: R D = 100772623420137 =54,38%
2016: R D = 100771416359859 = 46,65%
2017: RD = 100718645305977 = 42,58%
Errore: sorgente del riferimento non trovata Evolu ț ia activelor circulante
Tabel 4.3
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Active circulante 335.49974.8210755.148706.547
2Stocurile 86.026253859298.389306.725
3Creanțele 30.54974.21496.38093.325
4Disponibilul 218.924420.137359.859305.977
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)
30 Ibidem
31 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, editia a 2-a, Ed.Economica, Buc.2005, p.350
46

Errore: sorgente del riferimento non trovata Ratele activelor circulante (procente)
Tabel 4.4
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Rata activelor circulante 89,8343,5197,8998,32
2Rata stocurilor 23,0332,8638,6842,68
3Rata creanțelor 8,189,6112,4912,99
4Rata valorilor disponibile 58,6254,3846,6542,58
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)
Analizând datele din tabelul de mai sus (tabel 4.4) se constată următoarele:
rata activelor circulante a crescut în anul 2017 în raport cu anul 2014, de la 89,83% la
98,32%, datorită creșterii activelor circulante de la 335.499 în anul 2014 la 706.547 în anul
2017;
rata valorilor disponibile s-a redus în anul 2017 față de anii anteriori, de la 58,62%, 54,38%,
46,65% la 42,58%, datorită scăderii disponibilului de la 218.924 în anul 2014, de la 420.137
în anul 2015, de la 359.859 în anul 2016 la 305.977 în anul 2017.
4.2.2. Indicatorii de structură ai pasivului (structura surselor de finan țare)
În timp ce ratele de structură ale activului pun în evidență natură activității, apartenența
sectorială și durata ciclului de exploatare, indicatorii de structură ai pasivului reflectă politică financiară
a unității prin intermediul stabilității și autonomiei financiare.
De fapt, acești indicatori pun în evidență măsură în care unitatea apelează la sursele de finanțare
proprii sau împrumutate, sau într-o altă interpretare, ponderarea elementelor aflate în proprietatea
unității comparație cu cele împrumutate.
În determinarea acestor indicatori se folosește metoda ratelor de structură.
47

Ratele privind structura surselor de fina nțare sunt:
A. Rata stabilității financiare (RSF):
R32SF = 100.TPpermCap
Unde: Cap. permanente = capitaluri proprii+provizioane+datorii pe termen mediu si lung
TP = total pasiv
Capitalurile permanente nu cuprind amortiz ările și provizioanele.
2014: RSF = 100373491189920 = 50,85%
2015: RSF = 100772623360573 = 46,67%
2016: RSF = 100771416333522 = 43,24%
2017: RSF = 100718645385968 = 53,71%
B. Rata autonomiei financiare globale (R AFG):
R33AFG = 100.TPprCap unde: Cap. permanente-capitaluri proprii
2014: RAFG = 100373491189920 = 50,85%
2015: RAFG = 100772623360573 = 46,67%
2016: RAFG = 100771416333522 = 43,24%
2017: RAFG = 100718645385968 = 53,71%
C. Rata de îndatorare globală (RIG):
R34IG = 100TPTD unde: TD-datorii totale
32 V. Robu, Ghe.Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, editia a 2-a, Ed. Economica, Buc. 2005, p. 351
33 Ibidem
34 Ibidem
48

2014: RIG = 100373491183571 = 49,15%
2015: RIG = 100772623412050 = 53,33%
2016: RIG = 100771416437894 = 56,76%
2017: RIG = 100772623412050 = 53,33%
D. Rata datoriilor pe termen scurt (R DTS):
R35DTS = 100TPDTS unde DTS-datorii pe termen scurt
Errore: sorgente del riferimento non trovata Structura surselor de finan ț are
Tabel 4.5
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Capitaluri proprii 189.920360.573333.522385.968
2Capitaluri permanente 189.920360.573333.522385.968
3Datorii totale 183.571412.050437.894332.677
4Total Pasiv 373.491772.623771.416718.645
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)

Errore: sorgente del riferimento non trovata Structura surselor de finan ț are (procente)
Tabel 4.6
Nr. crt.Indicatori 2014/2015 2015/2016 2016/2017
1Capitaluri proprii 189,85 92,50 115,72
2Capitaluri permanente 189,85 92,50 115,72
3Datorii totale 224,46 106,27 75,97
4Total Pasiv 206,87 99,84 93,16
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)
35 G.Vintila, “Gestiunea financiara a intreprinderii ”, editia a VI-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc. 2006, p. 219
49

Errore: sorgente del riferimento non trovata Ratele de structur ă ale pasivului (procente)
Tabel 4.7
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Rata stabilității financiare 50,8546,6743,2453,71
2Rata autonomiei financiare globale 50,8546,6743,2453,71
3Rata de îndatorare globală49,1553,3356,7646,29
4Rata datoriilor pe termen scurt 49,1553,3356,7646,29
(Întocmite personal pe baza situa țiilor financiare)
Analizând evoluția ratelor de structură ale pasivului societății, datele din tabelele prezentate mai
sus putem observa următoarele aspecte:
rată stabilității financiare dar și cea a autonomiei financiare globale au crescut în anul 2017
față de anii anteriori, de la 50,85%; 46,67%; 43,24% la 53,71%, deoarece capitalurile
proprii au crescut cu 15,72% în perioada analizată, spre deosebire de totalul pasivului care
s-a redus cu 96,16% față de anii anteriori;
o reducere a ratei datoriilor pe termen scurt este datorată scăderii foarte mari a datoriilor
curente față de perioada precedentă, respective într-o pondere de 75,97%.
4.2.3. Patrimonul net (situa ția netă)
Patrimoniul net reprezintă averea acționarilor sau asociaților stabilită pe baza bilanțului
patrimonial. Această se mai întâlnește și sub denumirea de activul net contabil.
Patrimoniul net se poate determina prin două metode:
metodă sintetică
metodă aditivă
Prin metoda sintetic ă, patrimoniul net se calculeaz ă astfel:
PNET = TA – Datorii totale (nete)
50

2014: PNET = 373.491- 183.571 = 189.920
2015: PNET = 772.623- 412.050 = 360.573
2016: PNET = 771.416- 437.894 = 333.522
2017: PNET = 718.645- 332.677 = 385.968
Errore: sorgente del riferimento non trovata Patrimoniul net (situa ț ia net ă ) – metoda sintetic ă
Tabel 4.8
Nr. crt. Anii Patrimoniul net
1 2014 189.920
2 2015 360.573
3 2016 333.522
4 2017 385.968
(Întocmite personal pe baza situ ațiilor financiare)
Errore: sorgente del riferimento non trovata Evolu ț ia patrimoniului net (procente)
Tabel 4.9
Indicatori 2014/2015 2015/2016 2016/2017
Patrimoniu net (situa ția netă)189,86 92,50 115,72
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)
Analizând datele din tabelele de mai sus (tabel 4.8 și 4.9) tragem următoarele concluzii:
patrimoniul net a crescut în anul 2015 față de anul 2014, cu un procent de 89,86%, iar în
anul 2017, situația netă a scăzut față de anul 2015, de la 189,86% la 115,72%.
4.3. Indicatorii de lichiditate și indicatorii de solvabilitate
Prin analiză indicatoriilor de lichiditate și solvabilitate este exprimată sănătatea financiară a
unității. Chiar și în cazul unei întreprinderi profitabile poate fi obligate să-și închidă activitatea dacă nu
își poate achita datoriile, și de aceea o mare parte din utilizatorii informațiilor oferite de situațiile
financiare anuale se opresc asupra indicatorilor de lichiditate și solvabilitate.
51

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, iar
solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la scadență.
Activele curente includ: disponibilitățile, valorile mobiliare foarte lichide, efectele comerciale
de primit și stocurile.
Din categoria pasivelor curente fac parte următoarele elemente: efecte comerciale de plătit,
creditele bancare pe termen scurt, acea parte a împrumuturilor pe termen mediu și lung a căror scadență
este în cadrul exercițiului financiar curent, impozitele de plătit și alte obligații.
Indicatorul lichidității generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilității pe termen
scurt, deoarece exprimă măsură în care datoriile pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea
activelor curente, care pot fi transformate în lichidități în decursul unei perioade mai mici de un an,
care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor.
Errore: sorgente del riferimento non trovata A. Indicatorul lichidit ății generale
2014: RLG = 1835713054986026218924183571335499 x 100 = 1,83%
2015: RLG = 412050748210 x 100 = 1,82%
2016: RLG = 437894755148 x 100 = 1,72%
2017: RLG = 332677706547 x 100 = 2,12%
Errore: sorgente del riferimento non trovata B. Indicatorul solvabilit ății generale
2014: RSG = 183571373491 x 100 = 2,03%
2015: RSG = 412050772623 x 100 = 1,88%
2016: RSG = 437894771416 x 100 = 1,76%
2017: RSG = 332677718645 x 100 = 2,16%
52

Errore: sorgente del riferimento non trovata Indicatorii de lichiditate ș i solvabilitate (procente)
Tabel 4.10
Nr. crt.Indicatorii 2014201520162017
1Rata lichidității generale 1,831,821,722,12
2Rata solvabilității generale 2,031,881,762,16
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)
Analizând datele din tabelul 10 se observă următoarele aspecte:
rata lichidității generale a crescut în anul 2017 față de anii 2014/2015/2016, de la 1,83%;
1,82%; 1,72% la 2,12%, ceea ce reflectă o situație satisfăcătoare.
rata solvabilității generale a crescut în anul 2017 față de anii anteriori, de la 2,03%; 1,88%;
1,76% la 2,16%.
rata solvabilității generale > 1,536 ceea ce reflectă faptul că unitatea are capacitatea de a-și
onora datoriile sale, immediate și pe termen mediu și lung, față de terți.
4.4. Indicatorii echilibrului financiar
Echilibrul financiar reprezintă ansamblul de corelații care se formează în procesul de rotație a
capitalului. În starea generală de echilibru financiar se circumscriu atât egalități cât și inegalități, cu
semnificațiile lor economice.
Indicatorii echilibrului financiar sunt:
A. Rata autonomiei financiare – care a fost prezentata in cadrul indicatorilor de structura ai pasivului.
B. Rata de finanțare a stocurilor (R F.ST):
RF.ST = 100StocuriFRP unde: FRP = Capitalul permanent – AI
C. Rata datoriilor ( R D) – care a fost prezentat ă în cadrul indicatorilor de structura ai pasivului.
D. Rata capitalului propriu fa ță de activele imobilizate (R Cap.pr-AI):
RCap.pr-AI = 100.AIprCap
36 G. Vintila “Gestiunea financiara a intreprinderii ”, editia a VI-a, Ed.Didactica si Pedagogica, Buc. 2006, p. 218
53

Indicatorii echilibrului financiar la TM MARCHIORI TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. în
anii 2014, 2015, 2016, 2017 sunt:
Errore: sorgente del riferimento non trovata A. Rata de finanțare a stocurilor:
2014: RF.ST = 1008602637992189920 = 176,61%
2015: RF.ST = 10025385924413360573 = 132,42%
2016: RF.ST = 10029838916268333522 = 106,32%
2017: RF.ST = 10030672512098385968 = 121,89%
Errore: sorgente del riferimento non trovata B. Rata capitalului propriu fa ță de activele imobilizate:
2014: RCap.pr-AI = 10037992189920 = 499,89%
2015: RCap.pr-AI = 24413360573100 = 1476,97%
2016: RCap.pr-AI = 10016268333522 = 2050,17%
2017: Rcap.pr-AI = 10012098385968 = 3190,35%
Errore: sorgente del riferimento non trovata Indicatorii echilibrului financiar (procente)
Tabel 4.11
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Rata de finanțare a stocurilor 176,61132,42106,32121,89
2Rata capitalului propriu f ață de AI499,891476,972050,173190,35
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)
Analizând datele din tabelul 4.11 se constată următoarele aspecte:
gradul de finanțare al stocurilor a scăzut în anul 2017 față de anii anteriori, de la 176,61% la
121,89%.
în anul 2017 crește rata capitalului propriu în raport cu anii anteriori, de la 499,89%,
1476,97%, 2050,17% la 3190,35%.
54

Errore: sorgente del riferimento non trovata Indicatori calcula ț i pe baza contului de profit ș i pierdere
Tabel 4.12
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Venituri din exploatare 753.435265.41052.996.5091.578.211
2Venituri financiare 3.46710.95420.2093.725
3Venituri extraordinare 0000
4Cheltuieli de exploatare 649.339234.6542.762.5311.457.175
5Cheltuieli financiare 008442
6Cheltuieli extraordinare 0000
7Profit din exploatare 104.096310.451233.978121.036
8Profit financiar 3.46710.95420.1253.683
9Profit extraordinar 0000
10Total Profit 107.563321.405254.103124.719
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)

Errore: sorgente del riferimento non trovata Indicatori calcula ț i pe baza contului de profit ș i pierdere
(procente)
Tabel 4.13
Nr. crt.Indicatori 2014/2015 2015/2016 2016/2017
1Venituri din exploatare 352,27 112,90 52,67
2Venituri financiare 315,95 184,49 18,43
3Venituri extraordinare 0 0 0
4Cheltuieli de exploatare 36,141177,28 52,75
5Cheltuieli financiare 0 050
6Cheltuieli extraordinare 0 0 0
7Profit din exploatare 298,24 75,37 51,73
8Profit financiar 315,95 183,72 18,30
9Profit extraordinar 0 0 0
10Total Profit 298,81 79,06 49,08
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)

55

Errore: sorgente del riferimento non trovata 4.5. Analiza structurii cifrei de
afaceri
Analiza structurală a cifrei de afaceri a unei firme se poate realiza în funcție de o diversitate de
criterii de grupare a vânzărilor, ca de exemplu: pe tipuri de produse, pe tipuri de clienți, pe tipuri de
activități, pe piețe de desfacere, pe faze ale ciclului de viață a produselo r etc..37
Tabel 4.16
Nr. crt.Indicatori 2014201520162017
1Producția vândută 285.634662.890627.251294.806
2Venituri din vânzarea mărfurilor467.8011.991.2152.369.2581.283.405
3Cifra de afaceri net ă753.4352.654.1052.996.5091.578.211
(Întocmite personal pe baza s ituațiilor financiare)
37 Valceanu Gh., Robu V., Georgescu N., “ Opera citata”, p. 58-59; Baseanu Gh., Pricop M., “ Opera citata”, p. 264-265
56

CONCLUZII
În economia de piață care ne înconjoară, un rol important în realizarea activităților specifice
acesteia îl au agenții economici, deoarece este bine cunoscut faptul că p rincipalul scop al unei afaceri îl
constituie profitul. Astfel, putem spune că acest sistem economic se caracterizează în primul rând prin
maximizarea profitului, obiectiv ce este urmărit de agenții economici. În vederea atingerii acestui scop,
sunt orientate toate deciziile și acțiunile antreprenorilor și managerilor, care acordă o atenție deosebită
managementului financiar al afacerii. Acesta a devenit o verigă importantă în conducerea inteligentă a
unei entități economice, deoarece majoritatea conflictelor ce țin de domeniul financiar și duc la declinul
organizațiilor au ca principală cauză un management defectuos, ca rezultat al cunoștințelor insuficiente
din domeniul managementului financiar.
Ca și concluzii după elaborarea lucrării, pot spune că am înțeles importanța prezent ării detaliate
a situației financiare în conducerea echilibrată a unei entități economice. Astfel, pentru ca o
întreprindere să evolueze îi sunt necesare resursele financiare în principal.
Resursele financiare eficient utilizate vor duce la atingerea obiectivelor vizate de întreaga
organizație pentru că, dacă există un deficit la baza bugetului alocat pentru anumite activități, atunci
acele activități se vor decala, și odată cu ele și principalul obiectiv vizat din cadrul căruia acestea fac
parte. Un manager financiar, care are rolul de a se ocupa cu managerierea finanțelor, are atribuții atât în
sectorul său de activitate, dar și în restul sectoarelor din întreprindere. Asta deoarece orice activitate
necesită resurse financiare, iar managerul financiar este persoana care se ocupă de alocarea bugetelor
pe activități în parte, ia la cunoștință cheltuielile pe fiecare sector în parte și necesitățile.
Orice entitate economică are o imagine financiară proprie, de care depinde viitorul acesteia,
care arată gradul de îndatorare, preconizările și o evoluție viitoare. În acest sens, managerul financiar
trebuie să cunoască foarte bine costurile finanțărilor, tocmai pentru a nu înclina balanța întreprinderii
spre faliment. Orice metodă de atragere a resurselor financiare implică un cost, costul finanțării care are
un rol extrem de important în evoluția viitoare a întreprinderii.
57

Am tratat aceste subiecte în cele trei capitole care cuprind partea teoretică a lucrării mele, iar în
capitolul IV, care cuprinde studiul de caz am studiat situația financiară la entitatea economică TM
MARCHIORI TRASPORTI & LOGISTICA S.R.L .
Activitatea desfășurată se află în continuă cererea pe piața locală în primul rând, dar nu numai.
Astfel ca, o analiză complexă și aprofundarea situației economoco-financiare a oricărei unități
presupune adoptarea de către echipa managerială a unei multitudini de decizii, cu privire la activitatea
curentă, previzională, de investiții etc.
Pentru luarea de decizii, decidenții au nevoie de informații, cu ajutorul cărora să-și
fundamenteze opțiunea lor. Managementul unității, indiferent de obiectul de activitate, se bazează pe
informații, care după zona de proveniență se împart în informații interne (furnizate din interiorul
unității) și informații externe (colectate din exteriorul unității).
Constituirea și utilizarea resurselor informaționale pot fi considerate la nivel de organizație, de
sector economic, de economie națională, precum și la scară internațională. La nivelul firmelor de
afaceri, resursele informaționale reprezintă o sursă majoră de avantaj concurențial, care devine activă în
funcție de abilitatea cu care aceste resurse sunt gestionate pentru promovarea obiectivelor strategice
urmărite.
58

ANEXE
ANEXA 1. Indicatoгii de stг uctuг ă
Valoarea ratelor de structură este influențată de caracteristicile tehnice,e conomice și juridice
ale activității entității.
Principalii indicatori de structură ai activului calculați în cadrul TM MARCHIORI
TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. pentru anii 2014, 2015, 2016, 2017 sunt:
Rata activelor imobilizate (R AI):
R38AI = TAAI100 unde: AI-active imobilizate, TA-total active
2014: RAI =10037349137992 = 10,17%
2015: RAI =77262324413100 = 3,16%
2016: RAI =10077141616268 = 2,11%
2017: RAI =10071864512098 = 1,68%
a) Rata imobilizărilor necorporale (R IN):
R39IN = 100TAIN unde: IN-imobiliz ări necorporale
2014: RIN =1003734910 = 0%
2015: RIN = 1007726230 = 0%
2016: RIN = 1007714160 = 0%
2017: RIN = 1007186450 = 0%
38 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, edtitia a II-a, Ed.Economica, Buc.2005, p.348
39 Ibidem
59

b) Rata imobilizărilor corporale (RIC):
R40IC = 100TAIC unde: IC-imobilizări corporale
2014: RIC =10037349137992 = 10,17%
2015: RIC =10077262324413 = 3,16%
2016: RIC = 10077141616268 = 2,11%
2017: RIC = 10071864512098 = 1,68%
c) Rata imobilizărilor financiare (RIF):
R41IF = 100TAIF unde: IF-imobilizări financiare
ANEXA 2. Evolu ți a activeloг imobilizate
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Active ciгculante 335.499748.210755.148706.547
2Imobilizăгi necoгpoгale 0000
3Imobilzăгi coгpoгale 37.99224.41316.26812.098
4Imobilizăгi financiaгe 0000
5Total Activ 373.491772.623771.416718.645

ANEXA 3. Ratele activeloг imobilizate (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Rata activeloг imobilizate 10,173,162,111,68
2Rata imobilizăгiloг necoгpoгale 0000
3Rata imobilizăгiloг coгpoгale 10,173,162,111,68
4Rata imobilizăгiloг financiaгe 0000

40 Ibidem
41 Ibidem
60

Rata activelor circulante (R AC):
R42AC = 100TAAC
2014: RAC = 100373491335499 = 89,83%
2015: RAC = 100772623336160 = 43,51%
2016: RAC = 100771416755148 = 97,89%
2017: RAC = 100718645706547 = 98,32%
a) Rata stocurilor (R S):
R43S = 100TAS
2014: RS = 10037349186026 = 23,03%
2015: R = 100772623253859 = 32,86%
2016: RS = 100771416298389 = 38,68%
2017: RS = 100718645306725 = 42,68%
b) Rata creanțelor (RCR):
R44CR = 100TACR
2014: RCR = 10037349130549 = 8,18%
2015: RCR = 10077262374214 = 9,61%
2016: RCR = 10077141696380 = 12,49%
2017: RCR = 10071864593325 = 12,99%
42 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, editia a 2-a, Ed. Economica, Buc.2005, p.349
43 Ibidem
44 Ibidem
61

c) Rata valorilor disponibile (R D):
R45D = 100TADisp
2014: RD = 100373491218924 = 58,62%
2015: R D = 100772623420137 =54,38%
2016: R D = 100771416359859 = 46,65%
2017: RD = 100718645305977 = 42,58%
ANEXA 4. Evolu ți a activeloг ciгculante
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Active ciгculante 335.499748.210755.148706.547
2Stocuгile 86.026253.859298.389306.725
3Creanțele 30.54974.21496.38093.325
4Disponibilul 218.924420.137359.859305.977
ANEXA 5. Ratele activeloг ciгculante (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Rata activeloг ciгculante 89,8343,5197,8998,32
2Rata stocuгiloг 23,0332,8638,6842,68
3Rata creanțeloг 8,189,6112,4912,99
4Rata valoгiloг disponibile 58,6254,3846,6542,58
ANEXA 6. Stгuctuгa suгseloг de finan ț aгe
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Capitaluгi pгopгii 189.920360.573333.522385.968
2Capitaluгi peгmanente 189.920360.573333.522385.968
3Datoгii totale 183.571412.050437.894332.677
4Total Pasiv 373.491772.623771.416718.645
45 V. Robu, Ghe. Valceanu, N. Georgescu “ Analiza economico-financiara ”, editia a 2-a, Ed.Economica, Buc.2005, p.350
62

ANEXA 7. Stгuctuгa suгseloг de finan ț aгe (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014/2015 2015/2016 2016/2017
1Capitaluгi pгopгii 189,85 92,50 115,72
2Capitaluгi peгmanente 189,85 92,50 115,72
3Datoгii totale 224,46 106,27 75,97
4Total Pasiv 206,87 99,84 93,16
ANEXA 8. Ratele de stгuctuг ă ale pasivul ui (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Rata stabilității financiaгe 50,8546,6743,2453,71
2Rata autonomiei financiaгe globale 50,8546,6743,2453,71
3Rata de indatoгaгe global ă49,1553,3356,7646,29
4Rata datoгiiloг pe teгmen scuгt 49,1553,3356,7646,29
ANEXA 9. Patrimoniul net (situa ț ia net ă ) – metoda sintetic ă
Nг. cгt. Anii Patгimoniul net
1 2014 189.920
2 2015 360.573
3 2016 333.522
4 2017 385.968

ANEXA 10. Evolu ț ia patгimoniului net (pгocente)
Indicatoгi 2015/2014 2016/2015 2017/2016
Patгimoniu net (situa ția netă)189,86 92,50 115,72
ANEXA 11. Indicatorii de lichiditate ș i ind icatorii de solvabilitate
A. Indicatorul lichidit ății generale
63

2014: RLG = 1835713054986026218924183571335499 x 100 = 1,83%
2015: RLG = 412050748210 x 100 = 1,82%
2016: RLG = 437894755148 x 100 = 1,72%
2017: RLG = 332677706547 x 100 = 2,12%
B. Indicatorul solvabilit ății generale
2014: RSG = 183571373491 x 100 = 2,03%
2015: RSG = 412050772623 x 100 = 1,88%
2016: RSG = 437894771416 x 100 = 1,76%
2017: RSG = 332677718645 x 100 = 2,16%
ANEXA 12. Indicatorii de lichiditate ș i solvabilitate (procente)
Nг. cгt.Indicatoгii 2014201520162017
1Rata lichidității geneгale 1,831,821,722,12
2Rata solvabilității geneгale 2,031,881,762,16

ANEXA 13. Indicatorii echilibrului financiar
Indicatorii echilibrului financiar la TM MARCHIORI TRASPORTI E LOGISTICA S.R.L. în
anii 2014, 2015, 2016, 2017 sunt:
A. Rata de finanțare a stocurilor:
2014: RF.ST = 1008602637992189920 = 176,61%
2015: RF.ST = 10025385924413360573 = 132,42%
2016: RF.ST = 10029838916268333522 = 106,32%
2017: RF.ST = 10030672512098385968 = 121,89%
64

B. Rata capitalului propriu fa ță de activele imobilizate:
2014: RCap.pr-AI = 10037992189920 = 499,89%
2015: RCap.pr-AI = 24413360573100 = 1476,97%
2016: RCap.pr-AI = 10016268333522 = 2050,17%
2017: Rcap.pr-AI = 10012098385968 = 3190,35%
ANEXA 14. Indicatoгii echilibгului financiaг (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Rata de finanțaгe a stocuгiloг 176,61132,42106,32121,89
2Rata capitalului pгopгiu fa ță de AI499,891476,972050,173190,35

ANEXA 15. Indicatori c alcula ț i pe baza cont ului de profit ș i pierdere
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Venituгi din exploataгe 753.4352.654.1052.996.5091.578.211
2Venituгi financiaгe 3.46710.95420.2093.725
3Venituгi extгaoгdinaгe 0000
4Cheltuieli de exploataгe 649.339234.6542.762.5311.457.175
5Cheltuieli financiaгe 008442
6Cheltuieli extгaoгdinaгe 0000
7Pгofit din exploataгe 104.096310.451233.978121.036
8Pгofit financiaг 3.46710.95420.1253.683
9Pгofit extгaoгdinaг 0000
10Total Pгofit 107.563321.405254.103124.719

65

ANEXA 16. Indicatori calcula ț i pe baza contului de profit ș i pierdere (pгocente)
Nг. cгt.Indicatoгi 2014/2015 2015/2016 2016/2017
1Venituгi din exploataгe 352,27 112,90 52,67
2Venituгi financiaгe 315,95 184,49 18,43
3Venituгi extгaoгdinaгe 0 0 0
4Cheltuieli de exploataгe 36,141177,28 52,75
5Cheltuieli financiaгe 0 050
6Cheltuieli extгaoгdinaгe 0 0 0
7Pгofit din exploataгe 298,24 75,37 51,73
8Pгofit financiaг 315,95 183,72 18,30
9Pгofit extгaoгdinaг 0 0 0
10Total Pгofit 298,81 79,06 49,08

ANEXA 17. Analiza structurii cifrei de afaceri
Nг. cгt.Indicatoгi 2014201520162017
1Producția vândută 285.634662.890627.251294.806
2Venituri din vânzarea mărfurilor467.8011.991.2152.369.2581.283.405
3Cifra de afaceri net ă 753.4352.654.1052.996.5091.578.211

66

BIBLIOGRAFIE
1.Costel Istrate, “Contabilitate și raportări financiare individuale și consolidate ”,
Colecția COLEGIUM – Științe economice, An apariție: 2016
2.Corina Graziella Dumitru, “Contabilitate – Probleme rezolvate, Aplica ții, studii de caz”,
Editura UNIVERSITARĂ, 2018
3.Marius Dumitru Paraschivescu, Lucian P ătrascu, “Contabilitatea activit ății de comerț exterior”,
Editura PRO UNIVERSITARIA , 2017
4.Dumitru Bucătaru, “Finanțele întreprinderii – aplicații și studii de caz”,
Editura Tribuna Economică, București, 2016
5.“Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate – Prezentarea
Situațiilor Financiare ”, Editura CECCAR, București, 2004
6.Dumitru Porojan, Cristian Bișa, “ Planul de afaceri”, Editura Irecson, București, 2002
7.Eugen Burduș, “Tratate de management ”, Editura Economică, București, 2005
8.Legea contabilității nr. 82/1991 republicată în MO nr. 48/14.01.2005
9.Liz Clarke, “Managementul schimbării – Ghid practic privind producerea, menținerea și controlul
schimbării într-o firmă sau organizație”, Editura Teora, București, 2002
10.Ministerul Finanțelor Publice “Reglementări contabile pentru agenți economici ”,
Editura Economică, București, 2002
11.Nicolae Georgescu, “Analiza bilanțului contabil ”, Editura Economică, București, 1999
12.Ordinul nr. 1775/29.11.2004 privind reglementări în domeniul contabilității
13.Ordinul nr. 1827/22.12.2003 privind modificarea și completarea unor reglementări în domeniul
contabilității
14.P. Brezeanu, A. Boștinaru, B. Prăjișteanu, “Diagnostic financiar. Instrument de analiză financiară ”,
Editura Economică, București, 2003
15.Remus Butănescu, “Management financiar ”, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003
16.Conf. Univ. Mihai Vu ță, “Contabilitatea financiară – Modul II”, Învățământ la distanță,
Editura Universității, București, 2011
67

17.Lector Univ. Dr. Liliana Paschia, “Contabilitatea instituțiilor publice”, Învățământ la distanță,
Editura Universității, București, 2017
18.Lector Univ. Dr. Andreea Mitroi, Lector Univ. Dr. Liliana Paschia, “Contabilitatea financiară –
Modul I”, Învățământ la distanță, Editura Universității, București, 2017
19.Prof. Univ. Dr. Anca Gheorghiu, “Analiza Economico-Financiară – Modul pentru învățământul la
distanță”, Editura Universității, București, 2018
68