Specializarea Comunicare și Relații Publice [621009]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași,
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice
Specializarea Comunicare și Relații Publice

Lucrare de licență
Relația dintre purtătorul de cuvânt și jurnalist

Profesor coordonator: Studentă:
Conf. Dr. Ștefania Bejan Abiculese Roxana Liliana

Iași
Iulie 2019

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………………..3

I.Tipologiile jurnalismului….. ………………………………………………………………………………. ….5
1.1.Apariația jurnalismului și definirea acestuia…………………………………………………5
1.2.Profilul jurnalistului……………………………………………………… ………………………….8

II.Domeniul Relațiilor Publice………………………… ………………………… ……………………….. …14
2.1.Definiții și tipologii în PR…………………………………………………………………………14
2.2.Evoluția rel ațiilor publice în România………………………………………………………..16
2.3.Definirea termenilor de Relații Publice și specialist în PR…………………………….18
2.4.Necesitatea purtătorului de cuvânt într -o instituț ie……………. …………………………25
2.5.Relația dintre jurnalist și purtătorul de cuvânt……………………………………………..29

III.Inconvenientele din relația purtător de cuvânt – jurnalist………. ……………………. ……33
3.1.Analiza rezultatelor obținute…………………………………………. …………………………38
3.2.Concluzii, recomandări și limite alte micro -cercetării real izate…………………….45

Concluzii………….. ………………… ……………………………………………………………………………….. 48
Bibliografie……… ……………………. …………………………………………………………………… ……….. 50
Anexe

3
Introducere

Relațiile publice au la bază un proces de planificare a unor acțiu ni din cele mai
diverse, menite să crească gradul de satisfacere a consumatorilor prin comunicare și
informare credibilă cu privire la diverse aspecte pozitive care evidențiază interesul
organizației față de nevoile, dorințele, interesele și problemele publicului, precum și modul
în care ea ajută la rezolvar ea lor.
Pentru realizarea relațiilor în cadrul dialogului cotidian, fiecare instituție sau persoană
publică are nevoie de un purtător de cuvânt care să exprime punctele de vedere oficiale ale
conducerii companiei și care să reprezinte compania în fața pres ei. Această persoană va fi
singura autorizată să comunice informații la solicitarea mass -media.
Datorită faptului că de cele mai multe ori se pune foarte mare accent pe activitățile
purtătorului de cuvânt, fără să se țină cont de eforturile pe care acesta le depune pentru a duce
la îndeplinire toate sarcinile ce i se cuvin, lucru pe care l -am observat pe parcursul practicii
realizate prin intermediul specializării Comunicare și Relații Publice, dar și prin convorbirile
avute cu diverși purtători de cuvânt a i instituțiilor de pe raza municipiului Iași, am ales să
realizez o teză în care să evidențiez inconvenientele pe care le presupune exercitarea
atribuțiilor de purtător de cuvânt într -o instituție publică.
Menționez faptul că în spațiul educațional române sc nu există documente care să
prezinte aspectele pozitive și negative ale profesiei de purtător de cuvânt într -o instituție
publică, ci există doar documente care oferă caracteristici generale ale acestei profesii, ceea
ce mi -a întărit și mai mult dorința de a realiza o lucrare prin care să evidențiez în special
aspectele negative pe care le îmbracă munca unui purtător de cuvânt.
Am ales ca în această lucrare să prezint aspectele teoretice care definesc domeniul
relațiilor publice, precum și aspectele teor etice privind profesia de purtător de cuvânt. În
ultima parte a lucrării am realizat o micro -cercetare în care am analizat, în urma unor întâlniri
personale cu mai mulți purtători de cuvânt din județul Iași, inconvenientele, dar și beneficiile
profesionale pe care le implică această profesie. Totodată, am identificat soluțiile care pot
preveni inconvenientele stabilite de purtătorii de cuvânt intervievați.
Consider că această lucrare este de noutate, de originalitate și de utilitate, deoarece
este un subiec t nou care nu a mai fost dezbătut de cercetători. Problema pe care am inițiat -o,

4
aceea că în exercitarea profesiei de purtător de cuvânt într -o instituție publică există și
inconveniente este actuală și persistă în rândul celor care profesează în domeniul relațiilor
publice, iar cu toate acestea chiar dacă mulți dintre purtătorii de cuvânt se confruntă cu o
astfel de p roblemă, ea nu este discutată de către persoanele specializate în acest domeniu și
soluționată. Identificarea și soluționarea unei astfel de probleme este de ajutor atât actualilor
purtători de cuvânt, cât și persoanelor ce își doresc ca în viitor să profeseze în domeniul
relațiilor publice, având profesia de purtător de cuvânt.

5

I.Tipologiile jurnalismului
1.Apariția jurn alismului și definirea acestuia
Termenul de jurnalism a apărut cu puțin înainte de Revoluția Franceză, pentru a desemna
confecționarea de știri, precum și conținutul ziarelor. Multă vreme disprețuit, s -a impus, mai
ales în a doua jumătate a secolulu i XX, ca exercitare a unei profesii. Încercăm o caracterizare
globală: jurnalismul constă în a culege și a expune informația pentru public (cititori,
ascultători, telespectatori, internauți). Meseria de jurnalist presupune așadar două planuri
distincte: pe de o parte, primirea sau căutarea informațiilor; pe de alta, aranjarea lor sub formă
de jurnale scrise, vorbite, televizate, electronice.
Nu trebuie uitat niciodată destinatarul. Actul informării se fondează pe relația dintre cel
care oferă informația –(ziar și jurnalist )- și cititorul ce îi acordă încrederea sa. Jurnalismul
este o meserie strâns legată de comunicare, în sensul tare al terme nului. Jurnalistul nu este
un artist care își expune opera în fața celor care doresc să îl admire, jurnalistul lucrează în
serviciul public. Nu el este sursa știrilor , el nu face decât să le răsfrângă, să le ofere celorlalți
în forma accesibilă a limbajulu i jurnalistic. El alege din masa informațiilor în permanență
disponibile. Cu materia primă a unei știri, adesea complexă și confuză, gazetarul construiește
un articol, străduindu -se să îl redactez e cât mai clar cu putință. Astfe l, se împlinește
intermedier ea, prin selecția și optima redactare a știrilor. Fără intermedierea ziarului și a
jurnalistului, informarea corectă a publicului rămâne o iluzie.
Circulația informației este necesară vieții sociale, f apt valabil pentru organizarea politică
a corpul ui social –exercițiul democrației -, dar, în general, și pentru întreaga activitate umană.
Consumatorul are nevoie de informație pentru a cumpăra, iar producătorul pentru a -i vinde
bunurile; directorul de teatru ca să umple sala, iar clubul de fotbal ca să umple stadionul . În
interiorul organizațiilor , din ce în ce mai multe dispuse în rețele, comunicarea este fluxul de
energie care asigură buna funcționare.1

1 Yves Agnes, Introducere în jurnalism , Editura Polirom, Iași, 2011, p. 20

6
Presa românească debutează la începutul secolului al XIX -lea sub semnul dificultăților
econom ice politice, tehnologice, dar mai ales de receptare.
Primul ziar apărut la noi în anul 1829 la București, Curierul românesc, a fost tipărit în
280 de exemplare. Începând cu anul 1899, ziariștii români vor constitui primele asociații și
sindicate, dintre care amintim doar câteva: „Asociația ziariștilor, Oamenilor de Litere și de
Artă din România” (1899), „Cercul PRESA” (1906), „Consiliul Superior al Presei” (1927),
„Colegiul Național al Ziariștilor” (1944).2
Jurnalismul a fost perceput ca profesie în jurul anului 1900. A crescut numărul
persoanelor care își câștigau existența din activități jurnalistice, precum și numărul
publicațiilor.
În ultimii ani, jurnalismul s -a aflat sub continue schimbări , căutând mereu metode de a
se reinvent a, de a se adapta și de a profita de noile avantaje oferite de tehnologia digitală.
Noile inovații din media au un efect profund la toate nivelele organizaționale într -o instituție
de presă – pornind cu modalitatea în care reporterii adună informațiile, pr ezintă știrile, până
și felul în care sunt structurate organizațiile (redacții online).
În era digitală, lumea întreagă comunică 24 de ore din 24, fără bariere geografice, iar
cititorul este cel care decide ce, când și cum va consuma. Dacă până acum, jurnalistul era cel
care se ocupa exclusiv de culeg erea informației, verificarea auten ticității și publicarea ei, în
era digitală consumatorul este mult mai implicat, având o putere de informare din ce în ce
mai mare, mult mai multe surse de informare, sub diferite platforme, capacitatea de a -și
exprima în mod public părerea (comentarii, bl oguri personale), de a se informa cât mai
specializat.
Etapa de tranziție dinspre tradițional spre era digitală pune în dificultate rolul pe care l -a
avut până în acest moment jurnalistul și îl obligă să ia în considerare o serie de noi factori
care ar putea schimba fața întregului sistem jurnalistic în viitor.
Rețelele de socializare precum Facebook și Twitter, dar și canalul de distribuție video,
YouTube au devenit parte integrantă în diseminarea evenimentelor în timp real, având un

2 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale , Editura Tritonic, București, 2014, p. 27

7
impact considerabil asupra definirii știrii în ceea ce privește a spectele ei fundamentale
(modul în car e este culeasă informația, procesele de selecție, factorii informaționali). În feluri
neimaginate până acum un deceniu, străzile sunt pline cu amatori dornici să înregistreze
senzaționalul.3
Jurnalismul poate fi definit din mai multe perspective: acesta poate fi văzut ca profesie,
ca producție de știri, ca instituție, ca text, ca indivizi și ca set de practici.
Encyclopedia Britannica definește jurnalismul drept un domeniu care presupune
„culegerea, pregăti rea și distribuirea știrilor, a comentariilor corelate și a reportajelor prin
diverse tipui media, cum ar fi broșurile, newsletter -ele, revistele, radioul, filmele,
televiziunea și cărțile.”4 Definiția din Encyclopedia Britannica pune accentul atât pe tipurile
media, cât și pe practica jurnalistică, neabordând însă factorul de actualitate, un element
deseori integrat în alte definiții.
Al doilea plan se referă la instituțiile media, care depind de anumite condiții economice ,
politice, organizatorice și tehnologice și care determină modul lor de funcționare. În ceea ce
privește conținuturile mediatice există variabile, precum sursele de informare și dependența
de aceștia, genuri jurnalistice, valori de știre, construcții ale realității, care influențează
consumul și percepția publicului recipient.
Barbara Zelizer descrie jurnalismul din perspectiva unui domeniu ce raportează despre
evenimente actuale cotidiene: „Folosit în anii 1700 în Franța de Denis Diderot, pentru a afce
referire la <munca unei societăți de oameni învățați> cuvântul jurnalism a fost mai târziu
aplicat reportajului despre evenimentele curente, publicat mai ales în cotidiene.”5
Aspectul privind actualitatea apare și în definiția publicată de Mich ael Schudson în
cartea intitulată The Sociology of News. Jurnalismul se poate defini ca fiind informație și
comentariu despre evenimente curente care sunt considerate destul de importante pentru a fi
făcute publice.6

3 Ibidem , p. 118
4 Ibidem , p. 22
5 Ibidem.
6 Ibidem , p. 23

8

2. Profilul jurnalistului
Pentru a dobândi capacitatea de a juca rolul de intermediar între informație și public ți
se cere să deprinzi anumite tehnici de culegere și ordonare a informațiilor. Ele nu sunt
apanajul strict al celor cu o legitimație de j urnalist profesionist, emisă de o Comisie Paritară
Națională.7
În privința jurnalismului, nu putem vorbi, ca în medicină, de “practică ilegală” . Poți
foarte bine să fii un amator care scrie ocazional la o gazetă , ba chiar nu te împiedică nimeni
să-ți editezi singur un ziar. Și sunt numeroși blogeri care cometează realitatea pe site -ul lor
personal.
Profesia de jurnalist este reglementată, rămânând, dimpotrivă, larg deschisă, mai
deschisă decât multe altele. Nu s e cere nici o diplomă , nu există un concurs în vederea
selec ției sau o listă de aptitudini, jurnalistul este un salariat, nu un „autor”, deși i se
recunoaște, în parte, proprietatea asupra creațiilor.8
Nu înseamnă însă nici pe departe că jurnalismul ar fi o meserie facilă. În spatele
aparentei simplități di n cerința de start (“a culege informații și a le redacta în vederea punerii
lor la dispoziția cititorilor”) se profilează un savoir -faire și metode profesionale care
deosebesc, în final, un ziar adevărat de o publicație de amatori, repede respinsă de publi c.
Întotdeauna am fost surprins de naivitatea unor inte rlocurori cu idei fixe despre j urnalism și
maniera de a face presă, de a se adresa unui public. Dacă stai să îi asculți, meseria de gazetar
este la îndemâna primului venit. Aceia dintre ei care intră î nsă în contact direct cu jurnalismul
au, de obicei, crude dezamăgiri. A ști cum să informezi corect este o adevărată meserie.
Munca de selectare și verificare a faptelor, precum și optima lor redactare îi garantează
cititorului valoarea informației “Scrie în ziar” devine sinonim, în principiu, cu “demn de
încredere”.9

7 Yves Agnes, Introducere în jurnalism , Editura Polirom, Iași, 2011, p. 16
8 Ibidem.
9 Ibidem, p.17

9
Plecând de la idea de persoană care scrie un jurnal intim, un jurnal zilnic ( Webster’s
Unabridged Dictionary, 1983, p. 988) termenul de jurnalist se referea la cineva care ținea o
evidență sistematică a anumitor întâmplări pe o anumită perioadă de timp și care avea intenția
să facă acele date publice. Apărut initial în publicația franceză Journal des Savants în secolul
al XVII -lea.10
Termenul și -a lărgit aria de utilizare, iar acum se referă la indivizii care sunt implicați
într-o încrengătură stufoasă de activități – relatare, critică, emiterea unor opinii și oferirea
unor judecăți de valoare despre lumea înconjurătoare. Jurnalistul, și în cea mai simplă, și în
cea mai complex dintre activități, exprimă o judecată despre importanța unui anumit lucru,
se implică în relatări, adoptă cuvinte și metafore, rezolvă puzzle -uri narrative, face evaluări
și interpretează.11
Lista de trăsă turi necesare pentru a fi un bun jurnalist este variată:
 Iscusință cu telefoanele, capcanele și micii funcționari;
 O memorie perfectă;
 Destul idealism pentru a inspira un stil revoltat;
 Un temperament paranoid;
 Capacitate de a aborda cu pasiune proiecte de importanță secundară;
 Hotărâ rea ca , la nevoie, să-și trădeze măcar cunoștințele, dacă nu chiar prietenii;
 O ură neîmpăcată față de purtătorii d ecuvânt, administrator, avocați, specialiști în
relații publice, în general față de toți cei care mai degrabă a r oferi cuvinte, nu strategii;
 Ezitarea de a înțelege prea mult prea bine ( pentru că “ tout comprendre c est tout
pardoner” și “tout pardoner” are ca rezultat texte proaste);
 O ură neîmpăcată față de purtătorii de cuvânt, administrator, avocați, specialiști în
relații publice și, în general, față de toți cei care mai degrabă ar oferi cuvinte, nu
strategii;
 Tări de character necesară pentru a duce o viață dezordonată fără a o lua razna
complet.12

10 Barbie Zelizer , Despre jurnalism la modul serios , Editura Polirom, Iași, 2007, p.32
11 Adam, 1993, p.73 apud Barbie Zelizer , Despre jurnalism la modul serios , Polirom, Iași, 2007, p.33
12 Ibidem , p. 33

10

Tensiunile legate de limitele în care se încadrează jurnaliștii persistă. Un sens larg al
definirii celui care este journalist este characteristic unor instituții de genul Națiunilor Unite,
care au grijă ca, pet imp de război, să include la rubric “journalist” cameramani, realizatori
de report aje și de documentare. În aceste context, un sens mai larg sau mai restrâns este
reflectat de acțiunile anumitor state sau partide politice care fac eforturi intense, în avantajul
sau în detrimetul jurnaliștilor, de a defini drepturile și îndatoririle lor în scopul susținerii unor
obiective strategice mai largi.13
Un portret al omului de presă în viziunea lui Constantin Rădulescu Motru: „Jurnalistul
trebuia să fie u n fel de <handy -man>, adică un om bun la toate, dar bineîțeles că nu în sensul
fizic al expresiei. Un ziarist bun trebuia să fie la curent cu tot ceea ce se întâmpla în jurul său,
în sfera politică, economică, socială, culturală, sportivă, medială etc. Pent ru a reda realitatea
cât mai a proape de forma ei reală. Publicul nu se aștepta de la gazetar să fie un geniu, să știe,
spre exemplu, politică, economie, istorie, geografie, arte, finanțe la perfecțiune. Jurnalistul
nu trebuia să fie un profesionist în toat e aceste câmpuri de activitate, ci doar un generalist,
care înțelege termenii și îi poate manevra cu ușurință, făcând un domeniu arid , precum sunt
investițiile financiare, accesibil unui număr cât mai mare de persoane. Numai un ziarist care
își iubește pr ofesia, care are acele calități native necesare pentru a -și face meseria bine, nu va
considera o corvoadă faptul că trebuie să știe atât de multe despre foarte multe sfere. ”14
Constantin Rădulescu Motrureflectă reflectă prin această descriere, conson anța între ce
este într -adevăr un jurnalist și așteptările pe care le -a avut și poate le mai are și azi publicul
de la ziariști. C onsiderăm că autorul a captat atenția profesiei de jurnalist și roul său în
dispersarea informației, printre care și manevrarea termenilor astfel încât oricine să -i poată
înțelege. Informația în ziua de azi circulă mai repede, decât a făcut -o vreodată . Ziariștii se
confruntă cu o serie de schimbări, atât la nivel organizațional, cât și la nivel individual. Presa
scrisă nu a dispărut, însă numărul cumpărătorilor scade, redacțiile își închid porțile sau
renunță la varianta print a ziarului și optează pentru una mai ieftină, cea online. Ziaristul trece

13 Ibidem .
14 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale , Editura Tritonic, 2014, pp. 35 -36

11
de la un domeniu la altul, televiziunea e ste inundată de talk-show -uri politice și de
divertisment.15
Stuart G. Adam scria despre jurnaliști, în Notes Toward a Definition of Journalism, că
ar fi indivizi care au drept ocupație „relatarea, critica, emiterea unor opinii și oferirea unor
judecăți de valoare despre lumea înconjurătoare ”.16
Protocolul jurnaliștilor, încheiat în 1980 sub auspiciile UNESCO, afirmă că termenul
jurnalist „desemnează orice persoană, indiferent de naționalitate, care are un serviciu plătit
și regulat de editor, reporter, fotograf, cameraman sau tehnician în presa scrisă, radio,
televiziune, care își exercită profesiunea în acord cu principiile etice și cu normele stabilite
de profesie; activitatea s a profesională constă în căutarea, primirea sau distribuirea
informațiilor, opinilor, ideilor, studiilor sau comentariilor pentru publicații, agenții de presă,
servicii de radioteleviziune sau știri filmate”.17
Conform International Encyclopedia of S ocial Sciences, termenul de jurnalist trimite la
„o persoană a cărei ocupație principală constă în strângerea, scrierea și editarea unor
materiale care, în general, prezintă și interpretează evenimente curente.”18
În Codul deontologic adoptat de Clubul R omân de Presă, jurnalistul este descris astfel:
“Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupație principal ă și retribuită presa,
posesoare a unei cărți de presă recunoscută de una din organi zațiile profesionale, respectiv
orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacție, șef de secție sau
depart ament, redactor șef sau adjunct, director de publicație, radio sau televiziune, cu o
vechime minimă de presă de un an (perioada ce reprezintă stagiul în această acti vitate). În
virtutea libertății de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argument, atât Puterea, cât și
Opoziția, considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile țării și
la principiile morale.”19
Jurnalismul e ste o meserie exigentă, depinzând de rezultatele sale. Cititorul hotărăște
asupra valorii produsului. Tot el te sancționează: nu citește până la capăt un articol care nu îi

15 Ibidem, p. 36
16 Ibidem , p. 36
17 Ibidem , pp. 36 -37
18 Ibidem , p. 37
19 Ibidem .

12
place, refuză să mai cumpere ziarul care l -a dezamăgit, își manifestă de zinteresul față de o
publicație gratuită. Pentru a nu se expune efectelor acestei respingeri, jurnalistul nu trebuie
să se lase niciodată pe tânjală.20

Conform autorului Yves Agnes, c alitățile și aptitudinile pe care un j urnalist adevărat
trebuie să le dețină sunt:
1. O bună cunoaștere a limbii – vocabular , ortografie, sintaxă, punctuație. Acestea
trebuie îmbunătățite în permanență, pentru a -ți perfecționa stilul.
2. Cunoașterea limbii engleze, scris și vorbit, deoarece aceasta s -a impus ca mijloc de
comunicare la n ivel mondial; mai ales că foarte multe surse de informare sunt în limba
engleză.
3. Curiozitatea, un spirit tânăr, interes pentru orice, dorința de a ști, de a cunoaște , lipsa
de blazare, gustul pentru nou.
4. Înțelegerea rapidă, fiindcă jurnalistul lucrează mer eu sub presiunea timpului și trebuie
să reacționeze pe moment.
5. Capacitatea de a munci repede și mult. Jurnalismul este o meserie plină de st ress și
de iureș, care te obligă adesea la o activitate prelungită.
6. Deschiderea spre ceilalți, nu închiderea în sine , sociabilitatea, capacitatea de a stabili
contacte.
7. Spiritul de analiză și de sinteză, ca să fii capabil să extragi dintr -un ansamblu de
informații cee ace este cel mai important și să îți organizezi discursul.
8. Lipsa de aroganță, modestia sunt atitudinile pe care trebuie să le adopți .
9. Creativitatea. Ea îți permite să variezi stilurile articolelor și prezentarea lor.
10. Memoria este necesară pentru a face cu ușurință legătura între evenimente, sau pentru
a înțelege faptele și situațiile mai ales în lumina trec utului.

20 Yves Agnes, Introducere în jurnalism , Editura Polirom, Iași, 2011, p. 33

13
11. Perseverența, nedescurajarea, atitudinea de a nu te mulțumi cu o informație
incompletă când ai putea merge până la capătul anchetei, a -ți individualiza stilul de –
a lungul timpului și a acumula competențe pe un domeniu.21

Jurnalismul cetățenesc este un termen des folosit în contextul noului val de jurnaliști.
Profesorul american, Jay Rosen, propune următoarea definiție: Când oamenii, cunoscuți
anterior ca public, se folosesc de unelte din presă pentru a se informa unul pe altul, atunci
vorbim de jurnalusmul cetățenesc. Cetățeanul de rând, își asumă în mod amatoricesc din
atribuțiile unui jurnalist, folosindu -se de diferite instrumente de înregistrare pentru a publica,
de regulă, în mediul online, informația sau știrea.22
În literatura de specialitate despre noile media, mai sunt amintiți și termenii community
journalism sau civic journalism, ambele domenii fiind practicate de jurnaliști profesioniști,
sau collaborative journalism, un concept separat, care implică de rularea unei activități de
către jurnaliști profesioniști și non -profesioniști, împreună.23
Prin avansaul și accesul tot mai facil la tehnologia actuală, orice om de rând poate deveni
jurnalist -cetășean, cu o condiție să aibă un instrument de înreg istrare (telefon cu cameră,
cameră foto/video, reportofon, etc.) și o platformă pe care să publice materialul , fie că vorbim
de trimiterea acestuia spre o organizație media consacrată sau spre propria sa platformă
(pagină web, blog, etc.).24
Mediile care au făcut posibil acest lucru sunt blogurile și în special rețelele de socializare
precum Facebook și Twitter. Oamenii iau parte vrând/nevrând la evenimente, pe care le
surprind pe camerele lor video sau pe telefoane, postându -le și scriind statusuri în timp real
despre situația respectivă.25
De regulă, acest tip de journalism cetățenesc ia amploare în momentele de criză sau în
timpul desfășurării unor evenimente majore în diferite colțuri ale lumii , în care reporterii nu

21 Yves Agnes, Introducere în journalism , Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 33 -34
22 https://people.howstuffworks.com/citizen -journalism.htm , accesat la data 10.04.2019.
23 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale , Editura Tritonic, 2014, p. 121
24 Ibidem.
25 Ibidem.

14
au acces imediat. Cele două evenimente care au dus la popularizarea jurnalismului cetățenesc
au fost Mișcarea pentru Ocuparea Wallstreet -ului și Primăvara arabă.26

II. Domeniul Relațiilor Publice

1. Definiții și tipologii ale Relațiilor Publice
Variabila „relații publice” este probabil cea mai puțin (și incorect) cunoscută sub –
variabilă a comunicării de marketing, și cea mai puțin utilizată, în același timp, mai ales în
economia românească. Relații publice nu înseamnă cocktail de presă sau pentru liderii de
opinie, nu înseamnă fete simpatice sau rude ale conducerii firmei, nu înseamnă relsții private
și nu înseamnă birou de relații cu publicul (confuzie des întâlnită).
În același timp, relațiile publice nu sunt doar operațiuni grandioase , evenimente
spectaculoase și privilegii rezervate marilor întreprinderi, nici panacee universale,
atotputernice în comunicare. Ele își au însă rolul bine stabilit în strategia de comunicare a
unei firme, fie ea o mare companie sau o mică întreprindere familială. Atribuțiie relațiilor
publice sunt foarte largi, depășind sfera marketingului, motiv pentru care mulți specialiști le
consideră parte a managementului unei firme.
O încercare de definire ar putea reține pentru variabila relații publice „totalitatea
acțiunilor prin care o întreprindere (un grup) încearcă să stabilească și să mențină raporturi
bune cu membrii unor alte grupuri (sindicate instituții financiare, sponsori etc.) sau o firmă
publică în ansamblu”.27 Ele vizează în special imaginea firmei și acționează pe termen lung.
Trei caracteristici ale relațiilor publice sunt adesea reținute, deși nu este deloc o abordare
exhaustiva:
1. Publicitatea vizează produsul, relațiil e publice vizează organizația . Este adevărat,
relațiile publice sunt mai ales în serviciul unei comunicări instituționale, pentru a face

26 Ibidem.
27 Adriana Zaiț, Promovarea vânzărilor. Relații publice, Editura Universității „Al. I. Cuza Iași ”, 1999, p. 49

15
cunoscută firma, pentru a o promova, pentru a o apăra etc., vizând toate laturile ei
(comercială, socială etc.) . Indirect însă , se realizează și o promovare a imaginii
produselor firmei respective.
2. Relații publice înseamnă evenimente publice. Este adevărat, relațiile publice sunt de
regulă organizate plecând de la un eveniment existent. Dar dacă evenimentul nu
există, el poate fi creat. În plus, eveniment nu înseamnă neapărat spectaculos,
nemaivăzut, ieșit din comun, după cum nici nu se poate constitui un eveniment din
lucruri aparent interesante pentru firmă dar banale pentru cei din afară.
3. Relațiile publice însea mnă legături adevărate cu publicul. Relațiile publice nu
reprezintă acțiuni de comunicare într -un singur sens, de la întreprindere spre diverse
grupuri țintă. Relațiile publice înseamnă dialog cu publicul vizat, înseamnă
convingere neforțată și adeziune , încredere obținută, păstrată și sporită, în timp.28
Motivațiile unor acțiuni de relații publice pentru o o firmă, potrivit specialiștilor, pot fi
atât abordări negative, cât și pozitive.
A. În cadrul abordărilor negative se regăsesc:
1. Relații publice fără un mobil aparent. În acest caz acțiunile de relații publice sunt
declanșate de detalii nesemnificative pentru firmă, orgolii, dorința de a vorbi fără a
avea ceva de spus, acțiunile altor firme, dorința de a le imita etc. În absența uno r
strategii, bazate pe conținutul, mai întâi, și apoi pe forma comunicării, acțiunile de
relații publice sunt inutile, fără efecte.
2. Relații publice „pompieristice” (declanșate de evenimente șoc, neprevăzute)
asemenea cazului recirgerii la asigurări după ce a avut loc un accident sau la pompieri
când focul a izbcnit deja. Este situația în care firma reacționează prin acțiuni de relații
publice abia în momentul în care se regăsește în fața unor probleme grave, accidente
legate de folosirea produselor etc. O a părare trebuie însă pregătită din timp, astfel se
fac greșeli grave, din improvizare, lipsă de experiență, lipsă de organizare.
3. Relații publice cu substituent. Uneori firmele recurg la relații publice atunci când
publicitatea este interzisă sau sever limit ată (băuturi alcoolice, țigări ș.a.) sau atunci
când recursul la publicitate nu face parte din obișnuit (fiind considerat imoral).

28 Ibidem, p. 50

16
B. Abordarea pozitivă (realistă) a relațiilor publice vine din înțelegerea de către firmă a
necesității de a avea o atitudine de schisă, de dialog. Relațiile publice susțin și
valorizează firma și produsele sale, ajutând la corecta ei încadrare în mediul social,
cultural, politic. Prin relații publice se constituie elementele fundamentale ale
imaginii întreprinderii, concretizând di mensiunea sa instituțională.29

2. Evoluția relațiilor publice în România
Primul „relaționist” român a fost, fără voia sa, șeful de cabinet al primului -ministru Ion
C, Brătianu (1821 -1891), însărcinat să informeze zilnic presa în legătură cu evoluții le de pe
front în timpul Războiului de Independență, după cum nota un jurnalst în 1906: „Știm că în
timpul războiului de la 1877, deși n -aveam birou al presei, Ioan Brătianu a însărcinat atunci
pe șeful de cabinet să țină în curent presa europeană.”.30
Activități de monitorizare a presei și de intervenții cu rectificări în presă – se realizau cu
mult înainte, astfel că în 1862, spre exemplu, Ministerul Afacerilor Străine avea în structura
sa „Diviziunea politică” (cabinetul ministrului), care asigura „citirea obligatorie a ziarelor
străine, combaterea aserțiunilor false”. La 1880, Cabinetul ministrului „expune zilnic
ministrului rezumatul ziarelor străine și române în ceea ce privesc interesele statului român
și interesele generale ale Europei ; redacte ază articole spre a com bate afirmațiile false, eronate
sau dăunătoare țării, care s -ar afla cuprinse în ziare”.31
Un eveniment notabil se petrece în anul 1881: înființarea biroului presei în cadrul
Ministerului de Externe, din inițiativa ministrului Eugen Stănescu. Conducerea biroului a
fost deținută de Grigore Ventura, jurnalist și director politic al ziarului L’Independence
roumaine, publicație independentă la acea dată.32 Trebuie precizat că biroul de presă din

29 Ibidem, p. 51
30 R.P., Lipsa unui birou al presei, Adev ărul, Anul XVIII, 31 mai 1906, p.1 apud Marian Petcu, Istoria
jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007, p.171
31 Ion Mamina, Monarhia constit uțională în România.Enciclopedie politică, 1866 -1938, Editura
Encilopedică, București, 2000, p.136 apud Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România,
Editura Polirom, 2007, p.172
32 Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007, p.172

17
cadrul Ministerului de Externe a fost primul dintr -o serie de structuri similare apărute în toate
ministerele.
Inițiatorii acestui proiect erau C ornel Diaconovici, născut în anul 1859, are studii de
Drept la Oradea și Budapesta, finalizate în 1880. Avocat în Lugoj, corespondent al mai
multor ziare românești, germane și maghiare; doctor în drept la Universitatea din Budapesta
1883. Valeriu Braniște (1869 -1928), doctor în filozofie (1891), profesor la liceul românesc
din Brașov, redactor la Tribuna (Sibiu), apoi la Dreptatea (Timișoara). A publicat numeroase
studii de istorie literară și folclor. Elie Dăianu, cel cu care Braniște a coordonat biroul de
presă, era născut în anul 1869. Avea studii de teologie și filozofie la Budapesta și Gratz
(doctor în filozofie) și a fost profesor de istorie la Blaj, redactor la Tribuna și Răvsșul,
protopop greco -catolic la Cluj (1901).33
Începând cu 22 noiembrie 1905, biroul presei din Ministerul de Externe începe să
funcționeze între orele 10 și 11:30, dar mai important decât orarul, la acest birou se vor
concentra toate informațiile ce urmează să se comunice zilnic de la toate celelalte ministere.
„Biroul de la Ministerul de Interne rămâne și el deschis ziariștilor”, anunța Dimineața din 20
noiembrie 1905.34
O structură aptă să ofere informații presei a fost înființată în toamna anului 1912, la
București, de către autoritățile militare, cu ocazia manevrelo r regale. Era vorba de un birou
însărcinat să gestioneze comunicarea legată de un eveniment anume, deoarece și la Apărare,
ca de altfel la toate ministerele, fuseseră create birouri de presă cu mult înainte, Interesantă
este și preocuparea formativ -educati vă a inițiatorilor – formarea unui corp de ziariști special
pregătiți pentru astfel de relatări.35
Prima inițiativă externă a avut loc în februarie 1914, când un grup de studenți români
aflați la Paris au constituit societatea culturală „Vasile Alecs andri”, care urmărea, ca de altfel
și publicația editată de aceasta, La Tribune Roumaine, să facă cunoscut romantismul în Franța

33 Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007, p.174
34 Ibidem, p.175
35 Ibidem

18
și prin aceasta și în străinătate. Societatea a înființat, din inițiativa lui Mircea R. Șirianu, și
primul birou român de presă pentru străinătate, aflat în străinătate, numit Românul. 36
În anul 1882, jurnaliștii bucureșteni vor organiza cee ace numim, în termini moderni, un
eveniment de relații publice: balul presei, acțiune filantropică în beneficiul victimelor unor
incen dii din București. Inițiativa a aparținut Comitetului General al Presei, constituit pentru
acte de binefacere sub președinția lui C.A. Mai târziu, practice specific relațiilor publice (în
special relațiilor cu presa) întâlnim, cu varii ocazii.37

3. Definirea termenilor de Relații Publice ș i specialist în PR
Toată lumea vorbește despre relații publice, însă foarte puțini cunosc și adevărata
semnificație. În anul 1932, Edward L. Bernays publică Crystallizing pulic opinion, care se
dedică înexclu sivitate domeniului relațiilor publice. Pe lângă descrierea consilierului de
relații publice, sunt prezentate și funțiile, scopul, tehnicile și conduit etică din cadrul
domeniului și al celor care îl practică.38
Asociația Internațională a Relațiilor Publice a stability, cu ocazia Convenției anuale din
1978, următoarea definiție: “Practica relațiilor publice este arta și știința social a analizării
unor tendințe, a anticipării consecințelor lor, a sfătuirii liderilor uneo organizații și a
implementării unor programe de acțiune care vor servi atât interesele organizației, cât și
interesele publicului.”39
Ivy Lee a fost solicitat să reinventeze imaginea unei personae și a unei companii în ochii
publicului. Acest fapt a determinat începutul erei de a gent de publicitate, precum și
dezvoltarea relațiilor publice ca profesie, sub conducerea lui Edward L. Bernays.40

36 Mircea Popa, Un istoric de vocație al jurnalisticii, Caligraf. Revistă de cultură, anul VI, nr. 2(57), Drobeta
Turnu Severin, aprilie 2006, p.4 apud Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura
Polirom, 2007, p.176

37 Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom, Iași, 2007, p.180
38 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic, București, 2014, p.29
39 David Newsom și colab., 1993, p.4 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa,
Editura All Educațional, București, 1999, p.17
40 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic, București, 2014, p.29

19
Termenul de “relații publice” nu mai este unul necunoscut în România. Mulți autori,
străini , dar și români, i -au oferit o serie de def iniții și interpretări care s -au răspândit și în
rândul publicului roman. Pentru început, vom trece în revistă cele mai standardizate definiții
cunoscute.
Adela Rogojinaru definește relațiile publice ca fiind „o activitate instituțională de
construi re a credibilității unui grup sau a unei organizații aflate într -un raport de interese
comune cu alte grupuri sau organizații și care apelează la strategii de comunicare pentru a
obține validarea publică a acestor interese”.41
Pentru Daniel Șerbănică , relațiile publice reprezintă acea latură a unei instituții, al cărei
scop este de a sonda nevoile și atitudinea publicului, de a face pași în vederea întâlnirii acestor
nevoi și de a crea atitudini positive. Este un efort pentru a influența pozitiv opini a publică
față de o instituție, o persoană, un produs sau o idee.42
La rândul lor, alte forumuri științifice sau organisme profesioale au formulat diferite
definiții, în dorința de a circumscrie cât mai exact acest domeniu. După Public Relations
Society, una din cele mai mari asociații profesionale din lume, relațiile publice ajută
societatea noastră complexă și pluralistă să funcționeze într -un mod mai eficient, contribuind
la înțelegerea reciprocă dintre grupuri și instituții.43
Brittish institute of Public Opinion, a cărui definiție a fost adoptată de întregul
Commonwealth, consider că relațiile publice sunt un effort deliberat, planificat și susținut,
de a stabili și de a menține înțelegerea reciprocă între o organizație și publ icul ei, iar Deutsche
Public Relations Gesselschaft prezintă relațiile publice ca efortul conștient și legitim de a
realiza înțelegerea, de a stabili și a menține încrederea în rândul publicului, pe baza unor
cercetări sistematice.44
După sinteza realizată de revista profesională Public Relations News, relațiile publice
sunt funcția de conducere care evaluează atitudinile publicului, apropie politicile și

41 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic, 2014, p.29 apud Adela
Rogojinaru, Relații publice. Fundamente interdisciplinare, Editura Tritonic, București, 2005, p.18
42 Daniel Șerbănică, Relații Publice , Editura ASE, Bu curești, 2003, p.6
43 Peter D. Wilcox și colab, 1992, p.5 apud Cristina Coman, Relații publice tehnici de comunicare cu presa,
Editura All Educațional, București, 1999, p.17
44 Ibidem.

20
procedurile unui individ sau ale unei organizații de interesele publicului , planifică și execută
un program de acțiune pentru a câștiga înțelegerea și acceptarea publicului.45
Cea mai cunoscută definiție datează din 1976, iar autorul acesteia este Rex Harlow, care
a colectat și analizat peste 472 de definiții între anii 1906 -1975 pentru a o formula pe aceasta :
Relațiile publice reprezintă funcația managerială distinctă care ajută la stabilirea și
menținerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea
dintre o organizație și publicul ei; e le implică managementul problemelor, ajutându -i pe
manageri să fie informați asupra opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele
definesc și accentuează obligațiile managerilor de a anticipa tendințele mediului; ele folosesc
ca principale instrumente de lucru cercetarea și comunicarea bazate pe principii etice.46
International Public Relations Association (IPRA) adaugă șirului de definiți următoarea:
„Relațiile publice sunt funcția managerială care evaluează atitudinea publicurilor, i dentifică
politicile și procedurile unui individ sau uneo organizații față de interesul public, elaborează
și execută un program pentru a dobândi înțelegerea și acceptarea publicului.”
Consiliul Cofederației Europene de Relații Publice, ce reunește a sociațiile naționale din
Europa oferă următoarea definiție: „Capacitatea de a analiza publicurile, de a defini criteriile,
de a monitoriza relațiile cu toate publicurile, asigurând respectarea integrală a eticii și a
principiilor comportamentale și, în sfâ rșit, capacitatea de a defini, dezvolta și conduce
programele de comunicare totală […]. Funcția comunicării totale a unei întreprinderi, a uneo
oranizații sau a unei personae este data de capacitatea acesteia de a construe și dezvolta
relațiile cu toate pu blicurile, interne sau externe.”47 James Gruning și Todd Hunt susțin că
relațiile publice înseamnă managementul comunicării dintre o organizație și publicurile sale.
Din perspectiva acestora, relațiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o
organizație și publicul ei; ele îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului și să

45 Scott M. Cutlip și colab., 1994, p.3 apud Cristina Coman, Relații publice tehnici de comunicare cu presa,
Editura All Educațional, București, 1999, p.17
46 James Gruning, Todd Hunt, Managing Public Relation, Philadelphia, 1984, p. 7, apud Cristina Coman,
Relații publice și mass -media, Polirom, București, 2004, p . 5.
47 Dumitru Bortun, Relațiile publice și noua societate, ediția a II -a, Editura Tritonic, București, 2012, p. 59

21
poată lua decizii corecte;totodată ele ajută publicul să înțeleagă specifivul organizației și să
aibă încredere în aceasta.48
Scott Cutlip et alii dau următoare a definiție: relațiile publice reprezintă funcția
managerială care identifică, stabilește și menține relații mutual benefice între o organizație și
diversele publicuri de care depinde succesul ori eșecul acesteia.49
Societatea americană de relații pu blice (PRSA) a votat în 1982 una dintre cele mai scurte
definiții dat relațiilor publice: “Relațiile publice ajută publicul și organizația să se acomodeze
reciproc”, care a fost schimbată în data de 1 martie 2012 cu următoarea definiție: “ Relațiile
publice reprezintă un proces de comunicare strategică, ce construiește relații reciproc
avantajoase între organizații și publicurile lor. ”50
Această schimbare s -a născut din dorința unei modernizări la nivelul definițiilor, ce
descriu relațiile publice. As tfel a fost derulată o campanie a PRSA împreună cu alte 12
organizațtii profesionale, cu scopul de a reformula definiția din 1982, adaptând -o prezentului
reflectând și asupra evoluției noilor tehnologii. Noua definiție nu a stârnit doar păreri
positive, în să unii dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniul relațiilor publice s -au
declarant “destul de mulțumiți” (James Gruning), sau au determinat -o ca fiind o “interpretare
adaptată contemporaneității” (Julian Hobson) a modului de desfășurare a activită ții de PR.51
Pentru Bernard Dgenais, relațiile publice reprezint ă o artă care permite convertirea
analizelor situaționale și a strategiilor îndelung plănuite în creativitate, astfel încât să producă
o tematică percutantă, un slogan atrăgător, o imagi ne seducătoare și un mesaj convingător.52
Putem observa anumite tendințe recurente în definițiile prezentate mai sus. Sintetizând
informațiile, putem trage concluzia, că relațiile publice au rolul și funcția de a identifica,
stabili și menține relați i avantajoase cu publicurile interne și externe ale organizației,

48 Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999,
p.19
49 Scott Cutlip, Allen Ce nter, Glenn Broom, Effective Public Relations, New Jersey Prentice Hall, 1994, p.6,
apud Cristina Coman, Relații publice și mass -media, Editura Polirom, București, 2004, p. 5.
50 https://ro.ejo -online.eu/etica -si-deontologie/etica -nu-are-loc-in-noua -definitie -a-relatiilor -publice , accesat la
data de 20.04.2019
51 https://resurse.comunicatedepresa.ro/definitie -relatiilor -publice/ , accesat la 20.04.2019
52 Bernard Dagenais, Profesia de relaționist. (Traducere de Anca -Magdalena Frumușani), Editura Polirom,
Iași, 2002, p. 48.

22
folosindu -se de o comunicare bidirecțională strategică, bazată pe etică, dar și pe legislația
aflată în vigoare.
Comunicarea cu publicurile țintă poate fi desfășurată pe cale internă sau externă.
Comunicarea internă se concretizează prin com unicarea interpersonală între angajați sau
ziare destinate angajaților ș.a. Comunicarea externă se realizează cu ajutor ul mijloacelor de
comunicare de masă, dar și la târguri și expoziții. Printre funcțiile comunicării interne se
numără motivarea angajaților, crearea unui climat pozitiv și de încredere în interiorul firmei
și crearea unei legături între management și angajați.
Comunicarea externă în relațiile publice are mai multe funcții:
 De informare;
 De stabilire a contactelor;
 De gestionare și creare a unei imagini.

Pe scurt, pr incipalele trăsături definitorii, ce deosebesc relațiile publice de alte domenii
mai mult sau mai puțin asemănătoare. Una dintre confuziile cel mai des înt âlnite în România
se produce în contextul relații cu publicul versus relații publice. Cele două domenii diferă
în materie de competențe, relațiile cu publicul însemnând doar muncă la ghișeu nu și
cmunicarea strategică raportată la publicurile țintă.
Publicitatea și relațiile publice sunt confundate adesea, multe persoane înțelegând, prin
ambele, vânzarea unor produse. Publicitatea se concentrează pe un produs și vânzarea
acestuia în cel mai scurt timp, pe când relațiile publice se concentrează pe com panie și
clădirea unor relații durabile.53
O altă confuzie răspândită este propaganda versus relații publice. George David , în
cartea sa intitulată Relații publice, garanția succesului, oferă o delimitare cât se poate de
concisă între cele două domeni i: în timp ce reclama și propaganda deformează mesajul,

53 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic,București, 2014, p.33

23
relațiile publice, al căror fundament este credibilitatea, sunt obligate să se limiteze strict la
elaborarea unui mesaj bazat pe adevăr.54

În viziunea lui Gunter Bentele și Rene Seidenglanz, în relațiile publice pot exista trei
tipuri de relație construite pe încredere:
1. Între departamentul de relații publice și angajator;
2. Între organizație și publicurile acesteia, construită cu ajutorul departamentului de
relații publice;
3. Între departamentul de relații publice și publicurile țintă.

Tema încrederii a fost abordată și de James Grunig. Cercetătorul cataloghează încrederea
drept un criteriu pentru măsurarea calității relațiilor cu mediul lor.55 Joseph R. Priester și
Richard E. Petty au descoperit că a fi demn de încredere și onest sunt caracteristici care
reprezintă mai bine acuratețea mesajuui, fiind mai importante decât baza de cunoștințe a
sursei, expertiza, experiența, sinceritatea, imparția litatea, asemănarea și motivarea.56
Specialiștii în relații publice planifică și execută comunicarea pentru o organizație, atât
în interiorul ei, cât și în relațiile ei cu mediul înconjurător. Ei asigură circulația corectă a
informației între diferite le subsisteme ale organizației, între public și organizație (cercetarea
tendințelor publicului) și între organizație și public (promovarea politicii acesteia în mediu).
În aceste definiții, elementul cheie al relațiilor publice este reciprocitatea: cei doi parteneri,
organizația și publicul, ajung, datorită uneo bune strategii de comunicare (planificată și
aplicată de relațiile publice), la un studiu de înțelegere, de încredere reciprocă și de sprijin
mutual.57

54 George David, Relații Publice, garanția succesului, Editura Oscar Print, București, 2003, p. 25

55 James E. Gru nig (editor), Excellence in public relations and communication management, Lawrence
Erlbaum, Hillsdale, 1992, p. 83 apud Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura
Tritonic, 2014, p.34
56 http://www.pr -romania.ro/articole/reputatie -si-incredere/82 -valoarea -increderii -in-practicile -de-relatii –
publice.htm l?start=3 , accesat la data de 17.04.2019.
57 Cristina Coman, Relații publice T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999,
p.19

24
Efortul de a defini relațiile publice sa u de a face ordine în definițiile existente este
îngreunat de faptul că formulările respective conțin atât aspecte conceptuale (ce sunt relațiile
publice), cât și aspecte instrumentale (ce eficiență au ele, ce proceduri de lucru folosesc cei
care le practi că). Toate acestea înmulțesc elementele care compun definițiile, deoarece
rezultatele acestei activități sunt numeroase, iar uneltele folosite de practicieni sunt deosebit
de variate.58

Dacă aruncăm o privire transversală asupra definițiilor me nționate mai sus, observăm că
anumite cuvinte -cheie apar în majoritatea formulărilor . După Dennis L. Wilcox acestea ar fi
următoarele:
a. Deliberarea – activitatea de relații publice este intenționată, este produsul unei
analize și al unor alegeri referitoar e la modalitățile de câștigare a încrederii publicului;
b. Planificarea – activitatea în relațiile publice este organizată: soluțiile problemelor
sunt descoperite treptat, iar strategiilesunt concepute pentru perioade mari de timp;
c. Performanța – relațiile pub lice se bazează pe rezultate, iar eficiența lor depinde de
activitatea concretă a organizației, prin urmare demersurile de relații publice nu pot
câștiga încrederea publicului pentru o organizație care, prin activitatea ei, dovedește
ignorarea interesului public;
d. Comunicarea bilaterală – relațiile publice se bazează pe preluarea informațiilor din
mediul în care operează organizația, pe transmiterea de noi informații și pe urmărirea
feed-back-ului acestora;
e. Interesul public – rațiunea activității de relații publice este satisfacerea nevoilor
publicului, nu obținerea, cu orice preț, de beneficii pentru oganizație;
f. Dimensiunea managerială – activitățile de relații publice sunt mai eficiente aunci
când sunt integrate în s tructurile de conducere ale unei organizații.59

58 Ibidem , p.18
59 Ibidem, pp. 18 -19

25
4. Necesitatea purtătorul ui de cuvânt într -o organizație
Purtătorul de cuvânt reprezintă persoana care este însărcinată să prezinte punctul de
vedere oficial al unei organizații în relația cu mass -media; rolul său este de a transmit e
informații importante pentru public, consistente și mai ales corecte.60
În cadrul biroului de presă, unul dintre membrii acestuia are, pe lângă sarcinile obișnuite,
un ansamblu de atribuții specifice (care cer și o seamă de calități deosebite) și, implicit, o
poziție aparte; acesta este purtătorul de cuvânt. Jurnaliștii doresc întotdeauna să folosească
drept sursă pentru informațiile pe care le vor evoca, o personalitate a organizației. Ei solicită
acest lucru, deoarece au nevoie de o poziție oficia lă, care să exprime punctul de vedere al
instituției și să ofere greutate și prestigiu acestor afirmații. Din diferite motive (lipsa de timp
a conducătorului instituției, absența sa din localitate, starea sănătății în acel moment, absența
unor abilități de comunicare orală, uneori frica sau resentimentul față de presă), organizațiile
au desemnat una sau mai multe persoane care să îl reprezinte pe liderul instituției în relația
cu presa. Această funcție este cunoscută sub numele de purtător de cuvânt.61
Ținând locul conducătorului organizației (în fața mass -mediei), el dobândește o
responsabilitate și o autonomie aparte, deoarece el reprezintă, în orice moment, instituția și
exprimă, prin luările sale de cuvânt, atitudinea oficială a acesteia as upra chestiunilor de
interes general sau specific, solicitate de jurnaliști. De aici derivă poziția sa ierarhică
privilegiată: el se subordonează direct conducătorului organizației și șefului biroului de presă.
Totuși, în existența de zi cu zi a organizați ilor, aceste structuri nu sunt întotdeauna respectate;
în unele situații purtătorul de cuvânt este și șeful biroului de presă, iar în altele el are un statut
de independență față de biroul de presă. Această situație nu permite corelarea dintre
inițiativele lui și activitatea biroului de pr esă și duce fie la nesincronizăr i, fie la suprapuneri
inutile.62
Purtătorul de cuvânt trebuie să aibă toate calitățile și competențele solicitate pentru
oricare alt membru al biroului de presă. În plus, el trebuie să aibă o voce radiofonică și o

60 George David, Tehnici de redactare. Comunicare cu mass -media, Editura Polirom, Iași, 2008, p.153.
61 K. Milo și colab, 1998, p.72 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura
All Educațional, Bucureș ti, 1999, p.19
62 C. Howard, W. Mathews, 1985, p.72 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu
presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999, p.72

26
înfățișare plăcută, experiența vorbitului în public, viteză de reacție și o anume siguranță de
sine (prin care să poată ascunde eventualele momente de emoție sau de dificultate). Deși
unele studii au arătat că femeile câștig ă mai ușor încrederea jurnaliștilor și că ele sunt mai
bune în acest rol, îndeosebi în organizațiile guvernamentale, totuși părerea specialiștilor este
că trebuie să fie aleasă persoana cea mai competentă, fără nici un fel de prejudecăți referitoare
la sex sau vârstă.63
Un bun purtător de cuvânt trebuie să aibă următoarele însușiri:
 Să cunoască bine toate aspectele legate de activitatea organizației pe care o reprezintă;
 Să cunoască obiectivele și strategiile organizației, astfel încât să poată da r ăspunsuri,
la situații particulare, în consens cu politica generală a instituției;
 Să aibă abilitatea de a exprima clar și convingător (din punctul de vedere al
jurnalistului și al publicului) ideile în chestiune;
 Să se bucure de încrederea conducerii organizației, pentru a putea fi la curent cu toate
deciziile și pentru a avea girul liderului instituției în tot ce face.64

Unele lucrări din domeniul relațiilor publice, în special cele americane, consacră spații
ample prezentării tehnicilor și truc urilor pe care trebuie să le utilizeze un purtător de cuvânt
atunci când se întâlnește cu jurnaliștii. Ele subliniază constant faptul că persoana care
îndepliește aceste atribuții trebuie să se supună unor sesiuni de pregătire specifice, iar înaintea
unor întâlniri cheie cu presa trebuie să repete anumite replici și, chiar să stimuleze anumite
situații posibile. În esență, sfaturile practice se referă la următoarele aspecte:
 Să știe sau să anticipeze cu precizie ceea ce doresc jurn aliștii să afle, astfel în cât să
posede toate informațiile și să nu fie prins în capcana unor întrebări încrucișate;
 Să cunoască preocupările ante rioare ale jurnaliștilor, zona lor tematică, tipul de
articole pe care le realizează, tacticile lor, în general , atitudinea lor față de organizație;

63 D.L. Wilcox, L.W. Nolte, 1990, p.351; C. Horward, W. Mathew,1985, p.73; S.M. Cutlip și colab, 1994,
pp.51 -52 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunica re cu presa, Editura All Educațional,
Bucureș ti, 1999, p.72
64 Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999,
p.72

27
 Să cunoască specificul genurilor și formatelor jurnalistice (îndeosebi ale diverselor
tipuri de interviu) pentru a putea face față solicitărilor jurnaliștilor;
 Să vorbească din punctul de vedere al interesului public și nu exclusiv din acela a l
intereselor și preocupărilor organizației;
 Să nu fie pasiv: purtătorul de cuvânt răspunde întrebărilor presei, dar nu trebuie să
aștepte ca aspectele pe care dorește să le ssublinieze să fie ridicate numai de jurnaliști;
o întrebare poate fi provocată, o temă poate fi, discret, sugerată;
 Să nu fie defensiv: întrebările sunt prilejuri de a prezenta organizația, nu de a infirma
sau de a confirma o părere a jurnalistului; în plus, purtătorul de cuvânt trebuie să
manifeste un anume entuziasm, o încredere naturală în instituția, cauza, ideea pe care
o reprezintă, să -și umanizeze răspunsurile, dându -le o notă personală;
 Să știe să treacă ușor de la aspecte negative la cele pozitive, să releve contribuția sau
eforturile organizației în a ameliora o situație, în a-și schimba atitudinile sau
comportamentele ce s -au dovedit eronate;
 Să aibă abilitatea e a plasa cele mai importante informații sau luări de poziție la
începutul mesajului său și de a termina discuția cu jurnaliștii într -o notă pozitivă;
 Să dea răspun suri directe, fără exagerări, minciuni, agresivitate și fără pripeală (o
formulă aforistică: gândește repede și răspunde încet);
 Să nu răspundă la întrebările la care nu posedă informații clare, ci să se angajeze că ,
în timpul cel mai scurt, va obține ace le date, și le va pune la dispoziția jurnalistului;
 Niciodată nu trebuie să uzeze de formula no comment , ci să explice onest de ce nu
poate răspunde la o anumită întrebare;
 El nu trebuie să ocolească răspunsul la întrebări, să se încurce în pretexte, di vagații
sau false răspunsuri;
 Să nu se certe cu jurnaliștii, să -și păstreze calmu l chiar și când întrebările lor i se par
agresive.65

65 C. Howard, W. Mathwes, 1985, p. 75 -92; O. Baskin, C. Aronoff, 1992, p.224; K. Tu cker și colab, 1994,
pp.187 -191; T. Hunt, J.E. Gruning, 1994, p.48; S.M. Cutlip, 1994, pp.309 -310 apud Cristina Coman, Relații
publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999, pp. 72 -74

28
Odată numit, purtătorul de cuvânt devine o persoană publică, ce va fi urmărită, în tot
ceea ce spune și ce face, cu interes sporit, de ziariști și audiențe. El nu are însă statutul unei
vedete, ci reprezintă, în orice moment, organizația, fiind adeseori identificat de aceasta. De
aceea, oriunde se află (în sala de conferințe, în redacții, în locuri publice), el trebu ie să fie
conștient că orice declară va putea fi considerat ca un punct de vedere oficial al organizației,
chiar dacă nu a uitat să precizeze că vorbește off the record.66
În general, el trebuie să evite să exprime păreri personale, iar dacă o face , va trebui să
accentueze de mai multe ori acest lucru, știind însă că riscă să fie citat de anumiți jurnaliști
ca și cum ar fi exprimat tot o poziție oficială. Când lucrezi cu mass -media orice greșeală pe
care o comiți, poate deveni oricând publică.67
Purtătorul de cuvânt trebuie să înțeleagă că relația sa cu jurnaliștii este una de
colaborare și respect reciproc, și nu una de amiciție și confidențialitate. Acest adevăr este
valabil mai ales pentru acei purtători de cuvânt ce provin din mediul ju rnalistic și care au
tendința de a nu sesiza schimbările de poziții și raport uri de forță care apar din momentul în
care au acceptat funcția de putător de cuvânt. Nimeni nu spune să -ți uiți prietenii, dar, în
această nouă ipostază, trebuie să -ți amintești că a fi jurnalist înseamnă a alerga după știrile
de ultimă oră, obținute în exclusivitate și (uneori) după senzațional. Altfel spus, el nu trebuie
să uite că jurnalistul va exploata orice ocazie pentru a obține asemenea materiale, chiar și de
la foștii col egi, transformați acum în surse de informare.68
Conform prevederilor Legii nr. 544 privind liberul acces la informațiile de interes
public, “autoritățile și instituțiile publice au obligația de a organiza compartimente
specializate de informare și relații publice sau de a desemna personae cu atribuții în acest
domeniu”.69 Această obligație este impusă datotită faptului că publicul, prin mass -media, a

66 Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999,
p.74
67 C. Howard, W. Mathews, 1985, p.71 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu
presa, Editura All Educațional, București, 1999, p.74
68 Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, București, 1999,
p.74
69 https://b.politiaromana.ro/index.php?option=com_content&view=a rticle&id=147&Itemid=144 , accesat la
data de15.05.2019

29
exercitat presiuni asupra diferitelor instituții și organizații pentru a obține mai multe
informaț ii și pentru a beneficia de transparența deciziilor.
Activitățile de relații publice pot fi utilizate în cadrul uneo organizații din diverse
motive. Studiile ralizate în 2007 și 2010 de Clubul Companiilor de Relații Publice în
colaborare cu Daed alus Consulting au determinat cinci categorii de utilizare a activităților de
relații publice în rândul companiilor din România, anume: crearea unei imagini favorabile a
companiei, susținerea produselor și serviciilor de comunicare, crearea unei reputații a
companiei, implicarea și motivara angajaților și gestiunea situațiilor de criză.70
În cadrul unei organizații, un purtător de cuvânt poate fi desemnat permanent sau doar
pentru anumite situații. Cei desemnați permanent sunt întâlniți la organi zații care au o relație
consistentă cu mass -media. Funcția de purtător de cuvânt aparține sferei relațiilor publice, în
special domeniului relației cu mass -media, deoarece persoana desemnată pentru această
poziție susține conferințe și briefinguri de presă , redactează și difuzează comunicatele de
presă, buletinele de presă, dosarele de presă, dezmințiri, rectificări, dreptul la replica etc.71

5. Relația dintre pu rtătorul de cuvânt și jurnalist
În ciuda stereotipului, care propagă idea unui contact permanent între jurnaliști și
comunicatori, cele două profesii nu se află în conflict, ci în relații de cooperare.
Specialiștii în relații publice au nevoie de jurnaliști pentru a putea pune î n circulație
mesajele și informațiile pe care doresc să le transmită publicului lor; jurnaliștii au nevoie de
aceștia pentru a putea ajunge mai repede la surse,pentru a beneficia de informații verificate
și de material de presă elaborate conform standardel or jurnalistice, material care pot fi incluse
în paginile sau programele presei fără a necesita mari eforturi de documentare, verificare,
scriere.72

70 https://www.i aa.ro/Articole/Stiri/Clubul -companiilor -de-relatii -publice -a-realizat -al-doilea -studiu -asupra –
imaginii -si-utilizarii -relatiilor -publice -in-romania/3753.html , accesat la data de 15.05.2019
71 George David, Tehnici de relații publice. Comunicarea cu mass -medi a, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 201
72 Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, București, 1999,
p.40

30
După J. Charron relațiile dintre cele două profesii se bazează pe procese de schimb și
cooperare. Astfel, pe de o parte, jurnalistul are nevoie de surse pentru a -și face meseria, dar,
pe de altă parte, el este reticent față de sursa care, teoretic, ar putea să -l manipuleze – cu atât
mai mult când această sursă este un profesionist (specialistul în rela ții publice) care posedă
o competență specifică. La rândul ei, sursa are nevoie de jurnalist, pe care nu îl poate ocoli,
dar se teme de reacțiile lui, nu are încredere în modul în care jurnalistul și surse unui joc în
care se intersectează conflictul și co operarea.73
Cooperarea se bazează întotdeauna pe încredere și respect reciproc; adică pe
recunoașterea profesionalismului partenerului. Ca să -l convingă pe jurnalist să vadă în el un
partener de muncă, reprezentantul biroului de presă, trebuie să d ea dovadă de flexibilitate,
adaptându -se la solicitările profesionale ale acestuia.
Sintetizând rezultatele mai multor cercetări, putem spune că jurnaliștii așteaptă ca
reprezentantul biroului de presă să aibă următoarele calități:
a. Să aibă ușurin ța comunicării și a relațiilor sociale (să fie sociabil, răbdător, afabil,
neinhibat, sincer);
b. Să aibă ușurința exprimării scrise și orale;
c. Să fie un bun organizator, să știe să evalueze rapid o situație și să ia imediat decizii;
d. Să aibă multă putere de mu ncă, adaptându -se orarelor neregulate ale jurnaliștilor;
e. Să cunoască bine lumea presei și să înțeleagă modul ei de funcționare; să cunoască și
exigențele lor profesionale;
f. Să cunoască bine organizația pe care o reprezintă pentru a putea furniza oricând
informațiile solicitate;
g. Să aibă simțul știrii, să fie capabil să discearnă acele evenimente, procese sau situații
care pot fi interesante pentru jurnaliști;
h. Să fie capabil să intermedieze între presă și organizație, fără a deveni un ecran
impenetrabil, fără a bloca acce sul jurnaliștilor la sursele de informare;

73 J. Charron, 1991, pp. 174 -175 apud Cristina Coman, Relații publice. T ehnici de comunicare cu presa,
Editura All Educațional, București, 1999, p.40

31
i. să aibă o formație profesi onală adecvată, dobândită prin studii de profil.74

Desigur, suma acestor calități se regăsește mai greu în aptitudinile și comportamentul
unei singure persoane. Birou l de presă este însă o echipă, în care disponibilitățile și resursele
fiecărui specialist trebuie asamblate într -un tot unitar. În plus, experiența dobândită prin
relațiile constante cu jurnaliștii și efortul de auto -perfecțiune poate contribui la atingere a unor
performanțe, în măsură să răspundă așteptărilor ale reprezentanților mass media și să ajute la
reușita diverselor inițiative de comunicare cu presa.
Abordarea adevărului din perspective diferite (ale jurnaliștilor și ale specialiștilor în PR )
poate creea un dezechilibru, un conflict între cel două părți în cauză. Adina Neamțu prezintă
în Comunicare, negociere și relații publice posibile motive ale conflictelor ce pot apărea între
jurnaliști și oameni de PR.
Jurnaliștii pot fi „deranjaț i” de:
– tentativa responsabilului cu relații publice de a colora și d e a influența liberul flux al
știrilor și informațiilor;
– tendința de a prezenta ca știre ceea ce în realitate este numai publicitate camuflată;
– tentativa de a exercita diferite tipuri de p resiuni asupra jurnaliștilor;
– „răpirea” unor experți jurnaliști prin plătirea unor salarii mai mari.75

Specialiștii în relații publice pot considera că:
– Presa nu este capabilă să -și facă munca; nu dispune de personal suficient pentru a
face față exigențelor crescute ale unor sectoare edseori ignrate sau neglijate (industrie,
finanțe, învățământ);
– Presa are urâtul obicei de a dramatiza situațiile negative și de a le minimaliza pe cele
pozitive;

74 J. Deschepper, 1990; E. Dupuy, Y. Cintas, 1990; B. Dagenais, 1990 apud Cristina Coman, Relații publice.
Tehnici de comunicare cu presa, Editura All Educațional, Bucureș ti, 1999, p.40

75 Adina Neamțu, Liviu Neamțu, Comunicare, negociere și relații publice, Editura Academia Brâncuși,
Târgu -Jiu, 2009, p. 162

32
– Presa dă prea multă încredere sursei de la care provin știrile și tinde să trateze drept
publicitate camuflată toate informațiile ce provin din lumea industriei și afacerilor în
general;
– Presa nu știe să distingă între servicii de relații publice corecte și cele incorecte, între
cele competente și cele incomp etente;
– Marea dependență a presei de serviciile de relații publice este foarte frecvent ă și aspru
condamnată ș i criticată.76
Aceste situații de conflict apar așadar din cauza unor neînțelegeri sau chiar
preconcepții greșite.
Una dintre cel e mai evidente diferențe între cele două domenii se regăsește în
funcționalitatea fiecăruia în parte. Într -o formă abstractă, deosebirile între cele două domenii
ar arăta astfel:
 Jurnalismul reprezintă interesele sferei publice, relațiile publice reprezint ă interesele
unei instituții, companii, asociații.
 Jurnalismul informează în mod regulat, zilnic despre evenimente actuale și oferă
informații suplimentare la teme discutate înmass -media. Relațiile publice sunt
concentrate pe teme care să aibă efect pe ter men lung.77

Scopul ambelor domenii este informarea sferei publice. Diferența se află în modul
transmiterii informației: jurnalismul informează direct, PR -ul mai mult indirect, cu ajutorul
diferitelor canale media. Jurnalismul se ocupă de prezentar ea unei părți secunde sau terțe,
PR-ul propagă prezentarea companiei.78
Jurnalistul îmbracă informația în genuri jurnalistice: știre, comentariu, feature, reportaj
etc.; omul de PR se folosește în menținerea relației cu presa de genuri jurnalistice, d ar
folosește și alte instrumente directe (conferința de presă, comunicatul de presă etc.) și

76 Ibidem ,
77 Julia Szambolics, PR versus jurnalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic, 2014, p.45
78 Ibidem, p. 46

33
indirecte (rapoarte financiare, ziarul companiei etc.), precum și comunicarea interpersonală
în demersul profesional.79

III. Inconvenientele din relația purtator d e cuvânt – jurnalist

Orice instituție, fie ea publică sau privată, relaționează, într -un fel sau altul cu media
ca reprezentant al interesului public și este nevoită să facă față judecăților publice. Luând în
considerare acest aspect, instituțiile de orice fel trebuie să fie riguros pregătite să facă față
acuzațiilor justificate sau nu, să rezolve eventualele crize mediatice în care ar putea fi
implicate și să organizeze și să coordoneze campanii publice.
"A fi pregătit riguros" nu este însă nicidecum atât de simplu pe cât pare . Aceasta în
condițiile în care pregătirea riguroasă pentru dezvoltarea și coordonarea unei relații coerente
cu media implică nu doar a ngajarea unui specialist în relațiile cu presa ori crearea unui birou
de presă în cadrul instituției, ci și cunoașterea tuturor detaliilor unei comunicări de succes,
anticiparea reacțiilor presei, precum și un management deschis, cooperant și transparent.
Statutul de purtător de cuvânt implică, la rândul lui, abilități speciale legate de toate aspectele
unui proces de comunicare publică.
Un purtător de cuvânt de succes nu trebuie să se rezume la a fi un excelent
comunicator, ci trebuie să aibă și aptitudini și competențe manageriale, în condițiile în care
este nevoit să facă față mai multor tipuri de situații, de la elaborarea și transmiterea unor
simple comunicate de presă sau organizarea conferințelor de presă obișnuite, până la
coordonarea unor campanii p ublice de complexitate crescută sau managerierea situațiilor de
criză. Purtătorul de cuvânt este, în același timp, cel care trebuie să facă față reținerii
manifestate de mediul intern al instituției față de ochiul public (media), dar și criticilor
formulat e de aceasta față de instituția pe care o reprezintă.
Jurnalistul la rândul său, are și el un rol important în domeniul mass -mediei. El este
cel care aleargă mereu după informații și răspunsuri. Această meserie îți cere disponibilitatea

79 https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/filosofie/SCHUSTER_CHRISTIAN_RO.pdf ,
accesat la date de 15.05.2019.

34
24/24, neavând nimi c mai important de făcut când vine vorba de o misiune sau un incident
la care trebuie să fi prezent cât mai repede posibil.
La fel ca și purtătorul de cuvânt, jurnalistul un trebuie să fie bun doar pe domeniul
său. El trebuie să aibă cunoștințe de prin to ate domeniile și să știe să abordeze orice tip de
persoană, pentru a -și putea îndeplini misiunea de jurnalist.
Am ales să cercetez tema intitulat ă „Inconvenientele din relația purtător de cuvânt –
jurnalist ” datorită faptului că în stagiul de practică pe p arcursul anilor de studiu, în
convorbirile avute cu diverși jurnaliști ai posturilor de televiziune din Iași și purtători ale unor
mari instituții , tot din Iași, în vizitele făcute în librării și biblioteci, dar și în accesarea de site –
uri online am observ at apariția unei multitudini de materiale didactice care propun a avea un
scop bine precis: înțelegerea profun dă a ceea ce definește domeniile de relații publice și
jurnalism. Î n mare majoritate punându -se accentul pe rolul purtătorului de cuvânt într -o
instituție, însă nu și apariția de materiale care să expună și inconvenientele pe care le
presupune, la rândul ei, meseria de purtător de c uvânt într -o instituție publică, la fel fiind și
în cazul meseriei de jurnalist. Găsim foarte multe indiciiși informații despre cum să devi un
bun jurnalist și avantajele acestei meserii, însă un și despre numeroasele dezavantaje.
Consider că această libertate de a expune pe piața educațională o gamă variată de
materiale despre cât de „ușor” poți deveni un bun purtător de cuvânt sau jurnalist, aduce după
sine erori și dificultăți/dileme în rândul persoanelor care aleg să își creeze cariera pe această
meserie, cât și în exercitarea propriu -zis a meseriei în cauză.
Neadecvarea materialel or didactice specializate pe domeniul de relații publice la
funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, la calitățile pe care le dețin, la rolurile, atri butele,
caracteristicile care le definesc și pe care le -am surprins în capitolul de teorie al acestei luc rări
duc la apariția unor erori în ceea ce privește înțelegerea pe deplin a ceea ce presupune funcția
de purtă tor de cuvânt într -o instituție și meseria de jurnalist în cadrul media , cu avantajele si
dezavantajele pe care ea le implică.
Tema „Inconveniente le din relația de purtător de cuvânt – jurnalist ” consider că este
un subiect de actualitate, deoarece di n ce în ce mai mulți oameni de PR și oamenii ai presei
confirmă faptul că se confruntă adeseori cu dificultăți în exercitarea meseriei alese.
Această t emă aleasă este de utilitate, deoarece prin inconvenientele pe care le -am
identificat cu ajutorul jurnaliștilor și al purtătorilor de cuvânt am putut oferi modalități de

35
adaptare la funcția pe care ei o practică, prin raportare la partea de teorie, la vale nțele
formative pe care orice funcție trebuie să le îndeplinească atunci când contribuie la atingerea
obiectivelor instituției pe care ei o reprezintă.
Micro -cercetarea realizată este folosito are actualelor, dar și viitoarelor persoane care
doresc să devin ă jurnaliști sau purtători de cuvânt într -o instituție , pentru a conștientiza că
această meserie implică după sine atât avantaje, cât și dezavantaje. Astfel, orice jurnalist și
purtător de cuvânt actual sau viitor poate preveni inconvenientele meseriei pe care o exercită.
Originalitatea micro -cercetării pe care am decis să o realizez reiese din faptul că nu
au mai fost făcute alte cercetări care să vizeze direct identificar ea inconvenientelor din relația
dintre jurnalist și purt ătorul de cuvânt.
În concluzie, consider că tema „Inconvenientele relației purtător de cuvânt – jurnalist ”
este una de noutate, de utilitate și originalitate, o problemă cu care ma joritatea jurnaliștilor și
oamenilor de PR se confruntă, din cauza lipsei de suport teoretic p rivind inconvenientele pe
care aceaste meserii le implică și cu care o mar e parte dintre ei se confruntă zi de zi.
Această micro -cercetare vizează identificarea inconvenientelor pe care le implică
meseria purtătorului de c uvânt în relația lor cu jurnaliști i, și invers, și analiza soluțiilor date
de către aceștia pentru î mbunătățirea comunicării dintre ei.
Obiectivele urmărite în această micro -cercetare vizează o singură dimensiune, anume
cea a identificării inconvenientelor întâlnite de purtătorii de cuvânt în relația lor cu jurnaliștii .
Obiectivele propuse sunt:
O1: Identificarea inconvenien telor apărute frecvent în relația dintre purtător de cuvânt
și jurnalist.
O2: Propunerea de soluții pentru îmbunătățirea comunicării dintre aceștia.
Pentru a stabili ipoteza micro -cercet ării este necesar să formulăm întrebarea care să
răspundă datelor colectate. Această întrebare este: Care sunt inconvenientele pe care le
întâlniți în relația cu presa ?.
Cum ipoteza reprezintă răspunsul anticipat al întrebării formulate anterior. Astfel,
putem stabili următoarea i poteză: În relația dintre un purtător de cuvânt și un jurnalist pot
apărea inconveniente, dar și soluții pentru acestea cu care persoanele în această funcție se
confruntă.

36
Pentru realizarea micro -cercetării, am decis să selectez un număr de 8 persoane cu
funcția de purtător de cuvânt și 5 persoane din domeniul presei, care profesează în insti tuții
din mediul urban din județul Iași. Acest eșantion l -am folosit pentru a colecta date calitative
privind tema identif icarea de inconvenien te ce apar în relația dintre purtătorul de cuvânt și
jurnalist .
Pentru colectarea datelor calitative, folosind instrumentul de cercetare interviul
focalizat au f ost implicate 13 persoane, 5 dintre ele fiind jurnaliști de pe raza mun icipiului
Iași, iar celelalte 8 având funcți a de purtător de cuvânt în cadrul unor instituții publice din
municipiul Iași .
Pentru acest instrument de cercetare calitativă folosit am selectat populația prin
eșantionare rațională, care presupune că am stabilit caracteristicile specifice populației de
care am nevoie: jurnalist și purtător de cuvânt și locul de muncă stabilit în j udețul Iași. În
funcție de aceste caracteristici am inclus în eșantion indivizii care dețin aceste caracteristici
și care și -au dat acordul pentru participare.
Prin această micro -cercetare îmi propun să identific inconven ientele pe care le
implică comunica rea unui purtă tor de cuvânt cu jurnalistul, și să inventariez soluți ile pe care
aceștia le oferă. Pentru a atinge acest scop am ales să folosesc drept instrument de cercetare
interviul focalizat, care presupune colectarea de date calitative.
Pentru colecta rea datelor cu ajutorul interviului focalizat am parcurs următoarele
etape:
– m-am documentat din cărți de specialitate despre cum se întocmește un interviu
focalizat;80
– am stabilit eșantionul de subiecți;
– am realizat ghidul de interviu, raportându -mă la scop ul, obiectivele și ipotezele
cercetării;
– am stabilit data și ora pentru realizarea interviului focalizat;
– am ales modalitatea de înregistrare a interviului;
– am desfășurat interviul focalizat cu subiecții din eșantionul propus.

80 Constantin , HAVÂRNEANU, Metodologia cercetării în științele sociale , Editura Erota, Iași, 2000 , p. 17
Monica , ALBU, Metode și instrumente de evaluare în psihologie , Editura Argonaut, Cluj -Napoca, 2000 , p.
13
I., RADU (coord.), P., ILUȚ, L., MATEI, Psihologia s ocială , Editura Exe S.R.L., Cluj -Napoca, 1994 , p. 22

37
Interviul focalizat s -a desfă șurat în luna iunie 2019 , prin stabilirea de întâlniri cu
persoanele din eșantion. Am fost și situații în care unii dintre cei selectați nu dispuneau de
timp pentru a se întâlni și pentru a înregistra interviul, și au ales varianta răspunsurilor date
în scris.
Am ales să folosesc în această micro -cercetare ca instrument de culegere a datelor
pentru problema pe care am propus -o interviul focalizat. Pentru a avea un număr cât mai
mare de date și a observa în mod direct comportamentul și atitudinea persoanelo r pe care am
ales să le intervievez în cadrul unor întâlniri stabilite de comun acord cu fiecare dintre
participanți am hotărât să realizez un interviu focalizat, iar acolo unde nu s -a putut, mi s -a
răspuns în scris. Acest interviu are scopul de a obține i nformații complementare celor știute
din diverse materiale didactice, precum și de a clarifica rezultatele micro -cercetării.
Interviul focalizat se apropie de forma structurată a unui interviu, însă este mai
deschis și mi -a permis mai multă libertate în l ansarea întrebărilor către intervievați și
culegerea de răspunsuri și opinii cât mai diverse. Int erviul are la bază un număr de 8 întreb ări
deschise aflate la care cele 13 persoane cu funcția de purtător de cuvânt într -o instituție
public ă sau cu funcția d e jurnalist au răspuns, însă au adus și alte completări care fac referire
la tema cercetării. Durata interviu lui a fost de aproximativ 10 -20 de minute cu fiecare
intervievat în parte, în cadrul căreia am discutat cu persoanele urmărind indicatorii pe care i-
am construit în ghidul de interviu.
În realizarea interviului am parcurs toate etapele esențiale desfășurării acestuia. Acest
instrument are la bază tema de cercetare care presupune identificarea de inconveniente ce
interv in în relația dintre omul de PR și jurnalist . Eșanti onul stabilit are un număr d e 13
subiecți, aceștia fiind persoane cu funcția de jurnalist și purtător de cuvânt în instituțiile de
care aparțin sau ca persoane delegate să răspundă în locul purtătorului de cuvânt, fiind o
convorbire de tip față în față. Pentru înregistrarea interviului am întocmit un ghid de interviu
în care am notat toate întrebările pe care am dorit să le adres ez intervievaților. Toate cele 8
întrebări au fost de tip principale, urmărind obiectivele cercetării. Înregis trarea interviului am
realizat -o cu ajutorul telefonului mobil. Înainte de a începe înregistrarea am obținut acordul
subiecților de a fi înregistrați și am plasat telefonul într -un loc în care să nu deranjeze sau să
inhibe persoanele intervievate.

38
La încep utul interviului am creat o conversație prepatorie în care am menționat
persoanele intervievate tema cercetării, ce urmăresc prin aceasta, faptul că vor fi înregistrate,
iar răspunsurile lor vor face doar obiectul unei prelucrări statistice și vor rămâne a nonime.

1.Analiza rezultatelor obținute

Așa cum am precizat metodologia aleasă în culegerea datelor s -a axat pe tehnica
interviului semi -structurat, iar prelucrarea lor s -a realizat prin analiza de conținut tematic –
categorială.
Rezultatele cercetării privind identificarea de inconvenient e întâlnite în relația di ntre
un purtător de cuvânt și j urnalist, și inventarierea soluțiil or pe care aceștia le oferă pentru
aceste inconveniente au fost interpretate în funcție de obiectivele stabilite.
Ghidul de interviu s -a axat pe următoarele categorii de probleme:
– aspecte generale ale domeniului de relații publice
– identificarea de inconveniente ale profesiei de jurnalist/ purtător de cuvânt într -o
instituție publică
– inventarierea de soluții pentru inconven ientele identificate pentru profesia de
jurnalist/ purtător de cuvânt.
Am structurat itemii din acest ghid pe principiul trecerii de la gândirea descriptivă la
cea explicativă și apoi spre cea practică a subiectului pentru facilitarea exprimării. Prezentăm
mai jos rezultatele analizei de conținut prin raportare la transcrierea inte rviului focalizat
anexat.
Prin primul grupaj al întrebărilor din ghidul de interviu am urmărit să descoperim
modul în care subiecții se raportează la profesia pe care o exercită în domeniul relațiilor
publice. Subiecții au fost întrebați de cât timp profesează în acest domeniu, dacă au mai
reprezentat și alte instituții în trecut sau se află în etapa de debut în carieră și ce tipuri de
activități mai desfășoară în cadrul instituției de care aparțin. Prin aceste întrebări introductive,
am urmărit să identific nivelul de experiență în domeniul de relații publice, precum și
activitățile suplimentare pe care aceștia le exercită în cadrul instituției de care aparțin.
În ceea ce privește e xperiența în domeniul de relații publice al purtătorului din cadrul
IPJ Iași, se constată faptul că luc rează în acest domeniul de doar un an, și este prima instituție

39
pe care o reprezintă în calitate de purtător de cuvânt. De asemenea, am remarcat faptul că
mai desfășoară și alte activități pe lângă cea de purtător de cuvânt, precu m: răspunde
solicitărilor scrie, formulate în legea 544/2001, dar și solicitărilor verbale, gestionează
documente specific e activității din cadrul Compartimentului de Relații Publice și asigură
prezența jur naliștilor la conferințele de presă.
Subiectul din cadrul Serviciilor SMURD are o experiență de aproximativ 15 ani în
domeniul relațiilor publice, aceasta fiind prima insti tuție pe care el o reprezintă. Totodată, el
desfășoară ș i alte activități, precum cea de medic șef în cadrul serviciilor de urgență,
coordonează programul de atestat, este secretar general al Medicinei de Urgență și catastrofă,
vicepreședinte al Consiliulu i Națonal Român de Resuscitare.
Tot din același domeniu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Parhon Iași este unul aflat
la începutul său în cariera de purtător de cuvânt , iar pe lângă asta el practică și meseria sa de
bază, adică cea de medic primar.
Se constată faptul că subiectul din cadrul Primăriei Iași are o experiență de
aproximativ 10 ani în domeniul de relații publice, f iind a doua instituție pe care o reprezintă
în calitate de purtător de cuvânt. Subiec tul a precizat faptul că se ocu pă și de dezvoltarea
relațiilor de PR a le instituției.
Purtătorii de cuvânt ce reprezintă două dintre universitățile din Iași, dețin funcția de
purtător de cuvânt de o perioadă scurtă de timp, aceasta variind între unu și trei ani. Aceștia
susțin că se mai ocupă și de organizarea evenimentelor din cadrul universității, dar și de
postările care se fac pe site -urile facultății.
Reprezentantul Teatrului Național Iași este și el o persoană ce are în spate o
experiență de 11 ani, și care se ocupă și de activitățile de marke ting legate de promovarea
outdoor/indoor/online și parteneriate înafară de cele cu mass -media.
Și ultimul, dar nu cel din urmă, reprezentantul organizației PRIME Iași, este unul care
se află în perioada de debut a carierei sale , el ocupându -se și de crearea de conținut media și
vizual, și redactarea a diferite tipuri de texte.
Trecând în tabăra cealaltă, adică în cea a jurnaliștilor, vedem că și ei dețin o experiență
mai mult sau mai puțin vastă . Prima persoană intervievată din acest domeniu este repo rter
corespondent la Observator și are o experiență de 4 ani.

40
Un jurnalist din cadrul Televiziunii Române a declara t că are o experiență în domeniu
de 11 ani, și de obicei nu realizează doar repo rtaje pe do meniul în care este specializat , ci și
în oricare altul, ori de câte ori este nevoie.
Reprezentantul postului de radio Impact FM susține că are o experiență de doi ani,
iar activitățile pe care le desfășoară pe lângă fișa postului sunt: organizarea de evenimente și
activitățile de HR.
Alte două colege de breaslă, jurnaliste la posturile de televiziune Digi24 și Iași TV
Life, au o experiență de la 4 până la 20 de ani de carieră. Pe lângă asta ocupându -se și de PR
pentru diferiți clienți.
În urma analizei întrebărilor dat e se constată faptul că membrul insti tuției IPJ Iaș i,
reprezentând sistemul juridic din St at se află în perioada de debut în cariera sa de purtător de
cuvânt , fiind prima instituție pe care o reprezintă. Membrii din cadrul medical care reprezintă
Spitalul Sf. Spiridon și Spitalul Parhon din I ași exercită și alte atribuții care țin de profesia
propriu -zisă (medic ), pe când purtă torul de cuvânt al Organizației PRIME Iași exercită doar
atribuțiile funcției pe care o deține, cea de purtător de cuvânt.
Observăm faptul că subiecții din cadrul Univer sității “AL. I. Cuza” și Universitatea
de “Medicină și Farmacie Gr. T. Popa” din Iași activează în domeniul relațiilor publice de
aproximativ 3 ani, fiind de asemenea prima instituție pe care o reprezintă în calitate de
purtător de cuvânt. Pe lângă această funcție, mai exercită și redactarea conținutului pentru
site-urile facultății, de asemenea și pentru pagina de Facebook,implicarea în organizarea
evenimentelor de relații publice, coordonarea biroului de marketing și comunicare ..
Subiectul din cadrul Primăriei Iași se află în postura de purtător de cuvânt din anul
2009 . A mai reprezentat și alte instituții în trecut, printre care Instituția Prefectului Județului
Iași.
În rândul jurnaliștilor, trei dintre cei intervievați sunt la început de carieră, însă au
mai reprezentat și alte instituții în acest scurt timp petrecut în acest domeniu, iar ceilalți doi
dintre ei au o experiență de 11, respectiv 20 de ani.
Concluzionând, am constatat faptul că există o diferență semnificativă de aproximativ
15 ani în ceea ce privește experiența în domeniul relațiilor publice a persoanelor intervi evate.
Totodată, o altă diferență remarcată este re prezentată și de faptul că o mare parte dintre
respondenți se află în etapa de debut în carieră, pe când doar 3 di ntre ei au o experiență vastă.

41
Asemănarea dintre respondenți o reprezintă multitudinea de activități pe care aceștia le
exercită în af ara celei de purtător de cuvânt, excepție fiind reprezentantul Organizației
PRIME Iași, care se axează doar pe activitatea sa principală, cea de purtător de cuvânt.
În urma analizei făcute, am constat că respondenții ce fa c parte din sistemul jurnalistic
au o ex periență similară în domeniul relații lor publice, ce variază între 2 și 20 de ani. De
asemenea, ei exercită și alte atribuții în cadrul inst ituțiilor pe care le reprezintă, înafară de
cea de reporter.
În al doilea grupaj al întrebărilor din ghidul de interviu, am urmărit să identif ic
posibilele inconveniente întâlnite în relația dintre un purtător de cuvânt și jurnalist ,
raportându -mă totodată la primul obiectiv stabilit în această micro -cercetare.
Observăm că principalul inconvenient identificat de reprezentantul IPJ Iași este faptul
că trebuie să aibă în permanență telefonul de serviciu în posesie și să furnizeze infor mații de
interes public reprezentanților mass -media la solicitările acestora privind cazuri
instrumentate de polițiștii ieșeni . Totodată, respondentul a susținut că nu a acționat niciodată
din punct de vedere moral sau ghidat de impulsurile de moment, el acționând doar în baza
dispozițiilor legale în vigoare.
În ceea ce priv ește respondentul din cadrul Universității “AL. I. Cuza ” Iași, am
constat că principalul inconvenient este faptul că de multe ori intere sele sunt diferite între cei
care emit mesajul și cei care îl recepționează . De asemenea, a precizat faptul că presa vrea
mereu să facă conținutul mai atractiv, pentru a -l vinde cât mai bine, însă ei ca și purtători de
cuvânt, nu îi interesează decât să -și facă treaba bine și să reprezinte cât mai bine i nstituția.
La întrebarea cu privire la acționarea sub impuls, respondentul a preciza t că reacția lor e
mereu pașnică .
Referitor la purtătorul de cuvânt din cadrul Universității de “Medicină și F armacie
Gr. T. Popa” Iași , acesta este de părere că purtătorul de cuvânt, de obicei, e o interfață a
instituției în exterior, nu neapărat cu mass -media ci și cu celelalte publicuri . Totuși,
principalul inconvenient remarcat este evidențiat de faptul că purtătorul de cuvânt trebuie să
aibă o informație curată, adevăra tă, verificată din partea instituției, pe care să o transmită mai
departe, fără prea mult zgomot, spre mass -media. “Dacă poți controla calitatea și veridicitatea
informației care vine dinspre instituție, nu prea poți s -o controlezi mai departe .” (vezi Anexa
13). Privind întrebarea despre răspunderea din punct de vedere moral, în paralel cu

42
răspunderea din punctul de vedere al instituției pe care o reprezintă, subiectul nostru susține
că mereu caută să suprapună lucrurile pentru a fi înțelese cât mai bi ne de către ambele părți .
Concluzionând, putem susține faptul că toți respondenții au identificat inconveniente
în meseria pe ca re o exercită, respondenții din cadrul Primăriei Iași și cei din cadrul medical
au spus că principalul inconvenient este timpul. Mereu trebuie să fi disponibil, la orice oră
din zi și din noapte, indiferent de locul în care te afli. De multe ori te poți ridica și de la masa
cu familia sau să pleci de la o zi de naștere, pentru că meseria te solicită să fi prezent în altă
parte. R espondenți i din cele două domenii pe care i -am intervievat au menți onat că mereu
răspund din punctul de v edere al instituției pentru a nu se provova neînțelegeri în rândul celor
care vor primi știrea. .
Pe de altă parte, remarcăm inconveniente diferite identi ficate de repreze ntanți i
sistemului mass -media . Spre exemplu, jurnalistul Iași TV Life consideră că principalul
inconvenient este că presa este una săracă în oportunități, dar mai ales în salarii și condiții.
Aceasta a mai afirmat și faptul că puține au fo st redacțiile din Iași care au creeat cu adevărat
condițiile necesare unui post d e televiziune (studiouri, camera profesionale , personal
competent, salariu atractiv) .
Alte două persoane din presă susțin faptul că inconvenientul principal este timpul și
pericolul la care este suspus un jurnalist în fiecare zi. Fiecare provocare vine și cu un pericol.
De multe ori pleci în misiune și nu ști în ce stare te poți întoarce sau dacă te vei mai întoarce.
Referitor la relaț ia lor cu purtătorii de cuvân t, ca și inconvenient este faptul că lipsește cu
desăvârșire comunica rea dintre ei și aceștia , de aceea ei sunt nevoiți uneori să scrie știri bazate
pe supoziții.
Referitor la jurnalistul de la canalul Digi24 , acesta este de părere c ă profesia pe care
o exercită are aspecte negative sau inconveniente, iar acelea sunt reprezentate de faptul că
atunci când ești j urnalist te obișnuiești cu tragi cul, cu ide ea de ră u, nu te mai gândești la bine.
Presiunea care este pusă asupra ta și pericolul, sunt foarte mari.
Respondenta de la Impact FM susține că ei ca și jurnaliști își doresc mereu să facă
multe lucruri într -un timp foarte scur t, ceea ce poate afecta informația luată de la purtătorii
de cuvânt. Timpul alert la care ești supus, te face să pierzi uneori din in formație sau, în unele
situații, să nu o înțelegi de la bun început corect și din cauza presiunii la care este supus
purtătorul de cuvânt.

43
Reprezentanta Organizației PRIME Iași vede ca fiind un inconvenient faptul că presa
nu ia î n serios organizațiile non guvernamentale, prin comparație cu firmele și instituțiile
publice care sunt mereu în vizorul lor .
Singur ul purtător de cuvânt care a afirmat faptul că această meserie nu are nici măcar
un inconvenient major, este purtătorul de cuvânt al Teatrului Național Iași, care susține că
relația sa cu presa este una foarte bună și dezvoltată și că niciodată nu a fost pus ă într-o
situație incomodă față de instituția pe care o reprezintă.
Concluzionând, responde nții au stabilit inconveniente diferite. Majoritatea dintre
aceștia au găsit ca principal inconvenient timpul, care este prea scurt pentru meseriile pe care
le profesează, și un al doilea inconvenient important este comunicarea dintre purtătorul de
cuvânt al unei instituții și jurnalist. Inconve nient meționat de câțiva dintre ei a fost faptul că
informația transmisă suferă o transfomare care, uneori, o face ca me sajul trimis să fie înțeles
greșit de către rceptori.
Respondenții din mass -media au răspuns diferit referitor la inconveniente, fiecar e
dintre ei având câte o nemulțumire diferită, p rintre care: oportunitățile scăzute ale presei
scrise, condițiile defavorabile în care lucrează, pericolul la care sunt expuș i, timpul care este
limitat atât pentru ei cât și pentru purtătorii de cuvânt și pr esiunea sub care își desfășoară
activitățile și relațiile pe care le au cu instituțiile publice.
În al treilea grupaj al întrebărilor din ghidul de interviu am urmărit să identific
beneficiile și soluțiile propuse atât de purtătorii de cuvânt cât și de jur naliștii intervievați
pentru inconvenientele identificate de ei, raportându -mă la cel de -al doilea obiectiv stabilit
în această micro -cercetare.
Prima întrebare din acest grupaj face referire la beneficiile profesionale pe care le
aduce meseria de purtător de cuvânt , dar și meseria de jurnalist . Reprezentantul IPJ Iași
consideră că interacțiunea cu persoanele din diferite domenii reprezintă un ava ntaj pentru
dezvoltarea noastră profesională.
Reprezentanții sistemului medical, ce au funcția de purtător de c uvânt susțin faptul
că beneficiul acestei meserii este acela că e cea mai frumoasă meserie din lume și, pe lângă
asta, faptul că vizibilitatea instituției pe care o reprezinți crește în ochii lumii, aceasta fiind o
publicitate gratuită. Ei propun ca și sol uții pentru eventualele inconve niente nevoia timpului
și înțe legere a reciprocă dintre j urnalist și purtătorul de cuvânt.

44
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Iași se rezumă doar la mulțumirea sufletească pe
care o simte de fiecare dată după terminarea program ului, când știe că a acționat corect în
orice situație . Soluțiile propuse fac referire, de asemenea, la inconveninentul principal
identificat, anume relația defectuoasă cu jurnaliștii. Respondentul consideră că jurnaliștii ar
trebui să redea informațiile e xact așa cum le și primesc, fără a interveni asupra conținutului
lor.
Concluzionând, reprezentanții sistemului juridic au afirmat că principalul beneficiu
profesional pe care îl oferă profesia de purtător de cuvânt este satisfacția lucrului bine făcut
și recunoașt erea din partea colegilor și a ș efilor, iar soluțiile identificate de aceștia fac referire
la informațiile transmise jurnaliștilor, fiind de preferat ca aceasta să ajungă la public exact în
forma originală, fără alte intervenții asupra conținutului care ar putea să îi modifice sensul.
În ceea ce privește beneficiile profesiei, rep rezentantul Organizației Prime Iași, dar și
purtătorul de cuvînt al Univers ității de “Farmacie și Medicină G r. T. Popa ” Iași consideră că
principalele avantaje sunt: interacțiunea cu oameni noi, dar mai ales satisfacția lucrului în
echipă bine făcut. Soluțiile propuse pentru a preveni apariția de inconveniente sunt
îmbunătățirea comunicării d intre j urnalist și purtător de cuvânt dar și creșterea vizibilității în
mediul offline.
Respondentul Universității AL. I. Cuza Iași consideră că principalul beneficiu face
referire la varietatea mare de oameni noi pe car e îi cunoști. Acesta susține prevenirea apariției
de inco nveniente prin existența unui echilibru și comunicarea dintre presă și instituții.
Purtătorul de cuvânt al Teatrului Național Iași susține că principalul benefiuciu îl
reprezintă oportunitatea de a lucra într-un mediu în care nu poate inter veni rutina, iar faptul
că cuno ști oameni noi, faptul c ă ești supus mereu la provocări frumoase te face să îndrăgești
această meserie, care la prima vedere pare una foarte dificilă.
Trecând în tabăra jurnaliștilor, toți au răspun s în același mod, și anume că beneficiile
principale ale meseriei lor sunt: cunoșt i oameni noi și povești frumoase, ai sentimentu l de
mulțumire sufl etească în momentul în care vezi o persoană promovată de tine care a ajuns
unde și -a dor it, beneficii financiare, dezvoltarea reflexelor, dezvoltarea culturii generale care
devine din ce în ce m ai bogată, faptul că ești activ tot timpul, faptul că călătorești mult, faptul
că te afli mereu în nucleul evenimentelor, sentimental că poți ajuta oamenii prin reportajele

45
tale, îți încredințează vieți, povești, trăiri pe care nu le vei mai putea întâ ni în vreo altă
meserie, te responsabilizează și în același timp te și maturizează.
Soluții propuse de jurnaliști pentru inconvenientele întâlnite ar fi ca purtătorii de
cuvânt să aibă mai mult curaj și să iasă în fața jurnaliștilor să vorbească fără a ma i cere 10
aprobări înainte, existența mai multor angajați în instituțiile publice, pentru ca purtătorul de
cuvânt să fie axat doar pe ce are el de făcut și să dispună de mai mult timp pentru a
interacționa cu jurnaliștii, îmbunătățirea relațiilor cu acești a și o comunicare mai
transparentă.
În concluzie, sunt de părere că munca de purtător de cuvânt al unei instituții și a unui
jurnalist este una ce implică o foarte mare responsabilitate, profesie ce aduce după sine atât
beneficii profesionale, cât și incon veniente. Prin analiza făcută atât asupra purtătorilor de
cuvânt cât și a jurnaliștilor pe care i -am putut contacta, am ajuns la concluzia că regula de
aur în această profesie este să gândești ceea ce spui și ceea ce faci de 1000 de ori, astfel încât
cei c are te citesc sau te ascultă să nu îți poată găsi motive care să ateste faptul că nu ești
profesionist prin ceea ce faci .

2.Concluzii, recomandări și limite ale micro -cercetării realizate

Rezultatele micro -cercet ării privind id entificarea de inconveniente din relația purtător
de cuvânt – jurnalist au confirmat ipoteza generală de la care am plecat, și anume aceea că în
exercitarea profesiei de purtător de cuvânt într -o instituție publică sau j urnalist pot
apărea și inconveniente care să le îng reuneze meseria, însă există și soluții prin care își
propun să prevină inconvenientele identificate. Astfel, putem concluziona că ipoteza
noastră s -a confirmat prin rezultatele pe care le -am sintetizat în partea de analiză a datelor
obținute prin aplicare a instrumentului de cercetare, în cazul acesta fiind utilizat interviul
focalizat.
Prin aplicarea int erviului focalizat celor 13 persoane intervievate am identificat:
aspecte generale ale domeniului de relații publice și domeniului mass -media , (cum ar fi
experiența pe care o au în domeniul de relații publice sau în cel al jurnalismului , precum și
tipurile de activități pe care le desfășoară în instituția pe care o reprezintă ), am identificat
inconvenientele profesiei de purtător de cuvânt în relația sa cu j urnaliștii , (în care am pus

46
accentul pe modalitatea pe care o aleg purtătorii de cuvânt să răspundă, iar aici menționez că
au fost întrebați dacă au avut situații în care au răspuns din punct de vedere moral sau
răspundere din punctul de vedere al instituț iei pe care o reprezintă ); în final, am încercat să
identific care sunt beneficiile profesio nale considerate de către cei 13 intervievați și care sunt
soluțiile care pot preveni apariția d e inconveniente în relația lor cu jurnaliștii și invers.
În ceea ce privește experiența în domeniul de relații publice având profesia de purtător
de cuvânt într -o instituție publică sau de persoană delegată să îi țină locul purtătorului de
cuvânt, am constat că 5 respondenți se află în etapa de debut în carieră, fiind prim a instituție
pe care o reprezintă, pe când ceilalți 3 respondenți a u o experienț ă de peste 10 ani în domeniul
relații lor publice, reprezentând în trecut și alte instituții. În cazul experiențelor jurnaliștilor ,
3 respondenți se af lă în perioada de debut în carie ră, iar ceilalți 2 respondenți au o experiență
de peste 10 ani în domeniul mass -media.
Cele mai frecvente inconveniente pe care purtătorii de cuvânt și jurnaliștii le-au
menționat sunt: program instabil de muncă, muncă asiduă, incapacitatea de a mu lțumi
persoanele cu care intri în contact, obligația de a fi în permanență la curent cu tot ce se
întâmplă în instituția pe care o reprezinți, inexistența programului de odihnă, a
weekend -urilor sau a concediilor, dar și relațiile inter -personale deficitar e cu colegii de
breaslă, jurnaliștii. Aceste inconveniente ale exercitării profesiei de purtător de cuvânt într –
o instituție publică au fost identificate prin intermediul interviului focalizat. Prin acest
instrument de colectare a datelor am reușit să obți n informații și răspunsuri particularizate,
cu exemple pe situații concrete.
Pentru aceste inconveniente identifica te privind relația dintre purtător de cuvânt și
jurnalist , ei au oferit și soluții de prevenire, dar și de îmbunătățire a situațiilor în care aceste
inconveniente nu pot fi anulate complet, ci doar pentru micșorarea gradului deficitar pe care
ele îl presupun . Cele mai frecvente soluții propuse au fost crearea unei relații mai strânse
cu colegii de breaslă jurnaliști, cu celelalte persoane cu ca re intră în contact, dar și
transmiterea informațiilor pe care ei le oferă organelor media în aceeași formulă
obiectivă, cu citare atunci când este cazul. Precizez faptul că absolut toate persoanele
intervievate au afirmat că odată cu alegerea profesiei de a fi purtător de cuvânt sau jurnalist,
și-au asumat și faptul că aceasta poate avea atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative,
aspecte pe care și -au propus să le depășească cu eficiență. To todată, unii respondenți

47
intervie vați au susținut că aceste „inconveniente” sunt de fapt particularități ale profesiei ce
pot fi contracarate diferit , în funcție de abilitățile fiecărei persoane de a remedia o problemă.
Analizând toate d atele am observat că domeniul mass -mediei nu presupune doar o
comunicare eficie ntă și eficace, ci este mai degrabă un proces amplu prin care purtătorul de
cuvânt este nevoit să își evidențieze capacitățile pe care le are în elaborarea, susținerea și
oferirea de informații care să pună într -o poziție favorabilă instituția pe care el o reprezintă,
această profesie implicând după caz și inconveniente. S -a constat at faptul că prevenirea
acestora nu este imposibilă, ci este mai degrabă amănunțită în ceea ce privește punerea
soluțiilor în rol.
Am observat faptul că nu există studii făcute privind inconvenientele p e care le
presupune relația dintre purtător de cuvânt și jurnalist , motiv pentru care am decis să realizez
o micro -cercetare și să identific inconveniente le generale ale acestei relații de comunicare ,
precum și soluțiile pentru ele .
Consider că, l imitele acestei micro -cercetări sunt reprezentate de numărul mare de
informații acumulat e prin intermediul instrumentului de culegere a datelor, în cazul nostru
fiind interviului focalizat. Datorită acestui beneficiu reprezentat de gama largă de informații
dobândite am reușit să concluzionez, după caz, fiecare categorie de respondenți pe care i -am
intervievat.

48
Concluzii

Tema pe care am abordat -o în această lucrare se intitulează Relația dintre un
purtător de cuvânt și un jurnalist . Lucrarea este alcătuită din trei capitole: două părți
teoretice și micro -cercetare. Toate aceste trei capitole fac referir e la domeniul mass -mediei ,
cu accentul pe profesia de purt ător de cuvânt și jurnaliști . De asemen ea, am remarcat în mod
special identificarea inconvenientelor pe care un jurnalist și un purtător de cuvânt le trăiește
în exercitarea profesiei și am inventariat soluțiile propuse de purtătorii de cuvânt cu care am
intrat în contact direct.
Am luat deci zia de a r ealiza o lucrare pe această temă datorită faptului că am avut
ocazia să iau contact în perioada studiilor cu purtători de cuvânt și jurnaliști care s -au declarat
nemulțumiți în ceea ce privește activitatea la care sunt supuși și neregulile pe car e ei le
întâlnesc în exercitarea profesiei, iar la o documentare amănunțită am remarcat faptul că nu
există un material didactic care să trateze problema identificată de mine, ceea ce mi -a întărit
și mai mult ideea ca trebuie să vorbesc și de aspectele mai puțin pozitive pe care le prezintă
exercitarea acestei profesii.
Lucrarea de față am structurat -o pe trei capitole astfel:
În primul capitol am sintetizat aspectele teoretice a le jurnalismului . Am expus
definițiile oferite de marii teoreticeni asupra acestui domeniu, am prezentat clasificări ale
jurnalismului , trăsăturile și funcțiile ale acestuia , influența, valoarea ș i importanța și profilul
jurnalistului .
În cel de -al doilea capitol am sintetizat, de asemenea, aspectele teoretice privind
domeniul r elațiilor publice ,Prin definiții, clasificări, prin prezentarea necesității existenței
purtătorului de cuvânt î ntr-o instituție publică . Totodată, am prezentat și principiile pe care
un purtător de cuvânt trebuie să le respecte, precum și calitatea materia lelor destinate mass –
media și gestionarea relației cu aceasta. Am ales să concluzionez acest capitol printr -o
prezentare a modului prin care trebuie să decurgă relațiile purtătorului de cuvânt cu membrii
instituției pe care o reprezintă.
În al treilea cap itol am realizat o micro -cercetare privind identificarea
inconvenientelor din relația purtător de cuvânt – jurnalist . De asemenea, am evidențiat și
soluțiile pentru inconvenientele prezentate de către purtătorii de cuvânt și jurnaliștii

49
intervievați. În ac est capitol am argumentat faptul că tema este de noutate, de actualitate, de
originalitate și de utilitate și am construit o mică introducere în care am prezentat calitatea
unui journalist dar și a unui purtător de cuvânt într -o instituție. Totodată, am st abilit
următoarele: scopul, obiectivele, ipoteza, variabilele micro -cercetării, eșantionul de subiecți
și procedura aleasă pentru a realiza micro -cercetarea. Am descris instrumentul utilizat în
micro -cercetare: interviul focalizat, am analizat rezultatele obținute , unde am constatat că
cele mai frecvente inconveniente pe care jurnaliștii și purtătorii de cuvânt le -au
menționat sunt: program instabil de muncă, muncă asiduă, incapacitatea de a mulțumi
persoanele cu care intri în contact, obligația de a fi în permanență la curent cu tot ce se
întâmplă în instituția pe care o reprezinți, inexistența programului de odihnă, a
weekend -urilor sau a concediilor, dar și relațiile inter -personale deficitare cu colegii de
breaslă, jurnaliștii și cele mai frecvente soluț ii propuse au fost crearea unei relații mai
strânse cu colegii de breaslă jurnaliști, cu celelalte persoane cu care intră în contact,
dar și transmiterea informațiilor pe care ei le oferă organelor media în aceeași formulă
obiectivă, cu citare atunci când este cazul. Totodată, am sintetizat concluziile, limitele și
recomandările pe care le -am propus pentru micro -cercetarea realizată.
Concluzionez prin a afirma faptul că lucrarea realizată despre Rela ția dintre un
purtător de cuvânt și un jurnalist va fi d e mare ajutor actualilor purtători de cuvânt, dar și
persoanelor care în viitor vor dori să profesez e în domeniul relațiilor mass -mediei , având
profesia de purtător de cuvânt sau jurnalist . Cred într -o mare măsură că atunci când lucrarea
va fi citită de ac tuali jurnaliști și purtători de cuvânt și vor remarca faptul că inconvenientele
întâmpinate de ei au fost întâmpinate și de alți colegi de breaslă, vor accepta mai ușor
termenul de inconvenient, ci îl vor numi mai degrabă de particularitate a profesiei de purtător
de cuvânt.

50
Bibliografie

1. AGNES, Yves, Introducere în journalism, Editura Polirom, Iași, 2011
2. ALBU, Monica, Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Editura Argonaut,
Cluj-Napoca, 2000
3. BORTUN, Dumitru, Relații publice și noua societate, ediția a II -a, Editura Tritonic,
București, 2012
4. COMAN, Cristina, Relații publie. Tehnici de comunicare cu presa, Editura All
Educațional, București, 1999
5. COMAN, Cristina, Relații publice și mass -media, Editura Polirom, B ucurești, 2004
6. DAGENAIS, Bernanrd, Profesia de relaționist, Traducere de Anca Magdalena
Frumușani, Editura Polirom, Iași, 2002
7. DAVID, George, Relații publice, garanția succesului, Editura Oscar Print, București,
2003
8. DAVID, George, Tehnici de relații publi ce. Comunicare cu mass -media, Editura
Polirom, Iași, 2008
9. HAVÂRNEANU, Constantin, Metodologia cercetării în științelesociale, Editura
Erota, Iași, 2000
10. NEAMȚU, Adina, NEAMȚU, Liviu, Comunicare, negociere și relații publice,
Editura Academia Brâncuși, Târgu -Jiu, 2009
11. PETCU, Marian, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Editura Polirom,
Iași, 2007
12. RADU, I., Iluț, P., MATEI, L., Psihologia social, Editura Exe SRL, Cluj -Napoca,
1994
13. SZANBOLICS, Julia, PR versus journalism. Influențe bilaterale, Editura Tritonic,
București, 2014.
14. ȘERBĂNICĂ, Daniel, Relații Publice, Editura ASE, București, 2003
15. ZELIZER, Barbie, Despre jurnalism la modul serios, Editura Polirom, Iași, 2007

51
Bibliografie electronică

1. https://people.howstuffworks.com/citizen -journalism.htm , accesat la data 10.04.2019
2. https://ro.ejo -online.eu/etica -si-deontologie/etica -nu-are-loc-in-noua -definitie -a-
relatiilor -publice , accesat la data de 20.04.2019
3. https://resurse.comunicatedepresa.ro/definitie -relatiilor -publice/ , accesat la
20.04.2019
4. http://www.pr -romania.ro/articole/reputatie -si-incredere/82 -valoarea -increderii -in-
practicile -de-relatii -publice.html?start=3 , accesat la data de 17.04.2019.
5. https://b.politiaromana.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=147&I
temid=144 , accesat la data de15.05.2019
6. https://www.iaa.ro/Articole/Stiri/Clubul -companiilor -de-relatii -publice -a-realizat -al-
doilea -studiu -asupra -imaginii -si-utilizarii -relatiilor -publice -in-romania/3753.html ,
accesat la data de 15.05.2019
7. https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/filosofie/SCHUSTER
_CHRISTIAN_RO.p df, accesat la date de 15.05.2019.

ANEXA 1

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Bună ziua, Roxana. La ora aceasta, sunt prezentatorul unui jurnal de știri local și, de
asemenea, editor -corespondent Digi24.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Se împlinesc patru ani de când fac parte din grupul jurnaliștilor români. Sper să
continue cu rezultate atât la nivel calitativ, cât și cantitativ, de ce nu.

3.Ați mai reprezenta t și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Dacă ne raportăm strict la instituții media, aș mai aminti câteva locuri în care am
lucrat în acești ani. În primul rând, Radio HIT Iași, unde am fost realizator de programe
(emisiune „de linie”, în intervalul 10.00 – 13.00), dar și voice -over pentru reclame sau filme.
Trebuie să menționez și publicația Știri de Iași, acolo unde am fost redactor, dar m -am ocupat
în special de anchetele de investigație sau Apollonia TV, în calitate de prezentator TV.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o dețineți?
O întrebare care își găsește justificarea, dat fiind faptul că jurnalismul este o istorie
scrisă în grabă, iar această grabă, în mod cert, nu se raportează strict la fișa postului de muncă.
Meseria de jurnalist durează 24/24, ca într -un vals în care intri și nu știi când ajunge la final.
Atenție, nu este unul vienez, ci cât se poate de românesc, pentru că în țara noastră trebuie să
fii mereu pregătit să intri în direct, să nu crezi până nu verifici din mai multe surse și chiar,
inclusiv în acele momente, să găsești loc de încă o dilemă. Deși nu te pregătește niciun mentor
pentru asta, trebuie să filmezi, deși nu ești operator, pentru că poți surprinde senzaționalul și
în timpul liber, iar vinovăția că nu l -ai imortalizat te poate apăsa, ulterior, dacă nu ai
înregistrat măcar câteva secunde. Mai mult, trebuie să devii un actor, și aici nu mă refer la
faptul că jurnalistul ar trebui să devină din simplul observator, un actor veritabil, ci fac
trimitere la imprevizibilul care se naște în platoul de știri sau în timpul unei relatări în direct:

nu se mai aude nimic în cască, uiți cifrele, nu ești în cea mai bună condiție fizică, poate că
BETA ar fi trebuit să intre după vorbele tale, dar producția îți spune că, din cauza unor
inconveniente tehnice, trebuie să mai s tai la cadru, transmițând în continuare. Ce activitate
mai desfășor, pe lângă fișa postului? Adrenalina. Trăită în fiecare secundă, cu cel mai mare
drag. În jurnalism… așa iau naștere poveștile, dar și dilemele etice: le dilemme de la presse .

5.Care es te principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Desigur, aș putea enumera o serie de dezavantaje, dar nu aș putea să nu deschid
această pledoarie amintind de o pură dependență. Jurnalismul, în splendoarea sa, nu se
încheie niciodată, nici în somn, căci, și în acele momente de odihnă, ești pregătit oricând să
intri în direct. Un exemplu ar fi momentul în care, din păcate, inima Moldovei (Institutul de
Boli-Cardiovasculare din Iași) a fost cuprinsă de flăcări. Țin mint e și astăzi că era 2
dimineața, am asistat la tragedie și atunci când zorii au venit, transmiteam informația, în fața
unei umbre rămase într -o chirurgie jurnalistică, de data aceasta. Și aici ajung la următorul
„dezavantaj”: obișnuința. Obișnuința cu tragi cul, cu răul, de altfel, ești obișnuit să cauți răul,
nu binele. Desigur, reportajele despre oameni demni de respect se produc frecvent, dar,
adesea, atunci când o informație ajunge la urechea jurnalistului, naște întrebări, dileme: ce
nu ar fi curat la mi jloc? Putem să facem o analogie și cu vorbele celebre ale lui Albert Camus:
acest jurnalist… acest „câine de pază al societății”. Iar din acest punct, ajungem la ultimul
dezavantaj: presiunea din partea autorităților sau din partea subiecților anchetei j urnalistice,
de exemplu. Se întâmplă să fii urmărit de diverse persoane după ce ai publicat o investigație
jurnalistică sau, adesea, să fii expus unor insistențe din partea autorităților, de pildă, ca
divulgarea identității surselor (lucru interzis atât de codurile deontologice jurnalistice, dar și
de legile statului din care facem parte). În orice caz, avantajele depășesc dezavantajele.

6.Dar beneficiile?
Se spune că în viață există două momente importante. Momentul în care ne naștem și
momentul în care ne dăm seama de ce ne -am născut. Cel mai mare beneficiu pe care ți -l poate
dărui jurnalismul este că îți încredințează o pasiune care poate dura și o viață. Îți încredințează

vieți, povești, trăiri pe care nu le mai întâlnești în vreo altă meserie, dar îți plasează și o foarte
mare responsabilitate. Dar, revenind la „cadoul” numit jurnalism, trebuie să fac referire și la
zicala: „Să nu ai încredere în greci ș i în cadourile lor”, căci, precum poveste troiană,
jurnalistul ajunge, de multe ori un cal troian. Dar privesc acest lucru ca pe un avantaj. De ce?
Afli primul ce se întâmplă, poți să tragi la răspundere vinovații și poți să aduci adevărul în
fața oamenilo r, căci, înainte de toate, adevărul este cel mai important. Un jurnalist nu trebuie
să uite vreodată că „îi este prieten Platon, dar mai prieten adevărul”.
Avantajul cel mai mare se regăsește în emoții. Niciodată nu știi dimineața cum se va
sfârși ziua. Zo rii te pot găsi la o investigație despre furtul de păduri, după -amiaza la o
conferință despre soarta României, iar, la „finalul” programului de muncă, nu este exclus ca
un incendiu, o vizită surprinzătoare al unui oficial sau o catastrofă meteorologică să fi avut
loc. Trebuie să fii pregătit oricând pentru orice.
Nu pot să nu precizez și binele. Sentimentul că poți ajuta oamenii prin reportaje,
anchete, investigație, îți dă o resposabilitate mai mare, dar și o bucurie incredibilă. Lupți
alături de acele per soane, faci tot posibilul ca știrea să ajungă în casele oamenilor sau ale
autorităților competente, suferi atunci când nu găsești o rezolvare sau un martor potrivit, dar,
în cele din urmă, poveștile lor, ale oamenilor, sunt anchetele jurnalistului – un sen timent unic
și onorant.

7.Cum le răspundeți ziariștilor/purtătorilor de cuvânt la provocări? Din punct
de vedere moral sau din punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
Cred că provocările vin din partea purtătorilor de cuvânt. Singura prov ocare pe care
o pot lansa aceștia se raportează la timpul de așteptare sau la lipsa de răspuns prompt. Se
întâmplă să existe știri de interes public și, o parte dintre purtătorii de cuvânt să nu răspundă
la telefon sau să întârzie foarte mult cu informații le cerute. Nu m -am lovit des de această
experiență, însă, când vorbim despre purtătorii de cuvând de la primării, putem admite că
există această problemă. De ce este important ca aceștia să răspundă în timp util sau măcar
să răspundă? Pentru că informația venită de la ei face diferența dintre o știre bună și alta
situată la pol opus. Fără informații oficiale, calitatea materialului jurnalistic poate avea de
suferit.

O altă provocare ar consta în ieșirea din dilema răspunsului scurt, ambiguu sau chiar
incoer ent. Atunci trebuie să fii inistent, dacă dorești să ai un material complet. Am încercat
să tratez aceste situații printr -o manieră deontologică a jurnalismului. Codul etic ridică
problema colaborării dintre jurnalist și purtătorul de cuvânt. Jurnalistul este obligat să ceară
informații, iar purtătorul de cuvânt este obligat să le ofere, totul trebuind să se desfășoare
conform celui mai înalt grad de profesionalism. Atunci când nu reușesc să obțin toate
informațiile dorite, recunosc că apelez la reprezenta ntul oficial al acelei instituții. Publicul
are dreptul să primească informația concretă și completă. Însă, virtuțile morale trebuie să
reprezinte întotdeauna temeiul acestei meserii.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumn eavoastră?
Un statut al jurnalistului, cel puțin în România, ar trebui să existe. Nu doar unul care
să fie aprobat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ci chiar de Consiliul Național
al Audio -Vizualului. Cine este jurnalistul? Care este menire a sa? Care îi sunt limitele și cum
poate fi sancționat din punct de vedere legal? Desigur, există situații precum calomnia sau
libertatea de exprimare care sunt prevăzute în lege, dar prea vag pentru puterea pe care o are
jurnalismul în zilele noastre. Put em vorbi și despre înțelegere – jurnalistul nu este obligat să
filmeze o conferință de presă dacă nu consideră că este relavantă pentru ziua respectivă, un
jurnalist nu poate fi în două locuri în același timp, așa cum se așteaptă unii patroni media sau
șefi de redacție, un jurnalist, înainte de toate, este om, nu robot și nici instituția pentru care
lucrează nu ar trebui să îl reprezinte – pentru că, unii colegi, sunt catalogați în funcție de
numele publicației. Cu siguranță, în timp, ziaristul va avea un r ol mai clar în societate, dar
este important să existe mentori și generații noi dornice de a învăța de la cei mai buni.

ANEXA 2

1.Ce funcție ocupați în prezent?
În prezent lucrez ca și marketing assistant atât la radio Impact FM cât și la un soft de
informare legislativă.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Încă de la finalul primului an de facultate am început să pășesc pe acest drum al unor
povești nespuse dar mai ales, spuse.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Precum spunea și Aristotel, citez: Începutul e jumătatea întregului, în opinia mea
acesta formându -se abia la finalul vieții noastre. Cum vă spuneam și la intrebarea anterioară,
activitatea mea și -a avut debutul onorabil în cadrul radioului Radio HIT Iași, a continuat apoi
în cadrul radioului Radio Impact FM, în paralel cu activitatea de prezentator în cadrul echipei
Antena 1 Moldova.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de c are aparțineți
înafară de funcția pe care o dețineți?
Tot în cadrul acestui program legislativ desfășor și activități de HR Recruter și
organizator de evenimente. Mă ocup de recrutarea potențialilor angajați potriviți pentru
diferite departamante din cadru l firmei dar și de organizarea seminariilor de informare
legislativă susținute la București de către colaboratorii noștri din țară.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Este mai degrabă un incon venient ce ni -l creem de unii singuri. Dorim să facem cât
mai multe, acum și să iasă și bine, eventual să nu ne ia nici timp. Nu degeaba există acea
vorbă înțeleaptă – Cu răbdarea treci munții -. Lucrurile iau timp sau mai bine spus, oamenilor
le ia timp ia r lucrurile se fac cu și prin oameni.

Ca inconvienient ,ceea ce mă privește strict pe mine, ar fi că mereu sunt într -un ritm
alert si doresc să fac lucrurile cât mai bine și dacă se poate și în timpul liber. Pe canapea la
TV, la cafea cu prietenii, mereu am ceva de făcut pentru munca mea. Biroul meu este și
înafara sediului. Bineînțeles, în momentul în care faci ceea ce îți place, cu pasiune și
devotement, aceste chestiuni intră în aria lucrurilor „și altele” și nu incoveninente.

6.Dar beneficiile?
Sunt de părere că avantajele unei meserii sunt cele pe care ți le poți tu alege și, cu
siguranță, ai șansa de a devein un om interesant în adevăratul sens al cuvântului. Personal,
cunosc mereu oameni noi, mereu sunt activă, îmi țintesc obiective clare și r ealizabile. Sunt
în nucleul evenimentelor, călătoresc mult(trebuie să recunosc… Nu atât de mult pe cât îmi
doresc. Asta ca o notă amuzantă.) iar oamenii care contează cu adevărat pentur mine,
apreciază ceea ce fac, iar pentru mine acesta este beneficiul su a avantajul cel mai important.
Chiar dacă uneori am timpul ocupat la maxim, satisfacția fiecărei zile este pe măsură.

7.Cum le răspundeți ziariștilor/purtătorilor de cuvânt la provocări? Din punct
de vedere moral sau din punctul de vedere al instituției p e care o reprezentați?
Îmi cunosc limitile dar și până unde pot ajunge. Știu cum să ripostez pentru a -mi apăra
locul, job -ul, instituția din care fac parte, oamenii dragi ș.a.m.d. E ceva nativ, cred. Să mai
spun faptul că dacă nu o facem noi, atunci cine? Nimeni nu se va pune în locul nostrum să
își assume afirmări, declarații, cuvinte sau acțiuni. Suntem individuali într -o lume ce se vrea
colectivistă.
Ca specialist HR am învătat ce înseamnă discretia, etica,am invatat sa fiu impartiala
dar si obiectiva.Me reu am un plan de rezervă.
Odată ce reprezinți o instituție, aceasta își pune amprenta în dezvoltarea ta
profesională, dar mai cu seamă cea a unui individ.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Misiunea HR -ului de a găsi, a dezvolta și a plasa omul potrivit la locul potrivit devine
cu atât mai provocatoare atunci când sunt mai mulți angajați. Desigur că atât eu cât și colegii

mei, propunem soluții și bune practici pentru elaborarea unui plan stra tegic de resurse umane
concentrat pe performanță, acțiuni de leadership, training, management eficient al
comunicării dar mai ales pe autoevaluare.
Pe partea de mass – media, soluțiile sunt desul de puține. Din păcate criza economică
nu se vrea dispărută ia r redacțiile sau instituțiile ce au o strânsă relație informațională cu
oamenii funcționează cu un număr redus de angajați. Aceștia primesc o imensă presiune a
timpului. Trebuie să compenseze munca celor plecați. În astfel de condiții, calitatea muncii
editoriale riscă să scadă iar tentația compromisului este, uneori, de neevitat. Nu mă refer strict
la un comportament moral, ci la cl professional, unde lași să treacă materialele de slabă
factură, fie pentru că nu ai timp, forță sau resursele necesare ca să le faci mai bine.
Nu vreau să generalizăm și să ne gândim că toți jurnaliștii, corespondenții, realizatorii
de programe, prezentatorii sau purtătorii de cuvânt fac rabat de la calitate sau de la etică.

Și pentru că îmi place să urmăresc filme ce reflectă realitatea și mai ales filme care
transmit un mesaj anume, recomand filmul „The life of David Gale”. Nu o să vă spun decât
că uneori trebuie să avem grijă ceea ce ne dorim, căci s -ar putea să și primim. Restul… simțiti
voi.

ANEXA 3

1.Ce funcție ocupați în prezent?
PR.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
În trecut, producător/prezentator emisiuni la două televiziuni locale, pe durata a 13
ani. De 11 ani, PR al Teatrului Național Iași.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?

La Teatrul Național, rolul unui purtător de cuvât îl are directorul artistic. El reprezintă
public instituție, împreună cu directorul general.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Activități de marketing legate de promovarea outdoor/indoor/online, intermediere
parteneriate (altele decât cele cu mass -media).

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Nu există inconveniente majore.

6.Dar beneficiile?
Oportunitatea de a lucra într -un mediu dinamic, care nu rutinează, posibilitatea de a
cunoaște mereu oameni și situații noi, de a primi provocări care necesită reacții și soluții
rapide, de a lucra în echipă.

7.Cum le răspundeți ziariștilor la provocări? Din punct de vedere moral sau din
punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
De fiecare dată, soluția este prezentarea adevărului și remedierea în cât mai scurt timp
posibil a problemelor survenite. Asumarea situației apărute și prezentarea sa cu toate
declarațiile și documentele ajutătoare sunt soluțiile firești în comunicarea pe care o practicăm.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Întotdeauna dialogul, așezarea la aceeași masă a părților implicate, comunicarea
deschisă.

ANEXA 4

1.Ce funție ocupați în prezent?
Vicepreședinte Relații Publice la asociația PRIME Iași.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Nu profesez în mass -media, însă pot spune că am o legătură strâmsă cu acest
domeniu.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Mă aflu în perioada de debut.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
În trecut, când nu ocupam această funcție, m -am ocupat ce crearea de conținut media,
crearea de conținut vizual și redactarea a diferite tipuri de texte (comunicate de presă, mail –
uri de abordare).

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Faptul că mass -media nu ia în serios foarte tare organizațiile nonguvernamentale, prin
comparație cu firmele.

6.Dar beneficiile?
Faptul că lucrez cu oamenii. Am format o echipă mare de oameni simpatici și
dedicați, și faptul că fac parte dintre ei este cu siguranță un beneficiu. De asemenea, munca
mea de acum este benefică și pentru CV -ul meu.

7.Cum le răspundeți ziar iștilor la provocări? Din punct de vedere moral sau din
punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
Nu consider că ziariștii au lansat vreo provocare până acum.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Cred că este foarte important să ne crească vizibilitatea. Prezența nostră în mediul offline ar
trebui să fie mai pregnantă și atunci gradul de notorietate și implicit interesul din partea mass –
mediei ar crește.

ANEXA 5

1.Ce funcție ocup ați în prezent?
Sunt Purtătorul de Cuvânt al Primăriei Municipiului Iași. În același timp, coordonez,
în calitate de Șef Serviciu, Serviciul de Dezvoltare a Capacității Administrative din cadrul
Primăriei Municipiului Iași, Serviciu care are în subordine ș i Biroul de Comunicare.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Sunt două aspecte aici. Am lucrat în presa scrisă din Iași, ca redactor la un cotidian
local, în perioada 2002 – 2004. Din 2004 până în 2006 mi s -a oferit șansa de a lucra în
administrația locală, la Instituția Prefectului Județului Iași – la Cancelaria Prefectului – unde
am ocupat funcția de Purtător de Cuvânt. Din 2006 până în 2007 m -am întors în presa scrisă,
dar nu pe partea redacțională, ci în marketing. Din 2007 am primit oferta de a lucra la
Cabinetul Primarului din cadrul Primăriei Muncipiului Iași. Din 2009, am preluat și funcția
de Purtător de Cuvânt al Primăriei Municipiului Iași.
După cum observați, mi -am desfășurat activitatea atât în Mass -media, cât și în două
din instituțiile publice reprezentative pentru județul și municipiul Iași.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Așa cum am precizat mai sus, în perioada 2004 – 2006 am îndeplinit funcția de
Purtător de Cuvânt la Instituția Prefectului Județului Iași.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Atât în cadrul Instituției Prefectului, cât și în cadrul Primăriei, activitatea m ea nu s -a
redus exclusiv la relația cu Mass -media. La fel de importante sunt și atribuțiile care țin de
îmbunătățirea imaginii celor două instituții unde mi -am desfășurat și îmi desfășor activitatea.
Îmi aduc contribuția în ceea ce privește strategia de co municare nu doar pentru demnitar, ci
și pentru instituție în ansamblul iei. Pe scurt, activitatea mea presupune și dezvoltarea
relațiilor de PR a instituției, iar relația cu Mass -media este o componentă importantă.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastră și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Cred că cel mai mare inconvenient îl reprezintă timpul. Deși se decid puncte de urmat
în cadrul unei strategii de comunicare și de imagine, de multe ori apar situații neprevăzute,
extraordinare, car e deviază de multe ori de la ceea ce ne -am planificat și aceste situații ne
obligă să schimbăm anumite direcții de urmat, iar obligația este să ne adaptăm reprede pentru
a putea comunica rapid, eficient și corect. Până la urmă, important este ca target -ul pe care ți
l-ai propus atunci când ai pus la punct o campanie de comunicare sau de promovare să fie
atins atât în beneficiul subiectului promovat, cât și a publicului țintă căruia te -ai adresat.

6.Dar beneficiile?
La beneficii e cel mai simplu. Se poate o bserva foarte ușor atunci când implementezi
o campanie de comunicare dacă reușești să obții rezultatele scontate. Sunt termeni și condiții
pe care dacă nu le respecți, atunci nu poți avea succes. Sunt rezultate de etapă pe care le
analizezi pe parcurs și î ți dai seama dacă ceea ce ți -ai propus se va realiza și ce rată de succes
vei avea. Cred că cel mai mare beneficiu este atunci când finalizezi o campanie de promovare,

o strategie de imagine, chiar și o conferință de presă pe care le vezi reflectate și per cepute de
publicul țintă așa cum ți -ai propus.

7.Cum le răspundeți ziariștilor la provocări? Din punct de vedere moral sau din
punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
Sunt Purtătorul de Cuvânt al Primăriei Municipiului Iași, al Primarului , nu mă
reprezint pe mine în relația cu Mass -media sau cu alte instituții, fie ele locale, naționale sau
internaționale. Aceste instituții funcționează în baza unor legi de care instituția pe care o
reprezint nu este exclusiv responsabilă. Prin urmare, nu cred că este cazul să vorbim de
moralitate în această situație. Atât timp cât printr -o decizie sunt respectate legile în vigoare,
nu încalcă drepturile cetățenilor în fața instituțiilor statului sau libertăți, nu poți să -ți dai cu
părerea despre un anumit subiect. Dar cred, spre exemplu, că un purtător de cuvânt al unei
instituții nu poate avea opinii politice pe care să și le exprime public față de un anumit subiect.
Deși interconectate, politica și administrația sunt două domenii diferite. Politica se fac e la
partid, administrația se face într -o instituție publică, fie ea Primărie, Guvern sau
Administrația Prezidențială.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Nu sunt în măsură să ofer soluții. Dar, spre exemplu, mi-aș dori să existe reglementări
mai clare în ceea ce privește activitatea Mass -media și acest lucru să nu rezulte neapărat dintr –
o decizie politică sau al unei instituții, ci breslele sau asociațiile jurnaliștilor să clarifice relația
dintre ziarist și demnitar. Știm bine că, în acest moment, deontologia profesională în Mass –
media nu este respectată de către toți cei care își desfășoară activitatea în domeniu. Vedem
multe derapaje în această activitate, unde opinia, supoziția, concluziile pripite sunt în tâlnite
în multe materiale de presă. Glumeam cu jurnaliștii, atât în perioada în care am lucrat în
Mass -media, cât și în activitatea de Purtător de Cuvânt, când se afirma „să nu lași adevărul
să-ți omoare știrea”. Ideea de fake -news a atins un nivel care a r trebui să ne îngrijoreze pe
toți, atât pe jurnaliști, cât și pe noi „oamenii de imagine”. Dar cred că cel mai afectat de acest
fenomen este publicul.

Știu că nu este doar o problemă locală, dar cred că aici ar trebui să depunem eforturi,
atât noi, specia liștii în comunicare, cât și jurnaliștii pentru a putea informa corect publicul.

ANEXA 6

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Funcția de purtător de cuvânt al Spitalului Parhon Iași.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Pentru noi întrebarea e un pic diferită, pentru că, de fapt, funcția mea este de medic
specialist sau medic primar, iar în această profesie sunt de 20 de ani. În funcția de purtător
de cuvânt sunt de 2 ani de zile.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Nu. Sunt la partea de debut.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Funcția de bază, adică cea de medic specialist.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
N-aș putea spune că există inconveniente, însă dorința de a reuși să rezolvi o nevoie,
cea de a furniza informații de interes public, și, în același timp, de a proteja in teresul instituției
p care o reprezinți.

6.Dar beneficiile?

Un beneficu e cel de vizibilitate publică, care, teoretic, este o publicitate gratuită.

7.Cum decurge relația dumneavoastră cu ziariștii?
Aș spune ca e una foarte bună. Nu am avut niciun inciden t. Ea crește, și asta mă face
să fiu mulțumit, pentru că, reușesc, pe lângă partea de informație publică pe care o transmit,
să încerc anumiți ziariști din presa locală o parte de educație sanitară, și atunci lucrăm
împreună cu ei pe campanii de conștienti zare.

8.De obicei le răspundeți din punct de vedere moral sau din punctul de vedere
al instituției pe care o reprezentați?
Din punctul de vedere al instituției pe care o reprezint.

9.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Mi-aș dori să am mai mult timp. Funcția de purtător de cuvânt e o funcție neretribuită,
ea se află la finalul listei mele, însă mi -ar plăcea să dedic mai mult timp.
ANEXA 7

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Îmi desfășor activitatea în cadrul Compartimentului de Relații Publice – Inspectoratul
Județean Iași, iar în prezent ocup funcția de purtător de cuvânt al inspectoratului de Poliție
Județean Iași

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
De aproximativ un an.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Este prima funcție în care reprezint o instituție .

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
. În ca litate de purtător de cuvînt, reprezint instituția și răspund de activitatea derelații
publice, în limitaatribuțiilor funcționale și mențin o legătură de comunicare permanentă și
corectă cu societatea civilă și instituțiile acesteia. De asemenea, răspund s olicitărilor scrise,
formulate în legea nr 544/2001, dr și solicitărilor verbale, gestionând relațiile cu mass -media.
Totodată, întocmesc și gestionez documente specifice activității din cadrul Compartimentului
de Relații Publice, organizez și asigur preze nța jurnaliștilor la conferințele de presă.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Un dezavantaj ar putea fi considerat necesitatea de a relaționa cu jurnaliștii ori cu
diverse instituții și în afara programului normal de lucru pentru a oferi informațiile necesare.

6.Dar beneficiile?
Apreciez ca un avantaj relaționarea cu persoane din diferite domenii de activitate, cât
și problematica diversă cu care mă confrunt, fapt ce îmi permite dezvoltarea profesională.

7.Cum decurge relația dumneavoastră cu ziariștii?
Relația purtătorului de cuvânt cu jurnaliștii este una de colaborare și respect reciproc,
purtătorul de cuvânt reprezentând sursa oficială de informare a acestora și niciodată o sursă
confid ențială, sens în care prezint strict punctul de vedere al instituției pe care o reprezint.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Pentru eventualele situații de disfuncționalitate ce pot apărea în domeniul de referință,
vor fi informați factorii de decizie din cadrul instituției, urmând a se proceda conform
cadrului normativ în vigoare. De asemenea, precizez, faptul că inconvenientele întâlnite pot
fi, de cele mai multe ori, compensate cu momente în care realiz ezi cât de importantă și
frumoasă este această funcție.

ANEXA 8

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Sunt medic șef la primiri urgențe al Spitaului Spiridon, șef de disciplină la
Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași, sunt profesor de medicină de urgență
și conduc această disciplină în cadrul universității.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Profesez ca și medic de 27 de ani, iar profesor la UMF din anul 2004, iar purtător d
cuvânt sunt tot din anul 2004.

3.Ați mai reprez entat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Am lucrat pentru o scurtă perioadă de timp la Servicul de Ambulanță Iași, unde am
fost și manager o perioadă de 3 luni.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Înafară de cele pe care le -am menționat anterior, sunt director al programului de
rezidențiat, sunt coordonator al Programului de Atestat, sunt reprezentantul României la
nivelul Consiliu lui European pentru Medicină de Urgență, membru în Consiliul European de
Resuscitare de la Bruxelles, secretar general al Medicinei de Urgență și catastrofă,
vicepreședinte al Consiliului Național Român de Resuscitare. Sigur mai fac și alte lucruri,
dar as tea sunt cele mai importante.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Ar fi că ziua nu are mai mult de 24 de ore, deși, pentru mine, ziua are mai mult de 24
de ore. Din perspectiva purtătorului de cuvât, este unul foarte mare, acela că nu ai nici noapte
și nici zi. Trebuie să fi disponibil mereu.

6.Dar beneficiile?
Dintre toate cele medicale, beneficii ar fi că e cea mai frumoasă meserie din lume.

7.Cum le răspundeți ziariștilor la provocări?
Cred că acum, dupa 15 ani, am una din cele mai lungi experiențe de purtător de cuvânt
din domeniul medical în România, o consider o relație deosebită și una foarte bună, construită
în timp, pentru că nu întotdeauna a fost așa. Au fost situații în care influenț ele politice sau
niște interese, au dictat ca anumite părți din presă, mici, nu foarte reprezentative, să
desfășoare o acțiune de denigrare. Au fost perioade în care s -au făcut campanii de denigrare
a Smurdului din România, sau denigrarea Mediinei de Urgen ță, sau al spitalului pe care îl
reprezint. Nu întotdeauna oamenii îți doresc binele, sunt și oameni care doresc uneori să facă
rău, și atunci momentele acelea au fost dificile, dar le -am gestionat în limitele legii și cu
multă credință în Dumnezeu. Mai ap oi, cei care au scris cuvinte jignitoare la adresa noastră,
s-au convins în timp că lucrurile nu stau chiar așa cum au scris ei. Au fost situații când am
dat dreptul la replică, situații în care ele au fost publicate, și situații în care nu au fost
publica te. Am parcurs o perioadă în care legislația era mai relaxată pentru mass -media, nu
era atât de bine pusă la punct ca acum. De exemplu, pacienții nu mai sunt filmați fără acordul
lor, nu mai apar imagini dramatice pe ecrane, nu ca pe vremuri când imaginile de acest timp
erau foarte apreciate de mass -media și foarte prezentate. Acum lucrurile s -au așezat pe un
făgaș mult mai bun.

8.Din punct de vedere moral sau din punctul de vedere al instituției pe care o
reprezentați?
Trebuie să le răspund din punctul de vedere al instituției, dar sunt și situații în care le
răspund ca om. Nu sunt foarte multe, au fost situații de denigrare care a trebuit să apelez și a
elemente dincolo de legal, în sensul că la sentimente, la credință, la moralitate, invocând niște
princ ipii care chiar dacă nu sunt scrise în lege, să fie unele morale și religioase.

9.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Aș face ziua mai mare.

ANEXA 9

1.Ce funcție ocupați în prezent?
În ultimii 2 ani am fost jurnalist senior în cadrul Televiziunii Române.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
11 ani
3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Da, am lucrat pentru Radio Nord Est, TVR, Realitatea, Media Fax, Radio Hit, TV
Life.

4Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Am realizat reportaje și știri și din alte domenii, chiar daca eu sunt specializatăpe
evenimente special e și sănătate.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Timpul e principalul inconvenient. Vorbim de domenii diferite, adică jurnalistul de
pe administrație nu va avea același timp pe care îl are ju rnalistul de pe speciale, jurnalistul
de televiziune nu are același timp cu jurnalistul de agenție, îsă timpul este poate principala
problemă. Nu ai timp niciodată să faci nimic, cel puțin când ești jurnalist pe speciale, îți sună
telefonul noaptea și ai p lecat. Nu ai zile libere, concediu, sărbători, zile de naștere, nu prea
stai acasă. Trebuie să faci multe sacrificii și să înțelegi meseria asta destul de bine. Relația
cu oamenii din jurul tău este mereu sub presiune și trebuie să găsești un echilibru.

6.Dar beneficiile?
Are multe beneficii. În primul rând îți dezvoltă niște reflexe și o cultură generală
fabuloasă, pentru că trebuie să știi câte un pic din toate. Chiar dacă ești specializat pe un

domeniu, de multe ori ești pus în situația în care trebuie să realizezi reportaje pe alte domenii.
Te obligă într -un sens frumos să fii la curent cu toate, ceea ce reprezintă respectul tău față de
meserie.Cunoști foarte mulți oameni, oameni din diferite domenii, de la omul care cerșește
la colțul străzii la șef de stat, la miniștrii, la medici, la studenți, iar tu trebuie să știi să vorbești
cu fiecare dintre ei.

7.Cum decurge relația dumneavoastră cu purtătorii de cuvânt?
Ca jurnalist trebuie să înțelegi foarte bine ce face omu de PR, la fel cum el trebuie să
înțeleagă foarte bine de ce ai tu nevoie. Eu trebuie să știu mereu, în calitate de jurnalist, ce
trebuie să aflu, iar el, ca și purtător de cuvânt, trebuie să știe ce să -mi livreze. Depinde foarte
mult de om și caracterul lui, de relația pe care ți -ai constru it-o cu el. Eu am o relație foarte
bună cu purtătorii de cuvânt cu care lucrez constant, adică poliție, spitale, jandarmerie.
Trebuie să e câștigi încrederea, și ei pe a ta. Sunt situații când ei nu au voi să iasă cu informații
oficiale, iar noi ne folosim de supoziții.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Cred că realizarea unor întâlniri oficiale între purtătorii de cuvânt și jurnaliști, în care
să spună fiecare ce poate face ți de ce are nevoie. Să fie niște discuții sincere între purtătorii
de cuvânt și jurnaliști. Măcar cu oamenii care sunt locali, să încerci să ai niște întâlniri o dată
la o lună/două, sau, mai nou s -au făcu grupuri de WhatsApp în care se anunță conferințe de
presă, evenimente, interviuri, ceea ce ne ușurează și nouă munca. Ambele părți trebuie să fie
înțelegătoare pentru a ne ușura munca.

ANEXA 10

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Responsabil cu mass -media în cadrul instituției Universitatea Al. I. Cuza Iași.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
Procesez în domeniul Relațiilor Publice de mai bine de 10 ani, dar rorlul acesta de a
relaționa cu presa îl am de un an și puțin.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Nu.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Pe lângă relația cu entitățile media, mai redactez conținut pentru site -urile facultății,
de asemenea și pentru pagina de Facebook, mă implic în organizarea evenimentelor de relații
publice pe care biroul din care fac parte, le organizează.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Nu știu dacă e neapărat un inconvenient, dar e clar că interesele sunt de multe ori
diferite al celor care emit mesajul și cei care îl recepționează. Instituțiile de presă vor mereu
să vândă conținutul, vor să -l facă cât mai atractiv pentru a câștiga din asta. Scopul nostru este
ușor diferit, pentru că pe noi nu ne interesează ca presa să vândă, pe noi ne interesează să ne
facem treaba cât mai bine ca instituție, să ne vedem de misiunea universității și să ne facem
cunoscute activitățile noastre pe canalele media.

6.Dar beneficiile?
Beneficiile sunt eviden te. Presa ne ajută să facem mai cunoscut mesajul ostru, să
facem mai cunoscute realizările noastre .

7.Cum le răspundeți ziariștilor la provocări? Din punct de vedere moral sau din
punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
Fiecare zi poate f i considerată o provocare, sau fiecare demers de comunicare e
considerat o provocare. Se întâmplă adesea ca presa să scrie fără să verifice, noi nu putem

rămâne impasibili la asta. Reacția noastră a fost mereu pașnică și am încercat să lămurim
lucrurile pe un ton pașnic.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Nu cred că reinventează nimeni roata. Nu cred că este neapărat o soluție la tot, pentru
că diferențte de opinii vor apărea oricând, important este dialogul. Atâta timp cât o să
comunicăm mai mult, atât noi, cât și ei, vom reuși să găsim drumul spre succes.

ANEXA 11

1.Ce funcție ocupați în prezent?
În prezent sunt fondatorul unei agenții de comunicare și marketing, și de asemenea
am o colaborare cu postul de televiziune Iași TV Life.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
În mass -media profesez de aproape 20 de ani, m -am mutat în zona de PR de 2 ani.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Da, am lucrat în presa scrisă, radio și TV, iar agenția e personală.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Având în vedere că eu fac practic două activități, adică sunt și o m de PR cât și
jurnalist, în televiziune principala ocupație e cel de prezentator TV, am un talck show, dar în
trecut am fost și reporter, prezentator de știri, editor. În partea de PR, în principiu, activitățile
ce țin de PR pentru diferiți clienți.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Pe de o parte aș spune că presa locală este o presă destul de săracă din punct de vedere
al oportunităților, din punt de vedere al salarizării și al condițiilor . Au fost câteva excepții,
printre care Digi Iași, care au creat condiții favorabile jurnaliștilor locali, oferindu -le condiții
tehnice, camere, studiouri performante, o echipă valoroasă, de calitate, dar multe dintre
instituțiile de presă locală suferă di n cauza subfinanțării, lucru care se vede inclusiv în cadrul
actului jurnalistic.

6.Dar beneficiile?
Beneficiile sunt numeroase. Este o profesie care te expune la foarte multe situații care
te obligă să te maturizezi, să -ți asumi niște roluri destul de re sponsabile, fiind vocea unei
comunități, fiind conectat la extrem de multe domenii de activitate, exploatarea propriei
creativități.

7.Cum decurge relația dumneavoastră cu purtătorii de cuvânt?
Eu cred că relația cu purtătorii de cuvânt este relativ facilă. Instituțiile care au purtător
de cuvânt facilitează jurnaliștilor accesul la niște informații destul de ușor. Mai greu este cu
instituțiile care nu au purtător de cuvânt, și atunci trebuie să cauți un responsabil de
comunicare, care sigur are alte atribuții pe acolo, să -și găsească timp pentru tine, să culeagă
datele de care ai nevoie. Când este o persoană responsabilă prin fișa de post să fi dator cu
relațiile publice, atunci jurnalistului îi este un pic mai ușor pentru că știe cui să se adreseze.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Eu cred că oamenii de PR trebuie să fie un pic mai curajoși, adică să preia
comunicarea fără a se mai teme de ceea ce spune conducerea, să ceară 10 aprobări pe fiecare
răspu ns în parte, avizări ș.a.m.d., ci doar să fie un pic mai asumați pe funcția respectivă, să –
și preia rolul cu mai multă încredere.

ANEXA 12

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Reporter corespondent pentru Observator Antena1.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?
4 ani

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Da, am reprezentat mai multe instituții.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafa ră de funcția pe care o ocupați?
Nu practic niciun altfel de activitate înafară de cea de reporter corespondent.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Inconvenient… uff… Faptul că nu este un program fix și de cele mai multe ori nu știi
când pleci de acasa, când te întorci sau dacă te mai întorci prea curând Nu ști cu ce te poți
întâlni pe teren, sunt foarte multe situații periculoase. Avem și povești triste, în care colegii
nu s-au în tors la fel de bine cum au plecat sau au murit pe teren, pentru că se poate întâmpla
și asta. Situațiile acestea sunt de zi cu zi, pentru că fiecare misiune te poate pune în pericol,
indiferent de gradul ei de dificultate. De foarte multe ori, stresul, oboseala și toatâ agitația te
pot face să pici, pentru că ești și tu om ca și ceilalți

6.Dar beneficiile?
Cred că în pimul rând trebuie să -ți placă. Pentru mine e un beneficiu pentru că îmi
place ceea ce fac, adică dacă nu îți place și o faci strict pentru că e jobu l din care își câștigi
existența, nu vezi lucrurile pozitive. Ajungi să cunoști foarte mulți oameni cu povești
frumoase și știi cumva că îi ajuți să se promoveze sau că ai ajutat cumva la dezvoltarea lor,

sau faptul că reușești să faci cunoscute niște lucr uri care sunt mai puțin cunoscute, dar care
ar fi trebuit să fie cunoscute, indiferent că sunt negative sau pozitive. Pe de o parte cred că
meseria are și beneficii financiare.

7.Cum decurge relația dumneavoastră cu purtătorii de cuvânt?
Destul de greu, p entru că vorbim de faptul că purtătorul de cuvânt uită că juralistul
are program, așa cum ei au o fișă a postului, așa o avem și noi. Ei mereu ne spun placa asta
că programul lor s -a terminat, deși ei ca și purtători de cuvânt sunt puși acolo pentru a afla
ceea ce noi vrem să știm despre respectivul eveniment, campanie, instituție. Iar în momentul
în care ne refuză noi suntem puși în situația de a ridica supoziții, apoi ne sună și se supără că
vezi dragp doamne nu le -am luat punctul de vedere, deși l -am cer ut și ne -au spus că nu, sau
că li se termină programul. Sunt mereu situații conflictuale, ca să nu mai spun că sunt foarte
multe instituții unde sunt purtători de cuvânt care nu au nici o treabă cu domeniul, nici măcar
nu știu să formuleze un punct de vede re, refuză să răspundă la telefon. Dar, sunt și situații în
care lumea își ia foarte în serios meseria de purtător de cuvânt, care răspund la orice oră din
zi și din noapte, teoretic lucrul acesta ar trebui să se întâmple peste tot. Unii dintre ei nu își
înțeleg funcția, pentru că dacă ar înțelege -o nu ar proceda așa.

8.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Dacă s -ar face la un moment dat o raportare, să fim chestionați, să ne expunem
nemulțumirile din relația noas tră cu purtătorii, poate că s -ar mai rezolva dintre ele și
comunicarea dintre noi s -ar îmbunătăți.

ANEXA 13

1.Ce funcție ocupați în prezent?
Sunt purtător de cuvânt la Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași.

2.De cât timp profesați în domeniul mass -media?

Purtător de cuvânt sunt din 2016, înainte am lucrat în departamentul de marketing și
comunicare al universității din 2013.

3.Ați mai reprezentat și alte instituții în trecut sau vă aflați în perioada de debut
în carieră?
Nu, sunt în perioada de debut.

4.Ce tipuri de activități mai desfășurați în cadrul instituției de care aparțineți
înafară de funcția pe care o ocupați?
Coordonez și biroul de marketing și comunicare universitar al universității, și din
această prismă organizez evenim ente, conferințe, fac mai multe evenimente de promovare,
atât în rândul elevilor cât și al publicurilor țintă ale universității.

5.Care este principalul inconvenient al meseriei dumneavoastre și de ce îl credeți
un dezavantaj?
Purtătorul de cuvânt, de obicei, e o interfață a instituției în exterior, nu neapărat cu
mass -media ci și cu celelalte publicuri. În primul rând, acesta trebuie să aibă o informație
curată, adevărată, verificată din partea instituției, pe care să o transmită mai departe, fără prea
mult zgomot, spre mass -media. Dacă poți controla calitatea și veridicitatea informației care
vine dinspre instituție, nu prea poți s -o controlezi mai departe. Cred că acesta e un principal
inconvenient.

6.Cum le răspundeți ziariștilor la provocări? Din punct de vedere moral sau din
punctul de vedere al instituției pe care o reprezentați?
Am lucrat în presă 20 de ani înainte de a fi purtător de cuvânt. Am relaționat
întotdeauna foarte bine cu mass -media și am înțeles -o deoarece am făcut parte din domeniul
lor. Caut ca cele două să se suprapună cât mai bine cu putință.

7.Ce soluții propuneți pentru inconvenientele întâlnite în meseria
dumneavoastră?
Pentru distorsiunea informației care pornește de la noi spre mass -media, ar trebui să
se acorde mai multă atenție.