Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune [611433]
1
Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune
CONTROL
FINANCIAR
ANUL II Semestrul 2
Cluj-Napoca 201 8
2
3
Cuprins
1. INFORMAȚII GENERALE DESPRE CURS ȘI SEMIN AR ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
1.1. INFORMAȚII DESPRE CUR S ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
1.2. CONDIȚIONĂRI ȘI CUNOȘ TINȚE PRERECHIZITE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 5
1.3. DESCRIEREA CURSULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
1.4. ORGANIZAREA TEMELOR Î N CADRUL CURSULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.5. FORMATU L ȘI TIPUL ACTIVITĂȚ ILOR IMPLICATE DE CU RS ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
1.6. MATERIALE BIBLIOGRAFI CE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
1.7. MATERIALE ȘI INSTRUME NTE NECESARE PENTRU CURS ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
1.8. CALENDAR AL CURSULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
1.9. POLITICA DE EVALUARE ȘI NOTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 8
1.10. ELEMENTE DE DEONTOLOG IE ACADEMICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.11. STUDENȚI CU DIZABILIT ĂȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
1.12. STRATEGII DE STUDIU R ECOMANDATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 9
2. SUPORTUL DE CURS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..10
2.1. ASPECTE GENERALE PRIV IND CO NTROLUL FINANCIAR ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
2.1.1. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 10
2.1.2. SCHEMA LOGICĂ A MOD ULULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 10
2.1.3. CONȚINUTUL INFORMAȚIO NAL DETALIAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 10
2.1.3.1. DELIMITAREA CONCEPTEL OR DE CONTROL INTERN , CONTROL FINANCIAR ȘI CONTROL FISCAL ………………………….. …… 10
2.1.3.2. TIPOLOGIA CONTROLULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
2.1.3.3. ELEMENTELE CONTROLULU I INTERN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 16
2.1.3.4. INVENTARIEREA PATRIMONI ULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 22
2.1.4. SUMAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
2.1.5. TEME PENTRU VERIFICAR EA CUNOȘTINȚELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 39
2.1.6. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 39
2.2. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘ URAREA CONTROLULUI F ISCAL ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. ……… 40
2.2.1. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
2.2.2. SCHEMA LOGICĂ A MODUL ULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 41
2.2.3. CONȚINUTUL INFORMAȚIO NAL DETALIAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 41
2.2.3.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SISTEMULUI FISCAL DIN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. …………. 41
2.2.3.2. OBIECTUL CONTROLULUI FISCAL . FORME ȘI METODE DE CONTROL FI SCAL ………………………….. …………………………. 43
2.2.3.3. PREGĂTIREA , REALIZAREA ȘI FINALI ZAREA CONTROLULUI FI SCAL (INSPECȚIEI FISCALE )………………………….. ……………. 45
2.2.3.4. CONTROLUL INOPINAT , FORMĂ A CONTROLULUI FISCAL ………………………….. ………………………….. …………………. 59
2.2.3.5. CONTESTAREA ACTELOR E MISE DE ORGANELE DE CONTROL FISCAL ………………………….. ………………………….. …….. 59
2.2.3.6. COLECTAREA ȘI STINGER EA CREANȚELOR FISCAL E ………………………….. ………………………….. ………………………… 61
2.2.4. SUMAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
2.2.5. TEME PENTRU VERIFICAR EA CUNOȘTINȚELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 70
2.2.6 . BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 70
2.3. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE PROFIT ȘI AL IMPOZITULUI PE VENITURILE MICROÎNTR EPRINDERILOR ………………………. 71
2.3.1. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 71
2.3.2. SCHEMA LOGICĂ A MODUL ULUI………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 72
2.3.3. CONȚINUTUL INF ORMAȚIONAL DETALIAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 72
2.3.3.1. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE PROFIT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 72
2.3.3.2. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE VENITU RILE MICROÎNTREPRIND ERILOR ………………………….. ……………………….. 84
2.3.4. SUMAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 87
2.3.5. TEME PENTRU VERIFICAR EA CUNOȘTINȚE LOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 88
2.3.6. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 89
2.4. CONTROLUL FISCAL AL TAXEI PE VALOAREA ADĂ UGATĂ ȘI AL ALTOR TA XE ȘI IMPOZITE ………………………….. ……………………. 90
4
2.4.1. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 90
2.4.2. SCHEMA LOGICĂ A MODU LULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 90
2.4.3. CONȚINUTUL INFORMAȚIO NAL DETALIAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 91
2.4.3.1. CONTROLUL FISCAL AL T AXEI PE VALOAREA ADĂ UGATĂ ………………………….. ………………………….. ……………………… 91
2.4.3.2. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE DIVIDE NDE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 95
2.4.3.3. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE VENITU RI DIN ACTIVITĂȚI IN DEPENDENTE ………………………….. ……………………. 96
2.4.3.4. CONTROLUL FISCAL AL I MPOZITULUI PE C LĂDIRI ȘI PE TEREN ………………………….. ………………………….. ………………… 98
2.4.4. SUMAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 100
2.4.5. TEME PENTRU VERIFICAR EA CUNOȘTINȚELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 101
2.4.6. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 102
3. ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 103
3.1. BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 103
3.2. GLOSAR DE TERMENI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 104
3.3. BIOGRAFIA TITULARULUI DE CURS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 106
5
1. Informații generale despre curs și seminar
1.1. Informații despre curs
Date de identificare ale cursului
Numele cursului: Control financiar
Codul cursului: ELR0 043
Anul, Semestrul: Anul II, sem estrul 2
Tipul cursului: obligatori u
Număr credite: 4
Formă de evaluare: Examen
Date de identificare ale tutorilor/examinatorilor
Grad didactic, Nume tutore/examinator: Conf. univ. dr. Adrian Groșanu
Email: adrian.grosanu@econ.ubbcluj.r o
Birou: Sala 256, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, Universitatea
Babeș -Bolyai din Cluj -Napoca
Telefon: 0264 -418655
Fax: 0264 -412570
1.2. Condiționări și cunoștințe prerechizite
Înscrierea la acest curs nu este condiționată de parcur gerea altor discipline. Cu toate
acestea, înțelegerea informațiilor ce se încearcă a fi transmise este indisolubil legată de
parcurgerea cu succes a unor discipline ca Bazele contabilității și Contabilitate financiară . Este
recomandată însușirea și înțeleg erea de noțiuni fundamentale prezentate la discipline cum sunt
Finanțele întreprinderii, Finanțe publice, Economie generală și Limba engleză (ca limbă modernă
și terminologie de afaceri – pentru parcurgerea unor materiale bibliografice opționale și/sau
facultative) sau Limba franceză.
1.3. Descrierea cursului
Obiectivul general al disciplinei „Control financiar ” este ca studenții să dezvolte și să
aprofundeze cunoștințele, abilitățile și atitudinile necesare în vederea înțelegerii sistemelor de
control de la diferite niveluri ierarhice astfel încât obiectivele organizaționale să poată fi atinse
în condiții de eficiență și eficacitate, respectiv înțelegerii sistemului fiscal, calculului corect al
taxelor și impozitelor, corecția acestora și îndeplinirea obligaț iilor legale. Pentru realizarea
acestui obiectiv general, prin parcurgerea conținutului acestui curs se urmărește realizarea
următoarelor obiective specifice:
• Să formeze abilitățile necesare pentru interpretarea și analiza pertinentă a unor situații
specif ice, rapoarte, etc., pe baza normelor legale și a raționamentului profesional;
• Să dezvolte capacitatea studenților de a înțelege și aplica procedurile specifice controlului
financiar în cadrul unei organizații;
• Să creeze condițiile care să permită studen ților aprofundarea cunoștințelor despre formele de
control financiar intern și extern și despre interconectarea lor
6
Să incite studenții la implicarea lor în activitatea de cercetare științifică contabilă și fiscală.
1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului
Disciplina este structurată în cinci module de învățare interconectate:
1. Aspecte generale privind controlul financiar
2. Controlul financiar intern
3. Organizarea și desfășurarea controlului fiscal în România;
4. Controlul al impozitului pe profit și al impozitul ui pe veniturile microîntreprinderilor ;
5. Controlul fiscal al contribuțiilor sociale obligatorii și al impozitului pe veniturile din
salarii ;
6. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adăugată ;
7. Controlul fiscal al altor taxe și impozite ;
Obiectivele primelor do uă modul e sunt prezentarea conceptelor specifice controlului
financiar și prezentarea sistemului fiscal românesc și a modului de funcționare al acestuia,
inclusiv a conceptului de control fiscal și a rolului și locului pe care acesta îl are în cadrul
difer itelor forme de control.
Următoarele module presupun o abordare teoretică și practică a controlului fiscal cu
privire la diferite taxe și impozite.
1.5. Formatul și tipul activităților implicate de curs
Parcurgerea acestei discipline va presupune atât întâlni ri față în față, cât și muncă
individuală. Metodele utilizate pe parcursul predării cursului includ:
expunerea teoretică, prin mijloace auditive și vizuale;
explicația abordărilor conceptuale și prezentarea de explicații alternative ;
prezentări ale unor in formații esențiale aferente fiecărui modul;
răspunsuri directe la întrebările studenților.
În ceea ce privește activitatea cursanților, încurajăm participarea activă a studenților prin
problematizarea informațiilor prezentate, implicarea în activități de grup, proiecte de cercetare,
rezolvarea unor situații concrete propuse sau rezultate din discuții, studii de caz. Activitatea
individuală și discuțiile din cadrul întâlnirilor directe vor permite trasarea unui parcurs al
învățării echilibrat, ritmic dar n u neaparat intensiv. Pentru a se obține performanța maximă,
recomandăm studenților să acorde importanță studiului individual și activităților colective din
cadrul cursului. În cadrul fiecărei întâlniri studenții sunt stimulați să aibă o gândire critică atâ t
prin studiile de caz supuse analizei, prin întrebările adresate de cadrul didactic dar și prin
întrebările pe care studentul le adresează colegilor și cadrului didactic.
Studentul are libertatea de a -și gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea și timpul de
parcurgere a cursului. Este însă recomandată parcurgerea succesivă a modulelor prezentate în
cadrul suportului de curs în ordinea indicată și rezolvarea sarcinilor sugerate la finalul fiecărui
modul.
7
1.6. Materiale bibliografice
În cadrul fiecărui modul al suportului de curs sunt precizate referințele bibliografice care
au stat la baza elaborării cursului. Parcurgerea acestor referințe permit aprofundarea
cunoștințelor sau al nivelului de înțelegere. Dintre materialele recomandate ca bibliografie
generală pentru întregul curs, le -am reținut pe următoarele:
1. * * * Legea nr 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare. Versiunea actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2018.htm )
2. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Versiunea
actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2018.htm )
3. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificăr ile și
completările ulterioare
4. O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiil e financiare anual e consolidate, cu
modificările și completările ulterioare
5. * * * OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
Lucrările menționate dar și bibliografia facultativă/opțională pot fi accesate la
Biblioteca facultății, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj -Napoca,
Biblioteca existentă la Departamentul de contabilitate și audit, în bazele de date electronice puse
la dispoziție la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj -Napoca sau prin
intermediul oricărui calculator conectat la internet din interiorul clădirilor UBB ( Ebsco,
Thomson ISI, ScienceDirect, ProQuest 5000, Springerlink, Emerald, Scopus). Pentru o listă
actuală cu bazele de date ce pot fi accesate online se recomandă accesarea site -urilor BCU:
http://bcu.ubbcluj.ro/baze/databases.html și/sau
http://bcu.ubbclu j.ro/
1.7. Materiale și instrumente necesare pentru curs
Pentru o desfășurare cât mai bună activităților didactice și a studiului individual, se
recomandă accesul la următoarele resurse:
abonament la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj -Napoca;
calculator conectat la internet (accesul studenților la calculator și internet poate fi
asigurat în cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj –
Napoca);
acces la echipamente de fotocopiere pentru multiplicarea materialelo r suplimentare
oferite pentru studiu individual;
imprimantă pentru materialele transmise în format electronic, a redactării și
imprimării temelor, a studiilor de caz, etc.
Materialele informaționale, sub forma suportului de curs și altor documente (studii de
caz, articole, etc.) sunt puse la dispoziția studenților cel puțin în format electronic.
8
1.8. Calendar al cursului
Pe parcursul semestrului sunt programate 14 întâlniri față în față cu toți studenții (o oră
de curs și două ore de seminar pe săptămână) . În vederea eficientizării acestor întâlniri față în
față, pentru fiecare din acestea, se recomandă parcurgerea de către student a suportului de curs
pus la dispoziție încă de la începutul semestrului, iar ulterior întâlnirii, este indicată rezolvarea
sarcinil or și exercițiilor aferente fiecărui modul parcurs. De asemenea, anterior întâlnirilor
programate, studenților li se recomandă să parcurgă capitolele corespunzătoare temelor abordate
la fiecare întâlnire din cel puțin una din sursele bibliografice indicate . În acest mod, se va facilita
orientarea cursului asupra aspectelor esențiale din conținutul disciplinei și se va permite
concentrarea pe modalitățile de aplicare la nivel practic a informațiilor deja parcurse.
1.9. Politica de evaluare și notare
Criteriile î n funcție de care se va efectua evaluarea sunt:
Înțelegerea și aplicarea tehnicilor specifice controlului financiar ;
Aplicarea unui raționament profesional adecvat și corecta sa fundamentare în
rezolvarea aplicațiilor practice;
Cunoașterea și interpretarea legăturii dintre controlul f inanciar, controlul fiscal și
contabilitate;
Capacitatea de argumentare și evaluarea argumentelor proprii ale studenților sau
susținute de alte persoane.
Evaluarea studenților se va efectua astfel:
Examenul scris are două compo nente: un examen parțial, în timpul semestrului și un
examen în sesiunea de examen, din a doua parte a disciplinei, fiecare cu o pondere de
50% din nota finală. Examen ele scrise menționate au următoarea structură : o parte
teoretică – care urmărește verific area însușirii/formării de către studenți a
cunoștințelor specifice acestei discipline , respectiv o parte practică – prin care se
urmărește însușirea/formarea/dezvoltarea abilităților și atitudinilor necesare pentru
rezolvarea unor probleme de natură pract ică, a unor studii de caz;
N = roundup (E 1 x 0,5 + E2 x 0,5), 0), unde:
E1 – nota de la examenul scris din perioada semestrului . E1 este un număr real
cuprins între 1 și 10. Nota 1(unu) se acordă din oficiu;
E2 – nota de la examenul scris din perioada ses iunii de examen. E 2 este un număr
real cuprins între 1 și 10. Nota 1(unu) se acordă din oficiu;
Este obligatorie prezența studentului la examenul din perioada sesiunii pentru a se putea
acorda o notă la aceasta disciplină.
În cazul în care un student nu re ușește să promoveze examenul , acesta va fi reexaminat
prin susținerea doar a examenului scris.
1.10. Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
Orice material elaborat de către studenți pe parcursul ac tivităților va face dovada
originalității. Studenții ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi
9
acceptați la examinarea finală. Dacă sunt prezentate materiale, idei, texte, grafice
etc. care nu aparțin ca și concepție persoanei care le prezintă , în mod obligatoriu
trebuie prezentată sursa bibliografică, iar dacă elementele respective sunt preluate
fără nicio modificare, acestea trebuie citate corespunzător;
Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancționată prin acordarea
notei min ime și/sau prin exmatriculare;
Rezultatele finale vor fi puse la dispoziția studenților prin afișare;
Contestațiile se vor soluționa în maxim 24 de ore de la afișarea rezultatelor.
În acest material au fost preluate informații din Codul de procedură fiscal ă și din Codul
Fiscal precum și informații din Suportul de curs Control financiar elaborat în anul 2016.
1.11. Studenți cu dizabilități
Titularul cursului își afirmă disponibilitatea, în limita posibilităților, a constrângerilor
tehnice sau de timp, de a adapta la cerere conținutul și metodele de transmitere a informațiilor,
precum și modalitățile de evaluare (de exemplu, examen oral) în funcție de tipul dizabilității
cursantului. Vom urmări facilitarea accesului egal al tuturor cursanților la activitățile didac tice.
1.12. Strategii de studiu recomandate
Dat fiind caracterul particular al învățământului la distanță, este recomandată planificarea
riguroasă a studiului individual, corelată cu calendarul disciplinei. În acest mod se poate asigura
sincronizarea efortului personal cu întâlnirile programate, maximizându -se efectul util. Pentru
atingerea acestui scop ar fi utilă programarea alocării timpului necesar studiului pe o bază
săptămânală. Autoimpunerea programului de studiu ar trebui să urmărească perioade în care
studentul se poate concentra cel mai bine asupra acestei activități. Alocarea a 5 -6 ore săptămânal
în acest context, este necesară pentru a reuși lecturarea fiecărui modul și rezolvarea temelor
propuse în timp util. În acest mod pot fi garantate nivele opti me de înțelegere a conținutului
propus, sporind șansele promovării cu succes a acestei discipline. Rigurozitatea cu care se
respectă programul autoimpus este similară cu pregătirea sportivă; creierul este și el un mușchi
ce trebuie antrenat constant pentru performanță, iar înțelegerea raportărilor financiare este o
disciplină care nu face excepție de la regulă.
În cazul în care apar neclarități, noțiuni dificil de înțeles, aspecte pentru care nu există
siguranța unei depline înțelegeri sau pur și simplu es te resimțită nevoia unor detalieri
suplimentare, este foarte utilă notarea de întrebări, observații, remarci, comentarii ș.a.m.d. care
să fie ulterior dezbătute în cadrul întâlnirilor directe și trecerea mai departe la următorul subiect.
Limitările de timp și spațiu impun la rândul lor sintetizarea pregătirii și materialelor prezentate,
însă întrebările și discuțiile generate de acestea pot plia pregătirea pe arii de interes individuale.
Este unul dintre motivele pentru care titluarul cursului încurajează c u căldură orice intervenții
personale pe marginea subiectelor propuse.
10
2. Suportul de curs
2.1. Aspecte generale privind controlul financiar
2.1.1. Scop și obiective
Scopul acestui modul este prezentarea generală a noțiunilor și conceptelor specifice
controlului f inanciar, prin urmărirea obiectivelor de mai jos:
a) Delimitarea conceptelor de control intern, control financiar și control fiscal;
b) Prezentarea tipologiei controlului;
c) Stabilirea elementelor controlului intern, conform sistemului COSO ;
d) Inventarierea patrimon iului
2.1.2. Schema logică a modulului
2.1.3. Conținutul informațional detaliat
2.1.3.1. Delimitarea conceptelor de control intern, control financiar și control fiscal
Conform COSO (Commitee of Sponsoring Organizations of the Treadway Commission,
1992), controlul intern este un proces implementat de către Consiliul de Administrație,
conducere și personalul unei organizații destinat să ofere o asigurare rezonabilă în ceea ce
privește realizarea obiectivelor, respectiv eficacitatea și eficiența funcțio nării, fiabili tatea
infor mațiilor financiare, respectarea legilor și Regulamentelor . Arens A.A. și Loebbecke J.K.1
consideră că controlul intern este un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabilă
privind atingerea obiectivelor managementului .
1 Arens A.A., Loebbecke J.K., Audit, o abordare integrata, Editura Arc, Chișinău, 2005, pag. 365
11
În OMFP nr. 1802 /2014 se precizează că controlul intern a l entității vizează asigurarea:
conformității cu legislația în vigoare;
aplicării deciziilor luate de conducerea entității;
bunei funcționări a activității interne a entității;
fiabilității informațiilor financiare;
efica cității operațiunilor entității;
utilizării eficiente a resurselor;
prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate etc.
Controlul financiar intern este o componentă a controlului intern care se referă la
ansamblul proceselor de obținer e și comunicare a informației contabile și financiare și contribuie
la realizarea unei informații fiabile și conforme exigențelor legale. Controlul financiar intern al
entității se aplică în vederea asigurării unei gestiuni contabile și a unei urmăriri fin anciare a
activităților sale, pentru a răspunde obiectivelor definite.
Controlul financiar intern vizează asigurarea:
a. conformității informațiilor contabile și financiare publicate, cu regulile aplicabile
acestora;
b. aplicării instrucțiunilor elaborate de co nducere în legătură cu aceste informații;
c. protejării activelor;
d. prevenirii și detectării fraudelor și neregulilor contabile și financiare;
e. fiabilității informațiilor difuzate și utilizate la nivel intern în scop de control, în
măsura în care ele contribuie la elaborarea de informații contabile și financiare
publicate;
f. fiabilității situațiilor financiare anuale publicate și a altor informații comunicate
pieței.
În OMFP nr. 1802 /2014 sunt precizate elementele principale de natură organizatorică și
contabilă p entru desfășurarea corespunzătoare a controlului intern, astfel:
documentare referitoare la principiile de contabilizare și control al operațiunilor;
circuite de informații vizând exhaustivitatea operațiunilor, o centralizare rapidă și
o armonizare a datel or contabile, precum și controale asupra aplicării acestor
circuite;
un calendar al elaborării de informații contabile și financiare difuzate în cadrul
grupului, necesare pentru situațiile financiare ale societății -mamă.
identificarea cu claritate a persoa nelor responsabile cu elaborarea informațiilor
contabile și financiare publicate sau care participă la elaborarea situațiilor
financiare;
accesul fiecărui colaborator implicat în procesul elaborării de informații contabile
și financiare, la informațiile ne cesare controlului intern;
instituirea unui mecanism prin care să se asigure efectuarea controalelor;
proceduri prin care să se verifice dacă controalele au fost efectuate, să se
identifice abaterile de la regulă și să se poată remedia, dacă este necesar;
existența unui proces care urmărește identificarea resurselor necesare bunei
funcționări a funcției contabile;
12
adaptarea necesarului de personal și a competențelor acestuia la mărimea și
complexitatea operațiunilor, ca și la evoluția nevoilor și constrânge rilor.
existența unui manual de politici contabile;
existența unei proceduri de aplicare a acestui manual;
existența de controale prin care să se asigure respectarea manualului;
cunoașterea evoluției legislației contabile și fiscale;
efectuarea de controal e specifice asupra punctelor sensibile;
identificarea și tratarea corespunzătoare a anomaliilor;
adaptarea programelor informatice la nevoile entității;
conformitatea cu regulile contabile;
asigurarea exactității și exhaustivității înregistrărilor contabil e;
respectarea caracteristicilor calitative ale informațiilor cuprinse în situațiile
financiare, astfel încât să satisfacă nevoile utilizatorilor;
pregătirea informațiilor necesare consolidării grupului;
definirea și distribuirea procedurilor de elaborare a situațiilor financiare
consolidate, către toate entitățile de consolidat.
Controlul fiscal este o formă a controlului financiar și se referă la verificarea modului de
calcul, declarare și plată a taxelor și impozitelor. De regulă, controlul fiscal este un control
ulterior deoarece se efectuează după ce un impozit/taxă a fost calculat(ă) și declarat(ă) și este un
control documentar -contabil. Totodată, controlul fiscal poate fi și anticipat în cazul în care
contribuabilul are de recuperat anumite sume de l a bugetul de stat iar rambursarea acestora se
face doar după efectuarea inspecției fiscale (rambursarea TVA).
Indiferent de nivelul de la care se exercită, de activitățile controlate sau obiectivele
urmărite, controlul se derulează în trei etape succesive :
a. Compararea situației ideale, dorite, cu situația de fapt, reală . Situația ideală este
reprezentată de reguli, prevederi, informații, etc. cuprinse în d ecizii ale conducerii ,
reglementări legale , existențe din contabilitate (scriptice), recomandări ale au ditului
inter, proceduri de lucru aprobate , programe de activitate , bugete. Situația reală este
reprezentată de informații, fapte care se obțin prin aplicarea unor proceduri diverse, în
funcție de scopul urmărit, astfel:
i. Inspecția : Examinarea documentelor , registrelor sau a activelor
corporale, inclusiv prin inventarierea fizică a acestora;
ii. Observarea : Urmărirea unui proces sau a unor proceduri efectuate de
alte persoane, pentru aprecierea unor situații
iii. Investigația (interviul, interogarea) : Obținerea de i nformații de la cei
controlați ca răspuns la chestionarele controlorilor
iv. Confirmarea : Obținerea de răspunsuri scrise sau orale din partea unor
terțe părți independente
v. Calculul : Reconstituirea unor calcule din documente și din registre
pentru a testa corec titudinea lor
13
vi. Procedurile analitice : analiza tendințelor, fluctuațiilor, corelațiilor cu
ajutorul unui sistem de indicatori
b. Analiza și evaluarea riscurilor care amenință activitatea verificată și a abaterilor de
la parametri stabiliți. În cadrul acestei et ape se evaluează riscurile și măsurile ce
trebuie luate, se fixează concluziile controlului;
c. Valorificarea constatărilor . Controlul nu se justifică dacă nu declanșează, prin
intermediul ieșirilor, măsuri pentru perfecționarea activităților controlate, pent ru
prevenirea și eliminarea neajunsurilor, pentru sancționarea vinovaților, pentru
autoperfecționarea controlului. Valorificarea constatărilor se concretizează în:
i. măsuri operative luate în timpul controlului, pentru redresarea
situației, îmbunătățirea ac tivității și sancționarea vinovaților ;
ii. Dispoziții obligatorii date celor vinovați;
iii. Rapoarte și informări către organele de conducere care au dispus
controlul sau care au competența și sarcina să ia măsurile care se
impun;
iv. Propuneri pentru mai buna fundamen tare a deciziilor, pentru
perfecționarea procedurilor si a normelor interne/
Există trei concepte care stau la baza studiului controlului intern și a estimării riscului
legat de control, conform lui Arens și Loebbecke :
1. Răspunderea managementului . Managemen tul trebuie să definească și să aplice
mecanismele de control ale entității. Acest concept este în acord cu cerința conform
căreia managementul este responsabil de întocmirea situațiilor financiare, în
conformitate cu reglemetările contabile aplicabile.
2. Asigurarea rezonabilă . O entitate trebuie să definească mecanisme de control
intern care să ofere o asigurare rezonabilă, nu absolută, că situațiile financiare
prezintă o imagine fidelă. Mecanismele de control intern sunt concepute de
conducere după analiza, atât a costurilor, cât și a beneficiilor generate de punerea
lor în aplicare. Deseori, conducerea entității nu este dispusă să introducă un sistem
ideal, deoarece costurile acestuia ar putea fi prea mari.
3. Riscurile inerente . Mecanismele de control intern nu ar putea fi considerate
niciodată perfect eficace, indiferent de rigurozitatea proiectării și aplicării lor. Chiar
dacă angajații implicați în sistem ar concepe un sistem ideal, eficacitatea lui va
depinde de fiabilitatea persoanelor care îl vor utiliz a. De exemplu, să presupunem
că o procedură de inventariere a stocurilor este riguros proiectată și necesită
existența a doi angajați care să facă inventarierea. Dacă niciunul dintre cei doi
angajați nu înțelege instrucțiunile primite sau dacă ambele perso ane sunt neglijente
la inventariere, atunci bunurile constatate vor fi probabil greșite. Apoi, chiar dacă
inventarierea e corectă, conducerea ar putea încălca procedurile și ordona
angajaților respectivi să majoreze cantitatea de stocuri constatată pentru a majora
profitul. În mod similar, angajații ar putea decide să supraevalueze în mod
intenționat stocurile pentru a camufla un furt comis de unul dintre ei, de amândoi
sau de gestionar.
14
2.1.3.2. Tipologia controlului
Există mai multe criterii de clasificare a cont rolului pe care dacă le cunoaștem obținem o
ințelegere mai profundă a sensului și conținutului conceptului. Astfel trecem în revistă
următoarele criterii de clasificare2:
1. După momentul în care se exercită:
a. Controlul preventiv, care se exercită înainte de a ngajarea sau efectuarea
operațiunilor respective. Această formă de control se exercită, de regulă, cu
ocazia autorizării sau aprobării tranzacțiilor sau a altor operațiuni;
b. Controlul concomitent, care se exercită în același timp cu desfășurarea
operațiuni lor controlate, sub forma controlul ierarhic, controlului reciproc sau
autocontrolului;
c. Controlul ulterior, care se exercită după ce operațiunile au avut loc, prin
intermediul unor organe specializate de control (control gestionar, control
bugetar, audit i ntern și inspecții specializate ale statului)
2. După obiectivele controlate:
a. Controlul economic urmărește planificarea și utilizarea eficientă a resurselor
materiale și de muncă și îndeplinirea sarcinilor stabilite. Controlul economic
utilizează toate etalo anele de măsură: naturale, de muncă și valorice;
b. Controlul financiar acționează, de regulă, în sfera relațiilor financiare și de
credit. Se exercită, în primul rând, cu ajutorul etalonului valoric;
c. Controlul tehnic urmărește respectarea tehnologiilor de fa bricație, calitatea
produselor, caracteristicile mijloacelor fixe, etc.
Un control eficient trebuie să fie un control multilateral, ceea ce impune ca obiectivele controlate
să fie abordate atât din punct de vedere economic și financiar cât și tehnic. Soluț iile tehnice
adoptate au consecințe economice și financiare și invers.
Între controlul economic și cel financiar interferențele sunt foarte numeroase, majoritatea
operațiunilor economice au și implicații financiare și gestionare, motiv pentru care în prac tică se
exercită un control economico -financiar.
3. După sfera de cuprindere:
a1) Controale complexe care presupun abordarea multilaterală a activităților
controlate, cu participarea unor specialiști din domenii diferite;
a2) Controale parțiale care se exerc ită numai asupra unui grup de obiective sau
asupra unui sector de activitate cum ar fi respectarea disciplinei financiare și
fiscale, legalitatea operațiunilor de aprovizionare, salarizarea, gestiunea stocurilor,
etc.
O formă a controalelor parțiale o cons tituie controalele tematice care se exercită de organele de
control ale statului asupra unui grup restrâns de obiective, dar care cuprinde, de regulă, în aceeași
periioadă mai multe entități.
2 După Oprean I., Popa I.E., Lenghel R.D., Procedurile auditului și ale controlului financiar, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca, 2007, pag. 15 -17
15
b1) Controalele totale presupun verificarea tuturor operațiunilo r, documentelor și
perioadelor de gestiune referitoare la activitățile controlate;
b2) Controalele prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, operațiuni,
categorii de bunuri, perioade de tim, etc., considerate semnificative sau având o
importanță relativă pentru formularea concluziilor.
De regulă controalele se exercită prin sondaj. Dacă se constată nereguli importante (fraude,
falsuri, omisiuni sau alte erori semnificative), controalele prin sondaj se transformă în controale
totale.
4. După proced eele folosite:
a. Controalele documentar -contabile se exercită pe baza documentelor primare, a
evidențelor operative și a informațiilor furnizate de contabilitatea analitică și
sintetică;
b. Controalele faptice se realizează sub forma inspecției la fața locului,
observației fizice, inventarierii de control, analizelor de laborator,
expertizelor.
5. După gradul de apropiere a controlului de activitățile controlate:
a. Controalele directe constau în urmărirea nemijlocită (personală) de către
organele de conducere sau de control a activității subalternilor sau a celor
controlați;
b. Controalele indirecte constau în urmărirea activităților controlate pe baza
rapoartelor și informărilor, a dărilor de seamă, a declarațiilor fiscale, a
ședințelor de lucru, a notelor explicative date de cei controlați, etc.;
c. Controalele reciproce se realizează între compartimente, între membri
formațiilor de lucru, între entități etc. pe baza fluxurilor materiale și
informaționale stabilite în urma diviziunii muncii, specializării și separării
sarcinilor. Controlul reciproc se exercită și între documente diferite care
conțin indicatori similari;
d. Autocontrolul presupune verificarea propriei activități, cu scopul de a putea
stabili dacă obiectivele propuse au fost realizate, dacă activitatea desfășu rată
este la nivelul cerințelor.
6. După nivelul de la care se exercită:
a. Controalele exercitate de stat prin intermediul Curții de Conturi, Ministerului
Finanțelor Publice, Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Ministerului
de Interne, etc. urmăresc, în primul rând respectarea actelor normative
specifice domeniului controlat;
b. Controalele interne de la nivelul entităților economice urmăresc, de regulă
gestionarea corectă și eficientă a patrimoniului, stăpânirea riscurilor în
vederea atingerii obiectiv elor organizaționale;
c. Auditul financiar, se exercită de profesioniști independenți, membri ai CAFR
(Camera Auditorilor Financiari din România, www.cafr.ro) și are ca obiectiv
16
fundamenta l furnizarea unei opinii prin care auditorul dă o asigurare
rezonabilă că situațiile financiare auditate prezintă cu fidelitate, sub toate
aspectele semnificative, poziția financiară, perfomanțele financiare și
modificările capitalurilor proprii și ale fluxurilor de trezorerie, în conformitate
cu referențialul contabil utili zat.
2.1.3.3. Elementele controlului intern3
Un sistem de control intern este format, așa cum am precizat, din politici și proceduri
create pentru a oferi conducerii o asigurare rezonabilă că entitatea își atinge obiectivele fixate.
Aceste politici și proceduri su nt numite mecanisme de control și reprezintă, luate în ansamblu,
controlul intern al entității.
Elementele controlului intern sunt:
a. Mediul de control;
b. Evaluarea riscurilor;
c. Activitățile de control;
d. Informarea și comunicarea;
e. Supervizarea controalelor.
1. Med iul de control este este format din acțiunile, politicile și procedurile care
reflectă atitudinea generală a conducerii și a proprietarilor cu privire la controlul intern și la
importanța sa pentru entitate. Mediul de control este ca o umbrelă care proteje ază celelalte patru
elemente. Fără un mediu de control eficient, este puțin probabil ca celelalte componente să ducă
la un control intern eficace, indiferent de calitatea lor.
Esența unei entități eficient controlate este atitudinea conducerii acesteia. Da că
conducerea de vârf consideră că sistemul de control intern este important, ceilalți angajați ai
entității vor simți acest lucru și vor reacționa prin respectarea mecanismelor de control definite.
Pe de altă parte, dacă pentru angajați este evident că si stemul de control intern nu este o
problemă importantă pentru conducerea de vârf și că în acest domeniu se vorbește mai mult
decât se face, este aproape sigur că obiectivele de control ale managementului nu vor fi urmărite
cu eficacitate.
Mediul de control determină nemijlocit modul de implementare a tuturor celorlalte
componente ale controlului intern, la creșterea eficienței acțiunilor întreprinse pentru prevenirea
și detectarea fraudelor și erorilor. În scopul înțelegerii mediului de control, vom prezent a în cele
ce urmează, componentele mediului de control:
a. Integritatea și valorile etice . Integritatea și valorile etice sunt produsul normelor și
regulilor etice, precum și ale modului în care acestea sunt comunicate și aplicate în
practică. Ele cuprind acț iunile întreprinse de conducere în scopul înlăturării sau
reducerii motivațiilor sau tentațiilor care ar putea determina angajații să se implice în
fapte necinstite, ilicite sau imorale. Aceste norme și reguli sunt cuprinse în
regulamentele interne dar, pe lângă acestea, exemplul personal al conducerii,
atitudinea și comportamentul lor față de salariați și față de terți, transparența de care
dau dovadă, contribuie la îmbunătățirea controlului intern.
3 După Arens A.A., Loebbecke J.K., Audit, o abordare integrata, Editura Arc, Chișinău, 200 6
17
b. Angajamentul față de competență . Competența reprezintă cu noștințele și
aptitudinile necesare pentru a îndeplini sarcinile care definesc funcția unui individ.
Angajamentul față de competență cuprinde luarea în considerare de către conducere a
calităților profesionale și morale care revin posturilor și angajarea persoanelor care
îndeplinesc cerințele respective. Pentru aceasta, conducerea entității trebuie să ia
măsurile necesare pentru selectarea, stimularea și pregătirea profesională continuă a
personalului.
c. Implicarea administratorilor, consiliului de administr ație în organizarea și
supravegherea controlului intern . Un consiliu de administrație eficace este
independent de managementul entității iar membrii săi sunt implicați în activitățile de
gestiune și le supraveghează cu atenție. Consiliul deleagă managerilo r responsabilități
privind controlul intern și are obligația de a face evaluări sistematice și independente
ale controlului intern implementat de managementul entității. În plus, un consiliu de
administrație activ și obiectiv, poate deseori, reduce eficien t probabilitatea ca
managementul să încalce mecanismele de control existente. Deseori, pentru a obține
un sprijin în supervizarea activității entității, consiliul de administrație crează un
comitet de audit, căruia i se deleagă responsabilitatea supraveghe rii procesului de
raportare financiară. Independența comitetului de audit față de managementul entității
și cunoștințele sale în domeniul raportării financiare sunt considerați factori
determinanți pentru capacitatea acestuia de a evalua eficace mecanismel e de control
intern și situațiile financiare elaborate de management. Nu se poate garanta
independența, competența și moralitatea managementului, iar scandalurile contabile
din lumea contemporană au dovedit acest lucru. Acesta poate fi tentat să furnizeze
consiliului de administrație informații incomplete sau inexacte, poate să se implice
direct sau indirect în acțiuni nelegale sau pot să nu asigure un control intern adecvat.
Pentru a preveni apariția acestor riscuri, spre exemplu, societățile care sunt co tate la
Bursa din New York sunt obligate să aibă comitete de audit formate în totalitate din
membri externi entității. Numeroase alte entități care nu sunt cotate pe piețele
bursiere, crează, la rândul lor, comitete de audit recunoscând importanța unei
raportări financiare eficace și a supervizării adecvate a sistemului de control intern.
d. Filozofia și stilul de lucru al conducerii . Conducerea, prin intermediul activității
sale, trimite semnale angajaților privind importanța controlului intern. De exemplu,
managerii își asumă riscuri importante sau sunt, mai degrabă, reticenți față de riscuri?
Care este atitudinea conducerii față de prelucrarea informațiilor, față de raportările
financiare și față de compartimentul contabil? Unii manageri nu sunt preocupați d e
funcția contabilă în timp ce alții cooperează cu compartimentul contabil. Majoritatea
controalelor interne se exercită pe baza informațiilor. Nu putem concepe un sistem de
control intern corespunzător dacă informațiile adecvate nu ajung la toate persoane le
implicate în realizarea anumitor obiective ale entității sau ale controlului intern sau
dacă lipsește comunicarea între nivelurile ierarhice sau între compartimentele
entității. Persoanele responsabile de la diferitele niveluri ierarhice nu pot concepe și
implementa controlul intern dacă nu sunt sau sunt insuficient informați asupra
obiectivelor, mijloacelor și riscurilor entității.
18
e. Structura organizatorică . Structura organizatorică definește nivelurile ierarhice de
responsabilitate și de autoritate exis tente. Reprezentarea grafică a structurii
organizatorice se face cu ajutorul organigramei care prezintă legăturile ierarhice și
funcționale între diferitele structuri ale entității. Prin urmare, principalele forme de
organigrame sunt cele ierarhice și cele funcționale. Organigramele ierarhice pun în
evidență legăturile de autoritate și de control între compartimente și sunt elaborate și
aprobate de conducere. Organigramele funcționale pun în evidență legăturile dintre
funcțiile deținute de diverse persoane . Organigramele funcționale nu se întocmesc pe
compartimente ci pe funcții și activități. Organigramele se adaptează permanent. Ele
nu se contruiesc în funcție de oameni ci de actuaizează în funcție de obiectivele
manageriale și ale controlului intern. Le gătura dintre organigramele ierarhice și cele
funcționale se face prin intermediul fișei postului. Fișa postului este un document
descriptiv, atașat organigramei, în care se enumeră natura sarcinilor repartizate
fiecărei persoane (a se vedea modelul fișei postului) Cu ocazia revederii și actualizării
organigramelor, conducerea poate constata următoarele:
Unii responsabili sau salariați sunt supraîncărcați cu sarcini, că au în subordine un
număr prea mare de compartimente și persoane în timp ce alți responsa bili nu au
suficiente sarcini;
Că unele sarcini sunt îndeplinite de mai multe persoane sau compartimente, în timp
ce alte sarcini nu sunt repartizate pe compartimente sau salariați;
Că ierarhiile sunt imprecise și, ca urmare, nu se poate stabili cui îi est e subordonat un
compartiment sau un salariat și care sunt compartimentele sau persoanele din
subordine;
Că organigramele elaborate anterior nu mai corespund realității actuale deoarece au
avut loc modificări în ceea ce privește mărimea entității, obiective le sau structura
personalului.
Combinând analiza organigramei cu analiza fișei posturilor, se poate constata:
Sarcinile de serviciu nu sunt riguros delimitate pe compartimente și pe persoane,
astfel că unele persoane nu își cunosc precis atribuțiile și res ponsabilitățile;
Unele sarcini au fost uitate, nu au fost delimitate pe persoane, în timp ce alte sarcini
sunt realizate de mai multe persoane, în maniere diferite;
Limitele de competență și autoritate și de responsabilitate nu sunt clar precizate și
delim itate, astfel încât să se excludă abuzurile de autoritate, neglijențele și
f. Atribuirea autorităților și responsabilităților se referă la modul în care este
delimitată autoritatea și responsabilitatea pentru activitățile operaționale și modul în
care sunt s tabilite relațiile de raportare. Sunt analizate două aspecte:
Autorizarea și aprobarea operațiunilor și tranzacțiilor. Orice operațiune trebuie corect
autorizată pentru ca mecanismele de control să poată fi considerate satisfăcătoare.
Dacă orice persoană d in cadrul entității ar putea achiziționa sau dispune de active
după bunul său plac, s -ar instaura un haos general. Autorizarea poate să fie generală
sau specifică.
Există o deosebire între autorizare și aprobare. Autorizarea reprezintă o decizie ce
ține d e politica întreprinderii și vizează fie o categorie generală de operațiuni, fie
19
operațiuni specifice luate în parte. Aprobarea reprezintă aplicarea în practică a
deciziilor de autorizare generală ale conducerii.
Separarea sarcinilor și responsabilităților . Pentru prevenirea erorilor, omisiunilor sau
fraudelor se recomandă ca activitatea să fie astfel organizată încât să se asigure o
bună separare a sarcinilor incompatibile. Controlul intern asupra personalului se
exercită atât asupra controlului administra tiv-ierarhic cât și sub forma controlului
reciproc bazat pe diviziune muncii și pe separarea sarcinilor sau funcțiilor
incompatibile. Aceste funcții sunt:
o Funcția de realizare a obiectivelor entității. O entitate își realizează obiectivele
prin intermediul compartimentelor de producție, cercetare, resurse umane,
vânzări, etc.;
o Funcția de conservare a patrimoniului se realizează de regulă de persoanele
însărcinate să depoziteze și să răspundă de integritatea și conservarea
bunurilor, să gestioneze mijloacele bănești și a altor valori, să întrețină
imobilizările corporale, etc.
o Funcția contabilă se realizează de persoanele din compartimentul financiar –
contabil și de persoanele din alte compartimente implicate în culegerea
informațiilor și în întocmirea, verifi carea și prelucrarea documentelor
justificative.
Majoritatea tranzacțiilor și operațiunilor antrenează cel puțin două dintre aceste funcții și,
ca urmare, o fraudă, o eroare determină o necorelare între documentele întocmite de
compartimente diferite. Exce pție fac cazurile de complicitate sau de dublă eroare. Astfel dacă
aceeași persoană are atribuții referitoare la emiterea comenzii de aprovizionare, la selectarea
furnizorilor, recepția și depozitarea bunurilor, acceptarea plății, atunci persoana respectiv ă poate
să facă înțelegeri secrete cu furnizorii și să provoace pagube.
Acestor funcții incompatibile le corespunde următoarele sarcini considerate
incompatibile:
1. De aprobare;
2. De execuție, inclusiv de conservare a patrimoniului;
3. De înregistrare;
4. De contr ol.
g. Existența unui compartiment distinct de audit intern. În cadrul entităților mari s -a
creat un compartiment de audit intern, în subordinea directorului general care are
principala sarcină de a contribui la ameliorarea celorlalte elemente ale controlului
intern.
Entitățile economice care sunt auditate de către un auditor extern (auditorul financiar) sunt
obligate să aibă constituit compartimentul de audit intern care trebuie să fie condus de o persoană
care are calitatea de auditor financiar. Activitatea de audit intern poate fi și externalizată, în
sensul apelării de către conducerea entității la un auditor financiar, persoană fizică sau juridică,
autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), pentru a efectua activitățile
specifice audi tului intern.
2. Evaluarea riscurilor . Procesul de evaluare a riscului de către entitate este un proces
continuu de identificare și reacționare la riscurile de afaceri și consecințele acestora. Pentru
20
raportările financiare riscurile includ evenimentele și ci rcumstanțele interne și externe care pot
afecta capacitatea entității de a iniția, înregistra, procesa și raporta informații care reflectă
imaginea fidelă.
Conducerea entității trebuie să identifice factorii care ar putea majora riscurile.
Incapacitatea de a atinge obiectivele deja fixate, calitatea personalului, introducerea unor noi
tehnologii informaționale și intrarea pe piață a unor noi concurenți, sunt câteva de exemple de
factori care ar putea conduce la un risc mai mare. După ce un risc a fost ident ificat, conducerea
trebuie să estimeze semnificația acestui risc, să evalueze probabilitatea apariției lui și să
formuleze măsuri specifice care ar trebui întreprinse pentru a reduce riscul până la un nivel
acceptabil
Procesul de gestionare a riscului de c ătre entitate are două laturi:
Definirea misiunii . Nu se poate implementa un control corespunzător decât dacă
directorii și responsabilii își cunosc bine misiunea lor. Nu se poate controla ceea ce nu este
organizat!
Fiecare activitate se poate organiza î n mai multe feluri în funcție de care se stabilesc
mecanismele de control intern în vederea atingerii obiectivelor generale și specifice. În funcție
de politica de organizare aleasă, se stabilesc mijloacele necesare în vederea atingerii obiectivelor.
Pentr u aceasta este necesar cunoașterea următoarelor aspecte:
6. Care sunt obiectivele?
7. Care sunt mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor și dacă acestea sunt
disponibile?
a. Mijloace umane: personal competent
b. Mijloace financiare: bugetul adecvat obiectivel or;
c. Mijloace tehnice: tehnici industriale, comerciale, informatice, etc.
8. Care sunt regulile și constrângerile care trebuie respectate?
a. Reguli interne: reguli de etică (interzicerea acordării de mită pentru atragerea
clienților, reguli de protecția muncii, reguli de exploatare a capacităților de
producție, etc.
b. Reguli externe: scadențe fiscale, protecția mediului, obligații contractuale,
cerințele altor norme legale.Reguli externe: scadențe fiscale, protecția mediului,
obligații contractuale, cerințele altor norme legale.
Analiza și evaluarea riscurilor. NU se poate implementa un mecanism de control intern
decât atunci când sunt cunoscute riscurile care trebuie evitate. P rintre cauzele care generează
riscuri, amintim:
• Schimbările din mediul de operare sau cel e legislative
• Fluctuația personalului. Personalul nou poate să nu înțeleagă procedurile specifice
entității, inclusiv procedurile controlului intern. Astfel, abordarea unor noi domenii de
afaceri în care entitatea nu are experiență poate fi însoțită de no i riscuri asociate
controlului intern
• Schimbarea tehnologiei de producție și a sistemelor de informare
21
3. Activitățile de control . Activitățile de control reprezintă acele politici și proceduri,
pe lângă cele incluse în mediul de control, pe care conducerea le-a stabilit în vederea atingerii
obiectivelor specifice entității. Altfel spus, în activitățile de control sunt incluse politici și
proceduri de control de detaliu care asigură transpunerea practică a politicilor și procedurilor
generale cuprinse în med iul de control.
Activitățile de control vizează politici și proceduri referitoare la:
• Autorizarea și aprobarea operațiunilor și tranzacțiilor
• Separarea sarcinilor (responsabilităților)
• Verificarea documentelor justificative și a registrelor contabile
• Controlul fizic (faptic)
• Revizuirea performanțelor
Primul aspect a fost analizat în cadrul mediului de control.
În ceea ce privește separarea sarcinilor și a responsabilităților , aplicarea practică a
incompatibilităților prezentate în cadrul mediului de c ontrol, presupune respectarea următoarelor
recomandări generale care urmăresc atât prevenirea fraudelor și erorilor:
• Separarea gestiunii activelor de contabilitate. Motivul pentru care unei persoane care
gestionează un activ nu i se permite să țină contabi litatea activului în cauză este de a
proteja entitatea de deturnări (sustrageri). Când una și aceeași persoană îndeplinește
ambele funcții, crește riscul ca acea persoană să utilizeze activul în interes personal. Dacă
un casier încasează numerarul și este responsabil și de înregitrările contabile, el ar avea
posibilitatea de a pune în buzunar banii primiți de la un client și de a ajusta contul
clientului prin neînregistrarea vânzării și a îmcasării sau prin înregistrarea unei creditări
fictive (trecerea pe cheltuieli a unei creanțe).
• Separarea autorizării operațiunilor de gestiunea activelor asociate acestora. În măsura
posibilităților, este de dorit să se evite situațiile în care persoanele care autorizează
anumite operațiuni au și dreptul de a dispune de activul corespunzător, pentru a reduce
probabilitatea deturnării de active comise de personal.
• Separarea sarcinilor operaționale de cele contabile și a acestora de cele de control.
Dacă fiecare departament ar răspunde de ținerea propriilor registre și evi dențe contabile,
ar exista tentația de a influența rezultatele pentru a îmbunătăți performanțele raportate.
Pentru a asigura existența unor informații nepărtinitoare, funcția contabilă este, de regulă,
inclusă într -un departament separat, subordonat ierarh ic directorului economic sau
contabilului șef.
Pe de altă parte, cum majoritatea controalelor interne se exercită pe baza informațiilor, iar
acestea, în general, sunt produse de funcția contabilă, este recomandat, pentru asigurarea
obținerii unei opinii n epărtinitoare, independente, ca sarcinile contabile să fie separate de
sarcinile de control.
• Separarea sarcinilor legate de sistemul informatic de celelalte sarcini. Sistemele
informatice folosite în cadrul unei entități trebuie astfel concepute și implem entate încât
să asigure securitatea informațiilor și accesul la acestea în funcție de nivelul de
responsabilitate din cadrul entității. Pentru evitarea fraudelor și erorilor, persoanele
responsabile cu conceperea, implementarea și mentenanța sistemului in formatic trebuie
să nu aibă și alte atribuții în cadrul entității.
22
Verificarea documentelor justificative și a registrelor contabile vizează următoarele
aspecte:
1. Locul și rolul documentelor justificative în cadrul sistemului informațional și a
sistemului de control intern;
Funcția de control a contabilității este inseparabil legată de funcția de înregistrare și
funcția de informare a acesteia. Nu se pot controla decât acele tranzacții și operațiuni care au fost
îregistrate în prealabil în evidență.
Potri vit Legii contabilității, toate operațiunile și tranzacțiile trebuie consemnate în
momentul efectuării lor într -un înscris care dobândește astfel calitatea de document justificativ.
Infirmațiile cuprinse în documentele justificative stau la baza întregului sistem informațional din
cadrul entității. Documentele marchează prima consemnare în scris a operațiunilor și
tranzacțiilor, motiv pentru care modul lor de întocmire, verificare, prelucrare, circulație și
arhivare influențează nemijlocit exactitatea, oper ativitatea și integritatea întregului sistem de
evidență dintr -o entitate.
Documentele primare și centralizatoare reprezintă un mijloc eficient pentru controlul
modului în care s -au îndeplinit sarcinile stabilite, s -a asigurat integritatea patrimoniului sa u au
fost achitate diferite obligații legale sau contractuale.
Prin semnarea documentelor de persoanele care au dispus sau au participat la
desfășurarea operațiunilor și tranzacțiilor și de persoanele care exercită controlul intern, se
asigură premisele pe ntru stabilirea responsabilităților în eventualitatea în care, ulterior, se
constată că aceste operațiuni și tranzacții nu s -au desfășurat conform cerințelor prestabilite.
Documentele reprezintă un important mijloc de probă în justiție.
2. Verificarea modului de completare și utilizare a documentelor justificative;
3. Verificarea modului de organizare și conducere a evidenței economice;
4. Clasificarea verificărilor documentare
2.1.3.4. Inventarierea patrimoniului
În România inventarierea elementelor patrimoniale ale enti tăților economice, inclusiv
persoanele care obțin venituri din activități independende, se realizează în comformitate cu
prevederile OMFP nr. 2861/ 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelo r, datoriilor și capitalurilor proprii . Organizarea
lucrărilor de inventariere este responsabilitatea administratorului entității, ordonatorului de
credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective. De asemenea,
entitățile econ omice sunt obligate să emită proceduri proprii privind inventarierea în baza actului
normativ menționat, aprobate de administratorul entității, ordonatorul de credite sau altă
persoane care are obligația gestionării entității.
Conform normelor legale, inve ntarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor
respective, cantitativ -valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Totodată, inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de
natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor și
23
valorilor deținute cu orice titlu, aparținând a ltor persoane juridice sau fizice, în vederea
întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare
și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.
Inventarierea generală a patrimoniului , cu ocazia întocmirii situațiilor financiar anuale,
are două laturi:
o latură can titativă în urma căreia se stabilesc plusurile sau minusurile cantitative la
inventar; Acestea se înregistrează în contabilitate pentru a aduce valorile scriptice la
nivelul noii realități;
o latură calitativă prin care se stabilesc plusurile sau minusurile valorice pentru
elementele existente, determinate ca diferență între valoarea de inventar (de piață,
valoarea justă, după caz) și valoarea contabilă. În cazul plusurilor v alorice pentru
elementele de activ, acestea nu se înregistrează în contabilitate, conform principiului
prudenței, pe când minusurile valorice se înregistrează în contabilitate, fie sub forma
amortizării, dacă deprecierea este ireversibilă, fie sub forma aj ustărilor pentru
depreciere, în cazul deprecierii ireversibile.
Inventarierea generală a patrimoniului trebuie efectuată cel puțin o dată în fiecare
exercițiu financiar, de regulă la o dată apropiată de sfârșitul exercițiului financiar, pe parcursul
funcț ionării entității, cu ocazia fuziunii sau încetării activității și în următoarele situații precizate
explicit în actul normativ menționat:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe
prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plus uri în gestiune, care nu pot fi stabilite
cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare -primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităț ilor naturale sau a unor cazuri de forț ă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Toate activele entității trebuie date în răspundere gestionară sau în folosință, după caz,
salariaților sau administratorilor entității.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se efectuează
de către comisii de inventariere, numit e prin decizie scrisă . În decizia de numire se men ționează în
mod obligatoriu componența comisiei (numele președintelui ș i membrilor comisiei), modul de
efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiune a supusă inventarierii, data de
începere și de terminare a operaț iunilor.
Mai jos este prezentat un model orientativ al deciziei de numire a comisiei de inventariere:
24
Societatea Ex emplu SRL
Nr. înreg. 58/23.12.20 17
DECIZIE
Privind stabilirea Comisiei de inventariere a patrimoniului
pentru exercițiul financiar 201 7
Subsemnatul Popescu Ion în calitate de administrator al societății Exemplu ID SRL, în vederea
desfășurării conform le gii a inventarierii patrimoniului decid:
Art. 1 Membrii Comisiei de inventariere genarale a patrimoniului pentru exercițiul financiar 201 7
în cadrul societății sunt:
1. Ionescu Oana – Președinte;
2. Pop Corina – Membru;
3. Roman Ion – Membru
Art. 2 Inventarierea ge nerală a patrimoniului existent la data de 31.12.201 7, în gestiunea
Depozit 1 și în gestiunea Administrativ se va efectua în perioada 31.12.201 7 – 10.01.201 8, conform
procedurilor proprii aprobate de conducerea societății.
Cluj-Napoca, Administrator ,
23.12.201 7
La entită țile al căror număr de salaria ți este redus, i nventarierea poate fi efectuată de către o
singură persoană. În această situa ție, ră spunderea pentru corectitudinea inventarierii revine
administratorului, ordonatorului de cred ite sau a ltei persoane care are obliga ția gestionării entită ții
respective. Pentru desfășurarea în bune condiții a operaț iunilor d e inventariere, în comisiile de
inventariere vor fi numite persoane cu pregă tire corespunzătoare economică și tehnică, care să
asigure efectuarea corectă ș i la timp a inventarierii elementelo r de natura activelor, datoriilor ș i
capitalurilor proprii, inclusiv evalua rea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.
Pentru asigurarea independenței comisiei de inventariere, din aeasta n u pot face parte
contabilii care țin evidența gestiunilor respective, gestionarii ale căror gestiuni sunt verificate și nici
auditorii interni sau financiari. Contabilii și auditorii, interni sau financiari, pot participa în calitate
de observatori la lucr ările de inventariere, conform procedurilor proprii ale entității. Auditorul
financiar este obligat chiar să asiste la unele lucrări de inventariere pentru a se asigura că valorile
prezentate în situațiile financiare corespund cu realitatea de pe teren.
Înainte de începerea propriu -zisă a lucrărilor de inventariere, atât conducerea entității cât și
comisia de inventariere trebuie să ia anumite măsuri organizatorice , conform OMFP nr.
2861/2009:
Măsuri organizatorice luate de conducerea entității pentru crea rea condițiilor de lucru
corespunzătoare pentru comisia de inventariere:
• Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto -tipodimensiuni, codificarea
acestora ș i întocmirea etichetelor de raft;
• Ținerea la zi a evidenț ei tehnico -operative la gestiuni și a celei contabile și
efectuarea confrun tării datelor din aceste evidenț e (existența unei concordanțe între
datele din Fișele de magazie cu cele din Contabilitatea analitică, respectiv
Contabilitatea sintetică) ;
• Participarea întregii comisii de inventarier e la lucrările de inventariere;
25
• Asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază,
respectiv pentru sortare, aș ezare, cânt ărire, măsurare, numărare etc.;
• Asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (cali tate, sort, pre ț etc.)
și la evaluarea lor, conform reglementărilor contabile aplicabile, a unor specialiști
din entitate sau din afara acesteia, la solicitarea președintelui comisiei de
inventariere. Aceste persoane au obligația de a semna listele de inve ntariere pentru
atestarea datelor înscrise;
• Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate și în număr suficient pentru
măsurare, cântărire, etc.;
• Dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a
spațiilor inventariate ;
• Asigurarea protecț iei membrilor comisiei de inventar iere în conformitate cu normele
de protecț ie a muncii;
• Asigurarea securității ușilor, ferestrelor, porț ilor etc. de la magazine, depozite,
gestiuni
Măsuri organizatorice luate de comisia de inventarier e:
• Să ia de la gestionar o declarație scrisă din care să rezulte dacă gestionează bunuri și
în alte locuri de depozitare, în afara bunurilor entității respective are în gestiune și
alte bunuri aparținând terț ilor, primite cu sau fără documente, dacă are pl usuri sau
lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință, dacă are bunuri
nerecepț ionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s -au întocmit
documentele aferente, dacă a primit sau a eliberat bu nuri fără documente leg ale,
dacă deț ine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate
în gestiunea sa, dacă are documente de primire -eliberare ca re nu au fost operate în
evidenț a gestiunii sau care nu au fost predate la contabilita te. Declarația se datează ș i
se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor ș i de către
comisia de inventariere. Semnarea declaraț iei de către gestionar se face în faț a
comisiei de inventariere;
• să identifice toate locurile (încăperile) în care există b unuri ce urmează a fi
inventariate;
• să asig ure închiderea úi sigilarea spațiilor de depozitare, în prezenț a gestionarului,
ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăseș te gestiunea ;
• să bareze ș i să semneze, la ultima o peraț iune, fi șele de magazie, menț ionând data la
care s -au inventariat bunurile, să vizeze document ele care privesc intrări sau ieș iri de
• bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în
fișele de magazie și predarea lor la contab ilitate, astfel încât situația scriptică a
gestiunii să reflecte realitatea;
• să verifice numerarul din casă úi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă,
solicitând depunerea numerarului la casieria entităț ii (la gestiunile cu vânzare cu
amănuntul);
• să contr oleze dacă toate instrumentele ș i aparatele de măsură sau de cântărire au fost
verificate ș i dacă sunt în bună stare de funcț ionare;
26
• în cazul în care gestionarul nu s -a prezentat la data úi ora fixate pentru începerea
operaț iunilor de inventariere , comisia de in ventariere sigilează gestiunea ș i comunică
aceasta comisiei centrale sau administratorului, ordonatorului de credite sau altei
persoane care are obligația gestionării entităț ii, conform procedurilor proprii privind
inventarierea. Aceste pers oane au obligația să îl încunoștinț eze imediat, în scris, pe
gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând
locul, ziua ș i ora fixate pentru începerea operațiunilor de inventariere. Dacă
gestionarul nu se prezintă nici de această dată la locul, data și ora fixate,
inventarierea se efectuează de către co misia de inventariere în prezența
reprezentantului s ău legal sau a altei persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl
reprezinte pe gestionar.
Mai jos este un model ori entativ al declarației dată de gestionar comisiei de inventariere:
DECLARAȚIE DE INVENTAR
pentru inventarierea anuala la 31.12.201 7
Subsemnatul , Marinescu Andrei , gestionar al Depozitului 1 declar:
1. Toate valorile materiale si banesti aflate in gestiunea subsemnatului se gasesc in incaperile
(locurile): __________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Posed (nu posed) valori materiale si banesti apartinand t ertilor: _______________
_______________________________ ___________________________________________
3. Am (nu am) cunostinta de existenta unor plusuri/lipsuri in valoare (cantitate) de:
___________________________________________________________________ ________
4. Am (nu am) eliberat valori materiale si banesti fara documente legale._________
Beneficiar _______________ Beneficiar __________________ Beneficiar ______________
___________________________________________________________________________
5. Am (nu am) valori materiale nereceptionate sau care trebuiau expediate, pentru care s -au
intocmit documentele aferente, in cantitate de __________________________________
6. Am (nu am) documente de primire -eliberare care nu au fost operate la zi sau nu au fost
predate la contabilitate: ____________________________________________________
___________________________________________________________________________
7. Detin (nu detin) numerar din vanzarea marfurilor aflate in gestiune , de lei: _____
_______ ____________________________________________________________________
8. Ultimele documente de intrare sunt:
fel___________________________________ nr._________________ din ______________
fel___________________________________ nr._________________ din ____ __________
9. Ultimele documente de iesire sunt:
fel___________________________________ nr._________________ din ______________
fel___________________________________ nr._________________ din ______________
10. Ultimul raport de gestiune (confruntare cu evidenta contabila) a fost incheiat la data de
___________ pentru perioada ___________________________________________
11. Alte mentiuni _____________________________________________________
________________________________________________________________ __________
__________________________________________________________________________
Dată în fața membrilor comisiei de
inventariere, Gestionar,
Semnaturi
Semnaturi Data: ora :
27
Pe toată d urata inventarierii, programul și perioada inventa rierii se afișează la loc vizibil.
Inventarierea propriu -zisă se efectuează prin completarea listelor de inventariere în care se
scriu toate bunurile care se inventariază, pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de
bunuri.
Mai jos este preze ntat un model orientativ al listei de inventariere:
În cazul creanțelor și datoriilor, inventarierea se efectuează prin transmiterea partenerilor
față de care există acele creanțe și datorii a unor extrase de cont a căror formă orie ntativă este
prezentat ă mai jos (pentru o datorie) și confirmarea de către partener care trebuie să o remită
entității noastre:
Unitatea debitoare: Exemplu SRL
CĂTRE,
Someșul SA
EXTRAS DE CONT
Conform OMFP nr. 2861/2009 și Legea contabilității nr. 82/1991, republi cată, vă înștiințăm că în
evidențele noastre contabile la data de 31.12.201 7, unitatea dumneavoastră figurează cu următoarele
credite:
Documentul
(felul, numărul și data) Explicații Suma
– lei-
fact. 650726 /01.07.201 7 – 1.600,00
TOTAL 1.600,00
În term en de 5 zile de la primire vă rugăm să ne restituiți acest extras confirmat pentru suma
acceptată. În caz de refuz, total sau parțial, să anexați nota explicativă cuprinzând obiecțiile
dumneavoastră referitoare la sold.
Prezentul extras de cont ține loc de conciliere conform procedurii arbitrare.
Neprimirea unui răspuns ne absolvă de răspunderea pentru eventualele neconcordanțe.
Conducătorul unității, Conducătorul compartimentului financiar –
contabil,
28
De la Someșul SA
CĂTRE,
Exemplu SRL
Confirmăm pr ezentul extras de cont pentru suma de __________________ lei, pentru achitarea
căreia (se va completa după caz):
a) am depus la bancă ordinul de plată nr. _______ din ______________
b) am depus la Oficiul Poștal nr. _____, mandatul poștal nr. _____ din ________
c) urmează să efectuăm plata într -un termen de _____________
Obiecțiunile noastre privind sumele din prezentul extras de cont sunt cuprinse în Nota explicativă
anexată.
Conducătorul unității, Conducătorul compartimentului financiar –
contabil,
Rezultatele in ventarierii se înscriu de comisia de inventariere într -un proces -verbal .
Procesul -verbal privind rezultatele inven tarierii trebuie să conțină, în principal, următoarele
elemente: data întocmirii, numele ș i prenumele membrilor comisiei de inventariere, numă rul și data
deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data
începerii și terminării operașiunii de inventariere, rezultat ele inventarierii, concluziile ș i propunerile
comisiei cu privire la cauzele plusur ilor și ale lipsurilor constatate și persoanele vinovate, precum și
propuneri de măsuri în legătură cu acestea, vo lumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu miș care
lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată ș i propuneri de măsuri în vederea reinte grării lor în
circuitul economic, propuneri de scoatere din funcț iune a imobilizărilor corporale, respectiv din
evidenț ă a imobilizărilor necorpo rale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura
obiectelor de inventar úi decla sare sau casare a un or stocuri, constatări privind păstrarea,
depozitarea, conservarea, asigur area integrității bunurilor din gestiune , precum ș i alte aspecte legate
de activitatea gestiunii inventariate.
Mai jos este un model orientativ al Procesului -verbal încheiat de comi sia de inventariere:
Proces -verbal
privind rezultatele inventarierii patrimoniului
Întocmit azi, 11 ianuarie 201 8, de către Comisia de Inventariere a patrimoniului numită prin
Decizia nr. 58 din data de 23 decembrie 201 7.
Membri comisiei de inventarie re, numiți prin decizia mai sus amintită, sunt:
1. Ionescu Oana – Președinte;
2. Pop Corina – Membru;
3. Roman Ion – Membru
Comisia de inventariere a efectuat inventarierea patrimoniului Exemplu SRL în perioada
31.12.201 7 – 10.01.201 8 ȋn conformitate cu prevederil e OMFP nr. 2861/2009 și ale legii contabilitǎții nr.
82/1991, republicatǎ.
În urma inventarierii patrimoniului nu s -au constatat diferențe cantitative pentru elementele
inventariate ceea ce înseamnă că datele din contabilitate corespund cu stocurile fapti ce constatate în
urma inventarierii.
29
S-au constatat deprecieri valorice ireversibile pentru elementele inventariate de natura
imobilizǎrilor corporale și necorporale fiind reprezentate de amortizarea calculatǎ și ȋnregistratǎ ȋn
contabilitate.
S-a consta tat expirarea termenului de prescripție în cazul unei creanțe în valută în valoare de
9,22 euro (către European Soft BV) pentru care există constituite ajustǎri pentru depreciere pentru
elementele de natura activelor. Propunem conducerii societății anulare a acestei creanțe.
Nu s -a constatat ȋn urma inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor sau capitalurilor
proprii, necesitatea constituirii de provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Semnături,
1)
2)
3)
Propunerile cuprinse în procesul -verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen
de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operațiunilor de inventariere, administratorului,
ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entității. Acesta, cu avizul
conducătoru lui compartimentului financiar -contabil și al conducătorului compartimentului
juridic, decide asupra soluționării propunerilor făcute, cu respectarea dispozițiilor legale.
Rezultatele inventarierii elementelor patrimoniale se înscriu în documentul contabi l
obligatoriu Registrul -inventar, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț.
Completarea registrului -inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor
conturilor bilanțiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit , și ajustările pentru depreciere
sau pierdere de valoare, după caz.
Înregistrarea în sistemul contabil a diferențelor cantitative (plusuri sau minusuri) rezultate
în urma inventarierii se efectuează în funcție de natura elementelor patrimoniale respectiv e, după
cum urmează:
În cazul stocurilor de materii prime:
– Minusul la inventar : 601 = 301 400
– Plusul la inventar: 301 = 601 200 sau 601 = 301 -200
În cazul stocurilor de produse finite:
– Minusul la inventar : 711 = 345 400
– Plusul la inventar: 34 5 = 711 200
În cazul stocurilor de mărfuri:
– Minusul la inventar : 711 = 345 400
1. Pentru situațiile în care evidența este la cost efectiv (de achiziție):
607 = 371 5.000
2. Pentru situațiile în care evidența este la prețul de vânzare cu
amănuntul, în condi țiile în care cota medie de adaos comercial este
de 20% iar cota de TVA este 19%:
607 = 371 5.000
378 = 371 1.000
4428 = 371 1. 140
– Plusul la inventar:
30
1. Pentru situațiile în care evidența este la cost efectiv (de achiziție):
607 = 371 -2.000 sau 371 = 607 2.000
2. Pentru situațiile în care evidența este la prețul de vânzare cu
amănuntul, în condițiile în care cota medie de adaos comercial este
de 20% iar cota de TVA este 19%:
607 = 371 -5.000 sau 371 = 607 5.000
378 = 371 -1.000 371 = 378 1.000
4428 = 371 -1.440 371 = 4428 1. 140
În cazul imobilizărilor corporale:
– Minusul la inventar :
1. Pentru cele amortizate integral:
281 = 21X 45.000 (valoarea de intrare)
2. Pentru cele amortizate parțial (valoare de intrare 45.000 lei,
amortizare cumulată 30.000 lei):
281 = 21X 30.000
6588 = 21X 15.000
– Plusul la inventar (valoarea stabilită de comisie este de 20.000 lei):
21X = 4754 20.000
În cazul disponibilităților bănești:
– Minusul la inventar : 6588 = 5311 400
– Plusul la inventar: 5311 = 7588 200
În cazul creanțelor și datoriilor diferențele constatate față de valorile înregistrate în contabilitate se
înregistrează în funcție de tipul creanței/datoriei și de tipul operațiunii care a generat creanța/datoria
respectivă .
Soluționarea diferențelor constatate la inventariere se realizează prin următoarele
modalități:
I) Abordarea separată a plusurilor și a minusurilor constatate în urma inventarierii
În această situație minusurile constatate la inventariere se impută persoa nelor vinovate la
costul de înlocuire sau, dacă se încadrează în cotele de perisabilități admise, se suportă de
întreprindere;
II) Compensarea plusurilor cu minusurile la inventar
Pentru a se putea efectua compensarea plusuriilor cu minsu rile la inventar treb uie
îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
i) Diferențe le (plusuri și minusuri) trebuie să aparțină unor produse similare
(sortimente) cu caracteristici fizico -chimice asemănătoare pentru care există
riscul de confuzie. Lista cu produsele similare care îndeplinesc condițiile de
compensare se aprobă anual de conducerea entității;
ii) Diferențele trebuie să aparțină aceleiași gestiuni și aceleiași perioade de
gestiune (nu se poate compensa un plus din gestiunea 1 cu un minus din
gestiunea 2 și nici un plus de anul acesta cu un minus de anul viitor);
iii) Diferențele (atât plusuri cât și minusuri) să nu fie făcute cu rea credință.
31
În cazul în care condițiile de mai sus sunt îndeplinite, se poate efectua compensarea
plusurilor cu minusurile la inventar.
Regulile co mpensării sunt:
1) Se compensează cantități egale de plusuri și minusuri ;
2) Compensarea se realizează în ordinea descrescătoare a prețurilor unitare.
Egalitatea cantitativă a plusurilor și a minusurilor compensate se obține prin eliminarea de la
compensare a c antităților care exced egalitatea (de la plusuri sau minusuri, după caz) aferente
sortimentelor cu prețurile unitare cele mai mici. Cu alte cuvinte compensarea se realizează în
ordinea descrescătoare a prețurilor unitare.
La cantități egale de plusuri și m inusuri compensate rezultă diferențe valorice , care pot să
fie pozitive sau negative, după caz. Dacă diferențele valorice sunt negative, acestea trebuie
imputate gestionarului, la aceeași valoare, deoarece în urma compensării nu se poate diminua
patrimoniu l entității.
Dacă rezultă minus necompensat , acesta fie se impută persoanelor vinovate la costul de
înlocuire sau la un preț de regulă mai mare sau egal cu costul, fie se suportă de entitate (în cazul
pierderilor normale (perisabilități) sau când nu se cun oaște cine este vinovat acestea).
Compensarea se poate realiza prin următoarele tehnici :
B. Compensarea pe total grupă de sortimente;
C. Compensarea pe fiecare sortiment:
B1. Compensarea pe fiecare sortiment – pornind de la plusuri;
B2. Compensarea pe fiecare so rtiment – pornind de la minusuri.
Exemplu: Să se efectueze compensarea plusurilor cu minusurile la inventar în cazul unui
depozit de produse finite cunoscând următoarele:
Sortiment Preț unitar
(lei/kg) Stoc scriptic
(kg) Stoc faptic
(kg)
S1 100 50 58
S2 110 60 50
S3 90 40 38
S4 95 50 53
S5 115 55 47
Să se efectueze și înregistrările contabile corespunzătoare în condițiile în care lipsa
necompensată, dacă există, se impută gestionarului la prețul de 120 lei/kg +TVA 19%.
Rezolvare:
A. Compensarea pe to tal grupă de sortimente
Pasul 1: Se aranjează într -un tabel sortimentele în ordinea descrescătoare a prețurilor unitare
și se stabilesc diferențele (plusuri sau minusuri) constatate la inventariere pentru fiecare sortiment.
Dacă stocul faptic (constatat pr in inventariere) este mai mare decât stocul scriptic (preluat din
sistemul contabil), diferența este un plus cantitativ la inventar. Dacă stocul faptic este mai mic decât
stocul scripric, diferența este un minus cantitativ la inventar. Valoarea minusurilor /plusurilor la
32
inventar se determină prin înmulțirea respectivului minus/plus cu prețul unitar al sortimentului
respectiv.
Pasul 2. Se elimină de la compensare can tități, plusuri sau minusuri care exced egalitatea
cantitativă , aferente sortimentelor cu pre țurile unitare cele mai mici. În cazul nostru, plusurile totale
constatate la inventariere au fost de 11 kg iar minusurile totale au fost de 20 kg. Prin urmare, pentru
a se compensa cantități egale de plusuri și minusuri, trebuie eliminate de la compensare 9 kg de la
minusurile aferente sortimentelor cu prețurile unitare cele mai mici. Adică, se vor elimina 2kg de la
sortimentul S3 și 7 kg de la sortimentul S2.
Pasul 3. La cantități egale de plusuri și minusuri necompensate rezultă diferențe valorice
(fiind reprezentate de diferența dintre valoarea plusurilor compensate și valoarea minusurilor
compensate). Dacă valoarea plusurilor compensate este mai mare decât valoarea minusurilor
compensate, atunci diferența valorică este pozitivă. Dacă valoarea minusurilo r compensate este mai
mare decât valoarea minusurilor compensate, atunci diferența valorică este negativă. În cazul nostru,
valoarea plusurilor compensate este de 1.085 lei iar valoarea minusurilor compensate este de 1.250
lei ceea ce înseamnă că diferența valorică rezultată în urma compensării este negativă și este egală
cu 165 lei.
Sortiment
Preț unitar Diferențe constatate la inventariere
Plusuri Minusuri
Cantitate Valoare Cantitate Valoare
0 1 2 3 = 1 x 2 4 5 = 1 x 4
S5 115 – – 8 920
S2 110 – – 10 1.100
S1 100 8 800 – –
S4 95 3 285 – –
S3 90 – – 2 180
Total inventar (a) x 11 1.085 20 2.200
Eliminat de la
compensare
(b) S3 90 – – 2 180
S2 110 – – 7 770
Rămas în
compensare
(a-b) x 11 1.085 11 1.250
Diferența valorică
rezultată în urm a
compensării x x – x 165
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) Înregistrarea minusurilor la inventar:
711 = 345 2.200
b) Înregistrarea plusurilor la inventar:
345 = 711 1.085
33
c) Înregistrarea imputării gestionarului a diferenței valorice negative rezu ltată în urma
compensării:
4282 = % 196,35
7588 165,00
4427 31,35
d) Înregistrarea imputării gestionarului a minusului necompensat (9 kg la prețul de
imputare de 120 lei/kg + TVA, conform datelor din enunț):
4282 = % 1.285,20
7588 1.080.00
4427 20 5,20
Note:
1) La operațiile a) și b) am efectuat o înregistrare contabilă cu minusul total, respectiv cu
plusul total. În activitatea practică, trebuie ca să se opereze diferențele constatate la
inventar la toate cele 5 sortimente ceea ce, în funcție de pr ogramul contabil folosit,
poate să genereze 5 formule contabile, pentru fiecare sortiment câte o formulă
contabilă;
2) Indiferent dacă se efectuează sau nu compensarea, plusurile și minusurile respective
există iar înregistrarea lor în contabilitate este iden tică. Efectuarea compensării ne
arată cât din diferențele respective sunt nejustificate.
B1. Compensarea pe fiecare grupă de sortimente – pornind de la plusuri
Pasul 1: Se aranjează într -un tabel intermediar sortimentele în ordinea descrescătoare a
prețu rilor unitare și se stabilesc diferențele cantitative (plusuri sau minusuri) constatate la
inventariere pentru fiecare sortiment.
Sortiment
Preț unitar Diferențe constatate la inventariere
Plusuri Minusuri
S5 115 – 8
S2 110 – 10
S1 100 8 –
S4 95 3 –
S3 90 – 2
Total inventar x 11 20
Pasul 2: Deoarece compensarea se face pornind de la plusuri, se identifică sortimentul de
plusuri care are prețul cel mai mare. În cazul nostru este sortimentu l S1 care are disponibile 8 kg.
Pentru acest sortiment se caută pereche o cantitate egală de la sortimentele la care s -a constatat
minus la inventar, începând cu prețurile unitare cele mai mari. În cazul nostru, sortimentul de la
minusuri, cu prețul unitar cel mai mare este S5 și are disponibile exact 8 kg. Prin urmare,
compensarea nr. 1 este între S1 cu 8 kg și S5 cu 8 kg. După aceea se identifică următorul sortiment
34
la care s -a constatat plus la inventar. Este vorba de S4 care are disponibile 3 kg. Acestui sortiment i
se caută pereche la sotimentele neutilizate anterior de la minusuri. Se identifică sortimentul S2 care
are disponibile 10 kg dar nouă ne trebuie doar 3 kg pentru a respecta regula principală a
compensării, adică de compensare a unor cantități egale de plusuri și minusuri. Prin urmare,
compensarea n r. 2 este între S4 cu 3 kg și S2 cu 3 kg. După aceste două compensări plusurile au fost
epuizate iar de la minusuri au rămas necompensate 7 kg de la S2 și 2 kg de la S3.
La cantități egale de plusuri și minusuri compensate au rezultat diferențele valorice.
Toate aceste a sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Sortiment
Preț unitar Diferențe constatate la inventariere
Plusuri Minusuri
Cantitate Valoare Cantitate Valoare
S1 100 8 800 – –
S5 115 – – 8 920
Compensare nr. 1 x 8 800 8 920
Diferență va lorică
compensare nr. 1 x x – x 120
S4 95 3 285 – –
S2 110 – – 3 330
Compensare nr. 2 x 3 285 3 330
Diferență valorică
compensare nr. 2 x x – x 45
Total compensări
(C1+C2) x 11 1.085 11 1.250
Diferența valorică
totală rezultată în
urma compensării x x – x 165
Necompensat S3 90 – – 2 180
S2 110 – – 7 770
Total inventar
(total compensări +
necompensat) x 11 1.085 20 2.200
B2. Compensarea pe fiecare grupă de sortimente – pornind de la minusuri
Deosebirea față de punctul de mai sus este că se începe cu sortimentele la care s -a constatat
minus la inventar, în ordinea descrescătoare a prețurilor unitare, cărora le se caută pereche la
sortimentele la care s -a constatat plus la inventar, de asemenea în ordinea descrescătoare a prețurilor
unitare.
III) Calcul ul și acordarea de perisabilități
Perisabilitățile sunt pierderi normale care apar pe timpul transportului, manevrării și
depozitării bunurilor. Fiind pierderi normale se suportă de entitate. De regulă, perisabilitățile (P) se
determină prin aplicarea unui procent (cotă de scăzământ – k) la cantitatea transportată, manevrată
sau depozitată (Q), după caz.
P = Q x k
35
În cazul perisabilităților de pe timpul transportului bunurilor se ține seama, pe lângă tipul
bunurilor respective, și de tipul mijlocului de t ransport utilizat, de tipul drumurilor, în cazul utilizării
unui mijloc de transport auto sau de alți factori care pot influența starea fizică a bunurilor.
În ceea ce privește perisabilitățile de pe perioada depozitării bunurilor, acestea se pot
determina folosind mai multe modele matematice, în funcție de modul în care este stabilită cota
procentuală de perisabilitate:
a) Cota de perisabilitate este stabilită pentru o perioadă distinctă de timp (k = 3% pentru 30
zile de depozitare sau k = 1% pentru 10 ore de depozitare, etc)
b) Cota de perisabilitate este stabilită în funcție de timpul efectiv de depozitare
2% pentru un timp efectiv de depozitare intre 0 și 10 zile
k = 4% pentru un timp efectiv de depozitare intre 11 și 40 zile
5% pentru un timp efectiv de depozitare mai mare de 40 zile
c) Cota de perisabilitate este stabilită în funcție de durata medie de depozitare
1% pentru o durată medie de depozitare de 15 zile
k = 3% pentru o durată medie de depozitare de 40 zile
4% pentru o durată medie de depoz itare de 70 zile
Exemplu: Inventarierea precedentă în cazul unui depozit de materii prime a avut loc la
data de 1 4 februarie 201 8 când s -a constatat un stoc faptic de 300 kg iar inventarierea curentă are
loc la data de 07 aprilie 201 8 când s -a constatat un stoc faptic de 150 kg. Intrările și ieșirile
scriptice în/din stoc în acest interval de timp au fost următoarele:
Data Intrări (kg) Ieșiri (kg)
26.02 350 –
07.03 – 150
28.03 – 200
30.03 50 –
02.04 – 100
Să se determine perisabilitatea calculată (prin fiecare din variantele de mai sus ),
perisabilitatea acordată și să se facă înregistrările contabile corespunzătoare în condițiile în care,
costul de achiziție mediu este de 3 lei/kg iar lipsa nejustificată, dacă există, se impută gestionarului
la pre țul de 4 lei/kg + TVA 19%
Rezolvare:
a) Cota de perisabilitate este stabilită pentru o perioadă distinctă de timp (k = 3% pentru 30
zile de depozitare)
Pc =
S x k’, unde:
Pc – perisabilitatea calculat ă;
S- stocul me diu; k’ – cota de perisabilitate aferentă timpului
efectiv de depozitare.
36
Stocul mediu se determină ca o medie aritmetică ponderată a stocurilor individuale ( Sindiv i)
de la momentul i, ponderile fiind reprezentate de timpii efectivi de depozitare ai acelo r stocuri
individuale ( Tef i):
iTefiTefxi SindivS
Cota de perisabilitate aferentă timpului efectiv de depozitare ( k’) se determină pe baza
regulei de trei simplă: k a fost stabilit pentru o perioadă distinctă de timp ( Tn – timp normat, în
cazul nostru este 30 zile ) iar pentru timpul efectiv de depozitare ( Tef) avem k’.
k’
kxTnTef
și
iTef Tef
În aceste condiții:
kxTniTefxi SindivkxTnTefixiTefiTefxi SindivPc
În tabelul de mai jos sunt datele necesare aplicării formulei de mai sus:
Data Intrări
(kg) Ieșiri
(kg) Stoc individual
(Sindiv i)
(kg) Timpul efectiv de depozitare
(Tef i)
(zile)
Sindiv i x Tef i
14.02 – – 300 12 zile (2 6-14) 3.600
26.02 350 – 650 9 zile (2 8-26+7) 5.850
07.03 – 150 500 21 zile (28 -7) 10.500
28.03 – 200 300 2 zile (30 -28) 600
30.03 50 – 350 3 zile (31 -30+2) 1.050
02.04 – 100 250 6 zile (7 -2+1) 1.500
Total 400 450 250 53 zile 23.100
Notă: La ultimul interval de depozitare se ține cont de data inventarului (7 aprilie) și, prin
convenție, mai adăugăm o unitate (o zi) pe ntru a fi cuprinse ambele capete ale intervalului (altfel
spus, între 1 4 februarie 201 8 și 7 aprilie 201 8, inclusive, sunt 53 zile calendaristice, cee ace
înseamnă că trebuie adunată o zi la un interval)
)(10,23%330100.23kg x kxTniTefxi SindivPc
Pentru a determina perisabil itatea acordată, trebuie să stabilim care este lipsa la inventar:
Stoc scriptic la 7 aprilie 201 8 = 250 kg (din tabelul de mai sus)
Stoc faptic la 7 aprilie 201 8 = 150 kg (din enun ț)
Lipsa la inventar = 100 kg, din care:
37
Lipsa justif icată (Perisabilități acordate) = 23,10 kg
Lipsa nejustificat ă = 76,90 kg
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) Înregistrarea minusului la inventar (100 kg):
601 = 301 300
b) Înregistrarea imputării gestionarului a lipsei nejustificate (76,90 kg):
4282 = % 366,04
7588 307,60
4428 58,44
b)Cota de perisabilitate este stabilită în funcție de timpul efectiv de depozitare
2% pentru un timp efectiv de depozitare intre 0 și 10 zile
k = 4% pentru un timp efectiv de dep ozitare intre 11 și 40 zile
5% pentru un timp efectiv de depozitare mai mare de 40 zile
Pc =
S x k, unde:
Pc – perisabilitatea calculat ă;
S- stocul mediu; k – cota de perisabilitate aferentă timpului
efectiv de depozitare (pentru noi k = 5% dearece timpul efectiv de depozitare este de 53
zile, conform tabelului de mai sus.
)(79,21%553100.23kg x kxiTefiTefxi SindivPc
Pentru a determina perisabilitatea acordată, trebuie să stabilim care este lipsa la inventar:
Stoc scriptic la 7 a prilie 2018 = 250 kg (din tabelul de mai sus)
Stoc faptic la 7 aprilie 201 8 = 150 kg (din enun ț)
Lipsa la inventar = 100 kg, din care:
Lipsa justificat ă (Perisabilități acordate) = 21,79 kg
Lipsa nejustificat ă = 78,21 kg
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) Înregistrarea minusului la inventar (100 kg):
601 = 301 300
b) Înregistrarea imputării gestionarului a lipsei nejustificate (78,21 kg):
4282 = % 372,28
7588 312,84
38
4429 59,44
c)Cota de per isabilitate este stabilită în funcție de durata medie de depozitare
1% pentru o durată medie de depozitare de 15 zile
k = 3% pentru o durată medie de depozitare de 40 zile
4% pentru o durată medie de depozitare de 70 zile
Se determină durata medie de depozitare a stocului pe baza următoarei formule:
)(33400 300100.23
intzilerari initial StociTefxi Sindivd
Deoarece durata medie de depozitare calculată mai sus este între 15 și 40 zile, cota efectivă
de perisabilitate va fi între 1% și 3%, calculate ca medie aritmetică, pe baza urmă toarei formule:
%44,2 15331540%1%3%111 2121 x TdxT Tk kkke
)(08,1744,2 400 300 kg x kex Intrari initialStoc Pc
Pentru a determina perisabilitatea acordată, trebuie să stabilim care este lipsa la inventar:
Stoc scriptic la 7 aprilie 2018 = 250 kg (din tabelul de mai sus)
Stoc faptic la 7 aprilie 2018 = 150 kg (din enun ț)
Lipsa la inventar = 100 kg, din care:
Lipsa justificat ă (Perisabilități acordate) = 17,08 kg
Lipsa nejustificat ă = 82,92 kg
Înregistrările contabile sunt următoarele:
a) Înregi strarea minusului la inventar (100 kg):
601 = 301 300
b) Înregistrarea imputării gestionarului a lipsei nejustificate (82,92 kg):
4282 = % 394,70
7588 331,68
4430 63,02
39
2.1.4. Sumar
În acest capitol au fost prezentate succint concepte, noțiuni utilizate în sf era controlului
financiar precum și elemente generale privind organizarea și desfășurarea controlului financiar în
cadrul entităților economice. Pentru a putea cuantifica modul de organizare și funcționare a unui
sistem de control intern, am trecut in revi stă principalele elemente ale controlului intern conform
clasificării COSO, astfel încât analiza fiecărei componente ne poate oferi un răspuns relevant
privind construcția și implementarea unui sistem de control intern. Am analizat de asemenea
principalele forme de control și am detaliat cea mai eficientă activitate de control, respectiv
inventarierea patrimoniului. Totodată, am prezentat modalitățile de soluționare a diferențelor
constatate la inventariere prin compensări și perisabilități.
2.1.5. Teme pentru ver ificarea cunoștințelor
1. Care sunt formele controlului după momentul în care se exercită?
2. Cine numește comisia de invent ariere , care este documentul prin care este numită
comisia de inventariere și care sunt elementele care trebuie menționate obligatoriu în acel
document de numire?
3. Care sunt etapele controlului?
4. Care sunt elementele controlui intern și precizați ce se înțelege prin Mediul de control?
5. Care sunt condițiile și regulile compensării ?
6. Care sunt tehnicile compens ării?
7. Să se efectueze compensarea plu surilor cu minusurile la inventar pe total grupă de
sortimente în cazul unui depozit de produse finite cunoscând următoarele:
Sortiment Preț unitar
(lei/kg) Stoc scriptic
(kg) Stoc faptic
(kg)
S1 120 63 67
S2 90 57 53
S3 100 40 36
S4 95 50 54
S5 115 55 48
Se cere să se facă și înregistrările contabile corespunzătoare în condițiile în care lipsa
necompensată, dacă există, se impută gestionarului la prețul de 120 lei/kg +TVA 19%.
2.1.6. Bibliografie
1. Arens A.A., Loebbecke J.K., Audit, o abordare integrata, Edi tura Arc, Chișinău, 2005
2. Matiș D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară , Ediția a III -a, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2010
3. Oprean I., Popa I.E., Lenghel R.D., Procedurile auditului și ale controlului financiar,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007
4. * * * Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare
5. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și comp letările ulterioare
6. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificăr ile și
completările ulterioare
40
7. * * * O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiil e financiare anuale consolidate, cu
modificările și completările ulterioare
8. * * * O.M.F.P. nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor prop rii
2.2. Organizarea și desfășurarea controlului fiscal în România
2.2.1. Scop și obiective
Scopul acestui modul este asigurarea unei imagini de ansamblu asupra disciplinei
studiate, prin prezentarea modului de organizare și desfășurare a controlului fiscal în Rom ânia.
Pentru atingerea scopului acestui mod ul se are în vedere realizarea următoarelor
obiective:
a) Prezentarea generală a sistemului fiscal din România ;
b) Obiectul și funcțiile controlului fiscal ;
c) Formele și procedurile controlului fiscal ;
d) Pregătirea, realiza rea și finalizarea controlului fiscal ;
e) Contestarea actelor emise de organele de control fiscal ;
f) Colectarea și stingerea creanțelor fiscale .
Se recomandǎ o abordare a studiului care să urmărească înțelegerea modului de
organizare și funcționare a sistemului fiscal și a relației acestuia cu contabilitatea
41
2.2.2. Schema logică a modulului
2.2.3. Conținutul informațional detaliat
2.2.3.1. Prezentarea generală a sistemului fiscal din România
Prin sistem fiscal înțelegem totalitatea taxelor și impozitelor care există într -o anumit e
zonă geografică (țară, regiune, etc.). În România sistemul fiscal este unul centralizat, în sensul că
taxele și impozitele nu diferă de la un județ la altul. Deosebiri între județe apar în ceea ce
privește taxele și impozitele locale însă doar în ceea ce privește cuantumul acestora și nu în ceea
ce privește existența acestora.
Principalele taxe și impozite existente în România , conform Legii nr. 227/2015, privind
Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt următoarele:
Impozitul pe prof it/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
Taxa pe valoarea adăugată;
Accize și alte taxe speciale;
Impozitul pe venit (impozitul pe venituri din activități independente, impozitul pe
veniturile din salarii și asimilate salariilor , impozitul pe veni turile din cedarea
folosinței bunurilor, impozitul pe veniturile din investiții (dividende, dobânzi,
câștiguri din transferul titlurilor de valoare , venituri din operațiuni de vânzare –
cumpărare de valută la termen , ș.a.), impozitul pe venituri agricole, si lvicultură și
piscicultură, impozitul pe venituri din premii și jocuri de noroc, impozitul pe venitul
42
din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal , impozitul pe
veniturile din drepturile de proprietate intelectuală.
Impozite și taxe lo cale;
Contr ibuții sociale obligatorii;
Impozitul pe construcții.
În România sistemul fiscal este , în gener al, un sistem de tip declarativ care presupune
acțiunea voluntară a contribuabilului de a calcula, de a declara și de a achita obligațiile sale față
de stat. Verificarea exactității calculelor, declarațiilor și a plăților făcute de către con tribuabil se
face prin intermediul procedeelor specifice controlului fiscal . Declararea obligațiilor fiscale ale
contribuabilului se face printr -un sistem de decla rații fiscale care se transmit, la anumite
intervale de timp, organului fiscal. De regulă, declarațiile fiscale pe lângă denumirea acestora,
care este cât mai apropiată de scopul pentru care se întocmește, are și un număr pentru a o
identifica mai ușor.
Declarațiile fiscale sau alte formulare fiscale utiliz ate de contribuabili (instrucțiuni de
folosire, formulare, etc . se găsesc adresa www.anaf.ro în meniul Asistență contribuabili) .
Corectarea unor declarații fiscale car e se referă la declararea unor obligații fiscale se face
fie prin completarea și transmiterea unei Declarații rectificative (Declarația 710), pentru taxe și
impozite stabilite prin autoimpunere (exemplu: impozit pe profit, impozitul pe veniturile
microîntr eprinderilor) sau prin reținere la sursă (impozit pe dividende) , fie prin retransmiterea
declarației inițiale corectate și pe care se bifează că este Declarație rectificativă ( exemplu: pentru
corectarea unei sume din Declarația 112 Declarație privind oblig ațiile de plată a contribuțiilor
sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, se reface această
declarație, se bifează că este Rectificativă și se retransmite versiunea corectă). Deși impozitul pe
salarii este un impozit cu r eținere la sursă, corecția acestuia, dacă este cazul, nu se face prin
completarea Declarației 710 ci prin refacerea Declarației 112, fiind în acest caz o excepție de la
regula generală.
Corectarea Decontului de TVA (Declarația 300) se poate face doar prin cerere adresată
organului fiscal pentru efectuarea unor corecții materiale, urmând ca organul fiscal să emită o
decizie prin care se corectează decontul de TVA depus eronat. Dacă erorile nu sunt
semnificative, eroarea se poate corecta prin includerea corec țiilor în următorul decont de TVA la
poziția Regularizări taxă dedusă sau Regularizări taxă colectată, după caz.
Sistemul fiscal românesc fiind unul de tip declarativ, declarațiile fiscale care se referă la
informarea organului fiscal referitoare la obliga țiile contribuabilului sunt considerate corecte
până la proba contrară (efectuarea unui control fiscal sau corecția din proprie inițiativă a
contribuabilului).
Corectarea unei declarații fiscale se efectuează în momentul în care s -a constatat eroarea.
Între înregistrările din contabilitate și declarațiile fiscale trebuie să existe o anumită legătură.
Spre exemplu dacă în luna iunie 201 7 impozitul pe profit declarat prin Declarația 100
Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat a fost în s umă de 2.000 lei iar în luna
septembrie 201 7 s-a constatat că valoarea corectă este de 2.200 lei, concordanța dintre
contabilitate și fiscalitate este evidențiată prin următoarele:
43
a. Valoarea impozitului pe profit înregistrată în contabilitate în luna iunie este de 2.000
lei, conform valorii din declarația 100 transmisă, aferentă lunii iunie 201 7;
b. Corecția de 200 lei se înregistrează în contabilitate în luna septembrie 20 17, conform
diferenței dintre valoarea corectă și valoarea inițială a impozitului pe prof it din
Declarația 710 aferentă lunii iunie 201 7 și transmisă în luna septembrie 201 7.
O situație similară este aceea în contabilitate s-a înregistr at corect impoztitul în luna iunie
2017, în sumă de 2.200 lei , însă din eroare, în Declarația 100 transmisă, aferentă lunii iunie
2017, s-a trecut suma de 2.000 lei. În acest caz, în septembrie 20 17 se transmite Declarația 710
de corectare a impozitului pe profit aferent lunii iunie 20 17 iar în contabilitate nu se mai face
nicio înregistrare deoarece suma corectă a fost deja înregistrată.
2.2.3.2. Obiectul controlului fiscal . Forme și metode de control fiscal
Conform Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, art.113, alin. 1) , controlul fiscal
(inspecția fiscală) are ca obiect :
verificarea legalită ții și conformității declarațiilor fiscale ;
verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii oblig ațiilor de către contribuabili;
verificarea respectării prevederilor le gislației fiscale și contabile;
verificarea sau stabilirea, d upă caz, a bazelor d e impunere;
stabilirea diferențelor de obligații fiscale.
Prin urmare, inspecția fiscală se exercită asupra oricărei tip de entitate sau persoană care are
obligația, prin lege, de a calcula, reține, plăti, decl ara taxe și impozite.
Pentru efectuarea inspe cției fiscale, organul de inspecție fiscală desfășoară următoarele
activități (Legea nr. 207/2015, art.113, alin. 2):
1. examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului ;
2. verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu c ele din evidența
contabilă a contribuabilului;
3. discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai
contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;
4. solicitarea de informații de la terți;
5. stabilirea corectă a b azei de impunere, a diferențelor datorate în plus sau în minus, după
caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii
inspecției fiscale;
6. stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată, precum și a obligațiilo r fiscale
accesorii aferente acestora;
7. verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;
8. dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
9. aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale;
Metodele de control care pot fi utilizate de organul de inspecție fiscală pentru efectuatea
inspecției fiscale sunt (Legea nr. 207/2015, art.116) :
44
inspecția (controlul) prin sondaj , care constă în activitatea de verificare selectivă a
perioadelor impozabile, a documentelor și operațiunilor semnificative, care stau la baza
modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale;
inspecția exhaustivă, prin care se verifică toate perioadele impozabile, documentele sau
operațiunile care stau la baza modul ui de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor
fiscale;
inspecția electronic ă, care constă în activitatea de verificare a contabilității și a surselor
acesteia , prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare
asistate de instru mente informatice specializate.
Aplicarea metodelor de control fiscal conduce la existența următoarelor forme ale
inspecției fiscale , astfel :
1. După gradul de cuprindere al inspecției fiscale, se deosebesc:
a. inspecția fiscală generală , care reprezintă activi tatea de verificare a tuturor
obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp
determinată;
b. inspecția fiscală parțială , care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau
mai multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp deter minată;
2. După momentul cunoașterii de către contribuabil cu privire la desfășurarea inspecției
fisca le, aceasta poate fi :
a. inspecția fiscală programată , în care contribuabilul este selectat conform
obiectivelor controlului stabilite prin p rogramele de inspec ție fiscală;
b. inspecția fiscală inopinată , în care contribuabilu l nu cunoaște că va fi supus
controlului fiscal înainte de desfășurarea inspecției fiscale.
Inspecția fiscală programată poate să fie inspecție generală sau parțială iar inspecția
fiscală ino pinată, de regulă, este o inspecție fiscală încrucișată.
Inspecția fiscală se realizează cu respectarea următoarelor reguli (Legea nr. 207/2015,
art.118) :
1) Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe
anuale, tri mestriale și lunare.
2) Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei,
ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
3) Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și
pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
4) La începerea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală trebuie să prezinte
contribuabilului/plătitorului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de
conducătorul organului de inspecție fiscală. Începerea inspecției fiscale trebuie
consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligația ținerii acestuia.
5) Inspecția fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice
care sunt relevante pentru impozitar e sau verificarea modului de respectare a altor
obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă.
45
6) Inspecția fiscală se efectuează în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă
a contribuabilului/plătitorului și să utilizeze eficient timpul stabilit pentru efectuarea
inspecției fiscale.
7) La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul/plătitorul este obligat să dea o declarație
scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate
documentele și inform ațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se
menționează și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție
de contribuabil/plătitor.
8) Contribuabilul/Plătitorul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzut e în actul
întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organul de
inspecție fiscală.
2.2.3.3. Pregătirea, realizarea și finalizarea controlului fiscal (inspecției fiscale)
A. Pregătirea inspecției fiscale presupune:
1. Selectarea cont ribuabililor care vor fi supuși inspecției fiscale;
2. Colectarea informațiilor generale despre contribuabil;
3. Întocmirea avizului de inspecție fiscală și comunicarea acestuia.
Selectarea contribuabililor
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși in specției fiscale este efectuată de către
organul fiscal competent, în a cărui rază teritorială ac esta are domiciliul sau sediul în funcție de
nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc. Procedura de selecție nu poate fi contestată de
către contribu abil.
Principiile care stau la baza selecției sunt:
Principiul eficienței inspecțiilor fiscale . În activitatea de inspecție fiscală se pornește de
la realitatea că administrația fiscală nu dispune de personal suficient pentru realizarea
unor inspecții la toți contribuabilii, pe întreaga perioadă de impunere. Din acest motiv
trebuie optimizate eforturile și rezultatele inspecției fiscale. Astfel, cu efort cât mai mic
trebuie obținute rezultatele maxime. Prin urmare, eficiența inspecției fiscale depinde de
modul de selecție a contribuabililor care urmează a fi verificați. Atenția organelor de
control fiscal trebuie să se îndrepte cu precădere asupra contribuabililor care necesită
efectuarea inspecției fiscale.
Principiul uniformității impunerii . Potrivit ace stui principiu în cazul existenței mai
multor contribuabili cu aceleași riscuri fiscale, densitatea inspec țiilor fiscale trebuie să fie
asemănătoare în toată țara. Acest principiu este o consecință a egalității tuturor
persoanelor fizice și/sau juridice î n fața legii. Dacă principiul eficienței inspecțiilor
fiscale se manifestă preponderent în pregătirea inspecțiilor fiscale parțiale (tematice),
principiul uniformității impu nerii se manifestă preponderent în cadrul inspecțiilor fiscale
generale, selectare a contribuabililor realizându -se, în acest caz, aleator.
46
Colectarea informațiil or generale despre contribuabil
Eficiența inspecției fiscale depinde, în cea mai mare măsură, de modul de colectare a
informațiilor privind contribuabilul și de analiza acest ora. Principalele surse de informații
privind contribuabilul sunt:
1. Caracteristicile sectorului de activitate;
2. Documentele întocmite cu prilejul inspecțiilor fiscale precedente;
3. Dosarul fiscal al contribuabilului;
4. Elementele furnizate de către terți.
Caract eristicile sectorului de activitate în care contribuabilul își desfășoară activitatea
sunt utile inspectorului fiscal în a fi știute, întrucât acesta își poate forma o părere cu privire la
aspecte precum:
– gradul de risc al operațiunilor specifice domeniulu i;
– dinamica generală specifică domeniului de activitate, ilustrată prin indi catori precum:
cifra de afaceri medie, rata medie a profitului, viteza de rotație a stocurilor, creanțelor și
obligațiilor.
Inspecțiile fiscale precedente pot furniza informații utile și punc tuale cu privire la
contribuabilul verificat. Examinarea rapoartelor întocmite în cadrul inspecțiilor fiscale
precedente constituie o sursă de informații, relative la contribuabil, cu privire la:
– comportamentul fiscal obișnuit al acestuia;
– identificarea punctelor sale slabe;
– modul în care măsurile dispuse în urma controalelor precedente au fost operate la
nivelul contabilității.
Dosarul fiscal este cea mai importantă sursă de informații cu privire la contribuabil,
administrată de către unita tea fiscală în a cărei competență terito rială contribuabilul își are sediul
(comportamentul fiscal al contribuabilului – depunerea la timp a declarațiilor fiscale, plata
obligațiilor fiscale la termenele stabilite, situația declarațiilor rectificative, am ânarea solicitării
rambursării de TVA deși legea permite acest lucru contribuabilului, etc.)
Informațiile furnizate de către terți sunt importante în aprecierea contribuabilului și pot
constitui, în mod frecvent, punctul de pornire în declanșarea inspecți ei fiscale.
Avizul de inspecție fiscală
Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze
contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz
de inspecție fiscală. După pri mirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o
singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea
se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie scrisă . În cazul în care organul
fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la care a
fost reprogramată inspecția fiscală.
Elementele avizului de inspecție fiscală sunt:
1. Temeiul juridic al inspecției fiscale .
Acesta este reprezentat de prevederile Codului de procedură fiscală. Codul de Procedură
Fiscală definește obiectul și atribuțiile inspecției fiscale. Scopul inspecției fiscale este de
a stabili corectitudinea obligațiilor fiscale ale contribuabililor.
47
2. Data de începere a inspecției fiscale .
Începerea inspecției fiscale se realizează în intervale de timp diferite, de la comunicarea
avizului de inspecție fiscală, după cum urmează: în termen de 15 zile pentru
contribuabilii mici și mijlocii , respectiv în termen de 30 zile pentru marii contribuabili.
Cele două termene se calculează nu de la data trimiterii avizului de inspecție fiscală de
către organul fiscal, ci de la data luării la cunoștință de către contribuabil.
Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul un ic de control ori de
câte ori există obligația ținerii acestuia.
3. Obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale .
Verificarea obligațiilor fiscale are în vedere întregul circuit al prelucrării de către
contribuabil a informaț iei fiscale, de la documentele justificative până la stingerea
obligației fiscale.
Obligațiile fiscale cuprind următoarele elemente:
a. Obligația de a calcula și înregistra în contabilitate și în registrele fiscale
impozitele, taxele, contribuțiile și a lte sume datorate bugetului general consolidat ;
b. Obligația de a declara impozitele, contribuțiile și taxele datorate;
c. Obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele și contribuțiile
datorate bugetului de stat consolidat;
d. Obligația de a plăti ma jorări de întârziere aferente impozitelor, taxelor,
contribuțiilor și altor sume datorate (dar neachitate la scadență), numite în
continuare obligații de plată accesorii;
Perioadele supuse inspecției fiscale se stabilesc diferit, în funcție de felul contri buabililor,
astfel:
la contribuabilii mari, de la sfârșitul perioadei anterior controlate, în termenul de
prescripție de a stabili obligații fiscale și până la sfârșitul lunii premergătoare datei
inspecției;
La celelalte categorii de contribuabili inspecți a fiscală se efectuează asupra creanțelor
născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații
fiscale, dacă este ide ntificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume
datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și
altor sume datorate bugetului general consolidat.
În ceea ce privește termenul de prescrip ție, sunt aplica bile următoarele reguli:
– dreptul organului fiscal de a stabi li obligații fiscale se prescrie în termen de 5
ani, excepție făcând cazurile prevăzute de lege;
– termenul de prescripție începe să curgă de la da ta de 1 ianuarie a anului urmă tor
celui în care s -a născut obligația fiscală;
48
– dreptul de a stabili obligații fi scale se prescrie în termen de 10 ani în situația în
care acestea rezultă din săvârșirea unor fapte care reprezintă infracți uni sau sunt
sancționate ca atare printr -o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
4. posibilitatea de a solicita amânarea datei d e începere a inspecției fiscale .
La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul de inspecție fiscală poate
aproba amânarea datei începerii inspecției fiscale, comunicându -le acestora data la care a
fost reprogramată inspecția fiscală.
Solicit area trebuie să fie întocmită în scris și să fie adresată organului fiscal competent în
termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecție fiscală. Temeinicia motivelor și
justificarea lor face ca solicitarea de amânare a inspec ției fiscale să fie sau nu acceptată.
Reprogramarea inspecției fiscale, dacă solicitarea de amânare este acceptată, se va face
prin emiterea unui nou aviz de inspecție fiscală. Data prevăzută pen tru începerea
inspecției fiscale trebuie să fie ulterioară datei solicitate de către contribuabil.
5. alte informații menite să asigure o bună desfășurare a inspecției fiscale.
Atașat avizului de inspecție fiscală se va afla „Carta drepturilor și obligațiilor
contribuabililor" pe durata desfășurării inspecției fiscale. Așa cum rezultă din denumire,
carta cuprinde atât drepturile cât și obligațiile contribuabilului pe parcursul inspecției
fiscale.
Drepturile contribuabilului constau în:
– dreptul de a fi înștiințat cu privire la inspecția fiscală;
– dreptul de a fi verificat numai în interiorul termenului de prescripție;
– dreptul de a solicita modificarea sau amânarea începerii inspecției fiscale;
– dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție și
pentru fiecare perioadă;
– dreptul de a solicita legitimarea orga nelor fiscale;
– dreptul ca activitatea proprie să fie cât mai puțin afectată pe parcursul inspecției fiscale;
Obligațiile contribuabilului sunt următoarele:
– obligația de a permite accesul în incintele de afaceri;
– obligația asigurării spațiului și a logist icii necesare desfășurării
controlului;
– obligația de a pune la dispozi ție toate doc umentele care stau la baza cal culării
impozitelor;
– obligația de a colabora la desfășurarea inspecției fiscale;
– obligația de a păstra și arhiva evidențele contabile și fisc ale;
Comunicarea avizului de inspecție fiscală
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea
inspecției fiscale , astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
49
Organul de control fiscal trebuie să poată dovedi că avizul de inspecție fiscală a fost
primit de către contribuabil la timp. În situația în care data de începere a inspecției fiscale
înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului de mai sus inspecț ia fiscală nu poate începe
înainte de data înscrisă în aviz. Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de
comunicare a avizului de inspecție fiscală prevăzut.
Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control. În cazul
contribuabililor care nu dețin sau nu prezintă organelor de inspecție fiscală registrul unic de
control, această dată se înscrie într -un proces -verbal de constatare.
Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următ oarele
situații:
a) în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în procedura de
insolvență;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucișat, se impune începerea
imediată a inspecției fiscale;
c) pentru extinder ea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele
decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală;
d) în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a
contestației;
e) pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului.
Avizul de inspecție fiscală se comunică prin remiterea acestuia
contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ
fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primi re. Avizul de inspecție
fiscală poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e -mail sau alte mijloace electronice
de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și
confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care
comunicarea prin mijloacele de mai sus nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fis cal emitent
și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se
menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe num ele contribuabilului iar avizul de
inspecție fiscală se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
B. Realizarea inspecției fiscale presupune:
1. Stabilirea locului și timpului inspecției fiscale;
2. Durata efectuării inspecției fiscale ;
3. Intervenția la fața locului și aplicarea pr ocedurilor specifice inspecției fiscale .
Stabilirea locului și timpului inspecției fiscale
În funcție de circumstanțe, inspecția fiscală se poate exercita:
a) la sediul contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat,
precum și logistica necesară desfășurării inspecț iei fiscale.acesta. În cazul în care
contribuabilul nu poate asigura un spațiu corespunzător, va anunța în scris și motivat
50
organul de inspecție fiscală competent.
b) la sediul organului fiscal. Inspecția fiscală se va desfășura la sediul organului fiscal num ai
dacă perioada, tematica sau operațiunile și documentele supuse controlului nu sunt
extinse;
c) în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, atunci când vari antele precedente
nu sunt posibile.
Indiferent de locul unde se desfășoară inspecți a fiscală, organul fiscal are dreptul să
inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei
persoane desemnate de acesta.
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al
contribuabi lului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal .
Durata efectuării inspecției fiscale
Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală, în funcție
de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de :
a) 180 de zile pentru contribuabilii mari , precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au
sedii secundare, indiferent de mărime;
b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii ;
c) 45 de zile pentru ceilalți contribuabili .
Perioadele în care derularea inspecției fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul
duratei acesteia. Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei
inspec ții fiscale ori de câte ori sunt moti ve justificate pentru aceasta, caz în care se emite o
decizie de suspendare care se comunică contribuabilului.
Sfârșitul inpecției fiscale este reprezentat de data la care contribuabilului îi sunt
comunicate concluziile echipei de inspecție fiscală și este data de terminare a inspecției fiscale
înscrisă în Registrul Unic de Control .
Intervenția la fața locului și aplicarea procedurilor specifice inspecției fiscale
La fața locului, intervenția echipei de inspecție fiscal ă presupune trei etape importante:
prezentarea echipei de inspecție contribuabilului;
desfășurarea propriu -zisă a inspecției fiscale;
discuția finală cu contribuabilul.
Prezentarea echipei de inspecție la sediul contribuabilului
La prima intervenție la fa ța locului se execută următoarele categorii de lucrări:
a) prezentarea membrilor echipei de inspecție fiscală conducerii entității
verificate, ocazie cu care are loc legitimarea acestora și comunicarea către
contribuabil a ordinului de serviciu;
b) stabilirea cu certitudine a identității și a calității interlocutorului desemnat,
respectiv a faptului dacă este adecvat sau nu;
c) vizitarea spațiilor de lucru, în prezența contribuabilului . Inspectorul fiscal
va vizita spațiile de lucru sau locurile unde se află bunuri impozabile sau în care se
desfășoară activități generatoare de venituri;
51
d) stabilirea elementelor tehnice ale verificării:
– programarea inspecției fiscale, stabilindu -se calendarul viitoarelor
intervenții;
– identificarea locului prevăzut pentru desfășurarea in specției fiscale;
– stabilirea intervalului orar zilnic în care inspecția poate avea loc, în funcție de
programul de lucru al contribuabilului;
– persoanele responsabile cu furnizarea documentelor, respectiv care vor asigura
asistență echipei de control.
e) verif icarea preliminară care constă în examinarea:
– registrului consiliului de administrație și al adunărilor generale;
– jurnalelor de vânzări și cumpărări;
– registrului -jurnal;
– registrului inventar;
– registrului fiscal;
– alte documente.
Prima prezentare la sediul c ontribuabilului este importantă sub toate aspec tele sale, întrucât
asigură o bună aplicare a procedurilor fiscale și o judicioasă formulare a concluziilor la finalul
inspecției fiscale.
Desfășurarea propriu -zisă a inspecției fiscale
Este etapa în care se pun în practică marea majoritate a procedurilor specifice inspecției
fiscale. Aceste proceduri au fost deja descrise pe parcursul prezentei lucrări. Totuși, principalele
procedee utilizate care ar putea fi utilizate sunt:
– verificările încrucișate (se veri fică, spre exemplu, exemplarul albastru al facturii de la
client cu exemplarul roșu care a stat la baza înregistrării în contabilitate);
– verificările reciproce (se verifică, spre exemplu, datele din facturile de achi ziții cu
cele din jurnalul de cumpărări ).
– realizarea inventarierii parțiale a unor elemente de activ sau pasiv în vederea
confruntării datelor scriptice cu cele faptice;
– solicitările unor confirmări de la terți. Acestora le poate fi solicitat să confirme
existența unor operațiuni, solduri sau r ulaje care fac obiectul controlului;
Discuția finală cu contribuabilul
Inspecția fiscală se termină printr -o discuție finală între contribuabil și repre zentanții
organului fiscal, în majoritatea cazurilor, membrii echipei de inspecție fiscală. Discuția
presupune:
– Comunicarea concluziilor finale și discutarea acestora cu contribuabilul vor
fi realizate de preferință la locul de desfășurare a inspecției fiscale. Data, locul și ora
discuției finale vor fi comunicat e contribuabilului în timp util;
– Ascultarea contribuabilului. Contribuabilul are dreptul de a -și exprima propriile
puncte de vedere și de a fi ascultat. Contribuabilul are dreptul să își exprime în scris
punctele de vedere relative la constatările formulate de că tre echipa de inspecție
fiscală;
52
– Informarea contribuabililor privind căile de atac împotriva actelor de
control;
– Solicitarea echipei de inspecție fiscală adresată contribuabilului de a da o declarație pe
propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziția echipei de inspecț ie
fiscală toate documentele și informațiile, că toate documentele i -au fost returnate de
către echipa de inspecție fiscală, că nu mai are alte informații și documente relative la
situația sa fiscală care intră în obiectul inspecției fiscale.
C. Finalizarea inspecției fiscale
La finalizarea controlului, echipa de inspecție fiscală va întocmi obligatoriu actele de control
specifice formei inspecției fiscale și în strânsă corelație cu con statările făcute.
Principalele acte de control întocmite sunt:
a) Procesul v erbal de control ;
b) Raportul de inspecție fiscală ;
c) Nota de constatare ;
d) Procesul verbal de constatare a contravențiilor ;
e) Anexe .
Procesul verbal de control
Procesul verbal de control este întocmit de către organele de inspecție fiscală în situațiile în
care v erificarea nu necesită trimiterea unui aviz de inspecție fis cală. Este un act de control specific
controlului inopinat, controlului reciproc sau consemnării unor fapte de natură penală. Valorificarea
constatărilor controlului consemnate în procesul verbal nu se vor concretiza în emiterea unei decizii
de impunere. El poate fi anexat raportului de inspecție fiscală.
Procesul verbal de control conține trei părți: introducere, cuprins și încheiere.
În partea introductiv ă vor fi consemnate următoarele element e:
– data întocmirii procesului verbal;
– numele și prenumele membrilor echipei de inspecție fiscală;
– precizarea exactă a obiectului controlului;
– perioada supusă controlului;
– datele de identificare ale contribuabilului;
– locul desfășurării controlului;
– reprezen tantul legal al contribuabilului.
În partea de cuprins sunt descrise și nuanțate o serie de elemente
care formează conținutul controlului, precum:
– descrierea faptelor constatate, astfel constatările controlului se vor
descrie clar și concis, fără comenta rii inutile;
– prevederile actelor normative încălcate, cu precizarea exactă a acestor acte, a articolului
și aliniatului;
– consecințele producerii deficiențelor;
– precizarea persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor
deficiențe;
– precizarea măsurilor operative luate pentru remedierea deficiențelor pe parcursul
53
controlului;
– punctul de vedere al contribuabilului sau al reprezentantului acestuia, în sinteză.
În partea de încheiere se fac precizări cu privire la:
– faptul că au fost restituite contribuabilul ui toate documentele puse la dispoziția echipei de
inspecție fiscală (cu excepția celor pentru care s -a întocmit proces verbal de ridicare de
înscrisuri);
– numărul de exemplare în care procesul verbal a fost întocmit. Este reco mandabilă
întocmirea în minim trei exemplare;
– numărul din Registrul unic de control sub care procesul verbal este înregistrat;
– numele, prenumele și semnătura membrilor echipei de inspecție fiscală;
– numele, prenumele și semnătura contribuabilului sau a reprezentantului acestuia.
Rapor tul de inspecție fiscală
Spre deosebire de procesul verbal de control acesta este un act unilateral. Se încheie în
toate situațiile în care nu se recurge la întocmirea procesului verbal. Se întocmește indiferent
dacă se constată diferențe în plus sau în minus față de creanța fiscală inițială.
Raportul de inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate
constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate, precum și în legătură cu
alte obligații prev ăzute de legislația fiscală și contabilă ce au făcut obiectul verificării.
Contribuabilul/Plătitorul are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la
constatările organului de inspecție fiscală, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data
încheierii inspecției fiscale. În cazul marilor contribuabili termenul de prezentare a punctului de
vedere este de cel mult 7 zile lucrătoare.
Raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru diferențe (în plus sau în minus) de obligații fiscale
aferente perioadelor verificate ;
b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferențe de obligații
fiscale.
Aceste decizii se emit în termen de 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecți ei fiscale
și se comunică contribuabilului.
Referitor la decizia de impunere , care reprezintă titlul de creanță privind obligația de
plată a contribuabilului , elementele acesteia sunt:
denumirea organului fiscal emitent;
data emiterii și data de la care p roduce efecte;
datele de identificare ale contribuabilului;
obiectul deciziei de impunere;
cuantumul și natura sumelor;
baza de impunere a fiecărei taxe, impozit sau contribuții;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
54
numele și semnătura persoanelor împuterni cite de către organul fiscal;
ștampila organului fiscal emitent;
posibilitatea contestării, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se
depune contestația.
Elementele raportului de inspecție fiscală sunt următoarele:
date generale de identificare a inspecției fiscale;
În această categorie sunt reunite elemente re feritoare la:
– datele de identificare ale membrilor echipei de inspecție fiscală (nume, prenume, funcția,
număr legitimație, unitatea fiscală de care aparțin și numărul ordinulu i de serviciu);
– temeiul legal privind efectuarea inspecției fiscale;
– numărul și data transmiterii avizului de inspecție fiscală;
– numărul și data înscrise în Registrul unic de control , reprezentând începutul inspecției
fiscale;
– perioada supusă verificării;
– perioada (intervalul) de timp și locul desfășurării inspecției fiscale;
– precizarea obiectivului inspecției fiscale, corelat cu tematica înscrisă în ordinul de serviciu;
– modul în care au fost îndeplinite obligațiile stabilite la finele inspecției fiscale pr ecedente.
date despre contribuabil;
– Date de identificare: denumirea, domiciliul fiscal, numărul de înregistrare la Oficiul
Național al Registrului Comerțului, codul unic de înregistrare, codul CAEN, date privind
capitalul social;
– Forma juridică și de prop rietate;
– Informații privind acționarii sau asociații;
– Informații privind conturile bancare;
– Cifra de afaceri și evoluția sa;
– Modul de numerotare, folosire și arhivare a documentelor;
– Prezentarea particularităților fiscale privind punctele de lucru, antrepo zite fiscale,
autorizații etc.
– Date de identificare a persoanei care asigură administrarea societății;
– Date de identificare a persoanei care asigură conducerea contabilității;
– Date de identificare a persoanei care asigură reprezentarea societăț ii pe timp ul inspecției
fiscale.
constatările fiscale;
Constatările echipei de inspecție fiscală sunt sistemati zate (grupate) și sintetizate pentru fiecare
obligație fiscală, în anexele la raport obligațiile fiscale vor fi detaliate. Pentru fiecare obligație
fiscală constatările vor face referiri la următoarele aspecte:
1. Descrierea inspecției fiscale, paragraf în care se aduce lămurire privind:
a. perioada supusă inspecției fiscale, actele normative care o reglementează;
b. procedura de control utilizată;
c. prezentarea facilităților fiscale de care beneficiarul a beneficiat;
55
2. Obiectivele minimale avute în vedere, în acest paragraf vor fi descrise cel puțin:
a. verificarea realității declarațiilor fiscale;
b. verificarea existenței contractelor și modul în ca re acestea produc efecte fiscale;
c. verificarea înregistrării tuturor veniturilor;
d. verificarea înregistrării cheltuielilor aferente veniturilor;
e. verificarea utilizării documentelor.
3. Baza de impunere
Echipa de inspecție fiscală se poate confrunta cu una din cele două situații:
a. în urma controlului baza de impunere nu se modifică, într -o asemenea situ ație, acest aspect
va fi explicit menționat pentru fiecare obligație fiscală;
b. în urma controlului baza de impunere se modifică, în acest caz, în raport se vor face referiri
privind:
– modul de interpretare a aspectelor fiscale de către contribuabil;
– punctul de vedere al echipei de inspecție fiscală față de cel al
contribuabilului;
– consecințele fiscale ale abaterilor constatate;
– calculul accesoriilor aferente debitelor suplimentare stabilite;
– stabilirea responsabilităților privind determinarea greșită a bazei impo zabile și, după
caz, propunerea sancționării vinovaților.
4. Alte constatări. Capitolul va face referire la constatări relative la:
a. organizarea și conducerea contabilității;
b. utilizarea și ținerea registrelor contabile.
5. Discuția finală cu contribuabilul
Este capitolul în care se vor face referiri cu privire la:
a. numărul și data documentului de înștiințare a contribuabilului privind discuția finală. Prin
acest document contribuabilul este informat cu privire la data, ora și locul discuției finale;
b. punctul de vedere al contribuabilului pentru fiecare debit suplimentar stabilit și/sau accesoriu
aferent;
c. faptul că s -au pus la dispo ziție echipei de inspecție toate documentele și informațiile
solicitate. Declarația contribuabilului în acest sens va fi anexată la Raportul de inspecție
fiscală.
sinteza constatărilor inspecției fiscale.
Această sinteză întocmită sub formă tabelară, pent ru fiecare obligație fiscală principală sau
accesorie consemnându -se:
1. numărul curent;
2. denumirea impozitului, taxei, contribuției și a obligațiilor fiscale accesorii aferente;
3. perioada verificată, perioada pentru care s -au calculat obligațiile fiscale;
4. baza impozabilă stabilită suplimentar;
5. impozitele, taxele și contribuțiile stabilite suplimentar;
6. codul contului bugetar aferent fiecărui impozit, taxe și contribuții.
56
Nota de constatare
Este un act de control individual sau poate reprezenta o anexă la proc esul verbal sau raportul
de inspecție fiscală.
Notele de constatare s e întocmesc de organele de control pentru consemnarea unor
deficiențe care ulterior nu ar mai putea fi dovedite sau reconstituite. Aceste deficiențe ar
putea fi remediate până la terminar ea controlului sau cei vinovați ar putea să nu mai
recunoască producerea lor.
În cuprinsul său sunt consemnate:
– situațiile de fapt constatate;
– măsurile operative luate pentru remedierea deficiențelor.
Se întocmește, mai ales, în cazul controalelor inopinat e și/sau încrucișate, în situații mai
deosebite fiind recomandabilă folosirea martorilor.
Se semnează de către reprezentantul contribuabilului sau martori și de către membrii echipei
de inspecție fiscală.
Procesul verbal de constatare a contravențiilor
Prin acte normative specifice domeniului fiscal, cu precădere Codul de pro cedură fiscală,
sunt sancționate fapte care întrunesc condițiile necesare pentru a fi încadrate drept contravenții.
Elementele care trebuie întrunite simultan pentru ca o faptă să fie considerată contravenție
sunt:
fapta respectivă să fie ilicită, săvârșită cu vinovăție, indiferent dacă cu intenție
sau din culpă;
fapta să aibă grad de pericol social mai redus decât infracțiunile;
fapta să fie sancționată ca atare prin legi, hotărâri de guvern sau ordonanțe ale
administrației centrale sau prin hotărâri ale consiliilor locale sau județene.
Elementele procesului verbal de constatare a contravențiilor sunt următoarele:
data și locul constatării contravenției;
numele, prenumele, calitatea și instituția de care aparține agentul constatator;
datele personale, actul de identitate, codul numeric personal, ocupația, locul de
muncă al contravenientului;
descrierea faptei care constituie contravenție cu indicarea datei, locului, orei și
împrejurăril e în care s -a săvârșit contravenția;
actul normativ încălcat;
posibilitatea achitării în 48 de ore a 50% din minimul amenzii prevăzut în actele
normative, dacă legea prevede această posibilitate;
alte mențiuni.
Sub sancțiunea nulității procesului verbal, a gentul constatator este obligat să aducă la
cunoștință și să consemneze contravenientului acest lucru în procesul verbal dându -i posibilitatea de
a face obiecțiuni.
Nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor intervine atunci când se consta tă
lipsa mențiunilor referitoare la:
numele și prenumele contravenientului;
denumirea și sediu l persoanei juridice;
57
numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
fapta săvârșită;
data săvârșirii acesteia;
semnătura agentului constatator.
Procesul v erbal se semnează pe fiecare pagină atât de către contravenient, cât și de către
organul constatator. Dacă contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, aceste
împrejurări vor fi consemnate de către agentul constatator în procesul ver bal. Mențiunea trebuie
confirmată de către cel puțin un martor, cu precizarea datelor de identificare din actul de identitate
al acestuia. Sancțiunile aplicabile contravenienților se grupează în două categorii:
1. Sanctiuni contraventionale principale . Se aplică persoanelor fizice și juridice și îmbracă
trei forme:
a) avertismentul, se aplică atunci când gravitatea faptei care constituie con travenție este
redusă sau în situația în care actul normativ care definește contravenția nu stabilește nici
o sancțiu ne. Avertismentul constă în aten ționarea, de obicei în scris, dar și verbal, după
caz, a contravenientului cu privire la pericolul social al faptei care constituie contravenție.
b) amenda contravențională, are caracter administrativ ;
c) obligația contravenientu lui de a presta activități în folosul comunității, este o sancțiune
aplicabilă numai persoanelor fizice și nu poate depăși trei sute de ore/an. Se stabilește
alternativ cu amendă contravențională.
2. Sanctiuni c ontraventionale complementare . Se aplică întotdeauna alături de o sancțiune
contravențională principală și pot consta în:
a) confiscarea bunurilor rezultate, folosite și destinate săvârșirii contravenției.
Agenții constatatori au obligația de a dispune confiscarea bunurilor care:
au fost produse sau dobândite prin contravenție;
au servit la săvârșirea contravenției;
nu pot circula sau nu pot fi deținute conform legii,
b) suspendarea activității entității economice ;
c) închiderea unității, subunității sau punctului de lucru;
d) retragerea licenței sau aviz ului pentru anumite operațiuni, temporar
sau definitiv;
e) desființarea lucrărilor și aducerea terenurilor la forma inițială.
Anexele la actele de inspecție fiscală
Principalele anexe la actele de inspecție fiscală sunt:
a) Avizul de inspecție fiscală
b) Ordinul d e serviciu
c) Notele explicative
d) Procesul verbal de ridicare/restituire înscrisuri
e) Procesul verbal de sigilare/desigilare
f) „Declarație" dată de contribuabil
g) Alte situații anexe.
58
Uneori în plus față de acestea se poate anexa și Nota de constatare deja descrisă într-unul din
paragrafele precedente.
a) Avizul de inspecție fiscală a fost deja de taliat pe parcursul prezentului capitol. Se anexează la
Raportul de inspecție fiscală. Este întocmit în trei exemplare, având rolul de a înștiința
contribuabilul cu privire la inspecția fiscală;
b) Ordin ul de serviciu constituie documentul care conferă autoritate echipei de inspecție fiscală.
Are rolul de a nominaliza organele de inspecție fiscală abilitate să exercite controlul, de a
nominaliza contribuabilul supus inspec ției și de a stabili data de începere a inspecției fiscale.
Poate fi anexat fie la Raportul de inspecție fiscală fie la Procesul verbal.
c) Notele explicative . Sunt informații scrise pe care le dau cei controlați la cererea organelor de
control. Ele au un caracter de declarații făcute de cei controlați, dar pentru organul de control ele
reprezintă un mijloc suplimentar de informare și comunicare. În niciun caz, organul de control
nu poate definitiva concluziile numai pe baza lor. În toate cazurile, organele de control trebuie să
verifice prin alte procedee axactitatea acestor declarații și numai după aceea să -și definitiveze
concluziile.
Notele explicative, având caracter de declarații, se iau în toate cazurile când se constată abateri
sau deficiențe care vo r determina luarea unor măsuri de sancționare disciplinară sau
contravențională a celor vinovați, de stabilire a răspunderii patrimoniale sau penale.
Notele explicative pot fi luate de la cei controlați în orice etapă a controlului, însă numai după ce
au fost epuizate celelalte procedee ale verificării, adică numai atunci când organele de control
sunt în măsură să pună întrebări precise și complete. Este recomandabil să nu se abuzeze de
acest procedeu de verificare deoarece dacă se apelează prea frecvent la utilizarea sa, se crează un
climat de tensiune între cei controlați și organul de control, ceea ce duce la anularea funcției
constructive a controlului, la reducerea conlucrării între controlori și cei controlați, la încălcarea
principiului prezumției de nevinovăție.
Înainte de definitivarea constatărilor, organele de control trebuie să analizeze răspunsurile
primite, iar dacă consideră necesar să formuleze întrebări suplimentare. Dacă din notele
explicative rezultă alte elemente noi, care nu au fost sesiz ate cu ocazia controlului, este necesar
să se clarifice și aceste aspecte și numai după aceasta să se definitiveze concluziile și să se
redacteze raportul de control.
În partea introductivă a notelor explicative se specifică numele și funcția celui ce ră spunde la
întrebări, precum și data de la care acesta deține funcția respectivă.
În partea de conținut a notelor explicative sunt înscrise întrebările organului de control și
răspunsurile celui controlat. Notele explicative se încheie, de regulă, cu înreba rea Mai aveți ceva
de adăugat?
Notele explicative se datează și se semnează de cel care a răspuns la întrebări și de organul de
control care a formulat întrebările. Dacă cei controlați refuză să dea notele explicative, sau
lipsesc din entitatea controlată în perioada desfășurării controlului, organul de control va
formula întrebările în scris, sub formă de adresă, care se înregistrează la entitatea controlată,
stabilindu -se un termen pentru remiterea răspunsurilor. Dacă în acest termen nu se răspunde la
întrebări, se va menționa acest lucru în actul de control, anexându -se lista întrebărilor la care nu
s-a primit răspuns. Totodată, se aplică sancțiunile prevăzute de lege pentru nedepunerea la
dispoziția organelor de control a informațiilor necesare (în cazul controlului fiscal).
59
d) Procesul verbal de ridicare/restituire înscrisuri
Se întocmește ori de câte ori inspectorii fiscali consideră că distrugerea unor înscrisuri este
posibilă, iar reconstituirea lor ar fi imposibilă sau foarte greu de realizat. Contri buabilului i
se lasă copii confirmate de către un reprezentant legal al acestuia și de către organul de
inspecție fiscală.
e) Procesul verbal de predare/restituire . Se întocmește în situațiile în care există indicii că în
spațiile de producție, depozitare și comercializare există bunuri sau produse a căror
proveniență nu este legală, a căror fabricație este interzisă sau a căror producție s -a făcut fără
autorizație, acțiunea de inspecție fiscală nefiind terminată și urmând a se continua în ziua
lucrătoare viitoare.
f) Declarația dată de contribuabil
g) Alte anexe în care pot fi incluse: tabele și situații prin care constatările
din procesul verbal sau raportul de inspecție fiscală sunt detaliate sau prin care sunt
fundamentate deficiențele constatate.
2.2.3.4. Controlul inopinat, formă a controlului fiscal
Controlul inopinat care presupune efec tuarea de către organul fiscal a unor verificări fără
înștiințarea prealabilă a celui verificat, conform Legii nr. 2 07/2015, art. 134 are ca obiect :
a) verificarea faptică și documentară, în principal, ca urmare a unor informații cu privire la
existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale ;
b) verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor, în
corelație cu cele deținute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită
control încrucișat ;
c) verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală
faptică, precum și constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific .
Durata controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului fiscal dar nu poate fi mai
mare de 30 zile.
La începerea controlului inopinat tre buie respectate următoarele reguli:
1) Organul de control trebuie să prezinte legitimația de control și ordinul de serviciu ;
2) Efectuarea controlului inopinat trebuie co nsemnată în Registrul unic de control ;
3) La finalizarea controlului se întocmește un Proces -verbal din care un exemplar se comunică
contribuabilului /plătitorului ;
4) Contribuabilul/plătitorul poate exprima punctul de vedere față de constatările din Procesul –
verbal în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare;
2.2.3.5. Contestarea actelor emise de organele de control fiscal
Posibilitatea de contestare. Forma și conținutul contestației
Contribuabilul poate să se situeze pe poziții diferite față de elementele reținute prin actele
administrative fiscale care îl privesc. Astfel , în apărarea cauzei proprii, poate recurge la două căi de
atac:
contestarea actului administrativ -fiscal;
recurs în contencios administrativ, în fața tribunalului.
60
Atacarea actelor administrativ -fiscale se realizează prin cele două metode succesiv, în sen sul
că demersul contribuabilului începe cu contestația adresată organului fiscal competent și doar
ulterior, în cazul soluționării nesatisfăcătoare putându -se adresa instanțelor.
Contestația este calea administrativă de atac împotriva actelor administrativ -fiscale .
Ea poate fi formulată de către orice persoană fizică sau juridică care se simte lezată prin actele
administrative emise de către organele fiscale. Contestația trebuie formulată în scris și trebuie să
cuprindă:
a) datele de identificare ale contestat orului;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și drept;
d) dovezile pe care se întemeiază (argumentarea contestației);
e) semnătura contestatorului.
Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de
organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat .
Termenul de depunere a contestației . Retragerea contestației
Contestația se va depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului
administrativ fiscal , sub sancțiunea decăderii. În cazul în care competența de soluționare nu
aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către
acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent. În cazul în care
contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de
la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ a tacat.
Dacă actul administrativ fiscal nu conține unul din elemente, respectiv posibilitatea de
a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune
contestația, aceasta poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data com unicării actului
administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia. Organul de
soluționare competent va comunica contestatorului decizia prin care se i a act de renunțarea la
contestație. Prin retragerea contestației nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestație în
interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Competența de soluționare a contestați ilor. Decizia de soluționare a contesta țiilor
Competența de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor de impunere sau a actelor
administrative asimilate acestora este diferită, după cum urmează:
a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții și accesorii ale
acestora în va loare de până la 1 milion lei se soluționează de către structura specializată de
soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor regionale ale finanțelor publice în a căror rază
teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii ;
b) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții și accesorii ale
acestora în valoare de mai mare de 1 milio n lei se soluționează de D irecția generală de
soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală .
Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către
organele fiscale emitente .
61
În soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție ,
după caz (în soluționarea contestației , organ ele de soluționare competente ale Agenției Naționale de
Administrare Fiscală se pronunță prin decizie, iar cele ale autorităților administrației publice locale
se pronunță prin dispoziție). Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este def initivă
în sistemul căilor administrative de atac (recurs).
Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul,
considerentele și dispozitivul.
Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluționarea, nume le sau denumirea
contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la organul de
soluționare competent, obiectul cauzei, precum și sinteza susținerilor părților atunci când organul
competent de soluționare a contestație i nu este organul emitent al actului atacat.
Considerentele cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de
soluționare competent în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi
exercitată și instanța competentă. Prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea
contestatorului în propria cale de atac.
Decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al organului
competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ
atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
Soluții asupra contestați ei. Comunicarea deciziei și calea de atac
Prin decizie , contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă . În cazul
admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat. Prin decizie se
poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un
nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația
va fi respinsă fără a se proceda la anal iza pe fond a cauzei.
Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului și organului fiscal emitent al
actului administrativ atacat sau altor persoane, potrivit legii.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de c ătre contestatar sau de către
persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de
contencios administrativ competentă, în condițiile legii. În situația atacării la instanța
judecătorească de contencios administrat iv competentă a deciziei prin care s -a dispus desființarea,
încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de
soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevo cabilă.
2.2.3.6. Colectarea și stingerea creanțelor fiscale
Colectarea creanțelor fiscale reprezintă totalitatea activităților care au ca scop stingerea
creanțelor fiscale . Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui
titlu executoriu , după caz.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală,
62
întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii . Asemenea titluri
pot fi:
decizia de impunere;
declarația fi scală;
decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
declarația vamală pentru obligațiile plătite în vamă
decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte
sume care se datorează în vamă, potrivit legii , inclusiv accesoriile;
procesul -verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de
lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
decizia de atragere a răspunderii solid
ordonanța procurorului, încheie rea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un
extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și
al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Titlurile executorii sunt emise de către organul de executare competent în a cărui rază
teritorială contribuabilul debitor își are domiciliul fiscal. Titlul executoriu trebuie să conțină
următoarele elemente (în plus față de actele administrativ fiscale) în general:
– codul de identificare fiscală și denumirea debitorului;
– domiciliul fiscal al debitorului;
– cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate;
– termenul legal al puterii executorii a titlului.
Titlul de creanță devine executoriu de la data la ca re creanța fiscală devine scadentă, prin
expirarea termenului de plată.
Stingerea creanțelor fiscale poate avea loc, de regulă, prin următoarele modalități:
– plată;
– compensare;
– prin executare silită;
– prescrierea dreptului de a cere executarea silită.
– Alte modalități de stingere a creanțelor fiscale
A. Plata și t ermenele de plată
Achitarea obligațiilor fiscale se poate realiza de către contribuabil printr -una din
următoarele modalități:
prin ordin de plată, transferul făcându -se de la o bancă comercială la trezoreria în a cărui
arie își are sediul sau domiciliul;
prin vărsăminte efectuate direct în contul bugetar aferent obligațiilor, prin casieriile
trezoreriilor aflate în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, pe baza unei foi de
vărsământ;
prin mand at poștal;
63
Creanțele fiscale pentru stat (obligații fiscale pentru contribuabil) sunt scadente la expirarea
termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (în majoritatea cazurilor,
plata este voluntară și se face până în da ta de 25 a lunii următoare perioadei fiscale (luna sau
trimestrul) pentru care există obligația depunerii declarației)
Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii
(dobânzi și penalități de întârziere) , stabil ite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție
de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună, termenul de plată este până
la data de 5 a lunii următoare , inclusiv ;
b) dacă data comunică rii este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este până
la data de 20 a lunii următoare , inclusiv .
Pentru obligațiile fiscale eșalonate sau amânate la plată, precum și pentru accesoriile acestora
termenul de plată se stabilește prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.
Dobânzile și penalitățile de întârziere
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se
datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi
de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli
judiciare și sumele confiscate.
Dobânzile și penali tățile de întârziere sunt venituri ale bugetul ui căruia îi aparține creanța
principală.
Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a
neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de
întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data
stingerii sumei datorate , inclusiv. Nivelul dobânzii este de 0,0 2% pentru fiecare zi de
întârziere și poate fi modificat prin legile bugeta re anuale.
Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la
scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare
termenului de scadență și până la data stingerii sume i datorate , inclusiv. Nivelul penalității de
întârziere este de 0,0 1% pentru fiecare zi de întârziere . Penalitatea de întârziere nu înlătură
obligația de plată a dobânzilor.
Penalitatea de nedeclarare în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal
central
În conformitate cu Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, art. 181,
pentru obligațiile fiscale nedeclarate de contribuabil sau declarate incorect și stabilite de
organul fisca l prin decizii de impunere, se datorează de contribuabil o penalitate de
nedeclarare de 0,08% pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare scadenței și până la data
stingerii sume lor respective, inclusiv.
În cazul în care contribuabilul respectă termenul de plată a obligațiilor suplimentare stabilite
în decizia de impunere , acesta poate solicita reducerea cu 75% a penalității de nedeclarare.
Penalitatea de nedeclarare nu poate fi mai mare decât suma obligației fiscale suplimentare în funcție
64
de care se calculează, cu excepția situației de mai jos.
Dacă obligațiile fiscale suplimentare sunt rezultat ul săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală
constatate de organele judiciare , penalitatea de nedeclarare se dublează.
Nu se stabilește penalitatea de nedeclarare dacă suma acesteia este mai mică de 50 lei.
B. Compensarea
Se realizează compensarea atunci când un contribuabil, în raport cu bugetul statului are atât
calitatea de debitor cât și de creditor. Altfel spus, compensarea se realizează între creanțele
contribuabilului reprezentând sume de rambursat și creanțele administrate de către Ministerul
Finanțelor Publice, când, în raporturile reciproce, ambele părți au și calitatea de debitor și de
creditor.
Compensarea se face până la concurența celei mai mici sume reprezentând creanță și datoria
existentă între cele două părți, putând fi inițiată:
– de către contribuabil la cererea sa;
– de cătr e organul fiscal, din oficiu, ori de câte ori se constată existența unor creanțe reciproce,
cu excepția sumelor negative de TVA, fără opțiune de rambursare.
Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există
deod ată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile. Organul fiscal competent comunică debitorului
decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Restituiri de sume
Restituirea sau rambursarea unor sume de către organul fiscal către contribua bil poate avea
loc în mai multe situații, care vor fi descrise pe parcursul prezentului paragraf, dar numai în situația
în care contribuabilul, la alte impozite sau taxe nu are sume de plată la buget, reprezentând de bite
și/sau accesorii restante.
Dacă suma de restituit sau rambursat este mai mică decât debitele și/sau accesoriile restante,
aferente altor impozite sau taxe se va realiza compensarea, până la concurența sumei de recuperat
sau restituit.
Dacă suma de res tituit sau rambursat este mai mare decât debitele și/sau accesările restante
aferente altor impozite sau taxe, compensarea se va rea liza până la concurența obligațiilor fiscale
restante, diferența restituindu -se contribuabilului.
Restituirea sau rambursar ea de sume are loc cel mai adesea după compensare ca modalitate
de stingere a creanțelor fiscale.
La cererea contribuabilului pot fi restituite acestuia sumele care reprezintă:
– plăți fără existența unui titlu de creanță;
– plăți în plus față de obligația fis cală;
– plăți făcute ca urmare a existenței unei erori de calcul;
– plăți făcute ca urmare a interpretării greșite a legislației;
– sume de rambursat de la bugetul de stat;
– sume stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare;
– sume rămase după efectuarea distrib uirii în urma executării silite;
– sume rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, în
temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
65
C. Executarea silită
Executarea silită a creanțel or fiscale se derulează în trei etape:
1. somarea contribuabilului;
2. executarea silită propriu -zisă;
3. valorificarea bunurilor sechestrate și distribuirea sumelor.
Somarea contribuabilului și instituirea măsurilor asigurătorii . Începerea executării silite
are loc prin comunicarea somației . Modul de comunicare este comun celorlalte acte administrative
fiscale.
Elementele somației sunt comune cu cele descrise în cadrul general al actelor administrativ
fiscale și în plus mai cuprind:
– numărul dosarului de executare ;
– suma pentru care începe executarea silită;
– termenul de plată până la care suma care face obiectul executării silite va trebui să fie achitată;
– consecințele neachitării la termen a sumelor care sunt executate silit.
Dacă în termen de 15 zile nu se sting e debitul atunci se va continua execu tarea silită.
Măsurile asigurătorii sunt luate de către organele fiscale în situația în care există pericolul ca
debitorul să își risipească patrimoniul, să ascundă elemente ale activului, îngreunând sau periclitând
colectarea creanțelor fiscale. Ele pot fi dispuse și de către instanțele judecătorești sau alte organe
competente. Instituirea lor poate avea loc chiar înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în
cazul efectuării unor controale.
Dacă creanța ajunge la scadență fără a fi achitată, în condițiile existenței unor măsuri
asigurătorii, acestea se vor transforma în titluri executorii.
Cel mai adesea, în funcție de natura bunurilor, măsurile asigurătorii constau în:
– popriri asigurătorii asupra disponibilităț ilor;
– sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor mobile;
– ipoteca asiguratorie asupra bunurilor imobile.
Măsurile asigurătorii pot fi extinse și asupra bunurilor urmăribile deținute în comun de către
debitor cu o terță persoană dacă valoarea bunurilor proprii nu acoperă creanța fiscală.
Împotriva actelor prin care se instituie măsurile asigurătorii se poate face contestație în
instanță în procedură de urgență.
Executarea silită propriu -zisă se face diferit în funcție de natura veniturilor și a bunurilor
debit orului care pot fi identificate.
Astfel, executarea silită îmbracă trei forme de bază care pot fi aplicate fie independent fie
combinat:
– executarea silită prin poprire;
– executarea silită a bunurilor mobile;
– executarea silită a bunurilor imobile.
66
Executare a silită prin poprire
Poprirea presupune existența unui terț în raport cu organul fiscal, dar care față de
contribuabilul debitor, are fie o datorie fie o creanță. Sunt supuse executării silite prin poprire
elemente de natura bunurilor sau a veniturilor cu o lichiditate ridicată. Acestea pot consta în:
– disponibilități bănești în lei și/sau valută;
– titluri de valoare și alte elemente necorporale.
Nu sunt supuse executării silite prin poprire veniturile bănești ale contribu abilului debitor
care au destinație specială astfel:
– alocațiile de stat pentru copii și întreținerea miniștrilor handicapați;
– ajutoarele pentru sarcină și lăuzie, pentru mamele cu mai mulți copii, pentru îngrijirea copiilor
bolnavi;
– bursele de studii;
– ajutoarele pentru boală, deces și accid ente;
– ajutorul de șomaj, compensații primite, diurnele de detașare.
Executarea silită a bunurilor mobile
În cazul neachitării de către contribuabil a sumelor reprezentând obligații fiscale comunicate
în „somație", se va trece de către organul fiscal la se chestra rea bunurilor mobile urmăribile.
Aplicarea sechestrului se face prin întocmirea „Procesului verbal de sechestru".
Procesul verbal de sechestru conține elemente specifice definite în Codul de Procedură
Fiscală. În majoritatea situațiilor, sunt supus e executării silite bunurile indicate de către
contribuabilul debitor.
În cazul persoanelor juridice este recomandat a fi sechestrate bunurile care nu condiționează
direct realizarea producției , în măsura în care acest lucru este posibil.
În cazul persoane lor fizice sunt sechestrate bunurile mobile în următoarea ordine:
– bunurile mobile ale debitorului;
– bunurile mobile comune ale soților;
– bunurile mobile ale soților.
Executarea silită a bunurilor imobile
Neachitarea obligațiilor fiscale în termen de 15 zi le de la comunicarea soma ției, dacă
executarea prin poprire sau sechestrul bunurilor mobile nu se pot realiza sau sumele rezultate sunt
insuficiente, se poate trece la executarea silită a bunurilor imobile.
Organul de executare întocmește un proces verbal de sechestru în aceleași condiții cu cele
aplicabile bunurilor mobile. Sechestrul aplicat asupra imobilelor constituie ipotecă. Organul de
executare va solicita biroului de carte funciară efectuarea inscripției privind interdicția de
înstrăinare. La cerer e, se anexează și o copie a procesului verbal de sechestru.
Biroul de carte funciară, în termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, comu nică organelor
de executare celelalte drepturi și sarcini care grevează imobilul respectiv precum și titularii aces tora.
Titularii acestor drepturi sau sarcini vor fi înștiințați de către organul de executare și chemați la
termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil.
La instituirea sechestrului, organul de executare poate numi un administra -tor-sechestru care
poate fi reprezentat, pentru a administra imobilul urmărit, de către:
67
– creditor;
– debitor;
– altă persoană fizică sau juridică.
Atunci când administratorul -sechestru este o altă persoană decât debitorul sau creditorul,
organul de executare îi va fixa acestuia o rem unerație, ținând seama de activitatea depusă.
Administratorul -sechestru este numit pentru administrarea imobilului urmă rit, a chiriilor, a
arendei și a altor venituri obținute din folosirea acestuia.
După primirea procesului verbal de sechestru, contribua bilul debitor poate solicita în termen
de 15 zile de la comunicare, aprobarea plății integrale a cre anțelor fiscale, din veniturile bunului
imobil sau alte venituri ale sale, pe timp de cel mult 6 luni.
Aprobarea acestei cereri de către organul de executa re a creanțelor fiscale atrage după sine
suspendarea executării. Executarea poate fi refuzată pe motive întemeiate, înainte de încheierea
suspendării, de 6 luni.
În situația în care în 15 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru sumele nu
sunt achitate de către debitor, fără efectuarea unei alte formalități se trece la valorificarea
bunurilor .
Valorificarea poate fi realizată printr -unul din următoarele procedee:
– înțelegerea părților;
– vânzarea în regim de consignație a bunurilor mobile;
– vânzarea directă;
– vânzarea la licitație;
– alte modalități admise de lege, prin case de lici tații și societăți de brokeraj, după caz.
Prevederile specifice fiecărei modalități sunt detaliate în codul de procedură fiscală.
Dacă singurul creditor în raport cu con tribuabilul -debitor este organul fiscal stingerea
creanțelor fiscale cuprinse în somație sunt stinse în ordinea vechimii, mai întâi creanța principală și
ulterior accesoriile acesteia. Dacă rămân sume de restituit va avea loc înștiințarea contribuabilului
cu privire la acestea.
Dacă executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau la eliberarea sumei rezultate din
executare au depus și alți creditori titlurile lor, sumele vor fi distribuite în următoarea ordine, dacă
legea nu prevede altfel:
a) creanțele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute pentru realizarea exe cutării silite;
b) creanțe reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora;
c) creanțe provenind din obligații de întreținere, alocații pentru copii sau alte sume periodice
destinate asigurării mijloacelor de existență;
d) creanțe fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții și alte sume, datorate conform legii,
bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asi gurărilor sociale de stat,
bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;
e) creanțe reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor produse
prin fapte ilicite proprietății publice;
f) creanțe rezultând din împrumuturi bancare, produse vândute, lucrări
executate, servicii prestate din chirii și amenzi;
h) crea nțe reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat și bugetelor locale;
i) alte creante.
68
D. Prescripția dreptului de a cere executarea silită
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Dacă organul de
executare constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a
creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăde rea acestora din
evidența analitică pe plătitori.
Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de
prescripție, nu se restituie.
E. Alte modalități de stingere a creanțelor fiscale
E1. Darea în plată
Creanțele fisc ale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională
de Administrare Fiscală, cu excepția celor cu reținere la sursă și a accesoriilor aferente acestora,
precum și creanțele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, o ricând, cu acordul
creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unității
administrativ -teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite.
Derularea acestui procedeu de stingere a creanțelor fiscale se realizează prin parcurgerea
următoarelor etape:
a) Formularea unei cereri de către contribuabil;
b) Organul fiscal transmite cererea, însoțită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al
ministrului finanțelor publice sau, după caz, prin act a dministrativ emis în condițiile legii de
către autoritățile administrației publice locale. În aceleași condiții se stabilește și documentația
care însoțește cererea.
c) Comisia va analiza cererea numai în condițiile existenței unor solicitări de preluare în
administrare, potrivit legii, a acestor bunuri și va hotărî, prin decizie, asupra modului de
soluționare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent
încheierea procesului -verbal de trecere în proprietatea publică a b unului imobil și stingerea
creanțelor fiscale.
Comisia poate respinge cererea în situația în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau
de interes public.
Procesul -verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de
proprie tate.
E2. Insolvabilitatea contribuabilului
Insolvabil este debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât
obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
Pentru creanțele fiscale ale debitor ilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri
sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența
curentă și trecerea ei într -o evidență separată. În acest caz executarea silită se întrerupe. Pentru
creanțele fiscale pentru care s -a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare
sunt obligate să urmărească situația debitorilor pe toată perioada, până la împlinirea termenului de
prescripție a dreptului de a cere executa rea silită, inclusiv pe perioada în care cursul acesteia este
69
suspendat sau întrerupt. Verificarea situației debitorului se va face cel puțin o dată pe an, repetându –
se, când este necesar, investigațiile prevăzute de lege.În cazurile în care se constată că debitorii au
dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere
din evidență separată în evidența curentă și de executare silită.
Dacă la sfârșitul perioadei de prescripție nu se constată dobândirea unor b unuri sau venituri
urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanțelor fiscale din evidența analitică pe
plătitor. Scăderea se face și în cursul perioadei de prescripție în cazul debitorilor, persoane fizice,
decedați sau dispăruți, pentru care nu există moștenitori care au acceptat succesiunea.
Creanțele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost
înregistrați potrivit legii, se scad din evidența analitică pe plătitor după radiere, indiferent dac ă s-a
atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale, în condițiile legii.
E3. Deschiderea procedurii insolvenței
Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței se vor înainta instanțelor
judecătorești și su nt scutite de consemnarea vreunei cauțiuni.
În vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență,
Agenția Națională de Administrare va declara lichidatorilor creanțele existente, la data declarării, în
evidența fisc ală pe plătitor.
E4. Anularea creanțelor fiscale
În situațiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă,
sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare
poate aprob a anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somației și a
adresei de înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal.
Creanțele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40
lei, se anule ază. Plafonul se aplică totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori. În
cazul creanțelor fiscale datorate bugetelor locale, suma de 40 lei reprezintă limita maximă până la
care, prin hotărâre, autoritățile deliberative (Consiliul local) pot stabili plafonul creanțelor fiscale
care pot fi anulate.
2.2.4. Sumar
În acest capitol a fost prezentat succint modul de organizare și desfășurare a controlului
fiscal în România. Am pornit de la prezentarea generală a sistemului fiscal în România care, în
general, este un sistem de tip declarativ, pornind de la acțiunea voluntară a contribuabilului de a
calcula, de a declara și de a achita obligațiile sale față de stat. Verificarea exactității calculelor,
declarațiilor și a plăților făcute de către con tribuabil se face prin intermediul procedeelor
specifice controlului fiscal . Declararea obligațiilor fiscale ale contribuabilului se face printr -un
sistem de declarații fiscale care se transmit, la anumite intervale de timp, organului fiscal. De
regulă, decla rațiile fiscale pe lângă denumirea acestora, care este cât mai apropiată de scopul
pentru care se întocmește, are și un număr pentru a o identifica mai ușor.
Am continuat analiza principalelor forme de control. Controlul fiscal este o formă a
controlului financiar și se referă la verificarea modului de calcul, declarare și plată a taxelor și
70
impozitelor. De regulă, controlul fiscal este un control ulterior deoarece se efectuează după ce un
impozit/taxă a fost calculat(ă) și declarat(ă) și este un control d ocumentar -contabil. Totodată,
controlul fiscal poate fi și anticipat în cazul în care contribuabilul are de recuperat anumite sume
de la bugetul de stat iar rambursarea acestora se face doar după efectuarea inspecției fiscale
(rambursarea TVA).
Apoi am tre cut în revistă principalele etape ale realizării controlului fiscal (pregătirea,
desfășurarea propriu -zisă și finalizarea controlului fiscal) . Efectuarea unui control fiscal eficient și
eficace contribuie esențial la creșterea gradului de colectare a crean țelor fiscale și, implicit, la
diminuarea evaziunii fiscale și la scăderea presiunii fiscale asupra contribuabililor.
În partea finală a capitolului am subliniat posibilitatea contribuabilului de a contesta actele
administrativ fiscale, prezentând căile d e atac posibile și procedura de soluționare a contestațiilor.
Totodată au fost trecute în revistă și modalitățile de stingere a creanțelor fiscale.
2.2.5. Teme pentru verificarea cunoștințelor
1. Care sunt formele controlului după momentul în care se exercită?
2. Care din formele controlului prezentată în capitolul Tipologia controlului este caracteristică
și controlului fiscal?
3. Ce se înțelege prin faptul că controlul fiscal este unul de tip declarativ?
4. Cum se realizează concilierea dintre contabilitate și fiscalitat e în cazul calculului,
înregistrării și declarării eronate a unui impozit?
5. În ce constă etapa de pregătire a controlului fiscal?
6. În ce constă etapa de desfășurare propriu -zisă (realizare) a controlului fiscal?
7. În ce constă etapa de finalizare a controlului fiscal?
8. Definiți și prezentați modul de calcul al dobânzilor , penalităților de întârziere și penalităților
de nedeclarare!
9. Care sunt modalitățile de realizare a executării silite?
10. Care sunt modalitățile de stingere a creanțelor fiscale?
11. Care este procedura pentru contestarea actelor ad ministrative fiscale?
2.2.6. Bibliografie
1. Matiș D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară , Ediția a III -a, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2010
2. * * * Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare (Versiunea actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
3. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Versiunea
actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
4. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare (Versiunea actualiza tă este disponibilă online la adresa:
71
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2016_27032018. ht
m
5. * * * O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
6. * * * O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modi ficările și
completările ulterioare.
2.3. Controlul fiscal al impozitului pe profit și al impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor
2.3.1. Scop și obiective
În acest modul este prezentat în principal din punct de vedere tehnic modalitatea de
realizare a corecțiilor impozitului pe profit și a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor,
corecții constatate în urma controlului fis cal sau de către contribuabil . Totodată se realizează
concilierea dintre contabilitate și fiscalitate privind aceste categorii de impozite.
Obiectivele urmărite au fost următoarele:
a) Prezentarea teoretică a conceptelor, conținutului și modului de calcul ref eritoare la
impozitul pe profit și a impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
b) Analiza unor studii de caz privind calculul și corecția impozitului pe profit și a
impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
c) Realizarea concilierii dintre contabilit ate și fiscalitate în domeniul acestor taxe și
impozite.
72
2.3.2. Schema logică a modulului
2.3.3. Conținutul informațional detaliat
2.3.3.1. Controlul fiscal al impozitului pe profit
Conform Codului fiscal (Legea nr. 227/2015 , art. 13 ) sunt obligate la plata imp ozitului pe
profit următoarele categorii de contribuabili :
a) persoanele juridice române (companiile naționale, socie tățile naționale, regiile autonome,
societățile comerciale, societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu
personalitate juridică, organizațiile cooperatiste, instituțiile financiare și instituțiile de
credit, fundațiile, asociațiile, organizaț iile, precum și orice altă entitate care are statutul
legal de persoană juridică constitui tă potrivit legislației române), cu excepția celor care
plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor ;
b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate pri n intermediul unui sediu/mai
multor sedii permanente în România ;
c) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în
România într -o asociere cu sau fără personalitate juridică ;
d) persoanele juridice străine care realizeaz ă venituri din/sau în legătură cu proprietăți
imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deținut e la o persoană juridică română.
73
Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit (Legea nr. 22 7/2015 , art. 13) următorii
contribuabili:
trezoreria statului ;
instituțiile publice , cu excepția activităților economice desfășurate de acestea ;
Academia Română și fundațiile înființ ate de Academia Română, în calitate de fondator unic,
cu excepția activităților economice desfășurate de acestea ;
Banca Națională a României ;
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
Fondul de compensare a investitorilor ;
Fondul de garantare a pensiilor private ;
Fondu l de garantare a asiguraților;
Persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor ;
Fundațiile române con stituite ca urmare a unui legat ;
Entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridic ă;
Asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari
recunoscute ca asociații de proprietari, cu excepția celor care obțin venituri din
exploatarea proprietății comune, potrivit legii .
Organizațiile nonprofit, organizații le sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la
plata impozitului pe profit pentru anumite venituri, în gene ral care nu sunt obținute pentru a
realiza profit ci pentru îndeplinirea obiectului de activitate. Organizațiile nonprofit,
organizațiil e sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit
și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a
15.000 euro, într -un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile tota le scutite de la plata
impozitului pe profit .
Calculul impozitului pe profit
Pentru determinarea impozitului pe profit se determină rezultatul fiscal (Rf) (dacă este
pozitiv se numește profit impozabil iar dacă este negativ se numește pierdere fiscală), p e baza
următoarei relații:
Rezultat fiscal (Rf) = Rezultat contabil (Rc) + Cheltuieli nedeductibile fiscal – Venituri
neimpozabile – Deduceri fiscale
Impo zitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei de 16% la profitul impozabil. Dacă
rezultatul fis cal este negativ, nu se calculează impozit pe profit.
Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,
discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste
venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datora t pentru
activitățile impozabile este mai mic decât 5% din veniturile respective , sunt obligați la plata unui
impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
Pentr u determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligați să întocmească un
registru de evidență fiscală, ținut în formă scrisă sau electronică. În registrul de evidență fiscală
trebuie înscrise veniturile impozabile realizate de contribuabil, din o rice sursă într -un an fiscal,
cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în
vigoare, precum și orice informație cuprinsă în declarația fiscală, obținută în urma unor prelucrări
74
ale datelor furnizate de înregistrările contabile. Evidențierea veniturilor impozabile și a cheltuielilor
aferente se efectuează pe natură economică, prin totalizarea acestora pe trimestru și/sau an fiscal.
Rezultatul contabil este egal cu diferența dintre veniturile și ch eltuielile totale înregistrate
în contabilitate:
Rezultatul contabil = Total venituri înregistrate – Total cheltuieli înregistrate
Cheltuielile nedeductibile fiscal , în general, sunt acele cheltuieli care nu contribuie, direct
sau indirect, la realizare a veniturilor. Cu alte cuvinte, sunt cheltuieli dspre care legiuitorul consideră
că nu erau necesare pentru obținerea veniturilor. Aceste cheltuieli îndeplinesc criteriile de
recunoaștere a cheltuielilor din punct de vedere contabil dar nu le îndeplinesc d in punct de vedere
fiscal.
Opusul cheltuielilor nedeductibile îl reprezintă cheltuielile deductib ile din punct de vedere fiscal,
adică cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice .
Cheltuielile înregistrate în contabilitate pot fi din punct de vedere fiscal cheltuieli deductibile
intregral, cheltuieli deductibile parțial, respectiv nedeductibile parțial și cheltuieli nedeductibile
integral.
În categoria cheltuielilor deductibile intregral intră cheltuielile efectuate în scopul re alizării
activității economice , inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare , cum sunt :
a) cheltuielile cu costul bunurilor vândute;
b) cheltuieli necesare pentru obținerea veniturilor;
c) cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popu larizării firmei, produselor
sau serviciilor, în baza unui contract scris;
d) cheltuielile de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și
administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin
norme;
e) cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;
f) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi,
participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii;
g) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și
industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
h) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltui elile efectuate
pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
i) cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli
profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigura rea de
riscuri profesionale;
j) taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și
industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;
k) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, î n următoarele
cazuri: procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;
. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori; . debitorul este
dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu as ociat unic, sau lichidat, fără
75
succesor; debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg
patrimoniul (situații excepționale determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii,
accidente industriale sau nucleare, incendi i, fenomene sociale sau economice,
conjuncturi externe și în caz de război) .
În categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată intră:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra rezultatului contabil la
care se adaugă cheltuie lile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit ;
b) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor
cu salariile personalului;
c) perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale admi nistrației centrale,
împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;
d) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita
unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într -un an fiscal, pentru fiecare
participant;
e) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând
echivalentul în lei a 400 euro într -un an fiscal, pentru fiecare participant;
f) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui vehicul cu o masă totală
maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune
de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința
contri buabilului care nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice sunt
deductibile în proporție de 50%;
În ceea ce privește cheltuielile nedeductibile integral , în această categorie intră:
a) cheltuielile înregistrate cu impozitul pe profit;
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către
autoritățile române/străin e, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor provenind din
contractele comerciale încheiate cu acestea;
c) cheltuielile privind bunuril e de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă
din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă;
d) cheltuielile înregistrate în contabilitate, c are nu au la bază un document justificativ;
e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
f) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt
incluse în veniturile salariale ale angajatului;
g) cheltuielile cu serv iciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii,
pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul
activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;
h) cheltuielile de sponsori zare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele p rivate, acordate
potrivit legii ( Notă: Cheltuielile cu sponsorizarea se scad din impozitul pe profit datorat
fără a depăși 20% din acesta și nici 0,5% din Cifra de afaceri );
i) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un
contribuabil inactiv;
j) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare
a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestor a;
76
k) cheltuielile cu amortizarea contabilă.
În categoria Veniturilor neimpozabile intră două categorii de venituri:
venituri care au fost impozitate la alt contribuabil și pentru a se evita dubla
impunere nu se mai impozitează la entitatea care le -a primit (dividende);
venituri aferente cheltuielilor nedeductibile fiscal (provizioane).
Astfel, în categoria veniturilor neimpozabile avem:
a) dividendele primite i) de la o persoană juridică română sau ii) de la o persoană juridică
străină plătitoare de impozit pe profi t sau a unui impozit similar impozitului pe profit,
situată într -un stat terț , cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei
impuneri, dacă persoana juridică română care primește dividendele deține, la persoana
juridică română sau la persoa na juridică străină din statul terț, la data înregistrării acestora
potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din
capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;
b) veniturile din anularea cheltuieli lor pentru care nu s -a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s -a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi
și/sau penalităț i de întârziere pentr u care nu s -a acordat deducere;
c) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică
română sau la o persoană juridică străină situată într -un stat cu care România are încheiată
o convenție de ev itare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv
contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social
al persoanei juridice la care are titlurile de participare;
d) veniturile reprezentând creșteri de val oare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe,
terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu
descreșterile anterioare aferente aceleiași imobilizări .
Deducerile fiscale sunt sume care diminuează baza impozabilă. În această categorie intră:
a) Rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului
contabil la care se adaugă impozitul pe profit (se obține astfel profitul brut) , până ce
aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat ;
b) Pierderea fiscală din anii precedenți fiscali (7 ani) ;
c) Amortizarea fiscală ;
d) Facilități fiscale (exemplu: d educerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în
proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cerc etare -dezvoltare;
deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual) .
Creditul fiscal
Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr -un stat străin prin intermediul unui
sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reținere la sursă și veniturile sunt impozitate atât
în România cât și în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin
reținerea și virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit.
Deducerea pentru impozitele plăti te către un stat străin într -un an fiscal nu poate depăși
77
impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute în România la
profitul impozabil obținut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile din codul fiscal.
Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenției de evitare a dublei
impuneri încheiate între România și statul străin și dacă persoana juridică română prezintă
documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, d in care să rezulte faptul că impozitul a
fost plătit statului străin.
Declararea și plata impozitului pe profit
Declararea și plata impozitului pe profit, în general, se efectuează trimestrial, până la data
de 25 inclusiv a primei luni următoare încheie rii trimestrelor I – III (25 aprilie, 25 iulie, 25
octombrie ). Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se
efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit, respectiv
până la data de 25 martie a anului ur mător.
Pentru organizațiile nonprofit și contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura
cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, pomicultură și viticultură , termenul de a declara și
plăti impozitul pe profit, anual, până la da ta de 25 februarie inclusiv a anului următor celui
pentru care se calculează impozitul .
Instituțiile de credit – persoane j uridice române și sucursalele din România ale instituțiilor
de credit – persoane juridice străine – au obligația de a declara și plăti impozit pe profit anual, cu
plăți anticipate efectuate trimestrial . Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual
este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profi t.
Ceilalți contribuabili pot opta pentru declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți
anticipate efectuate trimestrial. Plățile anticipate se determină ca fiind ¼ din impozitul pe profit
datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele prețurilor de consum, estimat cu ocazia
elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata, cu excepția plății anticipate
aferente trimestrului IV care se declară și se plătește până la data de 25 decembrie .
Verificarea și corecția impozitului pe profit
Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea
profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparțin și depunerea unei declarații rectificative în
condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală , astfel:
Dacă se corectează impozitul pe profit aferent trimestrelor I -III, atunci se depune declarați a
rectificativă 710 Declarație rectificativă aferentă perioadei pentru care se face corecția
(aferentă lunii martie, dacă se corectează impozitul aferent trimestrului I, aferentă lunii
iunie, dacă se corectează impozitul aferent trimestrului II, aferentă l unii septembrie, dacă se
corectează impozitul aferent trimestrului III). Corecția se efectuează în momentul în care se
constată eroarea. În cazul în care eroarea e descoperită de organul fiscal, corecția se
efetuează de acesta prin raportul de inspecție fi scală și decizia de modificare a bazei de
impunere, dacă contribuabilul nu efectuează corecția până la sfârșitul inspecției fiscale.
Dacă se corectează impozitul pe profit anual (unde se determină în fapt impozitul pe profit
aferent trimestrului IV), atunc i se redepune declarația anuală de impozit pe profit,
Formularul 101 Declarație privind impozitul pe profit, unde se bifează că este declarație
78
rectificativă. Corecția se efectuează în momentul în care se constată eroarea.
Din punct de vedere contabil, c orectarea unor sume înregistrate în contabilitate se efectuează
în momentul constatării erorii, conform normelor contabile aplicabile .
Aplicații practice privind corecția impozitului pe profit
Aplicația nr. 1
Se cunosc următoarele informații despre compania STUD EX pentru perioada 01 ianuarie
2017 – 31 de cembrie 2017 :
a. Date preluate din balanța de verificare întocmită la 31 decembrie 2017 :
– Total sume creditoare (TSC) pentru contul 121 Profit și pierdere = 70.000
lei; Total sume debitoare (TSD) pentru contul 121 Profit și pierdere =
55.000 lei;
– Sold inițial creditor (SIC) pentru contul 4411 Impozitul pe profit = 1.250 lei;
– Sold inițial debitor (SID) pentru contul 345 Produse finite = 3.000 lei; SID
pentru contul 348 Diferențe de preț la produse = 400 lei; Rulaj debitor (RD)
pentru contul 345 = 7.000 lei; RD p entru contul 348 = 650 lei; Rulaj
creditor (RC) pentru contul 345 = 8.000 lei; RC pentru contul 348 = 900
lei;
– RD pentru contul 623.01 Cheltuieli de protocol (din relația cu plătitorii de
TVA) = 600 lei; RD pentru contul 6581.01 Cheltuieli cu despăgubir i, amenzi
și penalități (plătite statului) = 200 lei; RD pentru contul 607 Cheltuieli
privind mărfurile= 20.200 lei; RD pentru contul 6022 Cheltuieli privind
combustibilul = 1.000 lei, RD pentru contul 628 Alte cheltuieli cu serviciile
prestate de terți = 29.000 lei, RD pentru contul 691 Cheltuieli cu impozitul
pe profit = 4.000 lei
– RC pentru contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor = 28.000 lei; RC
pentru contul 704 Venituri din lucrări executate și servicii prestate = 35.000
lei; RC pentru contul 7814 Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor
circulante = 3.000 lei; RC pentru contul 761 Venituri din imobilizări
financiare (din dividende) = 800 lei, RC pentru contul 7588 Alte venituri din
exploatare = 3.200 lei;
b. Date preluate din evidența operat ivă:
– În cursul exercițiului financiar 2017 s-au obținut 600 kg din produsul finit X
și au avut loc ieșiri de produse finite de 700 kg. Entitatea folosește costul
standard de 13 lei/kg pentru evidența produselor finite. Costul mediu efectiv
de producție est e de 14 lei/kg în anul 2017 ;
c. Alte informații:
– În anul 2017 au fost efectuate plăți în contul impozitului pe profit în valoare
de 1.100 lei;
– Prin declarațiile 100 privind Obligațiile de plată la Bugetul de stat în
primele 3 trimestre s -a declarat suma de 3. 000 lei, sumă care e considerată
corectă; Impozitul pe profit declarat prin formularul 101 Declarație privind
Impozitul pe profit, pentru anul fiscal 2017 , este de 3.500 lei;
79
– Combustibilul a fost utilizat de conducerea administrativă a societății și nu
există foi de parcurs. S -a anulat 50% din valoarea TVA aferentă.
– Decontul de TVA aferent lunii decembrie 2017 a fost depus iar TVA -ul
aferent cheltuielilor de protocol nedeductibile fiscal din anul 2017 nu a fost
trecut pe cheltuieli în anul 2017 . Cota de TVA pentru cheltuielile de protocol
este de 9%;
– Pierderea fiscală din anul 201 6 este de 450 lei;
– Situațiile financiare ale anului 2017 încă nu au fost definitivate iar toate
înregistrările de corecție vor afecta aceste situații financiare.
Se cere:
1. Corespun de formularul 101 Declarație privind Impozitul pe profit cu valorile
înregistrate în contabilitate? Explicați!
2. Să se verifice rulajele debitoare și creditoare ale conturilor 345 Produse finite și 348
Diferențe de preț la produse și să se facă corecțiile n ecesare în contabilitate, dacă este
cazul;
3. Să se calculeze impozitul pe profit corect (cota de impozitare este de 16%) pentru
trimestrul IV al anului 2017 și să se facă corecția necesară, dacă este cazul;
4. Să se determine impozitul pe profit rămas de plată la finalul exercițiului 2017 , luând în
considerare toate înregistrările de corecție, dacă au existat;
5. Să se stabilească mărimea rezultatului net și a celui brut, luând în considerare toate
înregistrările de corecție, dacă au existat;
6. Este necesară întocmir ea unei declarații fiscale suplimentare față de cele deja depuse
de companie? Explicați!
Rezolvare
1. Corespondența dintre formularul 101 și valorile înregistrate în contabilitate
Formularul 101 Declarație privind Impozitul pe profit nu corespunde cu valoril e
înregistrate în contabilitate deoarece suma înregistrată în contabilitate în categoria
Cheltuielilor cu impozitul pe profit este în valoare de 4.000 lei pe când suma din
formularul 101 este în sumă de 3.500 lei.
2. Verificarea Rulajelor debitoare și credi toare ale conturilor 345 și 348 și corecțiile
necesare:
a. Rulajul debitor al contului 345:
1 RD 345, conform Balanței de verificare 7.000 lei
2 RD 345 corect = Cantitatea intrată în 2017
x Cost standard = 600kg x 13 lei/kg 7.800 lei
3. Corecție necesară (r d.2-rd1) 800 lei
Înregistrarea contabilă de corecție (data înregistrării 31.12. 2017 ):
345 = 711 800
80
b. Rulajul creditor al contului 345:
1 RC 345, conform Balanței de verificare 8.000 lei
2 RC 345 corect = Cantitatea ieșită în 2017 x
Cost standard = 700kg x 13 lei/kg 9.100 lei
3. Corecție necesară (rd.2 -rd1) 1.100 lei
Înregistrarea contabilă de corecție (data înregistrării 31.12. 2017 ):
711 = 345 1.100
c. Rulajul debitor al contului 348:
1 RD 348, conform Balanței de verificare 650 lei
2 RD 348 corect = C ostul efectiv de
producție al cantității obținute – Costul
standard al producției obținute = 600 kg x
14 lei/kg – 600 kg x 13 lei/kg 600 lei
3. Corecție necesară (rd.2 -rd1) -50 lei
Înregistrarea contabilă de corecție (data înregistrării 31.12. 2017 ):
348= 711 -50
d. Rulajul creditor al contului 348:
1 RC 348, conform Balanței de verificare 900 lei
2 RC 348 corect = (K x RC 345)corecte =
{[(SID 348 + RD348)/(SID 345 + RD
345)] x RC 345}corecte =
[(400+600)/(3.000+7.800)] x 9.100
842,59
lei
3. Corecț ie necesară (rd.2 -rd1) -57,41 lei
Înregistrarea contabilă de corecție (data înregistrării 31.12. 2017 ):
711= 348 -57,41
e. Înregistrarea contabilă de închidere a contului 711:
711= 121 -292,59
f. Ajustarea rezultatului contabil (contul 121) ca urm are a corecțiilor efectuate:
Rezultatul contabil ajustat (1) = Total venituri înregistrate – Total cheltuieli
înregistrate = (70.000 – 292,59) – 55.000 = 14.707,41 (lei)
3. Calculul impozitului pe profit corect și corecțiile necesare:
Pentru determinarea impozitului pe profit corect se determină rezultatul fiscal (Rf) (dacă este
pozitiv se numește profit impozabil iar dacă este negativ se numește pierdere fiscală):
81
Rf = Rezultat contabil (Rc) + Cheltuieli nedeductibile fiscal – Venituri neimpozabile – Deduceri
fiscale
a. Rezultatul contabil =(70.000 – 292,59) – 55.000 = 69.707,41 – 55.000 = 14.707,41 lei
(conform punctul 2 litera f)
b. Venituri neimpozabile: 3.800 lei
i. Venituri din ajustări pentru depreciere (RC 7814) : 3.000 lei
ii. Venituri din dividende (RC 781) : 800 lei
c. Cheltuieli nedeductibile fiscal, altele decât cheltuielile cu impozitul pe profit și cele de
protocol : 700 lei
i. Cheltuieli cu amenzile datorate statului (RD 6581.01): 200 lei
ii. Cheltuieli cu combustibilul (50% din valoarea înregistrată în RD 6022): 500
lei
d. Cheltuieli cu impozitul pe profit înregistrat: 4.000 lei
e. Cheltuieli de protocol nedeductibile fiscal = max (0, (Cheltuieli de protocol efective –
Nmax)) = max(0, (600 -324,15)) = 213,85 (lei)
Se calculează nivelul maxim deductibil fiscal (Nmax) pe baza următoarei relații:
Nmax = 2% x (Rezultat contabil + Cheltuieli de protocol efective + Cheltuieli cu impozitul
pe profit înregistrat)
1. Rezultat contabil = 14.707,41 (lei)
2. Cheltuieli de protocol efective (RD 623.01) = 600 (lei)
3. Cheltuieli cu impozitul pe profit înregistrat = 4.000 (lei)
Prin urmare, Nmax = 2% x (14.707,41 + 600 + 4.000) = 2% x 19,307,41 = 386,15
f. Tva de anulat aferent cheltuielilor de protocol nedeductibile fiscal = 9% x Cheltuielile de
protocol nedeductibile fiscal (provenite din relaț ia cu plătitorii de TVA) = 9% x 213,85 =
19,25 (lei)
În urma datelor primite am constatat că entitatea nu a anulat TVA -ul aferent cheltuielilor de
protocol nedeductibile fiscal în anul 2017 , însă ținând cont de faptul că decontul de TVA
pentru luna decembr ie a fost depus, înregistrarea contabilă este următoarea la 31.12. 2017 :
635 = 4428 19,25
121 = 635 19,25
g. Stabilirea noului rezultat contabil ca urmare a înregistrării efectuate la pct. f
Rezultatul contabil =(70.000 – 292,59) – (55.000 + 19,25 ) = 69.707,41 – 55.019,25 =
14.688,16 lei
h. Deduceri fiscale: 450 lei
i. Pierderea fiscală din anul 201 5: 450 lei
i. Stabilirea rezultatului fiscal pentru exercițiul 2017 :
82
Rf = 14.688,16 + (700 + 4.000 + 2 13,85 + 19,25 ) – 3.800 – 450 = 15. 371,26 (lei)
j. Stabilire a impozitului pe profit corect pentru exercițiul 2017 :
Deoarece rezultatul fiscal este pozitiv, impozitul pe profit va fi 16% din Profitul impozabil.
Așadar:
Impozit profit 2017 corect = 16% x 15. 371,26 lei = 2.4 59 lei
Impozit profit înregistrat în conta bilitate = 4.000 lei
Corecție necesară (31.12. 2017 ) = -1,541 lei
691 = 4411 -1.541
121 = 691 -1,541
Impozit profit an 2017 = 2.4 59 lei
Impozit profit trimestrele I -III = 3.000 lei
Impozit profit T4 = -541 lei
Impozitul pe profit aferent trimestrului IV este de -541 lei, ceea ce înseamnă o diferență de
recuperat ca urmare a declarării în trimestrele I -III a unei sume mai mari decât cea din anul fiscal
2017 .
k. Stabilirea noului rezultat contabil ca urmare a în registrării efectuate la pct. j
Rezultatul contabil =(70.000 – 292,59) – (55.000 + 19,25 +(-1.541)) = 69.707,41 –
53.478,25 = 16.229,16 lei
Acesta va fi rezultatul contabil net care va fi publicat în situațiile financiare ale anului 2017 .
4. Stabilirea imp ozitului pe profit rămas de plată la sfârșitul exercițiului financiar 2017 :
Pentru a răspunde la această problemă, trebuie să vedem fișa contului 4411 Impozitul pe
profit care ține cont de toate corecțiile efectuate:
Debit 4411 Im pozitul pe profit Credit
1.100 lei (plăți efectuate în contul
impozitului pe profit în anul 2017 ) 1.250 lei (sold inițial)
2.459 lei (valoare corectă impozit
2017
Total sume: 1.100 lei Total sume: 3.7 09 lei
Sold final creditor: 2.6 09 lei
Așad ar, suma rămasă de plată la 31 decembrie 2017 este de 2.6 09 lei.
Notă: Suma nu include și eventualele majorări de întârziere sau penalități.
5. Stabilirea rezultatului net și a celui brut:
a. Rezultatul net este de fapt ultimul rezultat contabil calculat = 16.229,16 lei
83
b. Rezultatul brut = Rezultatul net + Cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrat
în anul 2017 = 16.229,16 + 2.4 59 = 18.688,16 (lei)
6. Necesitatea întocmirii unei declarații fiscale suplimentare:
Ținând cont de necesitatea unei corelații dintre valorile înregistrate în contabilitate și
informațiile deținute de administrația financiară, este necesară redepunerea formularului 101 pentru
anul 2017 cu valorile corecte în care impozitul total corect este 2.4 59 lei și bifarea poziției
Declarație recti ficativă.
Aplicația nr. 2
Se cunosc următoarele informații pentru perioada 01 ianuarie 2017 -30 iunie 2017 : Venituri
din vânzarea mărfurilor: 20.000 lei; Venituri din provizioane pentru litigii: 3.000 lei; Cheltuieli cu
mărfurile: 12.000 lei; Cheltuieli cu amenzile datorate statului: 1.500 lei; Cheltuieli înregistrate cu
impozitul pe profit 600 lei.
Se cere:
Să se stabilească mărimea rezultatului fiscal (profit impozabil/pierdere fiscală)
Să se determine mărimea corectă a impozitului pe profit la 30 iunie 2017 și să se
înregistreze în contabilitate corecția necesară, dacă este cazul, inclusiv inchiderea
contului de cheltuială corespunzător;
Să se stabileacă mărimea rezultatului brut și a celui net după luarea în considerare a
rezultatului obținut la punctu l precedent.
1. Stabilirea rezultatului fiscal:
Rezultatul fiscal (Rf )= Rezultat contabil (Rc) + Cheltuieli nedeductibile fiscal – Venituri
neimpozabile
Rezultatul contabil (Rc) = Total venituri – Total cheltuieli = (20.000 + 3.000) – (12.000 +
1.500 + 60 0) = 8.900 lei
Cheltuieli nedeductibile fiscal = 2.100 lei
– Cheltuieli cu amenzile: 1500 lei
– Cheltuieli cu impozitul pe profit înregistrate: 600 lei
Venituri neimpozabile: 3.000 lei
– Venituri din provizioane pentru litigii : 3.000 lei
Rf = 8.900 + 2.100 – 3.000 = 8.000 (lei)
2. Stabilirea mărimii corecte a impozitului pe profit la 30 iunie 2017 :
Impozit profit corect = 16% x Rf = 16% x 8.000 = 1.280 lei
Impozit profit înregistrat în contabilitate = 600 lei
Corecție necesară = 680 lei
691 = 4411 680
121 = 691 680
84
3. Stabilirea rezultatului brut și a celui net:
Noul rezultat contabil ca urmare a înregistrării efectuate la pct. 2
Rezultatul contabil = 8.900 – 680 = 8.220 lei – este Rezulta tul net (include
cheltuielile corecte cu impozitul pe profit) = Sold final creditor cont 121
Rezultatul brut = Rezultatul net + Cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrate
corecte = 8.220 + 1.280 = 9.500 lei
2.3.3.2. Controlul fiscal al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
O microîntreprindere, din punct de vedere fiscal, este o persoană juridică română care
îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 1.000.000 euro ;
b) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și autoritățile locale;
c) nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele
judecătorești, potrivit legii.
În situația în care, în curs ul anului fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari
de 1.000 .000 euro, contribuabilul va comunica organului fiscal , în termen de 15 de zile de la data de
la care nu mai este îndeplinită condiția respectivă, ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile
microîntreprinderilor prin depunerea unei declarații de mențiuni, cu respectarea termenului legal,
potrivit Codului de procedură fiscală. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro
este cel de la închiderea exercițiului finan ciar precedent. Începând cu trimestrul în care a depășit
suma veniturilor, microîntreprinderea, prin depunerea declarației de mențiuni (Declarația 010), va
deveni plătitoare de impozit pe profit. În anul fiscal următor va fi entitatea respectivă va continu a să
fie plătitoare de impozit pe profit.
Calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin aplicarea la baza impozabile
fie a cotei de 1% (pentru microîntreprinderile ca re au cel puțin un salariat cu normă întreagă sau
echivalentul unei norme întregi) fie a cotei de 3% (pentru microîntreprinderile care nu au salariați
sau aceștia sunt angajați cu timp parțial care cumulat nu au o normă întreagă).
Baza impozabilă a impozi tului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din
orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse; veniturile aferente costurilor serviciilor
în curs de execuție;
b) veniturile din producția de imobili zări corporale și necorporale;
c) veniturile din subvenții;
d) veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
e) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere,
care au fost cheltu ieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
f) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru
pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
85
g) veniturile din diferențe de c urs valutar;
h) veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în
funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial;
i) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.
În ca zul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a
acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în
care au fost puse în funcțiune, potrivit legii.
Plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor și depunerea declarațiilor fiscale
Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozi tul.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de
impozit pe veniturile microîntreprinderilor (Declarația 100).
Prin salariat se înțelege un angajat cu contract individual de muncă cu durată normal ă de
muncă. Se pot face echivalări (de exemplu 2 salariați cu normă de 4h/zi se echivalează cu 1 salariat
cu 8h/zi). Numărul de salariați în funcție de care se stabilește cota de impozitare într -un anumit
trimestru sunt reprezentați de salariații din ultim a lună a trimestrului respectiv.
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din
orice sursă, din care se scad:
j) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse; veniturile aferente costurilor serviciilo r
în curs de execuție;
k) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
l) veniturile din subvenții;
m) veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
n) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor d obânzi și/sau penalități de întârziere,
care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
o) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru
pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
p) veniturile din diferențe de curs valutar;
q) veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în
funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial;
r) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.
s) În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a
acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în
trimestrul în care au f ost puse în funcțiune, potrivit legii.
La baza impozabilă se adaugă:
t) În trimestrul IV, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile
financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valut e,
rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, și cheltuielile din diferențe de curs
valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;
u) rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anula te, reprezentând
86
rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost
deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care
microîntreprinderile au fost și p lătitoare de impozit pe pr ofit;
În cazul înființării în cursul unui an fiscal a unei entități economice care îndeplinește
condițiile unei microîntreprinderi, atunci, acea entitate va fi plătitoare de impozit pe venitur ile
microîntreprinderilor în acel an fiscal. În situația în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere
realizează venituri mai mari de 1.000 .000 euro, contribuabilul va comunica organului fiscal , în
termen de 15 de zile de la data de la care nu ma i este îndeplinită condiția respectivă, ieșirea din
sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor prin depunerea unei declarații de mențiuni,
potrivit Codului de procedură fiscală. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro
este cel de la închiderea exercițiului financiar precedent. Începând cu luna în care a depășit suma
veniturilor, microîntreprinderea, prin depunerea declarației de mențiuni (Declarația 010 /700), va
deveni plătitoare de impozit pe profit. În anul fiscal următor va fi entitatea respectivă va fi plătitoare
de impozit pe profit, indiferent de nivelul veniturilor înregistrate. Intrarea în categoria
microîntreprinderilor plătitoare de impozit pe venit se va efectua începând cu data de 1 ianuarie a
celuilalt an fiscal, d acă veniturile se situează sub 1.00.000 euro și îndeplinește condițiile fiscale
pentru a fi încadrată în categoria microîntreprinderilor la data de 31 decembrie.
Plata impozitului pe veniturile microîntreprinde rilor și depunerea declarațiilor fiscale
Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Microîntreprinderile au o bligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de
impozit pe veniturile microîntreprinderilor (Declarația 100) .
Verificarea și corecția impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Corectarea impozitulu i pe veniturile microî ntreprinderilor se efectuează prin depunerea
declarației rectificativă 710 Declarație rectificativă aferentă perioadei pentru care se face corecția.
Corecția se efectuează în momentul în care se constată eroarea. În cazul în care eroarea e
descoperită de o rganul fiscal, corecția se efetuează de acesta prin raportul de inspecție fiscală și
decizia de modificare a bazei de impunere, dacă contribuabilul nu efectuează corecția până la
sfârșitul inspecției fiscale.
Din punct de vedere contabil, corectarea unor sume înregistrate în contabilitate se efectuează
în momentul constatării erorii, conform normelor contabile aplicabile.
Aplicație practică privind corecția impozitului pe veniturile microîntreprinderilor
Se cunosc următoarele informații pentru perioada 01 ianuarie 2017 -30 iunie 2017 :
a. Venituri din vânzarea mărfurilor: 30.000 lei; Venituri din provizioane pentru litigii:
3.000 lei
b. Cheltuieli cu mărfurile: 11.000 lei; Cheltuieli cu amenzile datorate statului: 1.500 le i;
Cheltuieli cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent Trim I/ 2017 : 200
lei; Cheltuieli cu impozitul veniturile microîntreprinderilor aferent Trim II/ 2017 :
100 lei.
87
c. Microîntreprinderea nu a avut salariați în anul 2017 .
Se cere:
Să se veri fice dacă impozitul veniturile microîntreprinderilor înregistrat pentru
Trim II/ 2017 este corect iar, în caz contrar, să se facă înregistrarea contabilă de
corecție;
Să se stabileacă mărimea rezultatului brut și a celui net după luarea în
consid erare a rezultatului obținut la punctul precedent.
Notă: Cheltuielile cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor înregistrate în Trim
I/2017 sunt corecte.
Rezolvare
1. Verificarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor înregistrat și înregist ratare
în contabilitate a corecției, dacă este cazul
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor corect = 3% x Baza impozabilă =
= 3% x 30.000 = 900 lei
Baza impozabilă = Venituri din vânzarea mărfurilor = 30.000 lei
Așadar,
1 Impozitul pe venit î nregistrat, conform Balanței de verificare 300 lei
2 Impozitul pe venit corect 900 lei
3. Corecție necesară (rd.2 -rd1) 600 lei
Înregistrarea corecției:
698 = 4418 600
121 = 698 600
2. Stabilirea rezultatului brut și a celui net
Se determină noul re zultat contabil ca urmare a înregistrării efectuate la pct.1:
Rezultatul contabil = Total venituri înregistrate – Total cheltuieli înregistrate =
= (30.000 + 3.000) – (11.000 + 1.500 + 300 + 600) = 33.000 – 13.400 = 19.600 (lei)
Ultimul rezultat contabil este rezultatul net deoarece include și impozitul pe venit înregistrat.
Rezultatul brut = Rezultatul net + Cheltuielile cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor =
19.600 + 900 = 20.500 (lei)
2.3.4. Sumar
În acest capitol am prezentat din pu nct de vedere teoretic modul de calcul al impozitului pe
profit și al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor și am realizat studii de caz privind
corecția al impozitului pe profit, respectiv a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
88
2.3.5. Teme pentru ve rificarea cunoștințelor
1. Se cunosc următoarele informații pentru perioada 01 ianuarie 2017 -30 iunie 2017 :
a. Venituri din vânzarea mărfurilor: 20.000 lei; Venituri din provizioane pentru litigii:
3.000 lei
b. Cheltuieli cu mărfurile: 12.000 lei; Cheltuieli cu amenzile datorate statului: 1.500 lei;
Cheltuieli de protocol din relația cu neplătitorii de TVA: 300 lei; Cheltuieli cu
impozitul pe profit aferent Trim I/ 2017 : 400 lei; Cheltuieli cu impozitul pe profit
aferent Trim II/ 2017 : 200 lei.
c. Microîntreprinderea nu a avut salariați în anul 2017 .
Se cere:
Să se verifice dacă impozitul pe profit înregistrat pentru Trim II/ 2017 este
corect iar, în caz contrar, să se facă înregistrarea contabilă de corecție;
Să se stabileacă mărimea rezultatului brut și a celui net după luarea în
considerare a rezultatului obținut la punctul precedent.
Notă: Cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrate în Trim I/ 2017 sunt corecte.
2. Se cunosc următoarele informații pentru perioada 01 ianuarie 2017 -31 decembrie 2017 :
a. Venituri din vânzarea mărfurilor: 30.000 lei; Venituri din provizioane pentru litigii:
3.000 lei
b. Cheltuieli cu mărfurile: 22.000 lei; Cheltuieli cu amenzile datorate statului: 1.500 lei;
Cheltuieli de protocol din relația cu neplătitorii de TVA: 300 lei; Cheltuieli cu
sponsorizarea: 70 lei; Cheltuieli cu impozitul pe profit aferent Trim I -III 2017 : 500
lei; Cheltuieli cu impozitul pe profit aferent Trim IV/ 2017 : 400 lei.
Se cere:
Să se verifice dacă impozitul pe profit înregistrat pentru Trim IV/ 2017 este
corect iar, în caz contrar, să se facă înregistrarea contabilă de corecție; să se
stabilească impozitul pe profit de plată pentru Trim IV 2017 știind că
cheltuielile cu sponsorizarea au fost efectuate în acest trimestru. Să se facă
înregistrarea contabilă corespunzăto are de diminuare a impozitului datorat.
Să se stabileacă mărimea rezultatului brut și a celui net după luarea în
considerare a rezultatului obținut la punctul precedent.
Notă: Cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrate în Trim I -III/2017 sunt corecte .
3. Se cunosc următoarele informații despre compania STUD EX pentru perioada 01 ianuarie
2017 – 31 decembrie 2017 :
a. Total sume creditoare (TSC) pentru contul 121 Profit și pierdere = 70.000 lei; Total
sume debitoare (TSD) pentru contul 121 Profit și pierdere = 55.000 lei; Sold inițial
debitor (SID) pentru contul 345 Produse finite = 3.000 lei; SID pentru contul 348
Diferențe de preț la produse = 400 lei; Rulaj debitor (RD) pentru contul 345 =
7.000 lei; RD pentru cont ul 348 = 650 lei; Rulaj creditor (RC) pentru contul 345 =
8.000 lei; RC pentru contul 348 = 900 lei; RC pentru contul 7814 Venituri din
ajustări pentru deprecierea activelor circulante = 3.000 lei; RD pentru contul
89
6581.01 Cheltuieli cu despăgubiri, ame nzi și penalități (plătite statului) = 200 lei;
RD pentru contul 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 4.000 lei
b. În cursul exercițiului financiar 2017 s-au obținut 600 kg din produsul finit X și au
avut loc ieșiri de produse finite de 500 kg. Entitatea folosește costul standard de 12
lei/kg pentru evidența produselor finite. Costul mediu efectiv de producție este de
13 lei/kg în anul 2017 ;
Se cere:
Să se verifice dacă rulajele debitoare și creditoare ale conturilor 345 Produse
finite și 348 Diferențe d e preț la produse sunt corecte și să se facă corecțiile
necesare în contabilitate, dacă este cazul;
Să se calculeze impozitul pe profit corect pentru trimestrul IV al anului 2017 și
să se facă corecția necesară, dacă este cazul;
Să se stabilească mărimea r ezultatului net și a celui brut, luând în considerare
toate înregistrări le de corecție, dacă au existat.
4. Se cunosc următoarele informații pentru perioada 01 ianuarie 2017 -30 iunie 2017 :
a. Venituri din vânzarea mărfurilor: 20.000 lei; Venituri din provizioan e pentru litigii:
3.000 lei;
b. Cheltuieli cu mărfurile: 11.000 lei; Cheltuieli cu amenzile datorate statului: 1.500 lei;
Cheltuieli cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent Trim I/ 2017 : 200
lei; Cheltuieli cu impozitul veniturile microîntrep rinderilor aferent Trim II/ 2017 :
700 lei.
Se cere:
Să se verifice dacă impozitul veniturile microîntreprinderilor înregistrat pentru
Trim II/ 2017 este corect iar, în caz contrar, să se facă înregistrarea contabilă de
corecție;
Să se stabileacă mărimea re zultatului brut și a celui net după luarea în
considerare a rezultatului obținut la punctul precedent.
Notă: Cheltuielile cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor înregistrate în Trim
I/2017 sunt corecte.
2.3.6. Bibliografie
1. Matiș D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară , Ediția a III -a, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2010
2. * * * Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare (Versiunea actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
3. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Versiunea
actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
4. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare (Versiunea actualiza tă este disponibilă online la adresa:
90
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2016_27032018. ht
m
5. * * * O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
2.4. Controlul fiscal al Taxei pe valoarea adăugată și al altor taxe și impozite
2.4.1. Scop și obiective
În acest modul este analizat controlul fiscal al taxei pe valoarea adăugată și al altor taxe și
impozite cum sunt impozitul pe dividende, impozitului pe veniturile din activități independente
efectuate de persoanele fizice , alte ta xe și impozite locale. Totodată se prezintă legătura dintre
contabilitate și fiscalitate privind aceste categorii de impozite.
Obiectivele urmărite au fost următoarele:
a) Prezentarea teoretică a conceptelor, conținutului și modului de calcul referitoare la taxa
pe valoarea adăugată, la impozitul pe veniturile din investiții, a impozitului pe veniturile
din activități independente , alte taxe și impozite locale;
b) Prezentarea modului de verificare și/sau corecție a taxelor și impozitelor menționate
anterior;
c) Realizarea concilierii dintre contabilitate și fiscalitate în domeniul acestor taxe și
impozite.
2.4.2. Schema logică a modulului
91
2.4.3. Conținutul informațional detaliat
2.4.3.1. Controlul fiscal al taxei pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat Bugetului statului care se suportă,
în ge neral, de consumatorul final, insă este plătit de fiecare participant la circuitul economic în
funcție de valoarea adăugată de acesta.
Cotele TVA
1. Cota standard este de 19% și se apl ică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile
impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse .
2. Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii și/sau livrări de bunuri:
a. serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice ;
b. livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură ;
c. livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor
alcoolice, destinate consumului uman ș i animal, animale și păsări vii din specii
domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse
utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele ;
d. livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor den tare;
e. livrarea de produse ortopedice;
f. livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
g. cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
3. Cota redusă de 5% se aplică asup ra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii și/sau livrări de bunuri:
a) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt
construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a
locuinței (L ivrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m2 ,
exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt
construite, nu depășește suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată,
achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie. Cota redusă se aplică numai
în cazul locuințelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare și dacă terenul
pe care este construită locuința nu depășește suprafața de 250 m2 , inclusiv amprenta
la sol a lo cuinței, în cazul caselor de locuit individuale.
Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură locuință cu cota
redusă de 5%, respectiv:
i) în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio
locuință în propri etate pe care au achiziționat -o cu cota de 5%;
(ii) în cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare
sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care a/ au achiziționat -o cu cota de 5%.
b) livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv
92
sau în principal publicității;
c) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și
botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele
scutite, respectiv prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate
de acestea, efectuate de instituțiile publice sau de alte organisme culturale fără sc op
patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii și Cultelor;
Faptul generator și exigibilitatea taxei
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru
exigibilitatea taxei. Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării
serviciilor, cu anumite excepții .
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza
legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxe i, chiar dacă plata acestei taxe poate fi
amânată. Exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la
bugetul statului. Această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere
pentru ne plata taxei.
Sistemul TVA la încasare
Sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
1. persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA , care au sediul activității economice în
România , a căror cifră de afaceri în anul calendaristic preced ent nu a depășit plafonul de
2.250.000 lei. Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la
încasare, dar a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de
2.250.000 lei, și care optează pentru aplicarea s istemului T VA la încasare, aplică sistemul
TVA la încasare începând cu prima zi a celei de -a doua perioade fiscale din anul următor
celui în care nu a depășit plafonul, cu condiția ca la data exercitării opțiunii să nu fi depășit
plafonul pentru anul în cu rs. Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este
constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii taxabile și/sau
scutite de TVA, precum și a operațiunilor rezultate din activități economice pentru ca re locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, realizate în cursul anului calendaristic;
2. persoanele impozabile, care au sediul activității economice în România care se înregistrează
în scopuri de TVA în cursul anului și care optează pent ru aplicarea sistemului TVA la
încasare începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.
Nu sunt eligibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare:
1. persoanele impozabile care fac parte dintr -un grup fiscal unic (Conform art. 269, alin. 9 din
Legea 22 7/2015, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile
stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relații
strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar și economic );
2. persoane le impozabile care nu sunt stabilite în România ;
3. persoanele impozabile care în anul precedent au depășit plafonul de 2.250.000 lei ;
4. persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului și care au
93
depășit plafonul de 2.250.000 lei în anul precedent sau în anul calendaristic în curs, calculat
în funcție de operațiunile realizate în perioada în care respectiva persoană a avut un cod
valabil de TVA .
În cazul aplicării sistemului TVA la încasare, în cazul livrărilor de bunuri și servi cii
exigibilitatea taxei intervine la data încasării parțiale sau totale a contravalorii bunurilor și
serviciilor vândute, conform facturilor emise . În cazul achizițiilor de bunuri și servicii,
exigibilitatea taxei intervine la data plății facturilor de ac hiziție, indiferent de momentul în care
are loc aceasta și indiferent dacă facturile respective sunt emise de entități care aplică sau nu
sistemul TVA la încasare.
Categoriile de operațiuni din punctul de vedere al TVA
Din punctul de vedere al TVA dist ingem:
a. Operațiuni taxabile. Sunt acele operațiuni pentru care se aplică una din cotele de
TVA prezentate anterior;
b. Operațiuni scutite cu drept de deducere. Sunt operațiunile pentru care nu se
colectează TVA dar este permisă deducerea TVA -ului deductibil af erent achizițiilor
care sunt necesare pentru derularea unor asemenea operațiuni (exemplu: livrări
intracomunitare, exporturi, transportul internațional de persoane )
c. Operațiuni scutite fără drept de deducere. Sunt operațiunile pentru care nu se
colectează T VA dar nici nu este permisă deducerea TVA -ului deductibil aferent
achizițiilor care sunt necesare pentru derularea unor asemenea operațiuni (exemplu:
spitalizarea, îngrijirile medicale, prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii
lor de către st omatologi și tehnicieni dentari, activitatea de învățământ etc. )
Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro , al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul
de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării la Uniunea Europeană și se
rotunjește la următoarea mie (3,3817 lei/euro), respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea de taxă .
Persoana impozabilă care îndeplinește condițiile prevăzute mai sus pentru aplicarea
regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
O persoană impozabilă nou -înființată poate beneficia de aplicarea regimului spe cial de scutire, dacă
la momentul începerii activității economice declară o c ifră de afaceri anuală estimată sub plafonul
de scutire și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare .
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri este mai mare
sau egală cu plafonul de scutire ( 300.000 lei), trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
în termen de 10 zile de la data atingerii ori depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii
plafonului se consid eră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost
atins ori depășit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA.
Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistra rea cu întârziere ,
organele fiscale competente procedează astfel:
d) stabilesc obligații privind taxa de plată, constând în diferența dintre taxa pe care persoana
impozabilă ar fi trebuit să o colecteze și taxa pe care ar fi avut dreptul să o deducă, de la da ta
94
la care persoana impozabilă respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de TVA, dacă ar fi
solicitat înregistrarea în termenul legal. De asemenea, dacă este cazul, stabilesc și obligații
accesorii (dobânzi și penalități de întârziere);
e) determină suma negativă a taxei (tva de recuperat) în cazul în care tva -ul care ar fi trebuit
dedus este mai mare decât tva -ul care ar fi trebuit colectat.
Perioada fiscală și decontul de TVA și alte declarații asociate
Perioada fiscală este luna calendaristică .
Prin excepție, perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă
care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau
scutite cu drept de deducere și/sau neimpozabile în România da r care dau drept de deducere, care nu
a depășit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor (cursul
valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent), cu excepția situației în care persoana
impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții
intracomunitare de bunuri.
Persoanele înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună la organele fiscale competente,
pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă , până la data d e 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care se încheie perioada fiscală respectivă. Decontul de taxă va cuprinde suma taxei
deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare și, după caz,
suma taxei pentru care se e xercită dreptul de deducere, suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia
naștere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în
decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, precum și alte informații
prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.
Datele înscrise incorect într -un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade
fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări.
Totodată, p ersoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România sunt obligate să
declare toate livrările de bunuri, prestările de servicii și achizițiile de bunuri și servicii realizate, pe
teritoriul României, către/de la alte persoane impozabile înregistr ate în scopuri de TVA în România.
Această declarație ( formularul 394 ) se depune la organul fiscal competent până în data de 30
inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare (care este perioada fiscală declarată
pentru depunerea decontului de taxă pe valoarea adăugată – formularul 300).
De asemenea, orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA trebuie să
întocmească și să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare unei luni calendaristice , o declarație recapitulativă ( formularul 390 ) în care
menționează:
d) livrările intracomunitare scutite de taxă, pentru care exigibilitatea taxei a luat naștere în
luna calendaristică respectivă;
e) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operațiuni triun ghiulare efectuate în statul
membru de sosire a bunurilor și care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T,
pentru care exigibilitatea de taxă a luat naștere în luna calendaristică respectivă;
f) prestările de servicii efectuate în beneficiul unor p ersoane impozabile nestabilite în
România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru
în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naștere în luna
95
calendaristică respectivă;
g) achizițiile intr acomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naștere în luna calendaristică respectivă;
h) achizițiile de servicii efectuate de persoane impozabile din România care au obligația
plății taxei pentru care exigibilitatea de taxă a lu at naștere în luna calendaristică
respectivă, de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.
Corectarea documentelor
Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se
efectuea ză astfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite
un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care
trebuie să cuprindă, pe de o parte, in formațiile din documentul inițial, numărul și data
documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile
corecte, fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și
concomitent se emite un d ocument cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și
data documentului corectat.
Verificarea TVA
În cazul unei inspecții fiscale pe linia TVA, se pornește de la documentele justificative
(facturi și facturi simplificate) în care este înre gistrată livrarea/achiziția de bunuri și servicii, inclusiv
TVA -ul colectat/deductibil aferent, respectiv că operațiunea în cauză este scutită de TVA. Este
necesară verificarea codurilor de TVA pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
inclusiv pentru cele care aplică sistemul TVA la încasare. Facturile de achiziție sunt centralizate în
Jurnalul pentru cumpărări iar facturile de livrare sunt centralizate în Jurnalul pentru vânzări. Trebuie
verificate de asemenea achizițiile pentru care dr eptul de deducere a TVA -ului din facturile de
achiziție nu este permis (alcool și tutun, spre exemplu) sau este limitat parțial ( Se limitează la 50%
dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii
sau le asingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele
aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt
utilizate exclusiv în scopul activității economice) . În cazul cheltuielilor de protocol nedeductibile
fiscal, TVA -ul deductibil aferent acestora trebuie anulat. De asemenea, ajustările de taxă în cazul
bunurilor de capital sau pentru alte bunuri trebuie înregistrate în contabilitate și incluse în decontul
de TVA.
După întocmirea decontului de TVA ținând cont de cele de mai sus, se procedează la întocmirea
celorlalte declarații fiscale sau informative prezentate anterior.
În cazul în care se constată erori, acestea se rectifică, atât la nivel contabil, prin înregistra rea
corecțiilor corespunzătoare în contabilitate, cât și la nivel fiscal, prin corecția declarațiilor fiscale
2.4.3.2. Controlul fiscal al impozitului pe dividende
Veniturile sub formă de dividende , inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titlu ri de
96
participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 5% din suma acestora. Obligația
calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice,
odată cu plata dividendelor către acționari sa u asociați. Termenul de virare a impozitului este până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata . În cazul dividendelor
distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s -au
aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 25 ianuarie
inclusiv a anului următor.
Dacă beneficiarul dividendelor este o persoană juridică, prin excepție la ceea ce am precizat
mai sus, care deține, la data plăț ii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale
celeilalte persoane juridice pe o perioadă neîntreruptă de un an împlinit până la data plății
acestora inclusiv, atunci nu se percepe impozit pe dividende.
Declarațiile fiscale în cazul impozi tului pe dividende
Pentru luna în care se achită dividendele nete acționarilor /asociaților , persoane fizice sau
juridice, se declară până la data de 25 a lunii următoare impozitul pe dividende prin completarea
formularului 100 , cu detalierea impozitului aferent persoanelor fizice și a celui aferent persoanelor
juridice. Termenul de plată a impozitului pe dividende este termenul de declarare a acestuia. În
cazul în care până la finele anului calendaristic mai există dividende distribuite
acționarilor/asoci aților dar neachitate, atunci pentru luna decembrie a acelui an se declară impozitul
aferent dividendelor neachitate prin formularul 100 care depune la organul fiscal până la data de 25
ianuarie a anului următor. Acesta este și termenul de plată a impozit ului respectiv.
Până la data de 28 februarie a anului următor, pentru dividendele distribuite (achitate sau
neachitate încă) acționarilor/asociaților persoane fizice se declară baza de impunere și impozitul
aferent fiecărei persoane, identificată cu nume și cod numeric personal, prin completarea
formularului 205 . Totalul impozitului înregistrat în formularul 205 trebuie să corespundă cu totalul
impozitului declarat prin formularul 100 în cursul anului precedent.
Verificarea impozitului pe dividende
Verificarea impozitului pe dividende presupune în primul rând verificarea existenței
documentului care atestă distribuirea dividenelor, respectiv Hotărârea Adunării Generale a
Asociaților/Acționarilor. Totodată, pentru a ne asigura că nu se distribuie dividend e fictive,
verificăm dacă există profit repartizabil la dividende, prin analiza contului contabil 117. Apoi
analizăm momentul plăților efectuate către acționari și dacă impozitul pe dividende a fost declarat
pentru luna respectivă. Verificăm corectitudinea calculelor, a momentului depunerii declarațiilor și a
modului de înregistrare contabilă a operațiunilor respective. În cazul în care au fost constatate erori,
acestea trebuie corectate prin depunerea unor declarații rectificative.
2.4.3.3. Controlul fi scal al impozitului pe venituri din activități independente
Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii
libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau în tr-o
formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și
97
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în
partidă simplă, cu excepția situațiilor în care venitul net se determină pe baza normelor de venit .
Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;
b) veniturile sub formă de dobânzi din cr eanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în
legătură cu o activitate independentă;
c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într -o activitate
independentă,
d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate in dependentă sau de a nu concura
cu o altă persoană;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate
independentă;
f) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe
autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.
Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru
a putea fi deduse, sunt:
a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul r ealizării venitului, justificate prin
documente;
b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c) să respecte regulile privind amortizarea ș.a.
În cazul contribuabililor care realizează venituri comercial e venitul net anual se determină
pe baza normelor de venit de la locul desfășurării activității. Ministerul Finanțelor Publice
elaborează nomenclatorul activităților pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor
anuale de venit, care se aprob ă prin ordin al ministrului finanțelor publice, în conformitate cu
activitățile din Clasificarea activităților din economia națională — CAEN. Direcțiile generale ale
finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București au următoarele obligații: stabilirea
nivelului normelor de venit și publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior
celui în care urmează a se aplica.
Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit și care în anul
fiscal ant erior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de
100.000 euro, începând cu anul fiscal următor, au obligația determinării venitului net anual în sistem
real. Această categorie de contribuabili are obligația să complet eze corespunzător și să depună
declarația unică privind impozitul pe venit și cont ribuțiile sociale datorate de persoanele fizic e
(D212) până la data de 15 martie inclusiv a anului următor . Cursul de schimb valutar utilizat pentru
determinarea echivalentului în lei al sumei de 100.000 euro este cursul de schimb mediu anual
comunicat de Banca Națională a României, la sfârșitul anului fiscal .
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de
venit, precum și cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să o pteze
pentru determinarea venitului net în sistem real .
Declarațiile fiscale în cazul impozitului pe venituri din activități independente și plata
impozitului
Contribuabilii care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la or ganul
98
fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul
fiscal, în termen de 30 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepție de la prevederile
prezentului alineat contribuabilii care realize ază venituri pentru care impozitul se percepe prin
reținere la sursă.
Contribuabilii care realizează venituri din activi tăți independente au obligația s ă depună
declarația unică privind impozitul pe venit și cont ribuțiile sociale datorate de persoanele fizic e
(D212) până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Cota de
impozit pe venit este de 10% asupra venitului net determinat în sistem real , impozitul fiind
final.
Verificarea impozitului pe venituri din activități independente
Verificarea impozitului pe venituri din activități independente presupune analiza includerii
corecte, conform prevederilor codului fisca l, a veniturilor încasate și a cheltuielilor plătite.
Specificul acestui impozit este ca se determină conform contabilității în partidă simplă unde se
aplică contabilitatea de trezorerie, adică veniturile sunt recunoscute la data încasării iar cheltuielile
la data plății. Veniturile încasate și cheltuielile plătite sunt consemnate în Registrul de încasări și
plăți. Pe baza acestuia se întocmește Declarația unică privind impozitul pe venit și cont ribuțiile
sociale datorate de persoanele fizic e (D212)
2.4.3.4. Controlul fiscal al impozitului pe clădiri și pe teren
Impozitul pe clădiri
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată î n România datorează anual impozit
pentru acea clădire, exceptând clădirile proprietate a statului, monumentele istorice, lăcașurile de
cult, clădirile instituțiilor de învățământ etc.
Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor ju ridice, impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Cota
de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0, 08% și 0,20%
inclusiv.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor ju ridice , impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Cota
de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă în tre 0, 20% și 1,30%
inclusiv. Dacă clădirile nerezidențiale sunt folosite pentru activități în domeniul agricol, cota de
impozitare este de 0,4%.
Valoarea impozabilă pentru clădirile persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a
anului anterior c elui pentru care se datorează impozitul/taxa și poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr -un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului
fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;
e) în cazul clădirilor care sunt f inanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea
99
rezultată dintr -un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat;
Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare
a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din
anul de referință. În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat va loarea impozabilă a
clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri
se calculează prin aplicarea unei cote d e impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Cota de
impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0, 08% și 0,20%
inclusiv. Valoarea impozabilă este stabilită în funcție de suprafața construită a clădirii, tipul c lădirii,
rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, vechimea clădirii.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Cota
de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului loc al și poate fi cuprinsă între 0,20 % și 1,30%
inclusiv. Valoarea impozabilă poate fi:
a) valoarea rezultată dintr -un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ulti mii 5
ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată
din anul de referință;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință .
În cazul clădirilor cu destinație mixtă , se ține seama de suprafața folosită în scop
rezidențial și de cea folosită în scop nerezidențial.
Declararea clădirilor în vederea impunerii și înscrierea acestora în evidențele autorităților
administrației publice locale reprezintă o obligație legală a contribuabililor care dețin în proprietate
aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizație de construire.
Impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale , până la datele de 31
martie și 30 septembrie inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, da torat
pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o
bonificație de până la 10% , stabilită prin hotărâre a consiliului local. Impozitul anual pe clădiri,
datorat aceluiași buget local de către contribua bili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei
inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deține în
proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiași unități administrativ -teritoriale, suma de 50
lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
Impozitul pe teren
Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul
100
localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenu lui, conform
încadrării făcute de consiliul local. Impozitul/taxa pe teren se plătește anual, în două rate egale, până
la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. entru plata cu anticipație a impozitului pe teren,
datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului
respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Impozitul anual pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. În cazul în
care contribuabilul deține în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiași unități
administrativ -teritoriale, suma de 50 lei se referă la im pozitul pe teren cumulat.
Verificarea impozitului pe clădiri și a celui pe teren
Verificarea acestor două tipuri de impozite presupune verificarea declarațiilor depuse la
autoritatea locală privind înregistrarea clădirilor/terenurilor la termenul legal, înregistrarea în
contabilitate corespunzătoare a impozitului, pe tot parcursul anului și plata la termenele legale a
impozitelor respective.
2.4.4. Sumar
În acest capitol am prezentat concepte, noțiuni referitoare la taxa pe valoarea adăugată, la
impo zitul pe dividende și la alte taxe și impozite (impozitul pe venituri din activități independente,
taxe și impozite locale)
În ceea ce privește TVA, există persoane impozabile inregistrate în scopuri de TVA și
persoane impozabile neînregistrate în scopur i de TVA. Acestea din urmă trebuie să aibă o cifră de
afaceri inferioară sumei de 88.500 euro, respectiv 300.000 lei. Persoanele impozabile înregistrate în
scopuri de TVA pot aplica dacă cifra de afaceri este inferioară sumei de 2.250.000 lei sistemul TVA
la încasare. Perioada fiscală este trimestrul calendaristic în cazul în care cifra de afaceri este
inferioară sumei de 100.000 euro sau luna calendaristică, în caz contrar. Dacă sunt efectuate
achiziții intracomunitare, atunci, obligatoriu, perioada fiscal ă este luna calendaristică.
Am făcut o trecere în revistă a principalelor formulare fiscale care trebuie întocmite în cazul
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA.
În ceea ce privește controlul fiscal al TVA, se pornește de la documentele justificative
(facturi și facturi simplificate) în care este înregistrată livrarea/achiziția de bunuri și servicii, inclusiv
TVA -ul colectat/deductibil aferent, respectiv că operațiunea în cauză este scutită de TVA. Este
necesară verificarea codurilor de TVA pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
inclusiv pentru cele care aplică sistemul TVA la încasare. Facturile de achiziție sunt centralizate în
Jurnalul pentru cumpărări iar facturile de livrare sunt centralizate în Jurnalul pentru vânzări. Trebuie
verificate de asemenea achizițiile pentru care dreptul de deducere a TVA -ului din facturile de
achiziție nu este permis (alcool și tutun, spre exemplu) sau este limitat parțial ( Se limitează la 50%
dreptul de deducere a taxei aferente cump ărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii
sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele
aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu s unt
utilizate exclusiv în scopul activității economice). În cazul cheltuielilor de protocol nedeductibile
fiscal, TVA -ul deductibil aferent acestora trebuie anulat. De asemenea, ajustările de taxă în cazul
101
bunurilor de capital sau pentru alte bunuri trebui e înregistrate în contabilitate și incluse în decontul
de TVA.
După întocmirea decontului de TVA ținând cont de cele de mai sus, se procedează la
întocmirea celorlalte declarații fiscale sau informative prezentate anterior.
În cazul în care se constată e rori, acestea se rectifică, atât la nivel contabil, prin înregistrarea
corecțiilor corespunzătoare în contabilitate, cât și la nivel fiscal, prin corecția declarațiilor fiscale
În ceea ce privește impozitul pe dividende, am prezentat modul de calcul, d eclarațiile fiscale
corespunzătoare și termenele de plată. Verificarea impozitului pe dividende presupune în primul
rând verificarea existenței documentului care atestă distribuirea dividenelor, respectiv Hotărârea
Adunării Generale a Asociaților/Acționar ilor. Totodată, pentru a ne asigura că nu se distribuie
dividende fictive, verificăm dacă există profit repartizabil la dividende, prin analiza contului
contabil 117. Apoi analizăm momentul plăților efectuate către acționari și dacă impozitul pe
dividende a fost declarat pentru luna respectivă. Verificăm corectitudinea calculelor, a momentului
depunerii declarațiilor și a modului de înregistrare contabilă a operațiunilor respective. În cazul în
care au fost constatate erori, acestea trebuie corectate prin d epunerea unor declarații rectificative.
Am tratat pe scurt și impozitul pe clădiri și pe teren. Verificarea acestor două tipuri de
impozite presupune verificarea declarațiilor depuse la autoritatea locală privind înregistrarea
clădirilor/terenurilor la termenul legal, înregistrarea în contabilitate corespunzătoare a impozitului,
pe tot parcursul anului și plata la termenele legale a impozitelor respective.
2.4.5. Teme pentru verificarea cunoștințelor
1. Să se înregistreze în contabilitate următoarele o perațiuni și să se stabilească TVA -ul de
plată sau de recuperat, după caz, pentru fiecare din punctele de mai jos:
a. Se achiziționează bunuri (mărfuri) la prețul de 1.000 lei + TVA 19% care se vând
la prețul de 3.000 lei + TVA 19%;
b. Se achiziționează bunuri ( mărfuri) la prețul de 1.000 lei + TVA 19% care se
exportă, valoarea în lei a exportului fiind de 3.000;
c. Se înregistrează o factură de servicii în valoare de 1.000 lei + TVA 19%. Se
prestează către un client servicii în valoare de 3.000 lei, operațiune cons iderată
scutită fără drept de deducere;
d. Se achiziționează bunuri (mărfuri) la prețul de 1.000 lei + TVA 19% care se vând
după cum urmează: o parte de prețul de 1.500 lei + TVA 19%, o parte se exportă,
valoarea în lei a exportului fiind de 3.000 iar o altă parte la prețul de 500 lei,
operațiune care este scutită fără drept de deducere.
2. În anul 201 7 o societate vinde un utilaj la prețul de 10.000 lei + TVA 19%, prețul de
achiziție al acestuia fiind de 20.000 lei iar gradul de uzură scriptică înregistrat în
contabilitate sub forma amortizării este de 60%. De asemenea, în anii 201 6 si 2017 se
realizează o lucrare de construcții a cărei valoare contractuală este de 60.000 lei. În anul
2016 s-au efectuat cheltuieli pentru realizarea acestui contract în sumă de 25 .000 lei, ceea
102
ce înseamnă 55% din lucrările necesare pentru finalizarea contractului. În anul 20 17
cheltuielile efectuate pentru realizarea contractului sunt în valoare de 24.000 lei. Entitatea
este plătitoare de impozit pe profit.
Societatea are la incep utul anului 201 6 doi acționari (Popescu Gheorghe și Ionescu
Alexandru). La începutul anului 201 7 Popescu Gheorghe vinde părțile sale sociale
celuilalt asociat la un preț egal cu 50% din profitul înregistrat de societate în anul 201 6.
Se cere:
a. Care sunt pr ețurile de vânzare posibile ținând cont de operațiunile efectuate de
societate? Explicați!
b. Care este mărimea dividendului brut care se poate repartiza asociatului rămas în
anul 201 7 și a impozitului pe dividende aferent?
3. Precizați când un contribuabil ies e din sistemul TVA la încasare?
4. Ce presupune sistemul TVA la încasare?
5. Cum se calculează impozitul pe clădiri dacă clădirea respectivă nu a fost reevaluată de 4
ani?
6. Cum se impozitează clădirile deținute de persoanele juridice?
7. Cum se impozitează clădirile deținute de persoanele fizice?
8. Care sunt termenele de plată ale impozitului pe clădiri? Când se beneficiază de
bonificație?
9. Care sunt regulile generale după care se calculează impozitul pe teren?
2.4.6. Bibliografie
1. * * * Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare (Versiunea actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
2. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Versiunea
actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
3. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare (Versiunea actualiza tă este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2016_27032018. ht
m
4. * * * O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
103
3. Anexe
3.1. Bibliografia completă a cursului
1. Arens A.A., Loebbecke J.K., Audit, o abordare integrata, Editura Arc, Chișinău, 2005
2. Matiș D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiară , Ediția a III -a, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2010
3. * * * Legea nr. 227 din 2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările
ulterioare (Versiunea actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
4. * * * H.G. nr. 1 din 2016 pentru aprbarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Versiunea
actualizată este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_21052018.htm
5. * * * Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și
completările ulterioare (Versiunea actualiza tă este disponibilă online la adresa:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2016_27032018. ht
m
6. * * * O.M.F.P. nr. 1802 din 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contab ile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
7. * * *O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modi ficările și
completările ulterioare.
8. * * * OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normel or privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
104
3.2. Glosar de termeni
1. Avizul de inspecție fiscală este documentul prin organul fiscal are obligația să înștiințeze
contribu abilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, respectiv inspecția
fiscală
2. Contestația este calea administrativă de atac împotriva actelor administrativ -fiscale
3. Controlul electronic constă în activitatea de verificare a contabilității și a s urselor
acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare și testare
asistate de instrumente informatice specializate.
4. Controlul fiscal este o formă a controlului financiar și se referă la verificarea modului de
calcul, declar are și plată a taxelor și impozitelor .
5. Controlul intern este un proces implementat de către Consiliul de Administrație,
conducere și personalul unei organizații destinat să ofere o asigurare rezonabilă în ceea ce
privește realizarea obiectivelor, respectiv eficacitatea și eficiența funcțio nării, fiabili tatea
informațiilor financiare, respectarea legilor și Regulamentelor .
6. Controlul general (total), prin care se verifică toate documentele sau operațiunile în care
sunt reflectate modul de calcul, de evidenție re și de plată a obligațiilor fiscale datorate
bugetului general consolidat
7. Controlul inopinat constă în activitatea de verificare faptică și documentară, în
principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a
legislație i fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;
8. Controlul încrucișat constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale
contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane;
9. Controlul prin sondaj constă în activitate a de verificare selectivă a documentelor și
operațiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidențiere și de
plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
10. Controlul programat este controlul prin care contribu abilul este selectat conform
obiectivelor controlului stabilite prin programele de inspecție fiscală;
11. Dividendul este o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică
unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare
la acea persoană juridică;
12. Dobânzile de întârziere reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței
fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență
13. Inspecția fiscală generală reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor
fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
14. Inspecția fiscală parțială reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor
obligații fiscale, pentru o perioadă d e timp determinată.
15. Nota de constatare este un act de control individual sau poate reprezenta o anexă la
procesul verbal sau raportul de inspecție fiscală. Se întocmește de organul de control pentru
consemnarea unor deficiențe care ulterior nu ar mai putea fi dovedite sau reconstituite.
16. Notele explicative sunt informații scrise pe care le dau cei controlați la cererea organelor
de control. Ele au un caracter de declarații făcute de cei controlați, dar pentru organul de
control ele reprezintă un mijloc sup limentar de informare și comunicare.
105
17. Ordinul de serviciu constituie documentul care conferă autoritate echipei de inspecție
fiscală.
18. Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată
la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat
următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
19. Procesul verbal de control este întocmit de către organele de inspecție fiscală în situațiile
în care verificare a nu necesită trimiterea unui aviz de inspecție fis cală.
20. Raportul de inspecție fiscală se încheie în toate situațiile în care nu se recurge la
întocmirea procesului verbal. Se întocmește indiferent dacă se constată diferențe în plus sau
în minus față de creanța fiscală inițială.
21. Sistem ul fiscal de tip declarativ , este sistemul fiscal care presupune acțiunea
voluntară a contribuabilului de a calcula, de a declara și de a achit a obligațiile sale față de
stat
22. Titlul de creanță este actul prin care se stabil ește și se individualizează creanța fiscală,
întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
23. Titlurile executorii sunt emise de către organul de executare competent în a cărui rază
teritorială contribuabilul debitor își are domiciliul fiscal.
106
3.3. Biografia titularului de curs
Curriculum vitae
Europass
Informații personale
Nume / Prenume Groșanu , Adrian
E-mail(uri) adrian.grosanu@econ.ubbcluj.ro / adrian.grosanu@gmail.com
Naționalitate( -tăți) Română
Data nașterii 26.02.1978
Sex Masculin
Experiența profesională
Perioada Din octombrie 201 2 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Conferențiar universitar
Activități și responsabilități principale Activitati didactice ș i de cercetare știintifică în domeniul contabilit ății, auditului financiar și
controlului financiar
Numele și adresa angajatorului Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor,
Departamentul de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, J ud.
Cluj, cod postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Învățământ
Perioada Din aprilie 201 8 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Președinte CECCAR, Filiala Cluj
Activități și responsabilități principale Conform reglementărilor CECCAR
Numele și adresa angajatorului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), Filiala Cluj,
Str. B-dul Eroilor, Nr. 2 , Cluj-Napoca , România
Website: http://www.ceccarcluj.ro/
Tipul activității sau sectorul de activitate Contabilitate
Perioada Din februarie 2016 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Membru în Consiliul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Af acerilor
Activități și responsabilități principale Conform reglementărilor legale aplicabile
Numele și adresa angajatorului Universitatea “Babeș -Bolyai” din Cluj -Napoca, Str. Mihail Kogălniceanu, Nr. 1, Cluj –
Napoca, Jud. Cluj, cod postal 400091, România
Tel.: 00 -40-264 40 53 00 – Fax: 00 -40-264 59 19 06 ,Website: http://www.ubbcluj.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Învățământ
Perioada Din noiembrie 2003 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Director economic
Activități și respon sabilități principale Conducerea și organizarea activității financiar -contabile
Numele și adresa angajatorului Napoca Software SRL, Str. Parașutiștilor, Nr. 6A, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod postal
400400,
România
Tel.: 00 -40-364 10 14 24 – Fax 00 -40-364 10 14 25 – E-mail: office@napocasoftware.ro
Website: http://www.napocasoftware.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Tehnologia informației
Perioada Din februarie 2016 până în prezent
Funcția sa u postul ocupat Membru în Consiliul Filialei Cluj a Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România (CECCAR)
Activități și responsabilități principale Conform reglementărilor CECCAR
107
Numele și adresa angajatorului Corpul Experților C ontabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), Filiala Cluj,
Str. B-dul Eroilor, Nr. 2 , Cluj-Napoca , România
Website: http://www.ceccarcluj.ro/
Tipul activității sau sectorul de activitate Contabilitate
Perioada Din iunie 2016 până în martie 2017
Funcția sau postul ocupat Vicepreședinte CECCAR, Filiala Cluj
Activități și responsabilități principale Conform reglementărilor CECCAR
Numele și adresa angajatorului Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), Filiala Cluj,
Str. B-dul Eroilor, Nr. 2 , Cluj-Napoca , România
Website: http://www.ceccarcluj.ro/
Tipul activității sau sectorul de activitate Contabilitate
Perioada Din februarie 2011 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Membru al Consiliului Știi nțific de evaluare al Revistei Audit Financiar (Revistă
indexată BDI)
Activități și responsabilități principale Evaluarea nivelului științific al articolelor de specialitate repartizate spre analiză, sprijinirea
activității revistei, promovarea cercetăril or științifice și a preocupărilor universitare și
profesionale
Numele și adresa angajatorului Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Str. Sirenelor, Nr. 67 -69, Sectorul 5,
cod postal 050855, Bucuresti, România
Tel.: 00 -40- 21 410 74 43 – Fax 0 0-40- 21 410 03 48 – E-mail:cafr@cafr.ro
Website: http://www.cafr.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Audit financiar
Perioada Din ianuarie 2014 până în prezent
Funcția sau postul ocupat Membru al Consiliului Științific de evaluare al R evistei Journal of Entrepreneurship
and Business Innovation (Revistă indexată BDI)
Activități și responsabilități principale Evaluarea nivelului științific al articolelor de specialitate repartizate spre analiză
Numele și adresa angajatorului Macrothink Institute, 5348 Vegas Dr. #825, Las Vegas, Nevada 89108, United States
Website: http://www.macrothink.org/journal/index.php/jebi/index
Tipul activității sau sectorul de activitate Business
Perioada Din aprilie 2014 pâna în prezent
Funcția sau postul ocupat Membru al Consiliului Științific de evaluare al Revistei Annales Universitatis
Apulensis Series Oeconomica (Revistă indexată BDI)
Activități și responsabilități principale Evaluarea nivelului științific al articolelor de specialitate repartizate s pre analiză
Numele și adresa angajatorului Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba -Iulia, Facultatea de Științe, Str. Nicolae Iorga,
Nr. 11 -13, Alba -Iulia, Jud. Alba, cod postal 510009, România
Tel.: 00 -40-258 80 62 63 – Fax: 00 -40-258 80 63 29,
Website : http://www.oeconomica.uab.ro/index.php?l=en&p=editor
Tipul activității sau sectorul de activitate Contabilitate și audit financiar
Perioada Din octombrie 2009 până în septembrie 2012
Funcția sau postul ocupat Lector universitar
Activități și respo nsabilități principale Activitati didactice și de cercetare știintifică în domeniul contabilității financiare și de
gestiune, auditului financiar și controlului financiar
Numele și adresa angajatorului Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte E conomice și Gestiunea Afacerilor,
Departamentul de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, Jud.
Cluj, cod postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Tipul acti vității sau sectorul de activitate Învățământ
Perioada Din noiembrie 2003 până în martie 2012
Funcția sau postul ocupat Director executiv
Activități și responsabilități principale Conducerea și organizarea activității financiar -contabile, organizarea și desfășurarea de
activități de audit financiar
108
Numele și adresa angajatorului Gradient SRL, Str. Decebal, Nr. 2, Ap. 4, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod postal 400037,
România
Tel.: 00 -40-744 97 97 93, Website: http://www.gradientaudit.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Contabilitate și audit financiar
Perioada Din iunie 2011 până în septembrie 20 11
Funcția sau postul ocupat Mobilitate externă în cadrul postdoctoratului
Activități și responsabilități principale Activitati de cercetare știin tifică în domeniul contabilității creative
Numele și adresa angajatorului University of Economics , Praga, Republica Cehă
Website: http://www.vse.cz/index -en.php
Tipul activității sau sectorul de activitate ISCED 6
Perioada
Din octombrie 2002 până în septembrie 2009
Funcția sau postul ocupat Asistent universitar
Activități și responsabilități principale Activitati didactice și de cercetare știintifică în domeniul contabilității financiare și de
gestiune, auditului financiar și controlului financiar
Numele și adresa angajatorului Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor,
Catedra de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod
postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate Învățământ
Perioada Din octombrie 2000 până în septembrie 2002
Funcția sau postul ocupat Preparator universitar
Activități și responsabilit ăți principale Activitati didactice și de cercetare știintifică în domeniul contabilității financiare
Numele și adresa angajatorului Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor,
Catedra de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod
postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Tipul activității sau sectorul de activitate
Învățământ
Educație și formare
Perioada 2018
Calificarea / diploma obținută Teza de abilitare
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Domeniul: Contabilitate
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Universi tatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor,
Catedra de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod
postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională ISCED 6
Perioada 2014
Calificarea / diploma obținută Evaluator ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Invățământul
Superior)
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Domeniul: Contabilitate (http://pfe.aracis.ro/inscriere /registru/lista_c_d/12/26/)
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Agenția Română de Asigurare a Calității în Invățământul Superior, Str. Spiru Haret, Nr. 12,
București, cod poștal 010176, România
Tel.: 00 -40-21 206 76 00 – Fax: 00 -40-21 312 71 35 ,Website: http://www.aracis.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2014
Calificarea / diploma obținută Certificat de absolvire
109
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Auditarea proiectelor finanțate din fonduri europene
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Camera Auditorilor Financiari din România și Ministerul Fondurilor Europene
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2010 -2013
Calificarea / diploma obținută Postdoctorat
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Titlul proiectului de cercetare: Dimensiuni ale contabilității creative în sfera guvernanței
corporative
Numele și tipu l instituției de învățământ /
furnizorului de formare Academia de Studii Economice din București, Str. Piața Romană, Nr. 6, București, cod
poștal 010374, România
Tel.: 00 -40-21 319 19 00 – Fax: .: 00 -40-21 319 18 99 ,Website:
http://www.postdoctorat.ase.ro/
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională ISCED 6
Perioada 2012
Calificarea / diploma obținută Certificat de absolvire
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Auditul financiar al entităților din piața de capital
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Str. Sirenelor, Nr. 67 -69, Sectorul 5,
cod postal
050855, Bucuresti, România
Tel.: (40-21) 410 74 43 – Fax (40 -21) 410 03 48 – E-mail:cafr@cafr.ro
Website: http://www.cafr.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2012
Calificarea / diploma obținută Formator (Cod COR 241205)/Certificat de absolvire
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite – Aplicare de metode și tehnici speciale de formare;
– Pregătirea activităților de formare;
– Motivarea formabililor, facilitarea învățării, sprijinirea transferului învățării în mediul de
muncă;
– Gestionarea unui program de formare;
– Evaluarea învățării formabililor și evaluarea calității programului de formare în ansamblu;
– Asigurarea calității, optimizarea și revizuirea unui program de formare;
– Promovarea unui program de formare către beneficiari
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Learn & Vision SRL înmatriculataă în Registrul Național al furnizorilor de formare
profesională a adulților cu nr. 12/225/2009
Nivelul în clasificarea națională sau
internați onală –
Perioada 2011
Calificarea / diploma obținută Consultant fiscal
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Competențe în domeniul fiscal
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Camera Consu ltanților Fiscali din România, Str. Alecu Russo, Nr. 13 -19, Et. 4, Ap. 9, sector
2, Bucuresti, România
Website: http://www.ccfiscali.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2010
Calificarea / diploma obținută Expert contabil
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Competențe în domeniul contabilității și raportărilor financiare
110
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Corpul Experților Contabili și Contabililor Autoriz ați din România (CECCAR), Str. Intrarea
Pielari, Nr. 1, sector 4, Bucuresti, România
Website: http://www.ceccaro.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2010
Calificarea / diploma obținută Lector acreditat CAFR
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Domeniul: Audit financiar
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Str. Sirenelor, Nr. 67 -69, Sectorul 5,
cod postal
0508 55, Bucuresti, România
Tel.: (40 -21) 410 74 43 – Fax (40 -21) 410 03 48 – E-mail:cafr@cafr.ro
Website: http://www.cafr.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2009
Calificarea / diploma obținută Doctor în contabilitate
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Titlul tezei de doctorat: Sistem informațional privind calculația costurilor în unitățile din
industria cosmetică
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Universi tatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor,
Catedra de Contabilitate și Audit, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 -60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod
postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională ISCED 6
Perioada 2009
Calificarea / diploma obținută Auditor financiar
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite – Standarde internaționale de audit;
– Codul etic al profesioniștilor contabili;
– Standarde internaționale de raportare financiară;
– Contabilitate de gestiune;
– Drept comercial;
– Evaluare economică.
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorului de formare Camera Audito rilor Financiari din România (CAFR), Str. Sirenelor, Nr. 67 -69, Sectorul 5,
cod postal
050855, Bucuresti, România
Tel.: (40 -21) 410 74 43 – Fax (40 -21) 410 03 48 – E-mail:cafr@cafr.ro
Website: http://www.cafr.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2009
Calificarea / diploma obținută Lector formator CECCAR
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite Domeniu: Contabilitate și control de gestiune
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizorul ui de formare Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR), Str. Intrarea
Pielari, Nr. 1, sector 4, Bucuresti, România
Website: http://www.ceccaro.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2003
Calificarea / diploma obținută Certificat de absolvire
111
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite – Psihologie educatională;
– Pedagogie școlară;
– Metodica predării;
– Practică pedagogică.
Numele și tipul instituției de învățămâ nt /
furnizorului de formare Universitatea “Babeș -Bolyai”, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, Str.
Mihail Kogălniceanu, Nr. 1, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod postal 400084, România
Tel.: (40 -264) 40 53 00 – Fax (40 -264) 59 19 06 ,Website: http://www.ubbcluj.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională –
Perioada 2000 -2001
Calificarea / diploma obținută Diploma de studii aprofundate
Specializare: Management contabil și audit/ Media de promovare a studiilor: 10,00/
Nota obținu tă la susținerea disertației: 10,00
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite – Standarde contabile; Standarde de audit; Consolidarea conturilor; Fluxuri informaționale
contabile;
– Previzionare contabilă.
Numele și tipul insti tuției de învățământ /
furnizorului de formare Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 –
60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: htt p://www.econ.ubbcluj.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională ISCED 5
Perioada 1996 -2000
Calificarea / diploma obținută Economist licențiat/Diploma de licență/ Media de promovare a anilor de studii: 9,93/
Media examenului de licență: 9, 80/ Șef de promoție
Profil: Economic; Modulul: Gestiune, Contabilitate și Control financiar
Specializare: Contabilitate și Informatică de Gestiune
Disciplinele principale studiate / competențe
profesionale dobândite – Management; Matematică; Bazele contab ilității; Bazele informaticii; Contabilitate
financiară;
– Statistică; Evaluarea întreprinderii; Monedă și credit; Contabilitate de gestiune;
– Control și Audit financiar; Analiza economico -financiară.
Numele și tipul instituției de învățământ /
furnizoru lui de formare Universitatea “Babeș -Bolyai”, Facultatea de Știinte Economice, Str. Teodor Mihali, Nr. 58 –
60, Cluj -Napoca, Jud. Cluj, cod postal 400591, România
Tel.: 00 -40-264 41 86 55 – Fax: 00 -40-264 41 25 70 ,Website: http://www.econ.ubbcluj.ro
Nivelul în clasificarea națională sau
internațională ISCED 5
Aptitudini și competențe personale
Limba(i) maternă(e) Româna
Limba(i) străină(e) cunoscută(e) Engleza
Competențe și abilități sociale – Spirit de echipă: am experiența muncii în echipă înca din facultate, când am participat
la activitățile presupuse de proiectele practice și de cercetare derulate în cadrul
facultății; am continuat să consolidez această experiență ulterior, în calitatea de cadru
didactic universitar când am participat la realizarea mai multor proiecte (granturi) de
cercetare, respectiv de practician în domeniul contabilității și auditului când am avut
activități ce presupun munca în echipă;
– Capacitate de comunicare ca urmare a activ ității didactice și profesionale efectuate;
Competențe și aptitudini organizatorice – Leadership (conducător): am fost responsabil cu activităț i de conducere si coordonare
în cadrul unor proiecte iar în calitate de director economic, contabil șef sau de director
executiv în mediul privat , am condus activitatea financiară si contabilă a entităților
economice respective;
– Experiența bună a managementului de proiect prin calitatea de responsabil al unor
proiecte, cel mai recent fiind participare a la elaborare a un ui sistem informatic de
calculaț ie a costurilor pe centre de profit.
Competențe și aptitudini tehnice –
112
Competențe și aptitudini de utilizare a
calculatorului – O bună stă pânire a instrumentelor Microsoft Office™ (Word™, Excel ™ si
PowerPoint™) do bândite încă din vremea liceului, fiind absolvent al Li ceului de
Informatica din Petroș ani, Jud. Hunedoara, în anul 1996;
– Cunoașterea și/sau utilizarea unor programe informatice de gestiune a datelor
(SAGA, WinMentor)
Competențe și aptitudini artistice –
Alte competențe și aptitudini –
Permis(e) de conducere Categoria B
Informații suplimentare – Membru în comisii de îndrumare a doctoranzilor în domeniul contabilitate în cadrul
Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Clu j-Napoca;
– Am fost expert pe termen lung în cadrul proiectului Aplicarea unui sistem de competențe
coerent cu cel european la nivelul masteratelor în domen iul analizei economice și evaluă rii
de active și afaceri Contract nr.: POSDRU/86/1.2/S/53849 Proiect cofinanțat din Fondul
Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 -2013)
http://www.mecaev.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=5&Itemid=6
– În calitate de profesionist contabil autorizat (auditor finan ciar/expert contabil) am avut
contracte de audit financiar, de consultanță în domeniul contabilității și fiscalității, inclusiv
organizare și conducere a contabilității, cu entități economice din domenii diverse cum sunt:
construcții, hotelier, producție, asigurări, piața de capital, tehnologia informației, alte servicii;
– Am auditat proiecte finanțate din fonduri structurale;
– Am susținut cursuri de audit financiar în calitate de formator CAFR în cadrul
programului de pregătire profesională continuă a auditorilor financiari și a stagiarilor
organizate la Cluj-Napoca și Satu Mare;
– Am susținut cursuri de contabilitate și control de gestiune în calitate de formator
CECCAR în cadrul programului de pregătire profesională continuă a experților
contabili și a stagiarilor organizate la Cluj-Napoca, Satu Mare și Baia Mare.
Ultima actualizare a suportului de curs: 04. 06.2018
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune [611433] (ID: 611433)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.