SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [605792]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROBLEME ETICE ALE PRODUCȚIILOR DE
DIVERTISMENT DIN DOMENIUL AUDIOVIZUAL

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Viorel Țuțui

Autor:
Cochior Andrea

Iulie, 2018
Iași

Declarație privind originalitatea conținutului

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
I. Probleme etice, de la general la particular ………………………….. ………………………….. ……… 8
I.1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
I.1.1. Etica ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 10
I.1.2. Audiovizualul ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
I.1.3. Funcția de divertisment ………………………….. ………………………….. …………….. 16
I.2. Probleme etice principale ………………………….. ………………………….. …………………….. 19
I.2.1. Violența ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 20
I.2.2. Sexualitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23
I.2.3. Stereotipurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 27
II. Re glementare și autoreglementare ………………………….. ………………………….. ……………… 31
II.1. Principii etice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 31
II.1.1. Etica virtuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 32
II.1.2 . Principiul utilitarismului ………………………….. ………………………….. ……………… 33
II.2. Norme juridice și deontologice privind producțiile de divertisment ………………….. 35
II.3.1. Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Codul audiovizualului nr. 220/2011 …. 35
II.3.2. Rezoluția 1003/1993 ………………………….. ………………………….. ……………………. 36
II.3. Un model etic de analiză – Cutia lui Potter ………………………….. ……………………….. 37
III. Studiu de caz – crima de la metrou ………………………….. ………………………….. …………… 41
III.1. Definirea situației ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 41
III.2. Identificarea valorilor ………………………….. ………………………….. ……………………….. 43
III.3. Identificarea principiilor ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
III.4. Alegerea loialităților ………………………….. ………………………….. …………………………. 46
Concluziile studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 48
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 49
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 51
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 56

7
Introducere

Pentru a putea pătrunde în tema abordată, nu pot să nu mă refer de la început la
cadrul social și legile ce au menirea de a st abili o armonie socială. În contextul secolului al
XXI-lea, în România, o țară cu regim democratic și cu mijloace de comunicare în masă
neîngrădite, informațiile curg și ne năvălesc din toate părțile, afectându -ne în mod direct
sau indirect comportamentele viitoare. Totodată, legile create pentru bunul mers al
societății s -au dezvoltat în temeiul unor principii etice, având în centrul ideologiilor omul,
respectiv protejarea și susținerea sa. Decalogul creștin consemnat în Vechiul Testament al
Bibliei este u n exemplu de legislație bazată pe valori morale universal valabile. Acesta
vorbește despre respectarea lui Dumnezeu și despre norme umane, cum ar fi cinstirea
părinților, interzicerea atentării la viața semenilor și la bunurile sale. Decalogul a
reprezenta t, așadar, unul dintre primele coduri etice impuse societăților străvechi, dar și cel
mai îndelung păstrat în istorie, fiind respectat până în ziua de astăzi de comunitățile
creștine.
Codurile etice sunt necesare pentru a contura o conduită potrivită între ținerii unei
atmosfere benefice interpersonale. În cadrul comunicării în masă Convenția Organizațiilor
de media a elaborat Codul de Etică al Societății Jurnaluștilor Profesioniști, „ale cărui
prevederi sunt liber consimțite de jurnaliștii membri ai organiz ațiilor profesionale,
patronale și sindicale, semnatare ale statutului Jurnalistului”1. Acest cod prevede rolul
jurnalistului, conduita pe care trebuie să o adopte și drepturile sale, ce dețin o bază etică și
care conduc către o bună practică a meseriei.
Consider că oamenii au o importanță majoră în orice domeniu de activitate și că
trebuie să existe o armonie între aceștia, orice factor ce i -ar putea disturba reprezentând o
problemă. Am ales să abordez această temă, a problemelor etice ale producțiilor de
divertisment din domeniul audiovizual, pentru a arăta, în primul rând, că prin intermediul
canalului audiovizual, un mijloc de comunicare în masă extrem de accesat, sunt prezentate
adesea probleme de natură etică, acestea fiind ingredientul ce completează rețeta
succesului producțiilor de divertisment, iar în al doilea rând, pentru a sublinia efectele
negative asupra oamenilor ce constituie publicul acestora. Obiectivele pe care le urmăresc

1Carmen Maria Andronache, Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de Convenția Organizațiilor de
Media , disponibil pe:
https://www.paginademedia.ro/2010/05/codul -deontologic -al-jurnalistului -elaborat -de-conventia –
organizatiilor -de-media

8
în redactarea acestei lucrări sunt de a oferi suficiente date pent ru a putea recunoaște
problemele etice din domeniul audiovizual și de a înțelege motivele pentru care acestea
sunt dăunătoare.
În consecință, în primul capitol al acestei lucrări voi descrie problemele care se
dezvoltă în cadrul producțiilor de divertismen t, detaliind contextul etic, al canalului media
și al funcției de divertisment. Problemele etice pe care le -am considerat majore și pe care
le-am particularizat în acest prim capitol sunt: violența, sexualitatea și stereotipurile,
întrucât acestea au efect ele cele mai puternice la nivelul comunităților sociale. De
asemenea, am oferit exemple care susțin caracterul problematic și efectele negative de care
sunt însoțite.
În cel de -al doilea capitol voi prezenta, pe de o parte, două principii etice, diferite î n
esență prin ideologiile ce le caracterizează, dar importante în egală măsură în procesul de
luare a unei decizii, iar pe de altă parte, două legi ce au menirea de a reglementa activitatea
din domeniul audiovizual, implicit modul și măsura în care reușesc să ducă la îndeplinire
acest luru. Spre sfârșit voi prezenta un model de raționament ce vizează analiza factorilor
ce conduc către luarea unei decizii, acesta fiind cunoscut sub numele: Cutia lui Potter.
Cel de -al treilea capitol este destinat unui studiu de caz ce are în centru o poveste
de un dramatism copleșitor, fiind mult mediatizată prin intermediul canalului audiovizual.
Este vorba despre cazul unei tinere de 25 de ani care, pe data de 12 decembrie 2017, a fost
ucisă în stația de metrou Dristor din București. Pentru a efectua analiza acestui caz, voi
utiliza modelul de raționament Cutia lui Potter și voi expune maniera în care jurnaliștii au
ales să relateze întâmplările, care sunt problemele etice pe care le -au ridicat și maniera în
care au fost san cționați cei ce au greșit.

I. Probleme etice, de la general la particular

În orice domeniu de activitate, omul are o importanță deosebită, fie că se află în
postura de resursă umană pentru compania în slujba căreia se află, fie că este membru al
public ului vizat. Omul deține, așadar, puterea de a influența activitatea unei companii,
acest lucru putând fi valabil și în sens invers. O emisiune de divertisment este realizată
pentru a -i binedispune pe telespectatori și nu poate exista fără aceștia. Este nec esar în egală
măsură a se identifica efectele pe care producțiile de divertisment le au asupra oamenilor,
respctiv asupra anumitor categorii de public. Copiii, de exemplu, reprezintă o țintă

9
vulnerabilă, neputând să filtreze informațiile corespunzător pent ru a se putea apăra de
eventualele efecte negative. Concret, cei mici pot prelua comportamente pe care le
descoperă pe canalul audiovizual și încearcă să le pună în practică pentru a experimenta
senzații noi.
În acest capitol voi arata care sunt problemel e etice principale ale producțiilor de
divertisment, pe baza considerentelor teoretice care reglementează distribuția optimă a
informațiilor prin intermediul canalului audiovizual. Aceste probleme, deși sunt depistate
de către opinia publică din spațiul r omânesc, iau amploare în contextul începutului unei noi
epoci a transparenței și libertății informaționale, în care se cere tot mai mult senzațional și
în care limitele morale sunt foarte ușor de depășit. Voi contura în cele ce urmează două arii
esențiale înțelegerii aspectelor problematice din punct de vedere etic. Prima dintre acestea
va conține delimitări teoretice ale conceptelor: etică, audiovizual și divertisment, pentru a
putea încadra cu ușurință mai apoi miezul temei în context. Cea de -a doua arie pe care o
voi aborda va fi constituită din problemele etice majore ce se indentifică pe canalul
audiovizual, respectiv: violența, sexualitatea și stereotipurile, evidențiind și efectele pe care
acestea le au asupra publicurilor.

I.1. Noțiuni introductive

În cadrul producțiilor de divertisment din mediul audiovizual apar deseori probleme
de natură etică, în manieră intenționată sau neintenționată, acestea fiind de obicei ușor de
sesizat, însă de necontrolat. Consumatorii de programe audiovizuale pot pune sub semnul
îndoielii calitatea acestora, însă nu întotdeauna le evită, întrucât sunt ambalate în spectacol,
incitând și dezvoltând dependențe în rândul membrilor audienței.
Pentru a putea face o bună analiză a acestora, este obligatorie o prezentare a
aspectelor teoretice care conturează conduita necesară în vederea unei bune comunicări a
programelor de divertisment.

10
I.1.1. Etica

În deschiderea către tema problemelor etice ale producțiilor de divertis ment din
domeniul audiovizual, este necesară o clarificare a termenilor principali. În acest sens,
prima dintre principalele noțiuni ce vor fi discutate în continuare va fi „etica”.
Cuvântul „etică” își are rădăcinile în grecescul „ethos”, care este polis emantic la
origine, însemnând simultan „obicei”, „cutumă”, „morav”, „caracter” și ceea ce face un
individ pentru a avea un caracter bun2. Etica reprezintă de fapt o formă de cunoaștere prin
intermediul normelor, al imperativelor morale, al acțiunilor între prinse de oameni zi de zi.
Unul dintre sinonimele atribuite eticii este morala, deși acestea nu reprezintă același lucru.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „morală” provine din latinescul „mos -moris”
însemnând „morav/moravuri” (concept existent în m ai multe limbi europene) sau din
grecescul „moralis”, care făcea referire la caracterul etic. Așadar morala nu înseamnă etică,
ci reprezintă obiectul de studiu al eticii, care cuprinde valori și percepții general admise
într-o comunitate socială.

„Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoțională. Etica
implică mai multă detașare , explorarea și acceptarea modurilor de viață alternative.
Acceptarea unei etici nu cere abandonarea unei morale private, ci considerarea
celorlalte prin cipii și norme morale ca alternative posibile în diferite contexte”3.

În opinia lui Frank Deaver, etica reprezintă „procesul individual de luare a deciziei
despre bine și rău”4. Deși este o definiție aparent simplă, ea ilustrează un punct important
de ved ere pentru dezvoltarea unui subiect atât de complex precum etica. În primul rând,
Frank Deaver subliniază caracterul activ al eticii, întrucât ea nu reprezintă doar o stare de
fapt, ci îndeamnă la luarea unor decizii bune. Acest proces este unul individual , pentru că
pornește de la fiecare om în parte. Deaver afirmă că: „acumularea sănătoasă a deciziilor
individuale menține pluralismul social”5. Așadar, o concluzie a celor afirmate de Deaver
este aceea că etica reprezintă un fundament pe baza căruia se cont ruiește, la nivel ideatic, o
armonie comunitară, numind -o, printre altele, „cimentul societății umane”.

2 Carmen Cozma, Elemente de etică și deontologie , Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1997, p. 7.
3 Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională , Editura Trei, București, 2001,
p. 13.
4 Frank Deaver, Etica în mass media, Editura Silex, București, 2004, p. 50.
5 Ibidem.

11
Carmen Cozma privește etica într -o manieră distinctă, definind -o ca „știința
ethosului – știința axată pe cercetarea unui fenomen deosebit de complex și înalt
semnificativ pentru existența umană: morala”6. Cu alte cuvinte, etica, în viziunea autoarei,
este o știință a moralei, apreciere regăsită și la Deaver. Este evidențiată astfel distincția fină
dintre noțiunile „etică” și „morală”, pe care nu mulți o sesizează. Dacă etica este știință și
ramură a filosofiei, morala reprezintă obiectul eticii, respectiv teoria etică ce integrează
valori acceptate într -un cadru social bine determinat. Carmen Cozma vorbește și despre
funcții ale eticii, făcând pentru înce put, referire la funția de informare a eticii, care descrie
realitatea sau experiența morală, această funcție permițând ca fenomenul complex aflat în
cauză să poată fi cercetat cu ajutorul mijloacelor științifice7. De asemenea, Cozma vorbește
și despre fun cția normativă, care este de o importanță deosebită, fiind abordată atât în
studiul eticii cât și în cel al deontologiei. Aceasta situează etica la granița dintre teorie și
practică. Cu alte cuvinte, îndeamnă la acțiune, deci nu reprezintă doar o stare de lucruri, ci
și tendință spre îndreptarea unor comportamente, acțiuni în scopul conviețuirii armonioase
într-o comunitate socială. Totodată, etica normativă are în vedere formularea de teorii și
doctrine etice pentru construirea comportamentului individual, dar și pentru organizarea
morală a vieții sociale, răspunzând la întrebări precum: Ce este corect din punct de vedere
moral? Când este o acțiune bună sau rea? Cum definim binele moral si răul moral? Pe baza
căror principii sau standarde putem susține ca o acțiune este morală sau imorală?
Răspunsurile acestor întrebări alcătuiesc un nou set de valori aplicabile în activitatea
profesională întreprinsă de practicienii de mass -media.
În altă ordine de idei, „etica se referă la norme și standarde de decizie în tre bine și
rău, între ceea ce e dezirabil și ceea ce e indezirabil, iar legea impune norme și standarde
necesare pentru a menține ordinea socială”8, după cum Sandu Frunză afirma. Legea face
corelația dintre fenomenele fizice verificate prin intermediul ex perienței9, la baza ei
aflându -se tocmai reguli și standarde necesare în folosul menținerii ordinii sociale (precum
Legea 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată în 2014). În cazul
domeniului audiovizual, unde informația este cel mai complex reprezentată cu ajutorul
sunetelor și al imaginilor, atenția asupra detaliilor de natură etică trebuie să fie mult mai
sporită, iar pentru aceasta, ar trebui ca practicienii să poată ajunge la un consens în ceea ce
privește normele etice aplicabile în cadrul activității lor. Acest consens este concretizat

6 Carmen Cozma, op.cit. p. 10.
7 Ibidem , p.13.
8 Sandu Frunză, Comunicare etică și responsabilitate socială, Ed Tritonic, București, 2011, p. 17
9 A se vedea: https://legeaz.net/dictionar -juridic/lege , accesat la 1 aprilie, 2018.

12
prin Legea Audiovizualului nr. 504/200210 și Codul de Reglementare a Conținutului
Audiovizual, iar la nivel internațional prin Rezoluția 1003/93. Acestea au în vedere
principii precum etica agențiil or media referitor la obiectivitatea în transmiterea
informațiilor.
În ceea ce privește producțiile mass -media, Howard Good pune accentul pe datoria
majoră pe care un jurnalist o are, respectiv aceea de a căuta să prezinte adevărul pentru a
satisface nevoi a de informație a publicurilor11. Acestea din urmă sunt formate din oameni,
iar oamenii reprezintă componenta centrală din orice activitate întreprinsă în orice
domeniu, întrucât ei sunt cei ce dețin puterea de a înființa și de a desființa. Dacă oamenii
nu ar urmări emisiunile difuzate prin intermediul canalului audiovizual, atunci ele nu ar
mai avea scop. Dacă oamenilor le este înșelată încrederea, nu doar că se pierde susținerea
lor, dar este foarte posibil ca să devină din prieteni, dușmani. Onestitatea j urnalistică
împletită cu onestitatea fac cinste producțiilor mass -media și audiențelor acestora.

I.1.2. Audiovizualul

Comunicarea reprezintă un liant între oameni, o activitate de transmitere și
receptare a unor gânduri, idei, energii, prin intermendiul cuvintelor, imaginilor, semnelor,
fiind, după cum susține Gheorghe -Ilie Fârte, o interacțiune semiotică12. Cu alte cuvinte,
reprezintă activitatea întreprinsă de două sau mai multe entități, între care se realizează un
schimb de semne, indiferent de natura acestora. De exemplu, între două persoane
comunicarea poate fi reprezentată de schimbul de informații în cadrul unei conversații,
semnele fiind ilustrate de cuvinte. În situația de față, comunicarea este interacțiunea
semiotică dintre emisiunile de diverti sment și audiență, prin intermediul mass -media, mai
cu seamă, prin intermediul canalului audiovizual, semnele fiind concretizate prin imagini,
cuvinte scrise sau rostite, pasaje muzicale etc.
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) oferă, în cadrul leg ii audiovizualului
(Nr. 504/2002 din 11 iulie 2002), o serie de definiții ale termenilor din domeniul
audiovizual. O primă definiție este chiar cea a serviciului media audiovizual, fiind descris
ca: „serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune – serviciu media audiovizual liniar

10Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 – Legea audiovizualului, disponibil pe https://legeaz.net/codul –
audiovizualului -2011/
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37503 , accesat pe 27 iunie 2018.
11Howard Good, Desperately Seeking Ethics. A guid e to media conduct , The Scarecrow Press, Inc Lanham,
Maryland, Oxford, 2003, pp. 22 -23.
12 Gheorghe -Ilie Fârte, Comunicarea. O abordare praxiologică , Casa Editorială Demiurg, Iași, 2004, p. 17

13
prestat de un radiodifuzor, în care programele sunt difuzate în succesiune continuă,
indiferent de modalitatea tehnică utilizată, având un conținut și un orar prestabilite, pentru
vizionarea/audierea simultană de programe, pe baza unei grile de programe, sub o anumită
denumire și identificat printr -o siglă, în cazul televiziunii, sau printr -un semnal sonor, în
cazul radiodifuziunii”13. Canalul audiovizual este un mijloc important de difuzare a
programelor menite să transmită me saje publicului, cu scop informativ, educativ sau de
divertisment. A debutat cu inventarea radioului, la începutul secolului al XX -lea, iar după
jumătate de secol a apărut și televizorul, ceea ce înseamnă că acest canal de media se află
încă în plină evolu ție. Audiovizualul cuprinde două ramuri: televiziunea și radiodifuziunea,
adică transmiterea unor imagini și sunete, reprezentând acțiunea de difuzare a informațiilor
adresate publicului larg. Televiziunea și radiofuziunea reprezintă, deci, mijloace de
transmitere rapidă a mesajelor, putând oferi în același timp spectacol prin sunet și imagine.
Prima emisie televizată în România a avut loc pe data de 31 decembrie 1956, în
cadrul Radioteleviziunii Române, emițând 600 de ore pe an14, pe când radioul românesc
datează din anul 192515, având și cea mai îndelungată istorie în acest context. Dar, cu toate
că există de un secol, radioul nu a avut o prezență masivă pe piața românească, el fiind
relativ tânăr în acest sector. Începând cu anul 1989, după instaurarea regi mului democratic,
presa română a avut parte de o expansiune impresionantă, care s -a putut remarca și mai
bine în radiodifuziune și în televiziune16.
În zilele noastre, televiziunea și radiodifuziunea sunt întâlnite pretutindeni,
informațiile difuzate prin intermediul acestora urmărindu -ne la tot pasul, indiferent dacă
reușesc să ne atragă atenția sau dacă se transpun în zgomot de fundal. Un concurent direct
al canalului audiovizual este canalul online, însă nu reprezintă o amenințare uriașă pentru
acesta, î ntrucât favorizează difuzarea programelor audiovizuale în egală măsură cu
mijloacele clasice, accesul acestora putând fi chiar mai ieftin, în funcție de oferta
furnizorului de servicii de internet. Ba chiar se poate spune că a ajutat la dezvoltarea unora
dintre programe, precum cele radio, care mai nou înregistrează și video și afișează pe site –
urile proprii imagini live cu activitatea din studio17. Inserarea imaginilor are un rol deosebit
de important în comunicarea cu publicul privitor, iar în acest sens T eodor Mucica

13 CNA, Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 – Legea audiovizualului,
http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_CU_MODIFICARILE_LA_ZI.pdf
14http://www.tvr.ro/istoric -alb-negru -si-color_2223.html#view , accesat la 22 aprilie 2018.
15 Peter Gross, Întoarcerea în laboratorul românesc. Mass -media după 1989, Editura Nemira Publishing
House, București, 1996, p. 117.
16Ibidem , p.103.
17 A se vedea RadioZu, disponibil pe: https://radiozu.ro/live ., accesat pe 23 mai, 2018.

14
subliniază faptul că: „imaginea constituie azi o fereastră larg deschisă spre cunoașterea și
înțelegerea a tot ceea ce se petrece pe planeta noastră, în vastitatea spațiului cosmic sau în
microunivers”18. Cu alte cuvinte, prin imagine pot fi co municate cu mai mare ușurință
aspecte ale realității, pe care publicul le percepe mai concret. Ba mai mult, în momentul
difuzării, telespectatorul se transpune în realitatea construită și prezentată pin intermediul
emisiunii, lucru valabil și în cazul unei emisiuni radio, chiar dacă nu sunt prezentate și
imagini în toate cazurile.
Totodată, transmiterea informațiilor de orice natură, fie informativă, educativă sau
de divertisment, prin intermediul canalului audiovizual, este de o mai mare eficacitate
întruc ât mesajul este „purtat de sunet și imagine”, impactul asupra cititorului fiind mai
deosebit decât cel pe care l -ar putea avea presa scrisă, de exemplu, pentru că sunt ilustrate
aspecte din realitatea concretă19. Această realitate poate fi, însă, selectată și redată pentru a
sublinia anumite aspecte cu care publicul să rezoneze. Pentru a întări această idee,
Giovanni Sartori afirmă că: „Ochiul crede în ceea ce vede; și deci că autoritea cognitivă
cea mai crezută devine lucrul văzut. Ceea ce se vede pare „rea l” și, implicit, pare
adevărat”20. Se evidențiază, astfel, o trăsătură a canalului media audiovizual, influența.
Utilizată în mod intenționat sau nu, aceasta acționează asupra publicului cu scopul de a -i
prezenta o anumită situație, dintr -o anumită perspect ivă.
Ion Stavre este de părere că: „Mass -media și în special mijloacele audiovizuale, au
o influență enormă, pentru că furnizează identitățile, aspirațiile și oferă modele
comportamentale noi”21. În acest sens au fost realizate numeroase cercetări ce aveau ca
scop descoperirea comportamentelor dezvoltate de anumite categorii de persoane în urma
consumului de producții de divertisment din domeniul audiovizual. De exemplu, trei
cercetători germani au examinat modul în care anumite programe de televiziune pot
influența rata criminalității în Germania, mai exact în regiunile de Vest și de Est, care
fuseseră democrată, respectiv comunistă. S -a constatat că în deceniul de după reunificare în
care a fost armonizat conținutul TV, regiunile care au avut acces la emis iunile de
televiziune occidentale înainte de reunificare, respectiv în zona de Vest, au fost înregistrate
rate mai scăzute de infracțiuni violente, sexuale, crime și furt, dar mai multe de fraudă. În

18 Teodor Mucica, Minodora Perovici , Universul mijloacelor audiovizuale ., Editura Albatros, București,
1982, pp. 8 -9.
19 Mihaela Popovici, Comunicarea și discursul în audiovizual, Editura Univerității Al. I. Cuza, Iași, 2007, p.
59.
20 Giovanni Sartori, Homo Videns. Imbecilizarea prin televiziune și post -gândirea , Editura Humanitas,
București, 2005, pp. 54 -55
21 Ion Stavre, Reconstrucția societății românești prin audiovizual”, Editura Nemira, București 2004, p. 9.

15
acest caz au fost evidențiate consecințele televiziunii asupra cetățenilor germani ce au
trecut prin experiența comunismului și care nu se obișnuiseră cu aspectele democratice
occidentale, rezultatele cercetării arătând, în cazul fostei Germanii de Est, că cetățenii
acesteia, ulteriori consumatori de producții occidentale, au asimilat non -valorile din
producțiile pe care le -au vizionat22.
În România au fost detectate de către jurnaliști cazuri în care cetățenii se folosesc
de mijloacele audiovizuale pentru a se inspira în realizarea unor infracțiuni greu de
imagi nat. De exemplu, la începutul lunii septembrie 2016 o doamnă din municipiul Iași a
declarat la poliție că soțul ar fi violat -o în repetate rânduri, ultima dată cu un spray, inspirat
fiind din filmele pentru adulți23. Acest articol a făcut înconjorul țării ș i a stârnit
controverse, însă nu este singurul caz în care un om săvărșește o nelegiuire influențat fiind
de anumite producții din domeniul audiovizual.
Făcând trimitere la definiția comunicării, chiar și în cazul influențării se poate
spune că este vorba de o interacțiune semiotică între două părți. „Consumul depinde de
producție. Nu putem consuma ceea ce nu producem. Consumul stimulează producția.”24,
după cum Roger Silverstone afirmă. Mijloacele de comunicare audiovizuale oferă
publicului ceea ce dorește să vadă, acest lucru fiind măsurat prin ratingurile obținute de
către fiecare emisiune în parte. Este limpede faptul că emisiunile care au o audiență
crescută sunt mai statornice, deci putem spune că publicul deține de asemenea o oarecare
putere asupra can alului media.
Dincolo de această capacitate de influențare, principalele funcții ale canalului
audiovizual prezentate de Ion Bucheru în cartea sa sunt funcția de informare, cea educativ –
formativă și funcția de divertisment25. Funcția de informare este cea c are transformă
canalul audiovizual într -un lider pe piața mass -media. Fie că vorbim despre un mesaj
televizat, fie despre cel radiofonic, acesta poate fi transmis în timp util, făcând din canalul
audiovizual factor influent în organizarea activităților ind ividuale. De asemenea, satisface
nevoia indivizilor de a fi conectați cu diverse informații, legate de evenimente ce s -au
petrecut deja, de actualitate, ori de a preveni în legătură cu ceva ce se va petrece în viitor.

22 Tim Friehe, Helge Mül ler, Florian Neumeier, ,,The effect ofWestern TV on crime: Evidence from East
German ”, în European Journal of Political Economy, 2018, pp. 1 -27.
23 A se vedea Un ieșean și -a violat soția cu un deodorant! ”S -a inspirat din filmele porno”, disponibil pe
www.libertatea.ro/stiri/un -iesean -si-violat -sotia -cu-un-deodorant -s-inspirat -din-filmele -porno -1593687 ,
accesat la 22 aprilie 2018.
24 Roger Silverstone, Televiziunea în viața cotidiană , Editura Polirom, Iași, 1999, p. 125.
25 Ion Bucheru, Fenomenul televiziune. Limbajul imaginii. Publicistică. Producție. Programe TV. , Editura
Fundației „România de mâine”, București, 1997, p p. 78-101.

16
Prin informare oamenii își pot constru i și concepții asupra lumii, prin prisma realității cu
care au luat contact prin inermediul audiovizualului.
Funcția educativ -formativă este dată de prezentarea în cadrul emisiunilor difuzate a
unor aspecte de interes general, cu scopul lărgirii orizontulu i receptorului, influențând sau
determinând opinii, convingeri sau chiar acte comportamentale. Se manifestă în special la
copii întrucât ei se află în plin proces de maturizare, asimilând continuu cunoștințe, însă
aceștia nu sunt singurii ce utilizează tel evizorul sau radioul ca sursă fundamentală de
informații, emisiunile difuzate fiind realizate pentru toate segmentele de public. Mihai
Coman subliniază ceea ce afirmă majoritatea cercetătorilor, respectiv faptul că mesajele
difuzate în mediul audiovizual a u funcția de a confirma și întări normele unei societăți26.
De exemplu, în popularul desen animat „Regatul de gheață”, se prezintă relația afectivă
dintre regina Elsa și sora sa, Ana, ca model de urmat pentru toți frații și surorile. Tot aici
sunt scoase în evidență valori umane prețioase, precum curajul și prietenia27. Aceste două
funcții, de informare și de educare sunt împletite adesea cu funcția de divertisment, întrucât
este ingredientul ce atrage publicul în mare măsură, prin capacitatea de a oferi mome nte de
relaxare și de evadare din rutina cotidiană.

I.1.3. Funcția de divertisment

Funcția de divertisment reprezintă, după cum afirmă și Ion Bucheru în cartea sa,
„răspunsul la nevoia omului de destindere, de deconectare”, motiv pentru care mass -media
s-a folosit de aceasta pentru a atrage un public cât mai numeros. În acest sens se poate
constata că prin canalul audiovizual, nu doar se informează în sensul clasic, ci sunt preluate
și utilizate și informațiile mai puțin serioase, având, de obicei, un c aracter umoristic, pentru
a reda o anumită doză de divertisment. Umorul este o caracteristică specială a ființei
umane, având atât beneficii psihologice, precum bunăstarea, bucuria, diminuarea stresului
și a angoasei, cât și beneficii fizice, prevenind hip ertensiunea, îmbunătățind sistemul
imunitar și memoria. Umorul a devenit o componentă nelipsită în emisiunile transmise prin
intermediul canalului audiovizual, fiind caracteristica definitorie a funcției de divertisment.
Programele de divertisment sunt ne numărate, printre acestea aflându -se filmele
artistice de lung metraj, transmisii sportive, comedii de situație, documentare, programe

26 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass -media , Editura Polirom, Iași, 2016, pp. 119 -120.
27„Pentru unii oameni merită să te topești” – replica omului de zăpadă, Olaf, evidențiază apogeul relației de
prieteni pe care o avea cu sora reginei.

17
pentru copii și piese de teatru ș.a. Divertismentul a luat amploare în România, prin
inserarea, pe majoritatea posturilor de tv și radio, a producțiilor a căror menire este să
stârnească extazul și amuzamentul. Din anul 2018 putem aminti titluri de astfel de
producții care se află în topul audiențelor, în mediul tv: „Ce spun românii”, „Guess my
Age – Ghicește -mi vârsta”, „iU mor”, „La Măruță”, „Bravo, ai stil!”, „WowBiz”, „Neatza
cu Răzvan și Dani”, iar în mediul radio: „Morning Zu”, „Guerrilla de dimineață”, „Râzi cu
Rusu și Andrei” ș.a. În momentul actual, pe piața națională există un număr foarte mare de
canale de televiziu ne și radiodifuziune, care fluctuează, de obicei, în funcție de grila oferită
de furnizorul de servicii de programe audiovizuale. Din punct de vedere tehnic, există
reguli cu privire la durata unei emisiuni de divertisment. De exemplu, în cazul producțiilo r
din domeniul audiovizual, acestea au, de obicei, următoarele durate: 13 minute, 27 de
minute, 54 de minute, 81 de minute. Diferențele până la 15, 30, 60 sau 90 de minute sunt
rezervate publicității și activității promoționale28.
Ion Bucheru a intuit acea stă explozie a producțiilor de divertisment în mediul
audiovizual și implicit „interesul social din ce in ce mai larg pentru spectacol (…) galaxia
Gutenberg a făcut din recenzarea fenomenului spectacol (…) una dintre componentele de
bază ale strategiei pentru cucerirea publicului cititor”29. Acestea răspund în mai mare
măsură nevoii omului de destindere, de evadare din grijile cotidiene și refugiu într -o lume
ireală, creată cu acest scop. Mihai Coman constată faptul că funcția de divertisment a luat
amploare în ultimele decenii, iar datorită creșterii rolului publicității ca sursă de finanțare a
sistemului presei, mass -media au ajuns să reprezinte instituția care vinde divertisment la
costurile cele mai reduse. Divertismentul în domeniul audiovizual c apătă astfel valențe
speciale, deoarece înfățișează oferta perfectă de petrecere a timpului liber: un pachet
impresionant de producții de divertisment, destindere și evadare din viața reală încărcată de
griji, la un preț foarte mic, în confortul propriei c ase. El sesizează că radioul și televiziunea
publică „și -au întemeiat activitatea pe atașamentul (cel puțin declarativ) față de ideologia
serviciului public (acces generalizat, educație, cultură elevată etc.)”30. Teoretic, toate
formele de comunicare în mas ă au menirea de a servi publicului larg, însă din practică se
pot constata și alte intenții antisociale, precum lupta acerbă dintre programele audio -video
pentru creșterea audienței.

28 Mihai Coman, Mass media în România post -comunistă, Editura Polirom , Iași, 2003 , p.79 -80.
29Ion Bucheru, op. cit., pp. 78 -101. Fenomenul televiziune. Limbajul imaginii. Publicistică. Producție.
Programe TV. , Editura Fundației „România de m âine”, București, 1997, p.78
30 Mihai Coman, Mass media în România post -comunistă, Editura POLIROM, Iași, 2003, p.98.

18
Mijloacele prin care aceste fapte se petrec sunt deseori lipsite de etic ă, prezentând
cazuri sociale cu impact emoțional puternic, (precum emisiunea „Acces Direct”, emisiune
prezentată zilnic la ora 17:00, a cărei prezentator este Simona Gheorghe, care a primit 3
sancțiuni în prima jumătate a anului 2018 din partea Consiliului Național al
Audiovizualului31) sau diverse situații în care protagoniștii se află în situații tensionate
(precum se întâmplă în fiecare ediție a emisiunii „Bravo, ai stil!”, prezentată de Ilinca
Vandici, în care concurentele evoluează in fața telespectator ilor și a unui juriu format din
patru persoane proeminente în industria modei. Emisiunii i -a fost acordată o sancțiune de
către CNA în anul 201732). Cu toate acestea, violența, într -o oarecare măsură, este
inevitabilă în producțiile de divertisment, indifer ent de genurile abordate: fie dramă,
comedie, melodramă33. Divertismentul implică spectacol, iar pentru a crea spectacol este
necesară etalarea unor aspecte ieșite din comun, surprinzătoare, cum ar fi violența, care
reușește să atragă întotdeauna, însă repr ezintă o problemă etică întrucât îndeamnă la alte
fapte asemănătoare, violente. Aceste mijloace antisociale pot avea efecte negative asupra
publicului. Se pot induce imagini deformate ale realității, generând confuzie în mintea
publicurilor (a tinerilor în mod special) între realitate și ficțiune.
Deși se consideră că audiența este reprezentată de receptori, care pot decide rațional
și subiectiv ce vor să vadă, programele de divertisment reușesc într -un fel sau altul să îi
atragă, indiferent de opinia lor. Totodată Audiovizualul reprezintă un mediu de experiență,
de existență, tot mai greu de conștientizat. Oamenii nu rețin mereu ceea ce văd la televizor,
ci doar că se uită la televizor34. Acesta este un motiv de îngrijorare pentru tot mai multe
persoane din zilele noastre și este vizibil prin cercetările și aprecierile făcute în special în
mediul online.
Se poate observa din programul instituit de către fiecare canal de televiziune sau
radiofuziune care este raportul dintre timpul alocat emisiunilor de diver tisment și timpul
alocat emisiunilor strict informative, precum buletinul de știri. Bineînțeles, acest lucru
diferă de la un canal la altul, în funcție de specificul fiecăruia. În aceeași idee, Claude -Jean
Bertrand opinează că „granița dintre jurnalism și divertisment nu a fost iciodată clară și

31 Decizii de sancționare nr. 314 din 17.05.2018, nr. 279 din 03.05.2018, nr. 25 din 23.01.2018, disponibile
pe http://www.cna.ro/ -Decizii -de-sanc-ionare -.html , accesat la 22 aprilie 2018.
32 Decizia de sancționare nr. 116 din 07.03.2017, accesat la 22 aprilie 2018.
33 Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotyoll, Kathz B. McKee, Etica mass -media . Studii de caz,
Editura Polirom, Iași, 2001, p. 249.
34 Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi,
Editura Prodromos, București, pp. 179 -186.

19
devine din ce în ce mai puțin”35. Cu alte cuvinte, se încearcă o combinație a utilului cu
distractivul, acesta devenind un scop în sine pentru unii jurnaliști, din dorința de a crește
numărul membrilor publicului. Ac eastă încercare poate aduce cu sine diverse probleme,
același autor enumerând un set de erori pe care le -a constatat, respectiv „prostia,
vulgaritatea, brutalitatea, indiferența intelectuală și estetică, distorsionarea realității,
imoralitatea fundamentală ”36.

I.2. Probleme etice principale

După cum am arătat anterior, canalul audiovizual, prin intermediul programelor
sale, reprezintă sursa de informare cu un impact foarte mare asupra audienței. Acesta are
puterea de a convinge și de a modela viziunile oam enilor, prin intermediul cuvintelor și al
imaginilor. Publicul poate fi influențat prin similaritatea pe care o sesizează între o situație
din viața personală și una prezentată în cadrul emisiunii urmărite, găsind o modalitate prin
care cele două să rezone ze37. Robert B. Cialdini oferă exemple ce privesc cazuri în care
oamenii au rezonat într -atât de mult cu ceea ce s -a prezentat la televizor încât au acționat
asemenea protagoniștilor întâmplărilor prezentate. Un caz viza publicările unor cazuri de
sinucider e ce au condus la creșterea numărului de prăbușiri ale avioanelor comerciale. Mai
cu seamă, piloții acestor avioane doreau să se sinucidă și să facă în același timp să pară că
totul a fost un accident, trăgând după ei și alte sute de suflete nevinovate. Ac eastă legătură
între prezentarea cazurilor de sinucidere și rata crescută a accidentelor aeriene este pusă pe
seama influenței cauzate de asemănare38. Din altă perspectivă, ceea ce se prezintă de obicei
în aceste emisiuni trebuie să atragă interesul și să c apteze atenția publicului, iar pentru
aceasta s -a dezvoltat o adevărată cultură a senzaționalului, a ineditului. Conform celor
spuse anterior, oamenii vor căuta să rezoneze cu aceste aspecte, iar mai apoi să și le
însușească.
Eugenia Grosu Popescu susține că este necesar ca o situație de actualitate să fie
împletită cu una conflictuală în prezentarea unui eveniment, întrucât fără de acest criteriu,
auditoriul se va plictisi39. Acest lucru se petrece din nevoia de senzațional, care vin, de

35 Claude -Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare , Institutul European, Iași, 2000, p. 36.
36 Ibidem , p. 118.
37 Robert H. Gass, John S. Seiter, Manual de persuasiune , Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 311-331.
38Robert Cialdini, Psihologia Persuasiunii – Totul despre influențare , Editura Business Tech Inter national,
București, 2014, pp.185 -203.
39 Eugenia Grosu Popescu, Jurnalism Radio. Specificul radiofonic , Editura Teora, București, 1998, p. 69.

20
obicei, la pachet cu drame, intrigi sau scandaluri, ce fac deliciul spectatorilor. La nivelul
producțiilor de divertisment din România se poate constata că s -a acordat o importanță
deosebită acestui aspect, fără a fi avute în vedere consecințele care se pot răsfrânge asupra
oamenilor ce urmăresc emisiunile aflate în cauză. Acestea pot determina însușirea unor
comportamente indezirabile, a unor schimbări de atitudine față anumite aspecte sensibile,
în mod conștientizat sau nu. În continuare voi arăta care sunt problemele prez ente în cadrul
producțiilor din domeniul audiovizual și în ce măsură pot influența comportamentul
publicului.

I.2.1. Violența

Deși legile în vigoare menite să reglementeze producțiile din domeniul audiovizual
încearcă să îi protejeze în principal pe mino ri, se găsesc adesea modalități de a le ocoli,
aceștia reușind să obțină informațiile căutate. Un aspect important de menționat în
susținerea acestei ipoteze face referire la faptul că nu violența ci maniera de prezentare a
anumitor emisiuni duc la naștere a unor comportamente violente. Astfel se conturează o
teorie ce reflectă modul în care programele audiovizuale reprezintă motivul ce determină
comportamente agresive. Aceasta vizează emisiunile care prezintă la orele de maximă
audiență tablouri ale unor vi eți perfecte, ale unor persoane perfecte, ce nu duc lipsă de
bunuri materiale sau care să aibă probleme emoționale. Aceste povești de succes, adesea
fictive, creează un „decalaj între lumea reală și lumea simbolică”40. Teoria poate fi
acceptată dacă persoan ele care adoptă aceste comportamente negative duc lipsă sau sunt
privațe de ceea ce li se prezintă în emisiunile urmărite. Se creează astfel o tensiune, o stare
de disconfort, ce provoacă atitudini represive. Acestea pot fi observate în rândul copiilor și
al tinerilor care, influențați de reclamele și de emisiunile ce prezintă produse aparent
necesare unei vieți perfecte, sau a iluziei unei asemenea vieți, dar pe care nu le pot avea,
devin frustrați și dezvoltă atitudini nepotrivite față de stilul de viață actual sau chiar față de
membrii grupului social din care fac parte.
Dincolo de acest aspect, Howard Good constată faptul că s -a produs un fenomen ce
are două direcții de acțiune: pe de o parte, mass -media au devenit un predictor, canalele
sale fiind atotș tiutoare și oferind modele, iar pe de altă parte, scandalul reprezintă

40 Gilles Ferreol, Adrian Neculau, Violența. Aspecte psihosociale , Editura Polirom, Iași, 2003, pp. 179 – 188.

21
„schimbarea din mass -media”, ce a revoluționat standardele de gust ale privitorilor41. În
zilele noastre se pune foarte mult accent pe etalarea informațiilor cu caracter scandalos în
media, oamenii de rând așteptând cu sufletul la gură ca marile personalități ce apar la tv
sau radio să comită greșeli, însă nu de puține ori aceste greșeli sunt imitate de către
privitori.
Violența este un comportament ce are menirea de a dăuna unei alte fi ințe vii42.
Aceasta este definiția comună, general acceptată, după care oamenii judecă un
comportament agresiv. De asemenea, comportamentul agresiv precede acțiuni dăunătoare,
nu doar altora, ci și propriei persoane. Acesta este fie înnăscut, fie învățat î n decursul vieții,
din diverse surse. Pe de o parte, poate fi asimilat din comportamentul persoanelor din
același grup social (familia, colegii de la școală/serviciu, oameni cu care se interacționează
des), iar pe de altă parte, prin utilizarea unor mijloa ce distincte, precum consumul
producțiilor de divertisment.
Dorina Sălăvăstru afirmă că: „violența este o realitate multidimensională, care
poate fi abordată din perspective diferite: istorică, sociologică, biologică, antropologică și
psihologică. Din pe rspectivă psihologică și socială, violența se manifestă, cu diferențe
culturale, în toate societățile”43. Dacă ne raportăm la ultimul punct de vedere, psihologic și
social, descoperim că a evoluat în detrimentul violenței fizice directe, ori chiar în
comple tarea ei, concretizându -se prin abuz emoțional, mai specific, prin insulte, critici,
șantaj emoțional, distrugerea reputației, hărțuire. Exemple concrete pentru fiecare dintre
aceste metode de violență psihosocială se regăsesc în producții de divertisment difuzate
inclusiv în intervalul orar 6:00 – 22:00, în care, conform Codului de Reglementare a
Conținutului Audiovizual, art. 15 (2), nu pot fi difuzate emisiuni ce conțin detalii sau
metode de automutilare, detalii privind tehnici criminale, iar conform ar t. 27 (4), subiectele
sau evenimentele cu teme sexuale pot fi prezentate înainte de ora 22,00 numai în situația în
care imaginile și comentariile care le însoțesc nu afectează copii, fiind, de asemenea,
interzisă ilustrarea unei informații cu imagini de na tură pornografică (5)44.
Violența este o componentă nelipsită din multe programe de divertisment,
indiferent căror publicuri sunt adresate, întrucât produce suspans și reține persoana în fața
micului ecran. Este prezentă în filmele de acțiune, desene animat e, reality show -uri, știri,

41 Howard Good, Desperately Seeking Ethics . A guide to media conduct , The Scarecro w Press, Inc Lanham,
Maryland, Oxford, 2003, pp. 26 -30.
42 R.A. Baron, D.R. Richardson, Human aggression , Editura Plenum, New York, 1994, apud Robin M.
Kowalski, Aversive interpe rsonal behaviors , Editura Plenum Press, New York, 1997, p. 172.
43 Gilles Ferreol, Adrian Neculau, Violența. Aspecte psihosociale , Editura Polirom, Iași, 2003, p. 48.
44 A se vedea http://arhiva.cna.ro/reglementari/decizii/d18706.html , accesat la 27 iunie, 2018.

22
prin reprezentarea sa cu ajutorul limbajului sau al imaginilor. Acesta este motivul pentru
care, la diverse talk -show -uri difuzate în direct sunt invitate persoane ce au neînțelegeri și
care ajung să adopte un comportament viole nt în timpul emisiunii. Cu cât persoanele
implicate sunt mai cunoscute, cu atât mai mare este ratingul emisiunii. De exemplu, într -o
ediție din 2012 a emisiunii „Happy Hour”, prezentată de Cătălin Măruță, a fost simulată o
discuție aprinsă între un invitat și prezentator, ambele persoane având notorietate în
segmentul public, care a culminat cu o lovitură primită de către cel din urmă. Despre
această întâmplare s -a scris masiv în presă, iar pe canalul YouTube s -au adunat peste 441
640 de vizualizări45. Pentr u îndeplinirea acestei isprave, cel mai fericit a fost însuși
prezentatorul emisiunii, declarând că: „Sunt mândru de acest moment reușit! Și mama a
intrat în panică”46. Acesta este un exemplu fericit, totuși, întrucât violența nu a cauzat
niciun prejudiciu, fiind doar un cârlig de care producătorii emisiunii au profitat pentru a
crește notorietatea emisiunii.
Dintre toate canalele media, audiovizualul reprezintă mediul perfect pentru
violență, deoarece poate șoca prin bruschețea sa, construind astfel scene s enzaționale.
Scenele violente care au și caracter sexual sunt cele mai perverse cu putință și pot crea
traume atât pentru victime cât și pentru cei ce urmăresc informațiile aflate în legătură cu
aceste cazuri. Consiliul Național al Audiovizualului obligă e misiunile de acest gen să ofere
avertismente publicului înainte de difuzarea propriu -zisă a informațiilor, pentru ca cei ce
nu sunt în putere să asimileze astfel de situații să se auto -protejeze. CNA pune la dispoziția
opiniei publice Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10
martie 2010, care prevede luarea unor măsuri concrete pentru protejarea minorilor de
programe care pot afecta în mod negativ dezvoltarea fizică, mentală sau morală a
minorilor, în special programe care cupri nd pornografie sau violență nejustificată, care sunt
difuzate între orele 7:00 -22:00 și care nu sunt cenzurate corespunzător. Sunt prescrise, de
asemenea, alternative pentru evitarea prezentării explicite a violenței în mass -media,
precum:

,,Dreptul la replică este o cale de atac adecvată emisiunilor de televiziune și poate fi
aplicat și în mediul online. Recomandarea privind protecția minorilor și a demnității
umane și dreptul la replică include deja orientările corespunzătoare pentru punerea în
aplicare a unor măsuri în cadrul dreptului sau practicilor naționale, astfel încât să se

45Videoclip disponibil pe www.youtube.com/watch?v=pxpSF1fuaH8&t=1s .
46Articol disponibil pe www.libertatea.ro/monden/vedete -de-la-noi/maruta -despre -bataia -pe-care-a-luat-o-in-
direct -sunt-mandru -de-acest -moment -reusit -si-mama -a-intrat -in-panica -723592.

23
asigure în suficientă măsură dreptul la replică sau alte căi de atac echivalente față de
mass -media în format online ”47.

O altă alternativă este reprezentată în C apitolul VIII ce privește protecția minorilor
în cadrul transmisiilor de televiziune, articolul 27, alineatul (2). Se menționează
necesitatea luării unor măsuri de garantare a protecției minorilor de programele ce le pot
afecta sănătatea fizică, psihică sa u morală, alternativa dată fiind: „ excepția cazurilor în
care prin programarea emisiunilor la anumite ore sau prin orice măsuri tehnice se asigură
faptul că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea
emisiunile respective”48. Intervalul orar în care se nu se impun interdicții de natură
violentă sau sexuală este 22:00 – 07:00, însă în realitate nu se poate spune cu exactitate
care este perioada de timp în care copiii nu au acces la mijloacele de comunicare
audiovizuale.

I.2.2. Sexualitatea

După cum am menționat anterior, violența și sexualitatea, utilizate împreună,
formează cel mai dur și pervers scenariu ce poate fi relatat prin intermediul canalului
audiovizual, putând afecta publicul din punct de vedere fizic, psihic sau moral. În România
sunt prezentate frecvent astfel de situații în cadrul buletinelor de știri, care sunt difuzate, în
funcție de canalul de televiziune sau radiofuziune, în momentele de maximă audiență din
timpul zilei. Liderul de piață în televiziune, de e xemplu, este PRO TV (a se vedea Anexa
1), iar în decursul unei zile difuzează buletinul de știri de trei sau cinci ori, conform
programului de zi (a se vedea Anexa 2 ), acest lucru petrecându -se și în cadrul altor canale
de televiziune sau radiodifuziune.
În ceea ce privește sexualitatea, indiferent că vorbim despre programe de știri,
telenovele sau desene animate,ea este prezentă în diversele ei forme, pregătită să atragă și
să farmece publicul. Pentru a reține atenția publicului prin intermediul sexualităț ii, nu este
necesar să fie reprezentate în mod explicit comportamente sau relații sexuale, simpla
insinuare prin vorbe sau gesturi fiind suficientă pentru a aprinde ideea în mințile
spectatorilor. Virgiliu Gheorghe afirmă că: „Relația dintre bărbat și feme ie și chiar
problema sexualității și a iubirii sunt prezentate pe micul ecran complet diferit de modul în

47 Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010, punctul 103 ,
disponibil pe: http://www.cna.ro/Directiva -2010 -13-UE-a.html , accesat la 25 aprilie 2018.
48 Ibidem, art. 27, al. (2)

24
care acestea se manifestă și sunt receptate dintotdeauna în lumea reală”49. Din acest punct
de vedere, ne întoarcem la teoria conform căreia în producțiile din domeniul audiovizual
sunt prezentate povești cosmetizate, aparent perfecte, de multe ori cu un final fericit.
Practicile ce conduc către înființarea acestor povești nu conduc și în viața reală la aceleași
rezultate.
Virgiliu Gheorghe face a pel la neuropsihologie și relevă faptul că televiziunea are
puterea de a influența privitorii prin intermediul a trei caracteristici pe care le deține,
respectiv: vizibilitatea, prezentismul și senzaționalul50. Vizibilitatea este reprezentată de tot
ce este prezentat pe micul ecran, prezentismul se concretizează prin trăirea intensă a
momentului prezentat pe ecran, iar senzaționalul este principalul criteriu al experienței,
trăirea momentului de extaz/ atracție/ plăcere/ respingere/ durere. El argumentează d e
asemenea că scenarile prezentate la televizor îi pregătesc pe tineri pentru începerea vieții
sexuale, prezentându -le și setul de mesaje privind caracteristicile pe care ar trebui să le
aibă femeia și bărbatul într -o relație.
Ashley Bievenour relevă cerc etări ce privesc sexualitatea în cadrul producțiilor de
divertisment difuzate la televizor între orele 7:00 și 23:00, ce aveau ca publicuri țintă copii
și adolescenții. În primul caz, au fost descoperite programe pentru copii cu vârste cuprinse
între 2 și 11 ani, respectiv 12 și 17 ani, cu conținut sexual, printre care se enumeră „Fresh
Prince of Bel Air”, „The Simpsons”, „Blossom”, „Roseanne”, „Full House”. În ceea ce îi
privește pe adolescenți, s -a demonstrat faptul că aceștia urmăreau cu mai mare interes
emisiunile care relatau întâmplări referitoare la scene erotice, iar efectele nu au întârziat să
apară. Un studiu a arătat că vizionarea unor istorisiri ce relatau perderea virginității a dus la
începerea activității sexuale în cazul a două treimi din num ărul total al elevilor
intervievați51. În fiecare stat există legi de reglementare a conținutului audiovizual, însă
acestea nu reușesc să prevină toate manifestările problematice din punct de vedere etic. În
cazul sexualității, de exemplu, nu este necesar s ă fie prezentate manifestări explicite ale
acesteia. Ashley arată cum comportamentele sexuale au fost codate sub forma flirtului,
astfel încât să poată fi difuzate la orice oră. În acest caz, sexualitatea este codată în gesturi
intime subtile, precum un să rut, o atingere, discuții sau sfaturi legate de viața intimă a

49Virgiliu G heorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi ,
Editura Prodromos, București , 2008, p.191 .
50Ibidem , pp. 249 -253.
51Ashley Bievenour, Tween, Teens, and sex on tv: An analysis of sexual behaviors in adolescent
programming , Editura ProQuest LLC, 2014, pp.11 -16.

25
unuia dintre protagoniștii situției52. Toate acestea intrigă și cultivă dorința de a avea parte
de aceleași trăiri ca și cele prezentate. Din nefericire, România se află în fruntea
clasamentului cu cele mai multe nașteri, dar și avorturi, la fete cu vârsta sub optsprezece
ani. Cele mai periculoase situații se regăsesc în rândul copilelor însărcinate ce au vârste
cuprinse între 10 și 15 ani, întrucât sarcinile în aceste cazuri sunt extrem de risca nte și pot
conduce la moarte sau la diverse malformații ale bebelușului53. Aceste lucruri au loc și din
cauza unei educații necorespunzătoare privitoare la sexualitate, însă de cele mai multe ori
iau amploare din pricina faptului că sunt mediatizate conținu turi cu caracter sexual ce
dictează această problemă ambalată în normalitate și instigă adolescenții la a fi în pas cu
aceasta.
Dan Ariely împreună cu al său colaborator, George Loewenstein, au realizat o
cercetare al cărei rezultat a scos în evidență un a spect foarte important în legătură cu firea
umană, respectiv faptul că aceasta nu este complet integrată și că este posibil să fie
alcătuită din euri multiple. Acest lucru înseamnă că noi, oamenii, oricât de bine am crede
că ne cunoaștem, atunci când sunte m stimulați de către anumiți factori, putem acționa
împotriva principiilor noastre deprinse de -a lungul timpului. Prin această cercetare s -a
descoperit că oamenii pot lua decizii la „rece”, adică într -o stare de gândire rațională și la
„cald”, respectiv în tr-o stare de gândire sub presiunea unor stimuli ce provoacă emoții
intense. Cu alte cuvinte, atunci când oamenii gândesc la cald, sunt capabili să acționeze
într-o manieră neobișnuită lor, de cele mai multe ori regretabilă54. Această cercetare poate
reprez enta o piesă cheie în rezolvarea dilemei legată de maniera în care problemele etice
din cadrul producțiilor de divertisment din domeniul audiovizual influențează oamenii să
acționeze în mod greșit.
Un alt cusur al producțiilor de divertisment este că de multe ori acestea sunt prea
accesibile. Astfel, deși nu sunt adresate ori sunt chiar interzise anumitor categorii de
public, acestea din urmă găsesc modalități de acces spre ceea ce doresc să afle. Din păcate
copiii nu reprezintă o excepție de la această r egulă, fiind ținta cea mai ușoară a efectelor
negative ale prezentării unor situații cu caracter sexual. Fiind în plină dezvoltare, fizică și
psihică, dar și mânați de curiozitate, ei caută să asimileze cât mai multe comportamente
regăsite în jurul lor. Un exemplu tragic este ilustrat de cazul unei fetițe de nouă ani dintr -o

52 Ibidem, p. 21
53 Articol disponibil pe: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/de -ce-sunt-tot-mai-multe -mame -minore –
in-romania -907348 , accesat la 22 aprilie 2018.
54 Dan Ariely, Irațional în mod previzibil. Forțele ascunsecare ne influențează deciziile , Editura Publica,
București, 2010, pp.129 -146.

26
comună gorjeană, care în anul 2008 a fost violată de un băiat de șaisprezece ani. Acesta și –
a recunoscut fapta, declarând că s -a inspirat din filme pentru săvârșirea ei55. Din nefericire ,
nu este singurul caz de acest gen. În 2014 un minor de 14 ani din Vaslui a violat un băiețel
de 9 ani56, iar în 2016 un băiat în vârstă de șaisprezece ani a violat doi frați de opt și patru
ani57. Toate aceste cazuri au în comun faptul că agresorii au înce rcat să experimenteze ceea
ce au văzut în filme. Producțiile ce conțin scene cu caracter sexual creează frustrări pentru
că privitorii își doresc să experimenteze sentimentele regizate, iar până ca acest lucru să se
întâmple, ei pot dezvolta un comportamen t violent.
După cum am menționat, copiii sunt cele mai ușoare victime ale violenței și
sexualității, redate în diverse forme prin intermediul audiovizualului. Judith Reisman
relevă rezultatele unor cercetări efectuate în Canada, care arată că adolescenții iau contact
cu produse cu conținut sexual, chiar pornografic, într -o mai mare măsură decât adulții58.
Acest lucru se întâmplă pentru că tinerii sunt expuși stimulilor sexuali prin intermediul
unui număr mare de surse. Pe lângă mijloacele audiovizuale, se m ai numără printre aceste
surse și revistele, videoclipurile muzicale, cărțile și multe alte producții de divertisment.
Acestea creează dependență și în același timp frustrări pentru faptul că privitorii
conținutului pornografic își doresc să experimenteze sentimentele regizate, iar dacă acest
lucru nu se petrece, devin violenți.
Sexualitatea, în cazul programelor de televiziune, își mai face simțită prezența și
prin aspectul fizic al participanților în cadrul emisiunilor. Se poate constata că unele
emisiun i de divertisment ies în evidență mai degrabă cu ajutorul asistentelor de platou care
sunt foarte sumar îmbrăcate decât datorită calității informațiilor prezentate în cadrul
emisiunii. Ia contur un alt efect al acestor practici cu tentă sexuală, respectiv construirea
unor noi modele pentru public. În aceste condiții, femeile trebuie să fie înalte, slabe, cu
bust și buze mari, iar bărbații să fie înalți și musculoși. Putem să spunem că această viziune
este, de fapt, un stereotip, însă nu este singurul. Sexua litatea dă naștere și altor stereotipuri
prin maniera în care se prezintă, precum faptul că bărbații sunt în permanentă căutare de
partenere sexuale, fiind îndreptățiți și încurajați în acest demers, pe când femeile trebuie să

55 Articol disponibil pe https://www.libertatea.ro/ultima -ora/a -violat -o-fata-de-9-ani-inspirat -de-filmele –
porno -264616 , accesat la 22 aprilie 2018.
56Articol disponibil pe https://adevarul.ro/locale/vaslui/vaslui -Si-a-violat -prietenul -joaca -inspirat -filme –
1_50ac9b0c7c42d5a66386b557/index.html , accesat la 22 aprilie 2018.
57Articol disponibil pe https://www.prime.md/ro/filmele -l-au-inspirat -la-infractiune -un-minor -de-16-ani-a-
violat -in-mod-pervers -doi-frati_34917.html m accesat la 22 aprilie 2018.
58 Art. Judith A. Reisman, „ Soft porn” plays hardball. Its tragic effects on women, children and the family ,
Huntington House Publishers, Lafayette, Louisiana, 1991, p. 8.

27
fie pasive din acest punct de vedere, și mai interesate de partea afectivă a relației decât de
actul sexual în sine59.

I.2.3. Stereotipurile

Pentru a putea dezvolta un subiect atât de amplu precum cel ilustrat de stereotipuri,
este necesar să clarificăm în primul rând termenul „ster eotip”. Oana Băluță și Raluca –
Nicoleta Radu definesc stereotipurile ca fiind un „fenomen sociocognitiv cu reguli proprii
de funcționare, la care individul participă activ și care conține atât caracteristicile
obiectului reprezentat (persoană, situație, fen omen, proces), cât și caracteristicile
subiectului, ale indivizilor sau grupurilor care sunt autorii reprezentării”60. În completarea
acestei definții, ar trebui menționat că stereotipurile vizează categorii sociale dintr -o
anumită comunitate care se află î n minoritate din punctul de vedere al naționalității,
religiei, sexului ș.a.
De asemenea, dintr -o perspectivă ideologică, stereotipurile au menirea de a justifica
o poziție superioară, respectiv inferioară în cadrul unei societăți61. Mai precis, prin
interm ediul stereotipurilor se întăresc păreri, credințe despre comunitățile minoritare,
încurajând un tratament diferențiator față de acestea. Un mijloc de construire sau
consolidare a stereotipurilor este reprezentat de mass -media. De exemplu, dacă prin
interm ediul acesteia oamenii din mediul rural sunt reprezentați ca fiind doar niște țărani
inutili, marginalizarea lor în raport cu economia poporului respectiv va fi trecută cu
vederea.
O definiție mai clară a stereotipurilor este dată de Kory Floyd, care spune că sunt:
„generalizări cu privire la grupuri de persoane, aplicate membrilor individuali ai grupurilor
respective”62. De cele mai multe ori, aceste generalizări pornesc de la aspecte din realitate,
eventual de la trăsături ce nu pot fi influențabile, sexul, etnia sau religia, fiind deopotrivă
acceptate de către grupul social în cadrul căruia aceastea se dezvoltă. Câteva exemple de
stereotipuri din aceaste sfere ar putea fi că femeile reprezintă sexul frumos, iar bărbații
trebuie să muncească pentru a a duce bani în gospodărie, elvețienii sunt punctuali pe când
sud-americanii pun mai mult preț pe calitatea vieții decât pe timp, islamiștii sunt teroriști,

59 Ashley Bievenour, op. cit ., p. 30.
60Oana Băluță, Ralu ca-Nicoleta Radu, Evitarea Stereotipurilor , studiu extras din volumul coordonat de
Raluca -Nicoleta Radu, Deontologia Comunicării Publice , Editura Polirom, Iași, 2015, p. 162
61 Ziauddin Sardar, Borin an Loon, Cîte ceva despre mass -media , Curtea Veche, București, 2001, p. 78.
62 Kory Floyd, Comunicare interpersonală, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 138.

28
iar preoții catolici sunt pedofili, aceste două ultime exemple având o încărcătură peste
măsură de neg ativă întrucât combină alte două probleme etice, respectiv violența și
sexualitatea. Și totuși, genul acesta de informații au cel mai mare impact asupra publicului.
Aurora Liiceanu afirmă că „trăim într -o societate care sprijină tacit violența masculină,
plasând adesea responsabilitatea în mod eronat asupra femeii ca factor incitant doritor sau
chiar provocator de violență”63. Această gândire, deși pare depășită, încă se mai aplică în
secolul al XXI -lea. Un alt stereotip, rasial de această dată, care a și lu at amploare în ultimii
ani, este legat de musulmani. Din momentul în care s -a mediatizat o poveste negativă
despre atentatele unor musulmani, s -a creat în rândul spectatorilor o atitudine negativă ce
s-a răsfrânt asupra întregii rase musulmane64. Constatăm în urma acestor exemple că
stereotipurile pot fi atât negative, cât și pozitive. Ele reprezintă, de fapt, o scurtătură
cognitivă ce face legătura cu o idee general cunoscută despre un anumit aspect.
Howard Good constată că mass -media are puterea de a crea stereotipuri, de obicei
negative, prin prezentarea unor aspecte umane într -o manieră comică, însă acest fapt
devine cu adevărat o problemă atunci când publicul țintă este format din persoane ce suferă
anumite afecțiuni fizice sau psihice. Stereotipurile s unt evidențiate în cadrul manifestărilor
artistice, al filmelor sau chiar a recenziilor lor, prin folosirea unei exprimări ce poate
induce publicul în eroare65. Victimele stereotipurilor evidențiate prin intermediul mass –
media sunt minoritățile comunitățilo r sociale, care ajung să fie marginalizate, dezagreate
ori restricționate de la anumite drepturi civile.
Problema stereotipurilor nu putea lipsi din sfera audiovizualului românesc, unde se
întrunesc o multitudine de idei și valori, fie ele mai mult sau mai puțin etice. Stereotipurile
reprezintă deseori un motiv de amuzament, fiind utilizate adesea în muzică, în spectacolele
de teatru și de stand -up. Bineînțeles că există efecte nefaste asupra publicului, printre care
se numără prejudecata, stigmatizarea și discriminarea66. Spun că aceste efecte sunt nefaste,
deoarece oferă o imagine generală negativă asupra aspectului vizat.
Prejudecata, un prim efect al sstereotipizării, reprezintă „o evaluare negativă a
membrilor unui grup, cum ar fi minoritățile etnice, s trăinii sau imigranții”67. Prin
intermediul prejudecății, membrii grupului țintă devin vinovați în ochii majorității pentru

63 Gilles Ferreol, Adrian Neculau, op. cit. , p. 54 .
64 Meredith Jean Morris, The priming effects of media frames in regard to news images and stereotypes held
by hispanic audiences , University of Florida, f. l., 2006, p.7.
65 Howard Good, op. cit ., pp. 119 -123.
66 Oana Băluță, Raluca ‐Nicoleta Radu, op. cit. pp. 168 -171.
67 Ibidem , p.169

29
un anumit aspect de care sunt legați. Problema se conturează prin dezvoltarea unor
sentimente de mânie față de persoanele vizate, car e sunt mai apoi marginalizate.
Stigmatizarea apare ca urmare a utilizării puterii unui grup de persoane dominant
împotriva unuia defavorizat. Stigmatizarea este rezultatul unui proces de discriminare
socială, ce se realizează pe baza diferențierii umane, precum culoarea pielii, un anumit tip
de dizabilitate sau îndeletnicire, care îi înfățișează pe membrii grupului țintă ca pe niște
personaje negative ale societății. După ce s -a constatat că persoanele vizate se diferențiază
din aceste motive, ele sunt sep arate de restul comunității, nefiind privilegiate în aceleași
drepturi civile și neputând să își exprime în mod liber opiniile ca și ceilalți membrii ai
comunității.
Discriminarea reprezintă efectul stereotipizării ce are în vedere comportamentele
adoptat e în vederea combaterii persoanelor vizate, fiind concretizată printr -un „tratament
inegal, de excludere, deosebire, restricționare sau preferare a unei persoane sau a unui
grup, pe baza unor criterii definitorii, ce are ca scop restrângerea drepturilor om ului, larg
recunoscute prin lege”68. Discriminarea poate fi realizată în mod direct, prin excluderea
persoanelor vizate sau restricționarea lor la anumite drepturi, sau în mod indirect, prin
intermediul criticilor, al practicilor aparent neutre, dar care af ectează grupul țintă. De
asemenea, mai este înfățișată sub forma hărțuirii, care este reprezentată de orice
comportament care duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, dar
și de discursul urii, ce face referire la aspecte rasiale , sexuale, religioase, prin intermediul
umorului, al parodiei, exprimându -se sentimente de mânie, dezgust.
Mass -media joacă un rol important într -o comunitate socială pentru că reprezintă
mijlocul prin care oamenii pot obține rapid informații din toate d omeniile de interes,
printre care se numără și cele legate de comunitate, de rasă, de religie etc. Perspectiva din
care acestea sunt prezentate, însă, pot naște sau susține stereotipuri, efectele, dincolo de
cele deja menționate, concretizându -se prin indu cerea unei imagini deformate a realității, a
unor comportamente antisociale. Cu toate acestea, stereotipurile fascinează și seduc,
construind noi modele de viziune asupra aspectelor sociale și chiar asupra a ceea ce se
consideră a fi amuzant și ce nu. Dire ctiva 2010/13/UE, prin articolul 6 asigură că: „statele
membre garantează prin mijloace corespunzătoare că serviciile mass -media audiovizuale
prestate de furnizorii de servicii mass -media aflați sub jurisdicția lor nu conțin incitări la

68 Ibidem , p. 170.

30
ură pe criterii de rasă, sex, religie sau naționalitate69. Oamenii au găsit modalități de a o
ocoli de dragul divertismentului, dar și din antipatie rasială. De exemplu, românii au fost
ironizați în emisiuni televizate din Franța, inducând audienței faptul că sportul național al
românilor este cerșitul, iar capitala României este un tomberon70.

În concluzie, constatăm faptul că în ziua de astăzi nu mai există producții în mediul
audiovizual care să fie doar informative sau doar educative. Nevoia de a nu se pierde în
banal este motivul ce le oferă o caracteristică în plus, respectiv divertismentul. Așadar,
funcțiile de informare, de educare și de divertisment ale canalului audiovizual se împletesc
cu scopul de a crea conținut interesant, informativ și incitant, pentru a atrage o audiență
numeroasă.
În acest sens, în încercarea de a crea producții cât mai interesante și senzaționale,
apar în mod voluntar sau involuntar probleme etice, precum violența, sexualitatea sau
stereotipurile, care sunt puse într -o lumină favorabilă, fiind învăluite în șarmul
divertismentului. Cu toate că sunt recunoscute ca fiind problematice, ele sunt utilizate în
continuare pentru natura lor intrigantă, ce atrage și captează atenția publicului. Însă, ca în
orice alt domeniu de activitate, suntem obligați din punct de vedere etic să ne gândim la
oameni mai mult decât ca la niște consumatori, deci să analizăm și maniera în care aceștia
ar putea fi afectați de conținutul audiovizual. Am văzut că violența, sexualitatea și
stereotipurile utilizate în acest dom eniu vin la pachet cu efecte negative asupra publicului,
în special asupra copiilor, aceștia având tendința de a imita ceea ce vâd în jurul lor, inclusiv
comportamentele negative. Canalul audiovizual, prin natura sa omniprezentă în viața
cotidiană, reprezi ntă cel mai la îndemână mijloc de obținere a informațiilor, aspectele
prezentate, fie ele pozitive sau negative, acestea devenind modele de urmat ale micilor
privitori.

69Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010, disponibil pe:
http://www.cna.ro/Directiva -2010 -13-UE-a.html , accesat la 25 aprilie 2018.
70 Știre disponibilă p e: https://www.youtube.com/watch?v=E3ZpCF1ZLxM , accesat la 25 aprilie 2018.

31
II. Reglementare și autoreglementare

Etica este una dintre cele mai vechi discipline umaniste, datând de peste 2000 de
ani, după cum conchide Carmen Cozma, în vreme ce îi oferă meritele primului gânditor ce
s-a ocupat cu studiul eticii: Aristotel71. Acesta din urmă a realizat o lucrare intitulată „Etica
Nicomahică”, în cadrul căreia vorbește pe larg despre numeroase aspecte pe care etica le
dispune. El aprofundează binele, punându -l în corelație cu fericirea și virtutea, oferind
exemple relevante atât perioadei în care a trăit, cât și epocii noastre. Un alt filosof influ ent,
de această dată aparținând secolului al XIX -lea, este John Stuart Mill. Acesta reflectează la
o nouă perspectivă asupra binelui, considerând că un lucru poate fi considerat bun dacă
este și util. Dincolo de diferențele de viziune, ceea ce au în comun aceste două principii
este ideea de a face bine, nu doar unei persoane ci unui grup de persoane, respectiv unei
societăți. Aceste principii vor fi prezentate mai succint în prima parte a acestui capitol.
În altă ordine de idei, etica nu este mereu suficien tă unei bune practici în domeniul
audiovizual, care este plin de tentații și ușor de pătruns de probleme etice. Acesta este
motivul pentru care se impune o legislație menită să reglementeze activitatea desfășurată în
cadrul acestui canal de comunicare. În cea de -a doua parte a capitolului voi face trimitere
la Legea și Codul audiovizualului și Rezoluția 1003/93, pentru a arăta care este rolul
canalelor media audiovizuale, dar și modul în care sunt ele restricționate, ori chiar
amendate în anumite situații. Nu în cele din urmă, voi prezenta modelul raționamentului
moral formulat de dr. Ralph Potter, ce are în vedere trecerea unei situații prin prisma a
patru filtre: definire, valori, principii și loialități.

II.1. Principii etice

Principiile etice sunt repr ezentate de norme sau conduite. Acestea au fost dezvoltate
de-a lungul timpului de mari gânditori precum Platon, Aristotel, Kant, Mill, fiind valabile
până în zilele noastre. Aceste principii ilustrează perspective asupra unor valori sau virtuți
morale. El e nu sunt radicale, însă construiesc fundamentul eticii. Pentru tema acestei
lucrări, am ales două principii pe care le -am considerat relevante și pe care le voi prezenta
în cele ce urmează.

71 Carmen Cozma, op. cit ., pp. 7 -8.

32
II.1.1. Etica virtuții

Etica virtuții face referire la o aborda re etică ce pune pe primul loc virtutea
personală, iar în același timp subliniază și o alternativă superioară pentru a umbri
abordările utilitariste și kantiene. În timp ce utilitariștii sunt interesați mai mult de starea
unor afaceri sau consecințele unor acțiuni, iar kantienii se concentrează la datorii și motive
bune, etica virtuții este o viziune ce acordă un rol major agenților morali, mai cu seamă, se
concentrează pe bunătatea caracterului uman72. De asemenea, se referă la suportul moral ce
a fost fixa t în trăsăturile de caracter proprii naturii umane73. Cel ce a dezvoltat această etică
a virtuții a fost Aristotel, un foarte cunoscut filosof al Greciei Antice.
În viziunea lui Aristotel, virtutea este ilustrată prin soluția optimă sau calea de
mijloc din tre două extreme, respectiv între exces și privațiune. Aceasta poate fi utilizată în
vaste domenii, persoanele care o aplică fiind considerate „virtuoase”. De asemenea,
virtutea nu este înnăscută, ci dobândită în timp prin conștientizarea caracterului ei s uperior
față de comportamentele imorale, fiind personalizată fiecărui individ în parte, în funcție de
aptitudinile și capacitățile sale. Așadar, se cere o introspectivă a eului pentru a decoperi
dacă este sau nu virtuos74. În același timp, virtutea este o c alitate umană ce se obține prin
exersare și ea permite realizarea de bunuri specifice practicii. Dat fiind faptul că nu este
definită atemporal, ea are sens în cadrul unor practici sociale, precum în mijlocul unor
instituții (școală, biserică, tribunal) sa u altor grupuri sociale de dimensiuni mai reduse (în
familie, cercul de prieteni).
Etica virtuții recunoaște motivul corect atunci când acesta afectează conținutul
impresiilor. De asemenea, motivul corect este înțelepciunea practică ce este integrată părți i
neraționale, afectivă a sufletului75. Aristotel considera că virtuțile ce ar trebui cultivate și
practicate sunt cele descoperite prin intermediul rațiunii. În acest sens, el afirmă în cartea
sa, „Etica Nicohomică”, faptul că: „este de dorit să faci binel e chiar și unui singur om, dar
mai frumos și mai înălțător e să -l înfăptuiești pentru un popor întreg sau pentru cetate”76.
Aici este evidențiat unul dintre aspectele cele mai esențiale ale eticii virtuții: a se face un
bine colectiv, de multe ori chiar și cu sacrificiul dezamăgirii unui număr mic de persoane.

72 Paula Gottlieb, The virtue of Aristotle`s ethics , Cambridge University Press, Cambr idge, 2009, pp. 4 -5.
73Silvia Șaptefrați, Etica virtuții: tradiție și contemporaneitate, Institutul Istorie , Stat și Drept al AȘM, 2013,
p.15., disponibil pe: https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/13173
74 Ionel Cioară, Etică și deontologie pedagogică.Teorii etice standard , PIPP Beiuș, 2014 , pp. 20 -23.
75 Ibidem , p. 105
76 Aristotel, tradus în engleză de W.D. Ross, Nicomachean Ethics, Batoche Bokks, Kitchene r, 1999, p. 4.

33
Teoria modernă prevede anumite virtuți ca fiind corecte în toate circumstanțele,
precum a nu minți niciodată și a fi mereu loial. Richard Garlikov consideră că uneori
lucrurile nu ar trebui duse la ace ste extreme, afirmând că virtutea ar trebui să reprezinte
mai degrabă ceea ce rațiunea individuală alege ca fiind o virtute77. De exemplu, dacă îi
spui unui copil că îl consideri foarte isteț, deși nu este adevărat, înseamnă că ai mințit. Dar
dacă această m inciună îi oferă copilului încredere și dorință de a excela în viitor, atunci
minciuna ta poate reprezenta o virtute pentru că a creat un bine. Cu alte cuvinte, etica
virtuții se concentrează asupra agentului și virtuților sale de caracter.
Așadar, ideea centrală a teoriei ilustrează o acțiune ca fiind corectă din punct de
vedere moral dacă este realizată de o persoană virtuoasă, capabilă să identifice soluția
optimă conformă cu virtutea, evitând excesele. Acest lucru este evidențiat și într -un alt
princip iu al lui Aristotel denumit calea de mijloc aristotelică .

II.1.2 . Principiul utilitarismului

Utilitarismul este una dintre cele mai influente doctrine etice care are în vedere
realizarea celui mai mare bine cu putință pentru majoritatea oamenilor. John Stuart Mill,
unul dintre cei mai importanți gânditori de la începutul secolului al XIX -lea, s -a inspirat
din utilitarismul clasic bethamian, ilustrat în „Traite de legislation”, unde Jeremy Bethan
dezvolta un principiu al utilității, ce opta pentru o etic ă științifică. Valoarea morală
provenea dintr -o intenție bună, ce avea menirea de a anticipa efectele unor acțiuni ce
maximizau utilitatea tuturor celor implicați. Interesul lui Mill pentru utilitarism a survenit
din aversiunea față de natura teologică a s ocietății britanice din acea perioadă care, din
punctul său de vedere, reprezenta o autoritate ce cântărea la fel de mult ca și politica,
alături de care făcea abuz de putere78. În lucrarea sa intitulată „Utilitarismul”, susține că
„trebuie să coborâm cu pi cioarele pe pământ și trebuie să recunoaștem că el (omul) e
înainte de toate o ființă socio -economică, o ființă care are interese care se intersectează cu
ale celorlalți. A -l respecta ca valoare supremă înseamnă a -i satisface aceste dorințe și
interese, și anume într -o măsură cât mai mare”79.

77Richard Garlikov, An introduction to ethics (moral philosophy), 1995, f.p.
78 Valentin Mureșan, Trei teorii etice. Kant, Mill, Hare , Editura Uiversității din București, București, 2012,
pp.149 -154.
79 Ibidem , p.153.

34
Utilitarismul a reprezentat o armă politică. Bethamiștii au propus prin acesta o
„teorie generală a naționalității acțiunii”80, cu alte cuvinte, standardul suprem pe care
doreau să îl atingă era reprezentat de interesul general. În concepția lui J. S. Mill,
utilitarismul etic reprezintă de fapt o etică științifică, și nu o știință ca atare, văzându -l mai
degrabă ca pe o artă. Morala intențională a utilitarismului lui Mill este o morală a faptei și
a concretului, astfel că acțiunile, în opinia lui, sunt corecte în măsura în care reușesc să
aducă fericire oamenilor. Cu alte cuvinte, fericirea personală și a celor din jur este văzută
ca scop al moralei81.
Valentin Mureșan vorbește în lucrarea „Trei teorii etice” des pre 6 tipuri de
utilitarism: acțional, normativ, acțional și multi -nivelar, motivațional, caracterial, biografic.
Utilitarismul acțional (act -utilitarianism) constă într -o evaluare a moralei în etape. Astfel,
se ia fiecare acțiune în parte, în ordine, măsu rându -i-se consecințele. Dacă mărimea
consecințelor bune depășește mărimea celor rele, atunci acțiunea este corectă. Utilitarismul
normativ (rule -utilitarism) prevede corectitudinea unei acțiuni prin prisma acordului ei cu o
normă sau regulă morală obținut ă printr -o procedură utilitaristă. În acest caz, nu se face
distincția dintre a fi corect și a dovedi că e corect, scopul fiind ca regula ce maximizează
utilitatea să fie respectată. Utilitarismul acțional și multi -nivelar cataloghează o acțiune ca
perfect ă dacă aparține unei categorii de acțiuni precrisă de o datorie morală. Dacă aceasta
din urmă intră în contradicție cu o altă datorie, primește prioritate cea care respectă într -o
mai mare măsură principiul utilitarismului. Utilitarismul motivațional preve de o evaluare
morală a persoanelor și a motivelor ce i -a îndemnat să acționeze într -un anume fel.
Utilitarismul caracterial etichetează un caracter ca fiind bun din punct de vedere moral,
dacă este bogat în valoare utilitară. Cel din urmă tip de utilitaris m, cel biografic, se
concentrează pe faptul ca fiecare individ să trăiască astfel încât utilitatea sa în lume să fie
la un nivel foarte ridicat82.
În altă ordine de idei, deducem că utilitarismul oferă calitatea unui lucru de fi bun
dacă are capacitatea de a produce un bine. Cu ajutorul judecăților morale putem evalua
gradul de utilitate a unui lucru. Prin intermediul acestei modalitați de a evalua viitoare
consecințe în privința luării unor decizii, este identificată soluția corectă, utilitaristă, de a
acționa în slujba realizării binelui absolut al celorlalți. Este important de subliniat faptul că
această datorie este față de oameni ca entități individuale, și nu față de o comunitate

80 Ibidem, p. 154.
81 Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesională , Editura Trei, București, 2001,
p.30.
82 Ibidem , pp. 166 -168

35
socială. Așadar, utilitarismul nu este doar o teorie etică, ci chiar o con cepție asupra vieții,
urmele sale regăsindu -se chiar și prin legile de reglementare ale comunităților sociale.
Acesta are în vedere consecințele, și nu motivele pentru care s -au luat deciziile. De
exemplu, chiar dacă minciuna este în esență un lucru greșit , ea este admisă dacă are
consecințe morale, precum salvarea unei situații, conducerea către o satisfacție dezirabilă
etc.
Utilitarismul este, așadar, o teorie morală care permite o evaluare a acțiunilor
indivizilor și are două dimensiuni esenția le: un criteriu al binelui și al răului. Bentham
susținea că o acțiune este în conformitate cu principiul utilității atunci când tendința ei de a
spori fericirea comunității este mai mare. El spunea că nu există plăceri mai bune decât
altele83. Din această perspectivă, am putea spune că plăcerea de a mânca o înghețată este
identică cu plăcerea de a călători într -o țară exotică.
În viziunea lui John Stuart Mill, noțiunea de fericire reprezintă prezența plăcerii,
absența durerii. El accentuează dif erența dintre plăceri, clasificându -le în două
categorii : plăceri trupești și plăceri spirituale . Ultimele sunt dezirabile, căci sunt
superioare calitativ plăcerilor trupești, deci, implicit conduc la o fericire mai mare.

II.2. Norme juridice și deontologice privind producțiile de divertisment

II.3.1. Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Codul audiovizualului nr. 220/2011

Legea nr. 504/2002 are menirea de a contura toate aspectele ce țin de canalul
audiovizual. Încă din primul articol se define ște o serie de concepte de bază ale domeniului
audiovizual, precum „ serviciu media audiovizual”, „serviciu de programe de
televiziune/radiodifuziune”, „program” sau „radiodifuzor”84. Legea 504/2002 recunoaște și
garantează dreptul oricărei persoane de a rec epționa liber serviciile de programe de
televiziune și radiodifuziune oferite publicului de către radiodifuzorii aflați sub jurisdicția
României și a statelor membre ale Uniunii Europene. Codul Audiovizual instituit în baza
deciziei nr. 220/2011 prevede to ate reglementările ce trebuie efectuate în mediul
audiovizual, având mereu în vedere drepturile fundamentale ale publicului, viața privată a

83 Valentin Mureșan, op. cit ., pp.153 -157
84 A se vedea Legea Audiovizualului, Dispoziții generale, art. 1.

36
persoanei, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine, acest lucru fiind
subliniat în articolul 30 al Codului.
Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Codul de reglementare a conținutului
audiovizual sunt pilonii de bază ai deciziilor luate în cadrul Consiliului Național al
Audiovizualului (CNA). Acesta reprezintă autoritatea unică de reglementare în dome niul
programelor audiovizuale, fiind totodată o instituție autonomă aflată sub control
parlamentar. CNA are misiunea „de a asigura un climat bazat pe libera exprimare și
responsabilitatea față de public în domeniul audiovizualului”85. Așadar CNA -ul veghează
la respectarea legilor în ceea ce privește dreptul la antenă, iar în cazul încălcării legii sau
deciziilor, CNA poate aplica sancțiuni stabilite de legea audiovizualului.
Atât Legea cât și Codul audiovizualului sunt realizate astfel încât să apere
dreptur ile umane. De exemplu, în capitolul al II -lea din Lege este prevăzută protecția
minorilor. Articolul 39, punctul 1 vizează că: „ Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor
de programe de televiziune și de radiodifuziune, de programe care pot afecta gra v
dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin
pornografie sau violență nejustificată.”. În această categorie se încadrează problemele etice
discutate în primul capitol al prezentei lucrări, respectiv violența, sub toate formele ei,
sexualitatea explicită sau indusă și stereotipurile, acestea putând afecta în mod negativ
minorii, ei neavând maturitatea necesară pentru a putea înțelege pe deplin natura acestor
probleme. Radiodifuzorii care nu respectă reglementările i mpuse de către CNA riscă
sancționări direct proporționale gravității situțiilor86.

II.3.2. Rezoluția 1003/1993

Prin intermediul Rezoluției 1003/93 se afirmă principiile etice ale jurnaliștilor, pe
care Adunarea Parlamentară Europeană le consideră necesare a fi aplicate de profesioniștii
acestui domeniu în întreaga Europă . Aceste principii sunt etalate treptat, începând cu
clarificarea termenilor din domeniu, și continuând cu practicile care ar trebui săvârșite de
către practicienii de mass -media. De exemplu, articolul 3 prevede distincția clară ce ar
trebui făcută între știri și opinii, astfel încât să fie imposibil ca acestea să fie confundate.

85A se vedea: http://www.cna.ro/ -Consiliul -.html
86A se vedea: http://www.cna.ro/ -Decizii -de-sanc-ionare -.html

37
Știrile sunt informații referitoare la fapte și date, în timp ce opiniile reflectă gânduri, idei,
credinț e sau judecăți de valoare din partea societăților de presă, a editorilor sau a ziariștilor.
Și în cazul acestei rezoluții, centrul de interes îl reprezintă cetățeanul, membru al
publicului căruia radiodifuzorii se adresează prin producțiile lor, numindu -l în articolul 8
„deținătorul dreptului”. De asemenea, în articolul 9 se subliniază că: „Autoritățile publice
nu trebuie să se considere proprietari ai informației. Reprezentarea acestor autorități oferă
baza juridică pentru eforturile de garantare și extind ere a pluralismului în mass -media și
asigurarea creării condițiilor necesare pentru libertatea de exprimare și dreptul la informare
și preîntâmpinarea cenzurii”87. Rezoluția este sprijinită și de Constituția României, care
prezintă drepturile și libertățile fundamentale umane. În legătură cu aceasta, se garantează
dreptul cetățeanului la informație în articolul 31, dar și obligația autorităților de a le oferi.
La punctul 2 al aceluiași articol se prevede că: „Autoritățile publice, potrivit competențelor
ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor
publice și asupra problemelor de interes personal”88.

II.3. Un model etic de analiză – Cutia lui Potter

Cutia lui Potter este un model ce servește la luarea deciziilor etice. Acesta a fost
creat de Ralph B. Potter Jr., care a profesat în cadrul Instituției Harvard Divinity School în
domeniul eticii sociale. Modelul care îi poartă numele are în vedere gândirea morală ca
proces sistematic, demonstrând că deciziile pe care le luăm trebuie să se bazeze pe anumite
raționamente. În cartea „Etica în Mass -Media”, Frank Deaver prezintă schema acestui
model prin parcurgerea celor patru etape pe care le cuprinde: definirea situației sa u dilemei
etice, identificarea valorilor/credințelor definitorii pentru lucrurile pentru care se militează,
idenificarea principiilor adecvate pentru chestiunea în cauză și identificarea loialităților.89
(a se vedea Anexa 3 )
Prin definirea situației etice s e înțelege o descriere cât mai detaliată a situației și a
tuturor factorilor ce o determină, precum contextul în care se desfășoară, persoanele
implicate și eventualele problemele. Identificarea valorilor asociate cu situația constă în
inventarierea valori lor conflictuale ce intervin și care dau conținut problemei sau dilemei

87 A se vedea: http://www.mediaindex.ro/articol.php?a=42&s=2&ss=3
88 A se vedea: https://legeaz.net/constitutia -romaniei/articolul -31-constitutie
89 Frank Deaver, op. cit . p. 53.

38
de natură morală. Identificarea principiilor moral -deontologice și a teoriilor etice aplicabile
în situația respectivă (utilitarism, etica virtuții, coduri deontologice). Alegerea loia lităților
înseamnă identificarea prsoanelor față de care decidentul moral este responsabil și a
tipurilor de loialități ce rezultă din această situație ( ex.: față de sine, de familie, de colegi,
de șefi, de breaslă, de clienți, de societatea ca ansamblu).
Trecând prin fiecare etapă a modelului de analiză, se ajunge la final la stabilirea
unor principii proprii de acțiune. Uneori, însă, modelul nu poate da rezultate de la prima
analiză, motiv pentru care determină o revenire asupra cadranelor anterioare, pen tru
completări sau revizuiri. Acest proces reprezintă, de fapt, o analiză aprofundată a
problemei
Procesul de luare a deciziilor este de cea mai mare importanță. Profesiunile mediatice
sunt dificile, pline de situații ambigue și de loialități contradictori i. Profesionistul
trebuie să ia decizii rapide, fără să reflecteze îndelung. (…) Cu ajutorul celor patru
dimensiuni introduse de diagrama Potter, profesioniștii și studenții din domeniul mass –
media vor fi în măsură să dezvolte etica normativă și să depăș ească situațiile de criză
sau ambiguitățile90.
Cutia lui Potter este un model rațional ce nu permite formularea unor simple
speculații. Necesită analizarea unor situații concrete pentru formularea unor concluzii
pertinente. În luarea unei decizii etice, sun t implicați mai mulți factori, însă, în ceea ce
privește mijloacele de comunicare audiovizuale, receptorul este cel față de care jurnalistul
ar trebui să se simtă cel mai responsabil. Acest model vine în ajutorul practicienilor de
mass -media pentru luarea deciziilor optime pe care ar trebui să le ia în cadrul activității lor
profesionale. Pentru a da randament, diagrama trebuie concepută circular

Am văzut în acest capitol, în primă fază, care sunt principiile pe baza cărora situații
din cadrul producțiilor de divertisment pot fi catalogate ca fiind problematice din punct de
vedere etic. Am descoperit că, atât Aristotel, cât și J. S. Mill, deși au viziuni diferite asupra
binelui, ei îl ridică la un rang superior dacă este îndreptat către societate. Principii le
dezvoltate de ei: etica virtuții și principiul utilitarismului, sprijină această considerație și
sunt utilizate în modelele de analiză morală. De asemenea, Legea și Codul audiovizualului
pe plan național, dar și Rezoluția 1003/93 pe plan european sunt m ijloacele de
reglementare din domeniul audiovizual, ambele având aplicabilitate în spațiul românesc,
ținând sub control tonele de informații difuzate, atât la radio, cât și la televizor. În cele din

90 Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotyoll, Kathz B. McKee, op. cit ., p. 20.

39
urmă, modelul de raționament, Cutia lui Potter, are menir ea de a analiza aspectele unei
situații în vederea luării unor decizii, maniera în care poate fi aplicat fiind dezvoltat mai
departe. Este drept că sacrificiul unui om pentru pentru semenii săi reprezintă virtutea
supremă, însă în zilele noastre, fiecare o m contează, iar legea nu permite prejudicierea
niciunuia în favoarea altuia. Toți oamenii sunt egali în drepturi și obligații, sănătatea fizică
și psihică a fiecărei persoane în parte având o importanță majoră.

40

41
III. Studiu de caz – crima de la metrou

Problemele etice domină canalul audiovizual, sub forma violenței, a sexualității,
încurajării stereotipurilor, în maniere mai mult sau mai puțin distincte, însă crima de la
metrou a reprezentat un caz cutremurător ce a răsunat mult timp pe plan național. Uciderea
unei tinere într -o stație de metrou a sensibilizat o țară întreagă, dar a și indus un sentiment
general de teamă. Istorisirea acestui caz pe posturile audio -video din toată țara a venit la
pachet cu efecte, at ât pozitive, cât și negative.
Acest studiu are menirea de a a naliza cazul unic prin context , ce a avut un impact
puternic asupra publicului român și modul în care canalele media au difuzat informații
legate de acesta. Pentru a efectua această analiză, voi utiliza modelul raționamentului
moral, Cutia lui Potter. Astfel voi parcurge cele patru etape ale modelului pentru a analiza
în detaliu datele problemei.

III.1. Definirea situației

Pe data de 12 decembrie 2017, puțin după ora 15:30, o tânără pe nume Alexandra a
fost agresată în stația de metrou Costin Georgian din București de către o femeie de 36 de
ani, Magdalena Șerban, ce intenționa să o împingă pe șine cu scopul de a o ucide. Sp ortivă
fiind, Alexandra a reușit să se ferească, să urce repede în metrou, iar peste patru ore să
depună o plângere la poliție. În același timp, la ora 19:54, în stația Dristor, o fată de 25 de
ani, Alina Ciucu, a fost împinsă de către aceeași femeie și a căzut pe șinele de metrou.
Când a vrut să se ridice, a fost lovită cu piciorul de către agresoare, după care mijlocul de
transport a intrat în stație, victima murind pe loc, iar femeia făcându -se nevăzută de la fața
locului.
Cu ajutorul imaginilor obținut e de pe camerele de filmat din stație, polițiștii s -au
mobilizat în vederea căutării agresoarei. Aceleași imagini au fost transmise prin
intermediul mass -media cu scopul de a spori șansele căutărilor agresoarei, în speranța că
vreun cetățean ar putea să o identifice și să informeze autoritățile în legătură cu aceasta. În
jurul orei 1:00 Magdalena Șerban a fost prinsă în fața unui magazin din centrul
Bucureștiului, la doi pași de stația de metrou Unirii. După două luni de la petrecerea
acestei tragedii, s -au prezentat rezultatele raportului psihologic al acuzatei care arătau că
aceasta avea discernământ, urmând mai apoi să fie trasă la răspundere penală.

42
Fiind un caz inedit în România, știrea acestei teribile întâmplări a circulat încă din
seara în care s -a petrecut pe toate programele de televiziune, de radio, pe internet, iar mai
apoi și în presa scrisă. S -au difuzat prin intermediul canalului audiovizual imagini explicite
preluate de pe camerele de filmat din stație, ce arătau clar modul în care tânăra a f ost
împinsă, încercarea de a se ridica de pe șine, cum a fost lovită, iar imaginile erau
„înghețate” cu o secundă înainte de a o lovi trenul.
De asemenea, după descoperirea mai multor informații, jurnaliștii au oferit date
concrete despre agresoare, numel e ei, vârsta, locul de proveniență, o posibilă afecțiune
psihologică de care ar fi suferit, în unele producții de divertisment aceste chestiuni fiind
duse la un alt nivel, făcându -se diverse analize asupra cazului, asupra agresoarei, căreia i s –
au atribuit apelative, precum „teroristă”, „nemiloasă”, „criminala”.
Consiliul Național al Audiovizualului, în urma numeroaselor sesizări și a
dezbaterilor ce au avut loc după vizionarea înregistrărilor și analizarea rapoartelor de
monitorizare, au sancționat nouă po sturi de televiziune ce au redat în repetate rânduri
imaginile violente, cu impact negativ asupra telespectatorilor, în intervalul orar 06:00 –
23:00, încălcând astfel prevederile Codului audiovizual. Posturile de televiziune amendate
au fost: B1TV, prin d ecizia nr. 12/18.01.2018, RomâniaTV, prin decizia nr. 13/18.01.2018,
KanalTV, prin decizia nr. 14/18.01.2018, Antena 1, prin decizia nr. 15/18.01.2018, Digi24,
prin decizia nr. 16/18.01.2018, Antena 3, prin decizia nr. 17/18.01.2018, Realitatea TV,
prin de cizia nr. 18/18.01.2018, PrimaTV, prin decizia nr. 19/18.01.2018 și Antena STARS,
prin decizia nr. 20/18.01.2018. Amenzile au fost calculate în funcție de gravitatea scenelor
prezentate, suma cea mare ajungând să fie cea de 20 000 de lei (în cazul posturil or tv
B1TV și Antena 1)91.
Principalele prevederi încălcate de către acestea sunt, potrivit Codului de
reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul
audiovizualului):
– „art. 18 alin. (1) lit. a): Nu pot fi difuzat e în intervalul orar 06:00 – 23:00 producții
care prezintă: b) violență fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat sau cu un grad
mare de intensitate sau gravitate”92;
– „art. 29 alin. (2): Înainte de difuzarea unor imagini șocante, a unor scene de violen ță
sau cu impact emoțional negativ care pot impresiona în mod neplăcut telespectatorii,

91A se vedea sancțiunile 12 -20/18.01.2018, disponibile pe: http://www.cna.ro/ -Decizii -de-sancționare –
.html?debut_art_last=105#pagination_art_last .
92Art. 18 Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecției minorilor, disponibil pe:
https://legeaz.net/codul -audiovizualului -2011/art -18-clasificarea -programelor -audiovizuale -in-vederea –
protectiei -minori lor.

43
aceștia vor fi avertizați verbal: "Atenție! Imagini care vă pot afecta emoțional.",
mențiune ce va fi și afișată static și lizibil; radiodifuzorii nu pot prezenta scene de
violență în mod repetat în cadrul aceleiași producții audiovizuale”93.
Constatările Consiliului ce au reieșit din analiza înregistrărilor sunt că au fost
afișate momentele de împingere, cădere/agățare, lovitură cu piciorul, intrare metrou în
stație. Fie care dintre aceste variante a fost difuzată în repetate rânduri în perioada imediat
următoare întâmplării: 13 -17 decembrie 2017. Consiliul a specificat faptul că difuzarea în
repetată a imaginilor ce prezintă scene violente și chiar ale unei ucideri, au na tura de a
afecta puternic privitorii. Difuzarea nu s -a realizat în cadrul unei ore potrivite, repectiv în
afara orelor 06:00 – 23:00, timp în care minorii au acces neîngrădit la mijloacele
audiovizuale. În altă ordine de idei, radiodifuzorii nu au asgurat o protecție reală a
minorilor, întrucât imaginile nu fuseseră blurate, repetarea lor accentuând impactul asupra
privitorilor.

III.2. Identificarea valorilor

Știrile despre crima de la metrou au circulat pe toate canalele media, pe canalul
audiovizual putând fi difuzate, analizate și dezbătute pe larg. Emisiunile de divertisment,
după cum era de așteptat, au început investigații pe cont propriu pentru a obține informații
cât mai exclusive și m ai incitante pentru public. Au fost intervievate diverse persoane,
presupuse cunoștințe ale victimei sau ale agresoarei care, fiind puse în fața camerelor de
filmat, au dezvăluit detalii foarte intime despre acestea.
Atât în cazul știrilor cât și al emisi unilor de divertisment se poate identifica aceeași
valoare profesională, de a difuza în timp util noile informații despre cazul ce avea să intrige
o țară întreagă. Astfel, cetățenilor li se respectă dreptul la informație, pevăzut în articolul
31 din Consti tuția României, mai concret punctele: (3) „Dreptul la informație nu trebuie să
prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.” și (4) „Mijloacele
de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corec tă a
opiniei publice.”94.

93Art. 29. Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecției minorilor, disponibil pe
https://legeaz.ne t/codul -audiovizualului -2011/art -29-clasificarea -programelor -audiovizuale -in-vederea –
protectiei -minorilor .
94 Art. 31 Dreptul la informație Drepturile și libertățile fundamentale, Constituția României actualizată,
disponibil pe: https://legeaz.net/constitutia -romaniei/articolul -31-constitutie

44
Non-valorile ce se identifică în schimb sunt mai numeroase, întrucât, după cum o
arată și deciziile de sancționare, s -au încălcat două articole ale Codului audiovizualului, ce
privesc protecția audienței, în special a categoriei acesteia formată din minori . Este vorba
despre articolele 18 și 29 din Codul audiovizualului care interzic difuzarea repetată a
imaginilor cu un conținut violent, în intervalul orar 06:00 – 23:00. În aceste condiții, nu s -a
asigurat o reală protecție a publicului, în special a minor ilor, care nu au maturitatea
necesară înțelegerii obiective a faptelor relatate și a gravității ce le încarcă.
Deși imaginile celor petrecute în stația de metrou nu arătau scena impactului, fiind
oprite chiar cu o secundă înainte ca fata să fie ucisă, se putea înțelege cu ușurință ceea ce
avea să se întâmple. Caracterul șocant, traumatizant al imaginilor asupra publicului și mai
ales asupra copiilor a determinat Consiliul Național al Audiovizualului să concluzioneze că
difuzarea acestora nu poate fi justif icată prin invocarea interesului public, efectele negative
asupra sănătății cetățenilor fiind mai urgente.
În cartea intitulată „Redactarea materialelor de relații publice”, Doug Newsom și
Bob Carrell alcătuiesc o listă de cuvinte „riscante”, acestea repre zentând „cuvinte sau
expresii ce acuză pe cineva de unul dintre următoarele lucruri sau i le atribuie: o maladie
repugnantă; un delict sau cuvinte care incită în mod fals la arestarea sau inculparea unui
delict”95. În altă ordine de idei, jurnaliștii care n u dau dovadă de obiectivitate în relatarea
faptelor ar putea fi acuzați de calomnie. Acces direct este una dintre emisiunile televizate
care și -a asumat de asemenea, prin intermediul crainicului tv Mirela Boureanu Vaida,
ajutată fiind de așa -ziși specialiș ti, rolul de investigator al cazului. În descrierea faptelor au
fost des utilizate cuvintele „crimă”, „criminala de la metrou”, „teroristă”, „minte
criminală” pentru a o descrie pe agresoare, la adresa victimei fiind aduse doar cuvinte de
laudă96. Emisiunea Acces direct a transformat știrea într -un adevărat serial de anchetă, fiind
difuzate zilnic noi știri și relatări despre caz, în perioada 13 – 18 decembrie 2017. Prin
intermediul Rezoluției 1003/93 privind etica jurnalistică, prevede prin articolul 22 fap tul
că: „în cadrul jurnalismului, informația și opiniile trebuie să respecte presumția
nevinovației, mai ales în cazurile care se află înca sub judice și trebuie sa se abțina de la
concluzii.”97. Din câte se poate remarca, jurnaliștii nu s -au abținut de la apelative dintre
cele mai negative la adresa agresoarei.

95Doug Newsom, Bob Carrell, Redactarea materialelor de relații publice”, polirom, Iași, 2004, pp. 49 -50.
96 A se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=1aDxgrUu934&t=2s
97 A se vedea: http://www.mediaindex.ro/articol.php?a=42&s=2&ss=3

45
Dincolo de sesizările legale, se pot observa și alte tactici la care s -a apelat în
prezentarea știrilor legate de caz, la care s -au raportat radiodifuzorii pentru a implica
emoțional publicul. Un exe mplu în acest sens este interviul pe care conductorul metroului
l-a acordat jurnaliștilor și care a devenit central tuturor știrilor ce prezentau cazul. După
momentul impactului, acesta a declarat că a avut nevoie de o consultație psihologică,
continuând p rin a afirma că: „Am văzut -o, mi -am dat seama că nu pot să evit, vă dați
seama. E cea mai urâtă senzație. S -a dus, un vagon a trecut peste ea. Era trenul plin. Vă
dați seama că nu se poate opri așa.”.
Pe data de 13 decembrie 2017, prezentatoarea știrilor Observator de pe canalul de
televiziune Antena 1, prezintă acest caz, cu toate detaliile adunate până în acel moment.
Printre acestea, face următoarea sesizare: „Femeia de 36 de ani a ucis la o oră de vârf.
Câteva zeci de persoane se aflau pe peron, însă n imeni nu a intervenit.”(…) Ucigașa a reușit
să se strecoare printre oameni și să se facă nevăzută, în timp ce martorii erau preocupați să
filmeze intervenția autorităților.”98. Nu consider că era nevoie să se arunce în mod indirect
vina asupra martorilor pentru faptul că nu au prins agresoarea, din moment ce întreaga
scena s -a petrecut după un stâlp, în aproximativ trei secunde, timp în care oamenii nu au
putut sesiza nici măcar scena atacului, trecând mai multe secunde până să descopere că fata
fusese căl cată de tren99.

III.3. Identificarea principiilor

În ceea ce privește activitatea desfășurată de jurnaliști, se poate spune că au
respectat principiile dezvoltate de Aritotel și J.S.Mill, întrucât atât etica virtuții, cât și cea a
utilității prevăd realizarea unui bine colectiv, acesta fiind reprezentat de informarea rapidă
a cetățenilor cu pivire la o crimă tulburătoare a cărei făptaș trebuia prins pentru a nu mai
săvârși alte atentate. De asemenea, s -au oferit avertismente legate de distanța pe car e
călătorii ar trebui să o păstreze față de șinele de metrou și de vigilența de care ar trebui să
dea dovadă într -un astfel de cadru.
Dincolo de aceste aspecte consacrate , nu putem să nu sesizăm problemele de natură
etică pe care maniera în care s -au preze ntat știrile le -a ridicat. Imaginile cu încărcătură

98Disponibil pe: https://observator.tv/eveniment/imagini -cum-nu-sau-mai-vazut -in-romania -au-fost-filmate –
la-metrou -tinere -de-20-de-ani-au-fost-vanate -impinse -pe-sine-si-nimeni -nu-a-intervenit -una-dintre -ele-a-
murit -234926.html
99Filmarea completă a scenei crimei disponibilă pe: https://www.youtube.com/watch?v=z –
Oz43dpy_I&bpctr=1530099409

46
violentă, după cum am arătat și în primul capitol al prezentei lucrări, pot traumatiza
audiența și pot determina sentimente de teamă sau comportamente asemămănătoare celor
vizionate. Drept urmare, după do uă zile de la petrecerea acestui incident, o altă femeie a
fost amenințată în stația de tramvai Unirii 2. Aceasta, speriată fiind, a făcut sesizare la
poliție, care s -a mobilizat din nou și a prins făptașa. De data aceasta, nimic grav nu s -a
petrecut, susp ecta fiind o femeie sărmană ce s -a inspirat din prima situație pentru a putea
șantaja.

Desigur că există și minusuri în această situație. S -a făcut exces de zel prin
transmiterea unui număr considerabil de informații, adesea care nu erau de iteres public ci
care doar aduceau un aport de senzațional pentru ccerirea audienței. În articolul 30 din
rezoluția 1003/93 se specifică următoarele: „În jurnalism sub iectele controversate sau
senzaț ionale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi
informaț ie. Un jurnal ist nu trebuie sa faca abuz de îndatoririle sale în scopul obț inerii
prestigiului sau a influenț ei personale ”. Constatăm că și această mențiune este trecută cu
vederea, tot de dragul publicului.
Revenind însă la principiile ma i sus menționate, în care se consideră binele suprem
acela care pune binele majorității înaintea binelui unei singure persoane, putem spune că
jurnaliștii au acționat corect din punct de vedere etic, informarea cetățenilor cu privire la
agresoarea aflată î n libertate și atenționarea lor asupra posibilelor cazuri similare fiind
prioritară.

III.4. Alegerea loialităților

Clifford Christians afirmă faptul că practicienii de mass -media ar trebui să își
concentreze atenția asupra categoriilor de oameni pe care le dăresc în calitate de public,
față de care trebui să fie și loiali. El pune accentul pe faptul că „oamenii în carne și oase,
care poartă un nume, nu pot fi sacrficați pentru eufemisme precum dreptul publicului de
știi sau pentru noțuni abstracte, cum a r fi clienții, audiența, piața, abonații”100. Cu alte
cuvinte, Clifford subliniază ideea că jurnaliștii ar trebui să fie îndatorați moral segmentelor
de public pe care le vizează prin natura activității lor.

100Clifford Christians, Un model în trei pași pentru deciziile etice , studiu extras din volumul coordonat de
Raluca -Nicol eta Radu, Deontologia Comunicării Publice , Polirom , Iași, 2015, pp. 53 -54.

47
Pentru a putea ajunge la o decizie potrivită prin intermediul Cutiei lui Potter,
trebuie să clarificăm care sunt categoriile de public cărora le suntem loiali. Identificăm în
acest caz cinci segmente la care putem să ne raportăm în ceea ce privește direcțiile de
acțiune urmărite101. O primă variabilă este dată de propria persoană. radiodifuzorii pot
pune mai presus de orice propria integritate, imaginea personală nepătată fiind primordială.
Un alt segment valoros îl reprezintă publicul țintă al radiodifuzorilor, pe seama căruia
deține anumite avantaje, prec um o poziție fruntașă pe piața de referință, care determină în
mod automat o cotă de piață substanțială, aceste chestiuni permițându -i să se extindă și să
își dezvolte concomitent notorietatea. În al treilea rând, loialitatea poate fi îndreptată către
comp anie, față de politica sa, ori chiar față de patron, de aici putând surveni și datoria față
de colegii din domeniu. Loialitatea față de societate este extrem de importantă prin prisma
faptului că respectă esența principiilor mai sus menționate. Responsabil itatea socială
cântărește foarte mult în zilele noastre, motiv pentru care poate părea că jurnaliștii invocă o
de prea multe ori în fiecare activitate întreprinsă.
În ceea ce privește crima de la metrou , la o primă vedere, s -ar putea spune că
jurnaliștii a u avut în vedere înștiințarea promptă a cetățenilor, fapt ce vine în acord cu
principiile mai sus menționate care aveau în centrul ideologiei lor binele și interesul
majorității. Colaborarea cu poliția în scopul prinderii suspectei a servit, de asemenea,
aceluiași scop. În aceste condiții deducem faptul că jurnaliștii le -au fost loiali cetățenilor.
Desigur, emisiunile de divertisment, printre care s -au numărat Acces direct sau
WowBiz , sunt cele care au dus relatarea cazului la un nou nivel, prezentându -se detalii din
viața intimă a agresoarei Magdalena Șerban și a victimei sale, Alina Ciucu. Aspectele
intime nu erau cu adevărat importante pentru securitatea oamenilor, în schimb le -a hrănit
curiozitatea celor care consumă astfel de producții de divertisment . Acestea din urmă se
poate spune că au urmărit mai mult binele propriu, realizând ratinguri mari prin relatarea
aspectelor tot mai incitante ale cazului.
Dincolo de acest lucru, mass -media a ajutat în mare măsură , situația soluționându –
se într -o manieră optimă, motiv pentru care cercul cutiei lui Potter s -a închis în urma
acestei analize, văzându -se care au fost problemele, principiile, valorile etice care au stat la
baza acestor relatări și sacțiunile meritate de fiecare radiodifuzor în parte, deciziile luate și
rezultatele lor. O perspectivă generală a acestei situații relevă faptul că jurnaliștii au

101Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotyoll, Kathz B. McKee, Etica mass -media . Studii de caz ,
pp.30 -31.

48
acționat din loialitate față de societate, din care făceau parte și consumatorii producțiilor
audiovizuale proprii.

Concluziile studiului

Deciziile jurna liștilor în legătură cu modalitatea de a transmite știrile despre cazul
crimei de la metrou au fost intemeiate pe o bază universal -morală, fundamentul lor fiind
constituit din principiile etice: aristotelic și utilit arist. Cu alte cuvinte, s -a acționat cu
responsabilitate față de societate. Aceștia au avut în vedere soluționarea rapidă a situației
tragice prin ajutorul oferit poliției în demersurile de prindere a suspectei. De asemenea,
jurnaliștii au emis avertismente ce vizau sporirea vigilenței celor ce călătoresc cu metroul.
Valorile profesionale sunt trecute în plan secund, fapt dedus din nerespectarea
legislațiilor ce prevăd difuzarea corectă a știrilor pe canalul audiovizual. Este încălcată
perioada de timp în care se interzic imaginile cu încărcătur ă violentă de orice natură,
punând în pericol sănătatea fizică și psihică a publicului, în special a minorilor. De
asemenea, pe intreaga perioadă a acestei „crize”, mai cu seamă, între 12 și 17 decembrie
2018, s -a avut în vedere transmiterea unui volum ma re de informații de detaliu despre
viețile private ale agresoarei și victimei. Acest fapt nu reprezenta o prioritate, pentru că nu
avea menirea de a ajuta cetățenii în mod concret, însă au oferit funcția de divertisment
producțiilor cu spe cific intormativ, transformând crima de la m etrou într-un serial de
telenovelă, cel mai probabil pentru sporirea ratingului.

49
CONCLUZII

Prin abordarea acestei teme am intenționat să arăt că problemele de natură etică nu
numai că există în producțiile de divertisment din domeniul audiovizual, dar li se și acordă
o atenție sporită, întrucât puterea lor de influențare asupra publicului este i mensă. Acestea
pot crea senzația de inedit, oferindu -le auditorilor un spectacol ce le stârnește și captează
interesul. Din nefericire, efectele pot fi și extrem de negative, conducând la situații ce se
pot încheia în mod tragic pentru unele persoane. Comp onenta centrală a societății, de care
trebuie să ne îngrijim constant, este reprezentată de oameni. Mijloacele de comunicare în
masă, pentru faptul că au o putere imensă de a transmite rapid tone de informații, trebuie în
mod obligatoriu să respecte legile aferente domeniului pentru a nu cauza niciun fel de
prejudiciu consumatorilor de producții audiovizuale.
Am urmărit prin această lucrare să ofer suficiente date pentru a putea distinge
problemele etice din domeniul audiovzual, astfel încât să ne putem ap ăra de ele. Deși avem
principii etice dezvoltate de sute de ani, pe care ni le -am asumat într -un fel sau altul, uneori
le ignorăm sau le înlocuim prin alegerea celei mai bune vari ante în funcție de contextul dat.
Același lucru se petrece și în cazul legilo r din domeniul audiovizual, pe care radiodifuzorii
le ignoră de dragul altor loialități , precum am văzut și în cazul crimei de la metrou , unde
producțiile canalului audiovizual au ignorat prevederile legii, difuzând imagini cu un
conținut violent , în scopu l informării, dar și al creșterii audienței prin intriga publicului.
Nu suntem de acord cu ele, însă le vedem aplicate în toate mass -media. Ele,
problemele etice, au rezultat din firea umană, din comportamentele pe care omul le -a
dezvoltat în decursul evol uției sale, motiv pentru care va fi conectat mereu cu acestea într –
un fel sau altul și le va căuta. Canalul audiovizual, prin intermediul producțiilor de
divertisment, reprezintă mediul propice, dar și cel mai la îndemână de unde acestea pot fi
preluate, datoria jurnaliștilor fiind aceea de a le ține sub control și de a apăra cu toate
forțele sale membrii societății.

50

51
BIBLIOGRAFIE

1. Aristotel, trad. eng. de W.D. Ross, Nicomachean Ethics , Batoche Bokks, Kitchener,
1999;
2. Bievenour, Ashley, Tween, Teens, and sex on tv: An analysis of sexual behaviors in
adolescent programming , Editura ProQuest LLC, 2014;
3. Cozma, Carmen, Elemente de etică și deontologie , Editura Universității „Al. I.
Cuza”, Iași, 1997.
4. Bertrand, Claude -Jean, Deontologia mijloacelor de comunicare , Editura Institutul
European, Iași, 2000;
5. Ariely, Dan, Irațional în mod previzibil. Forțele ascunsecare ne influențează
deciziile , Editura Publica, București, 2010;
6. Newsom, Doug și Carrell, Bob, Redactarea materi alelor de relații publice , Editura
Polirom, Iași, 2004;
7. Grosu Popescu, Eugenia, Jurnalism Radio. Specificul radiofonic , Editura Teora,
București, 1998;
8. Exodul.
9. Deaver, Frank, Etica în mass media, Editura Silex, București, 2004;
10. Fârte, Gheorghe -Ilie, Comuni carea. O abordare praxiologică , Editura Casa
Editorială Demiurg, Iași, 2004;
11. Ferreol, Gilles și Neculau, Adrian, Violența. Aspecte psihosociale , Editura Polirom,
Iași, 2003;
12. Sartori, Giovanni, Homo Videns. Imbecilizarea prin televiziune și post -gândirea ,
Editura Humanitas, București, 2005;
13. Good, Howard, Desperately Seeking Ethics. A guide to media conduct , Editura The
Scarecrow Press, Inc., Lanham, Maryland, Oxford, 2003;
14. Bucheru, Ion, Fenomenul televiziune. Limbajul imaginii. Publicistică. Producție.
Prog rame TV. , Editura Fundației „România de mâine”, București, 1997;
15. Stavre, Ion, Reconstrucția societății românești prin audiovizual, Editura Nemira,
București 2004.
16. Cioară, Ionel, Etică și deontologie pedagogică.Teorii etice standard , PIPP, Beiuș,
2014;

52
17. Floyd, Kory, Comunicare interpersonală, Editura Polirom, Iași, 2013;
18. Miroiu, Mihaela și Blebea Nicolae, Gabriela, Introducere în etica profesională ,
Editura Trei, București, 2001;
19. Popovici, Mihaela, Comunicarea și discursul în audiovizual, Editura Univerit ății
„Al. I. Cuza”, Iași, 2007;
20. Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass -media , Editura Polirom, Iași, 2016;
21. Coman, Mihai Mass media în România post -comunistă, Editura Polirom, Iași, 2003;
22. Radu, Raluca -Nicoleta (coord.), Deontologia Comunicării Publice , Polirom, Iași,
2015;
23. Gross, Peter, Întoarcerea în laboratorul românesc. Mass -media după 1989, Editura
Nemira Publishing House, București, 1996;
24. R.A. Baron, D.R. Richardson, Human aggression , Ed. Plenum, New York, 1994,
apud. Robin M. Kowalski, Aversive interpersonal behaviors, Ed. Plenum Press, New York,
1997
25. Garlikov, Richard, An introduction to ethics (moral philosophy), 1995 .
26. Cialdini, Robert, Psihologia Persuasiunii – Totul despre influențare , Editura
Business Tech International, București, 2014;
27. Silverstone, Roger, Televiziunea în viața cotidiană , Editura Polirom, Iași, 1999;
28. Frunză, Sandu, Comunicare etică și responsabilitate socială , Editura Tritonic,
București, 2011;
29. Mucica, Teodor și Perovici, Minodora, Universul mijloacelor audiovizuale .,
Editura Albatros, București, 1982;
30. Mureșan, Valentin, Trei teorii etice. Kant, Mill, Hare , Editura Uiversității din
București, București, 2012;
31. Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea
copiilor în lumea de azi, Editura Prodromos, București, a doua ediție 2008;
32. Sardar, Ziauddin și Borin an Loon, Cîte ceva despre mass -media , Curtea Veche,
București, 2001;
33. Friehe, Tim, Müller, Helge și Neumeier, Florian, „The effect ofWestern TV on
crime: Evidence from East German” , în European Journal of Political Economy, 2018, pp.
1-27.
34. Art. Judith A. Reisman, „ Soft porn” plays hardball. Its tragic effects on women,
children and the family , Huntington House Publishers, Lafayette, louisiana, 1991;

53

ARTICOLE

35. Morris, Meredith Jean, The pr iming effects of media frames in regard to news
images and stereotypes held by hispanic audiences , University of Florida, 2006;
36. Gottlieb, Paula, The virtue of Aristotle`s ethics , Cambridge University Press,
Cambridge, 2009;
37. Șaptefrați, Silvia, Etica virtuții: tradiție și contemporaneitate, Institutul Istorie , Stat
și Drept al AȘM, 2013.

SURSE ONLINE

38. A se vedea Un ieșean și -a violat soția cu un deodorant! ”S -a inspirat din filmele
porno”, disponibil pe www.libertatea.ro/stiri/un -iesean -si-violat -sotia -cu-un-deodorant -s-
inspirat -din-filmele -porno -1593687 , accesat la 22.04.2018;
39. A se vedea Imagini șocante! Întregul film al crimei de la stația de metrou Dristor
1, disponibil pe www.youtube.com/watch?v=1aDxgrUu934&t=2s , accesat la 27.06.2018;
40. Art. 31 Dreptul la informație. Drepturile și libertățile fundamentale , Constituția
României actualizată, disponibil pe: https://legeaz.net/constitutia -romaniei/articolul -31-
constitutie , accesat la 24.04.201 8;
41. Vaslui: Și -a violat prietenul de joacă, inspirat din filme , disponibil pe
https://adevarul.ro/locale/vaslui/vaslui -Si-a-violat -prietenul -joaca -inspirat -filme –
1_50ac9b0c7c42d5a66386b557/index.html , accesat la 22.04.2018;
42. A violat o fata de 9 ani, inspirat de filmele porno , disponibil pe
www.libertatea.ro/ultima -ora/a -violat -o-fata-de-9-ani-inspirat -de-filmele -porno -264616
accesat la accesat la 22.04.2018;
43. Filmele l -au inspirat la infracțiune. Un minor de 16 ani a violat în mod pervers doi
frați, disponibil pe www.prime.md/ro/filmele -l-au-inspirat -la-infractiune -un-minor -de-16-
ani-a-violat -in-mod-pervers -doi-frati_34917.html , accesat la 22.04.2018;
44. Măruță, despre bătaia pe care a luat -o în direct: “Sunt mândru de acest moment
reușit! Și mama a intrat în panică” , disponibil pe www.libertatea.ro/monden/vedete -de-la-
noi/maruta -despre -bataia -pe-care-a-luat-o-in-direct -sunt-mandru -de-acest -moment -reusit –
si-mama -a-intrat -in-panica -723592 , accesat la 23.04 .2018;

54
45. De ce sunt tot mai multe mame minore în România , disponibil pe
www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/de -ce-sunt-tot-mai-multe -mame -minore -in-romania –
907348 , accesat la 22.04.2018;
46. CNA, Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 – Legea audiovizualului, 22.04.2018
47. Decizia de sancționare nr. 116 din 07.03.2018, decizii de sancționare nr. 314 din
17.05.2018, nr. 279 din 03.05.2018, nr. 25 din 23.01.2018, disponibile pe www.cna.ro/ –
Decizii -de-sanc-ionare -.html , accesat la 22 aprilie 2018.
48. Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie
2010, punctul 103, disponibil pe: http://www.cna.ro/Directiva -2010 -13-UE-a.html , accesat
la 25 aprilie 2018.
49. Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie
2010, disponibil pe: http://www.cna.ro/Directiva -2010 -13-UE-a.html
50. După ce a ucis o tânără la metrou, Magdalena Șerban nu s -a potolit. Ce a făcut în
cele cinci ore care s -au scurs până a fost prinsă , disponibil pe
https://observator.tv/eveniment/imagini -cum-nu-sau-mai-vazut -in-romania -au-fost-filmate –
la-metrou-tinere -de-20-de-ani-au-fost-vanate -impinse -pe-sine-si-nimeni -nu-a-intervenit –
una-dintre -ele-a-murit -234926.html , accesat la 27.06.2018;
51. CRIMA DE LA METROU DRISTOR 1 BUCURESTI [FILMARE COMPLETA
+18], disponibil pe www.youtube.com/watch?v=z -Oz43dpy_I&bpctr=1530099409 ,
accesat la 27.06.2018 ;
52. http://arhiva.cna.ro/reglementari/decizii/d18706.html , accesat la 27.06.2018;
53. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37503 , accesat la 27.06.2018;
54. www.audienta -radio.ro/default.a spx?id=7 , accesat la 12.05.2018;
55. http://www.audienta -radio.ro/userfiles/items/Audienta%20radio%20 –
%20Valul%20de%20Primavara%202018.pdf , accesat la 12.05.2018;
56. www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_CU_MODIFICARILE_LA
_ZI.pdf , accesat la 1.04.2018;
57. http://www.tvr.ro/istoric -alb-negru -si-color_2223.html#view , accesat la 1.04.2018;
58. https://legeaz.net/dictionar -juridic /lege , accesat la 1.04.2018;
59. https://www.arma.org.ro/ro/audiente , accesat la 12.05.2018;
60. https://www.paginademedia.ro/2010/05/codul -deontologic -al-jurnalistului -elaborat –
de-conventia -organizatiilor -de-media , accesat la 12.05.2018;
61. www.paginademedia.ro/2018/05/audiente -tv-divertisment -in-luna-aprilie , accesat
la 12.05.2018;

55
62. Legea nr. 504 din 11 iulie 2002 – Legea audiovizualului, disponibil pe
https://legeaz.net/codul -audio vizualului -2011/
63. RadioZu, disponibil pe: https://radiozu.ro/live , accesat la 23 mai, 2018
64. Știre disponibilă pe: https://www.youtube.com/watch?v=E3ZpCF1ZLxM
65. www.youtube.com/watch?v=pxpSF1fuaH8&t=1s .

56
ANEXE

Anexa 1.

Audiențe tv ianuarie 2018 (primele 20 de canale din lista oficială)
[PERIODS] (ROMANIA|last.1 month[s].complete.of the year|Live|All Platforms|Whole day
All)

Units >> Rtg(000) Rtg% Share
Nr.
crt. Channels National +g Urban
+g National
+g Urban
+g National
+g Urban
+g
1 Pro TV 877 413 4,91 4,28 18,41 17,41
2 Antena 1 608 271 3,4 2,81 12,76 11,41
3 Kanal D 445 194 2,49 2,01 9,35 8,19
4 Romania
TV 316 174 1,77 1,8 6,63 7,31
5 Antena 3 255 166 1,43 1,72 5,35 6,99
6 Prima TV 153 67 0,86 0,7 3,22 2,84
7 National
TV 126 53 0,71 0,55 2,65 2,24
8 TVR 1 115 54 0,64 0,56 2,41 2,27
9 Antena
Stars 100 45 0,56 0,46 2,09 1,88
10 Pro
Cinema 90 34 0,5 0,36 1,88 1,45
11 TVR 2 85 44 0,48 0,46 1,79 1,87
12 B1TV 77 45 0,43 0,47 1,62 1,89
13 ETNO 76 23 0,43 0,24 1,6 0,97
14 Pro 2 75 28 0,42 0,29 1,58 1,2
15 Disney 70 29 0,39 0,3 1,48 1,21
16 Disney
Junior 70 39 0,39 0,41 1,46 1,66
17 Digi 24 65 49 0,36 0,51 1,36 2,07
18 Realitatea
TV 64 42 0,36 0,44 1,33 1,79
19 AXN 49 32 0,27 0,33 1,03 1,36
20 Cartoon
Network 48 23 0,27 0,24 1 0,96

57
Audiențe tv februarie 2018 (primele 20 de canale din lista oficială)

Units >> Rtg(000) Rtg% Share
Nr.
crt. Channels National +g Urban
+g National +g Urban
+g National +g Urban
+g
1 Pro TV 612 329 3,42 3,41 17,99 17,94
2 Antena 1 401 212 2,24 2,2 11,77 11,58
3 Kanal D 390 185 2,18 1,92 11,47 10,11
4 Romania
TV 225 115 1,26 1,19 6,6 6,26
5 Antena 3 175 117 0,98 1,22 5,14 6,4
6 National
TV 93 43 0,52 0,44 2,72 2,33
7 Prima TV 86 42 0,48 0,44 2,52 2,3
8 TVR 1 78 41 0,44 0,42 2,3 2,21
9 Pro 2 66 26 0,37 0,27 1,94 1,41
10 Antena
Stars 60 31 0,34 0,33 1,78 1,72
11 TVR 2 54 27 0,3 0,28 1,57 1,5
12 Realitatea
TV 53 36 0,3 0,37 1,57 1,94
13 DigiSport
1 54 40 0,3 0,41 1,58 2,18
14 Disney 48 19 0,27 0,2 1,42 1,06
15 B1TV 48 29 0,27 0,3 1,4 1,57
16 Pro
Cinema 48 25 0,27 0,26 1,41 1,36
17 ETNO 47 13 0,26 0,14 1,37 0,73
18 Cartoon
Network 44 22 0,24 0,23 1,28 1,19
19 AXN 43 27 0,24 0,28 1,26 1,48
20 Boomerang 37 19 0,21 0,19 1,09 1,03

58
Audiențe tv martie 2018 (primele 20 de canale din lista oficială)

Units >> Rtg(000) Rtg% Share
Nr.
crt. Channels National +g Urban
+g National +g Urban
+g National +g Urban
+g
1 Pro TV 895 430 5 4,46 20,09 18,89
2 Antena 1 566 274 3,16 2,84 12,7 12,03
3 Kanal D 540 235 3,02 2,44 12,12 10,33
4 Romania
TV 252 135 1,41 1,4 5,66 5,92
5 Antena 3 213 136 1,19 1,41 4,79 5,96
6 National
TV 133 58 0,74 0,6 2,98 2,56
7 Prima TV 126 59 0,7 0,61 2,83 2,59
8 TVR 1 100 45 0,56 0,47 2,26 1,99
9 Pro
Cinema 78 36 0,44 0,38 1,75 1,6
10 Pro 2 72 30 0,4 0,32 1,61 1,34
11 Antena
Stars 69 33 0,39 0,34 1,56 1,44
12 Realitatea
TV 67 43 0,38 0,45 1,51 1,91
13 TVR 2 65 35 0,37 0,36 1,47 1,52
14 Disney
Junior 59 35 0,33 0,36 1,33 1,53
15 B1TV 57 35 0,32 0,36 1,28 1,52
16 Disney 56 28 0,31 0,29 1,26 1,21
17 ETNO 54 18 0,3 0,19 1,22 0,81
18 Digi 24 52 38 0,29 0,39 1,16 1,66
19 Cartoon
Network 48 26 0,27 0,27 1,08 1,14
20 Boomerang 46 25 0,26 0,26 1,04 1,09

59
Audiențe tv aprilie 2018 (primele 20 de canale din lista oficială)

Units >> Rtg(000) Rtg% Share
Nr.
crt. Channels National +g Urban
+g National +g Urban
+g National +g Urban
+g
1 Pro TV 635 327 3,55 3,39 17,86 17,3
2 Antena 1 422 225 2,36 2,33 11,87 11,91
3 Kanal D 421 193 2,36 2 11,85 10,2
4 Romania
TV 216 113 1,21 1,18 6,08 6
5 Antena 3 163 112 0,91 1,16 4,59 5,92
6 National
TV 116 50 0,65 0,52 3,26 2,66
7 Prima TV 92 45 0,51 0,47 2,58 2,4
8 TVR 1 89 40 0,5 0,42 2,5 2,13
9 Antena
Stars 68 34 0,38 0,35 1,92 1,8
10 Pro 2 60 26 0,33 0,26 1,68 1,35
11 DigiSport
1 58 42 0,32 0,44 1,63 2,24
12 TVR 2 55 30 0,31 0,31 1,55 1,61
13 Realitatea
TV 54 36 0,3 0,38 1,51 1,92
14 Pro
Cinema 53 28 0,3 0,29 1,49 1,47
15 Disney 49 22 0,28 0,23 1,38 1,16
16 ETNO 50 16 0,28 0,16 1,41 0,82
17 Cartoon
Network 49 25 0,28 0,26 1,39 1,34
18 B1TV 47 28 0,26 0,29 1,32 1,5
19 AXN 43 27 0,24 0,28 1,22 1,44
20 Disney
Junior 42 22 0,23 0,22 1,18 1,14

Sursa: https://www.arma.org.ro/ro/audiente

60
Anexa 2.
Rezultatele Studiului de Audiență Radio la nivel național: A. Total populație 11+

Audiența medie zilnică Daily Reach (000) Market Share (%)
TOTAL 11490.2 100.0
Radio Antena Satelor 817.2 6.7
Radio Digi FM 658.2 3.4
Radio Europa FM 1206.3 6.9
Radio Kiss FM 2364.6 11.4
Radio Magic FM 589.9 3.5
Radio Național FM 236.8 1.3
Radio ProFM 924.1 4.1
Radio Rock FM 241.5 0.9
Radio România Actualități 1768.3 13.8
Radio România București FM 79.2 0.3
Radio România Cluj 104.2 0.5
Radio România Constanța 45.4 0.3
Radio România Cultural 205.4 0.9
Radio România Iași 410.0 2.8
Radio România Oltenia Craiova 388.3 2.1
Radio România Reșița 157.7 0.7
Radio România Târgu Mureș 110.6 0.6
Radio România Timișoara 173.9 1.2

61
Radio ZU 1893.2 8.5
Virgin Radio (fost Radio 21) 612.0 2.7
Alt post de radio 2518.8 15.5
Post de radio neidentificat* 2366.6 12.0

Sursa: http://www.audienta -radio.ro/default.aspx?id=7 , documentul http://www.audienta –
radio.ro/userfiles/items/Audienta%20radio%20 –
%20Valul%20de% 20Primavara%202018.pdf

62
Anexa 3.
Cutia lui Potter, Luarea deciziei (sau reluarea ciclului)102

102 Frank Deaver, op. cit., p.53

63
Anexa 4.
Programul pro tv

64
Anexa 5.
Cele mai urmărite emisiuni de divertisment în aprilie 2018, la nivel NAȚIONAL:

NATIONAL Persoane Rtg
%
1 Romanii au talent Pro TV 2.382.000 13.3
2 Exatlon Romania Kanal D 1.654.000 9.3
3 Asia Express – Drumul Dragonului Antena 1 1.527.000 8.5
4 Ferma vedetelor Pro TV 1.226.000 6.9
5 Chefi la cutite Antena 1 1.159.000 6.5
6 Ochii din umbra Kanal D 852.000 4.8
7 Acces direct Antena 1 852.000 4.8
8 Ce spun romanii Pro TV 838.000 4.7
9 iUmor Antena 1 833.000 4.7
10 Aici eu sunt vedeta Antena 1 818.000 4.6
11 Exatlon Romania – Rezumat Kanal D 817.000 4.6
12 WowBiz Kanal D 771.000 4.3
13 Pe bune?! Pro TV 765.000 4.3
14 In puii mei Antena 1 658.000 3.7
15 Ie Romania Antena 1 633.000 3.5
16 Bravo, ai stile! All Stars Gala Kanal D 623.000 3.5
17 Ma insoara mama Pro TV 619.000 3.5
18 Guess my Age – Ghiceste varsta Antena 1 612.000 3.4
19 Super Potriveala Kanal D 576.000 3.2
20 La Maruta Pro TV 501.000 2.8

65
Cele mai urmărite emisiuni de divertisment în aprilie 2018, în mediul URBAN:

URBAN Persoane Rtg%
1 Romanii au talent 1.233.000 12.8
2 Asia Express – Drumul Dragonului 903.000 9.4
3 Exatlon Romania 740.000 7.7
4 Chefi la cutite 695.000 7.2
5 Ferma vedetelor 628.000 6.5
6 Ce spun romanii 554.000 5.7
7 iUmor 483.000 5
8 Acces direct 424.000 4.4
9 Aici eu sunt vedeta 402.000 4.2
10 In puii mei 402.000 4.2
11 Pe bune?! 391.000 4.1
12 Exatlon Romania – Rezumat 367.000 3.8
13 WowBiz 344.000 3.6
14 Ochii din umbra 333.000 3.5
15 Bravo, ai stile! All Stars Gala 301.000 3.1
16 Voi cu voi 296.000 3.1
17 Ma insoara mama 289.000 3
18 Ie Romania 269.000 2.8
19 Guess my Age – Ghiceste varsta 268.000 2.8
20 Super Potriveala 258.000 2.7

Sursa: https://www.paginademedia.ro/2018/05/audiente -tv-divertisment -in-luna-aprilie