SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [601688]

1
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

AUTO -DEZVĂLUIREA ONLINE A ADOLESCENȚILOR

Coordonator științific
Lect. univ. dr . Ioan Alexandru
GRĂDINARU Student: [anonimizat] 2017

2
Cuprins

Introducere
I. Relația intergenerațională Z -X în epoca new media
I.1. De la auto -dezvăluirea offline la auto -dezvăluirea online
I.2. Generația Z. Obiceiuri de utilizare a rețelelor de socializare
I.3. Medierea parentală: interacțiunea dintre adolescenți și new media

II. Facebook – instrument de redefinire a auto -dezvăluirii online
II.1. Procedee ale auto -dezvăluirii pe Facebook
II.2. Construcția identității adolescentului pe Facebook
II.3. Implicațiile auto -dezvăluirii asupra vieții sociale a adolescenților

III. Demers investigativ. Auto -dezvăluirea adolescenților pe Facebook
Concluzie
Bibliografie
Anexe

3
I. Relația intergene rațională Z -X în epoca new media

Digitalizarea societății contemporane are implicații semn ificative asupra dezvoltării
socio -psihologice a individului. De la procesul socializării, la formarea, menținerea și
dezvolt area relațiilor interpersonale, device -urile digitale specifice new media au devenit
parte integrată din viața indivizilor, îndeosebi a adolescenților. Relația de putere dintre
părinți și copii aparține, pentru prima dată, celor din urmă. Nativi digitali, generația
„Net” sau „screenageri” , tinerii alcătuiesc g enerația Z, ce este definită de tehnologie. Î n
timp ce părinții acestora, respectiv generația X, manifestă un deficit de educație digitală,
medierea parentală a interacțiunii dintre adolesc enți și new media este inechitabilă, dat
fiind că nu reușesc să maximizeze avantajele, implicit să minimizeze ri scurile.
I.1. De la auto -dezvăluirea offline la auto -dezvăluirea online
Interacțiunea online a devenit un fenomen generalizat în societatea
contemporană, iar comunicarea reprezintă activitatea online cea mai importantă. De
aceea, unele dintre cele mai importante consecințe ale comunicării mediate de calculator
sunt reprezentat e de efectele asupra auto -dezvăluirii, proces esențial din cel puțin două
motive. Pe de o parte, constituie un factor important în stadiul inițial al formării unei
relații, ținând cont că se creează intimitate și independență între parteneri. Pe de altă
parte, reprezintă o strategie importantă în formarea primei impresii, ce are rol esențial în
dezvoltarea relației.
Definită de către Cozby drept „dezvăluirea verbală intenționată a materialului
auto-descriptiv în faț a unuia sau a mai multor parte neri” (Cozby 1972, 152) , auto –
dezvăluirea reprezintă procesul prin intermediul căruia individul comunică altora
informații despre sine, acordând accesul interlocutorului la aspectele private și secretele
sale. Planificat sau spontan, personal sau relațional , actul de dezvăluire a informațiilor
personale este întrepr ins de fiecare individ, conform particularităților profilului său
psiho -emoțional . Auto -dezvăluirea a fost analizată în literatura de specialitate în relație
cu o d iversitate de variabile, printre care factorii situaționali, rolurile de gen, identitatea
de gen și normele sociale ocupă un rol primordial. Potrivit primelor cercetări cu privire
la fenomenul studiat, s -a constatat că bărbații se auto -dezvăluie într -o măs ură mai mică,
comparativ cu persoanele de sex feminin, aspect explicat de specialiști prin intermediul

4
rolurilor de gen. În timp ce rolurile masculine pun accent pe forță, independență,
agresivitate, dominare și achiziția resurselor, ansamblul așteptărilor pe care cultura
românească o atrib uie persoanelor de sex feminin se axează pe empatie, expresivitate
emoțională și creșterea copiilor (Floyd 2013, 71 -73). Spre deosebire de această
constatare, studiile următoare nu au descoperit nicio diferență în funcție de variabila
sex. Mai mult decât atât, unele cercetări au concluzionat că bărbații se auto -dezvăluie
mai mult decât femeile în anumite circumstanțe, precum dezvoltarea inițială a unei
relații cu o persoană de sex opus (Derlega și Berg 1987, 82) .
Auto -dezvăluirea este caracterizată de trei parametri, respectiv: cantitatea de
informații dezvăluită ( lărgimea ), caracterul i ntim al informației personale transmise
(profunzimea dezvăluirii ) și durata actului de dezvăluire . Conform articolului „ Privacy,
trust and control: Which relationships with online self -disclosur e”, prima dimensiune
analizată (lărgimea) este dată de frecven ța și durata actului de dezvăluire, în timp ce
profunzimea reiese din intențiile, onestitatea și acuratețea persoanei (Taddei și Contena
2013, 821) . Totodată, în contextul online, definiția auto -dezvăluirii suferă o schimbare ,
pentru că nu se mai referă doar la cantitatea de informații pe care un utilizator de
internet decide să le dezvăluie celorlalți, ci și la ușurința cu care acesta poate fi
identificat ca o persoană reală, mai ales că unul dintre aspectele importa nte ale
interacțiunii online îl constituie oportunitatea de a rămâne anonim. Cu toate acestea, este
necesar a sublinia că amprentele digitale pot fi identificabile, iar anonimatul în
cyberspace constituie o iluzie, fiindcă în mediul online, eul digital nu este nici anonim,
nici privat, mai ales că identitatea online este creată de lumea reală. Cyberspace -ul, o
nouă dimensiune a experienței umane, reprezintă o extensie a lumii intrapsihice a
individului, fiindcă reflectă gusturile, atitudinile și interesele utilizatorilor (Barak 2008,
3).
Internetul a redefinit conceptul de „auto -dezvăluire”, datorită oportunității pe
care o acordă utilizatorilor, respectiv aceea de a dezvălui o gamă vastă de informații
personale, c e pot fi vizibile unei audiențe vaste, în funcție de setările de
confidențialitate. Datorită faptului că auto -dezvăluirea permite dezvoltarea identității
sociale, câștigarea controlului social și dezvoltarea relațiilor, acest proces îndeplinește o
semnificație unică în cyberspace, mai ales când sunt implicați copii și adolescenți. Mai
mult decât atât, mediul online permite auto -dezvăluirea atât î n lipsa unei comunicări

5
directe, cât și fără a cunoaște interlocutorul, iar informațiile postate online s unt
permanente, fiindcă nu se pot șterge, motiv pentru care mediul online are un efect
generativ. Conform lui Berger, există trei modalități de a reduce incertitudinea
interacțiunilor, res pectiv: pasivă (observare pasivă), activă (atunci când individul se
interesează la alte persoane) și interactivă (chestionarea directă ). Spre deosebire de
comunicarea face to face, chestionarea directă mijlocește relația dintre comunicarea
mediată de calculator și auto -dezvăluire, fiindcă în mediul online se pot utili za do ar
strategiile interactive (Mubarak și Mubarak 2015) .
Analiza comparativă dintre auto -dezvăluirea în mediul offline și cel online a fost
investigată într -o varietate de studii științifice. Conform celor mai multe cercetăr i
realizate, s -a constatat că auto -dezvăluirea este mai ridicată în mediul online (Coleman
LH 1999, Barak 2008, 13) . Cu toate acestea, este necesar a se preciza faptul că există
studii care nu au identificat nicio diferență semnificativă cu privire la această variabilă
(Boute VM 2009) , iar altele au concluzionat că auto -dezvăluirea este mai ridicată în
mediul offline (Chan DK 2004) . De asemenea, în timp ce r ezultatele unor studii de
specialitate postulează ideea, conform căreia comunicarea mediată de calculator
încurajează interacțiunea face to face, alt ele evidențiază faptul că acest a determină
utilizatorii să evite comunicarea din mediul offline (Pierce 2009, 1367) . De pildă, în
1990, moment în care tehnologiile online de comunicare au devenit populare, se asumau
două ipoteze. Pe de o parte, internetul motivează adolescenții să formeze relații
superficiale online, ce s unt mai puțin benefice, comparativ cu cele din mediul offline. Pe
de altă parte, timpul petrecut în mediul online înlocuiește relaționarea din realitate. Din
cele două asumpții, se poate constata că relațiile sociale se reduc. Însă, tehnologiile
contempora ne, printre care Instant Messaging -ul și Facebook -ul ocupă un rol
primordial, încurajează adolescenții să socializeze în mediul online cu prietenii din
mediul offline , motiv pentru care se poate concluziona corelația pozitivă dintre
comunicarea online și r ețelele sociale ale adolescenților. Această relație este susținută
de următoarea conexiune:
 Comunicarea online stimulează auto -dezvăluirea online, una dintre
consecințele cele mai puternice ale cercetării din spectrul comunicării
mediate de calculator;
 Auto -dezvăluirea online întărește calitatea relației interpersonale;

6
 Relația puternică i mplică bună -starea individului (Valkenburg și Jochen
2009) .
Însă, e fectele internetului asupra adolescenților depind de o diversitate de
variabile, printre care tipul tehnologiilor, genul și anxietatea socială ce îndeplinesc un
rol fundamental. Astfel, băieții beneficiază într -o măsură mai mare de avantajele
comunicării online, comparativ cu fetele, dat fiind că în perioadele adolescenții ti mpurii
și mijlocii, persoanel e de sex masculin se sim t inhibate în ceea ce privește dezvăluirea
informațiilor personale din cadrul situațiilor de comunicare față în față . În cee a ce
privește anxietatea socială , se postulează două ipoteze. Conform prezumției
compensației sociale („ the social compensation ”), adolescenții care se confruntă cu
anxietatea socială utilizează mijloacele de comunicare online. Spr e deosebire de aceasta,
ipoteza ce susține faptul că bogatul devine și mai bogat („the rich -get-richer ”)
postulează ideea că internetul este utilizat ca un alt mijloc de socializare d e către
adolescenții care au formate abilități sociale puternice (Valkenburg și Jochen 2009) .
Potrivit proiectului Eu Kids Online III, coordonat de specialiștii Sonia
Livingstone și Leslie Haddon, prin intermediul căruia a fost analizat comportamentul
copiilor cu vârsta cuprinsă între 11 și 16 ani, din 33 de țări, printre care și România, în
perioada 2010 -2014, 50% dintre subiecți au prec izat că este mai ușor să fie ei înșiși
online, comparativ cu sit uația de comunicare față în față (Livingstone și Haddon 2014) .
Indiferent de scopul dezvăluirii informațiilor personale în mediul online, respectiv
pentru a red uce incertitudinea dintr -o interacțiune, a stabili legitimitatea atunci când un
individ devine membru al unui grup online, a face cumpărături online sau a completa un
formular de înregistrare, ce este necesar pentru a accesa diverse servicii, actul de auto –
dezvăluire este omniprezent în mediul virtual. De aceea, voi prezenta aspectele
teoretice , ce explică gradul mai ridicat de auto -dezvăluire din mediul online, comparativ
cu situaț ia de comunicare față în față.
1. Conform modelului identității sociale de deindividualizare („The social
identity model of deindividualisation ”/ SIDE ), sinele este alcătuit din două identități,
respectiv cea personală, alcătuită din caracteristicile unice ale individului și cea socială,
ce evidențiază rețeaua socială a individului (familie, prieteni, colegi). Lipsa elementelor
individuale din mediul online diluează percepția cu privire la partenerii implicați în
schimburile sociale, astfel încât auto -dezvăluirea online rezultă din normele percepute

7
ale auto -dezvăluirii . De aceea, s -a descoperit că auto -dezvăluirea se realizează, î ntr-o
măsură mai mare, pe forum urile cu un asemenea profil (cele de suport ), comparativ cu
cele specializate (gătit, sport, educație, turism).
2. Spre deosebire de această abordare, teoria relațiilor hiperpersonale
(„Hyperpersonal CMC theory ”) evidențiază faptul că trăsăturile comunicării mediate de
calculator, precum anonimatul, încurajea ză oamenii să se auto -dezvăluie mai mult în
mediul online, comparativ cu cel offline. Mai mult de cât atât, lipsa elementelor
individualizate permite un control mai mare în auto -prezentare, manipulând într -o
anumită măsură modul în care aceste informații sunt percepute. Această idee este
conturată și de Goffman, potrivit căruia spațiul web este ideal p entru auto -prezentarea
indivizilor, datorită faptului că ei au abilitatea de a dezvălui doar informațiile pe care le
vor, implicit să le ascundă pe celelalte. Totodată, indivizii pot crea percepții idealizate
ale partenerilor, exagerându -le trăsăturile poz itive, aspecte ce contribuie la auto –
dezvăluiri cu un grad mai ridicat de frecvență, profunzime și lărgime.
3. Teoria reducerii indicilor („Reduces cues theory ”/ RCT ) postulează ideea că
elementele nonverbale influențează comportamentul unui individ. Datorită faptului că
acestea lipsesc în mediul online, persoana care se auto -dezvăluie nu este descurajată de
reacția imediată a interlocutorului și are un control mai mare asupra auto -prezentării,
precum și a modului în care se exprimă, ce stimulează proc esul de auto -dezvăluire. Mai
mult decât atât, reducerea elementelor nonverbale stimuleaz ă sentimentele de
similaritate. Totodată, c omunicarea mediată de calculator crește conștiința de sine,
implicit o descrește pe cea publică. Astfel, indivizii sunt mai a tenți la aspectele
interioare (sentimente, valori, credințe) și mai puțin interesați de modul în care sunt
percepuți și evaluați de ceilalți, motiv pentru care dezvăluie mai multe informații
personale. Conform unui studiu de sp ecialitate cu privire la comp ortamentul de auto –
dezvăluire al persoanelor timide, s -a constatat că frecvența de dezvăluire a informațiilor
personale este mai mare în condiția de anonimitate, comparativ cu situația non -anonimă.
Prin urmare, absența elementelor de identitate determină i ndivizii să se auto -dezvăluie
într-o măsură mult mai mare.
4. Teoria procesării informațiilor sociale („Social information processing
theory ”/ SIP ) evidențiază faptul că, în situațiile de comunicare față în față , indivizii
utilizează combinații de elemente verbale și nonverbale. Însă, în comunicarea mediată

8
de calculator, informațiile transmise prin intonație, gesturi și expresii faciale sunt
transpuse în cuvinte, motiv pentru care, deși cantitatea de informații rămâne constantă,
canalele de comunicare sunt limitate. Conform acestei teorii, informațiile transmise în
cadrul situațiilor de comunicare față în față , pot fi transmise și în mediul online, cu
precizarea că este necesar mai mult timp.
5. În opoziție cu teoriile analizate, teoria bogăției media („ Media richeness
theory ”/ MRT ) prezice atât o mare lărgime, cât și o profunzime mai ridicată a auto –
dezvăluirilor din cadrul conversațiilor face to face, datorită faptului că persoana care se
auto-dezv ăluie primește feedback în timp real și poate utiliza elementele nonverbale și
paraverbale pntru a comunica gândurile și emoțiile, aspecte ce nu pot fi utilizate în
mediul online.
În articolul „ Comparing online and offline self -disclosure: a syst ematic review ”
se infirmă ideea, conform căreia auto -dezvăluirea este mai ridicată în mediul online,
argumentându -se astfel: din cele cinci teorii ale comunicării mediate de calculator, două
prezic faptul că auto -dezvăluirea online este mai mare, atât în f recvență, cât și în
profunzime și lărgime ( Teoria hiperpersonală și RCT), SIP postulează doar o mai mare
frecvență și profunzime în mediul online, MRT evidențiază că auto -dezvăluirea
informațiilor este mai mare în comunicarea face to face, iar SIDE nu prec izează
îndrumări explicite cu privire la mediul în care dezvăluirea informaț iilor personale este
mai mare (Melanie, Bin și Campbell 2012, 104) .
6. Indivizii acționează diferit în situații asemănătoare din mediul offline și cel
online, datorită fenomen ului numit dezinhibare . Dacă inhibarea se manifestă atunci
când comportamentul individului este constrâns de conștiința de sine, anxietate în
legătură cu anumite situații sociale, fri ca de evaluarea interlocutorului, atunci
dezinhibarea poate fi caracterizată de absența acestor factori (Gackenbach 2007, 75) .
Definit drept incapacitatea de a controla comportamentele impulsive, gândurile sau
sentimentele , precum și de a desfășura acte de comunicare, pe care un in divid nu le -ar
întreprinde în mediul offline , efectul de dezinhibare poate avea atât consecințe pozitiv e,
cât și negative. Pe de o parte, auto-dezvăluirea poate fi pozitivă și adecvată, situație în
care dezinhibi ția este benignă , fiindcă contribuie la crearea unei interacțiuni mai strânse
între interlocutori, ținând cont că împărtăș esc aspecte personale depre sine, emoții
ascunse, temeri, dorințe sau recurg la acte neobișnuite de bunătate și gene rozitate. Pe de

9
altă parte, auto -dezvăluirea poate fi negativă și inadecvată, actul manifestându -se printr –
un limbaj obscen, critică dură, mânie, ură, amenințări, caz în care dezinhibiția este
toxică (Gackenbach 2007, 58) . De asemenea, este necesar a se preciza faptul că efectul
de dezinhibare poate contribui la dezvoltarea fenomenului de cyberbullying sau la alte
forme de agresivitate online a copiilor sau a adolescenților (Mubarak și Mubarak 2015) .
Conform lui Suler, există șase factori ce determină auto -dezvăluirea online:
anonimitatea disociativă („Nu mă cunoști”), invizibilitatea („Nu mă poți vedea”),
asincronicitate („Ne vedem mai târziu”), introiecția („Este totul în capul meu”),
imaginaț ia disociativă și minimalizarea statusului și a autorității. În ceea ce privește
anonimitatea disociativă , sentimentul de sine este alcătuit atât dintr -un sine online, care
este singur și anonim, cât și dintr -un sine offline, diferit și separat. Internetul face ca
sinele online să nu fie perceput real, având un puternic efect dezinhibant. Dacă în cadrul
comunicării face to face, indivizii au tendința de a evita privirea interlocutorului în
momentul în care dezvăluie aspecte personale, în mediul online este mai ușor să
vorbești despre astfel de lucruri, comunicarea textuală oferind această oportunitate,
fiindcă invizibilitatea o caracterizează . De asemenea, asincronicitatea contribuie la
efectul dezinhibării, fiindcă presupune că receptorul auto -dezvăluirii nu trebuie să
reacționeze imediat, ci poate „suspenda” timpul și să se întoarcă atunci când este
pregătit. Introiecția evidențiază faptul că, odată ce individul se angaj ează într -un act de
comunicare online, interlocutorul se transformă într -un personaj din lumea sa
intrapsihică, un personaj modelat atât de felul în care este prezentat prin intermediul
comunicării textuale, cât și de schema cognitivă a receptorului, fiind decodificat în
funcție de așteptările, dorințele și nevoile sale. Imaginația disociativă evidențiază faptul
că sinele online are libertatea de a face lucruri, pe care sinele offline nu le -ar
întreprinde. Minimizarea autorității și a statusului postulează f aptul că toți indivizii sunt
egali, au acces la toate resursele și ideile prezentate în acest spațiu. Pe lângă aspectele
prezentate, gradul în care oamenii se auto -dezvăluie depinde de forța trăiri lor, nevoilor
și a impulsului spre acțiune. Personalitatea umană este foarte variată, în funcție de
mecanismele de apărare și tendința oamenilor spre inhibiție sau expresie. De pildă,
indivizii care manifestă anumite tendințe compulsive sunt mai reținuți. Efectul de
dezinhibare online interacționează cu aceste var iabile de personalitate, ducând uneori la
mici devieri din viața reală a persoanei, iar alteori determinând schimbări dramatice

10
(Gackenbach 2007, 59) . Însă, sinele real interacționează cu mediul în care se exprimă,
fiindcă nu este independent de acesta. Astfel, dacă un individ își suprimă agresivitatea
în viața reală , dar o exprimă online, ambele comportament e reflectă aspecte importante
ale personalității sale, dar care intervin în condiții diferite. De aceea, personalitat ea
umană poate fi conceptualizată ca un câmp intrapsihic, ce conține emoții, amintiri și
gânduri, acestea fiind interconectate cu anumite contexte.
Un alt fenomen ce contribuie semnificativ la creșterea auto -dezvăluirii online îl
constituie dezvoltar ea rețelelor de socializare în societatea contemporană. În acest caz,
dezvăluirea informațiilor personale nu reprezintă doar o consecință a interacțiunilor, ci
și o condiție necesară utilizării rețelelor, ținând cont că socializarea constituie
principalul obiectiv al acestora. Utilizatorii sunt încurajați să p osteze fotografii și
videoclipuri sau să distribuie informații despre propriile interese, obiceiuri, preferințe
sexuale, credințe religioase și atitudini sociale. În pofida faptului că auto -dezvăluirea
online poate fi realizată prin diverse modalități (blo guri, forumuri, e -mail-uri), prezenta
lucrare va surprinde doar auto -dezvăluirea pe rețelele de socializare. Astfel, c onform
site-ului http://socialmediaro.com/ (Banciu 2015) , cele mai importante rețele de
socializare din anul 2015 sunt: Twitter, LinkedIn, Xing, Renren, Google+, Tumblr,
Twoo, dar nu în ult imul rând Youtube, ce este cunoscut drept „al doilea cel mai mare
motor de căutare din lume” și Facebook -ul, consi derat a fi sinonim c u „social media” de
un număr considerabil de indivizi.
Potrivit site-ului http://www.internetworldstats.com , din 21.729. 871 de români,
11.178. 477 sunt utilizatori de int ernet, dintre care 8.100.000 și -au înregistrat conturi pe
Facebook până la data de 15 noiembrie 2015. De asemenea, conform Facebrands.ro , în
decembrie 2015, erau înregistrate următoarele categorii de utilizatori Facebook:
Categorie de vârstă Procentaj
13-17 ani 10,3%
18-24 ani 23,1%
25-34 ani 29,2%
35-44 ani 20,4%
45-54 ani 10,35
55-64 ani 4,8%
65+ 1,9%
Tabel 1.1 – Date demografice utilizatori Facebook

11
Din analiza tabelului prezentat anterior, se poate constata că procentajul cel mai
mare este reprezentat de utilizatorii cu vârsta cuprinsă între 25-34 de ani, acesta fiind
strâns urmat atât de tinerii ce au vârsta cuprinsă în intervalul 18 -24 de ani, cât și de cei
din categoria de vârsta 35 -44 ani. Această idee este evidențiată și în articolul „Tinerii s –
au săturat de Facebook! Instagram și Tumblr au cea mai tânără audiență ”, potrivit
căruia adolescenții vor să fie pe cont propriu, fără a fi urmăriți de pă rinți sau alte
persone mai „responsabile”. De aceea, conform unui studiu realizat de Global Web
Index , tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 -24 de ani sunt prezenți în proporție de 38% pe
Tumblr, 37% p e Instagram și 25% pe Facebook (http://instagramology.ro/cea -mai-tanara –
audienta -instagram -tumblr/ 2014) . De asemenea, ideea menționată anterior este
confirmată și în cadrul raportului „ Net children go online ” (Cuman 2014, 15) , în cadrul
căruia se precizează că unul dintre motivele din cauza căruia Facebook -ul este utilizat
într-o măsură mai redusă de adolescenți este reprezentat de popularitatea acestei rețele
în rândul părinților.
Ținând cont de aceste concluzii validate științific, prezenta lucrare va surprinde
auto-dezvăluirea adolescenților pe rețelele de socializare, îndeosebi pe Facebook.
Astfel, dacă principalele motive care determină indivizii să își înregistreze conturi pe
astfel de rețele sunt cele legate de auto-exprimare, documentare și distribuirea
experienței personale, acestea au o semnificație mult mai puternică pentru adolescenți,
fiindcă ei explorează noi forme de auto -exprimare, identitate personală și socială
(Wiliams și Merten 2008) . Mai mult decât atât, în această perioadă crucială din viața
individului, transformările fizice cauzează schimbările psihologice, iar componentele
egocentrismului adolescentin, ce constituie o formă a egocent rismului din copilărie ,
evidențiază percepția deformată a tinerilor atât despre sine (exagerarea calităților,
abilităților proprii), cât și cu privire la atitudinea celorlalți despre sine.
I.2. Generația Z. Obiceiuri de utilizare a rețelelor de socializare
Aflată în stadiul operațiilor formale (conform teoriei dezvoltării cognitive a lui
Jean Piaget), etapă caracterizată prin faptul că raționamentul adolescenților se desprinde
de materialul conc ret, putându -se axa pe abstracțiuni (Cosmovici și Iacob 2005, 36) ,
nivelul post convențional sau al autonomiei morale (teoria dezvoltării morale a lui L.
Kohlbert), potrivit căruia tinerii înțeleg importanța contractului s ocial și își formează

12
conștiința proprie (Cosmovici și Iacob 2005, 38) și în stadiul dezvoltării psiho -sociale
(potrivit teoriei lui E. Erikson) în cadrul căruia principala achiziție o constituie
identitatea vs. confuzia , iar factorii social determinanți sunt modelele și covârstnicii
(Cosmovici și Iacob 2005, 39) , generația contemporană de adolescenți se deosebește
semnificativ de cele precedente. Schimbarea din societate, evoluția înregist rată la nivel
tehnologic, dar mai ales amploarea pe care internetul a înregistrat -o în ultimii ani au
influențat modul în care tinerii s -au dezvoltat .
Generația Net, copiii din era digitală/ informațională, tocilari ai calculatorului
(„computer nerds”) , inocenți pe internet, decalaj digital/ prăpastie digitală, internet
addicted, „screenageri” (Tapscott 2011, 187) , „Generația ADHD” (Attention Deficit
Hyperactivity Disorder), generația „cut and paste” , „generația Mileniului ” sau „nativi
digitali” sunt doar câteva dintre sintagmele care descriu profilul tinerilor din societatea
contemporană, ce constituie o f orță de trans mitere socială , în ceea ce privește transferul
de cunoștințe din domeniul cyberspace către perso anele adult e, fiind experți ai acestui
domeniu. Potrivit sociologilor, tinerii ce au vârsta cuprinsă în intervalul 7 -21 ani, fiind
născuți în perioada 1995 -2009, alcătuiesc generația Z , ce precedată de generația Y
(1980 -1994) și urmată de generația Alpha ( 2010 ˂ ). Trăsătura definitorie a generației
analizate este reprezentată de conexiunea digitală, dat fiind că tinerii formează prima
generație complet globală, conectată prin dispozitive digitale și angajată permanent în
social media (http://generationz.com.au/) . Născuți într -o lume digitalizată, adolescenii
contemporani s -au dezvoltat într -un context în care tehnologia a fost omniprezentă,
motiv pentru care aceștia nu concep lumea în lipsa smartphone -ului, laptopului, tabletei,
i-pod-ului sau alte device -uri digit ale. Tinerii le integrează perfect în viața cotidiană,
astfel încât internetul a devenit o extensie a sinelui, având multiple rolur i în dezvoltarea
socio -culturală a ace stora, precum cel de informare,formare, petrecere a timpului libe r
sau de socializare. D e aceea, utilizarea permanentă a noilor tehnologii este asociată atât
cu avantaje, cât și cu dezavan taje.
Conform lui Don Tapscot t, abilitățile ridicate de utilizare a internetului
reprezintă un a vantaj atât pentru individ, dar mai ales pentru societ ate, prin aportul
colaborativ pe care tinerii îl vor aduce pe piața muncii și în domeniul educației,
depășirea rolului de consumator și îndeplinirea celui de prosumer, activarea în domeniul
public, în timp ce acțiunile civice devin un nou tip de ac tivism social puternic.

13
Pornind de la ide ea că înțelegerea viitorului este strâns legată de analiza
particularităților generației Z, ce este caracterizată în termeni extremiști, de la cea mai
inteligentă, rapidă și adaptabilă generație, la „cea mai tâmpă” (Tapscott 2011, 205) , este
necesar a contura profilul acesteia. Astfel, una dintre trăsăturile definitorii este
reprezentată de faptul că generația Z este cea mai documen tată din toate timpurile,
având capacitatea de a absorbi o cantitate ridicată de informație
(http://mccrindle.com.au/) , ținând cont că tinerii sunt genii ai spațiului multimedia. Mai
mult decât atât, conform specialistului Henry Jenkins, mai mult de jumătate dintre
adolescenți c reează conținut media, iar o treime îl împart , motiv pentru care abilitatea de
a interacționa atât cu oamenii, cât și cu device -urile digitale contribuie semnificativ la
îmbunătățirea capacităților mentale (Tapscott 2011, 199) . Integrarea mediului digital în
viața cotidiană a transformat tinerii în prosumeri, astfel încât ei nu doar consumă
materialele, asemenea unui telespectator ce primește pasiv informațiile, ci le adună cu o
viteză ridicată, evaluează și investighează faptele, le sintetizează și formulează noi
postări. Ținând cont că tinerii trăiesc într -o societate media convergentă, încorporarea
new media în activitățile desfășurate se datorează atât participării în media online, dar
mai ales în mobile media, ce promo vează utilizarea internetului omniprezent. De
asemenea, Gustavo Mesh subliniază ideea, conform căreia tinerii au o „bedroom
culture” (Mesch, 51) , ce facilitează consumul media, în lipsa supravegherii sau
limitărilo r impuse de părinți. Caracterizați drept optimiști, experimentatori activi, cu
spirit de echipă, nativii digitali sunt dependenți de tehnologiile informaționale pentru
căutarea de informații și de comunicare cu alții, dar în același timp sunt dornici de a -și
dezvolta abilitățile necesare pent ru a fi producători multimedia. Acest aspect este cu atât
mai important cu cât tehnologia interactivă poate schimba creierul și felul în care percep
lucrurile, îndeosebi în cazul tineril or, când, pe de o parte creierul în sine este adolescent,
iar pe de altă parte capacitatea de a înțelege este nedefinitivată (Tapscott 2011, 177) .
Chiar dacă multitasking -ul poate fi considerat chintesența generației Z,
dezvoltarea acestei capacități nu va genera apariția unor performanțe intelectuale
superioare, precum inventivitate, c reativitate sau productivitate. Există tendința de a
căuta informații care confirmă convingerile și de a le respinge pe cele care le contrazic ,
idee evidențiată și de Kutcher, ce precizează că „[a]ceasta este problema cu era digitală.
Poți să găsești lucrurile care îți plac și să ignori restul” (Tapscott 2011, 197) .

14
Potrivit „ Studiului comparativ privind utilizarea internetului în rând ul copiilor
și părinților ” (S. Copiii 2010) s-a constatat că minorii români cu vârsta cuprinsă între
14-16 ani petrec până la 7 ore online, aproape dublu față de copiii din celelalte țări
investigate, respectiv Austria, Germania și Italia. Mai mult decât atât, activitatea cea
mai des întreprinsă di n mediul online este vizitarea unei rețele de socializare, idee
susținută și de concluziile raportului „Net children go online” (Cuman 2014, 12) . Acest a
din urmă evidențiază faptul că cele mai frecvente activități desfășur ate de copiii cu
vârsta cuprinsă între 9 -16 ani sunt: practicile de comuni care (rețelele de socializare –
53% ș i instant messaging -ul – 41%), activitățile de div ertisment (ascultarea muzicii –
53% ș i vizionarea videoclipurilor – 53%) și utilizarea internet ului pentru efectuarea
sarcinilor școlare – 29%. Pe lângă aceste aspecte, 22.75% dintre adolescenții români au
publica t adresa, comparativ cu 14,7% dinte italieni, 6% dintre austrieci și 4,8% dintre
germani. Chiar și în ceea ce privește numărul de telefon, 15,9% dintre copiii românii îl
fac public, comparativ cu 11,6% dintre italieni, 4,8% dintre austricieci și germani. Ma i
mult decât atât, românii au cele mai ridicate procente ale hărțuirii online, aspecte
confi rmate și în cadrul studiului „Eu Kids Online ”, atât în ceea ce privește postarea
datelor personale, cât și a gradului ridicat de cyberbullying. Indiferent de procen taj, cert
este că utilizarea rețelelor de socializare a devenit o parte integrată în realitatea
cotidiană a fiecărui individ, înseosebi a adolescenților, pentru care dorința de a fi în
permanentă legătură cu prietenii este primordială.
Potrivit cerc etărilor științifice, s -a constatat că anumite trăsături de personalitate
sunt buni predictori în ceea ce privește utilizarea rețelelor de socializare, motiv pentru
care voi evidenția impactul acestora asupra modului în care tinerii le folosesc. De pildă,
în articolul „ Social anxiety and technology: face to face communication versus
technological communication among teens ” se analizează rolul anxietății sociale asupra
modului în care tinerii comunică cu ceilalți, atât în mediul online, cât și în mediul
offline. Potrivit acestuia, a rezultat o relație pozitivă între anxietatea socială ș i
comunicarea în mediul online pe de o parte, iar pe de altă parte comunicarea prin
intermediul mesajelor text. Totodată, s -a constatat o relație pozitivă și între lipsa
anxietății sociale și crearea relațiilor de prietenie din mediul online. Pentru indivi zii ce
suferă de anxietate socială, noile device -uri digitale constituie instrumente utile pentru
a-și satisface nevoile de relaționare, în timp ce evită situațiile inconfortabile, de

15
comunicare față în față. Astfel, în timp ce își dezvoltă parțial sentime ntul de
apartenență, îndeplinindu -și nevoile interpersonale, de socializare și de relaționare, ei
evită situațiile de care se tem, precum cele în care se pot înroși, bâlbâi sau încurca.
Femeile experimentează anxietatea socială într -un grad mai ridicat, co mparativ cu
bărbații, aspect ce poate fi expli cat datorită rolurilor de gen, potrivit cărora femeile
acordă o mai mare importanță relațiilor interpersonale (Pierce 2009, 1368) . De
asemenea, ținând cont că persoanele accesează rețelele de socializare fie pentru a fi în
legătură permanentă cu prietenii, a forma noi relații de prietenii sau a filtra cu cineva,
fie pentru a -și dezvolta sentimentul de afiliere, se poate constata că ambele aspecte
evidențiază nevoia pentru cunoaștere, apartenență și un nivel ridicat de stimă de sine
colectivă (Gangadharbatla 2008, 6) .
Dacă potrivit studiului „ Internet Paradox Study ”, Kraut et. Al au conluzionat că
utilizarea Internetului este corelată pozitiv cu depresia, singurătatea și stresul, cercetările
ulterioare au evidențiat faptul că utilizarea internetului reduce semnificativ gradul de
singurătate și depresie, în timp ce c rește capitalul social și stima de sine (Shaw și Gant
2002, 157) . Mai mult decât atât, la trei ani după efectuarea studiului, același grup
experimental a fost examinat în funcție de caracterul introvertit, respectiv extro vertit al
personalității . Potrivit acestuia, s -a constatat că persoanele extrovertite au utilizat mediul
online pentru a -și dezvolta capitalul social, în timp ce la introvertiți s -a observat o
diminuare a contactelor sociale. Aceleași rezultate au fost obț inute și cu privire la
singurătate, astfel încât, în timp ce extrovertiții nu au devenit singuratici, la persoanele
introvertite această trăsătură s -a accentuat (Gackenbach 2007, 62) .
Datorită faptului că se află în str ânsă relație cu auto -prezentarea, extraversiunea
și narcis ismul îndeplinesc un rol fundamental în ceea ce privește utilizarea rețelelor de
socializare, motiv pentru care au fost analizate în diverse studii științifice. Astfel, în
articolul „ Narcissim, extraversion and adolescents′ self -presentation on Facebook”
(Eileen Ong 2011, 180 -185) s-au identificat următoarele aspecte:

16

Pe lângă aceste aspecte, s -a constatat o relație pozitivă între persoanele
diagnosticate cu depresie și folosirea Internetului, însă modalitatea utilizării diferă. Î n
timp ce persoanele cu simptome depresive reduse folosesc mai degrabă e -mail-ul, chat –
ul, instant messaging -ul, cele cu simptome severe realizează shopping online, diverse
jocuri sau pun accent major pe căutarea informațiilor. Totodată, a rezultat că pers oanele
cu o capacitate empatică ridicată sunt mult mai capabile în a experimenta un sentiment
al realității în lumea virtuală – numit telepresence – având astfel abilitatea de a se
identifica cu experiența interlocutorului (Gac kenbach 2007, 63) .
Pentru adolescenții timizi, internetul reprezintă un instrument sigur de
comunicare, în cadrul căruia sentimentul de disconfort social este eliminat, mai ales
datorită faptului că cyberspace -ul satisface o gamă diversificată di ntre nevoile
adolescenților. Însă, Generația Net este absorbită de tehnologia digitală, astfel încât s -a
constatat o preocupare disfuncțională în ceea ce privește utilizarea Internetului, aspect
cu atât mai important cu cât utilizarea problematică a acestu ia este asociată cu folosirea
în scopuri interpersonale. Deși nu s -a ajuns la o denumire unanim acceptată, aceasta
poate fi regăsită sub forma mai multor sintagme, printre care menționez: Internet
Addiction, Pathological Internet Us e, Problematic Internet Use, Ex cessive Internet Use,
Compulsive Internet Use, Cyberspace addiction, online addiction, net addiction, Internet
addicted disorder, high Interned dependency. Cert este că preocuparea disfuncțională
survine în urma utilizării Internetului pentru cel pu țin 38 de ore/ săptămână
(Israekashivili, Kim și Bukobza 2010, 418) . Unii autori, precum Smahel, evidențiază Persoane introvertite Persoane extravertite Persoane narcisiste
Comunică mai mult online
pentru a compensa lipsa
abilităților sociale; Câștigă din sociabilitatea
lor offline, pe care o
transferă în mediul online; Prezentare de sine foarte pozitivă, dar
nerealistă;
Supraestimează atractivitatea;
Au mai puțini prieteni și
folosesc autodezvăluirea
mai puțin; Au profiluri cu mulți
prieteni; există
posibilitatea ca aceștia să
fie făcuți online; Manifestă o lipsă de interes în
formarea relațiilor interpersonale
puternice;
Consideră rețelele de
socializare mai interesante
decât metodele de
comunicare tradiționale; Le găsesc la fel de
interesante asemenea
interacțiunilor offline și nu
le utilizează ca substitut. Rețelele de socializare sunt platforme
excelente pentru prezentarea
narcisiștilor pentru că: au control
absolut asupra propriulu i profil și le
oferă posibilitatea de a menține relații
sociale superficiale, dar multe.

17
faptul că supra -utilizarea internetului devine problematică din cauza impactului pe care
îl are asupra vieții ec hilibrate a individului („balanced life”), nu doar din cauza timpului
petrecut online (Smahel, și alții 2012, 2) . Mai mult decât atât, s -a constatat că relația
dintre petrecerea timpului online și problemele pe care tinerii le pot avea nu este direct
proporțională, dat fiind că folosirea excesivă presupune un pattern de utilizare
compulsiv, necontrolat, repetitiv.
Profilul unei persoane dependente de Internet poate fi conturat astfel: tânăr, cu
educație superioară, ce este fie ritualist, utilizând astfel mediul online pentru distracție,
în special când este plictisit sau singur, fie instrumentalist , caz în care folosește
Internetul pentru a -și face cât mai multe cunoștințe (Douglas și Jul ine Mills 2008,
3031) . Unii autori au subliniat faptul că suprautilizarea Internetului devine o problemă
doar pentru persoanele cu predispoziții speciale, precum tendința gene rală spre
dependență, tulburare obsesiv -compulsivă, depresie, agresivitate s au timiditate
(Israekashivili, Kim și Bukobza 2010, 420) . Alți sp ecialiști, precum Soule et A l. au
identificat anumite grupuri, vulnerabile de a deveni dependente de Internet, respectiv:
persoanele singure, de vârstă medi e și educație scăzută, studenții și cele gay (Douglas și
Juline Mills 2008, 3030) .
Mark Griffiths a propus cinci indicatori pentru a clasifica țările în funcție de
supra -utilizarea Internetului, dat fiind că diferențele naționale se pot datora unui
complex de factori, precum: nivelul de educație al părinților, accesul la Internet,
cantit atea de materiale atractive în limba nativă a copiilor, dispozitivele de acces la
mediul online, normele culturale cu privire la cantitatea de timp, pe care copiii o petrec
utilizând noile device -uri digitale. Indicatorii sunt: proeminența gândurilor despr e
internet în viața cotidiană, starea de spirit, toleranța, simptomele negative, conflicte
interpersonale sau intrapersonale și recidivă. În funcție de acest criteriu, România, țară
de tipul „higher use, higher risk”, se află pe locul al paisprezecelea din douăzeci și cinci,
având drept caracteristică națională încercarea nereușită de a petrece mai puț in timp
online, respectiv 18% (Smahel, și alții 2012, 4) .
În articolul „Self -esteem, personality and Internet Addiction: A cross -cultural
comparison study” se evidențiază faptul că persoanele cu o stimă de sine scăzută au o
probabilitate mai mare de a deveni dependente de internet (Saryska, și alții 2014, 29) .
Indiferent de aceste aspecte, problema dependenței de Internet este stringentă în

18
societatea contemporană, motiv pentru care specialiștii au evidențiat necesitatea de a
include suprautilizarea Internetului în „Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders” , fiind unul dintre co mportamentele adictive. Chiar în DSM V este tratat
„Internet Gaming Disorder” și se precizează explicit că utilizarea Internetului în alte
scopuri, printre care și utilizarea rețelelor de socializare, constituie direcții viitoare de
cercetare. Potrivit lui Young, diferența dintre utilizarea normală a Internetului și cea
patologică este dată de următoarele criterii: preocupare de internet, nevoie de a -l utiliza,
eforturi repetate de a înceta utilizarea sa, agitare în lipsa Internetului, petrecere mai
mare a timpului online decât se intenționează, tendința de a înlocui relațiile sociale,
precum și utilizarea acestuia ca o modalitate de a scăpa de probleme (Israekashivili,
Kim și Bukobza 2010, 420) . Pe lângă faptul că etapa adolescentină se caracterizează
prin identitate -confuzie, dependența de Internet are un impact mai puternic asupra
acestora din cel puțin două motive. Pe de o parte, Instant Messaging -ul, unul dintre cele
mai folosite instrumente de comunicare de către adolescenți, constituie unul dintre cele
trei sub -tipuri de utilizări problematice ale Internetului (alături de gamming -ul excesiv
și preocupări sexuale). Pe de altă parte, conform lui Young, există cinci tipuri de
Internet Addicti on, respectiv: dependența de calculator, dezvăluirea de informații,
internet compulsion, cybersexual addiction și cyber relation addiction, motiv pentru care
dezvăluirea de informații pe rețelele de socializare este strâns legată atât de comunicarea
inform ațiilor personale, cât și de cyber relation addiction.
I.3. Medierea parentală: interacțiunea dintre adolescenți și new media
Datorită faptului că adolescenții generației Z pot fi caracterizați prin
„independență”, atât în ceea ce privește relațiile, c ât și persoanele sau materialele,
ținând cont că pot accesa singuri orice categorie de informație, gratuit și rapid, relația
dintre aceștia și părinți este mult mai complexă, comparativ cu generațiile anterioare.
Părinții tinerilor analizați aparțin genera ției X, născuți în perioada 1965 -1982, fiind
„generația cu cheia la gât”. Aceasta este formată din tinerii de la Revoluție, ce urmăresc
să compenseze modul în care au fost tratați de părinții lor din generația Baby Boomers,
reacționând astfel împotriva sti lului autoritar, implicit asupra regulilor, interdicțiilor și a
disciplinei. De aceea, părinții din generația X au tendința de a fi „ părinți -elicopter ”
(Padilla -Wlaker și Nelson 2012) . Aceștia sunt caracterizați prin supra -protecție asupra

19
copiilor, suport emoțional ultra -ridicat, prevenirea exagerată a riscurilor, preocupare
pentru fericirea adolescentului și tendința de a rezolva problemele în locul lor. În acest
context, adolescenți i din societatea contemporană devin dependenți de ajutorul
părinților, dezvoltând un sentiment de stabilitate și siguranță în prezența acestora,
precum și dorința de a avea cât mai multe, mizând pe ideea că ei merită orice.
Anexate funcțiilor tradițion ale ale familiei, precum cea economică, educativă și
de solidaritate psihoafectivă, părinții generației Z au de îndeplinit o misiune, aparent
imposibilă, dar imperios necesară pentru buna dezvoltare a tinerilor. Aceștia par a fi
angajați într -o permanentă luptă cu proprii copii, ce sunt captivați de noile device -uri
digitale, pentru a le asigura echilibrul optim dintre avantajele utilizării social media și
consecințele negative aferente consumării unui anumit conținut, le poate avea asupra
atitudinii, compo rtamentului sau securității adolescenților. Cu toate că mizează pe
iluzia, conform căreia media afectează mai degrabă copiii altora, decât proprii lor fii,
respectiv fiice, ei încearcă să reglementeze interacțiunea copiilor cu mass media, astfel
încât să m aximizeze avantajele survenite, implic it să minimizeze dezavantajele. Această
reglementare poartă numele de mediere , aspect ce reprezintă managementul parental în
ceea ce privește relația dintre copi i și media și presupune utilizarea anumitor strategii,
atât pozitive (explicații, discuții cu privire la materialul media consumat), cât și ne gative
(critici, contradicții) (Livingstone și Helsper 2008, 3) . Analiza comparativă dintre
rezultatele studiului Eu Kids Online (2010) și Net Children Go M obile (2014)
evidențiază faptul că expunerea copiilor la riscurile, survenite în urma utilizării noilor
tehnologii, s -a schimbat în diverse modalități , conform tabelului următor:
Riscuri 2010 2014
Interacțiune online cu persoane necunoscute în mediul offline 32 29
Vizualizarea imaginilor cu un conținut sexual 15 17
Primirea imaginilor cu un conținut sexual 14 12
Vizualizarea site -urilor, în care utilizatorii publică mesaje
discriminatoare cu privire la anumiți indivizi sau grup uri 13 20
Vizualizarea site -urilor, în care se promovează tulburări de
alimentație 9 13
Întâlnirea în mediul offline a contactelor din mediul online 8 12
Vizualizarea site -urilor – împărtășesc experiențele despre consumul
de droguri 7 10
Vizualizarea site-urilor – moduri de distrugere fizică 7 11
Hărțuire online 7 12
Vizualizarea site -urilor – sinucidere 4 6

20
Sursă: (Livingstone și Haddon 2014, 18)
Din analiza tabelului anterior, se poate constata că au crescut riscurile din mediul
online în ceea ce privește expunerea la materiale cu conținut sexual, discriminatoare ,
hărțuire online, întâlnirea în mediul offl ine a utilizatorilor cunoscuți online, pre cum și
vizualizarea site -urilor cu privire la promovarea tulburărilor de alimentație, consumul de
droguri și sinucideri. În acest context, medierea parentală reprezintă un factor protectiv,
ce vizează activitățile efectuate de părinți pentru a proteja copi i de pericolele
internetului (Mesch 2009, 2) . Această reglementare este cu atât mai importantă cu cât
părinții îndeplinesc un rol esențial în asigurarea siguranței online (cyber -safety
education), în timp ce adolescenți i se află în etapa „furtunii și a stresului” (Stanley
Hall), în cadrul căreia riscurile de a întreprinde comportamente negative sau de a lua
decizii nepotrivite pot avea consecințe majore, pe termen lung. De pildă, s -a constatat
creșterea fenomenului de cy berbullying. Însă, datorită faptului că mediile offline,
respectiv online se întrepătrund, adolescenții nu consideră o diferență între cele două
forme ale hărțuirii, astfel încât descriu cyberbullying -ul drept „agresiune prin
intermediul internetului” sau „agresiune ce presupune utilizarea tehnologiei”. Mai mult
de atât, s -a identificat fenomenul de „hărțuire ciclică”, conform căruia tinerii care
hărțuiesc online se angajează și în amenințări din mediul offline și reciproc . Mai mult
decât atât, implicarea î n hărțuirile din mediul offline prezic ulterior cyberbullying -ul
(Robinson 2013, 70) .
La o analiză comparativă a fenomenului hărțuirii în mediul offline, respectiv
online, se pot constata că asemănările dintre ce le două forme sunt reprezentate de
existența unei puteri diferențiate, repetarea comportamentului și intenția de a face rău, în
cazul în care două persoane cu un status similiar luptă online, aceștia se angajează într -o
„luptă cibernetică” (cyber -fighting) . Dacă hărțuirea din mediul offline se realizează în
școală, în special de e levii mai mici, cyberbullying -ul este experimentat în afara
instituțiilor de învățământ, fiind specific ciclului liceal. Totodată, există o probabilitate
mai mare ca persoana hărțuită să denunțe amenințarea în cazul mediului offline,
comparativ cu cel online. În cazul cyberbullying -ului, hărțuitorul este perceput ca fiind
anonim, aspect ce implică reducerea empatiei, cu toate că, s -a constatat că hărțuitorii
online sunt persoane cunoscute ale tinerilor. Mai mult decât atât, adolescenții amenințați
sunt mai puțin capabili să se apere pe sin e sau să evadeze de la hărțuirea online.

21
Repetarea comportamentului asociat cu fenomenul de cyberbullying are o semnificație
diferită, în sensul că distribuirea materialelor poate avea loc după o perioadă
îndelungată de la incidentul în sine (Robinson 2013, 69) .
În articolul „ Parental Mediation, Online Activities and Cyberbullying ” se
evidențiază ideea conform căreia efectele cyberbullying -ului sunt mai pronunțate,
comparativ cu hărțuirea din mediul offline. Potențial ii factori care susțin această idee
sunt: intensitatea hărțuirii online este într -o continuă creștere, nu se poate separa
agresorul de victimă, iar o potențială despărțire nu garantează încetarea trimiterii
materialelor în mediul online, agresorul poartă u rmele anonimatului, motiv pentru care
nu este conștient de consecințele acestor acte de agresiune, fiind tehnologic suportată și
nu vede expresia emoțională a vitimei, anonimitatea și lipsa de interacțiune contribuie la
dezvoltarea inhibării, creșterea fre cvenței și implicit a hărțuirii cibernetice (Mesch 2009,
5). Cu toate acestea, tipul de cyberbullying influențează gradul în care adolescenții
percep impactul. Dacă utilizarea fotografiilor și hărțuirea prin intermediul telefonului
mobil are cel mai puternic efect, discuțiile pe chat și pe e -mail au un impact redus
(Robinson 2013, 71) .
În pofida creșterii riscurilor asociate utilizării mediului online de către
adolescenți , foar te puține aspecte despre strategiile parentale de mediere a interacțiunii
dintre tineri și new media, precum și cu privire la eficacitatea acestora, se cunosc. În
literatura de specialitate se conturează două perspective cu privire la interacțiunea dintre
adolescenți și new media. În timp ce prima dimensiune vizează extrapolarea strategiilor
de mediere parentală asociate old media la utilizarea Internetului, cea de a doua
evidențiază faptul că trebuie create alte strategii, ce sunt adaptate mediului interac tiv. În
ceea ce privește mass media tradițională, conform lui Nathonson, există trei strategii de
reglementare parentală, respectiv activă sau instructivă, propunerea de reguli sau
restrictivă și modelar ea parentală sau co -utilizarea . Medierea activă se realizează prin
intermediul discuțiilor, pe care părinții le au cu proprii copii despre conținutul media, în
timpul în care cei din urmă consumă respectivele mesaje, astfel încât adolescenții fie
vizionează un program de televiziune, citesc o revistă/ ziar sau ascultă radioul. Cea de a
doua formă de mediere, medierea restrictivă , vizează stabilirea regulilor ce
restricționează utilizarea mediului, inclusiv limite ale timpului petrecut, anumite
programe particulare, dar fără a evidenția semnificația sau efectele unui astfel de

22
conținut. Co-utilizarea presupune ca părintele să fie prezent în timpul în care copilul
consumă mesajele media, având astfe l aceeași experiență mediatică. Discuțiile ce survin
pe baza acestora pot fi considerate extensii ale forme lor de comunicare interpersonală
din cadrul familiei (Livingstone și Helsper 2008, 4) . Spre deosebire de această
taxonomie, în articolul „ Parental Mediation, Online Activities and Cyberbullying ” se
evidențiază doar două forme ale medierii parentale, respectiv cea restrictivă , formă ce
nu implică o participare activă a adolescenților, ci este o decizie a părinților și cea de a
doua, medierea evaluativă . Aceasta din urmă cuprinde discuțiile deschis e cu privire la
utilizarea Internetului, evaluarea conținutului și crearea normelor de către părinți și
adolescenți, cu privire la perioada de timp petrecută în mediul online, stabilirea site –
urilor web permise, implicit a celor interzise, respectiv amplas area calculatorului,
laptopului sau a altor device -uri într -un spațiu comun, ce permite părinților co -utilizarea
internetului împreună cu propii copii (Mesch 2009, 6) . Însă, accesarea internetului de pe
mobile media îngreunează semnificativ procesul de mediere parentală. Potrivit
raportului Eu Kids Online III, s -a constat at că medierea activă este asociată cu mai
puține riscuri online, în timp ce copiii se bucură de mai multe oportunități în mediul
online și dobândesc abilități digitale. După ce un copil a experimentat o situație negativă
online se utilizează frecvent medierea activă a siguranței , pentru a preveni viitoarele
probleme. Medierea restrictivă este, de asemen ea, asociată cu mai puține riscuri online,
dar inclusiv mai puține oportunități online și abilități digitale, fiindcă copiii sunt mai
puțin liber să exploreze, învețe și să devină rezilienți. În ceea ce privește utilizarea
filtrelor parentale , nu s -a const atat reducerea riscurilor online (Livingstone și Haddon
2014) .
Chiar dacă familiile contemporane pot fi caracterizate drept „networked
households”, utilizarea media s -a transformat în activități solitare pentru toți membrii
familiei. Din cauza individualizării, medierea parentală este dificilă, chiar imposibilă,
atât în ceea ce privește forma activă sau co -utilizarea. Deși stilurile tradiționale de
mediere parentală pot fi aplicabile și în ceea ce pr ivește utilizarea Internetului potrivit
primelor cercetări, teoria medierii parentale trebuie extinsă, astfel încât speci alișii
Livingstone și Helsper au identificat patru tipuri de mediere parentală, ce pot fi asociate
mediului int eractiv al I nternetului. Prima formă este reprezentată de co-utilizarea activă
(„active co -use”) și presupune faptul că utilizarea mediului onlin e este prin definiție

23
activ ă sau restrictiv ă, datorită faptului că discuțiile cu proprii copii sunt mult mai
probabile, comparativ cu old media. Cel de al doilea tip de mediere parentală – restricții
interacționale („interaction restrictions”) vizează limi te în interacțiunea cu ceilalți, în
timp ce restricțiile tehnice („tehnical restricion”) presupune instalarea software -urilor de
filtrare și monitorizare. Strategia de monitorizare („monitoring”) evidențiază faptul că
părinții cercetează activitățile între prinse de tineri (Nikken 2011 , 4) . Strategiile de co –
utilizare a internetului sunt dificil de pus în practică, din ca uza dimensi unii reduse a
ecranelor noilor device -uri, mutlitask ing-ului, touch -pad-ului sau camera în care aceste
sunt utilizate. Este necesar a se preciza faptul că s -a identificat o legătură puternică între
tinerii hărțuiți online, care nu au discutat cu proprii părinți despre amenințările la care
au fost supuși, din cauza faptul că accesul la tehnol ogie va fi limitat. De aceea, părinții
au nevoie de strategii alternative de a răspunde la cyberbullying, altele decât
restricționarea timpului (Robinson 2013, 73) .
Formele spec ifice de mediere parentală a utilizări i Internetului sunt reprezentate
de restricționarea tehnică și monitorizarea parentală , respectiv verificarea activităților
întreprinse de copii. Însă, există o multitudine de factori ce fac dificilă monitorizarea
acestui mediu, precum: incapacitatea de a controla permanent activitățile întreprinse de
copil pe internet (conexiuni wireless, mobile media și accesul permanent), dificultatea
de a preveni expunerea la un conținut nepotrivit, controlul adolescenților asupra
tehnologiilor pe care le utilizează, pr ecum și dificultatea pe care o au părinții în a ține
pasul cu schimbările de pe Internet, îndeosebi pe rețelele de socializare (Robinson 2013,
72). Mai mult decât atât, tinerii sunt cei care restricționează accesul părinților la device –
urile digitale pe care le dețin, folosindu -se de calitatea lor de experți în tehnologie.
Conform cercetărilor, s -a constatat că utilizatorii rețelelor de socializare mo nitorizați de
părinți sunt mult mai puțin predispuși în a dezvălui informații p ersonale, a accesa site –
uri nepotrivite și în ceea ce privește angajarea în conversații cu străinii. Mai mult decât
atât, părinții care înțeleg efectele pozitive ale Internetulu i utilizează strategii active și se
angajează în co -utilizare. În schimb, părinții îngrijorați au tendința de a folosi strategii
restrictive. Totodată, s -a constat că toate formele de mediere parentale sunt aplicate, mai
degrabă adolescenților tineri, comp arativ cu a celor târzii , într -o măsură mult mai
ridicată de către mame, comparativ cu tații. O variabilă importantă este reprezentată de
contextul familial, astfel încât medierea parentală este mult mai dificilă pentru părinții

24
singuri, comparativ cu cei căsătoriți. De asemenea, numărul device -urilor digitale din
casă și l ocația lor complică medierea par entală . Cu toate acestea, părinții preferă
medierea socială (activă și co -medierea), în detrimentul celei tehnice sau a monitorizării
practicilor întreprin se (Livingstone și Helsper 2008, 6) .
Conform proiectului Eu Kids Online III, a rezultat că părinții din România sunt
mai puțin pregătiți să facă față situațiilor problematice la care sunt expuși copiii pe
Internet, fiindcă nu au cunoștințe cu privire la activitățile întreprinse de aceștia. De
aceea, potrivit specialiștilor implicați în proiect, o strategie importantă ar fi ca aceștia să
discute cu proprii copii și să afle activitățile din mediul online, fără a se baza pe
restricționarea timpului, ci să mizeze pe comunicarea cu aceștia (Livingstone și Haddon
2014) . Noile modalități de comunica re au reorganizat relațiile dintre copii și părinți.
Paradoxal, adolescenții își alfabetizează părinții cu privire la utilizarea Internetului,
motiv pentru care medierea parentală este deficitară. De aceea, organizarea unor sesiuni
de educație digitală, ad resate părinților, ar constitui instrumente utile de informare,
astfel încât ei ar ști cum să medieze relația adolescenților cu new media. Această idee a
fost valorificată de Orange, prin intermediul campaniei „Părinți la școală”. Desfășurată
în două etape , astfel încât pe de o parte părinții au trimis o poveste personală, ce
cuprinde dificultățile pe care le -au avut în folosirea noilor device -uri, iar pe de altă
parte, susținerea unei tabere digitale pentru părinți, în cadrul căreia au aflat răspunsuri
cu privire la tehnologie de la trainerii Orange.

25
II. Facebook – instrument de redefinire a auto -dezvăluirii online
Prevalența utilizării Facebook -ului a contribuit la redefinirea auto -dezvăluirii
online, proces omniprezent ce include, pe lângă postarea informațiilor textuale,
publicarea fotografiilor personale, a clipurilor video, evenimentelor din viață,
actualizarea stării, check -in-ul sau distribuirea link -urilor. Aceste procedee conturează
identitatea utilizatorilor, ce reiese atât din materialele pu blicate de acesta, cât și din
postările prietenilor virtuali în cronologie, ce confirmă sau infirmă identitatea
revendicată.
II.1. Procedee ale auto -dezvăluirii pe Facebook
Profilul personal reprezintă un marker identitar în social media ce include, pe d e
o parte cantitatea de informații pe care utilizatorul Facebook dorește să o transmită, iar
pe de altă parte ușurința celorlalți de a posta în cronologia acestuia. Rețelele de
socializare au redefinit auto -dezvăluirea, dat fiind că nu implică doar informa țiile
textuale, ci un ansamblu de categorii. De la publicarea informațiilor personale, imperios
necesare pentru construirea profilului, la completarea secțiunii „Despre mine” sau la
materialele personale publicate în cronologie, de utilizator sau de priete nii virtuali, toate
formele cuprind informații ce conturează identitatea utilizatorului. Astfel, fotografiile
personale, clipurile video, evenimentele de viață, check -in-urile, descrierea stării,
muzica sau link -urile distribuite constituie indici simbolic i ai ident ității online.
În ceea ce privește analiza fotografiilor personale publicate de adolescenți pe
Facebook, selfie -ul definește categoria. Potrivit site -ului „The Huffington Post”, top 10
hashtag -uri, din 2013, cu privire la acest fenomen este reprezentat de următorul tabel:
Hashtag Postări ce conțin hashtag -ul
#selfie 34.924.648
#selfies 3.692.570
#selfiesunday 2.025.077
#selfiesaturday 358.421
#selfienation 229.775
#selfiee 125.643
#selfiesfordays 94.581
#selfiecentral 68.577
#selfiemonday 62.395
#selfieee 60.118
Sursă: (A Brief History Of The Selfie )

26
Indiferent de numărul selfie -urilor publicate pe Facebook, cert este că această
practică este extrem de populară în rândul utilizatorilor, atât a celor cu un status social
ridicat (Papa Francisc), cât și a adolescenților. De pildă, taximetristul Teng Jiazh i a
intrat în Cartea recordurilor din China, fiindcă a stabilit un sistem unic de recompensare.
Acesta nu acceptă bacșiș, ci le cere clienților să facă o fotografie, adunând astfel peste
30.000 de selfie -uri (http://s tirileprotv.ro ).
Definit de „Oxford Dictionaries” drept fotografie pe care o persoană și -o face sie
însăși, cu un smartphone și transmisă ulterior în social media, sindromul selfie este
extrem de controversat, fiind o nouă modalitate de exprimare ș i reprezentare a sinelui.
Pe de o parte, s -a constatat că utilizarea rețelelor de socializare contribuie la creșterea
gradului de narcisism, în ceea ce privește preocuparea de sine și a modului în care este
perceput de ceilalți. În acest sens, utilizatorii postează selfie -uri din dorința de a atrage
atenția, fiindcă au nevoie de aprobare și validare din partea grupului social, online și
offline. Conform psihologului Jil Weber, indivizii asociază stima de sine cu aprecierile
primite în mediul online. Pe de a ltă parte, practica fenomenului selfie a fost asociată cu
sporirea încrederii de sine. Dator ită faptului că aceasta este întreprinsă de la vârste mici,
indivizii se simt confortabil cu imaginea de sine, ce conduce la o stimă de sine mai
rezistentă p e terme n lung (Gupta și Pooja 2016, 278 -279).
Selfie -ul reprezintă expresia unei identități active online, asupra căreia
utilizatoru l deține controlul, spre deosebire de cea pasivă, construită de postările
celorlalți utilizatori pe propriul profil. Însă, de la distracția asociată acestei practici,
sindromul selfie provoacă dependență, astfel încât Asociația Americană de Psihiatrie
(APA ) a confirmat că este o boală mentală, numită selfiție . Aceasta este caracterizată de
dorința obsesiv -compulsivă de a face fotografii și de a le posta pe rețelele de socializare,
compensând astfel stima de sine scăzută sau neintegrarea în grupul social. Po trivit APA,
există trei niveluri ale selfiției:
1. Borderline selfitis (manifestare la limita normalului): realizarea a trei selfie -uri
pe zi, fără a fi postate în social media;
2. Acute selfitis (manifestare acută): realizarea a trei selfie -uri pe zi și postarea
fiecărei fotografii pe rețelele de socializare;

27
3. Chronic selfitis (manifestare cronică): dorința incontrolabilă de a face selfie -uri,
implicit postarea acestora în social media mai mult de șase ori pe zi (Gupta și
Pooja 2016, 279) .
Dependența de selfie -uri are consecințe majore asupra vieții individului,
îndeosebi a adolescentului, a cărui identitate e în curs de dezvoltare. De exemplu,
Danny Bowman, un adolescent de 19 ani din Marea Britanie, a încercat să se sinucidă
fiindcă nu a reușit să facă selfie -ul perfect. Acesta își făcea aproximativ 200 de
fotografii pe zi, slăbind chiar 12 kg, pentru a ieși cât mai bine în poze (http://protv.md/ ).
Dorința de a obține un selfie remarcabil, care să atragă numeroase aprecieri în
social media, a condus la grave accidente. De la cazul celor doi adolescenți care s -au
eloctrocutat pe o pasarelă feroviară din parcul Herăstrău, atunci când voiau să facă un
selfie (http://stirileprotv.ro ), sunt extrem de multe accidente mortale, motiv pentru care
s-au realizat ghiduri pentru a face selfie -uri în siguranță, asemenea celui publicat de
poliția rusă. De pildă, solistul Jadiel el Tsunami a murit într -un ac cident rutier, după ce
a încercat să -și facă un selfie pe motocicletă. În 2014, pasagerii unei aeronave au murit,
din cauza pilotului, ce a pierdut controlul volanului, în timpul în care își făcea un selfie.
Aceste exemple evidențiază necesitatea desfășurării unor campanii de conștientizare cu
privire la riscurile subiacente selfie -urilor. Cu toate acestea, digitalizarea societății
contemp orane promovează această practic ă, fie prin intermediul rețelelor de soc ializare,
fie prin organizarea concursurilor („Campionatul de #selfie ProFM”, „Selfie cu o Carte”
sau „Selfie altfel”) sau a festivalurilor. De pildă, Festivalul Internațional al Luminii –
Spotlight, organizat de Centrul Cultural al Municipiului București, p romovează nivelul
următor al selfie -ului, respectiv 3D selfie. Publicarea fotografiilor personale constituie
cea mai frecventă modalitate de auto -dezvăluire online, conform cercetării cantitative
realizate. Astfel, 31,7% dintre subiecți au precizat explici t această formă de a posta
informați i personale, în timp ce 29,2% îmbină cu check -in-ul, 17,5% cu actualizarea
stării proprii, evenimentelor de viață și check -in-ul, 5,9% cu videoclipurile personale iar
0,8% atât cu evenimentele de viață, cât și cu starea proprie.
Facebook a devenit principalul concurent a l site-ului Youtube, valorificând
particularitățile sale, respectiv ușurința distribuirii materialelor video și a formatului
acestora. Clipurile pornesc automat, dar fără sunet, motiv pentru care reuș esc să suscite
atenția utilizatorilor și prin intermediul imaginilor. În pofida anonimatului asociat

28
mediului online, utilizatorii publică doar acele materiale, ce le conferă imaginea dorită
în cadrul grupului social, resp ectând anumite norme. Deși M.R., u n adolescent de 19
ani, a publicat pe profilul său cinci clipuri personale, cu familia și prietenii, pe chat
transmite acele materiale compromițătoare, dat fiind că părinții, familia extinsă și
prietenii au acces la profilul său. Pe lângă acestea, publicar ea clipurilor video personale
reprezintă o strategie de sporire a atractivității profilului, înlocuind astfel tradiționala
fotografie de profil. Caracterul de noutate, succesiunea imaginilor și efectul de animație
au un rol semnificativ în ceea ce privește atragerea atenției.
În ceea ce privește analizarea modului în care este utilizată funcția „ check -in” de
către adolescenți, se poate constata popularitatea acesteia. Elemenent component al
auto-dezvăluirii online, check -in-ul transmite o multitudine de informații personale
despre utilizator, printre care grupul social din care face parte, locurile pe car e le
frecventează, statutu l social, interesele, dorințele sau p referințele acestuia. În pofida
statutului de expert al adolescentului în spațiul multimedia, există numeroase check -in-
uri eronate. Fie din cauza faptului că brandul are mai multe filiale, iar dorința de a posta
public este atât de mare încât utilizatorul nu este atent la aceste aspecte, fie „eul
Facebook” , ce va fi descris în subcapitolul următor, primează în fața celui real.
Paradoxal, nu doar adolescenții utilizează această opțiune greșit, ci și vedetele notorii.
De pildă, Snoop Dog g a dat check -in, din greșeală, în comuna maramureșană Bogata, în
condițiile în care se afla în Bogota, Columbia. Această eroare a adus multiple avantaje
brandului local, dat fiind că asociază promovarea zonei cu numele unui star: „Snoop
Dogg a dat check -in în Bogata, Mureș, din greșeală, dar voi nu trebuie să faceți asta.
Aflați de ce ar trebui să vizitați acest loc și să dați check -in mod real”
(http://visitbogata.com/) . Conform cercetării cantitative realizate, 5% dintre subiecți
aleg check -in-ul ca modalitate de auto -dezvăluire online, în timp ce 29,2% îl îmbină cu
fotografiile personale, iar 17,5% și cu starea proprie și evenimentele din viață.
În ceea ce privește evenimentele din viață , adolescenții au tendința de a posta
schimbarea instituției de învățământ, implicarea într -o relație sau diferite petreceri
importante. Este necesar a se preciza că orice eveniment poate deveni viral, dacă
îndeplinește anumite caract eristici. Viralitatea, respectiv rapiditatea cu care oamenii
transmit anumite materiale în social media, are efect atât emoțional, cât și în ceea ce
privște validarea socială. Pentru a identifica caracteristicile specifice viralului, am

29
realizat o analiză semantică bazată pe comentarii, articole de presă, memo -uri în
legătură cu „Ziua Isabelei”.
Nr.
Crt. Surse diverse pentru identificarea de
caracteristici ale fenomenului
Cuvinte -cheie, concepte
1. http://bogdannicolai.ro/2015/01/14/de -ce-m-
prins -atat-de-tare-ziua-izabellei/ „o glumă”, „fenomen
umoristic”, „parcă râzi mai cu
poftă când știi că o țară -ntreagă
face asta în același timp”;
2. http://adevarul.ro/locale/constanta/foto -ziua-
izabellei -evenime ntul-viral-aduce -zeci-mii-
oameni -constanta –
1_54b44400448e03c0fd8aab67/index.html „greșeală nevinovată a unei
fete”, „zeci și sute de meme -uri
realizate”, „amuzament
general”;
3. http://www.gabriel -chip.eu/dintr -o-prostie –
ajungi -la-tv/ „dintr -o prostie, ajungi la TV!”;
4. http://mihaivasilescublog.ro/2015/01/16/lasam –
ziua-izabellei/ „toată lumea s -a tâmpi t cu
sărăcia asta”, „ne -am amuzat 5
minute”;
5. http://dariusbuzgure.blogspot.ro/2015/01/ziua –
izabellei.html „cea mai nouă sursă de glume
pentru internauți”, „eveniment
penibil”, „ăsta e nivelul nostru”,
„idee amuzantă, doar că nivelul
ei de umor este mediocru”.

Astfel, evenimentul „Ziua Izabellei” a fost numit viralul anului 2015 , devenind
sursă pentru internauți, ce au creat numeroase aplicații și meme -uri. Practic, acele
fotografii cu text au generat like -uri și distribuiri pe Facebook, pentru ca, ulterior, mass
media să promoveze intens evenimentul. Din analiza realizată, se poate concluziona că
este vorba despre concepte de banalitate, umor, imprevizibil itate și im predictibilitate.
Realizând o analogie cu acele criterii care fac ca un produs publicitar să atragă atenția
publicului țintă, reiese că utilizarea copiilor, credibilitatea, elemente le contrastante,
ideile remarcabile și distincția au transformat acest even iment într -unul viral. Pe lângă
acestea, un rol semnificativ îl au și utilizarea altor elemente, precum meme -urile,
respectiv distribuirea acestora de către liderii de opinie și aplicațiile online, pe care le
creează internauț ii, astfel încât factorul vira litate să crească mai repede.

30
II.2. Construcția identității adolescentului pe Facebook
Datorită noilor device -uri digitale, a omniprezenței internetului și a prevalenței
rețelelor de socializare, adolescenții constituie grupul care se auto -dezvăluie pe
Facebook în cea mai mare măsură. Cu toate acestea, s -a constatat că utilizatorii
„decupeaz ă” realitatea, dezvăluind mai degrabă experiențe pozitive, comparativ cu cele
negative (Blachnio, și alții 2016, 664) . De aceea, profilul de Facebook poate fi
considerat un instrument pentru obținerea „ monedei sociale ” (Berger 2015, 55) , ce
determină formarea impresiilor dorite în cadrul grupului social, atât în mediul online,
cât și offline, luând în considerare discuțiile ce survin pe baza materialelor publicate. În
pofida imaginii favor abile pe care utilizatorii doresc să o dobândească, există mai multe
caracteristici ce contribuie la conturarea unui profil online, fie generate de utilizator
(fotografii, videoclipuri, check -in-uri etc. ), sau de prieteni (postări pe „perete”), fie de
sistem (număr de prieteni, număr de fotografii). În condițiile în care sursele de
informare despre un individ au crescut , ascunderea identitară, controlul sau
managerierea dorită a prezentării de sine se realizează din ce în ce mai dificil.
Auto -dezvăluirea informațiilor pe Facebook se află în relație invers
proporțională cu privacy , nevoie fundamentală a individului. În timp ce rețeaua de
socializare analizată oferă posibilitatea de a publica facil informații pe rsonale, există
riscul de a se încălca viața privată, mai ales în contextul contemporan, în cadrul căruia
dihotomia public -privat este evazivă. Pentru a surprinde complexitatea conceptului
„privacy” (confidențialitate, intimitate, refugiu, secret, caracter privat), atât de important
în mediul online, voi prezenta concepția lui Richard Spinello. Conform acestuia,
termenul analizat cuprinde trei elemente esențiale, respectiv: singurătate, secret (dreptul
fiecărui utilizator de a deține controlul asupra cantit ății, calității și a tipului de informații
pe care ceilalți le dețin despre el însuși) și anonimat, considerat un element modern de
privacy (Grădinaru, 133 -134). Potrivit studiilor psihologice, indivizii ce percep riscuri
ridicate în ceea ce privește privacy concerns sunt mai puțin dispuși să dezvăluie
informații despre sine, fiindcă se simt mai puțin capabili să controleze informația și să
se protejeze, comparativ cu cei care percep riscuri mai mici ale acestei dimensiuni.
Descris drept un „salt de convingeri”, Internetul prezintă un grad de incertitudine, ce
conține riscuri, motiv pentru care încrederea este esențială. Totodată, un nivel ridicat de
auto-dezvăluire pe Facebook a fost asociat cu un grad ri dicat de narcisism (Blachnio, și

31
alții 2016, 664) .
Spațiul web este ideal pentru auto -prezentare, datorită controlului absolut asupra
informațiilor dezvăluite. De aceea, s -a constatat o relație directă între controlul
informațiilor și încredere , ținând cont că gradul de control asupra materialelor publicate
îi fac pe utilizatori siguri de abilitatea lor de a le manageria eficient (Shih, și alții 2012,
628). Utilizatotorii Facebook își pot gestiona propriul profil în mod strategic, astfel
încât să -și gestioneze imaginea publică, conform propriilor dorințe.
În ceea ce privește construcția identității pe Facebook, aceasta reprezintă un
proces public, ce imp lică, pe de o parte un „anunț de identitate” ( identity
announcement ), făcut de persoana ce pretinde o anumită identitate, respectiv utilizatorul
prin managerierea strategică a propriului profil, iar pe de altă parte „plasarea identității”
(identity placeme nt), realizată de ceilalți utilizatori, ce confirmă sau infirmă identitatea
revendicată. Însă, trebuie să existe o concordanță între cei doi piloni, respectiv între
auto-prezentare și percepția celorlalți utilizatori (Zhao, G rasmuck și Martin 2008,
1817) . Cu toate acestea, Facebook a dezvoltat o nouă dimensiune a sinelui, respectiv
„eul Facebook” („ the Facebook -self”), potrivit căreia utilizarea acestei rețele de
socializare promovează o falsă raportare la propria persoa nă. Abordarea acestui eu se
datorează fie unei nemulțumiri cu privire la viața reală, fie stimei de sine scăzută,
compensând astfel deficiențele prin conturarea unui fals eu. Totuși, acesta are avantaje
doar pe termen scurt. Pe de o parte, protejează utili zatorul de expunerea adevăratei
personalități, iar pe de altă parte doar în situația în care discrepanța dintr e cele două
„euri” vizate nu este foarte mare (Oren, Yossi și Turel 2015, 2 -3). În caz contrar,
utilizatorul suferă consecințe negative puternice. De exemplu, diferența dintre
fotografiile publicate pe Facebook, de către tânăra C.D., de 16 ani, și modul în care
aceasta arată în realitate a atras jigniri majore, care au marcat -o semnif icativ. Având
probleme mari cu tenul, fotografiile acesteia sunt puternic editate, motiv pentru care a
fost rănită de vorbele cunoscuților din mediul offline, printre care i s -a spus că: „tu ești
frumoasă doar pe Facebook”, „pozele sunt atât de editate, în cât nu semeni cu tine”, „nu
m-aș întâlni cu tine în veci”.
Construcția identității pe Facebook diferă semnificativ de conturarea acesteia pe
alte medii anonime online , pentru că utilizatorii își susțin identitatea, mai degrabă
implicit, decât expli cit, astfel încât ei „arată mai mult decât spun”. În acest sens,

32
utilizatorii mizează pe strategii vizuale, enumerative și narative. Prima categorie
reprezintă o tehnică de auto -dezvăluire implicită, fiind cea mai utilizată de către
subiecți, în procentaj de 95%, făcând referire la postările pe „perete” și la publicarea
fotografiilor. În timp ce strategia enumerativă este folosită de 73% dintre subiecți,
cuprinzând descrierea intere selor, ho bby-urilor, strategia narativă de tip explicit, include
secțiunea „Despre mine”, fiind utilizată de 37% dintre subiecți (Zhao, Grasmuck și
Martin 2008, 1824) .
Pentru a contura o imagine mai clară a modului în care adolescenții își construiesc
identitatea pe Facebook, am analizat douăzeci și cinci de profiluri, din per ioada 5 martie
– 5 aprilie 2016 ( Anexa A ). Pe rețeaua de socializare vizată subiecții postează voluntar
informații despre propria persoană, motiv pentru care se pot analiza compor tamentul și
interacțiunile acestora fără alte interferențe.
Datele socio -demografice ale utilizatorilor Facebook:
Vârsta (16-20 ani) Sex Mediu de proveniență
16 ani – 6 adolescenți;
17 ani – 3 adolescenți;
18 ani – 11 adolescenți;
19 ani – 3 tineri;
20 ani – 2 subiecți; Feminin – 15 subiecți;
Masculin – 10 tineri; Mediul urban – 13 subiecți;
Mediul rural – 12 tineri;
Conform analizei realizate, subiecții au publicat următoarele materiale:
a) Fotogafii: cu propria persoană, prieteni, familie, colegi, profesori,
animale, mesaje motivaționale (prietenii evidențiau suportul acordat prin
intermediul comentariilor), peisaje, doliu (în momentul în care a murit
mama unei prietene, un număr semnificativ de prieteni și -au schimbat
fotografia de profil în doliu – solidaritate );
b) Fotografii distribuite;
c) Videoclipuri muzicale;
d) Ask fm;
e) Au schimbat fotografia de profil de 1 -9 ori, iar pe cea de copertă de 1 -6
ori;
f) Stările publicate au fost:
 hotărât, nostalgic, incomplet;

33
 iubit, desti ns, amuzant, relaxant, special , perfect;
 cool, perfect, în formă;
 minunat, plină de energie;
g) Check -in-uri cu prietenii, colegii;
În ceea ce privește analiza profilurilor de facebook, am constatat că adolescenții
au postat datele lor reale, făcând public: numele, ocupația, liceul, orașul natal, data
nașterii (cu precizarea că unii nu au specificat anul), adresa de e -mail, doi subiecți chiar
și numărul de telefon, citate le preferate, porecla / pseudonim ul, religia, limbile vorbite
(într-un număr mai redus) și link-ul către profilul de Tumblr și către blog . Un singur
subiect nu a specificat liceul, ce se află în mediul rural, din dorința de popularitate.
Majo ritatea utilizatorilor analizați au trecuți la categoria „familie/ relații” pri eteni drept
frați. Mai mu lt decât atât, unii nu i -au menționat pe cei reali ș i au precizat doar prietenii.
Pe lângă aceste aspecte, am constatat că un subiect și -a dat check -in singur de cinci ori,
iar cu prietenii o singură dată. De asemenea, o parte dintre adolescenții studiați au
început să -și specializeze profilul, în funcție de hobby -urile pe care le au: machiaj,
dansuri populare, in strumente muzicale, fotografii sau articole din domeniul jurnalistic.
În ceea ce privește conținutul postat de prieteni pe profilul adolescențilo r
studiați, acesta conține:
a) Fotografii (prieteni, colegi, texte amuzante, mesaje motivaționale);
b) Stare (prietenii au postat pe wall -ul unui subiect mesaje precum „Ești bine?”);
c) Videoclipuri cu colegi;
d) Check -in-uri;
Elementele identității subiecților ana lizați confirmă faptul că adolescenții își
construiesc, pe Facebook, relații solide de prietenii, conferindu -le un sentiment de
apartenență (Davis 2012, 1528) .
Totodată, Facebook -ul a schimbat natura confidențialității, ținând cont de faptul
că aceștia se auto -dezvăluie într -o măsură mult mai mare pe această rețea, c omparativ
cu alte medii online (Chhristofides, Muise și Desmarais 2009, 341) . Explicațiile posibile
ale acestui fenomen reliefează faptul că Facebook -ul creează norme specifice,
informațiile pot fi dezvăluite atât proactiv, cât și reactiv, iar vizibilitatea rețelei
influențează nevoia de popularitate, mai ales că un număr mare de prieteni poate fi

34
văzut dre pt o sursă de capital social. De aceea, nouă din cei douăzeci și cinci de
utilizatori Facebook analizați au sub 1000 de prieteni, în timp ce șaisprezece au până în
4896 prieteni virtuali. Dezvăluirea informațiilor personale constituie factorul cheie în
evaluarea popularității unei persoane. În acest sens, r iscul limitării accesului la
informațiile personale devine mai mare decât riscul dezvăluirii, fiindcă în momentul în
care accesul este limitat, individul are limite potențiale și în construcția identități i, iar
aceasta reduce popularitatea lui. Mai mult decât atât, beneficiile percepute asociate
dezvăluirii informațiilor personale depășesc riscurile asociate acestor comportamente,
ca rezultat al relaționării cu co -vârstnicii și explorării identității pe du rata adolescenții.
Deși tinerii cunosc riscurile survenite în urma auto -dezvăluirilor online, ei utilizează
strategii, atât pentru evaluarea încrederii, cât și a identității interlocutorului. Pe de o
parte, aceștia analizează informațiile publicate, iar pe de altă parte verifică fotografiile,
atât sub raport cantitativ, al numărului acestora, cât și calitativ, respectiv al conținutului.
Dacă utilizatorii activi, ce au un număr ridicat de fotografii și postări periodice, sunt
percepuți a fi persoane de încre dere, cei cu puține materiale personale publicate sunt
îndoielnici (Bryce și Frase 2014, 303) .

II.3. Implicațiile auto -dezvăluirii asupra vieții sociale a adolescenților

Parte integrată în viața adolescenților, Facebook -ul a schimbat natura relațiilor
sociale, atât cu părinții, cât și cu grupul de prieteni. Dezvoltarea tehnologiei a scindat
opiniile specialiștilor în două tabere, respectiv cea optimistă (cyber -optimists), ce
susține că new media determină apariția a noi oportunități pentru dezvoltarea
creativității, auto -exprimării, învățării democratice și comunitare, iar cealaltă parte, cea
pesimi stă (cyber -pessimists) consideră că new media conduce la fenomenul
„apocalip sei copilăriei” (Livingstone 2002, 2) , în sensul că are loc sfârșitul inocenței,
valorilor tradiționale și autorității. Consider că prima abordare caracterizează profilul
adolescenților contemporani ce trăiesc într -o societate media convergentă, motiv pentru
care integrează new media în activitățile desfășurate atât în media online, cât și în
mobile media, ce promovează utili zarea internetului omniprezent („ubiquitous
internetting ”) (Masch eroni și Kjartan 2014, 11) .
În ceea ce privește relația dintre adolescenții experți ai spațiului multimedia și

35
părinții nefamiliarizați în educația digitală, aceasta este influențată semnificativ de
utilizarea noilor device -uri. Pe de o parte, d atorită particularităților specifice vârstei,
adolescentul parcurge o serie dinamică de schimbări, a căror rezultat final este formarea
identității. În această etapă se îndepărtează de părinți și se apropie de prieteni, proces ce
este facilitat de utilizar ea rețelelor de sociali zare, îndeosebi de Facebook, dat fiind că
interacțiunea în social media se realizează mai degrabă cu prietenii existenți, decât cu
persoanele necunoscute (Pollet, Roberts și Dunbar 2010, 1) . Cu toate acestea, familia
reprezintă un agent important de socializare, ce are un impact covârșitor asupra modului
în care adolescenții fac față sarcinilor specifice acestei perioade. Potrivit studiilor de
specialitate, adolescenții apelează la ajutorul părinților în momente dificile, situații
extreme, pentru a -și satisface nevoia de securitate, iar la ajutorul prietenilor pentru
suport, confort și siguranță (Sasson, Erez și Elgal 2011, 354) . Pe de altă parte, relația de
comunicare dintre adolescenți și părinți, cu privire la activitățile întreprinse pe internet,
este deficitară. Astfel, din cele 21% de experiențe negative online cu care s -au
confruntat adolescenții, părinții cunosc doar 7% (Leslie, Livingstone și EU Kids Online
network 2012, 54) . Tinerii preferă să nu mărturisească, fie din cauza faptului că părinții
subestimează impactul experiențelor negative, fie din cauza slabei aflabetizări a acestora
în educația digitală.
Ținând cont că adolescenții comunică pe Face book mai degrabă cu prietenii
existenți, decât cu persoanele necunoscute, se poate constata că socializarea online
contribuie la consolidarea relației. Conform raportului EU Kids Online, 32% dintre
adolescenții investigați au comunicat online cu utilizator i pe care nu îi cunoșteau în
realitate, iar 13% dintre aceștia s -au întâlnit ulterior. Cu toate acestea, riscul de a
comunica online cu persoane necunoscute în mediul offline a scăzut semnificativ, de la
32% în 2010, la 29% în 2014 (Livinstone, și alții 2014, 20) . Omniprezența internetului,
conectarea permanentă în social media și socializarea neîntreruptă conferă
adolescenților un sentiment de apartenență la grupul social. Însă, potrivit specialistei
Turkle, eul înlănțuit („tethered self ”) asigurat de ubicuitatea tehnologiilor de
comunicare, distrage atenția de la experiențele sociale importante din prezent, motiv
pentru care dorința puternică de a fi în legătură permanentă cu prietenii este periculoasă
(Przybylski, și alții 2013, 1842) . De pildă, accesul la wireless -ul gratuit ce îi permite
conectarea la Facebook a condus la moartea unei adolescente de 14 ani, din Argeș, ce a

36
navigat o zi, la soare, pe internet (http://ro.blastingnews.com ).
Ținând cont de prevalența procesului de auto -dezvăluire în viața indivizilor, am
rugat zece adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 16 -18 ani, să asocieze o imagine
reprezentativă stării post auto -dezvăluire, din cele două medii, offline, respectiv online
(Anexa B ). În ceea ce privește mediul offline, etapa de după dezvăluirea informațiilor
personale se caracterizează prin „liniște, descărcare” (D.E., 16 ani), „fericire, siguranță”
(M.A., 18 ani), „încredere, atenție” (U.G., 16 ani), „libertate, fără griji” (G.E., 18 ani).
Doar unul dintre subiecți a precizat că „mama este una dintre persoanele cu care discut
lucruri personale” (P.A., 16 ani). Spre deosebire de acesta, starea post auto -dezvăluire în
mediul online se caracterizează prin „nesiguranță” (F.I., 16 ani), fii nd „la fel ca vulcanul
care a erupt, deoarece teama din sufletul meu ar deveni din ce în ce mai mare” (U.G., 16
ani). De asemenea, „frica ca să nu fie dezvăluite cu un simplu copy/ paste. Nu doar că
sunt împrăștiate, dar există și dovezi” (T.M., 16 ani), i dee susținută și de subiectul S.E.
(18 ani), potrivit căruia „oricine poate afla lucrurile personale despre care discut.
Gândul că cineva îmi poate afla secretele mă îngrozește”. Pe de altă parte, doar trei
subiecți au abordat partea pozitivă a procesului. Astfel, se auto -dezvăluie online pentru
„a compensa lipsa persoanelor apropiate din viață” (F.A., 18 ani), având „încredere în
persoana respectivă” (R.M., 16 ani), iar în urma dezvăluirii, prietenii „îmi oferă o mână
de ajutor” (M.A., 18 ani). Analiza com parativă dintre rezultatele prezentate și
concluziile cercetării cantitative întreprinse evidențiază faptul că utilizatorul se simte
„constrâns”, „expus”, fiind extrem de curios cu privire la reacțiile prietenilor virtuali la
materialele postate.
Raportul dintre oportunitățile de interacțiune, pe care le conferă Facebook -ul și
restricțiile practice și de timp asociate acestora, a condus la dezvoltarea sindromului
„Fear of Missing Out ” (FoMO/ frica de a nu pierde ceva). Facebook -ul are funcția
funda mentală de a actualiza permanent utilizatorii cu activitățile întreprinse de prietenii
virtuali. De aceea, în situația în care un individ nu este logat, resimte teama că ceilalți
utilizatori trăiesc experiențe remarcabile, din care el nu face parte. Sindro mul FoMO se
caracterizează prin dorința de a rămâne permanent conectat în social media, fiind sursa
dispozițiilor negative. Conectarea pe Facebook compensează frustrările emoționale sau
sociale, motiv pentru care utilizatorul are un angajament strâns cu re țeaua de socializare,
dat fiind că înlătură sentimentele negative, precum singurătatea sau plictiseala

37
(Przybylski, și alții 2013, 1841 -1842) .
Prevalența ridicată a utilizării Facebook -ului poate avea consec ințe nega tive
asupra relațiilor sociale. Gelozia este asociată negativ cu utilizarea Facebook -ului.
Definită drept un ansamblu de gânduri, sentimente și acțiune, ce conduce atât la
scăderea stimei de sine, cât și la calitatea relației, gelozia este influențată semnificativ
de nivelul încrederii dintre p arteneri. Astfel, un grad scăzut de încredere este asociat cu
manifestarea geloziei mai intense și mai frecvente (Muise, Christofides și Desmarais
2009, 441) . În ceea ce privește analizarea relațiilor amoroase ale adolesc enților, se poate
constata tendința acestora de a -și expune public atât relația, cât și sentimentele pentru
partener.
Datorită faptului că Facebook -ul încurajează publicarea materialelor personale,
platforma a devenit o bază de comparație socială , ce produce invidie , ținând cont că
performanțele indivizilor contează doar raportându -se la ceilalți. Definită drept un
cumul de sentimente neplăcute și dureroase, declanșate de o comparație cu o persoană
sau un grup care posedă ceea ce ne dorim, invidia reprezintă una dintre cele mai comune
consecințe negative, ce rezultă în urma publicării informațiilor personale (Krasnova, și
alții 2013, 1) .
Pe Facebook invidia poate surveni dintr -o multitudine de surse. Pe de o parte,
cantitatea ridicată de informații personale publicate conduce la invidie, indusă, în mod
tipic, atunci când utilizatorul află noi informații despre ceilalți (Krasnova, și alții 2013,
2). Conform unui studiu desf ășurat de două universități germane, s -a constat că
utilizatorii Facebook manifestă toate semnele invidiei agresive. O treime dintre subiecți
s-au simțiti mai rău după logarea pe rețeaua de socializare, astfel încât „invidia resimțită
îi face să se simtă s inguri, frustrați sau furioși”, conform cercetătoarei Hanna Krasnova.
Paradoxal, cei mai afectați sunt acei utilizatori ce consumă materialele publicate, fără a
fi prosumeri, respectiv fără a adăuga conținut propriu (http://adevarul.ro/tech/retele –
sociale/ ). Pe de altă parte, Facebook oferă mijloace simple și transparente de comparație
socială. De pildă, adolescenții compară numărul felicitărilor aniversare primite cu al
prietenilor virtuali, monitoriz ează frecvent numărul aprecierilor și al comentariilor, iar
în cazul în care nu sunt mulțumiți roagă un prieten să posteze un comentariu, pentru ca
fotografia sau respectivul material să apară, din nou, în cronologia celorlalți utilizatori.
Această strateg ie de sporire a atractivității profilului este utilizată și de adolescenta

38
C.D., de 16 ani, care permanent mă atenționează că nu i -am dat „like” la fotografie sau
să îi postez un comentariu pentru a atrage un număr mare de aprecieri.
Materiale ce pot stârni invidia publicului Facebook
Nr.1
Nr.2

Nr.3
În ceea ce privește prima
fotografie, invidia poate
surveni atât din imaginea
atrăgătoare a pantofilor, cât și
din descrierea asociată (…„știu
că sunt cam exagerată, dar le
adoor”) și comentariile
aferente („Pot să te înțeleg…
Știu cum e …Și eu am 156
perechi, fără cizme ).
Exclu sivitatea celui de al doilea material reiese din exclusivitatea locației,
entuziasmul personajului, calitatea relației, precum și din descriere („Raiul pe pământ!
Și da, aici s -a filmat publicitatea ciocolatei „Bounty”). Referitor la cea de a treia
fotografie, opozi ția dintre descriere și numărul țărilor vizitate atrage atenția receptorului,
inducând invidie.
De asemenea, modul asincron și controlabil de comunicare pe Facebook creează
vaste modalități de gestionare a managementului impresiei, m otiv pentru care
utilizatorii îș i supraestimează realizările.

39
De pildă, utilizatorul L.A, de 23 ani, a
postat acest material pentru a evidenția că
ideea campaniei „Cartea săruturilor”, derulată
de Loreal, îi aparține. Publicarea acestei
fotografii determină ca utilizatorul să fie
perceput drept o persoană cool, creativă și
inteligentă.

Ținând cont de informațiile prezentate, se poate constata că Facebook -ul are atât
un rol pozitiv în ceea ce privește relațiile sociale ale adolescenților, fiindcă determină
consolidarea acestora și dezvoltarea unui sentiment de apartenență la grupul social , cât
și unul negativ. Utilizarea rețelei de socializare a fost asociată pozitiv cu invidia, gelozia
și tristețea. Dat fiind că Facebook -ul a devenit parte integrată din viața adolescenților,
este imperios necesară o cyberbalance, ce asigură un echilibru î ntre mediile online și
offline. Aceasta poate fi atinsă doar printr -o mediere eficientă, realizată de părinți,
profesori și de grupul de prieteni.

40
III. Demers investigativ
Auto -dezvăluirea adolescenților pe Facebook

Tema cercetării este reprezentată de analizarea procesului de auto -dezvăluire,
pe Facebook, în ceea ce privește comportamentul adolescenților. Datorită accesului
permanent la internet, utilizarea neîntreruptă a smartphone -urilor și a prevalenței
rețelelor de so cializare în viața publicului țintă, auto -dezvăluirea pe Facebook are un
impact distinct asupra acestuia. Pe de o parte , adolescența are un rol primordia l în
formarea identității. P e de altă parte , utilizarea rețelelor de socializare influențează atât
conceperea propriei identități, cât și managementul impresiei. Ținând cont că tehnologia
interactivă poate schimba creierul, cu precădere în adolescență, analizarea procesului de
auto-dezvălu ire este c u atât mai important cu cât perioada coincide cu cea în care cei din
Generația Net sunt absorbiți de tehnologia digitală (Tapscott 2011, 172) . De aceea,
scopul prezentului demers investigativ îl constituie identificarea p rocedeelor de auto –
dezvăluire online.
Obiectivele cercetării
O1: să se identifice modalitățile utilizate de adolescenți pentru a posta materiale
personale pe Facebook;
O2: să se analizeze caracteristicile etapei pre auto -dezvăluire online;
O3: să se investigheze starea adolescenților după auto -dezvăluirea pe Facebook.
Ipoteze le demersului investigativ
H1: Publicarea fotografiilor personale constituie procedeul p rincipal de auto –
dezvăluire online.
H2: Informațiile personale dezvăluite pe Facebook sunt interpretate eronat de
receptor.
H3: Materialele personale publicate sporesc atractivitatea profilului.
Strategia de investigare a procesu lui de auto -dezvăluire pe Facebook o
constituie utilizarea metodei anchetei sociologice , prin intermediul chestionarului .
Cercetarea cantitativă a fost realizată pe un eșantion de 120 adolescenți.

41
Caracteristic ile eșantionului sunt reliefate în tabelul următor:
Variabilă Categorie %
Sex Masculin 35,8%
Feminin 64,2%
Vârsta 17 ani 37,5%
18 ani 58,3%
19 ani 4,1%
Mediul de apartenență Urban 72,5%
Rural 27,5%
Instituția de învățământ
Fălticeni Liceul Național „Nicu Gane” 45,3%
Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” 54,7%

Conform analizării eșantionului pe variabile, reiese că acesta cuprinde
predominant adolescenți de 18 ani, sex feminin, c e provin din mediul urban și învață la
Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”, Fălticeni.

Prezenta rea și reprezentarea rezultatelor
Chestionarul (Anexa C ) urmărește să identifice modul în care se manifestă
comportamentul de auto-dezvăluire la adolescenți, prin intermediul a 10 itemi, ce
cuprind atât întrebări închise, cât și deschise.
Astfel, în urma analizării răspunsurilor de la prima întrebare, s -a constatat că,
deși subiectele abordate pe Facebook sunt diversificate, predomină cele personale.
Conform tagcloud -ului realizat pe site -ul http://tagcr owd.com/ , în cadrul căruia
dimensiunea termenilor este proporțională cu frecvența cuvintelor, reiese că adolescenții
investigați discută, în principal, aspecte legate de școală, iar ulterior subiectele
personale, prieteni, muzică, știri și filme. Acest cumul de subiecte evidențiază faptul că
subiecții discută aceleași aspecte, atât în mediul offline, cât și în online, Facebook -ul
reprezentând doar o altă modalitate de socializare.

42
Tagcloud cu privire la subiectele abordate de adolescenți pe Facebook

Potrivit răspunsurilor la cea de a doua întrebare, se poate constata că subiecții
preferă să se auto -dezvăluie pe Facebook , prin publicarea fotografiilor personale.

Astfel, 31,7% dintre subiecți le -au menționat ca procedeu preferat de auto –
dezvăluire, în timp ce 29,2% le îmbină cu check -in-ul, iar 17,5% și cu actualizarea stării
proprii și a evenimentelor din viață. Această tendință a adolescenților poate fi explicată
prin intermediul particularităților Facebook -ului, ce permite facila publicare, la o
5.80%31.70%
0.80%5%17.50%29.20%
0.80% 0.80% 0.80%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%

43
calitate înaltă a fotografiilor. La extrema cealaltă se află actualizarea doar a
evenimentelor din viață, respectiv 8% .
În ceea ce privește motivele adolescenților, care îi determină să posteze
materiale personale pe rețeaua de socializare vizată, un rol primordial îl are influența
grupului social („ceilalți”, „apropiații”, „cunoștințe”, „prieteni”, „lumea”), în li psa
acestei activități fiind marginalizați. Conform tagcloud -ului rezultat în urma analizării
răspunsurilor, dorința de a împărtăși evenimentele importante din viață, precum și cea
de afirmare și exprimare influențează semnificativ acest proces. În pofida riscului la
care se expun, publicând materiale personale, unii subiecți au precizat drept motive
„obișnuința”, „plictiseala” sau stările specifice respectivului moment.
Tagcloud: motivele ce determină adolescenții să posteze pe Facebook

Tagcl oud – argumente pro Facebook, comparativ cu celelalte rețele de socializare
Raportat la celelalte
rețele de socializare,
Facebook -ul
primează , datorită
faptului că este mai
ușor de utilizat,
accesibil și popular în
rândul grupului de
prieteni .

44
Potrivit răspunsurilor oferite, 88,5% dintre adolescenții investigați dezvăluie
informații personale exclusiv pe chat, 4,2% dintre aceștia și pe grupuri private, iar
0,3% și pe grupuri publice, aspect ce poate fi explicat prin intermediul caracterului
intim pe care -l conferă utilizarea chat -ului sau a instant messaging -ului. Totuși, 2,8%
dintre subiecți preferă să se auto -dezvăluie prin actualizarea stării proprii, în timp ce
1,3% pe grupurile private și 0,3% pe cele publice.

Perioada ce precede auto -dezvăluirea online se caracterizează la
extreme. Pe de o parte, o parte semnificativă dintre subiecți au precizat că nu se gândesc
la nimic. Pe de altă parte, adolescenții investigați au menționat consecințele ce pot
surveni din publicarea anumitor ma teriale personale, respectiv dacă acestea sunt
adecvate, utile sau ajută receptorul. Este necesar a se preciza că aceștia sunt interesați de
impresia pe care profilul lor o lasă utilizatorilor, motiv pentru care se gândesc dacă
respectivul material este sc ris corect gramatical.

88.50%1.30%0.30%
2.80%4.20%0.30%
2.60%Cum dezvălui informații personale?
Chat
Grupuri private
Grupuri publice
Stare proprie
Chat, grupuri private
Chat, grupuri publice, grupuri
private
N.A

45
Tagcloud – caracteristicile etapei pre auto -dezvăluire online

În ceea ce privește acuratețea informațiilor transmise pe Facebook, se
poate constata că aceasta este la un nivel ridicat, datorită faptului că 69,2% dintre
subiec ți au precizat că aspectele dezvăluite au fost interpretate corect.

69.20%26.70%4.20%Informațiile dezvăluite au fost interpretate corect de receptor?
Da
Nu
N.A

46
Mai mult decât atât, 89,2% dintre adolescenții investigați nu au avut
conflicte cu persoanele din mediul social, din cauza diverselor materiale publi cate pe
Facebook, aspect ce evidențiază concordanța dintre identitatea online și offline.

Cu toate acestea, 6,7% dintre subiecți au răspuns afirmativ la această
întrebare. Potrivit acestora, cele mai frecvente conflicte sunt de natură emoțională,
verba lă, de interese, ce se datorează unor opinii diferite, perspective distincte asupra
religiei/ legalizării căsătoriilor homosexualilor.
Etapa post auto -dezvăluire online
se caracterizează, în principal, prin
sintagma „nimic spcial”, ce este susți nută
și de „la fel”. Totuși, aceasta este
descrisă la extreme. De la „deosebit”,
„special”, „bine”, fiindcă utilizatorul se
„descarcă”, la „constrâns”, „expus”.
Totuși, curiozitatea acestuia cu privire la
reacțiile primite din partea prietenilor
virtuali a re un rol semnificativ în etapa
vizată. Caracteristicile etapei post auto -dezvăluire
online

6.70%89.20%
4.20%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Da Nu N.A.Ai avut conflicte cu persoanele din mediul offline, din cauza
materialelor publicate pe Facebook?

47

Cu toate acestea, doar 5,8% au regretat materialele personale dezvăluite
pe Facebook, în timp ce 91,7% nu au simțit acest sentiment.

Totuși, motivele subiecților care s -au confruntat cu această problemă sunt
reprezentate fie de faptul că informațiile publicate erau prea personale, fie că acestea au
ajuns în posesia unor persoane nedorite . Acestea au avut impact și în ceea ce privește
comportamentul din mediul offline, conducând la deteriorarea relațiilor interpersonale.

Verficarea ipotezelor
Ipoteza H1 ( Publicarea fotografiilor personale constituie procedeul
principal de auto -dezvăluire online) se confirmă , motiv pentru care voi preciza
argumentele ce susțin această idee. În primul rând, această modalitate de auto –
dezvăluire a fost precizată în trei forme. Una dintre acestea este explicită, astfel încât
31,7% dintre subiecți au menționat -o ca procedeu favor it de auto -dezvăluire. În celelalte
două forme, utilizarea acestei modalități este îmbinată pentru 29,2% cu check -in-ul, iar
pentru 17,5% și cu actualizarea stării proprii și a evenimentelor din viață. În al doilea
rând, particularitățile Facebook -ului înc urajează acest procedeu de auto -dezvăluire, fiind
ușor de utilizat, accesibil și popular. Mai mult decât atât, ținând cont de importanța
5.80%
91.70%2.50%Ai regretat că ai dezvăluit informații personale pe Facebook?
Da
Nu
N.A.

48
impresiei pe care profilul de Facebook o lasă utilizatorilor, subiecții au precizat gradul
de corectitudine al material elor publicate , din punct de vedere gramatical, ca unul dintre
motivele ce le produce îngrijorare. Pentru a evita situațiile neplăcute, apelează la
publicarea fotografiilor personale.
Ipoteza H2 (Informațiile personale dezvăluite pe Facebook sunt
interpretate eronat de receptor) se infirmă , ținând cont că 69,2% dintre adolescenți au
precizat că materialele personale publicate pe Facebook au fost interpretate corect de
receptori. De asemenea, 89,2% dintre subiecți nu au avut conflicte cu persoanele din
mediul offline, din cauza materialelor publicate, iar 91,7% nu au regretat că au dezvăluit
informații personale pe Facebook.
Ipoteza H3 (Materialele personale publicate sp oresc atractivitatea
profilului) se confirmă . Pe de o parte, datorită rolului primordial pe care îl îndeplinește
managementul impresiei. Conform respondenților, curiozitatea, specifică perioadei post
auto-dezvăluire, evidențiază importanța reacțiilor prietenilor virtuali, cu privire la
materialele publicate. Pe de altă parte , prevalența acestui comportament pe Facebook, în
pofida riscurilor asociate dezvăluirii informațiilor personale online . Totuși, un rol
semnificativ îl îndeplinește și presiunea grupului social, astfel încât adolescenții ar fi
marginalizați în cazul în car e nu ar publica materiale personale.

Limitele demersului investigati v
Procesul de auto -dezvăluire pe Facebook este mult mai complex, motiv
pentru care rezultatele obținute în cadrul prezentului demers investigativ nu se pot
generaliza. Pe de o parte , din cauza lipsei reprezentativității eșantionului. Cercetarea
cantitativă a fost realizată pe un eșantion de 120 adolescenți, cu vârsta preponderent de
18 ani. Pe de altă parte, spațiul geografic în care s -a realizat ancheta constituie o altă
limită, fii ndcă subiecții provin din Fălticeni și localitățile apropiate, fiind elevi ai
Colegiului Tehnic „Mihai Băcescu” și ai Liceului Național „Nicu Gane”. Totodată,
există riscul subiectivității, atât în ceea ce privește răspunsurile oferite de subiecți, cât și
în analiza și interpretarea lor.

49
Concluzia demersului investigativ
În urma cercetării cantitative desfășurate pe un eșantion de 120 de
adolescenți, am constatat că procesul de auto -dezvăluire online este omniprezent. De la
prevalența subiectelor personale abordate pe rețeaua de socializare vizată, la preferința
pentru a p ublica fotografii personale. Presiunea grupului social exercită o influență
covârșitoare asupra adolescenților, astfel încât, în cazul în care nu ar dezvălui aspecte
personale, ar fi marginalizați. De aceea, subiecții valorifică particularitățile Facebook –
ului, ținând cont de popularitatea acestei rețele în cadrul grupului de prieteni.
Adolescenții își manageriază strategic propriul profil, urmărind atât obținerea unei
prezentări de sine favorabilă, cât și o percepție pozitivă din partea celorlalți utilizat ori.
Cu toate acestea, subiecții investigați asociază auto -dezvăluirea doar cu transmiterea
informațiilor personale textuale, idee evidențiată de procentajul de 88,5%, care
dezvăluie aspecte personale doar pe chat. Publicarea fotografiilor personale, a cli purilor
video, melodii, link -uri sau actualizarea stării nu sunt asociate procesului de auto –
dezvăluire online.

50
Bibliografie

Barak, Azy. Psychological Aspects of Cyberspace. New York: Cambridge University
Press, 2008.
Berger, Jonah. Contagios: cum se răspândesc ideile. București: Editura Publica, 2015.
Blachnio, Agata; Aneta Przepiora; Edyta Balakier; Wioleta Boruch. "Who discloses the
most on Facebook?" Computers in Human Behavior , 2016: 664 –667.
Boute VM, Wood E, Pratt M. "Exploring similarities and differences between online
and offline friendships: the role of attachament style." Computers in Human
Behavior , 2009: 560 -567.
Bryce Jo and James Frase. "The role of disclosure of personal information in the
evaluation of risk and trust in young peoples’ online interactions." Computers in
Human Behavior , 2014: 299 -306.
Chan DK, Cheng GH. "A comparision of offline and online friendship qualities at
different stages of relationship development." Journal of Social and Personal
Relationships , 2004: 305 -320.
Chhristofides, Emily, Amy Muise, and Serge Desmarais. "Information disclosure and
control on Facebook: Are they two sides od the same coin or two different
processes? ." Cyberpsychology&Behavior , 2009: 341-345.
Coleman LH, Paternite CE, Sherman RC. "A reexamination of deindividuation in
synchronous computer -mediated communication." Computers in Human
Behavior , 1999: 51 -65.
Cosmovici, Andrei, and Luminița Iacob. Psihologie școlară. București: Polirom, 200 5.
Cozby, Paul C. "Self -Disclousure, Reciprocity and Liking." American Sociological
Association , 1972: 151 -160.
Darling, Nancy, and Laurence Steinberg. "Parenting Style as Context: An Integrative
Model." Psychological Bulletin , 1993: 487 -496.
Davis, Katie. "Friendship 2.0: Adolescents’ experiences of belonging and self –
disclosure online." Journal of Adolescence , 2012: 1527 -1536.
Derlega, Valerian, and John Berg. Self-Disclosure. Theory, research and therapy. New
York: Springer Scince + Business Media, 1987.

51
Douglas, Alecia, and Mamadou Niang, Svetlana Stepchenkova, Sookeun Byun,
Celestion Ruffini, Seul Lee, Jihad Loutfi, Jung Kook Lee Juline Mills. "Internet
addiction: Meta -synthesis of qualitative research for the decade 1996 – 2006."
Computers in Human Be havior , 2008: 3027 -3044.
Eileen Ong, Rebecca Ang, Jim Ho, Joylynn Lim, Dion Coh, Chei Sian Lee, Alton Chua.
"Narcissism, extraversion and adolescents self -presentation on Facebook."
Personality and Individual Differences , 2011: 180 -185.
Floyd, Kory. Comunicare interpersonală. Iași: Editura Polirom, 2013.
Gackenbach, Jayne. Psychology and the internet . Burlington: Elsevier, 2007.
Gangadharbatla, Harsha. "Facebook me: collective self -esteem, need to belong and
internet self -efficacy as predictors of th e igeneration”s attitudes toward social
networking sites." Journal of Interactive Advertising , 2008: 5 -15.
Grădinaru, Camelia. "Vocabularies of digital self -realization and the problem of
anonymity." http://www.upm.ro/ldmd/LDMD -01/Lds/Lds%2001%2017.pdf , n.d.:
131-141.
Gupta, Rashi, and Ms. Pooja. "Selfie: An Infectious Gift of IT to Modern Society."
Global Journal for Research Analysis , 2016: 278 -279.
Israekashivili, Moshe, Taejin Kim, and Gabriel Bukobza. "Adolescents” over -use of the
cyber world – Internet addiction or identity exploration?" Journal of
Adolescence , 2010: 417 -424.
Krasnova, Hanna, Helena Wenninger, Thomas Widjaja, and Peter Buzmann. "E nvy on
Facebook: A Hidden Threat to Users’ Life Satisfaction?" 11th International
Conference on Wirtschaftsinformatik. Leipzig, Germany, 2013. 1 -16.
Leslie, Haddon, Sonia Livingstone, and the Eu Kids Online network. EU Kids Online:
National perspectives.
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/EU%20Kids%20III/R
eports/PerspectivesReport.pdf, 2012.
Livingstone, Sonia. Young people and new media. Sage Publications, 2002.
Livingstone, Sonia, and Ellen Helsper. "Parental mediation and children”s Int ernet use."
Journal of broadcasting & electronic media , 2008: 581 -599.
Livingstone, Sonia, and Leslie Haddon.
http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/Home.aspx. 2014.
http://lsedesignunit.com/EUKidsOnline/index.html?r=64 (accessed noiembrie
29, 2015).

52
Livingstone, Sonia, Giovanna Mascheroni, Kjartan Ólafsson, and Leslie Haddon.
Children’ s online risks and opportunities: Comparative findings from EU Kids
Online and Net Children Go Mobile.
http://eprints.lse.ac.uk/60513/1/__lse.ac.uk_storage_LIB RARY_Secondary_libfi
le_shared_repository_Content_EU%20Kids%20Online_EU%20Kids%20Online
-Children%27s%20online%20risks_2014.pdf, 2014.
Mascheroni, G & Cuman A. Net Children Go Mobile: Final report. Milano: Educatt,
2014.
Mascheroni, Giovanna, and Olafsson Kj artan. "http://netchildrengomobile.eu/." 2014.
(accessed 12 28, 2015).
Melanie, Nguyen, Yu Sun Bin, and Andrew Campbell. "Comparing online and offline
self-disclosure: a systematic review." Cyberpsychology, behavior and social
networking , 2012: 103 -111.
Mesch, Gustavo. "Parental Mediation, Online Activities and Cyberbullying."
Cyberpsychology and Behavior , 2009.
—. The Internet and Youth Culture. n.d. http://iasc –
culture.org/THR/archives/YouthCulture/Mesch.pdf (accessed 02 18, 2016).
Mubarak, and A.R. Mubar ak. "Online self -disclosure and wellbeing of adolescents: A
systematic literature review." 2015.
Muise, Amy, Emily Christofides, and Serge Desmarais. "More Information than You
Ever Wanted: Does Facebook Bring Out the Green -Eyed Monster of Jealousy?"
Cyber psychology & Behavior , 2009: 441 -444.
Nikken, Peter. "Parental mediation of young children”s internet use." Mediation of
Internet use , 2011 : 1 -26 .
Olivia Bruss, Jennifer Hill. "Tell me more: online versus face -to-face communication
and self -disclosure." Psi Chi Journal of undergraduate research , 2010: 1089 –
4136.
Oren, Gil -Or, Levi -Belz Yossi, and Ofr Turel. "The „Facebook -self”: characteristics and
psychological predictors of false self -presentation on Facebook." Frontiers in
Psychology , 2015: 1 -10.
Padil la-Wlaker, Laura, and Larry Nelson. "Black Hawk down? Establishing helicopter
parenting as a distinct construct from other forms of parental control during
emerging adulthood." Journal of Adolescence , 2012: 1177 -1190.

53
Pierce, Tamyra. "Social anxiety and t echnology: face to face communication versus
technological communication among teens." Computers in Human Behavior ,
2009: 1367 -1372.
Pollet, Thomas, Sam Roberts, and Robin Dunbar. "Use of Social Network Sites and
Instant Messaging Does Not Lead to Increase d Offline Social Network Size, or
to Emotionally Closer Relationships with Offline Network Members."
Cyberpsuchology, Behavior, and Social Networking , 2010: 1 -6.
Przybylski, Andrew, Kou Murayama, Cody DeHaan, and Valerie Gladwell.
"Motivational , emotional , and behavioral correlates of fear of missing out."
Computers in Human Behavior , 2013: 1841 -1848.
Robinson, Elly. "Parental involvement in preventing and responding to cyberbullying."
Australian Institute of Family Studies , 2013: 68 -76.
Salvați Copiii. "S tudiu comparativ privind utilizarea Internetului în rândul copiilor și
părinților."
Salvați Copiiii. "http://www.sigur.info/docs/utilizarea -internetului -in-romania -de-catre –
copii -si-adulti -salvati -copiii -2010.pdf." 2010. (accessed 12 21, 2015)
Saryska, Ra nya, Martin Reuter, Katharina Bey, and Peng Sha. "Self -esteem, personality
and Internet Addiction: A cross -cultural comparision study." Personality and
Individual Differences , 2014: 28 -33.
Sasson, Hagit, Rafi Erez, and Zvia Elgal. "Risks on the Web. Adoles cents perceptions
and coping mmechanisms." 2011: 350 -356.
Shaw, Lindsay, and Larry Gant. "In defense of the Internet: The relationship between
Internet Communication and Depression, Loneliness, Self -Esteem and Perceveid
Social Support." CyberPsychology & B ehavior , 2002: 157 -171.
Shih, Dong -Her, Sheng -Fei Hsu, David Yen, and Chia -Chia Lin. "Exploring the
Individual’s Behavior on Self -Disclosure Online." International Journal of
Human -Computer Interaction , 2012: 627 -645.
Smahel, David, Ellen Helsper, Lelia Green, Veronika Kalmus, Lukas Blinka, and
Kjartan Olafsson.
"http://www.lse.ac.uk/media@lse/research/EUKidsOnline/Home.aspx."
noiembrie 2012. (accessed 02 18, 2016).
Taddei, Stefanoi, and Bastianina Contena. "Privacy, trust and control: Which
relationships with online self -disclosure?" Computers in Human Behavior , 2013:
821.

54
Tapscott, Don. Crescuți digital. Generația Net îți schimbă lumea. Publica, 2011.
Valkenburg, Patti, and Peter Jochen. "Social Consequences of the Internet for
Adolescents: A Decade of R esearch." Current Directions in Psychological
Science , 2009.
Wiliams, Amanda, and Michael Merten. "A review of online social networking profiles
by adolescents: implications for future research and intervention."
http://ncfy.acf.hhs.gov/sites/default/files /docs/16938 –
A_Review_of_Online_Social_Networking.pdf. 2008. (accessed 12 21, 2015).
Zhao, Shanyang, Sherri Grasmuck, and Jason Martin. "Identity construction on
Facebook: Digital empowerment in anahored relationships." Computers in
Human Behavior , 2008: 1816 -1836.

Site-uri web
"A Brief History Of The Selfie ." http://www.huffingtonpost.com/2013/10/15/selfie –
history -infographic_n_4101645.html. (accessed 05 05, 2016).
Banciu, Cătălin. socialmediaro.com. 08 2015. http://socialmediaro.com/cele -mai-
importante -21-de-retele -de-socializare -si-aplicatii -ale-anului -2015/ (accessed 12
21, 2015).
http://adevarul.ro/tech/retele -sociale/invidia -declansatade -facebook -cea-mai-noua –
maladie -sociala -1_50fedc5751543977a990a2cf/index.html. (accessed 06 07,
2016).
http://genera tionz.com.au/. (accessed 02 17, 2016).
http://instagramology.ro/cea -mai-tanara -audienta -instagram -tumblr/. 2014. (accessed
decembrie 1, 2015).
http://mccrindle.com.au/. (accessed 02 18, 2016).
"http://protv.md/stiri/bizar/un -tanar -obsedat -de-selfie -uri-a-vrut-sa-se-sinucida -pentru –
ca–479611.html." http://protv.md/. (accessed 05 05, 2016).
http://ro.blastingnews.com/actual/2015/07/la -doar -14-ani-a-murit -din-cauza -facebook –
ului-vezi-cum-a-fost-posibil -00471553.html. (accessed 05 08, 2016).
"http://stirilepr otv.ro/show -buzz/fun/uncle -teng-taximetristul -care-cere-selfie -uri-
pasagerilor -in-loc-de-bacsisuri -cate-fotografii -a-adunat -in-10-ani.html."
http://stirileprotv.ro/. (accessed 05 05, 2016).

55
"http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/si -au-riscat -viata -pentr u-un-selfie -si-au-trecut -prin-
ei-27-000-de-volti-starea -baietilor -din-bucuresti -delicata.html." (accessed 05 05,
2016).
"http://visitbogata.com/." (accessed 05 05, 2016).
http://www.internetworldstats.com /. (accessed 12 21, 2015).