SPECIALIZAREA: CONTABIL ITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE [619265]

UNIVERSITATEA DE STAT ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: CONTABIL ITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA REZULTATELOR
ÎNTREPRINDERII

Coordonator Științific:
Conf. univ. dr. POPA DORINA
Absolvent: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

Introducere
1. Baze teoretice
1.1. Definirea rezultatelor
1.2. Contulde profit și pierdere – sursă informaționlă
1.3. Metode de calcul și analiză
1.3.1. Metoda cantitativă
1.3.2. Metoda calitativă
2. Analiza rezultatelor în marimi absolute
2.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune
2.1.1 Analiza factorială a cifrei de afaceri
2.1.2 Analiza factorială a valorii adăugat e
2.2. Analiza structurală a rezultatelor
2.3. Analiza factorială a rezultatelor
3. Analiza rezultatelor în marimi relative
3.1. Rata rentabilității comerciale
3.2. Rata rentabilității economice
3.3 Rata rentabilității resurselor consumate
3.4. Rata rentabilității financiare
4. Studiu de caz la SC UAMT SA
4.1. Prezentarea firmei
4.2. Analiza rezultatelor întreprinderii + int, cauze, mas propuse
4.3. Concluzii

3

Capitolul I . Baze teoretice

1.1. Definirea rezultatelor
Rezultatul exercițiul ui reprezintă ansamblul de bunuri posedate în natură și în bani sau
totalitatea resurselor bănești investite într -o afacere, exi stente în perioada curentă.1
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului
financ iar. Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile
exercițiului.2
Fig. nr. I .1. Rezultatul exercițiului

Sursă: proiecție realizată de autor, după OMFP 1802/ 2014
În urma diferenței dintre aceste importante elemente, rezultatul exercițiului financiar
poate fi concretizat în profitul (+) sau pierderea ( -) perioadei.3
Pentru determinarea rezultatului exploatării , financiar și extraordinar se utilizează
aceeași relație fiind evidențate doar veniturile și cheltuielile de exploatare, financiare ,
respectiv extraordinare.
Structurarea informaț iilor în contul de rezultate pleacă de la activitatea î ntreprinderii,
care se identifică de fapt cu operațiile economico -financiare desfășurate de o întreprindere
într-o perioadă de gestiune.4 Toate operaț iile legate de activitatea pri ncipală sau d e exploatare,
care se identifică cu obiectul de activitate al unei î ntreprinder i, sunt considerate drept
operațiuni curente obișnuite. Operațiunile curente (obișnuite) prezintă în cadrul fie carei
întreprinderi un caracter specific, legat de act ivitatea acesteia. Aceste operaț iuni au un
caracter ordinar, obișnuit ș i repetitiv.5
Pe baza acestor operaț ii se determ ină rezultatul curent astfel:

1 http://www.conta.ro/dictionar_online_Rezultatul%20exercitiului.html , accesat la data de 11.04.2018.
2 OMFP 1802/ 2014, Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate , secțiunea 4.13, art. 420, aliniatele (1) și (2)
3Bogdan V., Scorțe C. M. și alții , Bazele contabilității repere teoretice și aspecte practice , Editura Universității ,
Oradea, 2013, p. 67
4 http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTABLITATEA -REZULTATELOR12155.php , accesat la
data de 15.04.2018.
5 Idem
VENITURI
CHELTUIELI
±REZULTAT
EXERCIȚIU

4
± REZULTAT CURENT= ± REZULTAT EXPLOATARE ± REZULTAT FINANCIAR
Rezultatul brut sau contabil se calculează cu ajutorul formulei:
± REZULTAT BRUT= ± REZULTATUL CURENT ± REZULTAT EXTRAORDINAR
Modul de formare a rezultatelor este analizat și descris prin contul de profit ș i
pierdere .
1.2. Contul de profit și pierdere – sursă informaționlă
Contul de profit ș i pierdere este principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor
întreprinderii și reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea Contabilității,
care măsoară performanțele activităț ii întreprinderii în cursul perioadei analizate, concentrând
veniturile și cheltuielile unei între prinderi pentru o perioadă dată.6
Performanța constă în eficiența și eficacitatea cu care sunt consumate resursele (efort)
și generate rezultatele (efect) c are să -i asigure și să-i dezvolte sfera de interese a entității.7
Modul de p rezentare a contului de profit și pierdere variază de la o țară la alta, în
funcție de particularit ățile juridice, fiscale și economice, ale fiecărei țări, acesta fiind în
funcție de două criterii:8
1. După forma de prezentare , întâlnim:
– sub formă verticală (în listă) care explică formarea din treaptă în treaptă a
rezultatului exercițiului.
– sub formă de cont (tablou bilateral ), în care veniturile ș i profitul sunt prezentate în
partea dreaptă , iar cheltuielile și pierderile în partea stângă ;
2. După conținutul informa țional :
– cont de rezult ate cu prezentarea veniturilor ș i cheltuielilor după natura sau originea
acestora;
– cont de profit și pierdere cu prezentarea după desti nație a veniturilor și cheltuielilor
(prezentate pe funcții ale întreprinderii) .9
Forma de prezentare în list ă (vertical ă) este cea mai des utilizat ă, căci pune rezultatul
generat de fiecare tip de activitate desf ășurată de întreprindere în eviden ță. Prin acest mod de

6 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplic ații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 224
7 Petcu M., Analiza economico -financiară a întreprinderii: probleme, abordări, metode, aplicații, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2009, p. 313
8 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză ec onomico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 224
9 Idem

5
prezentare se evidențiază avantajul separ ării rezultatului din opera țiuni financiare și
extraordinare de cel al exploat ării.10
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată atât după natură, cât și după funcții
(destinație), fiecare of erind avantaje pentru analiză , astfel: 11
1. După natur ă cheltuielile sunt clasificate prin natura economic ă (amortizare , salarii, consum
de materii etc.) f ără să le atribuie pe func țiuni ale întreprinderii.
2. După destina ție cheltuielile sunt clasificate în func ție de activitatea / locul de provenien ță
(costul vânz ărilor, cheltuielile de desfacere, cheltuieli generale de administra ție).
Orientarea clasificării cheltuielilor după natură și destinație este:
Tabel nr. I.1 Orientarea clasificării cheltuielil or după natură și destinație
DUPĂ NATURĂ DUPĂ DESTINAȚIE
(FUNCȚII)

predominant fiscală
întâlnit ă în țările care promoveaz ă o
concep ție juridic ă a contabilit ății (Franța,
Germania, Italia, Spania) predominant investi țional ă și este utilizat ă, în
specia l, în țările anglo -saxone.

Sursă: proiecție realizată de autor după Popa D., 2006
Veniturile și cheltuielile sunt definite conform standardului contabil interna țional
IAS1 „Prezentarea situa țiilor financiare” astfel: 12
● veniturile reprezint ă creșteri de avantaje economice viitoare înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub form ă de intr ări sau cre șteri ale activelor ori descre șteri ale datoriilor,
care au ca rezultat cre șterea capitalurilor proprii, diferit ă de cea care provine din contribu țiile
proprietarilor capitalului;
● cheltuielile reprezint ă diminu ări de avantaje economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub form ă de ie șiri sau sc ăderi ale valorii activelor ori cre șteri ale datoriilor, care au
ca rezultat o diminuare a capita lurilor proprii, diferit ă de cea rezultat ă din distribuirile în
favoarea proprietarilor de capital.

10 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 225
11Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 33
12 Idem, p. 225

6
Contul de profit și pierdere este alcătuit din :
Tabel nr. I.2. Formatul contului de profit și pierdere13
1. Cifra de afaceri netă
2. Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile
b) Alte cheltuieli ext erne
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii și indemnizații
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea depășesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute d e la entitățile
afiliate
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la
entitățile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor de plătit entităților
afiliate
14. Impozitul pe profit
15. Profitul sau pierderea după impozitare
16. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
17. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Sursă: tabel realizat de autor după OMFP 1802/ 2014

13 OMFP 1802/ 2014, Reglementări contabile privind situațiile financiare anual e individuale și situațiile
financiare anuale consolidate , secțiunea 4.16

7
Analiza rentabi lității por nește de la contul de profit și pierdere și de la indicatorii
economico -financiari care se pot construi plecând de la informațiile furnizate de acesta,
împreună cu bilanțul și notele explicative la situațiile financiare.14
Rentabilitatea reprezintă „potenț ialul întreprinderii de a crea plusvaloare”. Ea există în
măsura în care există și posibilitatea de a utiliza resursele astfel încât produsul obținut pe
seama lor să aibă o valoare economică superioară celei obținute prin însumarea valorii
resurselor consu mate. În consecință, rentabilitatea pornește de la determinarea rezultatelor.15
Pentru a analiza rezultatele întreprinderii trebuie să utilizăm „metode de cercetare și
tehnici de evaluare cantitativ ă și de apreciere calitativ ă”, astfel vom putea realiza o biectul de studiu al
unei discipline stiințifice.
1.3. Metode de calcul și analiză
Prin metoda analizei econom ico-financiare, se pot evidenția cele două laturi ale
acesteia și anume: analiza calitativ ă și analiza cantitativ ă.
1.3.1. Metodele de analiză cantitativ e
Metodele analizei cantitativ e au rolul de a cuantifica contribuția elementelor componente și
a factorilor la formarea și variația fenomenului studiat, precum și poziționarea entității într -un mediu
dat. Principalele metode ale analizei cantitati ve sunt: metoda ratelor, metoda grilelor de evaluare,
metoda substituirilor în lanț, metoda ABC , metoda scorurilor, cercetările operaționale, metoda
balanțieră, metoda corelației etc.16
1) Metoda ratelor pune la dispozi ția anali știlor instrumentul opera țional pentru o mai
complex ă evaluare a for țelor și disfunc ționalit ăților unei firme, a performan țelor unei
activit ăți. De asemenea, permite realizarea unor studii comparative în timp și spa țiu,
aprecierea obiectiv ă a pozi ției și performan țelor diferi ților age nți economici.17
2) Metoda scorurilor
Scorul (metoda scoring) are ca obiectiv punerea la dispozi ția anali știlor a unor metode
predictive pentru analiza riscului de faliment . Această metodă implic ă monitorizarea statistic ă
a dou ă grupuri de întreprinderi, un grup de întreprinderi fără probleme financiare și un grup
cu probleme financiare. Observa țiile se urm ăresc perioade mari de timp, între 5 și 10 ani și se
realizeaz ă postfactum. Pe baza observa țiilor se calculeaz ă o serie de rate pentru ambele

14 Vâlceanu G., Robu V. , Georgescu N. , Analiză economico -financiară, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită,
Editura Economică, București, 2005, p. 244
15 Idem
16 Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiză economico -financiară, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită,
Editura Economică, București, 2005, p. 31
17 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2 006, p. 19

8
grupuri de întreprinderi alegându -se cea mai bun ă combina ție liniar ă a ratelor, astfel încât s ă
se disting ă entitățiile cu probleme de cele f ără probleme.18
3) Metoda ABC
Aceast ă metod ă are la bază ideea de a se acorda, în analiză, o importanță proporțională
cu cont ribuția elementelor la formarea unui fenomen.19 Prin cercetările statistice aflăm că
80% din rezultate sunt determinate de un num ăr redus de variabile (elemente componente sau
factori de influen ță). De aceea, Pareto, inițiatorul acestei metode propune „o analiză selectiv ă
a componentelor unui fenomen sau rezultat în func ție de pozi ția lor în cadrul întregului ”,
identificând trei subgrupe cu caracteristici specifice:20
• o subgrup ă care cuprinde foarte pu ține componente, dar care realizeaz ă o mare parte a
fenomenului studiat;
• dou ă subgrupe care realizeaz ă mai pu țin de jum ătate din fenomen, dar care concentreaz ă
majoritatea componentelor.
4) Metoda calculului matriceal
Calculul matriceal intervine într -o multitudine de modele și tehnici de formalizare a
probl emelor economice, potrivită nevoilor de analiză economico -financiară, metoda calcului
matriceal se aplică în cazul relațiilor funcționale de raport sau produs între fenomenul
rezultativ cercetat și factorii săi de influență.21
5) Metoda calculului marginal
Calculul marginal este un instrument de analiz ă și fundamentare a judec ăților
economice, opera țional în condi țiile libert ății de ac țiune a agen ților economici. Indicatorii
marginali reflect ă cheltuielile sau rezultatele adi ționale generate de modificarea unitar ă a
volumului de activitate sau a factorilor de produc ție (de exemplu: productivitatea marginal ă a
muncii, costul marginal, profitul marginal).22

18 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 19
19 Vâlceanu G., Robu V. , Georgescu N., Analiză economico -financiară, Ediția a 2 -a revizuită și adăug ită,
Editura Economică, București, 2005, p. 37
20 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 20
21Spătaru L., Analiza economico -financiară: instrument al manag ementului întreprinderilor, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2010, p.63
22 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Ed.
Universității , Oradea, 2006, p. 20

9

6) Cercet ările opera ționale
Cercet ările opera ționale reprezintă un ansamblu de metode folosite în adoptarea
deciziilor atunci când intervin numeroși factori și folosite în analiza previzională. Cercetările
operaționale se caracterizează prin:23
o studierea unor sisteme organizate, influențate de un complex de factori;
o aplicarea unor metode științifice de evidențiere a legăturilor de interdependență de
explimare a lor într -o formă matematică și de atribuire a unor ponderi fiecărui
element sau factor;
o raționalizarea deciziilor
7) Metoda schimb ării succesive a factorilor (substitu ția în lan ț )
Se utilizeaz ă în cazul rela țiilor de tip determinist în care dependen ța factorilor se
materializeaz ă în rela ții matematice de produs sau raport . 24
Aceasta se bazează pe trei principii de aplicare :25
1. Ordonarea factorilor în c adrul modelului de analiză are î n vedere c ondiționarea lor
economică și anume: factori cantitativi, factori de structură și factori calitativi;
2. Substituirile se fac succesiv, după ordinea menționată la primul principiu;
3. Un factor subtituit se menține ca atare în operațiunile ulterioare.
Recunoașterea naturii calitativ e se determină pe baza a dou ă criterii și anume:26
– se exprim ă în acelea și unit ăți de m ăsură cu fenomenul studiat;
– are aceea și natur ă economic ă cu fenomenul studiat.
8) Metoda balanțieră
Metoda balanțieră sau metoda input -output este folosită în analiza economică în
situația în care între elementele fenomenului analizat există relații de sumă și/sau diferență, ea
dovedindu -și utilitatea în elaborarea programelor privind activitatea curentă și de perspectivă
a întreprinderilor. Prin aplicarea metodei balanțiere se urmărește asigurarea unor proporții, a
unui echilibru între resursele și necesitățile din diferite domenii de activitate (de exemplu:

23 Vâlceanu G., Robu V. , Georg escu N. , Analiză economico -financiară, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită, Ed.
Economică, București, 2005, p. 38
24 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Ed.
Universității , Oradea, 2006, p. 12
25 Idem , p. 32
26 Idem , p. 12

10
balanța consumurilor de materiale, balanța forței de muncă, balanța veniturilor și c heltuielilor
în accepțiunea prezentă a contului de profit și pierdere etc.).27

1.3.2. Metode de analiză calitative
Analiza calitativ ă vizeaz ă descoperirea esen ței unui fenomen, stabilirea leg ăturilor de
cauzalitate între fenomene, între fenomen și factori i săi de influen ță. Rezultatul acestei laturi a
analizei este construirea modelelor care exprim ă legăturile respective și interpretarea
rezultatelor analizei cantitative. Principalele metode ale calitative care formează metodologia
de diagnosticare a activ ității economico -financiare a întreprinderii sunt: diviziunea și
desco mpunerea rezultatelor, gruparea, comparaț ia, modelarea și generalizarea.28
1) Diviziunea și descompunerea rezultatelor
Rezultatele activității economico -financiare a întreprinderilor sun t reflectate cu
ajutorul unor indicatori care se divid și se descompun pentru a asigura profunzimea studierii
acestora, a constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute în activitatea
întreprinderii, a se localiza rezultatele și cauzele lor în timp și spațiu.29
Prin utilizarea metodei diviziunii se determin ă contribu ția fiec ărui element la
formarea, dezvoltarea și abaterea total ă a fenomenului analizat și, de asemenea, se localizeaz ă
în spa țiu și timp provenien ța rezultatelor și a cauzelor a cestora. 30
Se disting următoarele forme:31
– diviziunea după timpul de formare al rezultatelor , permite evidențierea abaterilor de
la tendința generală de desfășurare în timp a fenomenului, de la ritmicitatea proiectată pentru
un anumit indicator (de ex emplu, asigurarea cu materii prime și materiale la intervale optime,
realizarea producției și distribuției pe decade, luni, trimestre etc.);
– diviziunea după locul de formare al rezultatelor , presupune necesitatea stabilirii
concrete a compartimentelor f uncționale unde s -au înregistrat rezultate pozitive sau negative
și determinarea contribuției pe care fiecare dintre acestea și -au adus -o la modificarea generală
a rezultatului;

27http://moodle.usm.md/moodle/pluginfile.php/75150/mod_resource/content/1/Resurse%20bibliografice.pdf ,
accesat la data de 03.04.2018.
28 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații p ractice, Ed.
Universității , Oradea, 2006 , p. 11
29 Robu V. , Georgescu N., Analiză economico – financiară , Biblioteca digitală ASE , 2001,p.30
30Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Univer sității, Oradea, 2006, p. 12
31http://www.amac.md/Biblio teca/data/22/8/VI/13.pdf vasile, accesat la data de 20.04.2018.

11
– diviziunea pe părți sau elemente componente , permite aprofundarea laturilor
esențiale ale formării și dezvoltării fenomenelor economico -financiare.
2) Gruparea informa țiilor
Gruparea este o metod ă de cercetare ce presupune separarea colectivității studiate în
grupe omogene de unit ăți, dup ă varia ția uneia sau mai multor caracteri stici. Caracteristicile de
grupare se aleg în func ție de natura fenomenului studiat și de scopul analizei. De exemplu, în
analiza potențialului uman se pot folosi mai multe criterii de grupare: pe categorii de
personal , grupe de vârst ă, sex, vechime, pregătire profesional ă, naționalitate etc.32
3) Compara ția
Emiterea aprecieri lor asupra fenomenelor economico -financiare nu poate fi efectuat ă
fără raportarea la o valoare de referin ță, impunerea și existența unei baze de comparație,
considerat ă ca normal ă. 33
În func ție de criteriul ales care distingem următoarele tipuri de comparații:34
− compara ții în timp, când se stabilesc asemănări și deosebiri al fenomenul ui în diferite
perioade ale evolu ției;
−compara ții în spa țiu, când se compar ă rezultatele ob ținute î ntre structurile aceleia și
întreprinderi, înt re rezultatele întreprinderii an alizate și cele ale altor întreprinderi similare sau
cu cele medii pe ramur ă);
− compara ții mixte (în timp și spațiu);
− compara ții cu caracter special, pentru care intervin și alte criterii în afara celor de mai sus
4) Modelarea fenomenelor economico -financiare
Modelul într -o accep țiune general ă, constituie un instrument al cunoa șterii bazat pe
reprezentarea simplificat ă a realit ății. Din punct de vedere al formei de reprezentar e a
fenomenului se disting trei tipuri de modele:35

32Vâlceanu G., Robu V. , Georgescu N. , Analiză economico -financiară, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită, Ed.
Economică, București, 2005, p. 30
33 Idem .
34 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității, Oradea, 2006, p. 11
35 Idem.

12
Fig. nr. I.2. Modele al fenomenului economico -financiar

Sursă: proicție realizată de autor, după Popa D., 2006
5) Generalizarea rezultatelor este o metodă inductivă de cercetare de la parte la într eg care
vizează reunirea părților componente ale întregului într -un tot unitar. Fiind o concentrare sau
o expresie sintetică, generalizarea reține ceea ce este fundamental, tipic și se repetă sistematic,
elementele esențiale trebuind separate de cele nesem nificative.36

Capitolul II . Analiza rezultatelor în mă rimi absolute

Mărimile absolute exprim ă cantitativ, fizic sau valoric, volumul sau nivelul unor
fenomene, procese sau st ări ale economicului. Aceste m ărimi rezult ă din opera ții de num ărare,
de cumul are sau scădere. Elementele care stau la baza acestor m ărimi trebuie s ă aibă
omogenitate, s ă fie de aceeaș i natur ă și să poată fi măsurate.37

2.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune
Contul de profit și pierdere utilizat în România și cel folosit de sistemul francez permit
determinarea soldurilor intermediare de gestiune (SIG), care prin definiție reprezintă
principalii indicatori economico -financiari calculați „în cascadă”, sub formă de solduri ce pun
în evidență eta pele alcătuirii rezul tatului e xercițiului și cu ajutorul cărora se caracterizează
modul de f olosire a resurselor materiale, financiare și umane ale firmei.38
Principalele solduri intermediare de gestiune sunt: marja comercială, cifra de afaceri,
producția exercițiului, valoarea adăugat ă, excedentul brut al exploatării, rezultatul curent,

36 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II-a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 25
37 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 10
38Spătaru L., Analiza economico -financia ră: instrument al managementului întreprinderilor, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2010, p. 374
Modelele imitative
•modele materiale
Modelele analogice
•cu anumite proprietăți se
reprezintă alte
proprietăți
Modelele simbolice
•se bazează pe utilizarea
simbolurilor în
reprezentarea
fenomenelor

13
rezultatul exploatării. Soldurile intermediare de gestiune furnizează informații care constituie
baza de apreciere a nivelului activității și al surplusurilor degajate de entitate.39
1) Analiza marjei co merciale
Marja comercială (Mc) este sporul de valoare adus de întreprindere prin activitatea de
comercializare (mărfuri și produse cumpărate și revândute), fiind un element al valorii
adăugate, și se determină cu ajutorul formulei:40
Mc= Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (Chmf)
Marja comercială reprezintă „valoarea rămasă ” la dispozi ția entității pentru asigurarea
profitului și acoperirea cheltuielilor de f uncționare proprii
Valoarea ridicată a acestui indicator evidenț iază buna strategie al producătorului de
cointeresare a comercianților și puterea de negociere a comerciantului datorată imaginii și
poziției sale pe piață.41
2) Analiza c ifrei de afaceri
Cifra de afaceri este unul dintre cei mai importan ți indicatori de măsurare a
performan țelor economice a unui agent economic. Analiza cifrei de afaceri este esen țială
pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul s ău de activitate, a pozi ției sale pe pia ță, a
aptitudinilor acesteia de a lansa respectiv de a dezvolt a diferite activit ăți într -o manier ă
profitabil ă.42
Cifra de afaceri (CA) exprimă volumul afacerilor realizate cu terții cu ocazia activității
curente a întreprinderii și se determină cu ajutorul relației:43
CA = Vânzări de mărfuri (Vmf) (activitate comerc ială + prestări se rvicii) + Producția
vândută (Q v) (activitate industrială)
3) Analiza producției exercițiului
Producția exercițiului (Qe) este un indicator specific unităților industriale, măsurând
volumul global al activității desfăsurate.44 Ea include v aloarea bunurilor și serviciilor

39 Petcu M., Analiza economico -financiară a întreprinderii: probleme, abordări, metode, aplicații, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2009, p. 319
40 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 39
41 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediț ia a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008 , p. 333
42 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 27
43 Idem, p. 39
44Buglea A., Analiză f inanciară:concepte și studiu de caz , Editura MIRTON, Timișoara, 2005, p. 379

14
„realizate” de entitate pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.45
Producția exercițiului (Qe) se determină astfel:
Tabel nr.II.3 Determinarea producției exercițiului46

Sursă: Buglea A., Analiză financiară:concepte și studiu de caz , 2005

4) Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată (V A) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic
prin propria activitate și se calculează prin relația:47
VA = Marja comercială (Mc) + Producția exercițiului (Qe) – Consumurile intermediare (Ci)
Valoarea ad ăugată se poate determina prin dou ă metode:48
a) Metoda sintetic ă, conform c ăreia din volumul total al activit ății se scad consumurile
intermediare de la ter ți.
 dacă întreprinderea desf ășoară numai activitate de produc ție, valoarea ad ăugată se
determin ă potrivit rela ției:
VA = (Qe – Ci)
 dacă întreprinderea desf ășoară atât activitate de produc ție cât ș i de comer ț, valoarea
adăugată se calculeaz ă astfel:
VA = Mc + Qe – Ci
unde: Qe – produc ția exerci țiului;
Ci – consumurile intermediare de la ter ți (cheltuieli materiale ș i cheltuieli privind pres tațiile
externe);

45 https://vdocuments.site/documents/analizactdeprofitsipierderedocxfilename -utf-8analiza -ct.html , accesat la
data de 5.04.2018 .
46 Buglea A., Analiză financiară:concepte și studiu de caz , Editura MIRTON, Timișoara, 2005 , p. 380 .
47 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 39
48 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză econo mico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 36 Producția vândută
(Qv)
+
Prod ucția
= exercițiului
(Qe)
Producția stocată
(Qs)
+
Producția imobilizată
(Qi)

15
Mc – marja comercial ă, obținută ca diferen ță între veniturile din vânzarea m ărfurilor ș i
cheltuielile privind m ărfurile.
b) Metoda de reparti ție (aditiv ă), conform c ăreia valoarea ad ăugată se determin ă prin
însumarea elementelor care o c ompun , respectiv:
VA = Chs + It + Dp + A + Pn
unde: Chs – cheltu ieli cu salariile personalului ș i asimilate
It – impozite l i taxe ; Dp – dobânzi pl ătite; A – amortizarea anual ă; Pn – profit net .
2.1.1 Analiza factorială a cifrei de afaceri
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se folosesc diferite modele care au ca scop
eviden țierea a cât mai multor factori de influen ță pentru a se putea ac ționa din diverse direc ții
în vederea creș teri cifrei de afaceri.49 Există două modele de analiză factorială, a cestea sunt:
1. Modele de analiză având ca bază de calcul cantitatea fizică: se aplică în cazul unei producții
omogene, ce pot fi diferențiate pe calități, modele, etc.

2. Modele de analiză ce utilizează ratele explicative sau descompunerea pe fracții
Aceste modele aplică procedeul descompunerii pe fracții, adică evidențierea unui șir de
rapoarte în lanț cu importanță din punct de vedere economic. Rapoartele în serie trebuie să fie
construite între anumiți indicatori corelați, reprezentând factori de influ ență și având o
semnificație fară a fi limitative.
Unul dintre c ele mai importante modele b azate pe ratele explicative este :50
 modelul care eviden țiază legătura dintre modul de valorificare a resurselor și gradul
de realizare a produc ției ob ținute
CA = N × 𝑀𝑓
𝑁 ×𝑀𝑓′
𝑀𝑓× 𝑂𝑓
𝑀𝑓′× 𝐶𝐴
𝑄𝑓=𝑁×𝑖𝑡×𝑐𝑡×r′×𝑔𝑣
unde:
N – numărul de salariaŃi
it = 𝑀𝑓
𝑁 – gradul de înzestrare tehnică a muncii (valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un
salariat).
ct = 𝑀𝑓′
𝑀𝑓 – compozi ția tehnologică (ponderea mijloacelor fixe direct productive în total
mijloace fixe)

49 Idem , p. 65
50 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p . 68

16
r'= 𝑄𝑓
𝑀𝑓′ – randamentul mijloacelor fixe direct productive (produc ția fabricată destinată livrării
ce revine la 1 leu mijloace fixe active)
gv = 𝐶𝐴
𝑄𝑓- gradul de valorificar e sau de realizare a produc ției fabricate
Principalele direc ții de creș tere a cifrei de afaceri prin intermediul factorilor de influen ță se
referă la:51
– asigurarea cu resurse umane si tehnice în concordan ță cu obiectivele activit ății;
– asigurarea cu resu rse să se realizeze la termen, atât din punct de vedere cantitativ cât si
calitativ;
– asigurarea unui nivel al eficien ței utilizării resurselor (productivitatea muncii, randamentul
utilajelor)
– elaborarea planului de produc ție în strânsă corela ție cu po sibilit ățile de comercializare si cu
cererea de pe pia ță;
– realizarea unui grad superior de valorificare a produc ției ob ține prin îmbunăt ățirea activit ății
de marketing.
2.1.2 Analiza factorială a valorii adăugate
Studiul analizei valorii adaugate permit e evindențierea factorilor care au determinat
modificarea acesteia, dar și modalități prin care poate acționa în viitor.
Analiza are în vedere modele de descompunere pe frac ții un exemplu fiind :52
 modelele care la obținerea valorii adăugate se bazează pe c ontribuția capitalului
tehnic:
VA = Mf × 𝑀𝑓′
𝑀𝑓 × 𝑄𝑒
𝑀𝑓′ × 𝑉𝐴
𝑄𝑒 = Mf × ct × r ' × v̅a̅
unde:
Mf- valoarea mijloacelor fixe
Mf '= valoarea mijloacelor fixe direct productive
ct = 𝑀𝑓′
𝑀𝑓 – compozi ția tehnologic ă (ponderea mijloacelo r fixe direct productive în total
mijloace fixe)
r'= 𝑄𝑒
𝑀𝑓′– randamentul mijloacelor fixe active sau direct productive
va = – valoarea ad ăugată medie la un leu produc ție a exerci țiului (rata valorii ad ăugate) .

51 Idem
52 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 77

17
Ca măsură de sporire a eficienței combi nării factorilor de producție, valoarea adăugată, se
asigură prin:53
 creșterea productivității muncii
 îmbunătățirea calității produselor
 scăderea cheltuielil or cu materialele la un leu producție

Slodurile sunt determinate sub formă de marje și pot fi îm părțite în două categorii:
SIG- activitate, adică cele prezentate mai sus, și SIG -rentabilitate ce pot fi urmărite cu
ajutorul analizei structurale a rezultatelor.
Fig. nr. II.3. Sistemul indicatorilor de activitate și rentabilitate54

Sursă: Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a
II-a, revizuită și adăugită, Editura CECCAR, București , 2008
În partea finală a tabloului se determină două mărimi: capacitatea de autofinanțare și
autofinanțarea care, fără a fi solduri intermediare, sunt solduri reziduale, de interes în
aprecierea performanței financiare a întreprinderii.55
2.2. Analiza structural ă a rezultatelor
Analiza structural ă a rezultatelor exerciț iului poate fi realizată avându se în vedere
două posibil ități de grupare a veniturilor și cheltuielilor:56
– după natura lor;

53 Petcu M., Analiza economico -financiară a întreprinderii: probleme, abordări, metode, aplicații, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2009, p. 336
54 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 39
55 Idem, p. 38
56 Niculescu M., Diagnost ic global strategic, Vol. 2 , Ed. Economică, București, 2005, p. 140

18
– după funcțiile entității (destinația cheltuielilor de exploatare)
Mărimea acestui indicator este direct influențată de strategia de aprovizionare (modul
de aprovizionare, structura și ritm icitatea intrărilor) și vânzare, de asigurarea și eficiența
folosirii resurselor materiale și umane, de politica financiară.57
1. Rezultatul brut al exploat ării (excedent sau deficit) – caracterizeaz ă funcționarea curent ă a
întreprinderii sau performan țele sale tehnice și comerciale, reflectând contribu ția exploat ării la
formarea rezultatelor și este primul sold intermediar de gestiune cu semnifica ție în term eni de
rentabilitate, un rezultat par țial deoarece nu se iau în considerare toate cheltui elile supor tate
de entitate în activitatea sa de exploatare. 58
Analiza EBE se poate face:59
Fig. nr. II.4. Analiza EBE

Sursă: proiecție realizată de autor după Popa D., 2006

Excedentul brut din exploatare reprezint ă60 o resurs ă poten țială de trezorerie, un cash –
flow poten țial d egajat de exploatare, fiind un indicator ce face tranziția de la analiza
rezultatelor contabile la analiza fluxurilor financiare.
2. Rezultatul opera țional apare în cazul analizei structurale a rezultatelor dup ă destina ția
cheltuielilor de exploatare (pe func ții ale întreprinderii). Rezultatul opera țional (profit sau
pierdere) de ține ponderea majoritar ă în rezultatul brut al exerci țiului oric ărei întreprinderi,
având rolul de a acoperi cheltuielile de distribu ție, cheltuielile generale de a dministra ție și

57 Niculescu M., Diagnostic global strategic, Vol. 2 , Ed. Economică, București, 2005, p. 140
58 https://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/analiza -rezultatelor -intreprinderii -88407.htm l, accesat la data de
18.04.2018.
59 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 230
60 Idem •V A + Subvenții pentru exploatare
–
•Impozite și taxe + Cheltuieli de personal
În mărimi absolute, analiza are
la bază modul de calcul al EBE:
•analiza unor rate de structură sau de prelevare a
EBE
•analiza ratelor de rentabilitate stabilite prin luarea
în calcul a EBE
În mărimi relative, analiza
excedentului brut de exploatare
presupune

19
cheltuielile financiare, astfel încât întreprinderea s ă obțină un profit suficient de mare pentru a
remunera corespunz ător ac ționarii/asocia ții.61
3. Rezultatul exploat ării măsoară performan ța industrială și comercială a entității, este
independent de politica financiar ă și fiscal ă, ține cont de amortizarea și provizioane,
determinându -se cu ajutorul relației:62
Tabel nr.II.4. Determinarea rezultatului exploatării
Rezultatul exploat ării
+ Alte venituri din exploatare
+ Alte venituri din p rovizioane Excedent brut din exploatare
– Cheltuieli cu amortiz ările și provizioanele
– Alte cheltuieli de exploatare
Sursă: Buglea A., Analiză financiară:concepte și studiu de caz , 2005
Rezultatul exploatării e xprim ă în m ărimi absolute rentabilitate a aferent ă activit ății de
exploatar e, în urma deducerii cheltuielilor de exploatare totale din veniturile ce revin
activității acestei a. În determinarea acestuia s -a utilizat gruparea dup ă natur ă a cheltuielilor de
exploatare și a veniturilor . Utilizând gr uparea dup ă destina ție a cheltuielilor de exploatare si a
veniturilor , în cazul analizei structurale a rezultatelor , acesta se calculeaz ă astfel:63
Tabel nr. II.5. Determinarea rezultatului exploatării
Rezultatul exploat ării
+ Alte venituri din exploatare
– Cheltuieli de distribu ție Rezultatul opera țional
–Cheltuieli generale de administra ție

Sursă: tabel realizat de auto r după Buglea A., 2005

4. Rezultatul financiar intră în componen ța rezultatului curent, al ături de rezultatul
exploat ării, și se calculeaz ă ca diferen ță între veniturile și cheltuielile financiare. Acesta
eviden țiază atât calitatea gestiunii financiare a întreprinderii, cât și efectele activit ății de

61https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/contabilitate/analiza -econo mico -financiara -elemente -teoretice -si-aplicatii –
practice -59032.html , accesat la data de 25.04.2018.
62 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p . 87
63 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 229

20
exploatare, strategiei de dezvoltare a întreprinderii sau ale unor evenimente întâmpl ătoare
determinate de instabilitatea mediului monetar.64
5. Rezultatul curent (ordinar) ține cont de politica de finanțare a întreprinderii, nu este
influențat de elemente extraordinare sau fiscale pure și cumulează rezultatul din exploatare cu
rezult atul financiar.65
6. Rezultatul extraordinar este acel rezultat obținut din opera țiile care nu sunt legate de
desfășurarea curent ă, normal ă a activit ății întreprinderii și permite ca asupra form ării
rezultatului global al întreprinderii să se măsoare influ ențele elementelor extraordinare .
7. Rezultatul brut al exerci țiului exprim ă în m ărimi absolute ”rentabilitatea aferent ă
activit ății întreprinderii, dup ă deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui
exerci țiu financiar ”. Analiza rez ultatului brut se poate realiza ținând seama de structura
acestuia:66
Rezultat brut = Venit uri totale – Cheltuieli totale
= (Venituri din exploatare + Venituri financiare + Venituri extraordinare) –
– (Cheltuieli de exploatare + Cheltuieli financiare + Cheltuieli extraordinare)
= Rezultatul exploat ării + Rezultatul financiar + Rezultatul extraordinar
8. Rezultatul net al exerci țiului exprim ă în m ărimi absolute rentabilitatea net ă sau pierderile
aferente activit ății întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a
impozitului pe profit. Analiza rezultatului net în m ărimi absolute are la baz ă metodele de
calcul ale acestuia:67
Tabel nr. II.6. Metode de analiză a rezultatului net în mărimi absolute
metoda substractiv ă metoda aditiv ă
Rezultatul net al exerci țiului =
Rezultatul brut al exerci țiului Profit reinvestit
– Impozit pe profit/venit + Dividende
+ Remunerarea suplimentar ă a personalului
+ Acoperiri de pierderi
Sursă: tabel realizat de autor după Petrescu S., 2008

64 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, reviz uită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 87
65 Idem, p. 88
66 Petrescu S., Analiză și diagnostic financiar -contabil , Ghid teoretico -aplicativ, ediția a II -a, revizuită și
adăugită, Editura CECCAR, București, 2008, p. 88
67 https://biblioteca.reg ielive.ro/cursuri/contabilitate/analiza -economico -financiara -elemente -teoretice -si-
aplicatii -practice -59032.html

21
Componenta principal ă a rezultatului total este rezultatul din exploatare, în țelegând
prin exploatare activitatea de produc ție, comercializare sau prest ări servicii desf ășurată de
unitatea analizat ă.
2.3. Analiza factorial ă a rezulta telor
Analiza factorial ă a rezultatelor se impune a fi efectuată și în funcție de factorii
endogeni și exogeni care acționează la nivelul întreprinderii. Luând în considerare diversitatea
de forme sub care se prezintă profitul la nivel de întreprindere, a naliza factorială a acestuia
poate fi aprofundată având în vedere următoarele categorii de rezultate: rezultatul brut al
exercițiului, rezultatul exploatării și rezultatul aferent cifrei de afaceri.68 Aceasta își propune
să identific e cauzele generatoare de pierderi și să ia măsuri corespunz ătoare în acest sens.
Astfel:69
1. Pentru analiza factorial ă a rezultatului brut (Rb), se pot utiliza urm ătoarele modelele de
analiz ă:
A) Rb = Vt × rb
În ordinea substituirii lor factorii de influen ță sunt:
Vt – venituri totale (ce pot fi detaliate în venituri de exploatare, financiare și extraordinare);
rb – rezultat mediu brut la 1 leu venituri totale, analizat în funcție de structura veniturilor pe
categorii și rezultat brut la 1 leu venituri pe categorii.
B) Rb = Rexpl + Rfin + Rextr
ce are factorii de influen ță:
Vexpl
Chexpl
Vfin
Chfin
Vextr
Chextr
unde:
Rexpl – rezultat din exploatare;
Rfin –rezultat financiar;
Rextr – rezultat extraordinar
Vexpl, Chexpl – venituri, respectiv cheltuieli din exploat are;

68Robu V. , Georgescu N., Analiză economico – financiară , Editura ASE, 2001 , p. 155
69 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiar ă:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 235 Δ Rb ΔRexpl
Δ Rfin
ΔRextr

22
Vfin, Chfin – venituri, respectiv cheltuieli financiare;
Vextr, Chextr – venituri, respectiv cheltuieli extraordinare
2. Rezultatul din exploatare este componenta de baz ă a rezultatului exerci țiului. Partea
principal ă a veniturilor din exploatare este reprezentată de cifra de afaceri , rezultatul aferent
cifrei de afaceri este componenta cea mai important ă a rezultatului exploat ării, de aceea
studiului rezultatului aferent cifrei de afacer i i se acord ă o aten ție deosebit ă în analiza
rentabilit ății unei întreprinderi.70
Model de analiz ă factorial ă ce poate fi folosit în acest caz:71
a) Pr = Σqipi − Σqici = Σqi ( pi − ci )
b) Pr = 𝑞𝑖∙𝑝𝑖 1− 𝑞𝑖∙ 𝑐𝑖
𝑞𝑖∙𝑝𝑖 =𝐶𝐴∙ 1−𝑐 =𝐶𝐴∙𝑝𝑟

unde: qi – cantitatea vândut ă din sortimentul i;
pi – prețul de vânzare pe produs;
ci – costul unitar pe produs;
c – costul mediu la un leu vânzări
pr – profitul mediu la un leu vânzări

Factorii de influen ță, potrivit modelului A) și în ordinea substituirii, sunt:
– cantitatea vândut ă din fiecare sortime nt (qi)
– structura pe sortimente (si)
– costurile complete unitare (ci)
– prețurile de vânzare (pi)
Cantitatea vândut ă din fiecare sortiment de produse (qi) este72 un factor de influen ță a
profitului pentru c ă fiecare unitate fizic ă este purt ătoare de pro fit (sau uneori pierdere), care se
deosebește ca m ărime de la un sortiment la altul. Modificarea profitului obținut este strâns
legată de cu modificarea cantit ăților fizice vândute.
Structura pe componentele fizice ale produc ției (s i) influen țează profitu l deoarece
profitul unitar (diferen ța dintre pre țul unitar și costul unitar) este diferit ca mărime de la o
component ă la alta. Dac ă are loc o abatere în structur ă în avantajul acelor elemente la care

70 https://vdocuments.mx/analiza -economico -financiara -elemente -teoretice -si-aplicatii -practice.html accesat la
data de 14.05.2018
71 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Anal iză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p.237
72 Idem

23
profitul unitar este mai mare decât media pe componente , atunci va avea loc și o cre ștere a
masei totale a profitului și invers.
Dacă c ostul unitar (ci) scade, acesta va determina o creș tere a masei profitului
deoarece costul se afl ă în rela ție invers ă cu m ărimea profitului, vice-versa . În condi țiile în
care uneori cantit ățile vândute și prețul de vânzare sunt impuse de condi țiile de pe pia ță,
costul este factorul esen țial asupra c ăruia unitatea poate ac ționa în vederea creșterii profitului,
deoarece depinde în mod direct de activitatea entității . Măsurile d e reducere a costurilor nu
permit afectarea calității și caracteristicile produselor fabricate. 73
Mărimea profitului este influențată de către p rețul de vânzare unitar (pi) deoarece
difer ă de la un sortiment la altul sau se găsește în cadrul unui sortimen t pe calit ăți. În m ăsura
în care modificarea pre țului este determinat ă de perfec ționarea caracteristicilor tehnico –
funcționale ale produselor, este un factor dependent de activitatea unit ății. Pre țul poate fi și un
factor conjunctural, independent de unita te, impus de fenomenul infla ționist.
3. Pentru analiza rezultatelor se poate utiliza și procedeul descompunerii pe frac ții (rate
explicative) care eviden țiază elemente le specifice ce ar putea reflecta anumite aspecte de
obținere al profitului.74
Un model d e acest tip:
a) Prb =Cpm ×CA
Cpm ×Prb
CA=Cpm × vrCpm × rV
unde:
Cpm – valoarea capitalurilor permanente;
vrCpm = CA
Cpm – viteza de rota ție a capitalurilor permanente (eficien ța utiliz ării capitalurilor
permanente);
rv = Prb
CA – rata rentabilit ății vânz ărilor (rata marjei comerciale brute)
Creșterea eficien ței utiliz ării capitalurilor permanente înseamn ă că ”creșterea
capitalurilor respective a fost bine orientat ă în forma sa concret ă spre m ărirea volumului de
activitate. ” În mod normal cre șterea eficien ței utiliz ării capitalurilor permanente ar trebui s ă
determine cre șterea profitului la 1 leu cifr ă de afaceri, aceasta fiind realiza tă și prin m ăsuri de
creștere a vânz ărilor la sortimentele care au profitul la un leu cifr ă de afaceri mai mare decât

73 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea , 2006, p. 237
74 Idem, p. 240

24
nivelul mediu pe întreprindere, iar reducerea costurilor și cre șterea pre țurilor pe seama
îmbun ătățirii nivelului mediu al calit ății produselor.75

b) Pr=𝑁 × 𝐶𝐴
𝑁 ×𝑃𝑟
𝐶𝐴 = N×𝑊𝑎 × rV
Sistemul de factori fiind prezentat astfel:
Fig. nr . II.5. Factori de influență

Sursă: Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații
practice, Editura Universității , Oradea, 2006, p. 240
unde:
N- numărul mediu de salariați ;
Wa – productivitatea medie anuală calcula tă pe baza cifrei de afaceri;
th̅ – timp mediu de ore lucrate de un salariat ;
𝑤𝑕 – productivitatea medie orară;
si- structura pe sortimente;
pi- prețul de vânzare pe produs;
ci- costul unitar pe produs

Capitolul III . Analiza rezultatelor în mă rimi relative

Compararea m ărimilor absolute în timp, în spațiu sau ca structur ă se face prin
calcularea mărimilor relative. Ele se ob țin prin raportarea nivelelor absolute ale termenului de
comparat la termenul baz ă de compara ție. Indicii apar ca m ărimi relative de varia ție în timp,
în spa țiu sau di n punct de vedere calitativ, exprimându -se printr -un raport simplu sau
procentual între dou ă niveluri ale aceluiaș i indicator, raportate la dou ă perioade de timp
diferite (indici ai varia ției în timp), la dou ă unități teritoriale diferite (dou ă întreprinde ri sau

75 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea , 2006, p. 239 ∆Pr ∆N th̅
wh
∆rv si
ci
pi∆Wa

25
ramuri), sau la dou ă unități calitative diferite (produc ția realizat ă față de produc ția
prevăzută).76
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficiență de tipul
efect/efort. Efectul reprezintă profitul sub diversele sale for me de exprimare: brut, net, din
exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii, permanente),
resurselor consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părți din acestea, veniturilor
etc.77
Indicatori principali p rin care se analizează rata rentabilit ății sunt:
– rata rentabilit ății economice;
– rata rentabilit ății financiare;
– rata rentabilit ății resurselor consumate;
– rata rentabilit ății comerciale.
Analiza acestor rate implică parcurgerea mai multor etape: 78
– trebuie arătat modul de calcul al ratei;
– înțălegerea semnifica ției ratei și a condi țiilor impuse acestuia;
– determinarea factorilor de influen ță, a m ărimii și sensului influen ței fiec ărui factor;
– identificarea principalelor m ăsuri de cre ștere a rat ei.
3.1. Rata rentabilității comerciale

Calitatea gestiunii unei întreprinderi este validată prin aprecierea produselor sale pe
piață, situație evidențiată prin cifra de afaceri. Raportul dintre rezultatul obținut și cifra de
afaceri reprezintă rata ren tabilității comrcială. Analiza ratei rentabilității economice relevă
eficiența politicii comerciale , în general, și a politicii de prețuri, în special.79
Rentabilitatea comercial ă se poate exprima prin dou ă rate: 80
– rata marjei brute, calculat ă ca rapor t între profit brut sau profit opera țional și cifra de
afaceri:
rmb = Pb
CA×100 = qi( pi−ci)
qipi×100

76 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 10
77 Robu V. , Georgescu N., Analiză economico – financiară , Biblioteca digitală ASE , 2001 , p. 166
78 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 245-246
79 Petcu M., Analiza economico -financiară a întreprinderii: probleme, abordări, metode, ap licații, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2009, p. 376
80 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 254

26
– rata marjei nete, evidențiată ca raport între profit net și cifra de afaceri:
rmn = Pn
CA×100 = qi( pi−ci)−Ip
qipi×100
În ordinea subs tituirii lor, factorii de influen ță sunt s tructura , cost, preț.81
3.2. Rata rentabilității economice
Performan ța activului total sau gradul de valorificare acapitalurilor investite /
capitalurilor permanente este măsurată de către r ata rentabilit ății eco nomice , exprimând lei Pb
(sau EBE) ob ținuți la 100 lei activ total, din capital ul investit sau permanent, fiind
independent de modul de finan țare a capitalului ș i de sistemul fiscal.82
Se exemplifică sub mai multe forme:
re=Pb(EBE ,RE)
Active totale nete×100
re=Pb sau EBE
Capitaluri investite×100 =Pb sau EBE
Active brutE + NFR +Disponibilități bănești ×100
unde:
Pb – profit brut;
EBE – excedent brut din exploatare.
re=Pb
Cpm×100
Rata rentabilității economice este independentă de structura financiară ( gradul de
îndatorare), politica fiscală de impozitare a profitului, precum și de elementele excepț ionale
deoarece se ține cont de rezultatul brut.83
Când ne referim la analiza acestei rate, se folosește de cele mai multe ori împărțirea sa
în rate explicati ve, rata rentabilit ății evidențiându -se astfel ca un produs între o rat ă de marj ă
și o rată de rota ție. De exemplu utilizând prima rela ție prezentat ă:84
re=Profit brut
Activ total=Cifra de afaceri
Activ total×Profit brut
Cifra de afaceri, unde:
CA
At – viteza de rota ție a activului total prin cifra de afaceri;
Pb
CA – rata marjei brute de rentabilitate.
Rota ția activului prin cifra de afaceri (CA/At) pune în evidență gradul de intensitate a
utiliz ării resursel or financiare ale entității , așa cum rata ma rjei brute (Pb/CA) este exprimată
prin eficacitatea comercial ă a întreprinderii.

81 Idem
82 Idem, p. 246
83 Robu V. , Georgescu N., Analiză economico – financiară , Biblioteca digitală ASE , 2001 , p. 167
84 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 246

27
Conform modelului, m ăsurile de creș tere a rentabilit ății economice se refer ă la:
o accelerarea vitezei de rota ție a capitalului permanent
o sporirea ratei rentabilit ății comerciale
3.3 Rata rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilit ății resurselor consumate ( rc) denumită în mod curent rentabilitatea
costurilor, exprimă legătura cost -profit, în esență raportul efect -efort, care reprezintă efortul
resurselor consuma te, dimensionate prin costuri, ea ne exprimă profitul brut care e alocat pe
unitatea de cheltuieli totale, fiind calculată ca raport între profitul brut ș i cheltuieli totale (sau
ca raport între rezultatul aferent CA și costul produc ției vândute).85
rc=Pb
Ct×100
Analiza factorial ă rc reiese din modelul următor :
rc= qi( pi−ci)
qipi×100
Pentru această rată punctul slab îl constituie creșterea costurilor unitare care trebuie
analizate pe componente, astfel încât s ă se obțină o reducere a lor, f ără a deteriora calitatea
produselor . 86
3.4. Rata rentabilității financiare
Prin rata rentabilității financiare se înțelege 87”indicatorul care arată raportul dintre
profit și capitaluri în calitatea lor de surse de finanțare a activități entității”.
În ceea ce privește rentabilitatea financiar ă ea reprezintă un obiectiv fundamental, o
condi ție chiar a strategiei managerilor de men ținere a puterii. Poate fii calculată ca raport între
profit net sau rezultatul exploat ării și capitaluri proprii:
rf=Pn
Cpr×100
Modelul pe baza c ăruia se realizeaz ă analiza factorial ă a rentabilit ății financiare se
aseamănă cu cel prezentat pentru rentabilitatea economic ă:
rf=CA
Cpr×Pn
CA×100 , unde:
CA/Cpr – viteza de rota ție a capitalului propriu prin cifra de afaceri;
Pn/CA – rata marjei nete de rentabilitate.
Deoarece Activul total este egal cu pasivul total , rela ția mai poate fi scris ă:

85 Ghic G., Grigorescu C. J., Anali ză economico -financiară: manual de studiu individual , Editura Pro
Universitaria , București, 2012, p. 80
86 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 258.
87 Spătaru L., Analiza economico -financiară: instrument al managementului întreprinderilor, Ediția a 2 -a,
Editura Economică, București, 2010, p. 386

28
rf=Pt(At)
Cpr×CA
At×Pn
CA×100
Măsurile de creș tere a rentabilit ății financiare sunt:
– sporirea vitezei de rota ție a capitalurilor proprii, 88 modificarea CA într-un ritm superior
modific ării capitalurilor proprii, ceea ce înseamn ă fructificarea superioar ă a capitalului
propriu, sporirea eficien ței utiliz ării acestuia;
– sporirea rentabilit ății comerciale, adic ă 89modificar ea profitulu i net în sensul creș terii într -un
ritm superior modific ării CA prin reducerea cheltuielilor de exploatare, sporirea volumului
vânz ărilor, folosirea unui regim favorabil de calcul a amortiz ării și provizioanelor, etc;
– creșterea gradului de îndatorare pen tru a beneficia de efectul de levier, dac ă costul mediu al
capitalului împrumutat este mai mic decât rata rentabilit ății economice .

88 Popa (Lezeu) D. și Meșter C., Analiză economico -financiară:elemente teoretice și aplicații practice, Editura
Universității , Oradea, 2006, p. 251
89 Idem