SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE [310544]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

<<CONTABILITATEA STOCURILOR DE PRODUSE ȘI PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE>>

Coordonator,

Conf.Univ.Dr. Leontina PĂVĂLOAIA

Absolvent,

Médard-Philippe BIMOKONO

IAȘI

2018

CUPRINS

Întroducere

CONTABILITATEA STOCURILOR DE PRODUSE ȘI PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE

Cap.1.Noțiuni generale privind stocurile de produse și producție în curs de execuție.

1.1 Aspecte conceptuale privind stocurile de produse și producția în curs de execuție.

[anonimizat] a societații pentru a [anonimizat], spre a [anonimizat].

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele circulante din a căror structură fac parte și stocurile.

Această importanță este dată de faptul că o unitate de producție nu poate funcționa fără existența stocurilor.

O societate care are ca obiect de activitate producția trebuie să dețină suficiente stocuri ([anonimizat]) astfel încât procesul de producție să aibă continuitate. [anonimizat], astfel încât să nu existe lipsuri dintr-o anumită materie primă sau din contra să existe supra stocuri din alte materii prime .În procesul de fabricație al produselor finite societatea trebuie să țină cont de cererea și ofertă de pe piată.[anonimizat] o [anonimizat] a obține o [anonimizat], [anonimizat], utilități, etc,.consumuri care generează costuri. [anonimizat].

[anonimizat], reprezintă o latură importantă în buna desfasurare a activitații unei societați.

1.2 Recunoașterea și evaluarea stocurilor de produse și producția în curs de execuție.

[anonimizat], sunt recunoscute dacă indeplinesc simultan două condiții:

a. Sunt resurse controlate de entitate de la care se așteaptă să genereze bineficii economice viitoare pentru entitate;

b. Elementul are un cost care poate fi evaluat în mod credibil.

[anonimizat], prima condiție este indeplinită.

De regulă și a [anonimizat], costul este identificabil în mod cert.

Un alt aspect al recunoașterei stocurilor se referă la următoarele două situații:

[anonimizat] o reducere a [anonimizat] o [anonimizat];

recunoașterea de vânzari de stocuri drept venituri.

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare anuale se face în funcție de normele generale de evaluare și în raport cu momentul în care se efectuează această operație: intrare, ieșire, inventar si bilanț.

Evaluarea stocurilor poate fi realizată numai de către evaluatorii autoriozați care dețin specializarea EBM (evaluări de bunuri mobile), conform legislației aplicabile în Romania. În situația când evaluarea este realizată de un membru corporativ, raportul trebuie intocmit de unul sau mai mulți evaluatori având specializarea EBM.

Excepție fac stocurile de propietați imobiliare, unde evaluarea este necesar a fi realizată de un evaluator cu specializarea EPI (evaluări de propietăți imobiliare) sau o echipă de evaluatori din care face parte cel puțin un evaluator care deține specializarea EPI.

Stocurile sunt active deținute în vederea vânzarii pe parcursul desfașurarii normale a activității, sau active în curs de producție pentru o astfel de vânzare, sau active sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Noțiunea stoc reprezintă cantitatea de bunuri existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unei societăți, a unui magazin, într-o piată, etc în vederea asigurării continuității producției sau desfacerei.

În categoria stocurilor sunt cuprinse :

mărfurile;

materiile prime

materialele consumabile

materialele de natura obiectelor de inventar,

produsele, respectiv:

– semifabricatele,

– produsele finite,

– rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

-produsele agricole;

f) activele biologice de natura stocurilor respectiv:animalele și păsările

g) ambalajele;

h) producția în curs de execuție

Evaluatorul trebuie să identifice situațiile în care diverse categorii de bunuri sunt înregistrate din punct de vedere contabil sau identificate de către client/utilizator/propietar ca stocuri dar nu pot fi evaluate cu metodele specifice acestor categorii de active. Cu titlu de exemplu, se pot enumera proprietățile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior (de exemplu ansamblurile de locuinte) și mașinile și echipamentele cu ciclu lung de fabricație (de exmplu navele). În astfel de situații, bunurile pot fi evaluate de evaluatori autorizați care dețin specializarea corespunzătoare categoriei respective de bunuri, în baza standardelor de evaluare specifice acelei categorii de active.

La începutul evaluării, precum și pe parcursul acesteia, evaluatorul trebuie să stabilească termenii de referință ai evaluării, care vor fi agreați cu clientul și vor fi precizați în scris în document contractual.

Identificarea stocurilor trebuie să includă atât articolele, cât și cantitatea acestora.

Scopul evaluarii stocurilor poate fi diferit: în vederea vânzării, pentru garanție bancară, raportare financiară în cazul vânzării forțate etc.

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate (IFRS) stocurile sunt definite în IAS 2 Stocuri cu excepția:

producției în curs de execuție obținute în cadrul contractelor de construcție,inclusiv cele de prestări de servicii direct legate de acestea(IAS 11 Contracte de constructie);

instrumentelor financiare(IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare);

Stocuri de produse agricole, forestiere, minereuri care aparțin producătorilor, și sunt evaluate la valoarea realizabilă netă.

Conform IFRS, stocurile sunt active:

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității:

în curs de producție pentru a fi vândute în perioadele următoare;

sub formă de materii prime și materiale consumabile, folosite pentru producția unor bunuri sau realizarea unor servicii.

Conform IFRS, stocurile se evaluează la valoarea netă realizabilă. Acesta este prețul de vânzare estimat a fi obținut.

În OMFP1802/2014 se precizează că din punct de vedere contabil, activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate.Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă , prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.

Prin valoarea realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat, care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci cand este cazul, si costurile estimate necesare vânzării.

Pentru exprimarea unei concluzii asupra valorii stocurilor, evaluatorii aplică metode de evaluare specifice, care sunt incluse în cadrul abordării prin piață și al abordării prin cost.

Abordarea prin piață este relevantă în cazul în care există informații de piață suficiente care pot fi verificate; în lipsa acestor informații aplicabilitatea abordării prin piață poate fi limitată.

Pentru stocurile tranzacționate uzual pe piețe active (cum ar fi bunurile fungibile tranzacționate pe bursa de mărfuri) poate fi estimată valoarea de piață prin tehnica indentificării (potrivirii) directe.

Estimarea valorii de piață a stocurilor se poate face și prin tehnica procentajului de cost, care trebuie privit prin prisma cumpărătorului stocului și nu a proprietarului acestuia.În funcție de piața de referintă, prețul tranzacției poate fi la nivelul costului de achiziție, al costului de producție, al prețului cu ridicata etc.Pe baza costului unitar aferent articolelor stocului si a cantițăților aferente se poate calcula costul total. Recuperarea procentuala (RP) a unui stoc reprezintă raportul dintre prețul de vânzare și costul current minus relația cu reducerile de preț (R):

RP (%) = 100%- R (%).

Conținutul raportului de evaluare va respecta prevederile SEV 103 Raportare.

Daca este cazul, raportul de evaluare poate include comentarii (fără a se face estimări valorice) privind impactul oricăror evenimente previzibile la data evaluării asupra stocului, precum și natura cheltuielilor aferente deținerii stocului pe perioada expunerii pe piată.

1.3 Metode de evidență sintetică și analitică a stocurilor de produse și producția în curs de execuție.

Pentru organizarea evidenței sintetice și analitice a stocurilor de produse și producția în curs de execuție, prin vizorul cerințelor informațional- decizionale, în practica internatională și natională se acceptă una din metodele de mai jos:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent.

A. Metoda inventarului permanent presupune determinarea si urmarirea circulației stocurilor de produse scriptice pe fiecare operațiune de intrare sau ieșire a acestora,asigurând astfel indentificarea și cunoașterea permanentă a stocurilor de produse în expresie naturală și valorică.Relația de deducere a stocului final se bazează în acest caz pe formula balanțieră:

Si + I = E+Sf,

Prin urmare, relația în cauza va fi următoarea:

Sf = Si +I-E,

unde Sf = stocul final în expresie cantitativă și valorică;

Si = stocul inițial în expresie cantitativă și valorică;

I = intrările de stocuri în cursul perioadei de gestiune în expresie cantitativă și valorică;

E = ieșirile de stocuri în cursul perioadei de gestiune în expresie cantitativă și valorică.

În cazul aplicării metodei inventarului permanent, drept regulă generală de estimare a stocurilor servește evaluarea în sistemul costului istoric care poate constitui:

– pentru bunurile cumpărate de la furnizori = costul efectiv;

– pentru produsele și materialele obținute în producție= costul

normat (planificat);

– pentru stocurile primite ca aport la capitalul statutar, obținute cu titlu gratuit, sau prin donație = valoarea justă;

– pentru plusurile de stocuri de produse indentificate cu ocazia inventarierii = valoarea justă;

– în cazul schimbului de stocuri de produse în cazul tranzacțiilor între parțile indepedente = valoarea justă a stocurilor preluate sau transmise în procesul schimbului.

A Metoda inventarului permanent presupune determinarea și urmarirea circulației stocurilor scriptice de produse și producția în curs de execuție, pe fiecare operațiune de intrare sau ieșire a acestora, asigurând astfel indentificarea și cunoasterea permanentă a stocurilor în expresie naturală și valorică.

B. Metoda inventarului intermitent presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate în conformitate cu rezultatelor inventarierii stocurilor la sfarșitul lunii.Conceptul de bază a metodei respective se bazează pe faptul că stocurile de bunuri materiale sunt procurate nu în scupul stocării, ci al consumului. Prin urmare metodei inventarului intermitent îi sunt caracteristice următoarele trăsături:

a) stocul la începutul lunii curente, reprezintă stocul stabilit prin inventariere la finele lunii precedente;

b) pe parcursul lunii nu se înregistrează întrări de bunuri materiale și se utilizează stocurile cumparate, contabilizindu-se în conturile pentru evidenta consumurilor;

c) stocurile casate nu se reflectă în calitate de ieșiri în creditul conturilor pentru evidența acestora;

d) la sfarșitul fiecărei luni se stabilesc soldurile finale prin intermediul inventarieri, care de fapt reprezintă soldurile inițiale ale lunii urmatoare. Soldurile în cauză se evaluează în funcție de proveniența stocurilor (cumpărare, obținere pe teren, primite cu titlu gratuit etc) și se înregistrează în debitul conturilor pentru evidența activelor curente, în corespondența cu conturile pentru evidența datoriilor, creanțelor etc.Concomitent bunurile calificate drept stocuri inițiale se anulează la începutul aceleiași luni prin debitarea conturilor de consumuri sau cheltuieli și creditarea conturilor de evidență a valorilor stocurilor de produse.

Prin urmare, ieșirile de stocuri de produse în cazul aplicării metodei inventarului intermitent se determină cu ajutorul relației:

E = Si + I – Sf

În condițiile metodei inventarului intermitent, stocurile procurate sunt calificate drept consumate sau cheltuite, iar soldul final se constată în baza rezultatelor inventarierii stocurilor de la sfârșitul lunii.

1.3.1 Metoda evidentei operativ-contabile (pe solduri)

Se bazează pe urmarirea cantitativă a stocurilor de produse păstrate de societate la depozite și respectiv pe exprimarea valorică a acestora în contabilitate prevede

a) Înregistrarea documentelor de intrare –ieșire a stocurilor de produse în fișe de magazie, determinându-se astfel pe loc stocul final după fiecare operațiune economică;

b) Perfectarea borderourilor de solduri conform datelor din fișele de magazine.

1.3.2 Metoda evidenței cantitativ-valorice

Presupune ca la locurile de păstrare a stocurilor (adică la depozite) se ține evidența cantitativă pe tipuri de stocuri, iar în contabilitate se ține evidența atât cantitativă cât și valorică. Esența acestui procedeu rezultă în urmatoarele:

a) Transcrierea datelor din documentele primare privind circulația stocurilor de produse în fișele de magazine;

b) Transmiterea zilnică a documentelor respective din depozite în contabilitate;

c) Deschiderea fișelor de conturi analitice pe tipuri de stocuri de produse și locuri de depozitare.

Verificarea concordanței informației la gestionari și în contabilitate se efectuează la finele lunii, prin compararea datelor din fișele de magazie cu cele din fișele de conturi analitice, precum și cu balanțele de verificare a conturilor analitice.

1.3.3. Metoda evidenței global-valorice,

Presupune că evidența stocurilor se ține numai în expresie valorică atât la locurile de depozitare, cât și în contabilitate.

Această metodă constă în organizarea evidenței valorice a stocurilor atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. La nivelul gestiunii se întocmește raportul de gestiune, în care se inregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau de ieșire, stabilindu-se soldul final.

Acest procedeu, de regulă, se aplică pentru evidența stocurilor de mărfuri și ambalaje în unitățile de comerț cu amănuntul.

La contabilitate se deschide pentru fiecare gestiune câte o fișă de cont analitic pentru valori de produse, în care se înscriu operațiuni de intrări și ieșiri pe baza documentelor justificative individuale sau centralizatoarelor acestora, dupa caz. Lunar se face controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate, confruntandu-se soldurile din registrul de gestiune și fișele de cont analitic.

CAP.2 Prezentarea întreprinderii

Denumirea societății : SC NICOPANCOM SRL;

Adresa sediului înregistrat: Loc.Verești, nr.178, cod postal 727603, Jud.Suceava;

Mijloace de comunicare: telefon 0230537744;

Fax: 0230537250;

email:nicoprod@yahoo.com

Forma juridică de constituire: persoana juridică romană, având forma juridică de societate cu raspundere limitată;

Înregistrare:

Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr.J33/1626/2016;

Cod fiscal: R3281266;

Domeniul de activitate: potrivit datelor conținute în Certificatul de înregistrare a firmei SC NICOPANCOM SRL, obiectul principal de activitate al societății este: obținerea de produse de panificație și vânzarea acestora prin intermediul magazinului propriu.

2.1 Scurt istoric și descrierea activității

SC NICOPANCOM SRL Verești, are un capital subscris de 300200 lei constant din aport numerar asociați în suma de 200 lei, si din aport cladire brutărie asociat, în suma de 200.000 lei și aport clădire magazin asociat în suma de 100.000 lei.

Firma este proprietatea a doi asociați, fiecare detinând 50% parți sociale.

Societatea produce și comercializează anual peste 100 tone de pâine în diverse sortimente și 30 tone de produse de patiserie și cofetarie.

Piața căreia se adresează SC NICOPANCOM SRL, are un caracter local pe de o parte și tradițional pe de altă parte.Geografic această piață e localizată în loc.Verești și deservește și satul Hancea.

Societatea realizează vânzari prin magazinul propriu din loc.Verești, și prin persoane juridice, respectiv: școala generală Verești, grădinița cu program prelungit din Verești, cooperativa de consum Verești, precum și firme private. Cu agenții economici respectivi vânzarea se face pe bază de comenzi ferme și contracte.

Brutăria funcționează pe tot parcursul anului, obținând venituri în valoare de peste 2000 lei/zilnic din vânzarea produselor de panificație, iar patiseria și cofetăria realizează venituri în valoare de circa 600 lei/zi.

În primul an de activitate firma a realizat o cifră de afaceri de 150.000 lei anual, o rată a profitului brut lunar de 16%, rata lichidității fiind foarte bună.

Firma a contractat în anul 2016 un credit comercial pe termen scurt, care a fost integral rambursat tot in același an, iar în present nu are nici un credit în derulare.

Produsul principal oferit este pâinea, iar ca produse secundare sunt produsele de patiserie și cofetărie.

Prețurile practicate pentru aceste produse sunt următoarele:

– pâine albă 0,500 kg––––––––2,50 lei/buc.;

– pâine integrală 0,500 kg.––––––-3,00 lei buc.;

– pâine țărănească 0,500 kg.––––––4,00 lei/buc.;

– covrigi 0,100 kg–––––––––– 1,00lei/buc.;

– colaci, colăcei–––––––––––5,50 lei/kg.;

– plăcinte cu brânză de vaci(oi)0,150kg–– 1,50 lei/buc.;

– ștrudel 0,250 kg.––––––––––4,00 lei/ buc.,

– cozonac 0,500 kg.––––––––- 15,00 lei/ buc.;

– cornulețe–––––––––––– 20,00 lei / kg.

– tartă cu fructe 0.150 kg––––––– 2,5 lei/buc.

Ciclu de producție constă în:

– achiziționarea de făină albă, făină de secară, drojdie, ulei, zahăr, ouă proaspete, arome, cacao, nuci, brânză de vaci și de oi, gemuri din diferite fructe, etc.

– preparare aluat;

– coacere pâine și produse de patiserie;

– ambalare în pungi de plastic;

– ambalare în lăzi pvc;

– livrare.

Datorită bunei colaborări cu furnizorii, aprovizionarea cu materiile prime prezentate mai sus se face într-un ritm constant, neexistând riscuri în continuitatea procesului de producție.

Stocul de făină necesar pentru asigurarea ritmicității producției, este de aproximativ 10 tone, care va trebui să acopere capacitatea de producție pentru o lună de zile.

Utilajele necesare procesului de producție sunt constituite din:

– un malaxor;

– căzi de inox;

– masă inox producție;

– cântar electronic,

– bandă rulantă

– tăvi inox de copt;

– cuptor de copt;

În anul 2016 magazinul propriu a fost dotat cu două vitrine frigorifice pentru păstrarea alimentelor, precum și cu casa de marcat și cântar electronic.

2.2 Descrierea cadrului organizatoric și funcțional.

Societatea este condusă de doi asociați, care coordonează toată activitatea, ocupându-se direct de problemele de producție și desfacere, angajând și controlând personalul firmei.

Unitatea are angajat un contabil cu studii superiare, care se ocupă efectiv de înregistrarea și evidențierea tuturor fenomenilor economice ce au loc în cadrul societății, având o experiență în domeniu de peste 15 ani. Prin analizele care le face săptămânal, se obțin informații utile și în timp oportun pentru luarea celor mai bune masuri decizionale ale conducerei societații.

Personalul angajat, este constituit din 6 persoane respectiv: un contabil, doi brutari, un sofer, precum și cele două gestionare, fiind calificate și bine pregătite pentru a asigura un comerț civilizat.

Toți angajații au fost instruiți și testați la locul de muncă, cu fiecare în parte, sunt încheiate contracte de muncă, transmise în termen și prin Revisal.

Aprovizionarea magazinului propriu și al celorlați agenți economici se face cu cele două mașini speciale pentru pâine, de tip mai mici, aflate în dotarea societății.

Conducerea firmei recunoaște că numai prin aprovizionarea în permanență cu materii prime și materiale auxiliare de cea mai bună calitate, prin investiție tehnologică mai modernă iși poate consolida și extinde piața de desfacere.

2.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil și relațiile cu alte compartimente.

Este cunoscut faptul că în cadrul compartimentului financiar-contabil al unei firme, se întegrează activitațile prin care se asigură fondurile financiare necesare desfăsurării acestora.

Compartimentul financiar are următoarele activități:

– planificare financiară, bancă, trezorerie, urmărește și analizează indicatorii economico-financiari;

-evidența operativă a mijloacelor banești provenite din încasările de orice fel și a operațiunilor de decontare cu agenții economici;

– evidența operative a muncii, calculul și decontarea drepturilor bănești ale angajaților.

Compartimentul contabilitate are următoarele activități:

– contabilitatea generală a patrimoniului;

– contabilitatea valorilor materiale;

– contabilitate de gestiune.

Ambele compartimente sunt conduse de contabilul unității ar căror atribuții sunt:

– organizează funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;

– asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind: mijloacele fixe și calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, produsele,mărfurile, cheltuielile de circulație, calculul costurilor, investiții, rezultate financiare;

– asigura respectarea cu strictețe a prevederilor legale;

– organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale și urmarește potrivit legii definivarea acestuia;

– întocmește fișele de cont sintetice și analitice;

– intocmește și urmărește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și cele analitice, urmărind concordanța dintre acestea;

– intocmește Registrul Jurnal;

– urmărește efectuarea operațiunilor financiare în derulare;

– participă la organizarea și perfecționarea sitemului informațional al unitații;

– întocmește bugetul de venituri și cheltuieli, planuri financiare;

– efectuează calculul veniturilor, rentabilității și profitului;

– efectuează decontari cu agenții economici, cu bugetul de stat și asigurări sociale, urmarește și încasează toate facturile pentru produsele livrate;

– realizează și alte sarcini și atribuții transmise de către conducerea societății.

2.4 Organizarea contabilității stocurilor de produse și producție în curs de execuție

Stocurile de produse sunt reprezentate prin produsele finite, respectiv: produsele de panificație, de patiserie și cofetărie.

Contabilitatea producției în curs de execuție se conduce cu ajutorul conturilor 331”Produse în curs de execuție” și 332 Lucrări și servicii în curs de execuție”, care sunt conturi de activ.

Se debitează cu costul de producție a stocului de produse

% = 711 “venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

331” produse în curs de execuție”

332”lucrări și servicii în curs de execuție”

Se creditează la începutul perioadei următoare, odată cu scăderea din gestiune a valorii produselor, lucrărilor și serviciilor care intră în procesul de fabricație:

711” venituri aferente cost. Stocurilor de prod.”= %

331”produse în curs de execuție”

332“lucrări și servicii în curs de execuție”

Soldul conturilor sunt debitoare și reprezintă valoarea la cost de producție a produselor.

Contabilitatea stocurilor de produse este organizată cu ajutorul grupei 34 “Produse” care cuprinde conturile:

341 “Semifabricate”

345 “Produse finite”

346”Produse reziduale”

348 “Diferențe de preț la produse”

După funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite rezultate din procesul tehnologic, inclusiv plusurile de inventar:

345 “Produse finite” = 711 “venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

Sau cu valoarea produselor finite revenite de la terți:

345”Produse finite” = %

354”Produse aflate la terți”

401 “Furnizori”

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite ieșite din unitate astfel:

– Vânzarea produselor finite:

411 “Clienți” = %

701”Venituri din vânzarea produselor finite”

4427 “TVA colectată”

– Scăderea din gestiune:

711 “venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345”Produse finite”

– Constatate lipsă la inventar:

711” venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345”Produse finite”

– Distruse de calamități naturale:

671”Cheltuieli privind calamitățile” = 345 “Produse finite”

– Transferate în magazinul de vânzari propiu:

371”Mărfuri = 345“Produse finite”;

– Acordate salariaților ca plată în natură conform legii:

421”Personal-salarii datorate” = 345”Produse finite”

– Reținute și consumate în firmă:

% = 345 “Produse finite”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

303”Materiale de natura obiectelor de inventar”

– Acordate ca donații:

6582”Donații și subvenții acordate” = 345 “Produse finite”

– Trimise pentru prelucrare la terți:

3545”Produse finite aflate la terți” = 345“Produse finite”

– Cuvenite acționarilor:

% = 345“Produse finite”

462”Creditori diverși”

401”Furnizori”

Soldul contului este debitor și exprimă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc la finele perioadei.

Prezentăm mai jos și în anexă situația economică înregistrată de SC NICOPANCOM SRL, în cursul anului 2017.

Menționăm că situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internationale de Contabilitate, aprobate prin OMFP nr.2844/2016, împreună cu Legea Contabilitațiii nr.82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.

– în anul 2017 societatea realizează venituri din vânzarea produselor finite și a mărfurilor în suma de 405.101 lei;

– cheltuielile efectuate însumează 378.946 lei, deci realizează un profit brut în suma de 26.155 lei, după întocmirea bilanțului contabil, urmează ca acest profit să fie reinvestit în cadrul societății pentru achiziționarea unui nou malaxor.

Chiar dacă societatea a cunoscut o crestere substanțială a numrului de clienți și în ceia ce privește cantitățile livrate, conducerea managerială consideră că principalul obiectiv al firmei rămâne în continuare îmbunătățirea calității produselor, politica de prețuri, extinderea pieței de desfacere , precum și consolidarea imaginii firmei.

Anexă Jurnal de operațiuni diverse

Anexă 2 Jurnal de operațiuni diverse

Anexă 3 Jurnal de operațiuni diverse

Anexă 4 Jurnal de operațiuni diverse

Anexă Balanță de verificare analitică

Anexă 6 Balanță de verificare analitică

Anexă 7 Balanță de verificare analitică

Întrucât pâinea reprezintă un produs de bază în alimentație, este de presupus ca în viitor consumul nu va scădea, dimpotrivă va crește, pe masura creșterii populației și diversificării producției de panificație.

Aspirăm să dobândim o reputație pe piață ca fabricant și distribuitor de produse de panificație. Putem obține acest lucru prin dezvoltarea și asigurarea unor calități superioare a produselor comercializate, întelegerea clară a tendințelor și nevoilor de pe piață, comercializarea și prin ambalarea inovatoare și profitabilă a fiecărui produs în parte.

Cap.3 Contabilitatea stocurilor de produse și producție în curs de execuție la SC NICOPANCOM SRL

3.1 Purtătorii primari de informații privind gestiunea stocurilor și a producției în curs de execuție (documente justificative)

Operațiunile privind existența, intrarea, ieșirea și deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se pot grupa după următoarele criterii:

documente privind existența stocurilor:

– liste de inventariere;

– registru de inventar;

– proces-verbal de inventariere;

documente privind intrarea stocurilor:

– comenzi;

– facturi;

– aviz de însoțire;

– borderou de achiziție;

– rapoarte de producție;

– note de recepție și constatare de diferențe;

– bon de predare-transfer-restituire;

– bon de primire;

– liste de inventariere;

– chitanțe și registru de casă;

– ordine de plată, extrase de cont;

– procese vebale de inventariere, de donație;

documente privind ieșirea stocurilor:

– rapoarte zilnice de producție;

– facturi;

– avize de însoțire;

– bonuri de predare-transfer-restituire;

– borderou de vânzare;

– bonuri de consum;

– bonuri de predare;

– chitanțe și registru de casă;

– extrasele de cont bancar;

– decizii de imputare;

– procese verbale de donații;

– procese verbale de inventariere;

– declarații vamale de export;

documente privind descrierea stocurilor:

– listele de inventariere;

– procesele verbale de inventariere;

– situatii de calcul al perisabilităților;

– procese-verbale de scoatere din gestiune a stocurilor degradate sau expirate;

– note de constatare.

Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul următoarelor documente:

– fișă de magazine;

– registrul stocurilor si raportul de gestiune.

Prezentăm, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidență a stocurilor.

Factura :- se întocmește în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcția de intrare-ieșire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontare (încasare-plată) a contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.Mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu o factură fiscală sunt următoarele:

– seria și numărul ei;

– data emiterii;

-numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei emitente;

– numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de produse sau servicii;

– denumirea și cantitatea de bunuri livrate;

– valoarea produselor livrate, exclusive taxă pe valoare adăugată;

– cota de TVA ;

– valoarea taxei pe valoare adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Avizul de însoțire: – servește ca document pentru eliberarea-primirea în gestiune și ca act de însoțire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de receptie si constatare de diferente:- evidențiază bunurile intrate în gestiune și se întocmește pe baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare-transfer-restuire: folosit pentru predarea la magazine a stocurilor obținute din producția proprie, sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul, în cadrul aceleiași societăți.Nu servește ca document pe timpul transportului.

Declarația vamală: – utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în Tariful Vamal, cu ocazia efectuării unei operațiuni de import-export și care dovedește efectuarea propriu-zisă a operațiunii de import sau de export, în condițiile legilor în vigoare la data respectivă.

3.2 Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea stocurilor de produse și producție în curs de execuție.

Contabilitatea sintetică a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a treia din planuri de conturi general “Conturi de stocuri și produse în curs de execuție”, și cuprinde următoarele grupe:

Grupa 30 Stocuri de materii prime și materiale’

Grupa 33 Producția în curs de execuție;

Grupa 34 Produse;

Grupa 35 Stocuri aflate la terți;

Grupa 37 Mărfuri;

Grupa 38 Ambalaje;

Grupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției.

În cadrul grupei 30 avem conturile:

– contul 301 “materii prime”;

– contul 302”materiale consumabile”

– contul 303 “ materiale de natura obiectelor de inventar”

– contul 308 “diferențe de preț la materii prime și materiale”

După funcția contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor intrate în societate astfel:

– achiziționate de la furnizori:

% = 401”furnizori”

301”materii prime”

302”materiale consumabile”

303”materiale de natura ob. de inventar”

4426 “tva deductibilă”

– valoarea taxelor vamale afente achizițiilor din import”

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune:

– date în consum (ieșite din gestiune):

601 “cheltuieli cu meterii prime” = 301”materii prime”

602”cheltuieli ca material Consumabile” = 302”materiale consumabile”

603”cheltuieli de natura Ob de inventar” = 303”materiale de natura ob de inventar”

– Vândute – se trec la mărfuri, în starea în care au fost procurate:

371”mărfuri” = %

301”materii prime”

302 “materiale consumabile”

303”materiale de natura obiectelor de inventar”

Grupa conturilor 33”producția în curs de execuție”sunt conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei:

Contul 331” produse în curs de execuție”și

Contul 332”lucrari și servicii în curs de excuție”

Dupa funcția contabilă sunt conturi de active.

Se debitează cu costul de producție a stocului de produse și producție în curs de execuție, existente la sfarșitul perioadei determinate prin inventariere:

% = 711 “venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

331”produse în curs de excuție”

332”lucrări și servicii în curs de execuție”

Se creditează la începutul perioadei urmatoare, odată cu scăderea din gestiune a valorii produselor, lucrărilor și serviciilor care reintră în procesul de fabricare (de stocare):

711” venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = %

331”produse în curs de excuție”

332”lucrări și servicii în curs de execuție”

Soldurile conturilor sunt debitoare și reprezintă valoarea la cost de producție a produselor și producția în curs de execuție, la sfarșitul perioadei contabile.

Contabilitatea produselor este organizată cu ajutorul grupei 34 “produse”, care cuprinde conturile:

341 “Semifabricate”;

345 “Produse finite”;

346”Produse reziduale”;

348”Diferențe de preț la produse”

Dupa conținutul economic, sunt conturi de stocuri materiale.

Dupa funcția contabilă, sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite rezultate din procesul tehnologic inclusive plusurile de inventar:

345”produse finite” = 711 “venituri aferente costurilor stocurilor de produse”;

– valoarea produselor finite revenite de la terți:

345”produse finite” = %

354”produse aflate la terți”

401“furnizori”

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare sau cost de producție a produselor finite ieșite din societate astfel:

– vânzarea produselor finite:

411”clienti” = %

701 “venituri din vânzarea produselor finite”

4427 “tva colectată”

– scăderea din gestiune:

711” venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345”produse finite”

– constatate lipsă la inventar:

711” venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 produse finite”

– distruse de calamități naturale:

671’Cheltuieli privind calamitatile și alte elemente extraordinare” = 345”produse finte”

– transferate în magazinele de vânzare proprii:

371”mărfuri” = 345”produse finite” etc.

Soldul contului este debitor și exprimă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc la finele perioadei.

Funcționarea conturilor 341”semifabricate” și 346”produse reziduale” este identică cu cea a contului 345”produse finite”.

Contul 348”Diferențe de preț la produse”, după conținut este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor, iar după funcția contabilă este un cont bifuncțional.

Se debitează cu diferențe de preț în plus (costul de producție efectiv mai mare decât prețul standard) aferent produselor obținute (intrate) din producție proprie:

348”diferente de preț la produse” = 711”venituri aferente costurilor stocurilor de produse”

Se creditează cu diferențe în minus (costul de producție mai mic decât prețul standard) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie:

711”venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 348”diferențe de preț la produse”

Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a societății, pot să se găsească temporar la alte unități din diverse motive (lăsate în curs de aprovizionare etc.).Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35”Stocuri aflate la terți”, ce cuprinde următoarele conturi:

351 “Materii si materiale aflate la terți”;

354”Produse aflate la terți”;

356 “Animale aflate la terți”;

357”Mărfuri aflate la terți”;

358”Ambalaje aflate la terți”.

După conținutul economic: sunt conturi de stocuri aflate temporar la terți:

După funcția contabilă: sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a stocurilor aflate temporar la terți:

35x”Stocuri aflate la terți” = %

301”Materiale”

302”Materialer consumabile”;

303”Materiale de natura obiectelor de inventar”;

341”Semifabricate”;

345”Produse finite”;

346”Produse reziduale”;

371”Mărfuri”;

381 “Ambalaje”;

401 ‘Furnizori”.

Se creditează cu.valoarea stocurilor revenite de la terți:

% = 35x’Stocuri aflate la terți”

301”Materii prime”;

302”Materiale consumabile”;

303”Materiale de natura obiectelor de inventar”;

341”Semifabricate”;

345”Produse finite”;

346”Produse reziduale”;

371”Mărfuri”;

381”Ambalaje”;

-Scăderea din gestiune a stocurilor aflate la terți constatate lipsă la inventar sau distruse de calamități:

% = 35x”produse finite”

601”Cheltuieli cu mariile prime”;

602”Cheltuieli cu materiale consumabile”;

603”Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”;

607”Cheltuieli privind mărfurile”;

608”Cheltuieli privind ambalajele”;

671”Cheltuieli privind calamitățile etc”;

Soldul contului este debitor si exprimă bunurile de natura stocurilor aflate temporar la terți.

Contabilitatea mărfurilor – contul 371

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producător la consumator generează un volum foarte mare de operațiuni economico-financiare și pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

3.3 Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind produsele și producția în curs de execuție

Contabilitatea stocurilor și a producției în curs de execuție , datorită complexității pe care acestea o prezintă, se organizează cu ajutorul unui număr de conturi considerate, cuprinse intr-o anumită ordine, în clasa a -3-a din cadrul planului general de conturi, denumită- Conturi de stocuri și producție în curs de excuție- și care au fost prezentate mai sus.

3.3.1 Metoda costului standard

Potrivit acestei metode, entitățile în cadrul contabilității interne de gestiune, pot să determine costurile și prețurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard.În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fixe de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează și înregistrează intrarile și ieșirile.

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare anuale ale societății se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale și Standardele Internaționale de Contabilitate.

A.La intrarea în patrimoniu produsele și producția în curs de execuție se înregistrează în contabilitate astfel:

materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar,mărfurile, ambalajele și alte bunuri cumparate cu titlu oneros, la costul de achiziție

Costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, inclusiv taxele de import și celelalte taxe de cumpărare, costuri de transport și de manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de bunuri.

producția în curs de execuție, semifabricatele și produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele și alte bunuri produse de catre firma patrimonială, la costul de producție.

Costul de producție cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție (transformare) precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricarea produselor.

Stocurile reprezentând aport la capital se evaluează la valoarea de aport.

Valoarea de aport se stabilește în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea stocurilor.

B.Evaluarea la ieșirea stocurilor din gestiune, se face prin vânzare, consum, minus de inventor, donații efectuate, pierderi din calamități.Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a prețului utilizat.În acest sens în IAS 2, grupează stocurile în funcție de posibilitatea indentificării lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile și delimitează urmatoarele metode de evaluare:

– pentru stocurile identificabile:

– metoda identificării specifice;

3.3.2 Metoda inventarului permanent și metoda inventarului intermitent.

Potrivit art.289 din Ordinul 1802/2014, contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire a stocurilor cantitativ și valoric, ceea ce permite stabilirea și cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.

Înregistrările contabile proprii metodei inventarului permanent privesc: obținerea și ieșirea produselor, constatarea producției în curs de execuție la sfârșitul perioadei și reluarea acesteia la începutul perioadei următoare.

În cazul utilizării inventarului permanent ,conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferent perioadei de gestiune.La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere.Dacă există diferențe în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție proprie, iar ieșirile din stoc, la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate.Evaluarea ieșirilor din stoc se poate face după multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt:CMP, FIFO, LIFO.

Metoda inventarului permanent este utilizat de unitățile mari și mijlocii și presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.

Metoda inventarului intermitent constă in:

– înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri;

– regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe bază de inventare faptice prin:

a) destocarea stocului inițial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar;

b) restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.

Entitățile care utilizează metoda inventarului intermitent, efectuează inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligații fiscale.Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrarile de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.

Stabilirea ieșirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sfârșitul perioadei.Ieșirile de stocuri se determină ca diferența între valoarea stocurilor inițiale, la care se adaugă valoarea intrărilor și valoarea stocurilor la sfarșitul perioadei stabilite pe baza inventarului

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii și constă prin neurmărirea prin contabilitatea sintetică, a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor.Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere.Mișcarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.

Soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timpul perioadei, calculate după relația:

IEȘIRI =SOLD INȚIAL+INTRĂRI-SOLD FINAL

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar.Ea nu permite un control riguros al gestionarii și al asigurarii integrității lor.

3.3.3 Metode de evidența a bunurilor fungibile:

-pentru stocuri fungibile:

a) ca tratamente contabile de bază:

-metoda costului mediu ponderat (CMP);

– metoda primului intrat, primul ieșit (FIFO).

b) ca tratament contabil alternativ:

– metoda ultimul intrat-primul ieșit (LIFO).

c) alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor):

– metoda prețului prestabilit (cost standard);

– metoda la preț cu amănuntul.

3.3.4 Identificarea specifică

Metoda identificării specifice presupune atribuirea costurilor specifice elementelor indentificabile ale stocurilor.Aceasta înseamnă ca fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrimoniu, cât și al stocării și ieșirii.

Metoda nu poate fi folosită pentru evaluarea stocurilor aflate în cantitate mare în depozitele unitătii și care sunt fungibile deoarece societatea prin modul de selectare a stocurilor scoase din gestiune poate realiza o aranjare a rezultatului.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea dupa fiecare intrare sau la sfârșitul lunii a unui cost mediu, astfel încât să avem un cost unic, în orice moment, pentru întregul stoc.

Valoarea stocului inițial+valoarea intrată

CMP=Cantitatea stocului inițial+cantitatea intrată

Metoda primului intrat-primul ieșit (FIFO) constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări (lot).Pe masura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică.

Metoda ultimului intrat-primul ieșit (LIFO), reprezintă evaluarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul ultimei intrări (lot).Pe masura epuizării successive a fiecărui lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior, în ordine cronologică.

Daca vom compăra LIFO cu FIFO, vom constata că LIFO conduce la un cost mai ridicat al bunurilor vandute, venituri mai scăzute, fluxuri de numerar mai scăzute, active circulante mai mici.Invers se va întâmpla în cazul utilizării metodei FIFO.

3.3.5 Aspecte particulare (bunuri obținute din producție vândute prin magazinul propriu, acordate angajaților avantaje în natură.)

Această modalitate de vânzare a produselor finite este reglementată în O.G.nr.99/29.08.2000, republicată, și sunt definite drept magazin de fabrică sau depozit de fabrică.În cadrul acestor structuri de vânzare prin care se comercializează doar produsele obținute din producția proprie, producătorii sunt obligați să respecte toate condițiile impuse oricărui comerciant care desfășoară comerț cu amănuntul.

Bunurile obținute din producție pot fi predate magazinelor proprii de desfacere, situație în care se face înregistrarea acestora ca și mărfuri, adăugându-se adaosul comercial și taxa pe valoare adăugată.Formula generală de transfer a mărfurilor la magazinul propriu este:

371”Mărfuri” = %

345”Produse finite”

378”Diferențe de preț mărfuri”

4428”TVA neexigibilă”

Vânzarea bunurilor obținute din producție prin magazin:

5311”Casa în lei” = %

707”venituri din vânzarea mărfurilor

4427”TVA colectată”;

Descărcarea gestiunii de mărfuri:

% = 371”Mărfuri”

607”Cheltuieli privind mărfurile”

378”Diferențe de preț la mărfuri”

4428”TVA neexigibilă”

Normele metodologice de aplicare a art.76 al.3 din Codul Fiscal, republicat, definesc avantajele în natura ca fiind orice foloase primite de angajat de la terți, sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă ori a unei relații contractuale între parți.

Bunurile acordate în mod gratuit angajaților cu exepția celor menționate la art.76 al.4 din Codul Fiscal, republicat sunt considerate avantaje în natură, asimilindu-se veniturilor din salarii, intrând în baza de impozitare a acestora.

Monografie contabilă:

1.Înregistrarea avantajului în natură:

4282”Alte creanțe în legatură cu personalul” = 5311”Casa în lei”

2.Înregistrarea cheltuielii cu avantajul acordat:

6421”Cheltueli cu avantajele în natură acordate salariaților = 421”Personal-salarii datorate”

3.Reținerea impozitului și contribuțiilor sociale individuale obligatoriu:

421”Personal-salarii datorate” = %

444 “Impozitul pe salarii”

4312”Contribuția personalului la asigurările sociale”

4372”Contribuția personalului la fondul de somaj”

4314”Contrib angaj pt asigurările sociale de sănătate”

4.Decontarea avantajului:

421”Personal-salarii datorate = 4282”Alte creanțe în legătură cu personalul”

5.Colectarea TVA-ului în care acesta a fost dedus prin avantaj:

635”Cheltuieli cu alte impo taxe si vărsăminte assimilate” = 4427TVA colectată”

3.4 Inventarierea produse și productie în curs de execuție și înregistrarea rezultatelor acestora.

Modul de efectuare a inventarierii și de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia sunt reglementate de Legea Contabilității, republicată cu modificările și completările ulterioare și regulamentul cu privire la inventariere nr.27/28.04.2004.

Inventarierea reprezintă procedeul de control si autentificare documentară a existenței elementelor contabile care aparțin și (sau) se află în gestiunea temporară a entității.

Inventarirea are următoarele sarcini:

– determinarea existenței efective a stocurilor de produse și producție în curs de execuție;

– controlul asupra stării lor, prin compararea realității cu informatia furnizată de contabilitate;

– depistarea valorilor care și-au pierdut parțial calitățile inițiale sau sunt învechite;

– verificarea respectării regulilor și condițiilor de păstrare a stocurilor de produse și producție în curs de execuție;

– verificarea realității valorilor de bilanț a elementelor respective.

Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:

a) După caracterul inventarierii:

– inventariere planificată;

– inventariere inopinată.

b) După modalitatea de efectuare:

– inventariere totală;

– inventariere prin sondaj.

c) În dependența de gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale:

– inventariere totală;

– inventariere parțială.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii presupune stabilirea stocurilor faptice prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare dupa caz, și calcule tehnice.Inventarierea se efectuează pe fiecare loc de depozitare și pe fiecare gestionar cu condiția prezenței gestionarului și a tuturor membrilor comisiei de inventariere.În caz contrar rezultatele inventarierei se declară nevalabile.Bunurile supuse inventarierei se înscriu în listele de inventariere cu indicarea denumirii codului, unității de măsură, indicilor calitativi, cantității lor și prețul la care se ține evidența lor.

Listele de inventariere se intocmesc pe locuri de depozitare,pe categorii de bunuri și pe gestionari. În listele de inventariere nu se admit ștersături, spațiile libere se barează.

Plusurile de inventar se inregistrează ca intrări în patrimoniul societății, și se vor evalua la cost (valoarea justă), prin conturile:

– plusuri de natura stocurilor în depozite – ct.758”Alte venituri din exploatare”;

-plusuri de natura produselor finite sau produselor neterminate constatate în secțiile de producție- ct.711” venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.

Minusurile de inventar se inregistrează astfel:

– se inregistrează pe seama cheltuielilor după natura lor;

– se stabilesc în sarcina celor vinovați prin recuperare directă.

3.5 Aspecte privind analiza economico-financiară a stocurilor de produse și producție în curs de execuție.

Analiza economico-financiară a stocurilor de produse și producție în curs de execuție, presupune efectuarea unui diagnostic al stării de performanță economică, astfel încât la încheierea exercițiului contabil să se aibă în vedere indentificarea punctelor tari și slabe ale societății, oferind soluții pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor conducerii firmei, în cadrul funcțiilor de previziune și control.

Datele necesare analizei echilibrului economico-financiar, se preiau din bilanțul patrimonial, care presupune regruparea posturilor de Activ și Pasiv după criterii de lichiditate si exigibilitate.

Din punct de vedere financiar, elementele de Activ reprezintă alocări de fonduri bănești în vederea constituirii unei structuri de producție adecvate.Astfel, stocurile se împart în trei categorii:

– stocuri curente;

– stocuri de siguranță

-stocuri de speculație.

Volumul stocurilor societății este dependent de doi factori și anume: cifra de afaceri și viteza de rotație a stocurilor.Stocurile sunt cu atât mai lichide, cu cât pot fi transformate mai repede în bani.

Factorii care acționeaza asupra mărimii și evoluției stocurilor de produse și producție în curs de execuție sunt:

-natura produsului (diversitate, stabilitatea produsului în timp, frecvența consumului);

– fluxul intrarilor (caracteristici:cert, incert, volumul intrărilor, ritmul intrărilor, timpul de răspuns la cererea de aprovizionare);

– procesul de stocare (numărul de forme de stocare, dotare tehnică, capacitatea de stocare, cunoașterea stării stocurilor):

– costul stocării (costul de întreținere:a localului, al stocului, costul imobilizării de capital în stoc, costul rupturii de stoc);

– fluxul ieșirilor (caracteristici:cert, incert, ritmul ieșirilor:constant, variabil;structura ieșirilor);

– capacitatea de acoperire a plăților.

Scopul analizei stocurilor finale îl constituie stabilirea operativă a cauzelor creșterii respectiv a scăderii acestora, în vederea fundamentării riguroase a programului vânzarilor în concordanță cu tendințele pieței.

Problematica stocurilor include aspecte legate de dimensionarea, reducerea cheltuielor de stocare și depozitare.Stocurile se formează,se completează și se reînoiesc în timpul corelației:asigurare materială producție-desfacere, deoarece pentru un agent economic, un stoc poate fi destinat pentru desfacere sau vânzare, iar pentru un alt agent economic poate fi destinat asigurării cu resurse materiale.Procesul de stocare influențează activitatea economică sub două aspecte:

– asigură desfășurarea normală a activității firmei, fară ca producția să fie întreruptă;

-diminuează eficiența activității prin scoaterea din circuitul economic a unor cantități de resurse materiale și implicit de resurse financiare.

Este foarte importantă determinarea duratei stocajului pentru asigurarea ritmică a procesului economic, evitând astfel o ruptură între aprovizionare și desfacere.

În general, accelerarea vitezei de rotație a stocurilor este consecința creșterii ritmului vânzarilor, ce determină o reducere a mărimii stocurilor, având și o influență pozitivă asupra profitului prin sporirea veniturilor din vânzari, precum și a ratei de rentabilitate.

Unele dintre măsurile care ar trebui luate pentru accelerarea vitezei de rotație a stocurilor ar fi:

– în faza de producție se urmărește reducerea costurilor de fabricație și a ciclului de fabricație care se realizează prin:perfecționarea, modernizarea și înnoirea tehnologiilor de fabricație, reproiectarea, modernizarea și înnoirea produselor, folosirea integrală a timpului de muncă, ridicarea calificării personalului, încadrarea în normele de consum.

– în faza de desfacere, presupune reducerea stocurilor de produse finite printr-o bună corelare a ritmului de producție cu cel de livrare ,optimizarea relațiilor cu beneficiarii și unitățile de transport, organizarea compartimentului de livrări, evitarea unor produse fără desfacere asigurată.

3.6 Informații privind stocurile de produse și producție în curs de execuție în situațiile financiare anual.

În IAS 2 “Stocuri” se tratează evaluarea și contabilizarea stocurilor, respectiv determinarea valorii la care stocurile se înregistrează la categoria activelor, ca active curente, recunoscute în situațiile financiare, valoare ce va fi raportată până în momentul realizării acestora ca venit din vânzari.Ca atare, Standardul vizează stocurile în bilanț, precizând care sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului acestora, fixând astfel reguli de evaluare la închiderea exercițiului.

Datele și informațiile proprii circuitului economic sunt consemnate în cadrul documentelor contabile.

Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate și netipizate.

Documentele justificative asigură datele de intrare în sistemul informațional contabil.Așa cum prevede art.6 al.2 din Legea Contabilității, republicată, orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un inscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.Pe această cale se asigură datele de intrare în sistemul informațional contabil și se fundamentează înregistrarea proprie în conturi.

În cadrul sistemului evidenței tehnic operative se cuprind o serie de fișe, situații, registre, care se întocmesc la nivelul subunităților, locurilor de gestionare etc.periodic.

Sistemul cuprinde:

– Registrul stocurilor;

– Fișa de stoc și Listele de inventariere.

Organizarea fluxului informațional în vederea prelucrării datelor pe calculator cuprinde următoarele faze:

1).culegerea datelor;

2).pregătirea datelor;

3).prelucrarea datelor;

4).întreținerea fișierelor;

5).obținerea informațiilor de ieșire.

Culegerea datelor reprezintă observarea mediului care generează datele și înregistrarea prin înscrierea lor în documentele primare manual sau prin intermediul calculatorului;

Pregătirea datelor constă într-un număr de operații executate asupra datelor pentru a facilita prelucrarea ulterioară a acestora.

Concluzii și propuneri

Contabilitatea stocurilor de produse și producție în curs de execuție este considerată una din cele mai importante secțiuni ale contabilității deoarece ea privește situația efectivă a producției, în urma ei putându-se stabili efectiv costurile de producție ale bunurilor produse, respectiv prețurile de vânzare astfel încât firma să poată obține profit.

În ceea ce privește materiile prime, este foarte important de analizat toate ofertele furnizorilor, deoarece acestea pot avea prețuri și calități diferite.În contabilitate prețul materiilor prime constituie baza de calculație a prețului de producție.

În ceea ce privește produsele pe care firma le obține, acestea trebuie să fie în conformitate cu cerințele clienților, iar în cazul produselor de panificație, fiind foarte important modul de producție, păstrare și distribuire a acestora.

În contabilitate, produsele obținute sunt reprezentate la prețul lor de producție, urmând a fi vândute la un preț mai bun pentru a obține profit.

În ceea ce privește propunerile pentru firma, consider că aceasta ar trebui să încerce să-și extinda activitatea prin deschiderea în localitatea Verești a cel puțin două puncte de desfacere de produse de patiserie, pentru a satisface tot mai mulți clienți, inclusiv elevii din școlile noastre, realizând astfel o cifră de afacere și un profit din ce în ce mai mare.

În cazul extinderii activității, firma ar putea să încerce producerea unor noi sortimente de produse de patiserie chiar și prăjituri, astfel încât să realizeze anumite produse unice, cu nume unice și să poată fi ușor asimilate cu numele firmei.

De asemenea, ar trebui să găsească soluții noi pentru ca produsele obținute să aibă o valabilitate mai mare și de ce nu metode de păstrare a acestora în condiții optime.

Bibliografie

Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Op. cit

Dumbravă, P., Pop, A., contabilitatea de gestiune în comerț și turism, Ed. Intelcredo, Deva, 1995

Dumitrean, E., Scorțescu, Gh., Toma, C., Berheci, I., Mardiros, D-N., Contabilitate financiară I, Vol. I, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002

Horomnea, E., Budugan, Georgescu, I., Istrate, C., Păvăloaia, L., Rusu, A., Introducere în contabilitate. Concepte și aplicații, Ediția a V-a, revăzută și completată, Ed. TipoMoldova, Iași, 2016

https://nou.anevar.ro

*** IAS 2 “Stocurile”

IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2015, Partea A Cadrul general conceptual și dispoziții, Ed. CECCAR, București

*** Legea Contabilitatii nr.82/1991, republicată, cu modificarile și completările ulterioare

Ministerul Finanțelor, Sistemul contabil al agenților economici, Editura Economică, 1994

Moroșan, I., Contabilitatea generală a economiei de piață, Editura, Suceava, 1995

Negruțiu, M., Dumitrana, M., Bîrsan, L.L., Contabilitatea în comerț și turism, Ed. Maxim, București, 1998

*** OMFP nr.1802/2014, cu modificările si completarile ulterioare, reglementări contabile privind situațiile financiare anuale

*** OMFP nr.1850, privind registrele și formularele financiar-contabile, publicat în M.O.nr.23/07.01.2005; Nomenclatorul privind modelele registrelor și formularelor tipizate, comune pe economie pentru activitatea financiară si contabilă

Ristea Mihai “Contabilitatea Financiara a Intreprinderii”Editura Universitara, Bucuresti 2005

Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iași, editia a II-a, revizuită și adăugită, 2016