SPECIALIZAREA COMUNICARE Ș I RELAȚII PUBLICE [626406]

1
Universitatea din craiova
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA COMUNICARE Ș I RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lector univ. Dr. Daniela -Viorica Osiac
Absolvent: [anonimizat]
2019

2
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

MAGIA TEHNOLOGIEI.
DESPRE REVRAJIREA LUMII MODERNE PRIN TEHNOLOGIE.

Coordonator științific
Lector univ. Dr. Daniela -Veronica Osiac
Absolvent: [anonimizat]
2019

3
Magia tehnologiei. Despre revrăjirea lumii mo derne prin tehnologie

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
Capitolul 1. Impactul tehnologiei asupra societății ………………………….. ………….. 6
1.1 Istoria tehnologiei ………………………….. ………………………….. …………………… 6
1.2 Evoluția soc ietății în privința tehnologiei ………………………….. ……………… 12
1.3 Tehnologiile informaționale și de comunicații ………………………….. ………. 16
Capitolul 2. Dezvoltarea tehnologică a lumii ………………………….. ………………… 24
2.1 Piața mondială a tehnologiilor ………………………….. ………………………….. … 24
2.2 Clasificarea tehnologiilor ………………………….. ………………………….. ……….. 26
2.3 Procesul de globalizare ………………………….. ………………………….. ………….. 30
Capitolul 3. Studiu de caz. Tendințe actuale în cercetare și inovare ……………… 42
3.1 Cercetare de teren folosind tehnologia ………………………….. …………………. 42
3.2 Interpretarea datelor folosind aplicații ………………………….. ………………….. 45
3.3 Diseminarea rezultatelor cu ajutorul platformelor online și bazelor de date
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 48
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 59
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 60

4
Introducere
Cele mai durabile și mai eficiente inovații sunt acelea pe care beneficiarul le -a
asimilat, adică le -a adoptat pentru că îi satisfac nevoile sale specifice. Să luăm în considerare
ceea ce se întâmplă la nivelul concret al transformărilor produse de noile tehnologii ale
informației și comunicării:
În primul rând, observăm convertirea conținutului cultural din întreaga lume într -o
formă digitală, făcând astfel produsele di sponibile oricui, oriunde și oricând. Rețelele de
comunicații cu arie largă și de mare viteză, legând computerele din apartamente sau de pe
pupitrele elevilor la biblioteci digitale de mare capacitate schimbă condițiile culturale în care
se desfășoară educ ația. Izolarea este de domeniul t recutului și are loc o substituț ie a
insuficienței și perimării informațiilor cu amploarea și arhisuficiența lor. Problemele
educației se schimbă profund, alternativa la o cunoaștere insuficientă și costisitoare fiind
găsir ea strategiilor ce permit accesul nelimitat la cultură.
În al doilea rând, sunt dezvoltate multiple modalități de a reprezenta informații, de a
simula interacțiuni și a exprima idei, extinzând achizițiile inteligenței, alterând astfel spectrul
civilizației , modificând cerințele participării la cultură. Dezvoltarea epistemologică capătă
aspecte interesante. Gândirea relaționează strâns cu limbajul, simbolizarea formală din
matematică și logică fiind privită ca o extensie a variatelor forme lingvistice curent e. Mediul
digital extinde evident sfera, fiind folosit pentru a achiziționa informații și pentru a exprima
idei în diverse moduri – verbal, vizual, auditiv sau îmbinarea tuturor acestora. Ca rezultat,
educatorilor le va fi din ce în ce mai dificil să favor izeze manipularea limbajului verbal în
detrimentul celorlalte modalități de expresie.
În al treilea rând, oamenii exteriorizează diverse abilități curente – de a calcula, de a
scrie corect, a memora, a vizualiza, a compara, a selecta – în instrumentele dig itale cu care
lucrează, dobândind astfel practic o adevarată măiestrie în ce privește aceste abilități, cândva
rezultate ale educației. Tehnologiile digitale lărgesc potențialitățile personale. Procesoarele de
texte, de exemplu, avertizează în cazul oricăr ui cuvânt scris incorect sau în cazul greșelilor
gramaticale, foile de calcul permit oricui să facă rapid și corect calcule după formule extrem
de complexe, bazele de date permit și celor cu slabe capacități de memorare să manipuleze
seturi întregi de info rmații.
Tema ,, Magia tehnologiei. Despre revrăjirea lumii moderne prin tehnologie”, este
structurată în trei capitole fiecare având trei subcapitole. Lucrarea debutează cu primul

5
capitol unde am prezentat modul în care a apărut tehnologia și cum aceasta a evoluat constant
de-alungul anilor. De asemenea primul subcapitol începe cu terminologia cuvântului
tehnologie și din care limbă derivă. Totodată pentru a putea discuta despre întreaga evoluție a
tehnologie a fost necesar ca în acest capitol să fie discut ată apariția acesteia de la origini,
adică încă din epoca de piatră, continuând cu cea neolitică și până în prezent.
Următorul capitol dezvăluie clasificarea tehnologiilor, piața mondială a tehnologiei și
întregul proces de globalizare prezentat și din p erspectiva doctrinei. Ultimul capitol vizează
inovațiile în privința tehnologiei, și anume cele pri vitoare la cercetările de teren dar și
platformele online. Dintre cele din urmă amintim aplicația precum Economix care este una
dintre cele mai folositoare p latforme eLearning atât pentru elevi cât și pentru profesori,
creând un rezultat excelent privitor la modul de a studia la distanță prin intermediul mediului
virtual. Aici am prezentat avantajele dar și rezultate oferite de aceste platforme eLearning, în
special Economix.
Am ales această temă întrucât este de actualitate iar lumea este într -o continuă
dezvoltare împreună cu Internetul care ne acaparează viața cotidiană, prezentând atât avantaje
dar și dezavantaje pentru noi.

6
Capitolul 1. Impactul tehnologiei asupra societății
1.1 Istoria tehnologiei
Termenul de tehnologie, o combinație a cuvântului din greacă techne ,,artă, artizanat” ,
cu logos "cuvânt, vorbire", a însemnat în Grecia un discurs despre arte . Când a apărut pentru
prima dată în limba engleză în secolul al XVII -lea, a fost folosit pentru a însemna doar o
discuție despre artel e aplicate și, treptat, aceste ,,arte” au devenit ele însele obiectul
desemnării. 1La începutul secolului al XX -lea, termenul cuprindea o gamă tot mai mare de
mijloace, procese și idei în plus față de unelte și mașini. Până la mijlocul secolului,
tehnologia a fost definită de asemenea fraze ca ,, mijloacele sau activitatea prin care omul
urmărește să -și schim be sau să manipuleze mediul său” . Chiar și astfel d e definiții ample au
fost criticate de observatori care subliniază dificultatea tot mai mare de a distinge între
ancheta științifică și activități tehnologice. În fiecare fază cronologică a fost adoptată o
metodă standard pentru analizarea experienței tehn ologice și a inovațiilor. Aceasta începe cu
o scurtă trecere în revistă a condițiilor sociale generale ale perioadei în discuție și continuă să
ia în considerare materialele dominante și sursele de putere ale perioadei și aplicarea lor în
producția aliment ară, industria prelucrătoare, construcția de clădiri, transport și comunicații ,
tehnologie militară și tehnologie medicală.
În esență, tehnicile sunt metode de creare a unor noi instrumente și produse de
instrumente, iar capacitatea de a construi astfel d e artefacte este o caracteristică determinantă
a speciilor asemănătoare omului. Alte specii fac artefacte: albinele construiesc stupi elaborate
pentru a -si depune mierea, păsările fac cuiburi, iar castorii construiesc baraje. Dar aceste
atribute sunt rezul tatul modelelor comportamentului instinctiv și nu pot fi modificate pentru a
se potrivi circumstanțelor în schimbare rapidă. Omenirea, spre deosebire de alte specii, nu are
reacții instinctive foarte dezvoltate, dar are capacitatea de a gândi sistematic și creativ despre
tehnici. Oamenii pot astfel să inoveze și să modifice în mod conștient mediul într -un mod în
care nici o altă specie nu l -a dobândit.
O maimuță poate folosi ocazional un băț pentru a bate bananele dintr -un copac, dar un
om poate modela bast onul într -o unealtă de tăiere și poate elimina o grămadă de banane.
Undeva în tranziția dintre cele două, apare hominidul, prima specie omenească. În virtutea
naturii sale ca instrumentar, omul este, prin urmare, un tehnician de la început, iar istoria

1 Iancu Ștefan, O incursiune în istoria științei și tehnologia informației , Cluj -Napoca, Editura Mega, 2010, p.55

7
tehnologiei cuprinde întreaga evoluție a omenirii.Folosind capacitățile raționale de a elabora
tehnici și de a modifica mediul, omenirea a atacat alte probleme decât cele de supraviețuire și
producția de bogăție, cu care termenul de tehnologie este de obicei asociat astăzi. Tehnica
limbajului, de exemplu, implică manipularea sunetelor și simbolurilor într -un mod
semnificativ și, în mod similar, tehnicile creativității artistice și rituale reprezintă alte aspecte
ale stimulentelor tehnologice. Această nu se ocu pă de aceste tehnici culturale și religioase,
însă este important să se stabilească relația lor de la început, deoarece istoria tehnologiei
relevă o interacțiune profundă între stimulentele și oportunitățile inovației tehnologice, pe de
o parte, și condiți ile socio -culturale ale umanității în cadrul cărora apar, pe de altă parte.
 Epoca de piatră
Identificarea istoriei tehnologiei cu istoria unor specii asemănătoare omului nu ajută la
stabilirea unui punct precis pentru originea sa, deoarece estimările preis toricilor și
antropologilor privind apariția speciilor umane variază atât de mult. Animalele folosesc
ocazional unelte naturale, cum ar fi bastoane sau pietre, iar creaturile care au devenit
omenești, fără îndoială, au făcut același lucru pentru sute de mi lenii înainte de primul pas
gigantic de a -și modela propriile instrumente.

Figura 1. Unelte din piatră2

2 https://jurnalspiritual.eu/inventii -care-au-schimbat -lumea -unelte -din-piatra -circa -900-000i-h/

8
Un grad de specializare în producția de unelte a fost realizat de Neandertalieni ( acum
70.000 de ani); instrumentele mai avansate, care necesită a samblare, au fost produse de Cro –
Magnon (probabil încă din anul 35 000 Î.Hr. ); în timp ce aplicarea principiilor mecanice a
fost realizată în Neolitic prin folosirea ceramicii ( 6000 î.Hr.) și de popoarele din Epoca
Metalului (circa 3000 î.H r.).
Deși se poate presupune că oamenii primitivi foloseau alte materiale cum ar fi lemnul,
osul, blănurile, frunzele și ierburile, înainte ca aceștia să stăpânească utilizarea pietrei, în
afară de coarnele osoase, probabil folosite ca petice în minele de piatră și în alte părți, și alte
fragmente de unelte osoase, nici unul dintre acestea nu a supraviețuit. Uneltele de piatră ale
oamenilor timpurii, pe de altă parte, au supraviețuit în abundență surprinzătoare, iar pe
parcursul multor milenii de preistorie s -au făcut p rogrese importante în tehnica utilizării
pietrei. Pietrele au devenit unelte numai atunci când au fost modelate deliberat în scopuri
specifice și, pentru ca acest lucru să se fi făcut în mod eficient, trebuiau găsite pietre grele și
granulate adecvate și m ijloace concepute pentru a le modela și în special pentru a pune o
muchie tăietoare pe ele.
 Revoluția Neolitică
Spre sfârșitul ultimei epoci de gheață, î n jur de 1 5.000 -20.000 de ani în urmă, câ teva
dintre comunitatile cele mai favorizate d.p.d.v. geografic și climatic au î nceput s ă facă
trecerea de la lunga perioadă a Paleoliticului, la un mod de viață mai stabil, bazându -se pe
creșterea animalelor și agricultură. 3Această perioadă de tranziție, perioada neolitică sau
epoca de piatră, a condus în cele din urmă la o creștere semnificativă a populației, la o
creștere a dimensiunilor comunităților și la începutul vieții urbane. Se numește uneori
Revoluția neolitică deoarece viteza inovării tehnologice a crescut atât de mult și orga nizația
socială și politică umană a cunoscut o creștere corespunzătoare a complexității. Pentru a
înțelege începuturile tehnologiei, este necesar să se studieze evoluțiile din epoca veche de
piatră, până la apariția primelor civilizații urbane din jurul an ului 3000.
Odată cu extinderea stăpânirii lumii materiale în perioada neolitică, au fost puse în
funcțiune și alte substanțe, cum ar fi argila pentru ceramică și cărămidă, și creșterea
competenței în manipularea materiilor prime textile au condus la crearea primelor țesături
care să înlocuiască piei de animale. În același timp, curiozitatea despre comportamentul
oxizilor metalici în prezența focului a promovat una dintre cele mai importante inovații

3Daniel R. Headrick , Technology: A World History, 2009, p. 34

9
tehnologice ale tuturor timpurilor și a marcat succesiunea de la epoc a de piatră până la epoca
metalului.
 Tehnicile de construcție
Tehnicile de construcție preistorică au suferit, de asemenea, evoluții semnificative în
Revoluția neolitică. 4Nu se știe nimic despre capacitatea de construire a popoarelor paleolitice
dincolo d e ceea ce se poate deduce din câteva fragmente de adăposturi de piatră, dar în epoca
de piatră au fost ridicate niște structuri impresionante, în primul rând morminte și alte edificii
religioase, dar chiar și la sfârșitul perioadei existau locuințe domesti ce construite pentru
prima dată din cărămidă uscată la soare. În nordul Europei, unde transformarea neolitică a
început mai târziu decât în jurul Mediteranei de Est și a durat mai mult, monumentele de
piatră uriașe, dintre care Stonehenge în Anglia este ex emplul remarcabil, poartă totuși o
mărturie elocventă pentru abilitățile tehnice, fără a menționa imaginația și competența
matematică , a societăților mai târzii din epoca pietrei.
 Industria producătoare
Industria prod ucătoare și -a avut originea în Epoca de Piatră, prin aplicarea tehnicilor
de măcinare a porumbului, coacerea argilei, a țesăturilor și, de asemenea, prin vopsire,
fermentare și distilare. Unele dovezi pentru toate aceste procese pot fi obținute din
descoperirile arheologice, iar unele dintre ele au fost cel puțin dezvoltate în meșteșuguri
specializate până la apariția primelor civilizații urbane. În același fel, ucenicii metalurgici
începuseră să dobândească tehnicile de extragere și prelucrare a metalelor mai moi, a aurului,
a argintului, a cuprului, care urmau să -i facă pe urmașii lor o clasă selectată de meșteri. Toate
aceste domenii de specializare incipiente au implicat, de altfel, dezvoltarea comerțului între
diferite comunități și regiuni, iar evidența arheologică a transferului de prod use fabricate în
Epoca de Piatră târzie este impresionantă.5
O astfel de transmisie sugerează îmbunătățirea facilităților pentru transport și
comunicare. Oamenii paleoliți, au devenit independenți,recurgând la mersul pe jos, iar acest
lucru a rămas modul n ormal de transport pe tot parcursul epocii de piatră. Este notabil faptul
că evoluțiile descrise până acum în preistoria umană au avut loc pe o perioadă lungă de timp,
comparativ cu cei 5000 de ani de istorie înregistrată și că acestea au avut loc mai întâ i în zone
foarte mici ale suprafeței Pământului și au implicat populațiile minime prin criterii moderne.
Revoluția neolitică a avut loc în primul rând în acele părți ale lumii, cu o combinație

4 Ibidem p.6
5 Rondo Cameron, A concise economic history of the world, from Paleolitic times to present , 1989, Oxford
University Press.Inc., p.251

10
neobișnuită de calități: un climat cald, încurajând creșterea r apidă a culturilor și un ciclu
anual de inundații care a regenerat în mod natural fertilitatea terenului. Pe solul eurasian –
african, astfel de condiții au apărut doar în Egipt, Mesopotamia, nordul Indiei și unele dintre
marile văi ale râurilor din China. A existat apoi faptul că bărbații și femeile din Epoca de
Piatră au fost stimulați să dezvolte și să aplice noi tehnici de agricultură, zootehnie, irigare și
producție și acolo întreprinderea lor a fost răsplătită prin creșterea productivității, ceea ce a
încurajat creșterea populației și declanșarea unei succesiuni de schimbări sociopolitice care
au transformat comunitățile neolitice stabilite în primele civilizații.6
Schimbările tehnologice descrise până acum au avut loc foarte lent pentru o perioadă
lungă de timp, ca răspuns doar la nevoile sociale cele mai de bază, căutarea hranei și
adăpostului și puține resurse sociale disponibile pentru orice altă activitate decât îndeplinirea
acestor nevoi. Cu aproximativ 5000 de ani în urmă, totuși, o tranziție cultu rală importantă a
început să aibă loc în câteva situații geografice binevenite. Aceasta a generat noi nevoi și
resurse și a fost însoțită de o creștere semnificativă a inovării tehnologice. A fost începutul
invenției orașului.
 Meșteșugarii și oamenii de șt iință
Experiența agricolă acumulată din epoca de piatră a făcut posibilă o creștere a
populației, iar populația mai mare a creat, la rândul său, o nevoie pentru produsele
meșteșugarilor specializați într -o gamă largă de mărfuri7. Acești meșteșugari au incl us un
număr de lucrători de metal, mai întâi aceia care vindeau metale ușor de obținut sub formă
metalică, în special metalele moi, cum ar fi aurul și cuprul, care ar putea fi modelate prin
bătăi.
Apoi a venit descoperirea posibilității de a extrage anumi te metale din minereurile în
care acestea apar în general. Probabil primul astfel de material care urma să fie utilizat a fost
carbonatul cuprului cunoscut ca malachit, apoi utilizat deja ca produs cosmetic și ușor de
redus la cupru printr -un foc puternic.
Este imposibil să fii precis cu privire la timpul și locul acestei descoperiri, dar
consecințele ei au fost extraordinare. Aceasta a dus la căutarea altor minereuri metalice, la
dezvoltarea metalurgiei, la încurajarea comerțului pentru a asigura metalele specifice și la
dezvoltarea în continuare a competențelor de specialitate. A contribuit substanțial la apariția
societăților urbane, deoarece s -a bazat în mare măsură pe industria de comerț și producție și,

6 Rondo Cameron, op.cit ., p. 66
7 Kuhn Thomas, The structure of scientific revolution , 1970, University of Chicago, p. 78

11
prin urmare, pe creșterea primelor civilizații. Epoca de piatră a dat drumul la epoca Metalului
timpuriu și a început o nouă epocă în povestea omenirii.
Însăși existența acestor abilități, chiar și în mâinile unei mici minorități a populației,
este semnificativă, deoarece acestea au pus la dispoziție o facilitate de înregistrare și
transmitere a informațiilor care lărgesc mult posibilitățile de inovare și de gândire
speculativă. Până în prezent, tehnologia a existat fără beneficiul științei, dar, în timpul
primilor astronomi sumerieni, care au complotat mișcarea corpurilor cerești cu o precizie
remarcabilă și calcule bazate pe calendar și sisteme de irigații asupra observațiilor lor, relația
creativă dintre știință și tehnologie a apărut. Primele roade ale acestei relații au apărut în
abilitățile foarte m ari de a măsura Pământul, de a cântări și de a păstra timpul, toate tehnicile
practice esențiale pentru orice societate complexă și de neconceput fără alfabetizare și
începutul observării științifice. Odată cu apariția acestor abilități în mileniul 3 î.Hr. , primele
civilizații a u apărut în văile Nilului și Tib ru și Eufrat. Faptul că epoca civilizațiilor timpurii
coincide cu clasificarea tehnologică a epocilor de cupru și bronz este un indiciu al bazei
tehnologice a acestor societăți.
Maleabilitatea cuprulu i, al aurului și al argintului a făcut inevitabil ca ele să fie
primele materiale care au fost lucrate, dar arheologii par să accepte că nu există o adevărată
,,epocă de cupru”, cu excepția poate pentru o perioadă scurtă, la începutul civilizației
egiptene , pentru că maleabilitatea acestui metal și -a limitat utilitatea pentru tot, cu excepția
decorului sau a monedelor. Prin urmare, atenția a fost acordată timpuriu mijloacelor de
întărire a cuprului pentru a face unelte și arme satisfăcătoare. Reducerea min ereurilor
metalice mixte a dus, probabil, la descoperirea aliajelor, prin care cuprul a fost topit cu alte
metale pentru a produce bronz. Au fost făcute câteva bronzuri, inclusiv unele conținând
plumb, antimoniu și arsen, dar de departe cel mai popular și mai răspândit a fost cel de cupru
și staniu în proporții de aproximativ 10 la unu.8
 Epoca de Fier
Factorul tehnologic remarcabil al lumii greco -romane a fost topirea fierului, o tehnică
derivată de la metalurgiști necunoscuți, probabil în Asia Mică, aproximativ 1000 î.Hr. – care
s-au răspândit cu mult peste frontierele provinciale ale Imperiului Roman. Folosirea metalelor
a devenit generală în Grecia și în Insulele Egee până la începutul perioadei clasice de circa
500 î.Hr. și se pare că s -a răspândit rapid spre vest după aceea. Minereul de fier, un material
cunoscut de multă vreme, a refuzat reducerea în formă metalică din cauza căldurii mari

8 Schivelbusch Wolfgang, The railway journey , 1986, The University of California Press, p. 15

12
necesare în cuptor pentru efectuarea transformării chimice (aproximativ 1535 ° C [2,795 ° F]
comparativ cu 1,0 83 ° C [1,981 ° F] pentru reducerea minereurilor de cupru).
Astfel, cunoscând toate aceste etape de evoluție ale umanității realizăm că tehnologia
a apărut odată cu omul și a evoluat odată cu acesta.
1.2 Evoluția societății în privința tehnologiei
Tehnologia și viața umană nu pot fi separate; societatea are o co -dependență ciclică față de
tehnologie. Folosim tehnologia; depindem de tehnologia din viața noastră de zi cu zi și
nevoile și cerințele noastre pentru tehnologii continuă să crească. Oamenii folosesc
tehnologia pentru a călători, a comunica, a învăța, a face afaceri și a trăi în confort. Cu toate
acestea, tehnologia ne -a provocat, de asemenea, preocupări. Aplicarea sa necorespunzătoare a
dus la poluarea mediului și a provocat, de asemenea, o gravă amenințare pentru viața și
societatea noastră. Acest lucru necesită utilizarea corectă a tehnologiei. Cea mai mare
provocare cu care se confruntă oamenii este determinarea tipului de viitor pe care trebuie să -l
avem și apoi crearea de tehnologii rele vante care vor simplifica modul în care facem
lucrurile.
Este imposibil să explorăm modul în care fiecare nouă tehnologie avansată ne -a afectat
viața și ce impact va avea asupra viitorului. Tehnologia afectează mediul, oamenii și
societatea în ansamblu. Mo dul în care folosim tehnologia determină dacă impactul său este
pozitiv pentru societate sau negativ. De exemplu, (IMPACT POSITIV) putem folosi porumb
pentru a face etanol și acest etanol poate fi folosit drept combustibil.
Combustibilul poate fi utilizat pentru a rula mașini, ceea ce va duce la creșterea producției
industriilor producătoare la un cost mai mic. (IMPACT NEGATIV) Cu toate acestea, dacă
vom decide să transferăm cantități mari de porumb la producția de combustibil din producția
de alimente, oa menii nu vor mai fi hrăniți, ceea ce va provoca o foamete la nivel mondial,
care este chiar o situație mai gravă.9 Prin atribuțiile sale tehnologia nu este dăunătore pentru
societate, dar modul în care societatea folosește tehnologia pentru a atinge obiect ive specifice
este ceea ce are ca rezultat impactul negativ al tehnologiei asupra societății. Oamenii trebuie
să folosească energia pentru a procesa produse în fabrici, pentru a rula mașini, pentru a ușura
locuințele și pentru a rula mașini tehnologice pre cum computerele, însă singura modalitate
prin care putem face acest lucru fără a afecta mediul și societatea este trecerea de la sursele

9 Carlota Perez, Tehnological revolution , 2002, p. 35

13
de energie epuizabilă la energiile regenerabile, surse inepuizabile precum energia solară /
eoliană.
I. Impactul pozitiv a l tehnologiei asupra societății
Tehnologia a mecanizat agricultura: Tehnologia agricolă modernă permite unui număr mic
de oameni să crească cantități mari de alimente într -o perioadă scurtă de timp, cu o
contribuție mai redusă, ceea ce are ca rezultat randamente ridicate și randamentul investițiilor
de tipul ,, reîntoarcerea investițiilor”. Prin subvenții guvernamentale, fermierii mici și mijlocii
au reușit să achiziționeze mașini de arat, însămânțare, udare și recoltare. Folosirea tehnologiei
în agricu ltură a dus, de asemenea, la fabricarea de culturi genetice care pot crește rapid și pot
fi rezistente la numeroși dăunători și boli. De asemenea, fermierii au acces la îngrășăminte
artificiale care adaugă valoare solului și stimulează creșterea culturilor lor și le permit să
producă randamente de înaltă calitate. Agricultorii din zonele aride au fost în măsură să
cultive plante sănătoase, folosesc pompe avansate de apă și aspersoare care dau apă de la
râuri la ferme, întregul proces poate fi automatizat pe ntru a economisi timp. Un exemplu bun
este Egiptul, este o țară pustie care primește puțină ploaie, dar fermierii mici și mari au folosit
irigații automate pentru a iriga fermele. În Egipt ei cresc o mulțime de orez, dar această
cultură are nevoie de apă s uficientă pentru a se dezvolta bine. Apa este pompată zilnic de pe
râul Nil la câmpurile de orez.10
 Tehnologia a îmbunătățit transportul
Transportul este una din zonele de bază ale activității tehnologice. Atât societatea, cât
și întreprinderile au benefici at de noile metode de transport. Transportul oferă mobilitate
pentru oameni și bunuri. Transportul, ca toate celelalte tehnologii, poate fi privit ca un sistem.
Este o serie de părți care sunt interconectate. Aceste părți toate lucrează împreună pentru a
îndeplini un anumit scop. Transporturile folosesc vehicule, trenuri, avioane, motociclete,
oameni, drumuri, energie, informații, materiale, finanțe și timp. Toate aceste părți pe care le –
am menționat, lucrează împreună pentru a muta oamenii și bunurile. Teh nologia a ajutat la
avansarea tuturor celor patru tipuri de transport și acestea includ:
(1) transportul rutier utilizat de automobile,
(2) transportul aerian care este utilizat de avioane,
(3) transportul de apă care este utilizat de nave și bărci de vi teză și
(4) transportul spațial utilizat pentru a merge pe Lună.

10 Eisenstein Elisabet, The printing press as an agent of change , 1979, p. 41

14
Cel mai utilizat dintre toate acestea este transportul rutier, acesta facilitează mișcarea
bunurilor și a oamenilor. Tehnologiile precum automobilele, autobuzele și camioanele au
îmbunătăți t modul în care se deplasează oamenii și modul în care transportă bunurile lor de la
un loc la altul. De asemenea, țările în curs de dezvoltare primesc fonduri din partea țărilor
bogate pentru a -și îmbunătăți transportul rutier, ceea ce a dus la dezvoltare a zonelor rurale
îndepărtate.
 Tehnologia a îmbunătățit comunicarea
Comunicarea este utilizată în mai multe scopuri. Atât societatea cât și organizațiile
depind de comunicare pentru a transfera informații. Oamenii folosesc tehnologia pentru a
comunica într e ei. Mijloacele electronice, cum ar fi radiourile, televizoarele, internetul,
media, au îmbunătățit modul în care schimbăm ideile care ne pot dezvolta societățile. În
multe țări, radiourile și televizoarele sunt folosite pentru a exprima preocupările soci etății,
organizează forumuri live în care comunitatea poate contribui prin intermediul telefoanelor
mobile sau sistemelor de servicii text cum ar fi tweeter -ul. În timpul alegerilor politice, liderii
folosesc mijloacele de radio, televiziune și internet pe ntru a ajunge la persoanele pe care
doresc să le servească. Un bun exemplu sunt alegerile prezidențiale recente din SUA,
,,Președintele Barak Obama" a adoptat tehnologia de comunicare pentru a ajunge și a -și
exprima preocupările față de dezvoltarea Americi i. Tehnologiile de comunicare precum
televizoarele, radiourile și internetul pot fi folosite pentru a convinge, a distra și a informa
societatea. Întreprinderile mici au folosit tehnologia internetului și a comunicațiilor mobile
pentru a crește și a îmbună tăți serviciul cu clienț ii.
 Tehnologia a îmbunătățit educația și procesul de învățare
Tehnologia a îmbunătățit procesul educațional și de învățare: Educația este coloana
vertebrală a fiecărei economii. Oamenii au nevoie de infrastructuri educaționale bine
organizate pentru a putea învăța cum să interpreteze informațiile. Multe școli au înce put să
integreze tehnologii educaționale în școlile lor, cu scopul de a îmbunătăți modul în care elevii
învață. Tehnologii precum tabletele inteligente, calculatoarele, telefoanele mobile, iPadurile,
proiectoarele și internetul sunt folosite în sălile de c lasă pentru a stimula studenții să învețe.
Educația vizuală devine din ce în ce mai populară și s -a dovedit a fi cea mai bună
metodă de învățare în multe discipline, cum ar fi matematica, fizica, biologia, geografia,
economia și multe altele. Comunitatea d e afaceri a investit bani în diverse tehnologii
educaționale care pot fi utilizate atât de profesori, cât și de studenți11. De exemplu, pe iTunes,

11Gleick James, The information: a history, a theory, a flood , 2011, p.55

15
se vor găsi numeroase aplicații educaționale care pot permite studenților și profesorilor să
facă schimb de in formații academice în orice moment, ceea ce a făcut învățarea mobilă. De
asemenea, programe cum ar fi învățământul la distanță au deschis granițele multor oameni de
știință din întreaga lume.
II. Impactul negativ al tehnologiei asupra societății
 Reducerea resu rselor
Cu cât este mai mare cererea de noi tehnologii și progresul tehnologiilor actuale, cu atât
mai mult crește presiunea pe care o punem asupra resurselor naturale ale pământului. De
exemplu, dacă privim numărul total de telefoane mobile și computere fa bricate astăzi,
populația noastră crește în fiecare zi și toți acești miliarde de consumatori cer fie un telefon
mobil sau un computer în casele sau birourile lor. 12Aceasta este o veste bună pentru
producători, cum ar fi Apple sau Samsung, cererea pentru g adget -urile lor este ridicată, dar
pentru a susține această cerere, trebuie să exploateze Mama Natura pentru resurse precum
aluminiu, odată ce aceste resurse sunt extrase din plăcile de sol, nu se întorc niciodată,
deoarece le -a luat un miliard de ani pent ru a se maturiza. Asta înseamnă că, la un moment
dat, nu vom mai rămâne cu nici o resursă naturală , fapt care poate fi o problemă pentru
generația și economia viitoare. De asemenea, practicile agricole intensive vor epuiza solul.
Acest lucru face ca aplicaț iile grele ale îngrășămintelor comerciale necesare pentru a produce
recolte sănătoase, dar și aceste îngrășăminte au substanțe chimice periculoase pentru sol și
viețile oamenilor .
 Creșterea populației
Tehnologia ne -a ajutat să trăim mai mult prin îmbunătăț irea facilităților de sănătate și
ajutând la cercetarea soluțiilor pentru cele mai multe probleme de sănătate care afectează
oamenii. 13Aceasta este o veste bună pentru țările dezvoltate, dar este o veste proastă pentru
țările în curs de dezvoltare care nu au fost în măsură să acceseze aceste beneficii din
domeniul sănătății aduse de tehnologie. În țările dezvoltate, creșterea populației este
controlată de metode avansate de control al contracepției, ceea ce le -a ajutat să -și echilibreze
populația în raport cu resursele naturale și alte oportunități care vin cu o populație planificată.
Acest lucru este diferit în ță rile în curs de dezvoltare, rată la care oamenii produc este foarte
mare, rata mortalității este ridicată, alimentația este redusă și îngrijirea s ănătății este slabă.
 Creșterea poluării

12 Carlota Perez, op.cit ., p.15
13 Johnson Steven, The natural history of innovation , 2010, p. 31

16
Poluarea afectează pământul pe care cultivăm culturile, apa pe care o bem și aerul pe
care îl respirăm. Creșterea cererii de noi tehnologii și avansarea tehnologiilor a dus la
prelucrarea fabricilor. Pe măsură ce mun cesc atât de mult pentru a crea cele mai bune
tehnologii atât pentru societate, cât și pentru afaceri, ei eliberează substanțe chimice și gaze
nocive care au poluat mediul, ceea ce a dus la schimbările climatice (încălzirea globală).
Deci, cu cât ne bucurăm mai mult de tehnologie, cu atât ne rănim mai mult mediul.
Experții au încercat să pună în aplicare modalități de reducere a acestui impact, încurajând
fabricile să devină verzi, într -o mică măsură, acest lucru a fost realizat prin dezvoltarea de
tehnologii ecologice precum; mașini verzi, computere verzi, dar este încă nevoie de eforturi
mari pentru a reduce poluarea aerului și a pământului.
1.3 Tehnologiile informaționale și de comunicații
TIC sau tehnologia (sau tehnologiile) informației și comu nicațiilor reprezintă
infrastructura și componente le care permit calculul modern.
Deși nu există o definiție universală unică a TIC, termenul este în general acceptat să
însemne toate dispozitivele, componentele de rețea, aplicațiile și sistemele care comb inate
permit oamenilor și organizațiilor (adică afacerilor, agențiilor nonprofit, guvernelor și
întreprinderilor infracționale) să interacționeze în lumea digitală.
Componentele unui sistem TIC
TIC cuprinde atât sfera de internet disponibilă, cât și cea mo bilă alimentată de rețele fără
fir. De asemenea, include tehnologii vechi, cum ar fi telefoanele fixe, emisiunile de radio și
de televiziune – toate acestea fiind încă utilizate pe scară largă astăzi, alături de piese
tehnologice avansate precum intel igenț a artificială și robotica.
TIC este uneori utilizat sinonim cu IT (pentru tehnologia informației); totuși, TIC este în
general utilizat pentru a reprezenta o listă mai largă și mai cuprinzătoare a tuturor
componentelor legate de tehnologia in formatică și d igitală decât IT.
Lista componentelor TIC este exhaustivă și continuă să crească. Unele componente, cum
ar fi computerele și telefoanele, au existat de zeci de ani. Altele, cum ar fi telefoanele
inteligente, televizoarele digitale și rob oții, sunt intrări mai recente.
TIC înseamnă, în general, mai mult decât lista componentelor sale. Acesta include, de
asemenea, aplicarea tuturor acestor componente diferite. Aici se află potențialul real, puterea
și pericolul TIC.

17
TIC este utilizat pentru tranzacțiile economice, sociale și interpersonale și pentru
interacțiuni. TIC a schimbat radical modul în care oamenii lucrează, comunică, învață și
trăiesc. Mai mult decât atât, TIC continuă să revoluționeze toate părț ile experienței umane ca
primele computere și acum roboții fac multe dintre sarcinile administrate odată de oameni.
De exemplu, computerele au răspuns odată telefoanelor și au redirecționat apelurile la
indivizii potriviți pentru a răspunde; acum, roboții nu numai că pot răspunde la apeluri, dar
reușesc s ă facă asta mai repede și mai eficient .
Importanța TIC pentru dezvoltarea economică și creșterea afaceri lor a fost atât de
monumentală , încât a fost creditată cu introducerea a ceea ce mulți au etichetat -o drept a patra
revoluție industrială.
TIC subliniaz ă, de asemenea, schimbările largi ale societății, deoarece indivizii în masă
se deplasează de la interacțiunile personale, față în față cu cele din spațiul digital. Această
nouă eră este deseori numită epoca digitală.14
Cu toate aspectele sale revoluționare , capacitățile TIC nu sunt distribuite uniform. Pur și
simplu, țările mai bogate și persoanele mai bogate se bucură de un acces mai mare și, prin
urmare, au o capacitate mai mare de a profita de avantajele și oportunitățile oferite de TIC.
Dacă luăm în con siderare, de exemplu, unele constatări din partea Băncii Mo ndiale, î n
2016, acesta a declarat că mai mult de 75% dintre persoanele din întreaga lume au acces la un
telefon mobil. Cu toate acestea, accesul la internet prin bandă largă mobilă sau fixă rămâ ne
prohibitiv costisitor în multe țări datorită lipsei infrastructurii TIC. În plus, Banca Mondială a
estimat că din populația globală de 7,4 miliarde de persoane, peste 4 miliarde de persoane nu
au acces la internet. În plus, a estimat că numai 1,1 miliar de de persoane au ac ces la internet
de mare viteză.
În Statele Unite și în alte părți, această discrepanță în accesul la TIC a creat așa-numita
diviziune digitală.
Banca Mondială, numeroase autorități guvernamentale și organizații neguvernamentale
(ONG -uri) susțin politici și programe care au ca scop depășirea diviziunii digitale prin
asigurarea unui acces sporit la TIC în rândul acelor indivizi și populaț ii care se luptă să -i
permită.
Aceste instituții diferite afirmă că persoanele fără capacități TIC sunt lăsate în afara
oportunităților și avantajelor multiple pe care TIC le creează și care, prin urmare, vor fi în
continuare în urmă din punct de vedere socio -economic.

14 Mumford Le wis, Technics and human development , 1967, p.22

18
Organizația Națiunilor Unite consideră unul dintre obiectivele sale d e dezvoltare
durabil ă (SDG) ca ,, să crească semnificativ accesul la tehnologia informației și
comunicațiilor și să depună eforturi pentru a oferi acces universal și accesibil la internet în
țările cel mai puțin dezvoltate până în 2020” .
Avantajele economice se regăsesc atât pe piața TIC, cât și în zonele mai mari ale
afacerilor ș i ale societății în ansamblu.
În cadrul pieței TIC, avansarea capacităților TIC a făcut ca dezvoltarea și furnizarea de
diferite tehnologii să fie mai ieftine pentru furnizorii de TIC și clienții aces tora, oferind în
același timp noi oportunități de piață.15 De exemplu, companiile de telefonie care au fost
nevoite să construiască și să mențină mile de linii telefonice s -au mutat la materiale de rețea
mai avansate și pot furniza servicii de telefonie, te leviziune și internet; consumatorii se
bucură acum de mai multe opțiuni în ceea ce privește livrarea și punctele de preț ca rezultat.
Pentru întreprinderi, progresele înregistrate în cadrul TIC au adus o serie de economii de
costuri, oportunități și facili tăți. Acestea variază de la procesele de afaceri foarte
automatizate, care au redus costurile, până la revoluția mare a datelor, în care organizațiile
transformă vasta gamă de date generate de TIC în cunoștințe care conduc noi produse și
servicii, la tranz acții cu TIC cum ar fi cumpărăturile prin internet și telemedicină și sociale
care oferă clienților mai multe opțiuni în ceea ce privește cum cumpără, comunică și
interacționează.Dar TIC a creat, de asemenea, probleme și provocări atât pentru organizații,
cât și pentru indivizi, precum și pentru întreaga societate. Digitalizarea datelor, extinderea
utilizării internetului de mare viteză și a rețelei mondiale în creștere au condus la noi niveluri
de criminalitate, în care așa -numiții actori răi pot obține î n mod ilegal acces la sisteme pentru
a fura bani, proprietate intelectuală sau informații private sau pentru a perturba sistemele care
controlează infrastructura critică. TIC a adus, de asemenea, automatizări și roboți care îi
înlătura pe lucrătorii care n u reușesc să -și transfere competențele pe posturi noi. TIC a permis
mai multor oameni să -și limiteze interacțiunile cu ceilalți, creând ceea ce unii oameni se tem
că este o populație care ar pu tea pierde o parte din ceea ce ii definește ca oameni .
Dezvolta rea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) este vitală pentru
competitivitatea Europei în economia mondială care crește tot mai mult din punct de vedere
digital. Peste 20 de miliarde de euro din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și
din Fondul de coeziune sunt disponibile pentru investițiile în domeniul TIC în perioada de
finanțare 2014 -2020. Aceste investiții sprijină acțiunea Comisiei de a crea o piață unică

15 Niculescu Ștefan, Tehnologia informației , București, Editura Didactică și pedagogică, 1999, p. 87

19
digitală, care poate genera o creștere suplimentară de până la 250 de mili arde de euro.
Îmbunătățirea accesului, a utilizării și a calității TIC reprezintă unul dintre cele 11 obiective
tematice ale politicii de coeziune în perioada 2014 -2020. FEDER va acorda prioritate:
– Extinderea implementării în bandă largă și extinderea rețe lelor de mare viteză
– Dezvoltarea produselor și serviciilor TIC și a comerțului electronic
– Consolidarea aplicațiilor TIC pentru e -guvernare, e -learning, e -incluziune, e -cultură și
e-sănătate
Măsurile TIC pot primi, de asemenea, sprijin în cadrul altor obiec tive tematice și sunt, de
asemenea, incluse în multe strategii inteligente de specializare. Trecerea de la o abordare
clasică a sectorului TIC la o agendă digitală locală / regională / națională ,,în cadrul strategiei
de specializare inteligentă permite re giunilor să identifice prioritățile pentru investițiile în
domeniul TIC care sunt pertinente pentru teritoriul lor.16Fondurile structurale și de investiții
europene nu trebuie doar să fie văzute ca sprijin financiar, ci și ca instrument politic pentru a
sprijini autoritățile publice în definirea strategiei și planificarea eforturilor lor administrative
și de investiții. Pentru a se asigura că investițiile UE au un impact maxim, statele membre și
regiunile care doresc să utilizeze fonduri pentru proiectele le gate de TIC sunt obligate să pună
în aplicare un cadru politic strategic pentru creștere digitală și un plan de rețea de nouă
generație.Fondurile structurale și de investiții europene pot fi, de asemenea, utilizate strategic
pentru a încuraja transpunerea inițiativelor legislative privind piața unică digitală (DSM),
dezvoltarea capacității administrative pentru aplicarea eficientă a acestei legislații și
stimularea finanțării publice și private naționale pentru îmbunătățirea și accelerarea impactul
pozitiv al DSM în toate regiunile UE.
 TIC în viața cotidiană
– TIC în afaceri
Astăzi o mulțime de tranzacții de afaceri se întâmplă prin internet și, prin urmare, numit
e-commerce. TIC facilitează marketingul, vizitarea clienților, navigarea produselor, coșul de
cumpărături, taxele și cumpărăturile, comanda de primire și de proces. Prin intermediul
comerțului electronic se pot oferi servicii legate de procesarea tranzacțiilor, documentare,
prezentări, gestionarea inventarului și colectarea informațiilor despre pro duse. Cu alte
cuvinte, orice activitate de afaceri se poate face acasă.17
– TIC în serviciile financiare

16 Ibidem p. 16
17 Miloșescu Mariana, Tehnologia informațiilor și comunicațiilor , București, Editura Didactică și
pedagogică,2018, p.120

20
Fiecare serviciu oferit de o bancă tradițională este disponibil în zilele noastre prin
intermediul serviciului online. Pornind de la transferul de bani de la un cont la altul până la
executarea tranzacțiilor din ziua de astăzi ale băncii sunt furnizate prin intermediul
internetului. Prin crearea de rețele de bănci, acest lucru a devenit o realitate. Operațiunile de
pe piața de capital, analiza financiară și serviciile conexe sunt disponibile pe platformele
online.
– TIC în divertisment
Internetul este o sursă majoră de divertisment. Internetul este un centru de filme,
jocuri, cărți și rețele sociale. Datorită transmisiei digitale, experiența de televiziune în sine se
schimbă. Putem înregistra cu ușurință programele de televiziune și să le vedem apoi.
Transmisia digitală a schimbat modul în care ne confruntăm cu televiziunea, cu programare și
participare interactivă mai mult. Camerele digitale, imprimantele și s canerele au permis mai
multor persoane să experimenteze producția de imagini.
– TIC în serviciul public
Atât guvernele centrale, cât și cele de stat încurajează în mod activ practicile de e –
guvernare. Inițiativa digitală din India a Guvernului Indiei și iniț iativa electronică de
guvernare a guvernului din Karnataka sunt cele mai bune exemple în acest sens. Cu acestea,
și chiar înainte ca multe servicii guvername ntale să fie disponibile online, n e putem înscrie în
lista electorală a circumscripției electorale locale prin intermediul portalului Comisiei
Electorale de Stat. Putem rezerva un cilindru de gaz petrolier lichefiat prin intermediul site –
ului web al furnizorului de gaze, să plătim facturile de energie electrică online printr -un birou
de facturare online . RTC legate de teren pot fi vizualizate prin intermediul internetului fiind
acasă. TIC oferă, de asemenea, o platformă pentru o conversație între public și guvern prin
difer ite servicii de rețele sociale.
– TIC în educație
Educația este un sector major care a suferit influența inovațiilor din domeniul TIC.
Pornind de la furnizarea serviciului de conținut online, platforma pentru organizarea
experiențelor de învățare în gestionarea învățării și evaluării a fost modificată foarte mult de
evoluțiile TIC. Elevii , profesorii și administratorii educaționali, precum și toți factorii
implicați în educație au beneficiat de integrarea TIC în educație. Restul unităților din acest
curs se vor ocupa de aceste probleme cu o lungime mai mare.
 Evoluția TIC
TIC evoluează într -un ritm foarte rapid. Bunicii noștri au crescut într -o societate fără
telefon; părinții noștri într -o societate în care radioul a fost primul, iar televiziunea a fost

21
ultima sursă de informație. 18Trăim într -o lume a internetului. Și noua generație se află în
lumea wireless. Ca urmare, lumea din jurul nostru s -a schimbat dramatic de -a lungul anilor.
Această schimbare dramatică în domeniul TIC este rezultatul inovațiilor din domeniul
științei, al apărării și al afacerilor. Aceste inovații au redus dimensiuni le instrumentelor
tehnologice și au sporit viteza de funcționare a acestora pentru a procesa date și a comunica
informații.
Faza I
Prima fază legată de evoluția TIC este identificată cu crearea calculatorului
electromagnetic în timpul celui de -al doilea ră zboi mondial, cu o greutate de aproximativ 5
tone. 19Inventarea tranzistoarelor în 1947 a dus la dezvoltarea de computere mai mici, dar
versatile. Odată cu schimbarea tehnologiei de intrare -ieșire de la cartelele de pe rforare la
casetele magnetice, ,,Comput er” a devenit un cuvânt de captură.

Etapa II
A doua etapă a evoluției TIC este asociată cu dezvoltarea calculatoarelor personale în anii
1970. Dezvoltarea tehnologiei cu cip și a discurilor magnetice de fabricație au transformat
computerele uriașe în desktop -uri, numite computere personale. Procesarea de texte,
contabilitatea și grafica au devenit foarte accesibile.

18 Miloșescu Mariana, op.cit . pp. 99 -123
19 Boarnă Ecaterina, ABC -ul calculatoarelor , Craiova, Editura Else, 2010, p. 55

22

Etapa III
A treia fază a evoluției TIC este legată de dezvoltarea microprocesoarelor.
Microprocesor, un dispozitiv programabil multifunc țional care acceptă datele digitale ca
intrări, le procesează în conformitate cu instrucțiunile stocate în memoria sa și oferă rezultate
ca ieșire. Microprocesoare le au redus costul de procesare a puterii.20

Faza IV
Cea de -a patra fază a evoluției TIC est e în jurul rețelei. Pornind de la conectarea
calculatoarelor într -o mică zonă geografică pentru domeniul Apărării și Educației pentru a
conecta computerele din întreaga lume, care au ca rezultat internetul21, este dezvoltarea
punctului de reper în domeniul TIC. Acest lucru a dus la ruperea barierei la distanță în toate
regiunile geografice, iar lumea fiind numită un sat global. Rețeaua socială este un produs
secundar al acesteia. Introducerea benzii largi a accelerat această evoluție.

20 www.computerhope.com
21 https://www.riemysore.ac.in/ict/unit__1__information_and_communication_technology.h tml#ICTinEL

23

Faza V
Cea de -a cince a fază a evoluției TIC este legată de dezvoltarea wireless, care se referă la
faza actuală. Această fază a început cu inventarea telefonului mobil. Telefoanele mobile
inițiale erau mari și voluminoase. Reducerea mărimii a fost însoțită de o gamă largă de f uncții
extinse. Acum, telefoanele mobile sunt folosite pentru a vorbi, a transmite m esaje, poze și
muzică, navigare . Telefoanele prin satelit ne -au permis să ne conectăm chiar și în absența
telefonului și a telefoanelor mobile.

24
Capitolul 2. Dezvoltarea tehnologică a lumii
2.1 Piața mondială a tehnologiilor
Realizarea unor predicții privind evoluțiile viitoare este, mai ales în domeniul științei
și tehnologiei, o intreprindere riscantă si dominată de incertitudine și de apariții surpriză.
Istoria omenirii ne aduce numeroase mărturii privind predicții eronate, fie prea optimiste, fie
prea reținute, făcute de personalități respectate în știință și tehnol ogie. Acum aduc la
cunoștință câ teva exemple luate din domeniul informaticii, care cred că sunt convingătoare.
Astfel, în anul 1980, Bill Gates patronul gigantului Microsoft de azi, afirma cu multă
siguranță că, ,, nimeni nu va avea nevoie de mai mult de 640 de Kocteți de memorie
internă”.22
În prezent, memorii interne de zeci de megaocteci, ex tensibile la sute de megaocteci,
constituie un lucru obișnuit. Cu puțin timp mai înainte, în anul 1978, Ken Olsen, directorul
general al marii firme constructoare de calculatoare DIGITAL, era sigur de faptul că ,,nimeni
nu va avea nevoie de calculator acas ă”. Peste numai câ țiva an i apăreau calculatoarele IBM
PC.
Se pare, după cum arată Alan Kay de la Apple Computers, – ,,este mai ușor de inventat
viitorul decât de a -l prezice ”.
Istoria ne mai arată că multe descoperiri științifice și tehnologii au avut folos ințe
impredictibile. Astfel, prelucrarea țițeiului și producția de energie elec trică au avut inițial ca
țintă Iluminatul, pentru ca , în prezent, ele să aiba numeroase alte folosințe cunoscute de toată
lumea. În același timp, merită de amintit unele constat ări consemnate în Declarația
Conferinței mondiale a Științei, organizată de UNESCO și International Council for Scie nce
(ICSU) în 1999. În primul râ nd ,,cunoștințele științifice au condus la rezultate remarcabile de
care a beneficiat omenirea. A crescut sp eranța de viată, s -au descoperit tratamente pentru
multe boli. Producția agricolă a crescut semnificativ în multe părți ale lumii pentru a
satisface necesitațile crescînde ale populației. Dezvoltările tehnologice și folosirea noilor
surse de energie au cre at premisele pentru eliberarea omului de muncile istovitoare. Ele au
făcut posibilă generarea unei game în continuie extindere de produse și servicii”. În același
timp, “aplicațiile progreselor științifice au condus la degradarea mediului, au contribuit la
dezechilibre sociale și au facut posibilă apariția unor arme sofisticate”.

22 Wright Michael, Evoluția tehnologiei , Editura Aquila, 2001, p. 25

25
În Declarația Academiilor de științe ale lumii, întitulată “Transition to sustainability
in the 21st Century”, se p ropun câ teva direcții de acțiune și priorități, plecâ nd de la
conștientizarea unor fenomene și procese negative care trebuie contracarate precum:
 îmbunătățirea educației (plecâ nd de la observația că, pînă și în țările bogate, calitatea
educației este inegală);
 întărirea capacităților științifice și tehnologice la niv el mondial, cu accent pe
dezvoltarea capacităților locale ;
 eficientizarea unei rețele internațio nale globale prin crearea unui ,, mecanism care
poate localiza și transforma ceea ce știe o persoana, un grup, o firmă sau o națiune în
ceva care poate fi folosi t de o alta persoană, alt grup, altă firmă sau națiune” etc.
Punctul de vedere european, în ceea ce privește aplicarea sistemului de valori ale
comunității științifice și tehnice în scopul dezvoltării durabile, a fost exprimat de către
Thomas Ostr os, ministrul cercetării din Suedia care deține președi nția U.E. Acesta afirmă pe
data de 31 ianuarie 2000: ,,Țările europene care au manifestat o angajare politică în
domeniul educației și științei au realizat succese. În acest sens, știința și educația au de venit
o parte importantă a politicii economice generale. Aceasta se aplică și în cazul industriilor
tradiționale. Experienta țărilor nordice a arătat că, vechile industrii au fost schimbate cu
cele avansate bazate pe tehnologii de vîrf și au devenit tot ma i mult bazate pe cunoaștere”.23
Uniunea Europeană are sub președinția S uediei trei priorități generale:
 folosirea forței de muncă;
 extinderea către est;
 calitatea mediului.
Ministrul Ostros arată că ,,resursele create de cercetare și educație sunt cel mai
important instrument de stimulare a creșterii economice și contribuie astfel la crearea de noi
locuri de muncă”. În ceea ce privește exti nderea, experiența suedeză a ară tat că cercetarea
este o forță internațională semnificativă care pregătește calea pentru atașarea de noi state
membre. În ceea ce privește mediul, ,,nu poate exista o politică privind mediul, fară a include
o politică a cercetării”.
În contextul sugerat mai sus, în cadrul Uniunii Europene s -au definit, pe cîteva
domenii, unele priorități car e sunt sintetizate în lucrarea “Technology Map” elaborată de
Institutul de studii tehnologice prospective (ISTP), un centru comun de cercetare al UE.
Dintre acestea vom aminti pe scurt:

23 https://academiaromana.ro/com2001/pag_com01_filip.htm

26
1.În domeniul tehnologiilor informatice și de comunicații:
 informatica omniprezentă (chip -uri neurale, TV digitală, chip unic pentru traducere
în timp real, baterii de înaltă performanță de 500Wh/kg, chip -uri VLSI de 256
Gocteți, telefonia mobilă la managementul cunoștințelor (senzori și microsenzori,
sisteme de autentificar e în rețele, software reutilizabil);
 inteligența ambientală (care realizeaza convergența dintre calculatorul viteza de 10
Mbps);omniprezent cu comunicațiile omniprezente).
2. În domeniul științelor vieții:
 folosirea biotehnologiilor în îngrijirea sănătății (s uplimente nutriționale în
tratamentul cancerului, telechirurgie și tehnici robotizate);
 utilizarea biotehnologiilor în agricultură (ambalaje biodegradabile, alimente
transgenice și hipoalergice).
3. În domeniul energiei: sisteme ecoliene cu producții de ordin ul Megawatilor,
reutilizarea deșeurilor rezultate în urma producției de energie, lichefierea directă a
cărbunelui, celule solare bazate pe silicon amorf.
4. În domeniul tehnologiilor de producție ecologice: reciclarea materialelor plastice,
cicluri tehnologic e închise (fără eliminare de deșeuri) de fabricație, tehnologii de
separare și membrane.
5. În domeniul materialelor și tehno logiilor asociale: medicamente ,, țintite” reactive la
semnale, materiale de implant cu durata lungă de viață etc.
6. În domeniul transporturilor: sisteme informatice în interiorul automobilelor, creșterea
cu 30% a eficienței carburanților, automobile electrice reîncarcabile în 15 minute
pentru distanțe de 200 km etc .
2.2 Clasificarea tehnologiilor
Ce este tehnologia? Tehnologia este un corp de cunoștințe dedicat creării de
instrumente, procesării acțiunilor și ext ragerii materialelor. Termenul ,, tehnologie" este larg
și fiecare are modul în care înțelege semnificația sa. Folosim tehnologia pentru a îndeplini
diferite sarcini în v iața de zi cu zi, pe scurt; putem descrie tehnologia ca produse și procese
utilizate pentru a ne simplifica viața de zi cu zi. Folosim tehnologia pentru a ne extinde
abilitățile, făcând oamenii cea mai importantă parte a oricărui sistem tehnologic.24
Tehnol ogia este, de asemenea, o aplicație a științei folosită pentru a rezolva

24 Boroș Maria -Margareta, Tehnologia , Craiova, Editura Reprografia Universității Craiova, p.15

27
problemele. Dar este vital să știm că tehnologia și știința sunt subiecte diferite care lucrează
manual pentru a îndeplini sarcini sp ecifice sau a rezolva probleme.
Aplicăm tehnologia în aproape tot ceea ce facem în viața noastră de zi cu zi; folosim
tehnologia la locul de muncă, folosim tehnologia pentru comunicare, transport, învățare,
producție, securizarea datelor, scalarea afacerilor și multe altele. Tehnologia este o cunoaștere
umană care implică instrumente, materiale și sisteme. Aplicarea tehnologiei are în mod
obișnuit rezultate în produse. Dacă tehnologia este bine aplicată, ea este benefică pentru
oameni, dar contrariul este adevărat, dacă este folosit din motive dăunătoare.
Multe întreprinderi folosesc tehnologia pentru a rămâne competitive, pentru a crea noi
produse și servicii utilizând tehnologia și, de asemenea, utilizează tehnologia pentru a livra
acele produse și servicii clienților lor la timp și în limitele bugetului. Un bun exemplu sunt
companiile de telefoane mobile precum Apple și Samsung, aceste imperii mobile, folosesc
tehnologia high -end pentru a crea noi smartphone -uri și alte dispozitive electro nice pentru a
rămâne competitive . Acest avantaj competitiv este câș tigat prin utilizarea tehnologiei
avansate.
Tehnologia este dinamică; continuă să se îmbunătățească, deoarece nevoile și cererile
noastre de tehnologie continuă să se schimbe. Ne -am mutat din epoca industrială (revoluția
industrială) la o vârstă informați onală. În perioada industrială, întreprinderile cu o sumă mare
de capital au avut potențialul de a folosi instrumente tehnologice costisitoare pentru a obține
avantajul competitiv; întreprinderile mici au avut un potențial mai scăzut, deoarece nu și -au
putut permite instrumente scumpe de fabricație sau prelucrare a tehnologiei25. Cu toate
acestea, avansarea în tehnologie a creat un nou mediu economic care depinde de informații, și
care este ceea ce noi numim ,, AGENȚIA INFORMAȚIEI". Vârsta de informare oferă un
mediu de lucru diferit, ceea ce a ajutat întreprinderile mici să câștige poziția pe piețe extrem
de competitive.
Folosim tehnologia pentru a îndeplini diferite sarcini, astfel încât tehnologia vine în
diferite forme. Mai jos am enumerat câteva din difer itele tipuri de tehnologie pe care le
folosim zilnic și în fiecare tip de tehnologie am inclus un exemplu de tehnologie particulară.
 Tehnologie de comunicare
Acesta este un sistem care utilizează mijloace tehnice pentru a transmite informații
sau date de la un loc la altul sau de la o persoană la alta. Comunicarea este esențială pentru
toți; este folosit pentru a transmite idei, a schimba informații și a exprim a emoții. Oamenii

25 Aldricht Robert, Epoca imperiilor , București, Editura All, 2008, p. 220

28
utilizează instrumente de tehnologie a comunicării cum ar fi telefoane, calculatoare, e –
mailuri, faxuri sau instrumente de mesagerie pentru a rămâne în contact cu prietenii și
familia. Întreprinderile utilizează instrumente ale tehnologie i de comunicare pentru a facilita
fluxul de informații într -un loc de muncă, pentru a ajuta la luarea deciziilor, pentru a satisface
nevoile și cererile clienților, pentru a promova noi produse sau servicii consumatorilor vizați
și multe altele.
 Tehnologia construcțiilor
Acesta este studiul metodelor și echipamentelor avansate utilizate pentru a construi
structuri de bază și avansate. Un tip include clădiri și structuri grele de inginerie, cum ar fi
podurile. Metodele de construcție folosesc diverse produse tehnologice pentru a construi o
structură. Utilizarea instrumentelor de tehnologie de construcție precum tractoarele grele
pentru a pregăti software -ul de proiectare asistată de calculator pentru crearea de modele
digitale pentru structuri în format 2D și 3D. Aceste instrumente împreună cu mulți alții ajută
constructorii să finalizeze eficient un proiect la timp, în limitele bugetului și cu accidente
minime.
 Tehnologie de asistență
Tehnologia de asistență este utilizată de persoanele cu dizabilități pentru a îndeplini
sarcini specifice care sunt dificile sau i mposibil de realizat. Termenul ,, asistență" înseamnă a
ajuta sau a oferi o mână suplimentară26. Tehnologia de asistență este utilizată în multe
moduri, în școli este folosită pentru a ajuta elevii cu au tism să învețe mai bine, este folosit ă
pentru a ajuta persoanele cu dizabilități să se miște, în plus, prin utilizarea aplicațiilor de
recunoaștere a vorbirii, cei care nu pot să scrie sunt capabil să utilizeze un computer și multe
altele. Datorită progres ului în tehnologie, avem o varietate de tehnologii de asistență care îi
ajută pe mulți să îndeplinească sarcini care altfel ar putea fi considerate imposibile.
 Tehnologie medicală
Acesta este tipul de tehnologie folosită pentru extinderea și îmbunătățirea vieții
umane. Tehnologia medicală reduce durerea pacientului și îi îngrijește leziunile. Țările
dezvoltate au beneficiat de utilizarea tehnologiilor medicale în sistemele lor de sănătate, ceea
ce explică motivul pentru care oamenii din țările dezvoltate pl eacă mai mult decât oamenii
din țările în curs de dezvoltare. Tehnologia medicală este utilizată pentru a diagnostica
infecțiile, a trata bolile și a cerceta bolile care afectează oamenii etc.
 Tehnologia de informație

26 Boroș Maria -Margareta, op.cit ., p. 33

29
Tehnologia informației este un set de instrumente hardware și software utilizate
pentru stocarea, transferul și procesarea informațiilor. Tehnologiile informatice ajută la
furnizarea persoanelor potrivite a informațiilor corecte la momentul potrivit. Lucrătorii din
domeniul cunoașterii dintr -o organizație folosesc tehnologia informației pentru a îndeplini
diverse sarcini și acestea pot include: transferul de informații care facilitează luarea deciziilor
în cadrul unei organizații, îmbunătățirea serviciilor pentru clienți și multe altele. În ace astă
perioadă de informare, este imperativ să se gestioneze sistemele informatice pentru a asigura
acuratețea și eficiența. Sistemele informatice de management (SIM) implică planificarea,
dezvoltarea, gestionarea și utilizarea instrumentelor tehnologiei in formației pentru a ajuta
lucrătorii din domeniul cunoașterii și oamenii să îndeplinească toate sarcinile legate de
prelucrarea și gestionarea informațiilor. Mari instituții financiare, cum ar fi băncile, utilizează
tehnologia informației pentru a -și opera întreaga afacere, precum și pentru a -și servi clienții.
 Tehnologie de divertisment
Această utilizare a tehnologiei există pentru a crea o experiență de divertisment. Din
moment ce divertismentul este prea larg, toată lumea se distrează prin intermediul ei .
Tehnologia este folosită pentru a crea jocuri video, pentru a dezvolta sisteme muzicale și
multe altele. Tehnologia de divertisment include lucruri cum ar fi video, sunet, animații,
fabricarea peisajelor, simulări pe calculator, med ii interactive și multe altele.
 Tehnologia afacerilor
Aceasta este tehnologia utilizată pentru a conduce o afacere și pentru a spori
diversele operațiuni de afaceri, în general constă într -o combinație de software și hardware.
Multe întreprinderi folosesc tehnologia pentru a -și mări creșterea. Întreprinderile mici au
utilizat tehnologia pentru a crea noi modalități de a concura cu companii bine stabilite. Într -o
oarecare măsură, unele tehnologii de afaceri pot face ca o companie mică să pară o companie
mare și acest lucru poate a juta o poziție de câștig a unei mici af aceri într -o piață
competitivă.27
 Tehnologie educațională
Tehnologia educației vizează îmbunătățirea performanțelor studenților prin crearea
și gestionarea diferitelor procese tehnologice și a resurselor în interiorul sau în afara sălii de
clasă. Este o disciplină academică care pregătește indivizii să dobândească înțelegere și
cunoaștere mai profundă. Îi ajută să învețe cum să elaboreze soluții la probleme prin
cercetare, proiectare, evaluare și utilizare. Tehnologia e ducațională ajută la îmbunătățirea

27 Vance Ashlee, Musk Elon: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future (Hardcover) , 201 5, pp.17 -22

30
modului în care învățăm, unele dintre beneficiile t ehnologiei educaționale includ:
– Motivează elevii și încurajează învățarea individuală.
– Acces facil la materialele educaționale
– Ajută studenții să învețe subiecte și limbi noi prin gamificare
2.3 Procesul de globalizare
Fără îndoială , globalizarea nu se referă numai la activitatea firmelor și la fluxurile
comerciale pe care acestea le provoacă. în egală măsură, ea include și globalizarea financiară,
care nu se poate e xclude de pe lista forțelor ce au provocat marile ajustări structurale în
economia mondială. Ideea de bază care se desprinde din unele lucrări dedicate acestui subiect
este următoarea: globalizarea trebuie privită ca o fază specifică de internaționalizare a
capitalului și de punere în evidență a posibilităților sale de valorificare la scara ansamblului
regiunilor lumii, adică oriunde se găsesc resurse și piețe de desfacere. De data aceasta,
trăsăturile globalizării sunt tratate într -un context mai larg.
Astfel, globalizarea este considerată a fi rezultatul conjugat a două momente distincte,
dar strâns interconectate între ele. în primul rând, este vorba de o lungă perioadă de
acumulare a capitalului, începută dup ă terminarea primului război mondial, însă întreruptă de
crize și războaie devastatoare, cum a fost cel de -al doilea conflict mondial. Al doilea moment
este marcat de adoptarea unor măsuri de liberalizare a vieții economice internaționale, de
privatizare și sincronizare legislativă, aplicate la înc eputul anilor '80. 28Toate acestea au
condus la pierderea parțială a capacității de a promova o dezvoltare economică autocentrată și
independentă, concomitent cu dispariția unor trăsături specifice ale piețelor naționale. De aici
nu trebuie desprinsă conclu zia că efectele de mai sus au fost o consecință mecanică a
globalizării, mai exact a unor forțe exterioare care au impus statelor o anumită linie de
conduită.
Dimpotrivă, fără intervenția politică a guvernelor îndreptată spre privatizare și
liberalizare a schimburilor, capitalul financiar internațional, reprezentat de marile grupuri
multinaționale, n -ar fi putut să se extindă la scară planetară, acaparând resursele economice,
naturale și umane, disponibile. Schimburile intrasectoriale și intrafirme au deve nit forma
dominantă a comerțului exterior. Integrarea orizontală și verticală a activității industriale s -a
adăugat și ea avantajelor oferite de liberalizarea schimburilor, de adoptarea noilor tehnologii
și recurgerea la noile forme de gestiune a producție i. Tabloul general a fost completat de

28 Postelnicu I. , Globalizarea economiei , București, 2000, p. 22

31
organizarea marilor grupuri industriale în "firme -rețea" care a dat un nou impuls procesului
de acumulare a capitalului, de descentralizare a operațiunilor și de exploatare a oportunităților
oferite de automatizare. S-au creat, astfel, condițiile interpenetrării capitalurilor de diferite
naționalități, pentru ca, mai apoi, prin intermediul investițiilor internaționale, să se intensifice
acțiunea de fuziune – achiziție transfrontalieră, accentuând și mai mult procesul de
concentrare și centralizare a acestora. Date fiind aceste transformări majore intervenite în
economia contemporană, literatura de specialitate și -a redus intensitatea cu care combătea
imperfecțiunile și insuficiența pieței bazate pe concurența imperfect ă, fiind nevoită să
constate apariția unui fenomen nou și anume a oligopolului mondial rezultat nemijlocit al
concentrării capitalurilor .
Astfel, una din caracteristicile esențiale ale globalizării este integrarea ca o
componentă centrală a unei duble mi șcări de polarizare. Una pe plan intern și alta pe plan
internațional. Șomajul, de pildă, reflectă perfect tendința de polarizare a veniturilor. Dar, nu
acesta este aspectul cel mai important care interesează acum. Latura cealaltă, respectiv
polarizarea i nternațională, materializată în crearea brutală a unui decalaj considerabil între
țările situate în inima oligopolului mondial și restul statelor așezate la periferie, ridică
probleme care nu mai suferă amânare. Nu este vorba neapărat de țări subordonate d in punct
de vedere economic, în sensul de a servi ca rezervoare de materii prime și de parteneri ai
schimbului neechivalent, ca în perioada clasică de dezvoltare a capitalismului, ci de state care
nu mai prezintă interes, nici economic și nici strategic, p entru firmele și statele ce alcătuiesc
oligopolul mondial. De data aceasta are loc un proces de marginalizare, de demarcație între
țările democratice bogate și zonele sărăciei incapabile de a se mai înscrie în ritmurile
productivității mondiale și de a mai demara acțiuni competitive. Demarcația s -a resimțit cu
putere mai ales în anii '80 când s -a înregistrat un recul al investițiilor străine directe dinspre
statele aflate în curs de dezvoltare și redirijarea acestora spre țările superindustrializate.
Acelaș i lucru s -a petrecut și în domeniul transferului de tehnologie, ceea ce i -a determinat pe
unii autori să folosească expresia de "deconectare forțată" de la industriile intensive în
cercetare științifică29
Deși, în multe state aflate în curs de dezvoltare fo rța de muncă este deosebit de
ieftină, firmele aparținând oligopolului mondial (Triadei) nu au opus oferta de muncă din
aceste țări una alteia, ci s -au raportat tot la piața muncii din țările superdezvoltate. în felul
acesta, globalizarea a însemnat încerc area de integrare simultana a celor trei piețe specifice

29 Bulborea I. Globalizarea economiei și competitivitatea , Economie și Sociologie V.3 1999, p 3 -6

32
oligopolului mondial, adică: piața mărfurilor și serviciilor, piața capitalului și tehnologiei și
piața muncii. Ea s -a desfășurat în etape. Mai întâi globalizarea a cuprins piața bunurilor și
servici ilor, pentru ca, mai apoi, în circuit să intre tehnologiile și piața financiară. Pe ultimul
loc s -a situat piața muncii, unde, se pare, restanțele sunt cele mai pronunțate. Nici integrarea
primelor două piețe nu este perfectă. Pe aceste piețe se mențin ele mente de divergență
notabile. Dar, ele sunt totuși mai puțin acute decât în cazul pieței muncii. Prezența
divergențelor, alături de aspecte convergente clare, ne determină să afirmăm că procesul de
globalizare nu este nici pe departe încheiat, el aflându -se în plină desfășurare. Mărturie este
tot piața muncii, neintegrată deplin, care permite firmelor multinaționale să folosească în
favoarea lor diferențele de salarizare existente într -o țară sau alta. Oricum, încercarea de
integrare simultană a celor trei piețe din statele marginalizate nu a fost nici măcar schițată
până acum, cu excepția câtorva cazuri care se înscriu în rândul miracolelor economice
postbelice. Adică, desigur, unele state nou industrializate, care au fost serios ajutate pe
multiple planuri , din motivele arătate mai înainte.
De-a lungul anilor, în literatura economică și -a făcut loc și un alt punct de vedere cu
privire la globalizare. Acest proces a început să fie privit ca "…modalitate sau sistem de
receptare și abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de
interacțiunea multiplelor procese și fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale,
ecologice etc." Desigur, definirea globalizării ca modalitate sau sistem de receptare și
abordare reprezintă o nou ă viziune asupra acestui proces atât de complex. Dar, ea deplasează
analiza pe terenul unor probleme globale ale omenirii cunoscute, de altfel, cu mai multe
decenii în urmă. Printre primii care le -au semnalat au fost membrii Clubului de la Roma
(fondat în anul 1968), concluziile lor fiind expuse în numeroase lucrări de referință. Din
lecturarea lor reiese cu claritate ideea potrivit căreia, în condițiile în care comunicațiile au
devenit universale, informațiile instantanee și transporturile supersonice, ome nirea s -a
trans format treptat într -o entitate ,, cu trăsături globale, tinzând spre o piață glo bală și un
sistem social global”. În această perspectivă, ,, ansamblul dobândește proprietăți și însușiri pe
care componentele nu le posedă” . Lipsesc, în cazul de față, elementele și criteriile în baza
cărora să putem defini și apoi caracteriza globalizarea în calitate de megatendință a lumii
contemporane.30
Semnificațiile globalizării sunt tratate uneori și prin prisma altor coordonate, cum ar
fi distanțele. Global izarea este un proces în care distanțele geografice au încetat de a mai fi un

30 Iliescu I. Problemele globale , București, 1998, p.31

33
factor determinant în stabilirea relațiilor economice, politice și social -culturale, în această
succintă definiție se găsesc reunite atât aspectele obiective, cât și subiective a le globalizării.
Pe de o parte, geografia a devenit mai puțin relevantă grație noilor tehnologii ale comunicării
și strategiilor actorilor economici. Pe de altă parte, globalizarea a câștigat putere, forță,
datorită faptului că oamenii au devenit conștienț i de marile posibilități deschise de noile
tehnologii și strategii. Atunci când ei acționează în concordanță cu această megatendință, ei
reușesc să obțină rezultate mai bune. Firește, aici sunt luați în considerare marii agenți
economici, adică marile firm e cu activități transnaționale.
Prin urmare, definiția accentuează posibilitatea ca mărfurile și ,,simbolurile” să fie
eliberate de contextul lor geografic. Se înțelege, Terra n -a devenit mai mică, nu s -a contractat,
dar distanțele relative, da. Ceea ce su rprinde în cazul de față nu este hotărârea cu care autorii
citați pledează în favoarea acestui argument, ci concepția lor despre o așa -zisă "globalizare
completă", sau "sistem pe deplin globalizat". Ei consideră că, într -un asemenea sistem,
mărfurile și si mbolurile (probabil se referă la bani) vor circula liber, iar "oamenii și societățile
nu vor mai fi protejate de frontiere". Fără a opta nici pe departe pentru izolaționism, fără a
admira o ordine internațională fragmentată, sau o regionalizare exagerat de defensivă, pe
fondul accentuării procesului de globalizare, omenirea va păstra o specie de elemente de
originalitate, de specific local, care voi imprima acestui proces o semnificație aparte.
Un punct de vedere mai realist, sau, cel puțin mai apropiat de identificarea unor
criterii cu ajutorul cărora să reușim o definire cât mai exactă a globalizării, este următoarea
întrebare: ce a adus nou acest proces al globalizării economiei? încercând să se răspundă la
această întrebare se pune pe primul plan creșter ea interdependenței: evenimentele dintr -o țară
au devenit strâns legate de ceea ce se întâmplă în alte state din lume. Dacă, în trecutul nu prea
îndepărtat, națiunile se bucurau de o independență relativă, ele au cunoscut o creștere a
interdependenței, înd eosebi în ultimele decenii. Omenirea nu a progresat prea mult în
"agregarea" piețelor individuale, dar a devenit, în schimb, un sistem a! piețelor
interdependente. Acest lucru se poate observa cu ușurință urmărind viteza dispersiei
internaționale a ideilor și concepțiilor privind produsele asimilate în fabricație. Inovațiile
tehnologice introduse într -o anumită țară se răspândesc cu rapiditate în alte piețe naționale.
Firește, interdependența piețelor nu se mărginește numai la atât. De pildă, reducerea
costurilor realizată într -o regiune geografică va avea efecte asupra competitivității produselor

34
tuturor celorlalte țări. 31Prețul produselor dintr -o țară nu poate crește prea mult peste prețul
acelorași produse din alte țări, fără a atrage după sine reacția co nsumatorilor care pot recurge
la importuri. Pe o piață liberă, deschisă, comercianții cumpără la cel mai mic preț și încearcă
să vîndă la cel mai ridicat preț. Succesul unui competitor dintr -o anumită țară, va avea un
impact direct asupra poziției sale pe piața unei alte țări. Pe scurt, globalizarea piețelor se
referă la procesul de integrare a piețelor. într -o piață globală firmele nu mai pot lua decizii în
mod fragmentar, adică țară cu țară, așa cum, în mod tradițional, procedau companiile
transnaționale în trecutul nu prea îndepărtat. Sistemul piețelor interdependente le obligă să
adopte o strategie globală, mai concret o strategie integrată valabilă pentru întreaga planetă.
Toată activitatea companiilor de pe piețele naționale este parte integrantă a ace stui plan
global. Ele trebuie să adopte o structură globală, cu o autoritate centrală și responsabilitate
pentru întregul sistem de implementare.
În mod logic, globalizarea piețelor și companiilor duce la globalizarea concurenței.
Astfel, pe măsură ce piețele devin interdependente și companiile își coordonează activitățile
strategice peste hotare, jocurile competitive încep să aibă un rol tot mai mare, fiind puternic
intercondiționate. Datorită acestui fapt, consecințele succesului sau insuccesului comp etitiv
pe o piață naționala nu vor fi mult timp limitate la acea țară, ci vor avea un impact important
asupra competitivității de ansamblu a firmei, fiind resimțite pretutindeni în lume.
Așadar, rădăcinile globalizării unei industrii anume pot fi căutate î n însuși mediul
sau în strategia unuia sa mai multor participanți la industria respectivă. In unele cazuri,
globalizarea a fost inițiată de schimbări fundamentale intervenite în caracteristicile pieței
precum cererea consumatorilor sau tehnologiile de fabr icație32. în astfel de industrii,
companiile au reacționat pe larg la presiunile extreme ale globalizării. în alte industrii
globalizarea a fost declanșată de specificul companiei care a reușit să obțină un avantaj
competitiv urmând o strategie globală. Ind ependent de cauzele care au generat -o, întotdeauna
au existat o serie de circumstanțe specifice pieței care au condus spre adoptarea unei strategii
globale.
De asemenea, piețele naționale pot prezenta caracteristici specifice, astfel încât
companiile multi naționale trebuie să aprecieze fiecare țară ca o entitate de sine stătătoare.
Aici pot fi întâlnite trebuințe diferite determinate de tradițiile culturale și obiceiurile locale,
comportamente diferite care pot să influențeze, în cele din urmă, deciziile de cumpărare,

31 Galaju I., Toma A. Boguș E. Economie mondială –securitate în condițiile globalizării , ASEM, Chișinău
2001, p. 15
32 Vasile C. Nechita , Economia Politică , Galați 1992, p. 18 -21

35
canale de distribuție mai mult sau mai puțin sofisticate, stații de radio și televiziune mai mult
sau mai puțin dezvoltate, competitori locali mai mult sau mai puțin puternici, înlocuitori de
mărfuri care pot influența oferta, infrastructuri te hnice mai mult sau mai puțin eficiente, în
sfârșit, o legislație mai mult sau mai puțin favorabilă actelor de comerț. Toate acestea luate
izolat, sau împreună, pot să se transforme în tot atâtea forțe d antiglobalizare. Cert este faptul
că, datorită lor ni ci o piață nu poate fi caracterizată ca fiind realmente globală. De altfel, după
opinia noastră ar fi o greșeală să se clasifice piețele în globale și non -globale. Corect este să
vorbim de procesul de extindere a globalizării. Acolo unde o industrie este c aracterizată
printr -un nivel înalt al presiunii pentru globalizare și o presiune relativ redusă a forțelor
locale, trebuie să se adopte și să se urmărească o strategie globală. 0 dată cu adoptarea unei
strategii globale, trebuie să se folosească și o struc tură organizațională globală, cu
departamente funcționabile în orice condiții conjuncturale. Dimpotrivă, acolo unde forțele
locale se fac mai puternic resimțite, va trebui să se adopte o strategie multinațională, multi –
focală, adeseori numită și strategie transnațională.
Prin urmare, pornind de la acest tablou general al strategiilor posibile de urmat,
globale sau multi -domestice, rezultă că procesul globalizării acoperă, în mod obișnuit, o
realitate extrem de complexă, care necesită o analiză dinamică și n u statică. Ea trebuie să
dezvăluie abilitatea marilor firme de a -și coordona acțiunile de -a lungul meridianelor, în
condiții de eficiență maximă.
Rezultă, așadar, că globalizarea economiei reprezintă ultimul stadiu al procesului de
lărgire a dimensiunilor spațiului activității economice, proces început încă în perioada
preindustrială. Viteza de desfășurare, precum și direcția în care a evoluat au fost condiționate,
de-a lungul timpului, de progresele înregistrate în domeniul transporturilor și al tehnologii lor
de comunicație, iar, în unele împrejurări, chiar de acțiunile guvernamentale privind crearea
mediului economic favorabil afacerilor și oferirea mijloacelor materiale și umane necesare. în
ultima parte a acestei lungi perioade istorice, un rol din ce în ce mai important 1 -au avut
comerțul, investițiile străine directe și alianțele strategice între marile companii
multinaționale. 33Datorită acestui fapt, economia mondială a devenit structural
interdependentă, astfel încât i se poate atribui calificativul d e globală, pentru a o distinge de
cea internațională care semnifică, un nivel inferior de integrare. Din mulțimea definițiilor
întâlnite până acum, una reține în mod deosebit atenția. De altfel, pe aceasta o preferă și
cunoscutul om de știință englez, John H. Dunning, care s -a ocupat îndeaproape de fenomenul

33 Ibidem p.31

36
globalizării și corporațiile multinaționale. Definiția în cauză este următoarea; "Globalizarea
se referă la multiplicarea legăturilor și interconexiunilor dintre statele și societățile care fac
parte în prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile și
activitățile desfășurate într -o parte a lumii au consecințe semnificative pentru indivizi și
comunități situate la mari distanțe una de alta. 34Globalizarea are două tră sături distincte:
sfera de acțiune (întinderea) și intensitatea (sau adâncimea). Pe de o parte, ea definește un set
de procese care cuprind aproape tot globul, sau operează pretutindeni în lume. fapt ce
împrumută acestui concept o conotație spațială. Pe de altă parte, ea presupune intensificarea
nivelurilor de interacțiune, interconectare sau interdependență între statele și societățile care
alcătuiesc comunitatea mondială. Prin urmare, alături de extindere a legăturilor, are loc și o
adâncire a proceselor globale
John H. Dunning căruia, adaugă în lucrările sale câteva comentarii. El subliniază că
avem de -a face cu două forme ale globalizării: una superficială și alta profundă. Prima, dacă
nu este vorba de o interpretare greșită a termenului, are în vedere angajarea unei țări, ca
entitate economică de sine stătătoare, în schimburi comerciale, cu un singur produs, cu o altă
țară, privită și ea ca o entitate distinctă. Cea de -a doua formă a globalizării, care o distinge
ușor de alte forme ale internaționalizăr ii, vizează tranzacțiile pe care un stat le efectuează cu
un mare număr de state, din toată lumea. Aici nu ne mai confruntăm cu schimburi izolate, ci
suntem în fața unei adevărate rețele a valorilor adăugate, în cadrul căreia tranzacțiile sunt
coordonate d e așa manieră încât să servească interesele comune ale unei comunități mondiale
globalizate. Astfel, o firmă globală posedă sau controlează un număr mare de filiale
amplasate în diferite puncte ale Terrei și este angajată în alianțe sau rețele de afaceri p e
aproape toate continentele. Ea își procură factorii de producție de care are nevoie (materii
prime, capital, muncă și alte produse intermediare) de oriunde este mai avantajos, vânzându –
și, în același timp, produsele și serviciile pe fiecare piață mai imp ortantă a lumii. în mod
similar, o țară care este deschisă forțelor globalizării are relații comerciale, financiare și
investiționale foarte diversificate din punct de vedere geografic, iar valoarea adăugată
asociată acestor relații reprezintă o parte semn ificativă a produsului ei intern brut. S -a format,
în felul acesta, un adevărat trend universal în cadrul căruia firmele și țările sunt mai integrate
economic. Drept urmare, structura economiei mondiale actuale este foarte diferită de cea pe
care au cunosc ut-o generațiile anterioare.

34 John H. Dunning, The Globalization of Business: The Challenge of the 1990, p.35

37
Pornind de la aceste constatări, John H. Dunning menționează, în particular, alte trei
trăsături ale procesului de globalizare economică. în primul rând, el atrage atenția asupra
semnificației acestui gen de tranzacții aflate î n plină ascensiune. în al doilea rând, se distinge
creșterea valorii producției firmelor obținută peste hotare, producție finanțată, în principal,
prin intermediul investițiilor directe de capital și avantajată de diverse alianțe strategice,
considerate ca fiind o formă de internaționalizare superioară comerțului propriu -zis cu
mărfuri. în sfârșit, în al treilea rând, în economia mondială au apărut semne clare că agenții
economici majori și -au schimbat modul lor de a gândi și opera, adoptând un comportament
mai sistematic, în conformitate cu noile exigențe ale pieței .
Firește, urmărind toate aceste transformări, nu putem să nu observăm că trăsăturile
menționate mai sus nu sunt uniforme pentru toate firmele, sectoarele și țările. Unele piețe,
cum este cea fi nanciară, beneficiază de un grad de globalizare mai înalt, altele, cum ar fi cea
tehnologică, rămân la nivel național sau regional. John H. Dunning consideră, de pildă, că
trăsăturile amintite mai înainte sunt pe deplin aplicabile membrilor care alcătuiesc Triada
economică și mai puțin, sau chiar deloc, altor zone geografice caracterizate prin
subdezvoltare. Din această cauză, el înclină să creadă că termenul de regionalizare ar oglindi
mai bine stadiul actual de dezvoltare a unor țări, sau grupuri de țări.
De-a lungul ultimelor două decenii, o serie de transformări radicale intervenite în
economia mondială au generat largi comentarii, purtate îndeosebi pe marginea creșterii
explozive a șomajului, a ritmurilor necontrolate ale inflației, dobânzilor sufocante , crizei
datoriei externe, evoluției contradictorii a procesului integrării economice, meandrelor
comerțului internațional, deficitelor bugetare, uluitoarelor modificări tehnologice,
intensificării concurenței, degradării mediului înconjurător etc., toate, la un loc, alcătuind un
pachet masiv de probleme a căror rezolvare n -a fost considerată, întotdeauna, mulțumitoare.
Economiștii (și nu numai ei) au încercat diverse soluții de răspuns, dar, de fiecare dată, ceva
i-a împiedicat să meargă până la capăt. Fie că forțele schimbării erau atât de puternice și
dinamice încât nu mai ofereau răgazul necesar sedimentării unor concluzii, fie aparatul
conceptual oferit de știința economică nu mai corespundea noilor condiții, dovedindu -se
insuficient, sau, în bună parte , depășit. 35Treptat, teoria economică a simțit nevoia folosirii
unor noi concepte, capabile să explice, cu o acuratețe mai mare, enormele transformări
intervenite în ultimul timp m economia mondială. Unul dintre aceste concepte, care a

35 Vladimir Ticovschi, Transfer Internațional de Tehnologie și Dezvoltare Economică , București 1983, p.39

38
contribuit efectiv l a înțelegerea naturii și consecințelor tuturor acestor schimbări, a fost
tocmai cel de globalizare economică.
Într-adevăr, de cele mai multe ori, chiar înțelegerea prezentului constituie un
obiectiv dificil de atins. Atunci când este pusă situația de a de sprinde câteva tendințe pentru
perspectiva apropiată, sarcina sa se complică proporțional cu intervalul de timp care dorește
să-l pună în evidență. Acest fapt este cu atât mai evident, cu cât transformările intervenite m
economie sunt mai rapide și implică puține asemănări cu ceea ce a fost înainte. Intervin, apoi,
diferențele de percepție. Diferiți cercetători folosesc termeni și noțiuni diferite pentru a
explica același fenomen sau proces. Pe această bază, au apărut condițiile unor puternice
controverse c u privire la natura și caracterul schimbărilor intervenite la scară planetară,
aproape imposibil de urmărit, dacă se are în vedere numărul imens de lucrări cu trimitere
directă sau indirectă la problemele supuse analizei. Cum era și firesc, în urma acestui demers
s-au ivit și numeroase confuzii, inevitabile într -un asemenea context, a căror amplitudine a
depins nemijlocit de abilitatea de a aborda și interpreta economia contemporană.
Era, așadar, de așteptat ca o situație asemănătoare să se petreacă și cu c onceptul de
globalizare a economiei. Operând într -un sistem economic în cadrul căruia s -au amplificat
enorm relațiile de interdependență și s -a conturat, deja, ceea ce numim "piața globală",
cercetătorii s -au văzut confruntați cu noi cerințe privind manier a de a explica noile
caracteristici ale mecanismului economic mondial, puternic marcat de viteza de difuzare a
tehnologiilor modeme, de declinul costurilor de transport și comunicații, precum și de noile
forme de organizare a firmelor, motivate de creștere a cooperării internaționale și competiția
acerbă dintre ele. Mai mult decât atât, ei au trebuit să -și schimbe radical optica sub care sunt
privite afacerile internaționale, relațiile dintre firmele care au atins un nivel înalt de
internaționalizare, până l a urmă întreaga arhitectură a economiei mondiale.
Globalizarea economiei nu reprezintă nici pe departe un fenomen absolut nou.
Primele simptoame ale acesteia au apărut cu mult timp în urmă, deși este pretențios și chiar
riscant să -i atribuim, în fazele sa le incipiente, aceleași conotații valabile astăzi. Fenomenul s –
a dezvoltat, însă, treptat, cunoscând etape distincte de evoluție, până în momentul în care n -a
mai putut fi explicat prin vechile șabloane cu care se obișnuise economia clasică și chiar
neocla sică. 36Adâncirea legăturilor dintre noii actori ai economiei mondiale a atins la un
moment dat un asemenea nivel, încât întregul sistem categorial al economiei politice a trebuit
să fie revăzut și restructurat, în scopul oglindirii mai clare a noilor reali tăți intervenite în

36 Everet Rogers, Diffusions of innovations , 1982, p. 35

39
relațiile economice internaționale. Este adevărat că, o lungă perioadă de timp, manifestarea
acestor relații de interdependență economică n -au pus cu atâta acuitate problema găsirii unor
definiții noi, menite să refacă din temelii veche a structură categorială intrată în rutină. Din
acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerată ca un concept nou, născut pe fondul
evoluției vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei părți a secolului XX
și atingerii pragului mediatizatului an 2000.
În prezent acest subiect tinde să ocupe primul loc pe agenda de lucru a cercetătorilor
economiști, fără a putea spune că a devenit o temă comună. Interesant este faptul că, la fel
cum postmodernismul sau postindustrializarea au repr ezentat conceptele aflate la modă în
anii '70, globalizarea pare a fi devenit conceptul cheie al anilor '90, 37care permite de a
înțelege mai bine una din coordonatele tranziției omenirii spre mileniul trei. Intr -adevăr,
controversele apărute pe marginea a cestui concept au dovedit, fără putință de tăgadă, că, în
cazul de față, nu se mai pune problema adaptării vechilor teorii funcționaliste la realitățile
lumii contemporane, ci de a găsi noi argumente m favoarea acestui fenomen aflat în plină
desfășurare.
Fără îndoială, una din problemele teoretice pe larg dezbătută în legătură cu
fenomenul globalizării vizează momentul declanșării lui, cu alte cuvinte a începutului său. Ca
de obicei, cercetătorii n -au ajuns, încă, la un punct de vedere comun. Totuși, făcând abstracție
de o serie de detalii istorice, se poate spune că, până la urmă, s -au conturat trei posibilități de
abordare a acestui aspect și anume:
• unii consideră că despre globalizare se poate vorbi chiar de la începuturile istoriei,
efectele acestui pr oces resimțindu -se mai mult sau mai puțin în timp, până în momentul când
a cunoscut o accentuare deosebită;
• după alții, dimpotrivă, globalizarea este un fenomen contemporan, caracteristic
modernizării și dezvoltării capitalismului, cu mențiunea că, în ul timele decenii, a marcat o
accelerare deosebită;
• poate fi întâlnit și punctul de vedere potrivit căruia globalizarea constituie un
proces recent, asociat, însă, cu alte evenimente economice și sociale cunoscute deja sub
denumirea de postindustrializare, postindustrialism sau, așa cum menționează unii autori, cu
reorganizarea capitalismului pe alte baze.
Desigur, plasarea acestui fenomen atât de adânc în istorie, cum se prezintă lucrurile
în prima variantă, se pare a fi o exagerare, în ciuda unor argument e care, pe alocuri, se par

 37 Suciu Emil , Societatea izomodernă : tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Iași,
Editura Institutul European , 2010, p.98

40
pertinente. Printre acestea se are în vedere apariția primelor imperii, procesul de răspândire a
creștinismului în lume ș.a. Totuși, chiar și cele mai puternice imperii (cum a fost cel roman),
privite pe scara istoriei, s -au dov edit a fi efemere. Este adevărat că au lăsat urme adânci în
evoluția ulterioară a omenirii, reprezentând, fiecare în parte, o experiență inedită, repetabilă la
altă scară și în condiții social -economice totalmente diferite. Totuși, încercarea de a pune
conținutul fenomenului globalizării, aflat fie și la începuturile lui, pe seama unor astfel de
evenimente istorice, se pare oarecum exagerată.
Pentru a ieși din această capcană aparent teoretică, alți cercetători au pus m evidență
un argument care are toate șansele să fie acceptat, fiind absolut rațional. El se referă la aria de
cuprindere a procesului de globalizare. Potrivit acestui punct de vedere, globalizarea, în
sensul larg al cuvântului, acoperă trei domenii ale vieții sociale respectiv: economic, politic și
cultural. Evident, partea economicului vizează toate fazele procesului de reproducție, adică
producția, repartiția, schimbul și consumul, reprezentând structura de rezistență, coloana
vertebrală a globali zării, pe baza căreia apar și se dezvoltă celelalte două componente,
reflectate de relațiile politice și culturale. Dacă tendința de globalizare a economiei a fost
evidentă încă din fazele sale incipiente, celelalte două laturi, derivate din prima, au stâr nit
numeroase suspiciuni, deoarece ele au fost interpretate ca o consecință directă a expansiunii,
mai întâi a Europei, apoi a întregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilo r situate în afara
așa-zisului ,, perimetru civilizator", în scopul consolidăr ii puterii politice a unor state și
instaurării mimetismului cultural străin tradițiilor locale38.
Evident, o astfel de situație nu putea interveni pe primele trepte de evoluție istorică a
omenirii. De aceea, abordarea globalizării cu mii de ani în urmă nu își găsește nici un suport
practic, nici o justificare. Așa se explică de ce în unele lucrări mai recente, se încearcă o altă
ierarhizare a fazelor evolutive ale acestui proces, în cadrul căreia se regăsesc elemente
specifice tuturor celor trei arii de cup rindere ale sale . Ele sunt prezentate în felul următor:
• faza germinală (Europa, 1400 – 1750), când apar primele hărți ale planetei, ca .urmare a
noilor descoperiri geografice, omenirea începând să devină conștientă că locuiește pe o
planetă (glob) care nu este situată în centrul sistemului nostru solar (revoluționarea
astronomiei de către Copernic), este adoptat calendarul universal, în fine, încep să se
contureze hotarele viitoarelor puteri coloniale;

38 Nica C., Liberalismul și societatea modernă, București, Editura Nouă Alternativă, 1995, p. 186

41
• faza incipientă (Europa, 1750 – 1875), în cadrul căreia apar statele -națiune, începe să se
dezvolte diplomația formală dintre ele, apar primele convenții legale internaționale, precum și
primele idei despre internaționalism și universalism;
• faza decolării (take off), 1875 – 1925, când are loc un proce s de conceptualizare a lumii în
termenii existenței unei singure societăți internaționale și a unei singure umanități, proces
favorizat de amplificarea legăturilor comerciale dintre națiuni independente, extinderea
comunicațiilor, apariția unor m igrații de masă(îndeoseb i dinspre Europa spre America); faza
disputelor pentru hegemonia mondială (1925 – 1969), declanșată de primul război mondial și
apoi reafirmată de cel de -al doilea război mondial, temperate, într -o oarecare măsură, de
înființarea Li gii Națiunilor și, după aceea, a Organizației Națiunilor Unite, care a implementat
conceptele de crime de război și crime împotriva umanității și a atras atenția, prin intermediul
unor organisme specializate ale sale, asupra pericolelor ce decurg din ignor area unor
probleme cu caracter global (poluarea, explozia demografică, epuizarea res urselor naturale,
malnutriția, subdezvoltarea economică ș.a.).39
În final , ultimele decenii ale secolului XX, când s -au făcut progrese uriașe în
explorarea spațiului cosmic și în telecomunicații, am asistat la apariția diferitelor forme de
integrare regională, pe fondul adâncirii fără precedent a diviziunii internaționale a muncii.40
Din cele menționate mai sus, rezultă că globalizarea este un fenomen istoric, dar de
natură re centă. El este caracteristic mai degrabă celei de a doua jumătăți a secolului XX,
decât secolelor anterioare. Firește, rădăcinile sale sunt suficient de adânci, regăsindu -se în
faptele premergătoare apariției capitalismului, devenind, după aceea, un însoți tor permanent
al dezvoltării lui și modernizării societății umane. Factorul care i -a imprimat tendința de
afirmare a fost însă procesul industrializării, deși, timp îndelungat, nu a oferit semnele
transformării sale într -o megatendință.

39 Vattimo Gianni, Societatea transparentă , Constanța, Editura Pontica, 1995, p. 38
40 Nica C., Op.cit . p. 200

42
Capitolul 3. Studiu de caz. Tendințe actuale în cercetare și inovare
3.1 Cercetare de teren folosind tehnologia
Alimentația, apa și energia noastră derivă din planeta pe care mergem. Și datorită
tehnologiei, învățăm cum să obținem această energie mai durabil și mai eficient. Unul dintre
cele mai neașteptate rezultate ale revoluției digitale este rolul redefinit și împuternicit al
geologu lui ca guru de sustenabilitate.
Transformarea științei și a geologiei Pământului este un răspuns la nevoile tot mai
mari ale lumii. De exemplu, instrumentul cartografic vechi, de hârtie, a fost întotdeauna un
factor limitator în studiile geologilor. Hârtia nu a reușit să afișeze cu pr ecizie date geologilor
colectate . Mai mult, nu a fost cu mult timp în urmă că etajele oceanelor erau p rea departe
pentru a fi explorate, să nu mai vorbim de cartografiere. Acum, noile tehnologii pe care
geologii le au la îndemână au crescut capacitatea lor de a realiza o știință exactă.
 Modelarea 3D
Geologii au la dispoziție tehnologii pentru modelarea 3D. Cartografia cu două
dimensiuni a limitat de multe ori geologia de a fi o știință exactă. Inferențele trebuiau făcute
cu tehnologia limitatoare. 41Cu toate acestea, evoluțiile recente din modelarea 3D au
îmbunătățit cartografierea resurselor naturale, îmbun ătățind astfel capacitatea noastră de a
înțelege și de a evalua resursele pământului. Capacitatea de stocare a carbonului și studiile
privind energia convențională și geotermală beneficiază și de capabilitățile de cartografiere
3D. Progresia naturală la ca rtografiere a 3D a fost posibilă prin știința informației –
prelucrarea și analizarea datelor.
 Seismografia
Monitorizarea seismografică ajută la detectarea și măsurarea cutremurelor și
monitorizează construirea și testarea armelor nucleare. Progresele tehno logice în seismografia
digitală permit o gamă mult mai mare de mișcare pe o gamă largă de frecvențe care trebuie
detectate. Seismologia globală modernă a contribuit și la studiul interiorului Pământului,
înlocuind ideile vechi despre interiorul planetei no astre.
În fiecare an GNS Science localizează peste 15 000 de cutremure din Noua Zeelandă.
Cutremurele sunt fenomene naturale cauzate de eliberarea de energie in interiorul Pamantului
in urma fracturarii rocilor supuse tensiunilor acumulate. Suprafețele su bterane de -a lungul

41 Ministerul Educației și Cercetării Cercetare, dezvoltare și inovare în România , București, Editura INID, 2004,
p. 56

43
cărora pietrele se sparg și se mișcă sunt numite un plan de eroare. Mărimea sau magnitudinea
unui cutremur este determinată prin măsurarea amplitudinii undelor seismice înregistrate pe
un dispozitiv numit seismograf și a distanței seism ografului de cutremur . Înregistrarea
cutremurelor implică măsurarea vibrațiilor. Seismografele, cunoscute și sub denumirea de
seismometre, sunt instrumente foarte importante pentru măsurarea cutremurelor. Momentele
la care valurile seismice ajung la diferi te seismometre sunt identificate și utilizate pentru a
determina locația cutremurului. Cu toate acestea, noile evoluții tehnologice contribuie la
facilitarea acestui proces. În special, un studiu recent din San Jacinto Fault din California (o
parte din sis temul de defecțiuni San Andreas) a folosit tehnologia laser pe calea aerului,
cunoscută sub numele de LiDAR, pentru a completa metodele tradiționale din teren și pentru
a identifica locurile și datele cutremurelor din trecut. Printre instrumentele tehnolog ice
folosite pentru a detecta un cutremur amintim, în afară de seismometre:
– Rețelele GPS
Sistemele de poziționare globală prin satelit sau GPS sunt utilizate pentru măsurarea
ușoară a mișcărilor crustei Pământului. Satelitul transmite un semnal la o stație fixă la sol și,
după o schimbare, se examinează distanța pe care o are stația. Conform Administrației
Naționale de Aeronautică și Spațială, sistemul GPS integrat permite măsurători în milimetri și
oamenii de știință analizează datele pentru a vedea dacă aceste măsurători pot fi folosite
pentru a prezice evenimentele viitoare de cutremur.42
– Teodolitul
Proie ctul de monitorizare a centrului de defecțiuni al Universității de Sta t din San
Francisco utilizează teodolitul , instrumente pe care inspectorii le folo sesc pentru a măsura
unghiurile, pentru a măsura deformarea crustei Pământului ca reacție la tensiuni . Dispariția în
mișcare are loc în perioada dintre cutremurele de ,, eliberare de stres" și măsurarea acestei
mișcări oferă oamenilor de știință date suplimentare pentru prognoza cutremurului. Trei
puncte sunt predeterminate și marcate folosind mo numentele de studiu. Teodoliții sunt apoi
utilizați pentru a schimba modificările în timp prin compararea măsurărilor unghiurilor
markerilor la intervale regul ate.
 Geologia marină
Geologia marină a beneficiat în mod semnificativ de progresele tehnologice. Lumea
submarină este la fel de diversă și de interesantă ca lumea noastră , de deasupra apei.
Semnalele submersibile pilotate, vehiculele acționate de la distan ță (ROV) și instrumentele

42 Ibidem p.40

44
acustice programabile atașate navelor fac posibilă explorarea lumii submarine. Tehnologiile
noi în modelarea 3D permit crearea de hărți și modele ale fundului mării. Avansurile în
geologia marină pot contribui la asigurarea unor n evoi de bază pe măsură ce societatea
noastră crește.
 Explorarea carierei
Perspectivele de muncă pentru geologi se dezvoltă alături de aceste evoluții în
domeniul științei mediului. Pe măsură ce lumea noastră caută mereu noi modalități de
valorificare sau d e generare a puterii, geologii sunt tot mai valoroși.
Potrivit Biroului de Statistică a Muncii, un geoscientist cu diplomă de licență câștigă
un salariu mediu anual de 82.500 de dolari. 43Cercetătorii geologi studiază aspectele fizice ale
Pământului. Majori tatea cercetătorilor geologi își petrec timpul pe teren, la birou și la
laborator. Munca pe teren poate implica deplasări extinse în zone îndepărtate și ore de lucru
neregulate. Creșterea locurilor de muncă pentru cercetătorii geologi este proiectată s ă crească
de două ori mai rapid decât toate celelalte ocupații. DOL oferă o detaliere a ocupării f orței de
muncă și a salariilor.
Inginerii geologi proiectează minele astfel încât mineralele să poată fi înlăturate în
siguranță. Se pot aștepta să facă aceeași s umă de bani ca și cercetătorii geologi, dar creșterea
locurilor de muncă este medie.
Hidrogeologii studiază modul în care apa se mișcă prin sol și piatră. Hidrogeologii
asigură aprovizionarea cu apă subterană. Obligațiile la locul de muncă ar putea include
investigarea modalităților de testare a apei pentru a garanta siguranța sau supravegherea
curățării scurgerilor și contamină rii.
Inginerii de arhitectură lucrează în activități variate de la creșterea alimentației la
prelucrare, la dezvoltarea biocarburan ților în vederea îmbunătățirii conservării. Inginerii
arhitecturali pot petrece timp în birou sau pe site -urile de locuri de muncă. Având o diplomă
de licență, un salariu mediu anual este de puțin sub 72.000 de dolari. Creșterea locurilor de
muncă este de așteptat să fie puțin mai lent ă decât media în următorii 8 ani, dar pentru zonele
de mediu, creșterea ar trebui să fie mai ma re decât media.
SeaGrant oferă informații despre oceanografii geologi, o carieră valoroasă, care a
înregistrat progrese semnificati ve în tehnologie, îmbunătățind capacitatea noastră de a obține
alimente, apă potabilă44, resurse energetice, eliminarea deșeurilor și transportul din ocean.

43 Comisia Națională Pentru Statistică ,Cercetare – dezvoltare și inovare tehnologică : serii statistice =
Research – development and tehnological innovation : statistical series, București, 1999, pp.35 -40
44 https://seagrant.noaa.gov/

45
Cercetătorii geologi din mediul academic cu studii superioare (între 6 și 8 ani) se pot aștepta
să primească un salariu de 55.000 de dolari începători, în jur de 80.000 de dolari pentru
guvern și peste 90.000 de dolari, în calitate de profesor asociat cu doctorat. Profilurile
geologilor marini se aruncă în detaliu cu privire la responsabilitățile de m uncă și
perspectivele carierei.
Managerii de resurse naturale supraveghează și pun în aplicare planurile de
conservare și sustenabilitate care se raportează la Pământul nostru, adesea legate de
activitățile umane care îl ajută sau îl dăunează.
Geologia poate părea ca o știință care se mișcă încet la milioane de studenți care sunt
blocați în studiul acelorași manuale de știință despre epoca Războiului Rece, pe care părinții
le-au folosit. În realitate, geologia se dezvoltă la fel de rapid ca tehnologia. Și cu cerințele
constante ale societății pentru alimente, apă curată și energie, ritmul se va grăbi.
3.2 Interpretarea datelor folosind aplicații
Interpretarea datelor se referă la punerea în aplicare a proceselor prin care datele sunt
revizuite în scopul de a ajunge la o concluzie informată. Interpretarea datelor atribuie o
semnificație informațiilor analizate și determină semnificația și implicațiile acesteia.
Importanța interpretării datelor este evidentă și de aceea trebuie făcută în mod corespunzător.
Este foarte probabil ca datele să sosească din mai multe surse și au tendința de a intra în
procesul de analiză cu comenzi haphazard. Analiza datelor tinde să fie extrem de subiectivă.
Adică, natura și scopul interpretării vor varia de la o întreprindere la alt a, probabil corelând
cu tipul de date analizate. Deși există mai multe tipuri diferite de procese care sunt
implementate pe baza naturii datelor individuale, cele două categorii cele mai extinse și cele
mai comune sunt ,,analiza cantitativă” și ,,analiza c alitativă”.
I. Interpretarea calitativă a datelor
Analiza datelor calitative poate fi rezumată într -un singur cuvânt – categoric. Prin
analiza calitativă, datele nu sunt descrise prin valori sau modele numerice, ci prin utilizarea
contextului descriptiv (adic ă a textului). În mod obișnuit, datele narative sunt adunate
utilizând o mare varietate de tehnici de la persoană la p ersoană. Aceste tehnici includ:
 Observații: detalierea modelelor comportamentale care apar în cadrul unui grup de
observare. Aceste modele ar putea fi timpul petrecut într -o activitate, tipul de
activitate și metoda de comunicare utilizată.

46
 Documente: la fel ca modul în care se pot observa modele de comportament, diferite
tipuri de resurse de documentație pot fi codificate și împărțite pe ba za tipului de
material pe care îl conțin.
 Interviuri: una dintre cele mai bune metode de colectare a datelor narative.
Răspunsurile la anchetă pot fi grupate pe teme sau categorii. Abordarea interviului
permite o segmentare a datelor extrem de concentrată.
O diferență esențială între analiza calitativă și cea cantitativă este evidentă în etapa de
interpretare. Datele calitative, deoarece sunt larg d eschise interpretării, trebuie ,, codificate"
astfel încât să faciliteze gruparea și etichetarea datelor în tem e identificabile. Dat fiind că
tehnicile de colectare a datelor de la persoane la persoană pot duce adesea la dispute legate de
analiza adecvată, analiza calitativă a datelor este adesea rezumată prin trei principii de bază:
observați lucrurile, colectați lucrurile, gândiți -vă la lucruri.
III. Interpretarea cantitativă a datelor
Dacă interpretarea cantitativă a datelor ar putea fi rezumată într -un singur cuvânt (și într –
adev ăr nu poate) acel cuvânt ar fi ,, numeric” . Există puține certitudini atunci când vine vor ba
de analiza datelor, dar dacă cercetarea angajată nu are nici un număr implicat, nu este o
cercetare cantitativă. Analiza cantitativă se referă la un set de procese prin care se analizează
date numerice. De cele mai multe ori, aceasta implică utilizarea m odelării statistice, cum ar fi
abate rea standard, medie și mediană. Termenii statistici cei mai comuni:45
 Media: o medie reprezinta o medie numerica pentru un set de raspunsuri. Atunci când
se ocupă de un set de date (sau mai multe seturi de date), o medie va reprezenta o
valoare centrală a unui anumit set de numere. Este suma valorilor împărțită la numărul
de valori din setul de date. Alți termeni care pot fi utilizați pentru a descrie conceptul
sunt media aritmetică, așteptarea medie și matematică.
 Deviați a standard: acesta este un alt termen statistic care apare frecvent în analiza
cantitativă. Deviația standard arată distribuirea răspunsurilor în jurul valorii de media.
Descrie gradul de consecvență în cadrul răspunsurilor; împreună cu media, oferă o
perspectivă asupra seturilor de date.
 Distribuția frecvențelor: este o măsurătoare a ratei apariției unui răspuns într -un set de
date. Atunci când utilizați un sondaj, de exemplu, distribuția frecvenței are capacitatea
de a determina numărul de apariții a unui răspuns specific pe scară ordinală (de

45 Părăușanu Victor, Tehnologie și inovare tehnologică , București, 2002, p. 105

47
exemplu, de acord, de acord, de dezacord, etc. ). Distribuția frecvențelor este extrem
de dură în determinarea gradului de consens între punctele de date.
Printre aplicațiile nenumărate de interpretare a datelor am ales domeniul aplicațiilor
digitale deoarece caracterizează generația viitoare. Astfel, aplicațiile digitale includ:
 Simulările
Simulările pe calculator sunt programe care încearcă să reproducă situații reale. Folosind
formule matematice, ele pot fi folosite pentru a explora situații și concepte care pot fi dificile
sau periculoase pentru a le încerca în viața reală. De exemplu, la școala pilot un simulator de
zbor este folosit pentru a permite piloților să învețe cum să aterizeze u n avion în timpul unei
furtuni. Diferența dintre un model și o simulare este că o simulare folosește ceva fizic p entru
a imita sau copia sistemul. Un exemplu obișnuit de simulare ar fi un simulator de plimbare cu
trepidații, descoperit în parcurile tematice precum studiourile universale din Florida. O altă
formă de sim ulare este realitatea virtuală.
 Realitate virtual a
Realitatea virtuală (VR) nu este doar despre jocuri. Acesta este utilizat în multe scenarii
diferite în medicină, inclusiv tratarea stresului post -traumatic sau a fobiilor în care VR este
folosit pentru a ajuta pacienții să se confrunte cu temerile lor î ntr-un mediu controlat și de
susținere. 46Se utilizează, de asemenea, cu modelare 3D pentru a instrui chirurgii în multe
domenii de medicină și pentru a elimina riscul de a practica pe pacienți reali. VR poate fi, de
asemenea, utilizat în educație. Exemplel e includ: Experimentele sau disecț iile dificil de
realizat în clasă, desfășurarea călătoriilor virtuale în domeniul geografiei sau al biologiei sau
vizitarea unui muzeu sau a unui sit de luptă pentru istorie, predarea cursurilor online,
educarea la distanț ă prin platformele online virtuale de altfel.
 Online banking
Serviciile bancare on -line oferă consumatorilor o metodă convenabilă de a efectua sarcini
bancare din confortul și securitatea propriei lor case și a calculatorului pe rsonal sau a
aplicației mobile. Un client cu acces la serviciile bancar e online poate fi în măsură să:
1. Verificați soldul bancar
2. Vizualizați sau tipăriți instrucțiunile curente și anterioare ale contului
3. Plătiți facturile online, adică setați debite directe și comenzi permanente
4. Configurați conturi noi, separate pentru anumite scopuri (de exemplu, economii)
5. Transferați bani între propriile conturi și conturile altor persoane

46 Moldoveanu Alin, Realitatea virtuală , Editura Matrix Rom, 2009, p. 16

48
6. Plătiți pentru bunuri și servicii utilizând aplicații Near Field Communication
(NFC)
7. Avanta jele serviciilor bancare online
8. Clienții își pot accesa conturile 24 de ore pe zi
9. Tranzacțiile se efectuează rapid și foarte des i mediat
10. Clienții își pot accesa contul din aproape oriunde în lume
 E-commerce
Comerțul electronic poate fi clasificat drept tranzacții comerciale efectuate electronic pe
internet. Vânzarea prin intermediul site -urilor Web este cea mai rapidă metodă de
comercializare pe plan mondial. Istoria comerțului electronic începe cu prima vânzare online:
pe 11 august 1994, un om a v ândut un cd a formației Sting prietenului său prin site -ul său
NetMarket, o platformă americană de vânzare cu amănuntul. Acesta este primul exemplu al
unui consumator care achiziționează un produs dintr -o afa cere prin World Wide Web – sau
,,comerț electron ic" așa cum o cunoaștem astăzi.
De atunci, comerțul electronic a evoluat pentru a face produsele mai ușor de descoperit și
cumpărate de comercianți, cu amănuntul online și piețele. Persoanele independente,
întreprinderile mici și marile corporații au benef iciat de comerțul electronic, ceea ce le
permite să -și vândă bunurile și serviciile la o scară care nu a fost posibilă în cazul comerțului
cu amănuntul tradițional offline.
Vânzările globale de comerț electronic cu amănuntul se estimează că vor atinge 27 d e
miliarde de dolari până în 2020. Toate aceste lucruri sunt permise prin intermediul aplicațiilor
digitale.
3.3 Diseminarea rezultatelor cu ajutorul platformelor online și bazelor de
date
Ce înseamnă diseminare și exploatare?47
Diseminarea este un proces planificat de furnizare de informații cu privire la rezultatele
programelor și inițiativelor către actori -cheie. Aceasta are loc în cazul în care și atunci când
rezultatele programelor și ale inițiativelor devin disponibile. În ceea ce privește platformele
online și bazele de date, diseminarea implică aducerea la cunoștința publicului larg a
informațiilor despre ce sunt platformele online, în măsura în care este posibil. Pentru a
disemina rezultatele în mod eficace, trebuie să fie elaborată o procedu ră adecvată încă de la

47 https://ec.europa.eu/programmes/erasmus -plus/programme -guide/ann exes/annex -ii_ro

49
început. Aceasta ar trebui să răspundă la întrebările de ce, ce, cum, când, către cine și unde va
avea loc diseminarea rezultatelor.
Exploatarea este (a) un proces planificat de transfer al rezultatelor pozitive ale
programelor și in ițiativelor către factorii de decizie adecvați din sistemele reglementate
locale, regionale, naționale sau europene, pe de o parte, și (b) un proces planificat de
convingere a utilizatorilor finali individuali de a adopta și/sau aplica rezultatele programe lor
și inițiativelor, pe de altă parte. Pentru platformele online, exploatarea înseamnă maximizarea
potențialului activităților finanțate, astfel încât rezultatele să fie utilizate dincolo de durata de
viață a proiectului. Rezultatele ar trebui să fie elab orate astfel încât să poată fi adaptate la
nevoile altora, transferate către domenii noi, susținute după ce perioada de finanțare a luat
sfârșit sau utilizate pentru a influența po liticile și practicile viitoare. Diseminarea și
exploatarea sunt concepte di ferite , însă strâns legate între ele.
Ce se înțelege prin „rezultatele activității”?
Rezultatele reprezintă reușitele platformei online folosite . Tipul de rezultat va varia în
funcție de tipul de proiect.
Rezultatul reprezintă un produs sau elementele obți nute în urma unui proiect dat și care
pot fi cuantificate. Unele rezultate ale proiectelor sunt dificil de cuantificat. Un nivel sporit de
conștientizare reprezintă un exemplu de astfel de realizare. Acest tip de rezultate ar trebui
măsurate folosind sonda je și chestionare privind satisfacția.
Ce sunt platformele online?
E-commerce Europe crede că nu există o definiție clară a „platformei online” și că
varietatea acestora face necesară definirea acesteia drept „un mediu digital care promovează
e-commerce -ul între părțile implicate în acel mediu digital”. Noțiunea de „ platforma online”
nu ar trebui să acopere magazinele online care vând doar produse/servicii proprii, ci
următoarele 5 tipuri de sisteme online: 48
– piețe de desfacere/marketplace: platforme on line care permit vânzătorului să își facă
reclamă la produse/servicii pe riscul propriu, vanzandu -le unor consumatori / vânzători
interesați de ele (de exemplu, eBay, Etsy, Amazon); piață de desfacere e intermediarul care
oferă platforma pe care vânzătoru l și cumpărătorul interacționează , încheind un contract la
care piață de desfacere nu ia parte

48 Bones Christopher, Leading digital strategy , Editura Kogan Page, 2015, p.55

50
– shopping mall – uri : permit vânzătorului să – și vândă produsele/serviciile pe platforma
lor online (Rakuten, Bol.com), unde mai mulți afaceri vând diverse p roduse publicului
cumpărător ; sistemul de comandă , livrare și plata este standardizat
– intermediari/brokeri: platforme care aduc laolaltă oferta și cererea, pentru a încheia
tranzacții între vânzător și cumpărător (Booking.com, Expedia, Cheaptickets.nl );
intermediarii vând mașini , excursii ori asigurări și funcționează și că un motor de căutare și
comparare a prețului
– motoare de căutare : platforme online care oferă consumatorului posibilitatea de a caută
și descoperi produse/servicii puse în vânzar e de vânzători diferiți (Google), într -o listă de
rezultate
– unelte comparative: platforme online care oferă consumatorului posibilitatea de a
compară prețul , calitatea sau varietatea produselor/serviciilor puse în vânzare de vânzători
diferiți
Civili zația modernă este caracterizată de o viteză în continuă creștere a schimbării.
Economia suferă acum o transformare radicală (inc lusiv în ceea ce privește struc tura pieței
muncii și necesitățile de calificare profesională) în cadrul unei singure generații. 49Din cauza
enormei dificultăți de înțel egere, apreciere și chiar supra viețuire la o asemenea evoluție,
impactul acestor schimbări este numit șocul viitorului. Pe de altă parte, aceste modificări
fundamentale nu apar brusc, din senin, ci se înscriu în evoluția istorică mai amplă din care
face parte dezvoltarea tehnologică.
Studenții, profesorii și instructorii sunt din ce în ce mai preocupați să învețe cum să
folosească la deplinul potențial mijloacele IT&C (Information Technology and
Communications – tehnologia informației și a comunicațiilor) pentru a se adapta noilor forme
de învățământ și noilor cerințe de pe piața muncii. Un rol esențial în acest sens îl a re
deprinderea de a interacționa și colabora în cadrul unui mediu de învățare bazat pe
tehnologiile Internet.
E-learningul reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare -învătare și tehnologiile
informaționale – IT&C (Information Technology and Commu nication), acoperind un spectru
larg de activități, de la învățământul asistat de calculator (o combinație între practicile
tradiționale și cele online de învatare) până la învățământul desfașurat în întregime în manieră
online. 50

49Castranova Edward , Wildcat Currency ,Editura Yale University, 2014, p.34
50 Chaffey Dave, Digital Business and E -Commerce Management , Editura Pearson Higher, 2014, p. 32

51
Astfel, drept exemplu de platforme online des folosite, l -am preluat pe cel de e -learning
cu scopul de a evidenția rezultatele obținute în urma folosirii acestei platforme. Una dintre
aplicația de pe platformele online de e -learning este Economix. Aceasta face parte din
tendințele de inovare ale tehnologiei.
Un sistem de e -learning reprezintă un pachet software cuprinzător, care suportă cursuri
furnizate prin WWW, precum și testare, simulare, discuții (forum) sau alte aspecte
semnificative. Un sistem de eLearning (de formare la di stanț ă sau educație virtuală) constă
într-o experiență planificată de predare -învățare, organizată de o instituție ce furnizează
mediat materiale, într -o ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de studenți în
manieră proprie, fara a constrânge a genții activității la coprezență sau sincronicitate.
Medierea se realizează prin modalități diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual
prin corespondenta), la tehnologii de transmitere a conținuturilor prin Intern et.
Sistemul de eLearning este au tonom și centrat pe student/elev. Studenții/elevii învață,
rețin și redau informațiile mult mai bine:
• când mediul instrucți onal implică cuvinte și imagini, mai mult decât cuvintele sau
imaginile, singure (principiul multimedia);
• când mediul instrucțin al implică prezentare narativă și animație, mai mult decât text
scris pe ecran și animație (principiul modalității);
• când mediul instrucți onal implică prezentare narativă și animation, mai mult decât text
scris pe ecran, animație și prezentare narativă ( principiulredundanței);
• când mediul instrucți onal este liber de cuvinte deosebite, imagini și sunete (principiul
coerenței);
• când mediul instrucținal implică aluzii sau semnale, care ghidează o atenție
individuală și procesarea unei prezentări multimed ia (principiul semnalizării);
• unde cuvintele sau prezentarea narativă și imaginile sau narația sunt prezentate
simultan în timp și spațiu (principiul continuității);
• unde experiențele individuale concurează prezentarea narativă și animație în timp
scurt, segmente controlate de user, mai mult decât o prezentare continuă de dimensiuni mari
(princ ipiul segmentării);
Într-un mediu de învățare centrat pe elev, elevii își structurează propriile cunoștințe și
aplică experiențe autentice în cadrul procesului d e instruire alături de profesori, care au rolul
de coordonatori. Conținutul cursurilor poate fi stocat ca pagină Web și distrinuit pe Internet,
printr -un browser. Astfel, vor rezulta cursuri online, pe care elevii/studenții le vor accesa cu
un brow ser, pe propriile calculatoare.

52
În cazul cel mai simplu, sistemele de e -learning au fost combinate cu orele de învățarea
tradițională (la clasă), cum ar fi lecturile și lucrul in echipă, completând acțiunile profesorilor
sau ale formatorilor51. Câțiva cercetători c onsideră că prezentarea materialului didactic cu
ajutorul textului, îmbinat cu sunet și grafică ar putea avea efect pozitiv asupra învățării. Alți
cercetători arată că sistemele de e -learning permit studenților să se implice mult ma i mult în
procesul de în vățare.
Sistemul de e -learning constituie un suport constructivist de învățare. El permite fiecărui
individ să -și administreze propriul proces de învățare după nivelul, ritmul și stilul său de
învățare, dar și după necesitățile sale specifice în materie de proiect, calificare, evoluție,
promovare sau reconversie.
În sistemul de e -learning, educatul dispune de mai multă autonomie, putând să lucreze în
ritm propriu, alegându -și centrele de interes, dispunând de o motivație intrinsecă,
distribuindu -și singur p rioritățile și sarcini le, învățând să -și organizeze e ficient timpul52. El
devine responsabil de propria evaluare, implicându -sc activ în acest proces, elementele de
negociere, de consiliere și consens între educator și educat căpătând importanță maximă.
Evaluarea în sistemul de e -learning este mai puțin stresantă, deoarece ea capătă valențe
formatoare, iar momentul în care se realizează este decis prin consens. Faptul că inițiativa de
evaluare vine din partea educatului, sporește gradul de implicare și dc co nștientizare a
efortului depus. Intcractivitatea este asigurată de sarcinile date, de trimiterile prezente în curs,
precum și de suporturile multimedia (text, sunet, imagini sta tice, animații, clipuri video).
Un sistem de eLearning reprezintă, în cadrul procesului de instruire, și un puternic suport
de comunicare. Interacțiunea între facilitator și participanți poate fi sincronă – Chat – sau
asincronă -Conferințe. Facilitatorul poate acorda consultații online, utilizând Live Chat.
Calculatorul poate, în e gală măsură, să insiuiascâ, să ajute în rezolvar ea unor sarcini și să
distreze.
 ETAPELE PROIECTĂRII UNUI CURS
Activitatea profesorilor este mult mai laborioasă în cadrul unui sistem de e -learning
deoarece materialele didactice pe care le pun la di spoziția studenților trebuie să suplinească
întâlnirea și comunicarea directă cu aceștia. Este foarte important să se acorde o atenție
deosebită modului de dezvoltare a unui curs, pentru ca acesta să fie eficient pentru studenți și
să nu implice efort supl imentar inutil din partea profeso rilor. De aceea, etapele proiectării

51 Ibidem p.48
52 Marshall Sponder , Social Media Analytics: Effective Tools for Building , Interp, Editura Mcgraw -Hill, 2014,
p.55

53
unui curs online, deși sunt similare ca denumire și scop etapelor dezvoltării unui curs
tradițional, vor presupune un efort sporit și un număr ma i mare de activități [Brut06] :
1. Analiz a este etapa în care se stabilesc cerințele concrete. Aici se identifică tipul de
curs (curs nou sau curs bazat pe unul existent deja) care se va creea, scopul sau precum și
publicul țintă al acestui material;
2. Modularizarea este procesul de planificare a instruirii sub formă de module. Întâi,
trebuie stabilit întregul pachet de cunoștințe ce vor fi transmise cursanților, iar fragmentarea
acestuia pe module se obține în urma stabilirii obiectivelor general (care vor da nume
modulelor sau capitolelor), apo i prin decantarea obiectivelor specifice. Este foarte importantă
fixarea unor scopuri clare, măsurabile și structura materiei, astfel încât să existe posibilitatea
inserării ulterioare de module;
3. Predarea poate fi vazută ca totalitatea informațiilor, ex plicațiilor și ideilor pe care
profesorul le transmite studenților în mod verbal și scris.In cazul unui curs concret, trebuie
stabilită o strategie de predare, care sa aibă în vedere activitățile concrete ce vor fi întreprinse
pentru atingerea fiecarui obi ectiv în parte, activitățile pentru fiecare student sau echipa de
lucru și resursele necesare. Printre strategiile de predare ce pot fi adoptate amintim raportarea
la o serie de situri Web de referință, utilizarea unor secvente audio sau video, a unor imag ini
statice sau animate pentru a ilustra diversele concepte luate în discuție, furnizarea unor
exemple variate, utilizarea comparațiilor. Pentru a fi întâmpinate necesitățile tuturor
studenților, trebuie avute în veder e diferite stiluri de învătare;53
4. Sprijinul oferit studenților este esențial într -un mediu virtual: dacă un student se
blochează la un moment dat și nu găsește ajutor prin inter mediul aplicației, poate rata
continuarea cursului. De aceea, îi trebuie oferite o serie de modalități de intera cțiune cu
profesorul, în timp real, prin intermediul unei aplicații chat;
5. Evaluarea are că scop verificarea gradului în care studenții și -au însușit anumite
cunoștințe, deprinderi, atitudini . Că și în învățământul tradițional , evaluarea poate fi
formativă, cu scopul de a ajută , îmbunătăți sau corectă . În mediul virtual, evaluarea poate fi
realizată prin intermediul testelor on – lin , proiectelor sau aplicațiilor practice;
6. Etapă de continuă îmbunătățire începe chiar în momentul plasării pe Web a primei
versiuni a cursului. În funcție de problemele concrete întâlnite în timpul desfășurării cursului,
profesorul fiind să își rafineze materialele existente , să adauge/actualizeze materiale sau să le
adapteze în funcție de necesitățile divereselor t ipuri de studenți ;

53 Ibidem p. 50

54
Aplicația Econom ix are o interfată interactivă care preia unele feature -uri de la sistemele
de operare. 54Utilizatorul poate foarte usor să modifice configurația meniurilor din aplicație
folosind metoda drag -and-drop. De asemenea meniur ile se pot minimiza și maximiza pentru
o mai bună gestionare a spațiului de lucru în interiorul aplicației.

Interfața aplicației Economix

Interacțiunea om -calculator, referită în literatura de specialitate cu acronimul HCI
(Human -Computer Interaction), este un domeniu al științei și tehnologiei informației care s -a
cristalizat ca disciplină în ultimii 15 ani, prin convergența unor preocupări din psihologie,
ingineria factorilor umani, ergonomie și informatică, asociate cu dezvoltarea de s isteme
interact ive utilizabile.
Interacțiunea om -calculator, ca disciplină, trebuie să răspundă problemelor generale de
ergonomie, pe care le ridică orice activitate umană, dar și problemelor specifice unei activități
cognitive. Cu alte cuvinte, este necesară proiectarea corespunzătoare a sistemului (hardware –
software) astfel încât să asigure un mediu de lucru ergonomie pentru om, atât din perspectiva
efortului fizic cât și a celui cognitive.
Diferența fată de ergonomia clasică este orientarea către fenomenele cognitive s tudiate de
psihologie cum sunt percepția, memorarea, reprezentarea cunoștințelor și rezolvarea de

54 www.economixconomix.com

55
probleme. în acest fel, ergonomia cognitivă extinde spațiul de analiză al sarcinii de lucru la
procesele mentale care sunt determinate de folosirea unui artef act cognitiv. Ergonomia
cognitivă poate fi văzută deci ca paradigmă pentru o interacțiune om -calculator fundamentată
pe psihologia cognitivă și orientată către crearea de artefacte i nformatice cât mai utilizabile.
Mai recent, se observă tendințe de integra re a unor concepte din sociolo gie. Pe de o parte,
internetul a condus la apariția de noi activități economice (comerț electronic, cu toate formele
acestuia: B2C, B2B, B2G etc, sisteme de plată electronică, sisteme de guvernare electronică)
cu noi u tilizato ri, având noi cerințe. 55Pe de altă parte, integrarea tehnologică a condus la
apariția de noi dispozitive, având capabilități diferite și fiind utilizate în diferite contexte de
lucru, diferite de cel tradițional, în plus, integrarea IT&C cu massmedia, în s pecial cu
televiziunea a creat un număr mare de utilizatori la domiciliu, cu o pondere crescândă în
cerințele pieței.
În fine, posibilitățile de comunicare oferite de web au creat premisele dezvoltării
comunităților virtuale, care unesc utilizatori ai inte rnetuiui având preocupări și obiective
comune. Se anticipează că în perioada următoare numărul utilizatorilor de internet va crește
vertiginos iar aspectele sociale ale utilizării IT&C să treacă în centrul atenției. Atât din punct
de vedere teoretic cât și practic este greu de conceput dezvoltarea tehnologiilor destinate să
Suporte comunitățile virtuale și democrația electronică fără implicarea unor specialiș ti în
sociologie și etnografie.
Interacțiunea om -calculator este definită ca disciplină a științei ș i tehnologiei informației,
al cărei obiect de studiu este proiectarea, evaluarea și implementarea sistemelor interactive și
studiul fenomenelor majore legate de acestea:
• aspecte sociale și organizaționale legate de proiectarea sistemelor;
• capabilități (inclusiv de învățare) de utilizare a mașinilor;
• performanțele activităților desfășurate în comun de om și mașină;
• structura comunicației om -mașină;
• algoritmi și programa re a interfețelor propriu -zise;
 STRUCTURA APLICAȚIEI
Aplicația Economix are o st ructură foarte simplă, împărțită în două module. Accesul la
cele două module se realizează prin partea stângă a platformei, cu ajutorului formularului de
login din meniul boardLogin. Folosind un câmp special în baza de date, care păstrează nivelul
de acces al fiecărui utilizator (profesor sau elev), logarea se re alizează prin același formular.

55 Damian Ryan , Understanding Digital Marketing , Editura: Kogan Page , 2014, p.38

56
Modului destinat profesorilor conține o serie de funcționalități precum editarea datelor
personale ale elevilor, modificarea și adăugarea a lecțiilor și a testelor sau modificarea
notelor. Partea destinată elevilor conține lecțiile propriu -zise, testele aferente lor precum și
unele refer ințe externe atașate lecțiilor.
 FUNCȚIILE PLATFORMEI ECONOMIX
Accesul la testele se limitează la anumite ore, stabilite de către pro fesor. Acest lucru
previne fraudele, cum ar fi realizarea unui test cu o zi înainte. Cursurile sunt ușor de parcurs
și se poate naviga în orice moment printre ele, chiar de la domiciliu, de exemplu, în acest fel
de software -ul nu restrânge student al acce sului la informație.
Platforma conține și o funcție numită Notebook. Această funcție este foarte necesară
elevilor, datorită faptului că îi ajută pe acestea în păstrarea unor notițe sau explicații scrise
chiar de ei, în platformă. Acest lucru le face acces ibile notițele de oriunde și în oric e moment
datorită Internetului.56
O funcție specială a software -ului este faptul că rezultatele testelor pot fi trimise prin
SMS pe telefonul mobil al studentului său chiar direct la părinții lui. Această caracteristică a
fost inclusă în platformă Economix, cu ajutorul unui SMS Gateway furnizate de SC
RESRATE SRL, o compani e de telecomunicații din Cluj.
Platforma, de asemenea, un log file care înregistrează toate loginurile, utilizatorii care au
intrat pe platformă și IP -urile corespunzătoare alături de data și ora intrării. Această facilitate
este foarte utilă pentru securitatea platformei ajutând de asemen ea și în prevenirea fraudelor.
O altă funcție utilă este „Board Anouncements”, care returnează într -un meniu al
platformei diferite informații trimise de către profesor, precum datele nor teste, temele care
trebuie pregătite sau alte anunțuri importante pentru elevi. Toate anunțurile sunt datate pentru
a evita eventualele con fuzii între anumite evenimente.
 DISEMINAREA R EZULTATELOR ȘI A IMPACTULUI APLICAȚIEI
ECONOMIX
eLearning este un termen prin care se descrie procesul de învățare cu ajutorul unui
calculator conectat la internet. Termenul eLearning este cunoscut și sub numele de
învățămân t online; eLearning vine de la ,,electronic learning”. eLearning are la bază o clasă
virtuală, un instructor (tutor) care planifică activitatea grupului din clasa virtuală.
În fiecare clasă virtuală, cursantul aprofundează câte o disciplină, fiecare clasă are
elevii săi și tutorele său. Astfel, oferta educațională este mult mai bogată. Învățarea prin

56 www.economixconomix.com

57
eLearning poate fi la fel de valoroasă ca și învățarea din sala de clasă tradițională dacă nu
chiar mai valoroasă.
Un sistem de e Learning (de formare la distanță sau educație virtuală) constă într-o
experiență planificată de predare -învățare, organizată de o instituție ce furnizează mediat
materiale într -o ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de studenți în manieră
proprie, fără a constrânge agenții activității la coprezență sau sincronicitate. Medierea se
realizează prin modalități diverse, de la material pe dischetă sau CD (eventual prin
corespondentă), la tehnologii de transmitere a conținuturilor prin Internet.57
Așadar materialul educațional este accesibil pe internet, pe o aș a-numită platformă
eLearning. Cel care dorește să învețe pe o astfel de platformă, intră pe un site specializat, se
înscrie cu datele personale de identificare și devine utilizator. Accesul ulterior se face pe baza
unui nume de utilizator și parolă.
În Rom ânia există aproximativ 20 platforme eLearning. Fiecare platformă eLearning
are o ofertă de cursuri, specializări și domenii.
În țări precum SUA, Canada, țările Uniunii Europene, unde eLearningul are deja
vechime, un elev își poate completa oferta educațio nală din școală înscriindu -se în câteva
clase virtuale.
Învățământul românesc trece printr -un proces de profundă modernizare datorită
proiectului SEI (Sistemul educațional informatizat) inițiat de Ministerul Educației și
Cercetării încă din 2001. Profesori i simt din ce în ce mai acut nevoia de a se descurca să își
dezvolte propriile materiale didactice, să își organizeze cursurile într -o manieră modernă.
Modelele actuale de învățare sunt centrate pe student, oferindu -i o mai mare autonomie,
încurajându -i învățarea activă, acordându -i un rol important în crearea de materiale, în
comunicarea și participarea la procesul de predare -învățare.
Politica platformelor eLearning este aceea de a oferi atât cursuri gratuite cât și cursuri contra –
cost.
Transmiterea de informații, învățarea într -un sistem deschis, profesional susținut
constant prin metode și tehnici psihopedagogice speciale devine o marfă ce se cumpără.
Cu toate acestea noul mediu creat de Internet și susținut de tehnologiile inovatoare, a
dat naștere ac estor noi principii în aceeași măsură în care le -a îmbunătățit pe cele traditionale:
– învățare asincronă vs. învățare sincronă, unde studenții și profesorii învață singuri sau
în grupuri supravegheate;

57 Vasile Sergiu Adrian , Advanced e -Learning , Craiova, Editura Sitech, 2011, p.130

58
– învățare axată pe student sau profesor, depinzănd d acă studentul sau profesorul ocupă
o poziție care determină ritmul progresului;
– învățare individuală sau în grup, beneficiază de avantajul fie al atenției unidirecționale
fie de benificiile și influența unui grup;
– comunicare informală, crează oportunit ăți și “instituții” pe platfomă de învățare online
în scopul schimbului de informații (cafeteria).
– biblioteca online, permite nu doar cărți și reviste ci și legături spre baze de date
interne și externe, spre fluxuri audio și video, etc;
– examene online , similare cu extemporale și teste, sunt create de profesori și
programate fie de student fie de profesor, depinzănd de sistemul de învățamânt;
– managementul cursului, este un modul separat care asigură partea administrativă a
predării și programei. Este metoda care controlează procesul de învățare și predare;
– course factory, o metodă foarte la îndemană pentru ca profesorii să pregătească
cursurile ca și examenele online și cele de semestru, care poate pregăti prezentări, fluxuri
media, rula aplicații, e tc.
Principiile E Learning (cunoscute și ca învățare pe Internet) pot fi aplicate în multe
domenii ale vieții de zi cu zi, creând organizații eficiente, cărora le asigură o existență lungă
și prosperă.58
Caracteristicile E Learning
1. fluiditatea rolurilor
2. curriculum orientat spre necesitățile particulare ale studentului
3. resurse distribuite
4. facilități virtuale
5. lecții asincrone.
Aplicând tehnologiile Internet se schimbă întregul concept de învățare, învățământul
online oferind o serie de avantaje:59
– reduce mult costurile legate de pregătire și învățare
– economisește costurile de deplasare a cadrului didactic și a studentului
– reduce semnificativ timpul de călătorie
– economisește multe costuri legate de oportunități

58 Marcu Alexandra, E-learning și software educational , Craiova, Editura Else, p.68
59 Ionișor Alina , E-learning : învățământul deschis la distanță , Craiova, Editura Legis, 2010, p. 99

59
Concluzii
Globalizarea este un proces viguros, dar plin de contradicții. Una dintre cele mai
importante contradicții constă în creșterea disparităților între politicile structurale bazate pe
statul – națiune și creșterea caracterului global al interacțiunilor și legăturilor dintre dife ritele
economii naționale. Reducerea continuă a autonomiei statale nu reprezintă o soluție viabilă,
pentru că aduce atingeri grave noțiunii de suveranitate. Principiul suveranității va continua să
funcționeze încă mult timp de aici înainte, deoarece el rep rezintă un element organizațional
fundamental al activității publice internaționale. Oricât ar progresa globalizarea, economiile
naționale vor rămâne predominant locale.
Actualmente, e -Learning -ul este îndeosebi asociat cu susținerea de cursuri on -line, ia r
tehnologiile actuale pun la dispoziție în principal sisteme de organizare și distribuire a
cursurilor – așa-numitele Learning Management System (LMS) platformele de e -Learning
fiind utilizate în mod curent în universități, colegii, licee și alte tipuri d e instituții
educaționale. Aceste sisteme de management al învățării organizează conținutul educațional
într-o manieră standardizată, sub formă de cursuri divizate în module și lecții, însoțite de teste
de autoevaluare și de evaluare, facilități de comunic are și colaborare, în general, e -learning
înseamnă actualmente transpunerea și adaptarea modelelor tradiț ionale de învățare la mediul
online pus la dispoziție de Internet. Conținutul educațional este organizat conform modelului
tradițional, distribuit în î ntregime onl ine sau în conjuncție cu seminar ii tradiționale, grupele
de studenți sunt coordonate de un instructor, fiind urmată o programă stabilită, co nform unor
pași predeterminați.
Viitorul ne rezervă noi surprize, epoca Web -ului semantic a început deja să își pună o
amprentă pregnantă și asupra învățământului, vorbindu -se deja de e -Learning 2.0. Direcția
vizată de Web -ul semantic este aceea de a se asocia cu orice material publi cat pe Web un set
de metadate care să facă inteligibil conținutul nu doar oa menilor, ci și aplicațiilor ce rulează
pe Web. Mai mult, se dorește ca metadatele să devină la fel de distribuite ca și datele pe care
le descriu. Acest proces de descentralizare a metadatelor va avea un impact puternic asupra
domeniului e -Learning, facili tând trecerea de la sistemul de învățământ centrat pe profesor la
unul centrat pe student. Platformele de e -Learning vor oferi posibilitatea unei învățări
diferențiate, particularizate, cu o foarte bună punere în evide nță a contextului de învățare:
Metadat ele nu vor mai fi restricționate la ceva obiectiv care poate fi descărcat de la un anumit
server central.

60
Bibliografie
CĂRȚI, TRATATE, MONOGRAFII

1. Aldricht Robert, Epoca imperiilor , București, Editura All, 2008
2. Boarnă Ecaterina, ABC -ul calculatoarelor , Craiova, Editura Else, 2010
3. Bones Christopher, Leading digital strategy , Editura Kogan Page, 2015
4. Boroș Maria -Margareta, Tehnologia , Craiova, Editura Reprografia Universității
Craiova
5. Bulborea I. Globalizarea economiei și competitivitatea , Economie și Soci ologie V.3
1999
6. Carlota Perez, Tehnological revolution , 2002
7. Castranova Edward , Wildcat Currency ,Editura Yale University, 2014
8. Chaffey Dave, Digital Business and E -Commerce Management , Editura Pearson
Higher, 2014
9. Comisia Națională Pentru Statistică ,Cercetare – dezvoltare și inovare tehnologică :
serii statistice = Research – development and tehnological innovation : statistical
series, București, 1999
10. Damian Ryan , Understanding Digital Marketing , Editura: Kogan Page , 2014
11. Daniel R. Headrick , Technology: A World History, 2009
12. Eisenstein Elisabet, The printing press as an agent of change , 1979
13. Everet Rogers, Diffusions of inno vations , 1982
14. Galaju I., Toma A. Boguș E. Economie mondială –securitate în condițiile
globalizării , ASEM, Chișinău 2001
15. Gleick James, The information: a history, a theory, a flood , 2011
16. Iancu Ștefan, O incursiune în istoria științei și tehnologia informației , Cluj -Napoca,
Editura Mega, 2010
17. Iliescu I. Problemele globale , București, 1998
18. Ionișor Alina , E-learning : învățământul deschis la distanță , Craiova, Editura Legis,
2010
19. John H. Dunning, The Globalization of Business: The Challenge of the 199 0
20. Johnson Steven, The natural history of innovation , 2010
21. Kuhn Thomas, The structure of scientific revolution , 1970, University of Chicago

61
22. Marcu Alexandra, E-learning și software educational , Craiova, Editura Else
23. Marshall Sponder , Social Media Analytics: Effective Tools for Building , Interp,
Editura Mcgraw -Hill, 2014
24. Miloșescu Mariana, Tehnologia informațiilor și comunicațiilor , București, Editura
Didactică și ped agogică,2018
25. Ministerul Educației și Cercetării Cercetare, dezvoltare și inovare în România ,
București, Editura INID, 2004
26. Moldoveanu Alin, Realitatea virtuală , Editura Matrix Rom, 2009
27. Mumford Lewis, Technics and human development , 1967
28. Nica C., Liberalismul și societatea modernă, București, Editura Nouă Alternativă,
1995
29. Niculescu Ștefan, Tehnologia informației , București, Editura Didactică și pedagogică,
1999
30. Părăușanu Victor, Tehnologie și inovare tehnologică , București, 2002
31. Postelnicu I. , Globalizarea economiei , București, 2000
32. Rondo Cameron, A concise economic history of the world, from Paleolitic times to
present , 1989, Oxford University Press.Inc.
33. Schivelbusch Wolfgang, The railway journey , 1986, The University of California
Press
34. Suciu Emil , Societatea izomodernă : tranziții contemporane spre paradigma
postindustrială, Iași, Editura Institutul European , 2010
35. Vance Ashlee, Musk Elon: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future
(Hardcover) , 2015
36. Vasile C. Nechita , Economia Politică , Galați 1992
37. Vasile Sergiu Adrian , Advanced e -Learning , Craiova, Editura Sitech, 2011
38. Vattimo Gianni, Societatea transparentă , Constanța, Editura Pontica, 1995
39. Vladimir Ticovschi, Transfer Internațional de Tehnologie și Dezvoltare Economică ,
București 1983
40. Wright Mich ael, Evoluția tehnologiei , Editura Aquila, 2001

62
SURSE INTERNET

1. https://academiaromana.ro/com2001/pag_com01_filip.htm
2. https://ec.europa.eu/programmes/erasmus -plus/programme -guide/annexes/annex -ii_ro
3. https://jurnalspiritual.eu/inventii -care-au-schimbat -lumea -unelte -din-piatra -circa -900-
000i-h/
4. https://www.riemysore.ac.in/ict/unit__1__information_and_communication_technolo
gy.html#ICTinEL
5. www.computerhope.com
6. www.economixconomix.com
7. https://seagrant.noaa.gov/