Specializarea Comunicare și Relații Publice [628103]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Specializarea Comunicare și Relații Publice
LUCRARE DE LICENȚĂ
HILLARY CLINTON – CAMPANIA ELECTRONICĂ
Coordonator științific:
Lect. Dr. Ioan Alexandru Grădinaru
Candidat: [anonimizat]
2017
CUPRINS
I. Comunicare și marketing politic ca formă de promovare
1.1. Conceptul de comunicare în domeniul politic
1.2. Medii de comunicare utilizate în domeniul politic
1.2.1. Medii de comunicare online
1.2.2. Medii de comunicare offline
1.3. Cadru conceptual cu privire la noțiunea de marketing politic
1.4. Campaniile electorale din Statele Unite ale Americii
1.4.1. Conceptul de politică în S.UA.
1.4.2. Metode de construcție ale campaniilor electorale americane
II. Campaniile electorale electronice sub forma comunicării politice
2.1. Cyberconsumatorii de medii electronice
2.2. Promovare politică și relații publice în mediul electronic
2.2.1. Inserțiile în newsletter
2.2.2. Blogul ca formă de comunicare politică și de susținere a unui candidat
2.2.3. Comunicarea electorală prin intermediul c omunităților de conținut
III. Campania candidat: [anonimizat]
3.1. Cine este Hillary Clinton?
3.2. Comunicarea politică a lui Hillary Clinton în Social Media
3.3. Analiză comparativă a interacțiunilor online cu publicul a celor doi candidați
3.4. Elementele definitorii ale campaniilor online utilizate de Hillary Clinton
3.4.1. John Po desta, omul cheie al candidat: [anonimizat]
3
INTRODUCERE
Este evident faptul că, odată cu trecerea timpului, luăm parte la dezvoltarea permanentă a
tehnicii comunicaționale și a componentelor sale. Studiile consacrate cu privire la implicațiile
sociale, politice și economice demonstrează faptul că individul, politica și puterea ori influența
pieței sunt profund determinate de candida ții politici din fiecare perioadă a campaniilor
electorale . Pe de o parte, este important să amintim faptul că e voluția televiziunii, a ziarelor, a
telefoniei sau a Internetului, rolul și poziția acestora în desfășurarea vieții individului beneficiază
de o atenție cu totul aparte, iar asta se întâmplă datorită faptului că fără aceste mijloace de
comunicare în masă, viața socială, politică și economică s -ar desfășura complet diferit. În acest
sens, țin să precizez faptul că lucrarea de față are menirea de a trata importanța canalelo r de
comunicare din mediul online și influența acestora sub diferite forme în raport cu o campanie
electorală (și nu orice campanie, ci una în stil american, a candidat: [anonimizat], reușind, totodată,
să contribuie la a -l ține la curent pe cetățean cu privire la tot ceea ce se întâmplă în timpul
campaniei . Modul în car e forme le electronice de transmitere a informațiilor conferă încredere
sau dezechilibru în ceea ce privește relația politician -cetățean evoluează constant, fiecare zi
aducând noi perspective asupra a ceea ce înseamnă campanie electorală electronică.
Întregul context social, politic și economic în care au luat naștere o sumedenie de lideri
politici , s-a schimbat fundamental, ceea ce face necesară o reevaluare și o redefinire a
mijloacelor tehnologice de transmitere a informației . O campanie electorală însea mnă
mobilizarea unei întregi echipe, iar pentru atingerea unor rezultate optime, trebuie folosite
inteligent mai multe tipuri de resurse, printre care și cele tehnologice. Acesta este principalul
scop al lucrării, acel de a stabili în ce măsură contribuie comunicarea prin mijloace electronice la
dezvoltarea unei campanii electorale. Din punct de vedere practic, însă, voi veni în susținerea
fundamentului teoretic cu o analiză a campaniei electorale în mediul online a candidatei la
președinția Statelor Unit e ale Americii în anul 2016, Hillary Clinton. În afara unei bune campanii
electronice, Hillary Clinton a avut susținerea mass -media, ceea ce i -a conferit un plus de
încredere și o schimbare de atitudine în fața cetățenilor. Putem face apel la literatura de
specialitate, amintind că „mass -media este o influență cu o importanță aparte în ceea ce privește
4
impactul informării indivizilor asupra vieții cetățenești, economice și politice și asupra normelor
și regulilor în concordan ță cu care ar trebui să interacționeze în societate”1. În cazul campaniei
electorale americane, mass -media se implică direct și subiectiv în susținerea unui anumit
candidat, din necesitatea de informare a publicului larg și din cererea pe care acesta o man ifestă
prin diferite forme. Înainte de toate, lucrarea de față vizează aspectele teoretice care țin de
comunicare și marketing politic. Așa cum aminteam anterior, a legerea acestei teme a fost făcută
prin raportare la un caz real, cel al campaniei prezidenț iale americane din anul 2016, cu
precădere raportându -mă la campania electronică a candidatei democrate Hillary Clinton . Am
ales să abordez acest subiect deoarece consider că Hillary Clinton împreună cu echipa sa de
campanie a folosit toate mijloacele de c omunicare posibile pentru a -și asigura victoria.
Primul capitol al lucrării face referire la comunicare și la marketing politic ca forme de
promovare , rolul acestuia fiind acela de a prezenta principalele implicații ale comunicării și ale
marketingului în sfera politicii, prin oferirea de exemple pertinente din cadrul campaniei
candidatei Clinton . Consider că importanța și originalitatea acestui capitol și, totodată, a întregii
lucrări este redată de abordarea directă a principalelor funcții pe care market ingul politic le
întrunește în raport cu întâmplările de pe parcursul campani ei electorale americane . Scopul
atingerii acestor puncte de interes constă în raportarea noțiunilor teoretice la gradul de
aplicabilitate al lor în practică. Începutul lucrării se concentrează pe conceptul de comunicare și
pe elementele componente ale acesteia, pe sistemul de ma rketing politic , împreună cu funcțiile
sale și cu etica după care trebuie să se ghideze. C el de-al doilea capitol abordează și tratează
campaniile electorale electronice sub forma comunicării politice și reprezintă un preambul
teoretic în vederea analizei campaniei electorale americane . În această parte a lucrării am supus
dezbaterii mediile de acțiune ale campaniei în mediul online și am insistat asupra comunicării
politice. Finalul lucrării este marcat de cel de -al treilea capi tol, care apare sub forma un ei
abordări practice asupra campaniei electronice pe care a avut -o Hillary Clinton . Acesta face
referire la o analiză de conținut a campaniei electorale electronice și la mijloacele și
instrumentele online folosite în informarea publicului c u privire la sc opul candidatei democrate .
Concluziile extrase în urma cercetării făcute pentru realizarea prezentei lucrări își au
fundamentul atât în aspectele teoretice, cât și în cele practice parcurse.
1 Rodica Păvălan, Evoluția mijloacelor moderne de comunicație în România, în secolele XIX -XX. Implicații sociale,
politice, economice și culturale, Editura Tipomoldova, Iași, 2011, p. 160.
5
CAPITOLUL I
COMUNICARE ȘI MARKETING POLITIC CA FORMĂ DE PROMOVARE
Atunci când vorbim despre comunicare și maketing politic ca forme de promovare ale
unei campanii electorale, facem referire la o serie de etape ce trebuiesc parcurse în vederea
atingerii unui obiectiv stabilit de candidat. De pildă, în lupta cu Donald Trump pentru câștigarea
alegerilor prezidențiale din 2016, obiectivul general al candidatei Hillary Clinton a fo st acela de
a atrage votul cât mai multor persoane pentru eliberarea Americii de o serie de evenimente non –
democratice, care afectau inte gritatea și siguranța statelor și a cetățenilor. Marketingul politic
reprezintă, conform literaturii de specialitate, „procesul de planificare și de executare a
concepției, prețului, promovării și distribuției de idei, bunuri și servicii, pentru a crea sch imburi
care satisfac obiective individuale și organizaționale”2. În continuare voi prezenta aceste etape
despre care aminteam anterior, corelându -le cu conceptul de comunicare în domeniul politic.
1.1. Conceptul de comunicare în domeniul politic
Literatura de specialitate ne face c unoscut, cu privire la comunica rea politică, faptul că ea
reprezintă „acea acțiune planificată și susținută menită să asigure climatul de bunăvoință și de
înțelegere între organizație și publicurile sale”3, pe de o parte, iar pe de alta, faptul că această
acțiune face referire la acel „spațiu în care se relaționează discursurile contradictorii, a trei actori
care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oameni politici, jurnaliști și
opinia publică, prin inte rmediul sondajelor de opinie”4. În strânsă legătură cu comunicarea
politică se află și relațiile publice, aceste două elemente având o relație de interdependență în
ceea ce privește acțiunile di n domeniul politic, cu precădere cele din cadrul unei campanii
electorale. Pentru ca finalitatea acestora să fie pe deplin atinsă, este necesar să specificăm faptul
că relațiile publice și comunica rea politică se desfășoară în baza a trei strategii și a patru reguli:
„strategia de proiec tare, strategia de aducere la cunoștința opiniei publice, strategia verbală și
non-verbală; regula păstrării coerenței, regula adaptării la prezent, regula creării și menținerii
2 Dan Mihalache, Curs de marketing politic, Editura Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, Brașov, 2012, p. 5.
3 Marius Ghilezan, Cum să reușești în viața politică. Manual de campanie electorală , Editura Active Vision,
București, 2000, p. 97.
4 Camelia Beciu, Politic a discursivă. Practici politice într -o campanie electorală, Editura Antet, București, 1996, p.
12.
6
unei identități proprii și, de asemenea, regula unei bune coordonări ”5. În cee a ce privește tipurile
de comunicare politică, putem spune cu certitudine că există două mari categorii, în care regăsim
comunicarea politică de tip dialogic sau propriu -zisă și comunciarea politică de tip marketing,
adică relații publice politice. O altă clasificare a comuni cării politice face referire la anumite
efecte ale comunicării politice, care, în funcție de context, vizează patru direcții de analiză: în
funcție de parametrul de timp, în funcție de entitățile în care politica este activă determinând
anumite reacții ale individului sau ale maselor, în funcție de acțiunea asupra grupărilor politice și
în funcție d e acțiunea comunicării politice asupra întregului spectru social -politic.
A. În funcție de parametrul de timp , efectele comunicării politice se împart în:
efecte imediate, cele care reprezintă rezultatul exploziilor de informații, al
noutăților, breaking -news -urilor sau a puterii de persuasiune;
efecte de lungă durată, cele care fac referire la rezultatul unor construcții lente,
care au ca fundament elemente de limbaje comune, norme sau valori bine definite.
B. În funcție de entitățile în care politica este activă determinând anumite reacții ale
individului sau ale maselor , efectele comunicării politice fac trimitere la:
efecte formatoare d e opinii în rândul celor din publicul țintă și nu numai;
efecte ale confirmării opiniilor;
efecte ale modificării opiniilor deja formate la nivelul maselor.
C. În funcție de acțiunea asupra grupărilor politice , efectele comunicării politice sunt:
efecte al e coeziunii;
efecte de creare a imaginilor grupărilor politice;
efectele creșterii și diminuării i maginii publice a unui actor politic.
D. În funcție de acțiunea comunicării politice asupra întregului spectru social -politic,
comunicarea politică are următoarele efecte:
efecte pozitive de promovare a înțelegerii și a dialogului activ;
efecte negative de promovare a neînțelegerii, a ataculu i la persoană, de
instabilitate, de conflict6.
5 Flaviu Călin Rus, Strategii de promovare a actorului politic , Editura Fundației România de Mâine, București,
2012, p. 2.
6 Ibidem , pp. 3 -5.
7
În ultimii ani, atât în România, cât și în celelalte țări în care a lesul poporului se
promovează prin intermediul unei campanii electorale, reușita (cel puțin în viziunea candidaților)
este redată de un mijloc de comunicare politică inedit, propaganda și comunicarea electorală. În
acest sens, unii autori de specialitate c onsideră că propaganda electorală nu reprezintă decât un
mijloc de atac în campania electorală, caracterizat de un „demers prin care, un actor politic
încearcă să influențeze atitudinal și comportamental un anumit public țintă, prin intermediul unor
acțiun i politice și prin alte mijloace de comunicare politică”7. O altă definiție ce este oferită
noțiunii de propagandă electorală este cea care o descrie ca fiind o „expresie a opiniilor sau
acțiunilor indivizilor sau grupărilor, menite în mod deliberat să inf luențeze opiniile sau acțiunile
altor indivizi sau grupuri, în raport cu scopuri predeterminate”8. Conform acestor autori,
propaganda electorală ca mijloc al comunicării politice se rezumă la aplicarea a patru legi: legea
orchestrației, legea simplificării , legea unanimității și contagiunii și legea transfuziei .
Analiza conceptului de comunicare în domeniul politic face, de asemenea, trimitere la
existența mai multor acțiuni care o compun, comunicarea politică, referindu -se, astfel, la
„discursurile și mit ing-urile electorale, prezentarea programelor politice, interviurile acordate de
demnitari cu privire la problemele de interes public, sondajele electorale, difuzarea unor
communicate de presă, dezbaterea moțiunilor de cenzură, exercitarea dreptului de vot , discuțiile
purtate de un deputat cu cetățenii în cadrul audiențelor săptămânale etc.”9. Domeniul politic
reprezintă o zonă în care promovarea și relațiile publice trebuie analizate din mai multe
perspective pentru a se ajunge la un produs finit prin inte rmediul căruia să se atingă scopurile
candidaților. Limita dintre reușită și eșec din acest punct de vedere este foarte fină, extremele
putând fi atinse ușor. Astfel, pentru ca un candidat să aibă acces la o comunicare politică de
succes, trebuie să cunoas că acele două etape ale marketingului politic de care aminteam mai
devreme: elaborarea unei strategii de campanie care se realizează prin intermediul
fundamentării strategiei și a stabilirii obiectivelor de campanie, precum și elaborarea tacticii de
acțiun e10. Fără aceste etape definitorii, comunicarea politică ar putea părea imposibilă, indiferent
7 Alfred Bul ai, Mecanismele electorale ale societății românești , Editura Paideia, București, 1999, p. 171.
8 Flaviu Cătălin Rus, Op. Cit., apud Ion Drăgan, Opinia publică, comunicarea de masă și propaganda în societatea
contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 310.
9 Gheorghe -Ilie Fârte, Comunicarea politică: aspecte generale și ipostaze actuale , p. 102. Document consultat pe
site-ul Facultății de Filosofie și Științe Social Politice la data de 1 decembr ie 2016, disponibil la adresa web
http://www.fssp.uaic.ro/argumentum/numarul%203/Argumentum_nr._3_2004 -2005_Cap.V.pdf.
10 Cf. Corina Barbaros, Marketingul Politic. Repere teoretice și strategii de acțiune., Editura Adenium, Iași, 2014,
pp. 20 -22.
8
dacă este pusă la punct de un specialist sau de o echipă întreagă special angajată pentru a atinge
obiectivele candidatului. Referindu -ne la aceste obiective , putem enumera câteva dintre
principalele țeluri pe care acesta și le poate stabili atunci când demarează o campanie de
comunicare politică. De regulă, acest proces de selecție al obiectivului principal poartă
denumirea de stabilirea unei axe de campanie , iar candidatul poate să urmărească: câștigarea
alegerilor, sporirea notorietății publice, identificarea candidatului sau a partidului din care face
parte cu o anumită cauză în rândul opiniei publice sau diminuarea numărului de voturi ale altui
candidat ca re se situează pe aceeași nișă electorală. Dacă facem referire la cursa pentru
câștigarea locului la Casa Albă din 2016, putem aminti de obiectivul pe care l -a avut candidata
Hillary Clinton: câștigarea alegerilor prin implementarea unei schimbări și prin promisiunile cu
privire la schimbarea economiei11. Pe de altă parte, contracandidatul lui Hillary Clinton, Donald
J. Trump, a mizat pe diminuarea numărului de voturi ale democratei și și -a construit discursurile
și ieșirile publice în baza acestui aspect. A stfel, la 16 iunie 2015, Donald Trump începea să
punele bazele campaniei sale electorale și, ieșind în fața jurnaliștilor în cadrul unui comunicat de
presă, a afirmat că „țara are probleme mari, America ajungând de râsul lumii, acest lucru fiind
posibil di n cauza politicienilor de carieră care doar vorbesc și nu fac nimic” (aici făcându -se
referire la politicienii democrați)12. Iată că, analizând cu atenție ceea ce ne oferă ca bază teoretică
literatura de specialitate, putem spune că scopul final al fiecărui candidat este cel de a vinde,
indiferent dacă obiectivul vizează creșterea notorietății în sfera publică sau câștigarea alegerilor.
Pentru a putea câștiga, fiecare candidat trebuie să aibă în spate o bună campanie de relații
publice, care îmbină c u succes comunicarea politică și marketingul politic. Ceea ce în final
trebuie amintit, este faptul că marketingul politic face posibilă creșterea gradului de încredere în
sine a candidatului, dar și creșterea imaginii acestuia în ochii cetățenilor cu drept de vot .
11 Dintr -un studiu realizat de Centrul de Perfecționare în Comunicare al Școlii Naționale de Studii Politice și
Administrative, aflăm că în urmă cu 25 de ani, în campania electorală a lui Bill Clinton, acesta din urmă intra în
competiție comunicând maselor un mesaj construit din atuurile sale în fața cuplului Bush -Quaile: „Bill Clinton va
aduce schimbarea și va îmbunătăți economia. El înțelege oamenii obișnuiți și nevoia lor de speranțe. El luptă pentru
clasa de mijloc, pentru diminuarea taxelor, dar și pentru sporir ea șanselor celor dezavantajați (femei, afroamericani,
homosexuali, săraci)”.
12 George Beahm, Liniște: vorbește Trump! De la războiul cuvintelor la candidatura pentru Casa Albă, Editura Rao,
București, 2016, pp. 27 -28.
9
1.2. Medii de comunicare utilizate în domeniul politic
1.2.1. Medii de comunicare online
Mijloacele prin care domeniul politic putea transmite informația publicului au fost, până
acum câțiva ani, r aportate doar la mediul offline. Acest lucru presupunea faptul că orice canal de
comunicare era descris de prezența radiourilor, a televizoarelor, a ziarelor, a revistelor sau poștei.
Comunicarea online a luat o amploare uriașă, canalele de comunicare ajungând să cuprindă și
metodele prin care Intern etul poate face ca informațiile de actualitate să ajungă la public.
Canalele de comunicare prin intermediul cărora pot fi transmise informații către publicul larg se
regăsesc și sub de numirea de canale ce creează o comunicare mediatică . Comunicarea mediat ică
presupune existența intermedierii mesajului printr -un „mijloc tehnologic care utilizează strategii
discursive pentru captarea publicului”13. Ceea ce această comunicare mediatică presupune, de
fapt, face referire la maniera în care sunt stimulate reacții le, emoțiile și prejudecățile publicului
cu privire la problema definită de un actor , fie el politic sau de oricare altă natură.
Internetul este ceea ce înseamnă mediul în care se desfășoară relațiile publice,
comunicarea și marketingul politic online. To ată activitatea care stă în spatele unei campanii
electorale și vizează legătura dint re partid sau candidat cu cetățenii, se fundamentează pe
elemente de relații publice. În mod normal, relațiile publice online poartă denumirea de ePR
(electronic public re lations) , acolo unde „e” -ul semnifică mediul electronic. Dacă pentru
comunicare și marketing politic se regăsesc o serie de definiții, nici cele pentru relațiile publice
online nu sunt mai prejos. Astfel, literatura de specialitate clasifică „toate formele de organizare
eficientă a comunicării în mediul online, în care participanții comunică între ei cu ajutorul
Internetului sau al Intranetului”14. Transformările mediului politic actual în contextul dezvoltării
comunicării electronice fac referire la etapele prin care un mesaj se transmite „de la unul către
mai mulți” sau de la „mai mulți către mai mulți”15. Aceste două direcții se referă la faptul că în
mediul online există posibilitatea de a disemina un mesaj prin alegerea publicului țintă și prin
setarea ma nuală a caracteristicilor de expediere a mesajului propus spre transmitere. În ultimii
ani, p rogresul tehnologic și utilizarea pe scară largă a I nternetului a determinat apariția unui nou
13 Camelia Beciu, Sociologia comunică rii și a spațiului public , Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 195 -196.
14 Gheorghe Orzan, Mihai Orzan, Relații Publice online, Editura Uranus, București, 2007, p. 7.
15 Tasente Tănase, Comunicarea politică prin Social Media și reacțiile publicului online , Edi tura Universitară,
București, 2014, p. 64.
10
mediu pentru comunicarea politică, cel din mediul online. În componența mediilor din care pot fi
diseminate mesajele, putem aminti utilizarea s ite-urilor web , a blog-urilor, a reclame lor on line.
Ceea ce toți candidații politici (sau echipele formate în spatele acestora) urmăresc prin utilizarea
Internetului ca mijlo c de comun icare și de promovare se rezumă la a fi prezenți pe site -uri de
informare cu conținut politic, la a fi prezenți în Social Media, locul în care tot mai mulți cetățeni
au un cont activ cu care se loghează cel puțin o dată pe zi, dar și la guerilla digitală, ce le asigură
acestora accesul la „un alt tip de campanie” , de multe ori agresivă . Modurile de comunicare în
mediul online pot fi: sincrone, asincrone și mixte, cele mai importante mijloace utilizate în
comunicarea politică regăsindu -se în primel e două categorii. Astfel, în categoria celor sincrone
amintim chat -ul, mesageria instant (Messenger, Skype, Viber sauWhatsApp), videoconferința
(Skype, Viber, Hangouts), dar și telefonul, care, conectat la Internet, poate reprezenta un mijloc
de comunciare politică online. Pe de altă parte, din seria modurilor de comunicare online
asincrone amintim e -mail-ul (poșta electronică: gMail, YahooMail, Outlook), forum -urile de
discuții, mailing -list-urile, blogurile, wiki -urile ș i rețelele sociale sau comunitățile de conținut.
Ceea ce este și mai important de specificat este faptul că în prezent, mijloacele de
comunicare online le -au acaparat și pe cele offline, iar un simplu exemplu poate fi televiziunea ,
cea care, din formatul tradițional s -a mutat pe Internet, atrăgând tot mai mulți indivizi care se
regăsesc în postura de a viziona programe TV direct pe laptop sau pe telefon. O altă
caracteristică importantă a mediilor d e comunic are online este reprezentată de web (www, World
Wide Web), cel care conține milioan e de „pagini de informații înmagazinate de calculatoarele
din lumea întreagă, ele conținând text, imagini, muzică, filme etc. și putând fi accesate printr -un
calculator și un modem, întregul conținut putând fi stocat în propriul dispozitiv”16.
Caracteristic ile generale ale mijloacelor de comunicare online pot fi cuprinse într -o amplă
discuție pri n raportare la campaniile elector ale. Atunci când este ales un canal de comunicare
pentru a se trans mite un mesaj, acesta trebuie : să se orienteze pe un anumit segment, să poată
propaga rapid mesajul unui public predefinit, să aibă capacitatea de a crește rata de răspuns a
receptorilor, să crească notorietatea emițătorului, să creeze noi oportunități pentru candidat și să
se asigure în viitor de faptul că indiviz ii cărora li se adresează mesajul vor deveni fideli acelui
mijloc de comunicare și că îl vor verifica constant pentru a urmări apariția de noi mesaje17.
16 Ziauddin Sardar, Borin Van Loon, Câte ceva despre mass -media , Editura Curtea Veche, București, 2001, p. 159.
17 Gheorghe Orzan, Mihai Orzan, Op. Cit., pp. 53 -54.
11
1.2.2. Medii de comunicare offline
Mediile de comunicare offline reprezintă ceea ce, în ultima decadă , a început să se afle
într-un declin vertiginos din punct de vedere al tirajelor și audiențelor făcute de indivizi. Trăim în
epoca digitală, acolo unde tot ceea ce avem ca mediu de comunicare tradițional, regăsim și în
mediul offline (de pildă, ziarele po t fi citite pe Internet, filmele și programele TV s -au
transformat în canale TV online, radioul este la un click distanță, iar poșta în format fizic s -a
mutat pe e -mail). Din acest punct de vedere, putem începe a clasifica și caracteriza mediile de
comunic are offline, în funcție de mai multe criterii. Astfel, după suportul pe care poate fi
transmis mesajul, enumerăm media tipărită și media electronică. Media tipărită cuprinde toate
formele fizice ale ziarelor, revistelor, afișelor și cărților, iar media ele ctronică face referire la
radio, televizor și calculatoare (ca dispozitiv de accesare, nu ca redare în format electronic). Mai
departe, dacă ne rezumăm la modul în care indivizii achiziționează , distingem produse
cumpărate direct (cărți, ziare, reviste, CD -uri și casete), produsele pentru care se plătește o taxă
de acces (televiziunea de serviciu public pe unde hertziene, televiziune prin cablu, Internet), cele
pentru care nu se plătește un preț direct (radioul și televiziunea comerciale) și produsele pentru
care se plătește numai pentru unitatea aleasă din ansamblul întregului produs (pay -per-view18).
Trierea acestor tipuri de medii în funcție de conținut separă media de informare de cele de
divertisment și de publicitate. După mărimea publicului care primește mesajele transmise ,
mediile de comunicare tradiționale se împart în media de masă, media de grup (presa de
întreprindere, afișajele din interiorul instituțiilor, televiziunea cu circuit închis etc.) , media
individuală (CD player, iPod, aparatul fo to). În funcție de caracteristicile tehnice, distingem
media de difuzare (transmite mesaje prin: cablu, unde hertziene) și media autonomă (traduce
semnalele și permite înțelegerea mesajului prin dispozitive precum radio, monitor TV, consolă
de jocuri etc.) . De asemenea, raportându -ne la mode lul de corelare a comunicatorilor , regăsim
ca elemente ale comunicării tradiționale media offline și media online. Toate aceste medii de
comunicare tradiționale (televizor, radio, ziare, cărți, afișe, scrisori și alte el emente ce țin de
expedierea prin poștă). În final, poșta, ca mediu de comunicare offline este intermediar între
indivizi sau instituții pentru trimiterea scrisorilor sau a telegramelor. În rolul său de canal de
comunicare asigură prezența nemijlocită a mes ajului și garanția livrării lui către destinatar.
18 Cf. Mihai Coman, Introducere în sistemul mass -media, Editura Polirom, Iași, 2007, pp. 195 -196.
12
1.3. Cadru conceptual cu privire la noțiunea de marketing politic
Elemente de marketing au existat întotdeauna în cadrul campaniilor pentru câștigarea
posturilor publice. Ceea ce s -a schimbat în timp este gradul în care se folosesc metodele de
marketing în politică. Jennifer Lees -Marshment vorbește în cazul acestei disci pline despre o
„căsătorie între marketing și politică, din care a rezultat un domeniu independent, cu propriile
sale caracteristici și care prespune mai mult decât simplul transfer al principiilor marketingului
înspre politică ”19. O altă părere este cea a l ui Kavanagh , cel care consideră că „marketingul
politic reprezintă un set de strategii și instrumente pentru a identifica și studia opinia publică
înainte și în timpul campaniei electorale, pentru a dezvolta campanii de com unicare și a le evalua
impactul”20. Aceste definiții ne ajută să încadrăm marketingul politic în aceeași categorie cu
comunicarea politică, scopul amândurora fiind acela de a -i conferi candidatului sau partidului
politic un drum mai ușor către atingerea obiectivelor pe care și le -a propus. În continuare voi
prezenta două abordări schematice pentru a înțelege mai bine etapele marketingului politic de
succes21:
19 Jennifer Less -Marshment, Political Marketing. Principles and Applications , Routledge Publication, New York,
2009, pp. 26 -27.
20 Ioannis Kolovos, Phil Harris, Political Marketing and Political Communication: the Relationship Revisited ,
Stantford Publication, New York, 2007, p. 2.
21 Adaptare personală după Corina Barbaros, Op. Cit., p. 20.
Determinarea axei campaniei
Campanie de notorietate
Campanie electorală
Analiza resurselor disponibile
Analiza destinatarilor campaniei
Stabilirea obiectivelor campaniei
Elaborarea unei strategii
Alegerea canalelor media, a temelor, a
imaginii politicianului, stabilirea echipei de
campanie etc.
Punerea în aplicare a strategiei și testarea ei
la scară mică
13
Mai departe, o altă opinie demnă de luat în seamă este cea a autorului Andrei Stoiciu, cel
care este de părere că „marketingul politic nu este o simplă enumerare a unor rețete de succes
folosite în Occident și nici o știință de sine stătătoare”22, ci, mai degrabă, o îmbin are între
mijloacele de comunicare eficiente pe care le abordează actorii politici și costul pe care sunt
dispuși să -l plătească pentru a -și asigura succesul în campania electorală sau în traseul politic.
Nu putem merge mai departe fără a aminti definiția oferită marketingului politic de către
părintele marketingului, Philip Kotler. Acesta este de părere că marketingul politic reprezintă „o
interacțiune socială între două unități, una dintre acestea (candidatul) urmărind să obțină un
răspuns dorit de la cea laltă entitate socială (alegătorii), al cărei răspuns este liber, dar susceptibil
de a fi influențat prin anumite beneficii care pot fi oferite de prima entitate socială”23. Din acest
punct de vedere, unii autori sunt de părere că în campaniile electorale d e pretutindeni se
investesc foarte multe resurse, fie ele umane, materiale sau financiare, pentru ca un candidat să
se asigure că a pus în mișcare toate mijloacele posibile pentru a -și atinge scopul. În micul tratat
de campanie electorală al lui Quintus Tu llius Cicero, Alexandru Cizek aduce cuvântul înainte al
lucrării, în care ne amintește că „imense mijloace materiale sunt puse în mișcare pentru ca unii
candidați să fie realeși, rămânând mai departe la cârma guvernării, în timp ce alții vor să ajungă
la cârma râvnită, ca să poată, la rândul lor, să -și umple buzunarele oricum pline; metodele
folosite și parcursul campaniei pot varia de la o țară la alta, dar finalitatea este invariabil același,
Statele Unite ale Americii constituind modelul mai mult sau mai puțin urmat”24.
Ceea ce este deosebit de important de specificat este faptul că marketingul politic se poate
realiza în prezent la un nivel mai înalt decât acum câțiva ani. Asta înseamnă că evoluția
sistemului și a mijloacelor prin care poate fi pusă în aplicare o strateg ie de campanie este
incontestabilă. Acest nivel despre care amintesc face referire la buna coordonare a marketingului
politic în mediul online, acolo unde specialiștii au realizat, acum câțiva ani, că oamenii petrec cel
mai mult timp dintr -o zi obișnuită. Marketingul politic în sfera digitală permite atât celor care
organizează campania electorală, cât și celor care asistă la desfășurarea ei să păstreze un minim
contact permanent cu candidatul și cu viziunile, ideile și promisiunile sale. Specialițtii sunt de
părere că buna coordonare a marketingului digital nu va da greș niciodată. Un bun exemplu este
campania electorală a lui Klaus Iohannis, cel care, în postura candidatului pentru președinția
22 Andrei Stoiciu, Comunicarea politică: cum se vând idei și oameni , Editura Libra, București, 2000, p. 13.
23 Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1997, p. 43.
24 Quintus Tullius Cicero, Mic manual de campanie electorală, Editura ART, București, 2008, pp. 5 -6.
14
României, a reușit, prin intermediul unei bune comunicări și a marketingului politic realizat la
nivel online , să epateze în fața cetățenilor și a contracandidaților. Necunoscut de 90% din
populație, Klaus Iohannis a avut curajul de a candida pentru prima funcție în stat, bazându -se pe
oamenii din spatele lui, care i -au promis că va reuși dacă le va asculta sfaturile. Astfel, fără pată
în lumea politică de până atunci, fără conflicte de interese în care să fi intrat și cu o puternică
susținere a cetățenilor Sibiului, oraș al cărui edil fusese până în momentul candidatu rii, Iohannis
a reușit să rupă barierele Facebook -ului, ale YouTube -ului (prin accesarea de link -uri către
video -urile sale din campanie), dar și ale căutării pe motorul Google, numele său devenind cel
mai căutat în anul 2014. Acest exemplu ne demonstrează faptul că marketingul politic (fie el
online sau nu), poate face ca un necunoscut (care este suficient de bine promovat), să ocupe
prima poziție în stat . Îmi permit să apelez și la puterea exemplului în ceea ce privește situația
politică internațională, p recizând faptul că un magnat care vindea ponturi oamenilor despre cum
să devină bogați, care își construise imaginea publică pe baza ieșirilor nocturne acompaniat de
doamnișoare cu cel puțin 30 de ani mai tinere, a reușit să obțină supremația absolută, dev enind
președintele Americii. Hillary Clinton, contracandidata lui Donald Trump în cadrul alegerilor din
America, deși susținută de Barack Obama (conform cercetătorilor, cel mai iubit președinte
american de până acum25) și de majoritatea mișcărilor democrati ce din America, s -a bazat pe o
campanie electorală care să reflecte realitatea realizărilor sale, dar și planuri concrete cu privire
la viitorul Americii. În schimb, în ceea ce privește marketingul politic la nivel digital, campania
sa a fost mult mai puți n promovată decât cea a lui Donald J. Trump, acestuia din urmă
asigurându -i-se câștigul campaniei și a votului unui număr imens de persoane.
Încercând să analizăm ceea ce, de fapt, a atras reușita lui Donald Trump, din punctul meu
de vedere, face referire la faptul că, spre deosebire de Clinton, nu a încercat să educe masele. El
și-a transmis mesajul și a acționat având o atitudine naturală, agresivă și, totodată , lăsând
impresia că lasă oamenii să decidă ceea ce e mai bun pentru America. Astfel, marketing ul politic
are ca principală caracteristică flexibilitatea. Nu cei care se află în fața a ceea ce noi promovăm
trebuie să se adapteze, ci invers26. Insistența în campanie a candidatei democrate pe ceea ce este
mai important și mai realistic pentru America nu a funcționat, Trump câștigând, în final,
alegerile.
25 Evan Thomas, Barack Obama. A Long Time Coming , PublicAffairs Publisher, New York, 2009, p. 12.
26 Cf. Maura Trocan, Vinde -ți elefantul digital. Tehnici de marketing online, Editura OnlinePress, Arad, 2014, p. 7.
15
1.4. Campaniile electorale din Statele Unite ale Americii
1.4.1. Conceptul de politică în S.U.A
Diferite de campaniile electorale din Europa și, totodată din restul lumii, ceea ce se
întâmplă în America odată cu terminarea mandatului președintelui, devine un prilej pentru
cetățeni să afle ce le va rezerva viitorul politic în următorii patru (sau chia r opt, limita fiind de
maximum două mandate ale aceluiași candidat) ani. Situația actuală a Americii din punct de
vedere al campaniilor electorale ale candidaților la președinție din 2016 este cel puțin una din
care se pot învăța diverse tehnici de persuad are, menite să atragă atenția și ultimului cetățean.
POTUS, sau President of the United States este simultan președinte, șeful Guvernului și șeful
armatei. Astfel, responsabilitatea pe care o are candidatul pentru Casa Albă este una imensă.
Unitatea celor cincizeci de state care formează America nu ar putea fi păstrată fără o politică
foarte bine pusă la punct. Statele Unite ale Americii pot fi descrise, din punct de vedere politic,
ca având forma unei republici constituționale federale, în care funcția sup remă o are președintele
statului, cel care are control deplin asupra statului și a guvernului, totodată. Mai mult decât atât,
puterea judecătorească și cea executivă se împart prin Congres, iar guvernul federal acordă
suveranitate guvernelor statelor. Ramura executivă este condusă de președinte și este
independentă de cea legislativă și cea judecătorească. Puterea legislativă aparține celor două
camere ale Congresului, Senatul și Camera Reprezentanților , iar ramura judecătorească este
compusă din Curtea Supremă și curțile federale inferioare, cele care exercită puterea
judecătorească. Funcția puterii judiciare este de a interpreta Constituția Statelor Unite , legile
federale și regulamentele. Partidele politice ale Americii sunt în număr destul de restrâns, două
dintre acestea, Partidul Democrat și Partidul Republican deținând încă din perioada Războiului
Civil, dominația politicii americane. Î n afara acestor partide, pe lista americană se mai regăsesc
partide precum Partidu l Libertarian, Partidul Verde sau Partidul Constituției.
Putem să ne referim la politica din SUA ca fiind un concept cu totul diferit de ceea ce se
întâmplă în Europa, cu precădere referindu -mă la statele democrate conduse de un președinte.
Unii ar spune că „nu există America fără democrație, fără democrație nu e xistă politică, fără
politică nu există partidele politice, iar dacă nici acestea din urmă nu ar exista, nu ar mai exista
compromisul și cumpătul”27.
27 Clinton Rossiter, Parties and Politics in America , Cornell University Press, New York, 1974, p. 6.
16
1.4.2. Metode de construcție ale campaniilor electorale americane
Atunci când vorbim despre campaniile el ectorale, facem referire la „acea interacțiune a
interpretărilor strategic orientate ale situației politice, termenul de interpretare desemnâd un
proces de atribuire de sens și rezultatul său”28. Altfel spus, tot ceea ce ține de strategia unui
candidat sau al unui partid politic cu un anumit scop, constituie campania electorală. Nu putem
vorbi despre metodele de construcție a campaniilor electorale americane, fără să amintim că
acolo au luat naștere. Conform unei reviste de specialitate, primul studiu academic despre o
campanie electorală a fost publicat în anul 1944, în New York, de către Paul Lazarsfeld și
colaboratorii săi. Prin intermediul acestei cercetări, „cei doi au creat o strategie prin care să poată
demonstra importanța, puterea și influența propagandei prin radio, într -un context democratic, cu
ocazia campaniei pentru alegerile prezidențiale”29.
Evoluția campaniilor electorale americane se poate remarca ușor, însă cert este faptul că
evoluția tehnologiei și a mijloacelor de comunicare în masă a contribuit vehement la schimbarea
tacticilor de a fi promovați candidații. Istoria „propagandelor” politice (până în 1944 nu s -a
cunoscut noțiunea de campanie electorală) americane își are începutul în anul 1800, atunci când
mijloacele de comunicare înt re candidații politici și cetățeni erau ziarele, prin intermediul cărora
urmăreau să ajungă cât mai aproape de cititori. În același an au fost folosite pentru prima dată
posterele și afișele electorale, cu mențiunea că erau distribuite cu precădere în medi ul rural, acolo
unde se presupunea că oamenii au mai mult timp disponibil pentru a parcurge fiecare mesaj în
parte. În acea perioadă, cei care apelau prima dată la acest tip de propagandă erau candidații
Partidului Republican. 28 de ani mai târziu, evoluți a era imensă: se puneau deja bazele unei
adevărate campanii electorale, chiar dacă nimeni nu știa ce presupunea aceasta. În 1828, America
decisese să facă publice numele candidaților, deoarece în perioada anterioară acest aspect era
secret. Pentru prima da tă în America, un candidat la președinție avusese ideea de a angaja o
persoană care să se ocupe de crearea și diseminarea mesajelor electorale. În secolul XX, deja se
poate vorbi despre campanie electorală în toată regula, 1916 fiind „primul an în care amb ele
partide au apelat la serviciile unor agenții pentru a le face publicitate electorală, ceea ce a făcut
ca, în anul următor, Congresul SUA să adopte primul cod de reglementări privind acest tip de
28 Rosemarie Haineș, Televiziunea și reconfigurarea politicului, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 77.
29 Ioana Cristea Drăgulin (coord.), Campania electorală în teritoriu: aspecte empirice ale marketingului politic în
Revista Polis, Volumul III , Nr. 2 (8), Editura Universității Petre Andrei din Iași, Iași, 2015, p. 117.
17
publicitate ”30. Astăzi se poate vorbi de echipe întregi ca re se ocupă de prezența și discursurile
candidatului, acestuia din urmă nemairămânându -i decât să empatizeze cu publicul, să emane
energie pozitivă și să îi convingă pe alegători că el reprezintă cea mai bună opțiune posibilă.
Alegerea președintelui State lor Unite se realizează prin sufragiu universal indirect, adică
prin vot individual (activ sau pasiv) , drept al fiecărui cetățean major și cu discernământ , într -o
țară democratică. În America, atunci când vine vorba de o campanie electorală pentru ocuparea
postului de președinte, vorbim despre un proces mai amplu, care implică cetățenii, candidații, dar
și un anumit număr de electori, reunit prin intermediul Colegiului Electoral. Acesta este creat
prin amendamentul 12 al Constituției și presupune existența unui număr de 538 de membri care
aleg președintele și vicepreședintele prin vot, majoritatea absolută fiind de 270 de voturi.
Fiecare dintre cele 50 de state ale Americii este reprezentat de mari electo ri, însă numărul
acestora echivalează cu cel al sena torilor și al reprezentanților respectivului stat în Congres. Cei
mai mulți electori îi are, până la ora actuală, California, cel mai populat stat al Americii, cel care
numără 55 de electori. Ceea ce este interesant de specificat este faptul că în cazul un ei remize de
voturi înter candidați, sarcina de a alege președintele îi revine Camerei Reprezentanților, care,
însă, nu are prea des ocazia să aleagă, în istoria Americii existând doar două cazuri de egalitate
de voturi, în anul 1800 și în 1824. Mai puțin acceptabil pentru cetățeni este faptul că, deși un
candidat poate să obțină 80% din voturile cetățenilor, alegerea finală o au electorii, ei decizând
cu adevărat președintele (în acest sens putem aminti și lupta dintre Hillary Clinton și Donald J .
Trump, primul candidat având susținerea cetățenilor, cel de -al doilea al electorilor). Această
anomalie este posibilă întrucât în aproape toate statele, cu excepț ia statelor Maine și Nebraska,
candidatul care obține cele mai multe sufragii este reprezent at de toți marii electori ai statului
respectiv în Colegiul Electoral. Astfel, în California este suficient ca un candidat să obțină un
singur vot în plus față de rivalul său pentru a obține susținerea celor 55 electori. Campaniile
electorale americane sun t, dincolo de dimensiunea teoretică, un adevărat izvor de exemple pentru
specialiștii și pentru novicii din domeniul politic, fiecare având suficiente motive să continue să
învețe. Barry Rubin spune că „problemele campaniilor electorale nu sunt născute, ci făcute”31.
30 Ioana Valeria Alexe, Campaniile electorale americane , articol în format electronic, disponibil la
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/179/art06 -Alexe.php , consultat la 2 decembrie 2016.
31 Barry R. Rubin, A Citizen`s Guide to Politics in America: How the System Works and How to Work the System ,
Sharpe Inc. Publisher, New York, 2000, p. 13.
18
Ceea ce acest autor vrea să sublinieze prin intermediul acestei afirmații este că pentru a
atinge succesul în campania electorală, este necesar să lucrezi din g reu pentru a putea măcar să te
consideri implicat în lupta pentru o anumită poziție. Mai mult decât atât, el consideră că pentru a
fi implicat cu adevărat într -o campanie electorală și pentru a putea lupta pentru țara ta, trebuie să
cunoști „situația socia lă contemporană, situația culturală și forțele politice care îți arată cum văd
oamenii problemele politice și cum guvernul le răspunde acestora”32. Campaniile electorale
americane funcționează, în plan teoretic, pe fundamentul legăturilor dintre cunoștințel e
candidaților în domeniul politic și capacitatea lor de a satisface necesitățile cetățenilor. La nivel
practic, situația se schimbă, deoarece, așa cum precizam și anterior, numărul voturilor pe care îl
primește un candidat poate fi insignifiant în raport cu decizia electorilor, care poate fi redată de
un singur vot în plus. La fel ca și în cazul altor state democratice, influența comunicării politice
poate produce răsturnări de situații sau decizii definitive ale procesului electoral. Specialiștii din
dome niul politic american precizează faptul că esența campaniilor electorale americane constă în
„emiterea unor mesaje prin intermediul unor discursuri care să convingă masele să -și acorde
votul, indiferent de maniera în care acestea sunt construite”33, dar și în faptul că aceste mesaje
trebuie să fie transmise și primite corect, în raport cu așteptările pe care le au indivizii. În acest
sens, se presupune că atunci când vine vorba de campaniile electorale, candidații americani
folosesc tehnici de comunicare și marketing politic sofisticate, moderne și foarte scumpe,
considerând că reușita lor constă în aceste trei caracteristici ale calității marketingului34.
Un alt aspect deosebit de important al campaniilor electorale americane pentru ocuparea
primei poziții în stat face referire la discursurile pe care candidații le prezintă în fața cetățenilor,
dar și la dezbaterile pe care le fac contracandidații pe anumite teme de interes general. Din acest
punct de vedere, o altă calitate pe care candidații trebuie să o aib ă este capacitatea oratorică și
abilitatea de a aplica elemente de retorică discursivă în planul lor de campanie. Conform lui
Joseph Tuman, înainte de a putea discuta despre persuasiune în cadrul campaniilor electorale,
este necesar să facem referire la au diență și la capacitatea sa de a înțelege mesajul transmis35.
Din acest motiv, majoritatea campaniilor electorale sondează opinia publică pentru a ști în ce
manieră va fi construit mesajul de campanie. Știind cui se adresează cu exactitate, ce așteptări
32 Ibidem.
33 Joseph S. Tuman, Political Communication in American Campaigns, Sage Publications, New York, 2008, p. 39.
34 Cf. Corina Barbaros, Op. Cit., p. 135.
35 Joseph Tuman, Op. Cit., p. 61.
19
are de la un candidat politic, dar și în ce condiții va fi dispus cetățeanul să -și acorde votul,
candidatul politic are deja mai multe șanse de a penetra audiența cu un mesaj care nu va deveni
volant și va fi, pe cât posibil reținut de masele care -l recept ează. Mai mult decât atât, același
Joseph Tuman, în cartea sa despre analiza comunicării politice în campaniile electorale
americane, amintește faptul că în selectarea mesajului pe care -l transmite prin ieșiri publice,
discursuri sau dezbateri, candidatul american trebuie să verifice dacă acel mesaj a mai fost
ascultat anterior de audiență. Un astfel de mesaj, care copiază campania unui candidat politic
precedent, riscă să fie ignorat și, chiar mai rău, combătut de către cetățeni. Un mesaj care este
ignorat sau care nu reușește să atragă atenția publicului poate face ca startul campaniei
candidatului să fie nul. Din punctul meu de vedere, candidații americani sunt conștienți de faptul
că Statele Unite dictează roluri fundamentale în lume și că are putere de decizie în domeniul
politic și, astfel, aceștia își construiesc mesajele raportându -se la puterea lor de a constribui la
creșterea Americii. Ținând seama de faptul că politica promovată la nivel global de America este
democrația liberală, ar trebui să înțe legem că în timpul campaniilor electorale, toți ca ndidații se
vor agăța de acest aspect, promițând democrație deplină pentru toți cetățenii statului , în
conformitate cu expectanțele pe care aceștia le au de la candidat36.
În zilele nostre, construcția mesa jului electoral de campanie, indiferent dacă vorbim
despre America sau despre orice alt stat, se raportează la captarea atenției și la câștigarea deplină
a audienței (aici, câștigul se referă la simpatie, apreciere, susținere, în final, toate acestea fiind
materializate prin oferirea votului). Importanța tehnicilor de comunicare politică în cadrul
construcțiilor campaniilor electorale americane își pune amprenta în filosofia indivizilor, care
acum sunt mai conștienți de artificiile folosite de candidați pen tru a le câștiga votul, astfel
recurgându -se la mesaj ca la un instrument al vehiculării informației în raport cu imaginea pe
care o are emițătorul acesteia, fie el un partid politic ca întreg, fie un anumit candidat politic37.
Amintind de ultimele alegeri din Statele Unite, mesajele celor doi candidați în cursa prezidențială
au fost scurte, dar închegate și de impact, cel al lui Donald Trump făcând referire la cum va face
el ca America să -și redobândească supremația prin intermediul relațiilor de colaborare pe care el
le va încerca , iar cel al lui Hillary Clinton vizând importanța democrației și a unei bune aplicări a
acesteia în spațiul american, pentru siguranța, integritatea, confor tul și libertatea americanilor.
36 Cf. Olavo de Carvalho, Aleksandr Dughin, Statele Unite și Noua Ordine Mondială , Editura Humanitas, București,
2016, p. 22.
37 Alfred Bulai, Op. Cit., p. 202.
20
Una dintre metodele de construcție a campaniilor electorale americane (și nu numai) se
bazează pe ideea de agenda -setting , adică de insistența pe un anumit segment al campaniei, și
anume pe cel de stabilire a agendei publice. Pornind de la acest aspect, st ructura campaniei poate
lua în orice moment o altă turnură, iar acest lucru poate fi posibil din cauza faptului că reacțiile
publicului pot fi diverse, în orice moment intervenind necesitatea modificării pașilor de urmat.
Strategia obișnuită a campaniei el ectorale se rezumă în zilele noastre la „proiectarea imaginii
unui candidat prin asocierea cu anumite poziții fa ță de problemele cu care se confruntă societatea
în momentul respectiv”38. Ținând seama de acest aspect, putem spune că în condițiile în care
votanții ar considera că o problemă este extrem de importantă, ei vor vota candidatul sau partidul
care știe cel mai bine să lase impresia că este cel mai potrivit pentru a și rezolva problema.
În crearea acestor metode de construcție a campaniilor electorale americane, candidații la
fotoliul prezidențial urmăresc anumite mijloace pe care le pot utiliza pentru a capta atenția
maselor și, totodată, pentru a -și transmite mesajul într -un mod cât mai eficient. Astfel, făcând
referire la ultimele alegeri, candidatul Partidului Democratic, Hillary Clinton și candidatul
Partidului Republican, Donald Trump, au, inițial, ca principal mijloc de construcție a campaniei
electorale, mass -media și implicațiile sale. Când spun „inițial”, fac referire la faptul că am bii
candidați au început diseminarea mesajelor prin intermediul mass -media, ulterior candidatul
republican îndreptându -se mai mult spre partea de online, după ce a constatat că Hillary Clinton
se bucură de susținerea presei. Conform specialiștilor american i, cel mai important efect al mass –
media este reprezentat de „abilitatea de a ordona și organiza lumea în locul candidaților, chiar
dacă s -ar putea să nu aibă prea mult succes în a le spune indivizilor ce să gândească, însă cu o
puternică influență asupra a tot ceea la ce aceștia se pot gândi la un anumit moment dat”39, motiv
pentru care toți candidații politici apelează la acest mijloc de promovare în campaniile electorale.
Concluzionând, putem spune că metodele de construcție a campaniilor electorale
americane reflectă posibilitatea candidaților de a empatiza cu nevoile pe care le manifestă
cetățenii, scopul final al derulării campaniilor fiind cel de a atrage simpatia, atenția și votul în
număr cât mai ma re. Astfel, i mportanța existenței unei continui tăți între metodele de construcție
ale campaniei electorale contribuie la fundamendarea î ncrederii oferite de alegători candidatului.
38 Constantin Schifirneț (coord.), Europenizarea societății românești și mass -media , Editura Comunicare.ro,
București, 2011, p. 159.
39 Maxwell McCombs, Donald L. Shaw, The Agenda Setting Function of Mass -Media , The Public Opinion
Quarterly, New York, 1997, p. 66.
21
CAPITOLUL II
CAMPANIILE ELECTORALE ELECTRONICE SUB FORMA COMUNICĂRII
POLITICE
Așa cum am menționat și în prima parte a lucrării, comunicarea politică joacă un rol
deosebit de important în stabilirea strategiei pe care un candidat o abordează în timpul campaniei
electorale și, tocmai de aceea, consider important de specificat faptul că deși ele pot fi realizate
prin intermediul presei scrise și, implicit, prin intermediul mass -media tradiționale, în secolul
vitezei este imperios necesar să fii prezent și în mediul virtual, indiferent de scopul pe care -l ai.
În această parte secundă a lucrării mi -am propus să analizez campaniile electorale electronice
sub egida comunicării politice de succes, prin abordarea atât din punct de vedere teoretic, cât și
din punct de vedere practic, a principalelor mijloace de comunicare electronică.
2.1. Cyberconsumatorii de medii electroni ce
În definitiv, fiecare dintre noi ia, mai devreme sau mai târziu, contact cu tehnologia. Cei
care sunt utilizatori de Internet pot fi persoane cu pregătire în domeniu, de la absolvenți în IT,
până la soft developers, dar, de asemenea, pot fi și nespeci aliști în utilizarea calculatorului sau a
Internetului, motivul pentru care ajung în spațiul virtual fiind căutarea de informații, contactul cu
prietenii prin diferite mijloace electronice sau chiar realizarea de cumpărături online. În funcție
de experienț a pe care o au, cyberconsumatorii de servicii și aplicații pe Internet caută intenționat
sau intră întâmplător în contact cu anumite știri, informații sau opinii ale altor utilizatori de
Internet, fie ei persoane fizice, entități juridice sau simpli naviga tori pe diferite site -uri. Analiza
acestor cyberconsumatori de informații pe Internet poate fi făcută privind în mai multe direcții:
analiza din perspectivă istorică , cea care se ocupă cu studierea actului propriu -zis de
utilizare a informației, adică face referire la conținutul pe care îl accesează
cyberconsumatorul de la începutul utilizării și până în prezent;
analiza din perspectivă statistică , cea care încearcă să definească din punct de vedere
numeric utilizatorii: numărul de conexiuni, accesul la teh nologie, numărul de cereri
care se adresează unui anumit motor de căutare. Practic, această perspectivă este cea
care este cel mai des solicitată, deoarece atunci când se efectuează evaluări sau
22
monitorizări ale campaniilor, impactul mesajului în mediul el ectronic poate fi
valorificat prin intermediul analizei acestei perspective statistice;
analiza din perspectivă socială , cea care este responsabilă de determinarea profilului
utilizatorului și care, totodată, vizează categoria din care acesta face parte. A ltfel
spus, aici ne referim strict la componenta socio -profesională, care poate ajuta la
identificarea nivelului carierei utilizatorului sau la profesia pe care o deține, dar și la
caracteristica spațiului în care cyberconsumatorul își desfășoară activitat ea. Constrâns
de prezența anumitor persoane (colegi de birou, membri ai familiei, prieteni),
cyberconsumatorul își poate modifica temporar stilul de căutare pe Internet și chiar
subiectul despre care se arată a fi interesat;
analiza din perspectivă demogra fico-psihologică este cea mai amplă dintre aceste
patru perspective, ea făcând referire la comportamentul, atitudinile, motivațiile și
practicile utilizatorului în mediul virtual. Ținând seama de această analiză, apreciem
că utilizatorul poartă rolul de su rsă psihologică „definită de vârstă, sex, dar și
integrată într -un ansamblu de sisteme normalizate, lingvistice, politico -economice”40.
Mai mult decât atât, putem spune că această variabilă este determinată în mod direct
de situația socială a utilizatorului , starea materială, profesia sau grupul de apartenență.
În funcție de tipologia cybercon sumatorilor de medii electronice , aceștia se împart în patru mari
categorii, fiecare dintre acestea fiind diferențiate de anumite caracteristici. În acest sens,
distingem cyberconsumatorii reali, cyberconsumatorii potențiali, cyberconsumatorii estimați și
non-navigatorii. Dacă cyberconsu matorii reali sunt cei care individual sau grupați în colectivități
știu unde să caute informația, cum să o acceseze în timp real și cum să ofere un feedback
eficient, fie el activ sau pasiv, cyberconsumatorii potențiali sunt descriși ca fiind grupuri sau
indivizicare sunt interesați de o anumită informație, care -și doresc să o acceseze, dar care nu știu
unde și cum să o găsească și, în consecință, nu o mai utilizează. Cyberconsumatorii estimați
reprezintă acele colectivități (sau persoane, în mod individua l), care sunt interesați de informația
transmisă, știu unde să o găsească, dar nu o accesează și nu o utilizează. Referitor la această
categorie, putem spune că ea tinde să devină asemeni non -consumatorilor de Internet, cei care
sunt caracterizați de neacc esarea informației, ei numindu -se non -navigatori în condițiile în care
sunt excluși din circuitul informațional din motive de ordin politic, economic sau social.
40 Gheorghe Orzan, Mihai Orzan, Op. Cit., p. 37.
23
Literatura de specialitate ne arată că, din cauza exploziei tehnologice și expansiunii
mijlo acelor de comunicare, nimeni nu va putea ști cu exactitate vreodată câți consumatori de
Internet există. De aceea, atunci când vorbim de campanii electorale lansate în mediul electronic,
specialiștii recomandă ca atunci când se diseminează un mesaj, emițăt orul să nu se aștepte să
facă înconjurul Internetului. Marketerii care studiază comunicarea politică din perspectiva
mediului online avertizează că Internetul reprezintă mediul cu cele mai multe avantaje dar,
totodată, cu cele mai mari șanse de declin din cauze minime41. Spre exemplu, un mesaj de
campanie transmis greșit va face, cu adevărat, înconjurul Internetului, însă, rezultatele nu vor fi
cele scontate, emițătorul riscând să -și piardă din credibilitate. În acest sens, putem aduce în
discuție influențel e pe care le -au avut încercările repetate ale americanilor de a viola
corespondența prin e -mail a candidatei Hillary Clinton cu președintele de campanie electorală,
John Podesta. Wikileaks a relatat în timpul campaniei că s -ar fi descoperit 2.000 de e -mail-uri
care ar fi fost trimise între Podesta și Clinton în anul 2015. Mediafax a preluat știrile emise de
Wikileaks și a comunicat faptul că majoritatea e -mail-urilor erau scrise înainte de demararea
campaniei electorale americane și că „surprind o serie de discuții strategice și politice dintre
angajații lui Clinton despre cum să abordeze probleme ale zilei sau presa, inclusiv lansarea cărții
Clinton Cash , în care sunt dezvăluite activități abjecte ale Fundației Clinton. Într -un alt email,
asistentul lui Cli nton, Doug Band, se referă la Chelsea Clinton ca fiind un copil răsfățat ”42.
Privind prin prima unei alte clasificări, cyberconsumatorii de Internet pot fi distinși în
funcție de orientarea pe care o au pe Internet, de programul pe care aceștia îl folosesc și, de
asemenea, în funcție de activitatea depusă în mediul online. Din acest punct de vedere, amintim:
cyberconsumatorii ocazionali , adică acele persoane care accesează destul de rar
Internetul, iar sursa de conectare este fie un prieten cu conexiune per manentă, fie
un Internet Cafe sau o zonă special amenajată pentru acces online (de exemplu, în
marile centre comerciale, hypermarketuri și benzinării există serviciul de
FreeWiFi, care le oferă clienților posibilitatea de a naviga pe Internet gratuit).
Acest tip de cyberconsumator are ca obiectiv satisfacerea curiozității, accesând
41 Nicolae Sfetcu, Ghid de marketing pe Internet, Ediția a doua, Editura Fundaț iei România de Mâine, București,
2011, p. 60.
42 Olimpia Nicolae, Emailuri ale lui John Podesta, președintele de campanie al lui Hillary Clinton, relevate de
Wikileaks . Articolul complet poate fi consultat pe site -ul Mediafax,direct la adresa web
http://www.mediafax.ro/externe/emailuri -ale-lui-john-podesta -presedintele -de-campanie -al-lui-hillary -clinton
relevate -de-wikileaks -15790788, consultat la 2 decembrie 2016.
24
anumite pagini de pe Internet deoarece a auzit la prieteni sau la televizor că poate
afla anumite informații cu privire la ceva ce -l interesează în mediul online;
cyberconsumatorii pasionați reflectă opusul celor mai sus menționați, iar asta
deoarece ei sunt caracterizați ca fiind fideli navigatori pe Internet, care caută
informații pentru a -și satisface curiorizatea, dar și pentru a obține informații de
actualitate relevante în raport cu statutul profesional sau cu hobby -urile pe care le
au. Astfel, acest tip de cyberconsumatori va ști unde poate accesa informația și o
va extrage selectiv, în funcție de ceea ce îl interesează în mod direct;
cyberconsumatorii direcți sunt cei care au experiență în navigarea pe Internet și
își setează ca sursă de informații câteva domenii pe care le accesează constant
pentru a -și satisface pasiunile, curiozitatea sau pentru a câștiga bani online (cele
mai cunoscute informații pe care a cest tip de cyberconsumatori le accesează sunt
cele cu privire la muzică, filme, jocuri, conținut pornografic și concursuri online).
Mai departe, putem vorbi despre o altă categorie de cyberconsumatori, pe care o regăsim
explicitată în lucrarea lui Gheorg he Orzan și a lui Mihai Orzan, Relații Publice online. Acești
autori fac cunoscută o altă clasificare a cyberconsumatorilor, în funcție de programul pe care
aceștia din urmă îl folosesc: chater -ii prin Internet și gamer -ii pe Internet43. Aceste două
categorii sunt cele care evită cât mai mult informațiile cu conținut politic și nu se arată a fi
interesați de ceea ce se petrece în acest domeniu, ei accesând Internetul în 90% dintre cazuri
pentru a ține legătura cu prietenii sau familia și pentru a accesa jocuri sau filme online. Chater -ii
prin internet sunt cei de diverse spețe, care accesează anumite pagini în scop conversațional. La
nivel micro, distingem o semi -categorie, cea a cyberconsumatorilor care folosesc Internetul
numai pentru a -și accesa pagina de e -mail; gamer -ii pe Internet sunt pasionații de jocuri online
care fac descărcări masive de muzică, programe, jocuri și filme, dar și cei care tranzacționează la
bursă online. Din punctul meu de vedere, consider că este important de sp ecificat și faptul că
există o categorie aparte de cyberconsumatori de Internet, adică aceea alcătuită din persoanele
ale căror activitate principală este reprezentată de utilizarea Internetului. De regulă, aceste
persoane sunt entități juridice care furni zează servicii, dezvoltatorii de programe și aplicații
pentru Internet, agențiile de vânzări online sau companiile de IT care oferă permanent servicii de
mentenanță.
43 Gheorghe Orzan, Mihai Orzan, Op. Cit., p. 39.
25
2.2. Promovare politică și relații publice în mediul electronic
În contextul digitaliz ării și al identității virtuale tot mai profund conturate în ultima
perioadă, putem afirma faptul că promovarea politică și relațiile publice din mediul online face
parte dintre cele mai complexe procese pe care le poate cunoaște acum o persoană media care se
ocupă de strategie, campanie și promovare. Căile prin care promovarea unui candidat politic
poate să atingă țelul principal al unei campanii electorale sunt nenumărate, însă, astăzi, este mult
mai simplu să lansezi mesaje, reacții și să fii sursa opini ilor utilizatorilor pe Internet. Așadat, din
această perspectivă, putem spune că regulile pe care trebuie să le respecte un om din echipa
candidatului politic trebuie să fie urmate cu strictețe, astfel evitând riscul de a supune eșecului
promovarea candida tului sau a partidului politic. Conform autoarei Camelia Beciu, regulile sunt:
centrarea pe individ , ceea ce înseamnă că persoana responsabilă de promovarea
politică trebuie să aibă în vedere că trebuie să facă trecerea de la comunicările cu
masele din faț a televizoarelor către mediul și spațiul virtual;
lipsa constrângerii și a controlului , regulă care presupune schimbarea mentalității
de emitere a mesajelor care tind să poruncească indivizilor. Crearea unui climat
prietenos și de încredere prin oferirea u nui conținut de valoare ce merită distribuit
între utilizatorii de Internet conduce la șanse mai mari de reușită;
implicarea digitală , adică implicarea în viața comunității. Numai în condițiile în
care promoter -ul campaniei cunoaște cu adevărat problemele cetățenilor (aici a
celor care utilizează Internetul) poate să empatizeze cu aceștia;
încurajarea distribuirii , regulă care presupune utilizarea de conținut autentic,
valoros și interesant al campaniei electorale, ceea ce va garanta succesul
împărtășirii m esajului între membrii aceleiași comunități online;
ghidarea către ușa virtuală a candidatului politic : prin intermediul acestei reguli,
persoana responsabilă de promovarea candidatului politic poate crea conținut pe
care ulterior să -l distribuie, urmând c a, vâlva creată pe marginea subiectului să
poată fi căutată și accesată de indivizi prin intermediul motoarelor de căutare
(accesarea paginii personale de Facebook, a site -ului de campanie etc.)44.
44 Cf. Camelia Beciu, Tendințe actuale în campaniile de Relații Publice, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 171.
26
Mediul electronic principal prin care se practică cel mai adesea comunicarea și
promovarea politică în momentul actual este Social Media, deoarece, conform statisticilor,
însumează un număr gigant de utilizatori. Social Media nu se rezumă numai la platforma de
socializare Facebook, ci și la medii de comunicare pr ecum Twitter, blogging, microblogging sau
la canale de conținut precum YouTube. Revoluția Social Media se concretizează în numărul de
utilizatori din anumite medii electronice și, de asemenea, în impactul pe care specificul mesajelor
accesate îl are asupra celor care le recepționează. Astfel, utilizatorul de rețele sociale devine
producător de informație, el având libertatea de a prelua un anumit conținut și de a -l distribui în
propria rețea, alături de comentariile sau părerile sale subiective cu privire l a tematica abordată.
Studiile arată faptul că evoluția promovării prin Social Media este una de mare amploare,
acest lucru fiind argumentat comparativ cu ceea ce oferă mass -media tradițională: „radioul a
ajuns la 50 de milioane de ascultători în 30 de ani, televiziunea a atins pragul de 50 de milioane
de telespectatori în 13 ani, iar Internetul a avut nevoie de doar patru ani pentru a atinge această
limită. În categoria Internet, platforma de socializare Facebook a atins în mai puțin de nouă luni,
100 d e milioane de utilizatori activi”45. Un alt punct de vedere face referire la faptul că „evoluția
rapidă a tehnologiei comunicațiilor și a informației are meritul de a transforma mapamondul într –
un sat global sau într -o societate informațională”46, deoarece, acum, tot ceea ce ține de
promovare și de relații publice naționale ajunge să devină internaționale, deoarece oameni din
întreaga lume au acces la respectiva informație. În ceea ce privește promovarea politică prin
intermediul spațiului virtual, putem spu ne că oricine are acces la istoricul candidatului, la
persoanele care -l susțin, la activitatea profesională și politică ce -l recomandă, sau chiar la
informații personale cu privire la avere, salariu, familie și cercuri de interes. Acest lucru este
posibil deoarece stocarea informațiilor se realizează prin intermediul motoarelor de căutare sau al
wiki-urilor, utilizatorii având posibilitatea de a le accesa la orice dată și oră după postarea
inițială. În ceea ce privește această ultimă categorie, wiki -urile, spunem că reprezintă un mijloc
de încărcare a conținutului pe care oricine îl poate accesa pentru a prelua informații cu privire la
o anumită persoană, organizație, stat sau orice alt fel de entitate. Spre deosebire de motoarele de
căutare, acolo unde info rmația poate fi editată doar de autorul celui care o diseminează, wiki –
urile prezintă o serie de dezavantaje: oricine poate edita conținutul paginii, oricine poate încărca
45 Ibidem, p. 1.
46 Marshall McLu han, Mass -media sau mediul invizibil , Editura Nemira, București, 1997, p. 107.
27
conținut, ceea ce presupune că orice persoană (fără cunoștințe în domeniul subiectul ui) poate
scrie diverse informații, mai mult sau mai puțin veridice. Mai mult decât atât, Wikipedia, cel mai
mare instrument de stocare al wiki -urilor, este „periculos” pentru persoanele politice, persoanele
publice și pentru organizații, deoarece, având a cces deplin la modificarea conținutului unui wiki,
concurența poate „ataca” imaginea firmei sau a persoanei politice/publice, iar până ca aceasta din
urmă să afle ceea ce se petrece, să fie deja prea târziu, informația devenind virală.
Promovarea politică și relațiile publice în domeniul politic acționează pe Internet și
propagă mesaje și idei, cel puțin dintr -un alt motiv diferit de cele de mai sus: prezența feedback –
ului în timp relativ scurt din partea receptorilor mesajului este incontestabilă. Astfel, din dorința
de a primi feedback din partea publicurilor sale, din dorința de a fi prezent în spațiul public
online, un candidat politic se conformează evoluției tehnologiei și se supune erei digitale. În
mediul politic, lucrurile sunt cu atât mai mult act ive în spațiun online decât în celelalte domenii,
iar asta deoarece prin intermediul digitalizării, politica a căpătat câteva canale de promovare și
de campanie în plus. Statistic vorbind, la momentul actual, Facebook numără 700 de milioane de
utilizatori activi în fiecare lună, iar segmentul care ia amploare de la zi la zi este cel al femeilor
cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani. În ceea ce privește blogurile, statistica arată existența
activă a unui număr de 300 de milioane, iar procentual, 54% dintr e bloggeri postează zilnic, în
timp ce 77% din utilizatorii activi de Internet citesc bloguri. Referitor la microbloggind, Twitter
a cunoscut o urcare imensă în topuri, numai în anul 2008 cunoscând o creștere de 900%. Din
2009 în 2010, rata utilizatorilor Twitter s -a ridicat la 1.332%, iar de atunci până astăzi, rata arată
un procent de 1.453. YouTube, deși nu rețea de socializare, dar canal de conținut, stochează în
fiecare minut zece ore de conținut video, zilnic fiind urmărite 10 milioane de videoclipuri47.
Campaniile electorale americane sunt cele care primesc, la fiecare 4 ani, cele mai multe
vizualizări, grației numărului imens de utilizatori americani, dar și datorită ideii de noutate ce stă
în spatele fiecărei campanii electorale. De pildă, Yes, We Ca n!, video -ul campaniei electorale al
lui Barack Obama a strâns, în săptămâna în care a fost posta un număr de 14.200.000 de
vizualizări, astăzi având peste 20 de milioane. YouTube, a devenit, incontestabil, datorită
accesului ușor ce se poate face între pl atformele de socializare și site -ul oficial, al doilea motor
de căutare după Google, acolo unde majoritatea persoanelor se raportează la a căuta o informație
de tip text, în cazul videoclipurilor sau al filmelor, utilizatorii accesând pagina YouTube direct .
47 Cf. Mihai Horea Bădău, Tehnici de comunicare în Social Media, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 6.
28
2.2.1. Inserțiile în newsletter
Newsletter este un termen general utilizat pentru a face referire la buletinele informative
pe care o organizație, o persoană sau o colectivitate le trimite unui număr de persoane interesate
de subiectul general al emiț ătorului, numiți specific abonați. De multe ori, e -mail-urile
publicitare care sunt trimise de companii pentru a face reclamă unui nou produs sau serviciu sau
pentru a anunța o reducere de preț la o anumită gamă de produse sunt numite generic newsletter,
deși se produce o confuzie majoră. Confuzia se mai face și între revistele electronice, care se
regăsesc sub denumirea de e -zine (de la electronic magazine) și newslettere, al căror conținut cel
mai adesea, reflectă conținut text sau HTML, de interes genera l sau particularizat, în funcție de
fiecare abonat în parte. Aceste newslettere sunt utilizate și în cazul promovării în domeniul
politic, deși uneori se mai creează confuziile mai sus amintite. Deși în timpul campaniei
electorale acestea sunt expediate fr ecvent, în restul timpului candidații politici nu mai trimit
buletine informative către cetățeni. Destul de evident, motivul este propaganda electorală și
dorința de a penetra spațiul virtual al indivizilor prin toate mijloacele posibile. În general,
newsl etterele sunt trimise de candidații politici care sunt conștienți de faptul că spațiul virtual și
Internetul are o capacitate colosală de a aplifica semnificația unui mesaj, ducându -l la extreme.
Putem spune că la baza motivelor pentru care promovarea în d omeniul politic (cu precădere în
timpul campaniilor electorale) utilizează newsletterele este cel care face referire la potențialul
acestui mijloc de comunicare de a educa și informa masele simultan. Mai mult decât atât,
newsletterul poate genera reacții p ozitive sau negative prin e -mail, ca răspuns al mesajului
primit, deci, se poate asigura conceptul de feedback oferit de receptorul mesajului. În ceea ce
privește domeniul politic, inserțiile în newsletter au un set de caracteristici ce trebuie menționate:
segmentarea cu exactitate a audienței , ceea ce presupune faptul că adresabilitatea
newsletterelor este mult mai eficientă decât în cazul altor instrumente utilizate în
comunicarea politică. Acest fapt este posibil deoarece fiecare mesaj trimis către
receptor constituie un cumul de informații pe care utilizatorul nu le -ar putea afla
simultan în cazul unei discuții libere a candidatului cu cetățenii, spre exemplu. Hillary
Clinton afirma în timpul campaniei că experiența politică din mediul online bate
audiențele celei prezentate prin media tradițională și, ulterior campaniei, Barack
Obama, cel care a susținut -o, a afirmat că ar fi putut acționa mai bine de atât;
29
gradul de personalizare al mesajului , ceea ce implică faptul că mesajele trimise prin
interme diul inserțiilor în newslettere (fie ele broșuri, pliante, cărți de vizită sau
conținut către pagini de tip HTML) pot fi create individual pentru fiecare emițător în
parte, astfel expeditorul contribuind la alimentarea stimei de sine a receptorului;
relevanța informației , cea care vizează informațiile de care are nevoie receptorul (în
cazul expedierii unui mesaj cu tentă politică, receptorul poate fi interesat de proiectele
care vor fi demarate în cartierul în care locuiește, mărirea salariilor sau a punctului de
pensie etc.);
măsurarea rezultatelor , cea care se referă la utilizarea diferitelor dispozitive pentru
urmărirea, monitorizarea și evaluarea impactului pe care l -a avut mesajul diseminat.
facilitarea eforturilor de vânzare , care se referă la capacitatea mult mai mare de a
vinde imaginea omului politic în rândul cetățenilor, decât în cazul utilizării altor
mijloace de promovare tradiționale. Astfel, acoperind un număr mult mai mare de
receptori, mesajul personalizat va aduce și reacții din par tea utilizatorilor de Internet;
testarea și re testarea campaniilor poate fi realizată pe un grup mai mic de subiecți și,
astfel, se poate verifica în ce măsură mesajul transmis ajunge integral, corect și rapid
la cei care fac parte din grupul țintă;
reduce rea timpului de diseminare a mesajului asigură celor care expediază mesajul
reducerea consistentă a timpului de execuție a diseminării mesajelor prin intermediul
altor mijloace. În acest fel, odată cu scăderea timpului investit pentru a disemina
mesajul, s cade și costul utilizării newsletterului, care este 0 (dacă nu luăm în calcul
plata abonamentului la Internet), spre deosebire de o expediere clasică de mesaje în
public, care ar implica timp relativ la mare, cât și resurse umane și materiale.
eficiența ca instrument de promovare este redată de toate elementele de mai sus, dar
și de originalitatea de a avea o bază de date cu abonații, pe care, din când în când, să -i
poată înștiința pe indivizi cu privire la diverse tematici;
reprezintă componenta cea mai importantă a mixului de comunicare , iar acest lucru
se întâmplă deoarece audiența este selectată manual, iar emițătorul cunoaște cu
exactitate unde va ajunge mesajul48.
48 Cf. Gheorghe Orzan, Mihai Orzan, Op. Cit., p. 44.
30
2.2.2. Blogul ca formă de comunicare politică și de susținere a unui candidat
Blogul este considerat în prezent ca fiind cel mai nou mijloc de comunicare și mark eting
politic din mediul digital , grație numărului în creștere al utilizatorilor de Internet care se simt
atrași de ideea de a citi de pe un blog, dar și dorinței tot mai acerbe a cât mai multor utilizatori de
a-și crea ei însuși un blog. În literatura de specialitate mai regăsim blogurile sub denumirea de
jurnale online, acolo unde oamenii aștern gânduri, opinii și impresii cu privire la un anumit
subiect. Însă, din același motiv, al libertății de exprimare, campaniile electorale promovate prin
intermediul blogurilor aduc în față un teren alunecos pentru candidații politici care nu au reușit
să atragă simpatia internauților. Sunt de această părere deoarece consider că odată antipat izat, un
candidat politic poate deveni, din subiectul preferat al bloggerilor care -l susțin, ținta ironiilor și a
gândurilor negative al celorlalți internauți. Mai mult decât atât, cu tematica art icolului de pe un
blog poate interacționa și un simplu citit or de articol (nu neapărat un blogger), prin secțiunea de
comentarii anexată fiecărui articol. Aceste secțiuni garantează, de cele mai multe ori, sinceritatea
internauților, deoarece acestora li se permite să -și ascundă identitatea în momentul postării unu i
comentariu, el fiind în siguranță deplină în cazul în care nu rezonează cu părerea autorului.
Blogul are o sumedenie de avantaje pentru campaniile electorale ale unui candidat politic sau
pentru un anumit partid, deoarece reprezintă un mijloc de empatiza re cu publicurile cointeresate.
Din punct de vedere al caracteristicilor pe care le are blogul, specialiștii îl poziționează la
limita dintre jurnalismul alternativ și cel interactiv. Blogul este apreciat în rândul promovării din
domeniul politic, deoare ce „redă posibilitatea utilizatorilor de a aborda un stil informal și de a fi
cât se poate de subiectivi în ceea ce privește subiectul abordat, indiferent de etnie, naționalitate
sau profesie”49. De pildă, un jurnalist care deține un blog, poate să -și expri me opiniile cu privire
la o anumită campanie electorală, fără a fi constrâns de contractul de muncă. Pe de altă parte, în
postura de blogger plătit pentru a promova un anumit partid sau candidat politic, individul
încearcă să îmbine calitățile oratorice cu plăcerea de a fi remunerat pentru ceea ce postează. Cu
cât mai activ, cu atât mai căutat este un blogger care împărtășește opinii pe Internet. Echipele de
campanie ale candidaților politici cunosc acest lucru și, cel mai adesea, angajează persoane virale
pentru a face lobby pentru partid sau pentru o anumită persoană. Cel mai bun indicator al unui
blog este traficul pe care -l generează acesta, sau, altfel spus, comunitatea care se creează în jurul
49 Antonio Momoc, Comunica rea 2.0. New media, participare și populism , Editura Adenium, Iași, 2014, p. 114.
31
acestuia. Pe lângă persoanele angajate (plătite) pentru a f ace reclamă unui anumit candidat,
blogurile mai ajută în cazul promovării politice și prin faptul că, de regulă, fiecare candidat
deține un astfel de blog personal/site web (mânuit de echipa de campanie). De pildă, Hillary
Clinton a optat pentru un mesaj c are s -a orientat către cetățeni și nu spre contracandidat, postat
pe blogul destinat alegerilor prezidențiale din America. În cele ce urmează putem remarca
mesajul scris de Hillary Clinton în urma aflării rezultatelor alegerilor.
Figura 1. Blogul candidatei Hillary Clinton pentru alegerile prezidențiale din America, 201650.
Spre deosebire de Hillary Clinton, Donald J. Trump, pe același blog, destinat alegerilor
prezidențiale, a ales să mulțumească indirect americanilor pentru voturile acordate, dar și pentru
încredere. În schimb, pe site -ul personal, Donald Trump a optat pentru un bogat colorit, alături
de mesajul „ Mulțumesc, America! Am făcut istorie, America s -a întors!”. Specialiștii consideră
că atât în ochii presei, cât și pe Internet, Donald Trump a dorit să arate că este inegalabil,
modestia lipsindu -i din cuvinte; mai mult decât atât, republicanul nu a contenit să o atace pe
50 Sursa: http://blog.4president.us/2016/hillary -clinton/ , consultat la 12 decembrie 2016.
32
Hillary Clinton, construindu -și campania în mare parte prin încercarea de a -și doborî
contracandidata (acest fenomen se numește în literatura de specialitate mudslinging).
Figura 2. Site-ul lui Donald J. Trump, unde a creat postări pentru alegerile prezidențiale din America, 201 651.
2.2.3. Comunicarea electorală prin intermediul comunităților de conținut
Așa cum precizam și în capitolele anterioare, evoluția pe care o cunosc comunitățile de
conținut în ultima vreme este foarte greu de contorizat, iar acest lucru se întâmplă deoarece tot
mai mulți utilizatori cunosc mijloacele de comunicare în mediul virtual, acest aspect conferindu –
le un plus de câștig atunci când se află în postura de a fi puși la curent cu anumite informații sau
cu privire la anumite evenimente. Comunitățile de conținut cunosc o vastă clasificare: cu
conținut fotografic, cu conținut video și, de asemenea, cu conținut bookmarked links. Prima
categorie cuprinde comunitățile precum Instagram, Pinterest sau Flickr, cele cu conținut video
sunt reprezentate de YouTube, iar în final, atunci când discutăm despre bookmarked links , ne
referim la o comunitate precum Delicious. În to pul comunități lor de conținut se situează
YouTube, cel care, de la zi la zi, atrage un număr tot mai mare de utilizatori activi, care
vizionează și încarcă videoclipuri, dar și care reacționează apreciind videocl ipurile și adăugând
comentarii. În ceea ce privește promov area politică prin intermediul comunităților de conținut,
putem spune că aceasta reprezintă o decizie perfectă pentru internauții care nu vor să piardă
51 Sursa: https://www.donaldjtrump.com/ , consultat la 16 decembrie 2016.
33
niciun comunicat de presă al vreunui candidat, care vor să fie la curent cu dezbaterile din
America sau care, pur și simplu, împinși de curiozitate, vor să studieze reacțiile sau comentariile
altor utilizatori cu privire la subiectul videoclipului. Cea mai mare popularitate o au
videoclipurile electorale din America, acestea fiind accesate în nenumărate rând uri de internauți,
scopul accesării fiind de informare, de cunoaștere sau de interacțiune cu alți navigatori .
Specialiștii americani afirmă că YouTube a devenit principalul mijloc de comunicare între
candidații politici și cetățeni, deoarece prin intermedi ul videoclipurilor încărcate, aceștia din
urmă au acces la serii de filmulețe privind campania electorală, principalul atuu fiind
continuitatea și faptul că utilizatorul are posibilitatea de a actualiza informațiile pe care nu le -a
receptat încă. Un alt at uu al comunităților de conținut este redat de faptul că acestea stochează
informația, fie ea video sau foto, iar utilizatorul se poate întoarce asupra lor în orice moment52.
Mai mult decât atât, YouTube a devenit în ultimii ani mediul cel mai comod al echip elor de
campanie care propulsează lideri politici, șefi de stat și electori cu o puternică influență politică.
Literatura de specialitate face o trimitere foarte interesantă la aceste aspecte, Morley Winograd și
Michael D. Hais precizând într -una dintre lu crările lor faptul că mediile sociale de transmitere a
informațiilor din domeniul politic au devenit cele mai accesibile, atât pentru emițător, cât și
pentru receptor. A utorii ne detaliază faptul că într -o lume în care mai toate generațiile sunt atrase
de vizionarea online a videoclipurilor sau de urmărirea show -urilor TV, este mult mai ușor de
comunicat cu publicul țintă al campaniei, informația ajugând mult mai ușor la el spre deosebire
de transmiterea ei pe canale de comunicare tradiționale53.
Cu privire la canalele de conținut, făcând referire în special la YouTube, putem spune că
este mai confortabil pentru receptorii de mesaj să asimileze informația din confortul propriei
case, fără a participa la discuții ale liderilor politici sau fără a fi activi în vreo formațiune politică.
YouTube nu este responsabil doar de găzduirea unui spațiu online, ci și de gestionarea unei
platforme de distribuție a unui conținut original. Pe YouTube , oamenii pot forma comunități care
se pot menține informate , iar oamenii di n interiorul lor devin capabili să se conecteze unii cu alții
și să inspire sau să influențeze alți oameni din orice colț al lumii54.
52 Cf. Ricke Lachrystal, The Impact of YouTube on U.S. Politics , Lexington Books Ltd., Londra, 2014, p. 167.
53 Morley Winograd, Michael D. Hais, Millennian Makeover. MySpace, YouTube, and The Future of American
Politics , Rutgers University Press, New Jersey, 2009, p. 85.
54 Greg Jarboe, YouTube and Videomarketing. An Hour a Day, Ediția a doua, Sybex Publisher, New York, 2012, p.
16.
34
CAPITOLUL III
CAMPANIA CANDID ATEI AMERICANE HILLARY CLINTON Î N MEDIUL ONLINE
Un citat celebru al lui La Rochefoucauld, fi losof și moralist francez al secolului XVII
spune că există la fel de multă elocvență în tonul vocii, în privir e și în atitudinea unei persoane
ca în modul în care își alege cuvintele . Capitolul de față se va ghida după acest aspect, urmărind
identificarea elementelor cheie ale campaniei electorale a lui Hillary Clinton , utilizate în special
în mediul online. C onsider că aplicarea anumitor strategii de campanie pornesc de la
personalitatea emițătorului de mesaj și, de aceea, analiza campaniei pe care urmează să o realizez
va reprezenta un cumul de as pecte: mediul online și interacț iunea lui Hillary Clinton cu
simpatizații și antipati zanții săi, oamenii din spatele campaniei și comportamentul lor în public
vis-à-vis de cetățeni și grupurile de opoziție , gradul de persuadare a publicului, dar și analiza
comparativă a campaniei contracandidatului său, Donald J. Trump.
3.1. Cine este Hillary Clinton?
Dacă am adresa această întrebare americanilor, cu siguranță primul răspuns pe care l -am
primi ar descrie -o pe Hillary Clinton ca fiind soția lui Bill Clinton, al 42 -lea președinte al
Statelor Unite ale Americii. Așa cum ea afirma cu ceva timp în urmă și, așa cum specialiștii în
leadership și inovație afirmă, Hillary Clinton este mai mult decât atât: ea și -a constuit imaginea
publică prin intermediul ieșirilor și discuțiilor avute în fața oamenilor, a reușit să desprindă
numele său de reușitele sau eșecurile soțului său și a arătat maselor că renumele și reputația sa
sunt stâns legate de ceea ce a făcut în nume propriu. Hillary Clinton a stârnit mereu curiozitatea,
deoarece atât viața sa personală, cât și cea profesională este, de mai bine de două decenii, subiect
de discuție pentru cetățenii întregii lumi, dar și pentru oameni cu o puternică influență politică.
O publicație care îi analizează profilul, ne spune că „ Hillary Clinton are o reputație
impresionantă și este o persoa nă constantă atât în spațiul public, cât și în cel privat din Statele
Unite ale A mericii , Asia și Europa. Oriunde te duci în lume și -i menționeză numele, va exista
cineva care va avea ceva de spus despre ea, chiar dacă unii sunt de acord cu ea și alții n u”55. Cu
toate acestea ( că unii o simpatizează și alții nu ), Hillary Clinton este considerată la nivel mondial
55 Rebecca Shambaugh, Hillary Clinton. Secrete de leadership , Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 7.
35
ca fiind un lider politic ce ocupă una dintre pozițiile cele mai de seamă. Cert este că Hillary
Clinton știe cum să îmbine elemente mai mult sau mai puțin corelate între ele pentru a fi o
femeie de succes, apreciată și luată d rept exemplu. Una dintre principalele sale calități este aceea
de a avea succes la public, iar această reușită nu poate să -i aducă decât foloase profesionale56.
Hillary Clinton este considerată de americani ca fiind o femeie puternică, poate cea mai
cunoscută prezență feminină asociată cu politica Statelor Unite, alături de Michelle Obama. Deși
în timpul administrației lui Bill Clinton (care căpătase deja statutul de președinte controversat ) la
Casa Albă , nici acesta și nici soția sa nu erau considerați a fi buni ascultători, Hillary Clinton a
început să -și construiască singur ă o strategi e de câștigare a publicului, mi zând de fiecare dată pe
ideea că dacă faci ceea ce -ți place, nu poți să dai greș. Acest fapt a fost demonstrat odată cu
înființarea grupului de lucru al președintelui pentru Reforma Sănătăț ii. Pasiunea lui Hillary
Clinton pentru această tematică nu era nouă, ea fiind atrasă de acest subiect încă de pe vremea în
care era necunoscută pub licului și locuia în Arkansas. Odată cu asumarea rolului de a îmbună tăți
serviciile de sănătate ( în special cele pentru sugari și copii mici ), Hillary Clinton a început să dea
contur imaginii sale publice, pe care încă o cizelează și în prezent. Foarte atentă la detalii,
candidata democrată a anului 2016 la președinția Sta telor Unite devine tot mai des subiect de
laudă în mediul online. Tot mai multe publicații preiau declarațiile și discursurile sale,
analizându -le și încadrându -le într -un anumit tipar, afirmând că Hillary Clinton a devenit un
model pentru foarte multe fem ei din America, dar și pentru bărbați i care încă nu înțeleg anumite
aspecte ale leadershipului de calitate. Notorietatea lui Hillary Clinton a început să capete și mai
mult contur atunci când s -a implicat în campania electorală pentru președinție a lui Barack
Obama, chiar dacă specialiștii au catalogat ieșirile publice ca fiind „ neinspirate ”.
Aproape de fina lizarea campaniei, în momentul în care Barack Obama era deja considerat
de oameni și de media noul președinte al Statelor Unite, unii spuneau despre activitatea lui
Clinton în campanie că ar fi fost necugetată. Unii autori spun că „ Barack Obama se întreba dacă
este într -adevăr alesul, însă campania dusă de Hillary Clinton era considerată haotică ”57. În
istoria Statelor Unite, Hillary Clinton va rămâne, cu siguranță, „primul candidat femeie la
președinție, așa cum Obama a fost primul candidat (și președinte ) afro-american ”58.
56 Ibidem , p. 9 .
57 Evan Thomas, Op. C it., p. 13.
58 Simon Sebag Montefiore, Discursuri care au schimbat lumea, Editura Trei, București, 2014, p.376.
36
3.2. Comunicarea politică a lui Hillary Clinton în Social Media
În capitolele anterioare am prezentat din punct de vedere teoretic implicațiile pe care
Social Media le are astăzi în cadrul comunicării politice și al marketingului politic. Este
important de specificat faptul că de multe ori, teoria nu este pusă în practică în proporție de
100%, iar analiza pe care o voi porni în acest sens va demonstra această afirmație. Hillary
Clinton a țintit în campania sa electorală spre atragerea unui număr foar te mare de tineri care să -i
acorde votul, dar nu a neglijat nici populația vârstnică, cea care putea fi „ contactată ” prin
intermediul mijloacelor de comunicare tradiționale. Astfel, vom vedea în ce măsură candidata
democrată Hillary Clinton a reușit să îmbine eficient, util și corect utilizarea mediului online și al
celui offline pentru a -și promova campania electorală. Înainte de a începe analiza propriu -zisă a
comunicării politice realizate în mediul online a lui Hillary Clinton, m i-ar plăcea să specific
faptul că am reușit să identific profilul gestual al candidatei democrate (idealist ), ceea ce spune
foarte mult despre ea ca persona litate și ca strategii de atac. Idealistul este trădat de brațul stâng
care domină în utilizarea brațelor, dar și în apropierea degetelor, precum și utilizarea urechii și
a mâinii drepte în cazul vorbitului la t elefon (succesiunea de fotografii confirmă aceste aspecte ).
Imaginea 2. Gesturile lui Hillary Clinton și determinarea profilului de idealist .
Idealistul este o persoană perfecționist ă, fidelă, militantă și prozelit ă, descrisă ca fiind
coloana ve rtebrală a grupurilor și apărătorul dreptății. Idealistul este „cel menit să te lumineze, să
fie conș tiința grupului. Este solidar, iar s alvarea democrației se sprijină pe umerii lui ”59. Un alt
aspect care ține de comunicarea nonverbală a personajului face trimitere la ținutele pe care acesta
59 Joseph Messinger, Gesturile care îi trădează pe politicieni , Editura Litera, București, 2012, p. 35.
37
le îmbracă și la semnificația culorilor prin intermediul cărora alege să comunice. În cazul
candidatei democrate putem vorbi despre culori v ii, în nuanț e de roșu, albastru sau galben, însă,
cel mai adesea Clinton a fost surprinsă purtând culoarea care semnifică puritatea, sinceritatea,
idealismul și dorința de victorie și de spiritualitate, alb.
Imaginea 3. Cel mai des alese culori ale vestimentației lui Hillary Clinton
Din punctul meu de vedere, enunțarea și analiza acestor aspecte ale limbajului nonverbal
este deosebit de impoartantă, deaoarece prin intermediul acestor elemente, candidata a reușit să
depășe ască bariera conștientului și să penetreze subconștientul maselor, modificându -le, poate,
pșercepția despre ea ca persoană sau ca potențial președinte al Statelor Unite ale Americii.
Acestă analiză a fost relizată și, de aceea, consider că se poate realiza și analiza elementelor
verbale utilizate de Hillary Clinton, mai cu seamă intervențiile sale prin intermediul canalelor de
comunicare din Social Media. Înainte de toate, putem spune că Hillary Clinton a fost pr ezentă pe
Facebook, pe Twitter dar și pe Google, în topul căutărilor din 201660. Trebuie să menționez că
pentru a cuantifica prezența candidatei în Social Media, voi utiliza aplicații precum Klout ( un
website care analize ază prezența și influența unei persoane asupra maselor în Social Media , care
generează scoruri de popularitate între 0 și 100 de puncte ) sau Tropes, aplicație ce poate genera
numeroase rezultate prin introducerea unor elemente cheie, rezultate precum stil d e xprimare,
60 Francois Clemenceau, Hillary Clinton de la A la Z, Editura Livingstone, București, 2014, p. 224.
38
domeniile de interes atinse sau apelul la sentimente și comportamente. Pagina oficială de
Facebook a lui Hillary C linton (imaginea 3 ) strânge un număr de peste 10 milioane de like -uri și
de followers, ceea ce înseamnă că popularitatea în Social Media nu a ocolit -o pe candidată.
În ceea ce privește campania electorală pentru prezidențiale, pe pagina de Facebook,
Hillary Clinton a optat pentru mesaje clare, concise, care puneau votanții și cetățenii, în general,
pe primul loc. Cnadidata democrată a decis să vorbească despre „ noi” (adică ea și america nii), în
timp ce Donald J. Trump, contracandidatul său, a ales să vorbească despre „ el”. Descrierea
personală făcută de Hillary C linton pe propria -i pagină de Facebook face trimitere la elemente
cheie precum „ soție, mamă, bunică, avocatul femeilor și al copiilor, senator, secretar de stat, First
Lady of United States, doamnă la costum ”. Finalul campaniei nu a avut efectele scontate de
Cliton și echipa sa, însă ea nu a renunțat să se refere la „ noi”. În imagin ea 4 se poate remarca
tonul blând și calm al candidatei, care închiei e mesajul pe care și -a dorit să -l transmită cetățenilor
după campanie, înainte de sărbătorile de iarnă cu „a voastră, Hillary ”.
Imaginea 4. Profilul oficial de Facebook al candidatei democrate61
61 Sursa: https:// www.facebook.com/hillaryclinton , pagină accesată la 20 ianuarie 2017.
39
Așa cum precizam și adineauri, pagina de socializare a lui Hillary Clinton a fost plină de
mesaje în timpul campaniei electorale, cele mai multe dintre ele fiind la polul opus de cele ale
contracandidatului s ău, care a ales să se bazeze pe o contracampanie ( tehnica mudslinging ), adică
să încerce să -și scoată în evidență calitățile prin derularea unei campanii negative pentru C linton.
Făcând o analiză comparativă între postările lui Clinton și ale lui Trump, putem remarca faptul
că primul candidat se rezumă la utilizarea textelor scrise și la comunicarea cu fanii, votanții,
cetățenii etc., în timp ce Trump a captat atenția followers -ilor cu imagini, reacții scurte și
îndemnuri mai mult sau mai puțin imperative, care, de fiecare dată se încheie cu sloganul
campaniei sale, Make Amer ica Great Again! („să facem America puternică din nou ”). Un alt
aspect interesant de remarcat este faptul că, deși huiduit și amenințat de milioane de cetățeni
americani pentru felul său unicde a spune lucrurilor pe nume, Trump are aproximativ 19
milioane de susținători pe Facebook , adică apropae dublul celor care o susțin pe Clinton .
Imaginea 4. Imaginea 5.
Mesajul lui Hillary Clinton pe Facebook Postările de pe pagina personală de Facebook
pentru sărbătorile de iarnă62 ale lui Donald J. Trump63
62 Sursa: https:// www.facebook.com/hillaryclinton , pagină accesată la 20 ianuarie 2017.
63 Sursa: https://www.facebook.com/DonaldTrump , pagină accesată la 20 ianuarie 2017.
40
Social Media a explodat în momentul în care Hillary Clinton și Donal T rump au început
„revoluția candidaților ”. Trump, în urma sondajelor făcute de americanii responsabili de acest
lucru, apărea catalogat ca fiind un misogin căruia nu -i pasă de viitorul A mericii, care este însetat
de putere și care va crea haos asupra Statel or Unite. Mai mult decât atât, T rump era considerat un
puternic militant împotriva uniunii familiilor și a puterii și independenței femeilor . La polul
opus, Hillary Clinton promitea să lupte pentru reușita femeilor și a copiilor, pentru
revoluționarea sistemului de învățământ și al celui de educație și sănătate. Atuul pe care Clinton
l-a avut din start a fost, incontestabil, susținerea presei. Ecoul pe care l -a avut acest element,
mass-media, s-a făcut simțit atât în cadrul conferințelor de presă susținute de Clinton, cât și în
editoriale sau pe paginile sociale ale marilor instituții ziaristice. Trump se simțea atacat și, de
fiecare dată când se ivea ocazia, nu ezita să amintească de „ uneltirea ” dintre Clinton și media. În
acest sens, o simplă căutare pe Internet generează poze care -l pun pe Trump în fața armelor pe
care presa le -a îndreptat împrotriva lui de -a lungul campaniei electorale pentru președinție.
Imaginea 6. Donald Trum p în fața „ pistoalelor ” mass -media64
64Sursa :https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=&url=http%3A%2F%2Fww
w.cuvantul -ortodox.ro%2Frecomandari%2F consultat la 20 ianuarie 2017.
41
Statistica utilizării Facebook ne arată faptul că astăzi, tot mai multe persoane dețin un
cont activ, în fiec are zi numărul conturilor create depășind 1000. În aceste condiții, putem spune
că Facebook este cea mai comodă componentă a unei campanii electorale electronice, în
condițiile în care, cel puțin ipotetic, numărul pers oanelor la care ajunge mesajul poate fi de 1000.
Graficul 1. Statistica utilizatorilor de Facebook din Statele Unite ale Americii, pe grupe de vârstă, exprimat în
procente65.
Prezența în Social Media a candidatei Hillary Clinton nu se raportează doar la uti lizarea
unei pagini de Facebook, ci și la comunicarea politică făcută prin intermediul canalului Twitter.
Cel mai viral mesaj trimis de candidata demo crată de -a lungul campaniei a fă sut referire la
contracandidatul său. Retoric, Hillary Clinton a trimis un tweet prin intermediul căruia își întreba
susținătorii dacă vor să co nstruiască o paiață (sau un om d e paie, așa cum se traduce mot -à-mot
„strawma n”), în urma unui mesaj cu privire la animațiile Disney, Frozen trimis de Trump . Acest
tweet a fost redistribuit de 20.687 .068 de oameni într -un timp record , de numai două zile, iar
45.684 .456 a fos t numărul like -urilor adunate la această postare de democratî. Reacț iile nu au
întârziat să apară. O analiză a postării arată că 90% dintre reacții au venit din partea femeilor care
65 Sursa: https://www.statista.com/statistics/398 136/us -facebook -user-age-groups/ , consultat la 21 ianuarie 2017.
42
o susțineau pe Hillary Clinton în campanie, 7% din partea susținătorilor de sex masculin, iar
restul, de 3% reprezentau atacuri la persoană venite din cealaltă tabără.
Imaginea 7. Reacțiile pe Twitter a susținătorilor lui Clinton în urma postării tweet -ului intitulat „Do you want to
build a strawma n?”, făcându -se referire la Donald J. T rump66
De-a lungul campaniei sale, Donald Trump nu a ezitat să se descrie ca fiind degustatde
comunitățile de gay și de orientarea lor sexuală, nu a omis în nicio secundă să -și amintească cât
de încrezător este în stima sa de sine, dar nu a uitat nici să epateze și să afirme că este cel mai
bun în toate. În urma tuturor acestor aspecte, a fost lansată de echipa de campanie a lui Clinton o
aplicație denumită TrumpYourself , prin care oamenii aveau posibilitatea să se „ trumpizeze ”,
adăugând alături de gândurile lor imagini sau colaje care să reflecte cu adevărat ceea ce simt.
Acesta a fost un prilej nemaipomenit pentru susțin ătorii lui Hillary Clinton să-l ia în derâdere pe
Trump. Tot ceea ce av eau de făcut internauții era să deschidă pagina trumpyourself.org, cea care
genera automat meme -uri cu chipul/înfățișarea lui Donald Trump, prin raportare la ideile non –
democrate pe care le promova. De-a lungul campaniei au existat numeroase tweet -uri care
66 Sursa: https://twitter.com/hillaryclinton/status/750868980299104256 , consultat la 24 decembrie 2017.
43
apăreau sub hashtag -ul TrumpYourself care-l ironizau pe Trump în urma ieșirilor sale publice. Si
candidata Hillary Clinton a utilizat acest h ashtag de 6 ori în postările sale de pe Twitter67.
67 Ibidem.
44
Dincol o de aceste continue ieșiri în Social M edia făcute de cei doi candidați, campania
electronică reprezintă mai mult decât atât. Conform specialiștilor în domeniu, atât campania lui
Donald Trump, cât și cea a lui Hillary Clinton a continuat modelul candidaturii lui Obama , cu o
conducere bicefală: o persoană care se ocupă de partea administrativă, logistică și financiară, o
alta care coordonează elaborarea și execuția strategiei de campa nie sau conți nutul mesajelor.
Comunicarea politică pe care Hillary Clinton a utilizat -o în cadrul campaniei electronice pe
Social Media face trimitere la câteva axe ale comunicării demne de luat în seamă: Hillary
Clinton s -a axat în Social Med ia pe comunicarea sinceră cu cetățenii, a ținut seama de dorințele
lor și le -a promis că dacă -i vor acorda votul, le va schhimba viața. Tehnica pe care Clinton a
utilizat -o cel mai des a pornit de la ideea că susținătorii săi au posibilitatea, prin utiliza rea
Twitter -ului sau a Facebook -ului, să posteze și să reposteze mesajele sale, astfel mizând pe
viralizarea a ceea ce ea a numit mesaje de campanie. Așa cum și literatura de specialitate o arată,
există și un risc al acestor distribuiri de mesaj, postăril e „putând fi distribuite și redistribuite, cu
mențiunea că a utorul postării inițiale nu poate controla sau edita mesajul redistribuit ”68.
Riscul pe care Hillary Clinton și l -a asumat nu a fost tocmai un risc, deoarece în
majoritatea postărilor sale a vorbit despre oameni, despre relația sa cu ce tățenii și despre Statele
Unite ale Americii ca prim factor de dezvoltare, educație și susținere a comunităților sale.
Publicațiile americane care au dezbătut comparativ campaniile electorale online a celor doi
candidați vorbesc despr e victoria lui Trump ca fiind obținută în urma unei mai bune sincronizări
online cu publicul decât în cazul lui C linton. În timp ce Clinton se ocupa de mobilizarea
cetățenilor în pr ivința exercitării dreptului de vot, Donald Trump nu ezita să -i facă acesteia
contracampanie. Acest aspect a afectat campania lui Clinton, iar noi putem afirma că ea ar fi
trebuit să adopte o atitudine mai agresivă, jucând fiecare carte, chiar dacă astfel trebuia să -l
doboare pe Trump. Un alt mijloc prin care cei doi au interacționat pe Facebook cu simpatizanții
lor, a fost, fără îndoială, upload -ul de videouri. În timp ce Hillary Clinton s-a axat p e încărcarea
unor videoclipuri din campanie, de la întâlnirile cu oamenii, din cadrul discursurilor pe care le
susținea, Donald Trump a ales să spună ce a realizat până în prezent și ce va face în America în
primele 100 de zile de la învestire (va construi un zid între America și Canada, va „ trimite acasă ”
imigranții și va dezbina comunitățile de gay ). Atitudinea agresi vă a lui Trump din campanie, se
pare, i -a adus numai succese, campania sa fiind catalogată de specialiști ca fiind foarte bună.
68 Kerric Harvey, Encyclopedia of Social Media and P olitics , Sage Publications, 2014, p. 15.
45
Imaginea 8. Interacțiunea și impactul video -urilor încărcate pe Facebook de cei doi candidați69
Trasând o linie finală în ceea ce privește campania candidatei democrate și interacțiunea
din Social Media, este imperios necesar să specificăm faptul că totul s -a axat pe sloganul de
campanie, care, surprinzător, în cazul lui Hillary C linton, a emoționat masele și le -a mo bilizat să
o vote ze. Ea s -a bazat pe sintagma Stronger T ogether (mai puternici împreună ), care i -a adus un
numă de votanți mult mai mare dec ât sloganul folosit de Trump, Make America Great Again.
Imaginea 9 . Sloganul de campanie al fiecărui candidat. Stânga: Hillary Clinton, dreapta: Donald Trump
Social Media a reprezentat pentru Hillary Clinton mijlocul cel mai optim de interacțiune
cu cetățenii, iar alegerea sa privind mesajele în care utilizează sintagma „noi”, au rolul de a
sensibiliza masele, de a le convinge și, de asemenea , de a sugera candidatul care trebuie ales.
69 Donald Trump and Hillary Clinton on Social Media, articol online, disp onibil la adresa web
https://thenextweb.com/politics/2016/11/03/donald -trump -hillary -clinton -media/ , consultat la data de 25 ianuarie
2017.
46
3.3. Analiză comparativă a interacțiunilor online cu publicul a celor doi candidați
Vorbind din punct de vedere istoric și făcând referire la fondurile de campanie ale
candidaților americani, știm deja faptul că republicanii au fost întotdeauna susținuți de mediul de
afaceri, de marile corporații și de organiațiile patronale. Cu toate acestea, i n America s -a scris
istorie în această campanie electorală, deoarece, de multe ori, democrații au probleme în
atragerea bugetelor de campanie. Campania electorală din 2016 arată faptul că Hillary Clint on și –
a finanț at campania cu 497.000.000 dolari, iar terții au contribuit cu 189.000.000, în timp ce
Donald Trump a investit 247.000.000, iar mediul de afaceri l-a finanțat cu doar 59.000.000.
Acest lucru nu ne arată decât faptul că dorința susținăt orilor a fost aceea de a investi suficient
pentru ca Hillary Clinton să devină președintele Statelor Unite ale Americii, în timp ce echipa lui
Trump s -a bazat pe calitățile sale de orator, acordându -i maximum de încredere că va reuși.
Ținând seama că ne ref erim la Statele Unite ale Americii , putem spune că sumele investite
reflectă nivelul de propagandă pe care fiecare candidat îl poate atinge prin campania sa.
Făcând o analiză comparativă, putem spune că ambii candidați au avut suficiente ieșiri în
public și în mediul onli ne cât să atragă populația să -i voteze. Însă, campania electorală înseamnă
mai mult decât atât și Donald Trump a reuțit să atragă pentru el voturile împotriva lui Hillary
Clinton. Pe principiul „ votăm răul cel mai mic ”, numeroși americani i -au acordat votu l lui Trump
chiar dacă nu și -au dorit să facă asta, ci, cel mai probabil, și -ar fi dorit să aibă altă opțiune.
Oamenii de PR ar numi asta „ votul împotriva lui Clinton și mai puțin pentru Trump ”. Atunci
când rezultatul unei alegeri este foarte strâns, se presupune că persoana care candidează și
campania sa reprezintă factori decisivi. Aspectul prezentat mai sus ne face să înțelegem că pentru
prima dată în istoria Americii, ambii candidați au fost percepuți ca fiind nefavorabili pent ru
votanți, ceea ce a dus la un minus de 13 % pentru Clinton și la unul de -21 pentru Trump ( în ceea
ce privește favoritul poporului în urma încheierii campaniei electorale )70. Dacă ne întrebăm de ce
a pierdut Hillary Clinton , putem duce discuția în cel puțin trei direcții: intensitatea emoțională a
curentului de opinie negativ, proiecția de putere și de forță, dar și percepția de Clinton – candidat
al sistemului vs. Trump, candidat insurgent, anti -sistem politic american actual. Toate aceste
elemente fac parte din aspectele negative ale campaniei democratei.
70 Cf. Edward Schwartzman, Political Campaign . A Prof essiona l`s Guide to Campaigning for Public Office , Ediția a
treia, Transaction Publishers, New Brunswick, 2009, p. 75.
47
Cu toții știm că în mare parte, candidații la președinția Statelor Unite ale Americii au un
atuu în timpul campaniilor electorale: posibilitatea de a -și construi un discurs ( sau mai multe )
care să l e genereze o anumită imagine în spațiul public. Aceste discursuri pe care le -au avut
candidații pentru președinție di n 2016, Hillary Clinton și Donald Trump, pot fi analizate
amănunțit și, prin raportare la rezultate, putem trage o concluzie cu privire la situația fiecă rui
candidat în parte. Pe parcursul campaniei, temele pe care Trump le-a atins cel mai des au fost
cele care fac referire la faptul că sistemul este unul construit împotriva oamen ilor de rând, toți
politicienii sunt marionetele sistemului, nu ne mai permitem să fim corecți din punct de vedere
politic, dar și tema naționalistă ( americanismul, nu glo balismul, va fi credința lor – Trump ). Pe de
altă parte, temele enun țate de Hillary Clinton vizează necesitățile reale ale Americii și cuprind
idei precum: America are nevoie de oameni cu experiență în fruntea statului, unitatea este
principalul scop, trebuie să verificăm mereu dacă America este pe drumul corect, dar și că mai
multă echitate socială va lega oamenii de marile corporații, astfel putându -se investi în piața
locurilor de muncă, în egalitate de șanse și în dreptul cetățenilor de a fi educați în permanență.
Discursul lui Donald Trump a cuprins elemente precum: securitatea internă și externă a
Statelor Unite ale Americii, combaterea terorismului, a criminalității și a sărăciei, situațiile
instituțiilor de justiție, economia statelor, infrastrctura Americii, politica externă, de c e nu trebuie
votată Hillary Clinton și de ce ea este o prezență negativă pentru America, de ce imigranții
trebuie trimiși acasă, cum trebuie controlate armele de foc și de ce se impune necesitatea ridicării
unui zid la granița cu Canada. Mai mult decât atâ t, încontinuu, Trump a vorbit despre familia sa.
Elementul cheie al discursului lui Donald Trump este „ eu sunt vocea voastră ”, chiar dacă această
voce a prezentat în discursurile sale un ton sumbru, critic, cu multe statisti ci cu privire la
violență, teamă și criminalitat e. De altfel, Trump a militat puternic împotriva comunității gay. Un
alt aspect important al discursului lui Donald Trump vizează de fiecare dată când are ocazia,
situația e -mail-urilor lui Hillary Clinton, cu privire la care FBI -ul era de părere că s -a comportat
neglijent în clasificarea unor informații foarte importante. Donald Trump s -a folosit de acest
scandal tocmai pentru a reuși să -i facă o bună contracampanie lui Hillary Clinton. În esență,
mesajul lui Trump cu privire la acest aspect a fost acel de „ Amer ica nu are nevoie de oameni
precum Hillary Clinton, cei care sunt neatenți, instabili și neglijenți ”, el fiind singura salvare71.
71 Michael J. Robinson, Why Donald Trum p won and Hillary Clinton lost?, Sage Publications, New York, 2016, p.
56.
48
Discursul lui Hillary Clinton a vizat un număr aproape dublu de teme abordate și, mai
mult decât atât, a vizat mai puncte de interes pentru siguranța și stabil itatea Americii. În ordinea
abordării, aceste teme au fost: mulțumirile către persoanele publice care o susțin (Bill Clinton,
Barack și Michelle Obama ), nevoia Americii de unitate și toleranță, egalitate de șanse indiferent
de sex, vârtă, culoare sau orientare sexuală , toleranța față de imigranți, sărăci a, problemele de
mediu, problemele educaționale și din sistemul de justiție sau din cel economic, politica externă,
sprijinirea micilor întreprinzători, securitatea națională, ipocrizia lui Donald Trump, controlul
armelor de foc, protecția drepturilor civ ile, nivelul salariilor, combaterea evaziunii fiscale. Mai
puternici împreună este sloganul repetat de atâtea ori de Hillary Clinton, slogan care era pe
buzele a milioane de votanți. În cadrul discursului său, Hillary Clinton a explicat alegerea acestui
slogan, menționând că americanii, încă din cele mai vech i timpuri au un spirit al comunității
foarte bine dezv oltat, acest fapt determinându -i pe aceștia să facă lucrurile împreună. Acest
termen, împreună , a fost esența întregii campanii electorale a ei. În timp ce aceasta miza pe
unitate și pe reușită la nivel colectiv, Donald Trump începea aproape fiecare frază cu eu72.
Folosind aplicația Tropes, pe care o menționam și la încep utul acestui capito l, reușim să
extragem cele mai importante dominant e ale discursurilor celor doi. În cazul lui Donald Trump,
dominanta principală a exprimării este pronumele eu (77 de referiri ), urmată de noi (66 de
referiri ), ei (30 referiri ), dar și tu/voi , cu numai 8% din referiri. Hillary C linton, pe de altă parte,
are ca dominantă principală noi, pe care o menționează de 146 de ori, eu (103 referiri), tu/voi (75
de refe riri) și ei, exprimare folosită de 33 de ori. Tenta subiectivă a discursului lui Hillary
Clinton este redată de utilizarea pronumelui noi și eu, la fel ca și în cazul lui Trump, însă,
democrata implică publicul în mai multe acțiuni decât o face Trum p. Domeniile cheie pe care cei
doi candidați le -au abordat fac referire la diverse areale de discuție, însă, și de această dată,
Clinton este net superioară lui Trump, deoarece aduce în discuție mult mai multe subiecte de
interes național, global am pute a spune, decât contracandidatul său, cel care insistă pe violență ,
terorism, imigranți și criminalita te. Pentru un viitor președinte, subiectele abordate în discuție de
Donald Trump sunt prea puțin importante în raport cu ceea ce a putut cuprinde în discu rsul său
Hillary Clinton. Privind în aceeași manieră comparativă, subiectele de interes sunt cele pe care
Trump le -a menționat c el mai puțin: economia, industria, sănătatea, educația, munca,
agricultura, mediul sau sistemul de justiție (graficele 2 și 3 ).
72 Ibidem.
49
Graficul 2. Domeniile cheie cuprinse în discursul lui Donald Trump
Graficul 2. Domeniile cheie cuprinse în discursul lui Hillary Clinton
50
Imaginea 10. Cele mai utilizate 15 cuvinte în discursul republicanului
Imaginea 11. Cele mai utilizate 15 cuvinte în discursul democratei
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea Comunicare și Relații Publice [628103] (ID: 628103)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.