Specializarea Balneokineto fizioterapie și Recuperare Medicală LUCRARE DE LICENȚĂ ”Tratamentul re cuperator în hemiplegia spastică ” Coordonator… [625353]

Universitatea de Medicină și Farmacie
”Carol Davila” București
Facultatea de Moașe și Asistenta Medicala
Specializarea Balneokineto fizioterapie și Recuperare Medicală

LUCRARE DE LICENȚĂ
”Tratamentul re cuperator în hemiplegia spastică ”

Coordonator științific
Conf. Univ. Dr. LILIANA PĂDURE

Absolvent: [anonimizat]

2019

CUPRINS :
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………….. 4

PARTEA GENERALĂ – STUDIU TEORETIC
1. ANATOMIA MEMBRULUI SUPERIOR ……………………………………………………….. . 5
1.1. Sistemul osos……………………………………………………………………………………………… 5
1.2. Articulațiile ………………………………………………………………………………………………… 6
1.3. Sistemul muscu lar și inervațiile ……………………………………….. …………………………. 10
2. ANATOMIA MEMBRULUI INFERIOR …………………………………………………………. . 12
2.1. Sistemul osos ………………………………………………………………………………………………. 12
2.2. Articulațiile …………………………………………………………………….. …………………………. 13
2.3. Sistemul muscul ar și inervațiile ……………………………………….. …………………………. 16
3. ANATOMIA CREIERULUI ……………………………. …………….. …………… ……… …………. 19
3.1. Neuronul . Definiție . Alcătuire. Clasificare. Proprietăți ………………………………. 19
3.2. Sinapsele. Definiție . Clasificare. Alcătuire. ………………………… ……………………….. 22
3.3. Scoarța cerebrală . Structură. ……………………………………………… ……………………… 26
3.4. Substanța albă. Alcătuire. …………………………………………………………………………… 29
3.5. Cerebelul. Alcătuire. Funcții ……………………………………………………………………… .. 31
3.6. Ganglioni bazali. Fu ncții. Rol. Conexiuni nervoase.. ………… ………………………….. 34
4. PARALIZIA CEREBRALĂ …………………………………… …………… …………… …………….. 38
4.1. Definiție …………………………………………………………………………… ………………………… 38
4.2. Cauze . Factori de risc ……………………………………………………… …………………. ……… 38
4.3. Clasificare …………………………………………………………………………………… …………….. 40
4.4. Simptome…………………. …………………………………………………… …………………………. . 41
4.5. Spasticitate …………………………………………………………………….. ………………………….. 41
4.6. Evaluarea copilului cu paralizie cerebrală ………………………. ………………………….. 43

PARTEA SPECIALĂ – CERCETĂRI PERSONALE

5. DEZVOLTAREA MOTORIE A COPILULUI …………………….. ……………………….. 46

6. TRATAMENTUL RECUPERATOR AL HEMIPLEGIEI SPASTICE ………….. . 49
6.1. Posturare și ortezare……………………………………………………. …………………………. 49
6.2. Termoterapie ………………………………………………………………. …………………………. 51
6.3. Kinetoterapie ……………………………………………………………….. ………………………… 51
6.4. Fizioterapie ……………………………………………………………………………………………. . 53
6.5. Toxina botul inică ………………………………………………………….. ……………………….. 54
6.6. Terapie Ocupațională ……………………………………………………. ……………………….. 54
7. PROIECTUL DE CERCETARE ………………………………………………………………….. . 56
7.1. Evaluarea lotului de pacienți. Cazuri clinice……………………. ………………………. 56
8. ANALIZA ȘI PREZENTAREA REZULTATELOR ……………………………… ……… . 80
CONCLUZII ……………………………………………………………………………… ………………………. 86
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………. …………………………………….. 87

4
INTRODUCERE
Lucrarea aleasă are ca scop mărirea sferei de interes pentru copiii cu acest tip de
probleme, deoarece copilul cu infirmitate motorie c erebrală are nevoie în primul râ nd de
îngrijirea și afecțiunea fami liei, alături de care acționează o echipă complexă formată din
medici, psihologi, logopezi și nu în ultimul rând kinetoterapeuț i. De acee a Robănescu afirmă
că : „evoluț ia unui copi l deficient recuperabil sau parțial recuperabil depinde, în m are
măsură de cadrul familial în care acesta crește și se dezvoltă. Armonia vieții de familie,
modul în care parinții înteleg că acest copil trebuie ajuta t, îndrumat îi încurajat în
permanență vor repr ezenta pilonii pe care se va clădi educaț ia copilului cu infirmitate
motorie cerebrală ”1
Încă din antichitate, exercițiile fizice erau practicate pentru menținerea unei bune
forme fizice, dar și în tratarea unor afecțiuni cum ar fi dureri musculare, guta, obezitate etc .
Kinetoterapia se folosește pentru recuperarea medicală somato -funcțională și constă într -un
ansamblu de tehnici și metode a vând în centru exercițiul fizic , fiind necesară ori de cate ori se
constată imperfecțiuni posturale în perioada de creștere și dezvoltare a copilului și
adolescentului . Kinetoterapia stimulează resursele de adaptare ale organismului printr -un stres
reprezentat de exercițiul fizic controlat și bine dozat .
Pentru că hemiplegia spastică este o boală cu grad de invaliditate crescut , încep utul
kinetoterapiei trebuie să fie cât mai devreme și să nu fie întrerupt imediat după obținerea
rezultate lor, chiar dacă aceasta se efectuează pe tot parcursul vieții.
Am ales această temă pentru lucrarea mea de licență întrucâ t pe parcursul stagiilor
efectu ate am constatat efectele favorabile ale programului kinetic în redobândirea funcțiilor
motorii ale copiilor cu hemiplegie spastică.
Prin realizarea acestei teme am dorit sa evaluez personal beneficiile terapeutice ale
toxinei botulinice, terapiei Kabat, terapiei Bobath, terapiei Le Metayer, terapiei ocupaționale
și nu în ultimul rând beneficiile folosirii ortezelor.
În cadrul evaluării lotului de 10 pacienți am observat că atât toxina botulinică cât și
metodele de recuperare folosite în cazul tratamentului recuperator al hemiplegiei spastice au
ajutat foarte mult la evoluția s tării de sănătate a pacientilor.

1 (Robanescu N. – Readaptarea copilului handicapat fizic, Ed. Medicala, Bucuresti, 1976).

5
1. ANATOMIA MEBRULUI SUPERIOR
1.1.Sistemul osos
Scheletul membrelor superioare (Fig.1) este format din : scheletul centurii scapulare și
shceletu l membrului superior liber (barț, antebraț și mână)
Centura scapulară leagă membrul superior de toarce și este formată din calaviculă si
scapulă (omoplat) .
Clavicula este un os lung de forma literei „S” , care se articulează lateral cu scapula și
medial cu manubrul sternal.
Scapula este un os lat, de forma triun ghiulară, așezat cu baza în sus; lateral se
articulează cu humerusul.
Scheletul brațului este alcătuit din osul humerus.
Scheletul antebrațului este alcătuit din două oase lungi : radius și cubitus (u lna).
Scheletul mâinii este format din 8 oase carpiene, 5 metacarpiene și 14 falange, pentru
degetul 1 (police) există numai 2 falange.

Fig1. Schetetul membrelor superioare2

2 https://anatomie.romedic.ro/

6
1.2.Articulațiile
Pot fi împărțite în două mari grupe:
 Articulațiile centurii scapulare (Fig. 2) :
 Articulația sternoclaviculară
Unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal. Este o
articulație în șa.
Suprafețele articulare : suprafața toracală – marginea latrală a manubrului sternal și primul
cartilaj costal; suprafața articulară claviculară -două fețișoare articulare claviculare ; discul
articular -fibrocartilaj situat între cele două suprafețe articulare;
Mijloace de unire : capusula articulară, ligamentul sterno -clavicular anterior și posterior,
ligamentul inetrclavicular, ligamnetul costo -clavicular.
 Articulația acromioclaviculară
Este o articulație plană.
Suprafețele articulare : extremitatea acromială a claviculei, extremi tatea acromială a
claviculei, discul articular.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentuo acromio -clavicular.

Fig. 2. Articulațiile centurii scapulare3

3 http://www.lectiadeortopedie.ro

7
 Articulațiile membrului liber.
 Articulația scapulo -humerală ( Fig. 2 )
Este articulația care unește capul humeral și cavitatea glenoidă, formând o articulație sferoidă.
Suprafețele articulare : capul humeral și cavitatea glenoidă.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentul coracohumeral, ligamentele glenohumerale.

Fig. 2. Articulația scapulohumerală4
 Articulația cotului (Fig. 4)
Reprezintă articulația intermediară a membrului superior având rolul de stabilitate în
transmiterea prehensiunilor. Pentru realizarea funcțiilor în interiorul aceleiași capsule sunt
conectate 3 articulații ce delimitează o singură cavitate articulară :
a) Articulația humerocubitală (humeroulnară) – cu rol de flexie -extensie a
antebrațului
b) Articulația humeroradială – stabilizează lateral articulația precedentă
c) Articulația radiocubitalăproximală – considerată articulația principală a mșcărilor
de pronație – supinație
Suprafețe articulare : condilul humeral, suprafețele extremităților proximale ale
radiusului și ulnei, inci zura trohleară, foseta capului radial.

4 https://www.esanatos.com

8
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentul ulnar, ligamentul radial, ligamentul
inelar, ligamentul pătrat.

Fig. 4. Articulația cotului5
 Articulațiile radioulnare ( radiocubitale) (Fig. 5.)
Articulația radioulnară distală leagă oasele antebrațului între ele, și contribuie la
realizarea mișcării de supinație – pronație, articulația radioulnară mijlocie este reprezentată de
legătura fibroasă continuă, din spațiul inerosos radioulnar, ea conecte ază marginile celor 2
oase.
Suprafețe articulare : capul ulnei, incizura ulnară a radiusului, disc articular.
Fig. 5. Articulațiile radioulnare (radiocubitale)6

5 https://www.esanatos.com
6 https://www.esanatos.com

9
 Articulațiile pumnului
Pumnul este un complex osteoarticular în care se distinge, în prin cipal, articulația
radiocarpiană și articulația mediocarpiană. Mișcările pumnului sunt de : flexie – extensie,
înclinare cubitală și radială.
 Articulația radiocarpiană : este formată din cavitatea antebrahială și suprafețele
articulare ale osului scafoi, s emilunar și mai puțin piramidal
 Articulația mediocarpiană : se formează înre rânsul proximal, cu excepția osului
pisiform (scafoid, semilunar și piramidal) și cel de -al doilea rând al oaselor carpiene (
trapez, trapezoid, osul mare și osul cu cârlig)
Mijloace de unire : ligamentul radial al carpului, ligamentul posterior, capsula articulară.
 Articulațile mâinii
Anatomic, mâna începe cu al doilea rând de oase carpiene, care se articulează cu
capetele metacarpienelor .
Mijloace de unire : toate articulațiile mâinii sunt întărite de un manșon capsular și
ligamente interosoase.
Mișcările permise sunt :
– Articulațiile carpometacarpiene permit mișcări de alunecare
– Articulațiile intercarpiene permit mișcări de alunecare
– Articulațiile degetelor permit mișcări de flexie – extensie, circumducție

10

 Articulația degetelor (Fig.6.)
Fig. 6. Articulația degetelor7

Articulația carpotemacarpiană a policelui realizează cele mai importante mișcări ale mâinii :
abducție – adducție, flexie – extensie și opozabilitate.

1.3. Sistemul muscular și inervațiile
Mușchii membrului superior sunt grupați în mușchi ai : umărului, brațului, antebrațului și
mâinii.
 Mușchii umărului :
 Deltoidul este inervat de nervul circumflex, își are originea pe marginea
anterioară și 1/3 din fața superioară a claviculei, și inserția pe „V” –ul
deltoidian.

7 https://www.esanatos.com

11
 Mușchii brațului :
 Bicepsul brahial este inervat de nervul musculo -cutanat, își are originea pe
procesul coracoid al scapulei și tuberculul supraglenoidian și inserția pe
tuberozitatea radusului.
 Brahialul anterior este inervat de nervul musculo -cutan, își are originea pe
linia supraepicondiliană a humerusului și se inseră pe tuberozitatea ulnei.
 Coracobrahialul este inervat de nerv ul musculo -cutan, își are originea pe
vârful apofizei coracoide și se inseră pe fața internă și marginea humerusului.
 Tricepsul brahial este inervat de nervul radial, își are originea pe tuberculul
infraglenoidian al scapulei, fața posterioară a humerusulu i superior și inferior
de șanțul nervului radial.
 Mușchii antebrațului :
 Scurtul supinator este inervat de nervul radial, își are originea pe marginea
laterală a ulnei și pe ligamentul inelar și se inseră pe fața postero -externă a
radiusului.
 Rotundul pron ator este inervat de nervul median, își are originea pe marginea
internă a apofizei coronoide și tendonul comun al flexorilor și se inseră pe fața
laterală a radiusului.
 Pătratul pronator este inervat de nervul median , își are originea pe pătrimea
distală a feței anterioare a ulnei și se inseră pe pătrimea distală a feței
anterioare a radiusului.
 Mușchii pumnului :
 Marele palmar este inervat de nervul median, își are originea pe epitrohleea
humerusului și se inseră pe baza metacarpianului II.
 Cubitalul an terior este inervat de nervul cubital, își are originea pe epitrohleea
humerală și marginea internă olecran și se inseră pe osul pisifor.
 Primul radial este inervat de nervul radial, își are originea pe creasta
supraepicondiliană a humerusului și se inseră pe apofiza stiloidă a
metacarpianului III.
 Al doilea radial este inervat de nervul radial, își are originea pe epicondilul
humerusului și se inseră la baza metacarpianului V .

12
2. ANATOMIA MEMBRULUI INFERIOR
2.1. Sistemul osos
Scheletul membrelor inferioare este format din centura pelvină și scheletul membrului
inferior liber. (Fig.7.)
Centura pelvină leagă membrul inferior de scheletul trunchiului și este formată din
oasele coxale care se articulează anterior între ele formând simfiza pubiană, iar posterior se
articulează cu sacrul formând bazinul.
Osul coxal provine din sudarea a 3 oase : ilion, ischion și pubis : această sudare se
datorează adaptării la stațiunea bipedă.
Scheletul coapsei este format din femur.
Scheletul gambei este format din tibie asezat ă medial și fibulă (peroneu), lateral
Rotula este un os triunghiular, cu baza în sus, situat în tendonul mușchiului cvadriceps.
Fața sa posterioară se articulează cu epifiza distală a femurului.
Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene și 14 falange,
excepție face degetul I (haluce) care are numai 2 falange.
Fig.7. Scheletul membrelor inferioare8

8 https://sistemullocomotor.weebly.com

13
2.2.Articulațiile
Articulațiile membrului inferior pot fi împărțite în :
 Articulațiile centurii pelvine
Leagă între ele cele 2 oase coxale cu sacrul, formând un inel osos numit pelvis.
 Articulaț ia lombosacrată (Fig. 8.)
Reprezintă legătura dintre ultima vertebră lombară și sacrum , ea are structura unei
articulații intervertebrale, baza sacrului fiind reprezentată de vertebra fixă S 1.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentele longitudinale anterior și posterior,
ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos.

Fig. 8. Articulația lombosacrată9
 Articulația sacroiliacă
Este o articulație aproape imobilă formată din suprafețele de articulare ale sacrului și
osului iliac.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentele sacroiliace anterioare, ligamentele
sacroiliace interosoase, ligamentele sacroiliace dorsale.

9 http://www.esanatos.com

14
 Simfiza pubiană
Se formează între supra fețele ovalare de pe corpul pubisului. Este o articulație
cartilaginoasă, prezintă un disc fibrocartilaginos numit discul interpubian.
Mijloace de unire : ligamentul pubic superior, ligamentul pubic arcuat.
În timpul nașterii, ligamentele se relaxează perm ițând trecerea mai ușoară a capului fătului
pe sub arcul pubian.
 Articulațiile membrului inferior liber
 Articulația coxofemurală
Este situată la joncțiunea dintre trunchi ș i membrul inferior liber, participă și asigură
efectuarea în condiții optime, a dou ă funcț ii importante ale aparatului locomotor :
ortostatismul, locomoț ia.
Suprafețele articulare : fețele articulare ale osului coxal și ale osului sacrat
Mijloacele de unire : capsula articulară, ligamentele sacroiliace anterioare, ligamente
sacroiliace dorsale, ligamentul sacroiliac interosos, ligamentul iliolombar.
 Articulația genunchiului (Fig. 9.)

Fig. 9. Articulația genunchiului10

10 https://www.opentenis.ro/sanatate

15
Este cea mai mare articulație a corpului, căreia i se acordă cea mai mare atenție
datorită următoarelor aspecte : este mai puțin acoperită și protejată de părți moi; este solicitată
foarte mult în statică și locomoție; are numeroase implicații în patologie, fiind mai des supusă
traumatismelor , proceselor inflamatorii sau tumorale.
Suprafețe articulare : epifiza inferioară a femurului, epifiza superioară a tibiei și rotula
(patela).
Mijloacele de unire : capsula articulară, ligamentul patelei, ligamentele posterio are,
ligamentul colateral peron al, ligamentul colateral tibial, ligamentele încrucișate.
 Articulațiile tibiofibulare (Fig. 10.)
Oasele gambei sunt unite prin epifizele lor. Între cele 2 oase se găsește un spațiu ocupat de
membrana interosoasă crurală.
Suprafețe articulare : de partea tibiei – o fețișoară rotunjită pe partea superioară a condilului
lateral; fibula – pe epifiza superioară o suprafață asemănătoare.
Mijloacele de unire: ligamentul anterior și posterior al capului fibulei.

Fig. 10. Articulațiile tibiofibulare11

11 http://www.esanatos.com

16
 Articulația gleznei
Suprafețele articulare : scoaba gambieră și talusul.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentul colateral lateral, ligamentul colateral
medial.
 Articulația talo -calcaneano -naviculară
Suprafețe articulare : un cap articular al talusului, o cavitate de recepție formată din
unirea prin ligamentul calcaneo -navicular plantar dintre calcaneu și navicular.
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentul talo -calcanean -interosos, ligamentul
calcaneo -navicular plantar, ligamentul bifurcat, ligamentul talo -navicular.
 Articulațiile degetelor
 Articulațiile metatarso -falangiene
Suprafețe articulare : capul metatarsului și cavitatea articulară a falangei
corespunzătoare .
Mijloace de unire : capsula articulară, 2 ligamente colaterale, ligamente plantare,
ligamente metatarsian transvers profund.
Articulația me tatarso -falangiană a halucelui prezintă 2 oase sesamoide. Fasciculele
inferioare ale ligamentelor colaterale se inserează pe cele 2 oase formând un șanț de trecere
pentru tendonul flexorului lung al halucelui.
 Articulațiile inter -falangiene
Mijloace de unire : capsula articulară, ligamentul plantar, 2 ligamente colaterale.
2.3.Sistemul muscular și inervațiile
Mușchii membrului inferior sunt grupați în mușchi ai : bazinului, coapsei, gambei și
piciorului .
 Mușchii bazinului :
 Marele fesier este inervat de ner vul fesier inferior; își are originea pe osul iliac și
se inseră pe ramura laterală a liniei aspre.

17
 Fesierul mijlociu este inervat de nervul fesier superior; își are originea pe osul iliac
și se inseră pe trohanterul mare.
 Fesierul mic este inervat de nerv ul fesier superior; își are originea pe osul iliac și
se inseră pe trohanterul mare.
 Iliopsoasul este inervat de nervul femural; marele psoas își are originea pe
vertebrele L 1 – L4, iar iliacul își are originea în fosa iliacă; se inseră printr -un
tendon co mun pe trohanterul mic.
 Mușchii coapsei :
 Cvadricepsul femural este inervat de nervul femural, are 4 capete de origine
după cum urmează :
– Dreptul anterior își are originea pe spină iliacă și șanțul supracondilian
și se inseră la baza rotulei
– Cruralul își are originea pe d iafiza femurală și se inseră la baza rotulei
– Vastul intern își are originea pe linia intertrohanteriană și se inseră pe
marginea internă a rotulei
– Vastul extern își are originea pe linia intertrohanterială, marele
trohanter și se inser ă pe marginea externă a rotulei
 Semitendinosul este inervat de nervul sciatic; își are originea pe tuberozitatea
ischiatică și se inseră pe tibie
 Semimembranosul este inervat de nervul sciatic; își are originea pe
tuberozitatea ischiatică și se inseră pe t uberozitatea internă a tibiei
 Mușchii gambei :
 Tibialul anterior este inervat de sciatic popliteu extern; își are originea pe fața
anterioară a tibiei și se inseră la baza metatarsianului I
 Solearul este inervat de sciatic popliteu intern; își are originea pe peroneu și se
inseră pe tendonul ahilian
 Gemenii sunt inervați de sciaticul popliteu intern; își au originea pe condilul
intern și extern al femurului și se inseră pe tendonul ahilian
 Tibialul posterior este inervat de nervul tibialului posteri or; își are originea pe
fața internă a peroneului și se inseră la baza metatarsienelor II, III și IV.
 Mușchii piciorului :
 Lungul peronier lateral este inervat de musculo -cutanat; își are originea pe fața
externă a peroneului și se inseră la baza metatars ianului I

18
 Scurtul peronier lateral este inervat de nervul musculo -cutanat; își are originea
pe fața externă a peroneului și se inseră pe tuberculul metatarsianului V.
 Lumbricalii : primul lumbrical este inervat de nervul plantar intern și
lumbricalii 2,3 și 4 sunt inervați de nervul plantar extern; își au originea în
unghiul de deviere a tendoanelor lungului flexor comun și se inseră pe fața
dorsală a primelor falange.
 Lungul flexor propriu al halucelui este inervat de tibialul posterior; își are
originea pe fața posterioară a peroneului și se inseră la baza ultimei falange a
halucelui.

19
3. ANATOMIA CREIERULUI

3.1. Neuronul . Definiție . Alcătuire. Clasificare. Proprietăți.

Definiție :
Neuroni = celule nervose = Celule diferențiate specific care generează și conduc
impulsurile nervoase.
Alcătuire ( fig. 1 1 ):
1. Corp celular – neurilemă = membrană celulară
– neuroplasmă = citoplasmă
– nucleu
– organite celulare :
a. comune – lipsește centrozomul
b. specifice – corpusculii Nissl = corpii tigroizi
-neurofibrilele
2. Prelungiri neuronale – dendritele
– axon
Dendritele :
a. Numărul : este variat
– cu mai multe dendrite – neuroni multipolari
– cu o dendrită: – neuroni bipolari
– neuroni pseudouinipolari
– Pot lipsi – neuroni unipolari
b. Forma :
– conică , mai groasă la bază , mai subțire la vârf
– sunt scurte și voluminose ( excepție făcând dendritele neuronilor
viscerosenzitivi care sunt mai lung i și pot prezenta teci ca și axonii ) .
c. Structura :
– Membrană
– Citoplasmă

20
– Organite celulare :
1. Comune – mitocondrii
– lizozomi
– reticul endoplasmic
2. Specifice – corpusculii Nissl , la bază
3. Neurofibrilele , pe toată lungimea

d. Rol : sunt specializate – ca receptori – terminații nervoase libere pentru durere
– Pot veni în contact cu celulele receptoare
(muguri gustativi , organul Corti )
– Pot forma sinapse axodendritice
Fluxul nervos se distribuie centripet , celulipet, aferent ( de la perifer ie spre centrul
celular )

fig. 1 1. Alcaturirea neuronului12
Clasificarea neuronilor
 După formă :
– Stelată – neuronii somatomotori din coarnele anterioare ale măduvei ;
– Piramidală – neuronii din scoarța cerebrală ;
– Rotundă – alți neuroni din scoarța cerebrală ;
– Ovoidă – neuronii somatosenzitivi din ganglionii spinali ;
– Piriformă – neuronii lui Pu rkinje din scoarța cerebelului ;

12 https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron
Componentele unui neuron:
a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergență al
axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali

21
– Fuziformă – neuronii din mucoasa olfactivă .
 După numarul de prelungiri :
– Multipolari – mai multe dendrite si un axon ;
– Neuronii somatomotori din coarnele anterioare ale măduvei ;
– Bipolari – O dendrită si un axon ;
– Neuronii – din gangionul Corti , Scarpa
– din mucoasa olfactivă ;
– din retină ;
– Uni polari – un axon ;
– neuronii somatomotori din nucleul motor al nervului trigemen ;
– celulele cu conuri si bastonașe din retină
– Pseudounipolari – la care prin același pol al celulei intră dendrita și iese
axonul, două prelungiri au un scurt traseu comun, după care se separă formând
fiecare un unghi de 90 de grade
– neuronii din ganglionii spinali ;
 După funcție :
– Neuroni senzitivi – care conduc informațiile de la receptori la centrii nervoși;
– Se împart în :
a) Neuroni somatosenzitivi – care aparțin sistemului nervos
somatic
b) Neuroni viscerosenzitivi – care aparțin sistemului nervos
vegetativ
– Neuroni motori – care aduc infoermații din centrii n ervoși la organele efectoare
– Ei pot fi – Somatomotori ;
– Visceromotori ;
– Neuroni intercalari = de asociație – care asigură legătura dintre neuronii
somato senzitivi din ganglionu l spinal si neuronii somatomortori alfa din
coarnele anterioare în arcu rile polisinaptice .

22
 Fibra nervoasă
Axonii și dendritele formează fibrele nervoase, responsabile de transmiterea influxului
nervos; există doua tipuri majore de fibre, și anume: fibrele nervoase periferice și fibrele
norvoase centrale.
a) Fibra nervoasă periferică :
– Este alcătuită dintr -un axon învelit în teci, care de la interior spre exterior
sunt : teaca de mielină, teaca Schwann și teaca Key -Retzius (Henle );
– Dar, fibrele intranevraxiale (care conduc in fluxul nervos de la măduva
spină rii la scoarța emisferelor cerebrale și invers) prezintă doar teaca de
mielină, în ti mp ce fibrele extranevraxiale ( care intră în alcătuirea nervilor),
pe lângă teaca de mielină, mai conțin și celelate două tipuri de teci .
b) Fibra nervoasă centrală :
– Nu prezintă teacă de mielină;
– Ia caracterele fibrei nervoase periferice.

Proprietățile fundamentale ale neuronilor :
A. Excitabilitatea – capacitatea materiei vii de a raspunde p rin manifestări specifice la
acțiunea unor stimuli și este maximă la nivelul țesutului nervos .

B. Conductibilitatea – capacitatea de autopropagare a influxurilor nervoase în vederea
obținerii unui răspuns caracteristic – contracție musculară sau secreție glandulară.

3.2. Sinapsele . Definiție . Clasificare. Alcătuire.
Definiț ie:
Sinapsele sun t conexiuni structurale si funcționale între neuroni – în sistemul nervos
central, sau între neuroni ș i celule efectoare ( celul e musculare sau secretorii ) – în sistemul
nervos periferic.

23
Clas ificarea sinapselor :
1) Din punct de vedere funcțional :
I. Cu transmitere c himică
– Adrener gice ( mediatorul chimic este adrenalina sau noradrenalina ) . Conducerea
influx ului nervos este unidirectională
– Colinergice ( mediatorul chimi c este acetilcolina ) .
II. Cu transmitere electrică
Sinapsa electrică are urmatorul mod de alcă tuire : două celule de aceleaș i dimensiuni,
care sunt alipite în zonele lor de rezistentă electrică minimă .
Mod de funcționare : trecerea ionilor ș i a molecul elor prin aceste locuri de joncț iune.
Conducerea este, se pare, bidirectionala.
Exemple : miocard, mușchi neted, î n anumite regiuni din creier.
Referitor la natura mediatorilor chimici au fost propuse circa 50 substanț e diferite incluse î n
general in 4 c lase sau tipuri. Exemplificam câț iva mediatori din cele 4 tipuri :
Tipul 1 : Aceticolina
Tipul 2 : Amine : Noradrenalina, adrenalina, opamina, serotonina.
Tipul 3 : Aminoacizi : GABA, glicocol, glutamat, aspartat.
Tipul 4 : Peptide :
Liberine hipotalamice : Tiroliberina, gonadoliberina, somatostatina .
Peptide hipofizare : ACTH, beta -endorfina, alfa – melanotropina, vasopresina, ocitocina.
Peptide care actioneaza asupra intestinului si creierului : Leucin -encefalina, metionin –
encefalita, substanta P, colecistochinina, polipeptid intestinal vasoactiv, neurotensina,
insulin a, glucagonul.
Din alte tesuturi : Angeotensina 2, bradichinina, carnozina, bombenzina.
2) Din punct de vedere al efectului :
I. Excitatorii
II. Inhibitorii

24
3) După structurile implicate :
I. Interneuronale – Axosomatice
– Axodendritice
– Axo-axonale
II. Neuron – receptor
III. Neuron – efector ( de exemplu pla ca motorie ).

Structura unei sinapse (fig. 12)
 Componenta presinaptică (buton axonal conține vezicule cu me diator chimic
neurotransmițător ).
 Fanta (spațiul ) sinaptică – reprezintă spațiul dintre membrana plasmatică a butonilor
axonali și cea a componentei postsinaptice.
 Componenta postsinaptică – este reprezentată de corpul celular , dendritele sau
porțiunea inițială a axonului unui neuron , respectiv de sarcolema fibrei musculare
striate .

Fig. 12. Structura unei sinapse13

13 https://ro.wikipedia.org
A. Componenta presinaptică
1. Mitocondrie
2. Veziculă (cuantă) cu mediator
chimic
3. Autoreceptor
4. Fanta sinaptică
5. Receptor pentr u mediatorul
chimic
6. Canal pentru ionii de calciu
7. Veziculă fuzionată eliberând
mediatorul chimic
8. Pompă captând mediator
neutilizat
B. Componenta postsinaptică

25
Funcționarea sinapselor :
Influxul nervos ca re se mainfestă ca o undă de depolarizare odată ajuns la nivelul
butonilor terminali determină fu zionarea veziculelor cu membrană presinaptică , spargerea lor
și eliberarea mediatorilor chimici : aceștia se difuzează pr in fanta sinaptică (în aproximativ
0,5 ms ) și ajung în contact cu fața externă a membranei postsinaptice la nivelul receptorilor
specifici . Drep t urmare membrana postsinaptică este depolarizată și permite propagarea
influxului nervos. Ulterior neurotransmițătorii sunt inactivați rapid de enzimele din fanta
sinaptică . Apoi , neurotransmițătorii sunt reânglobați în vezicule sau trec în circulația
sangvină. Sinteza de noi cantități de mediatori chimici se face pe seama ATP din
mitocondriile existente în număr foarte mare la nivelul buton ilor terminali ai axonului .
La nivelul sinap selor dintre receptori ș i neuroni datorită fantei sinaptice foarte înguste ,
influxul nervos se autopropagă prin mecanisme le circuitelor locale .
La nivelul plăcii motorii, acetilcolina se fixează prin receptor i specifici de sarcolemă
depolarizând -o și determinând un potențial local terminal de placă . Acesta va genera
potențiale de acțiune ce se propagă de la placa motorie în toate direcțiile .
Concluzie :
În concluzie amintim unele caracteristici ale transmite rii sinaptice :
Conducerea unidirecțională prin sinaps ă : din cele expuse anterior rezultă că
impulsurile sunt induse prin sinaps ele chimice numai de la terminația presinaptică spre
terminația postsinaptică, ș i nu invers.
Întârzierea sina ptică : în timpul transm iterii impulsului de la terminația presinaptică
spre n euronul postsinaptic, se consumă un timp necesar : descărcă rii mediatorului; difuziei
acestuia la membrana postsinaptică; acțiunii lui asupra membranei; pă trunderii Na + ; apariț iei
PPSE și apoi a potențialului de acțiune. Timpul minim necesar desfășurării acestor procese
determină ceea ce se numește întâ rzierea sinaptică, variază între 0,5 – 0,7 ms. Cunoscând
această valoare putem calcula numă rul de neuroni dintr -un circuit nervos.
Oboseala sinaptic ă : stimularea repetată și rapidă a sinapselor excitatorii este urmată
de descărcă ri numeroase al e neuronului post sinaptic, pentru că, î n urmă toarele milisecunde
numă rul acestora să scadă accentuat. Î n acest caz, avem de -a face cu un mecan ism de

26
protecție împotriva suprastimulării, care se realizează prin epuizarea depozitelor de mediator
chimic (neurotransmiță tor) la ni velul terminației presinaptice.
Efectul hipoxiei asupra transmiterii sinaptice : excitabili tatea neuronilor este
dependentă de un aport corespunzator O 2. Lipsa O 2 timp de c âteva secun de provoacă
inexcitabilitate completă a neuronului. Dacă circulația cerebrală este întreruptă temporar
( 3-5 secunde ) , subiectul devine inconș tient.
Efectele medicamentelor asup ra transmiterii sinaptice : unele medicamente cresc
excita bilitatea sinapselor (cofeina ), altel e o scad ( unele anestezice ).

3.3.Scoarța cerebrală . Structură.

Structură internă
Emisferele cerebrale sunt construite , ca și celelalte segmente ale sistemului nervos
central, din substanță cenușie și substanță albă.
Substanța cenușie
Substanța cenușie a emisferelor cerebrale este dispusă la suprafață formând scoarța
cerebrală, precum și la baza emisferelor, alcătuind nucleii bazali sau corpul striat.
a) Scoarța cerebrală, pătura de substanță cenușie așezată la suprafața emisferelor
cerebrale , este alcătuită din celule nervoase de tipuri, forme și mărimi diferite,
dispuse în mai multe straturi și repartizate neuniform . Numărul neuronilor din scoarța
cerebrală a o mului este de 14 -18 miliarde.
În afară de celule nervoase ; în structura scoarței cerebrale mai intră nevroglii, fibre
nervoase provenite de la întregul nevrax și de la straturile celulare proprii, vase sanguine,
capilare, care pătrund printre nevroglii, ș i o substanță gelatinoasă albuminoidă.
În structura scoarței cerebrale deosebim o regiune cu mai puține straturi celulare, numită
allocortex (hipocampul sau arhicortexul; rinencefalul sau paleocortexul ), și o regiune mult
mai întinsă, numită izocortex, cu șase straturi celulare.

27
Citoarhitectonica allocortexului constă din două straturi de celule : stratul glandular,
format din celule receptoare, și stratul piramidal, așezat profund și fo rmat din celule motoare
și de a sociere. Între ele se află uneor i un strat intermediar.
Citoarhitectonioca izocortexului constă din 6 straturi celulare : stratul molecular, granular
extern , piramidal extern, granular intern, piramidal intern și fusiform.
Stratul molecular se găs ește imediat sub pia mater .El este format din celule nervoase de
dimensiuni mai mici, ale căror prelungiri axonice și dendritice formează o rețea . În stratul
molecular se realizează legăturile sinaptice complexe ale prelungirilor celulelor nervoase din
diferitele straturi subiacente.
Stratul gran ular extern este format din neuroni de fo rmă poligonală sau triunghiulară
ale căror dendrite trec în stratul molecular, iar axonii lor coboară în straturile subiacente
ajungând uneori până la stratul al – IV- lea . Stratul granular extern reperezintă unul din
sediile sensibilității , el primind fibre de la nucleii talamusului.
Stratul granular intern este format din neuroni cu aspect poligonal sau rotund. Axonii
acestror neuroni nu părăsesc scoarța cerebrală. Stratul granular intern reprezintă cel de -al
doilea sediu al sensibilității, el primind fibre de la nucleii talamici. Se consideră că celulele
nervoase granulare existente în stratul granular intern și extern au rol receptor, primind
impulsurile de la periferie, constituind deci sediul sensibilității.
Stratul piramidal extern este format din celule piramidale de talie mijlocie. Aceste
celule prezintă 2 feluri de dendrite, unele mai lungi, care pătrund în stratul molecular, unde se
ramifică, și altele mai sucrte , care rămân la nivelul stratului piramida l extern. Axonii
celulelor din acest strat pătrund în păturile subiacente și părăsesc scoarța, trecând în substanța
albă. Stratul piramidal extern este unul din sediile motricității.
Stratul piramidal intern este alcătuit dintr -un număr mare de celule pira midale mari .
Dendritele acestor celule străbat straturile subiacente și se t ermină în stratul molecular, iar
axonii lor părăsesc substanța cenușie, trecând în substanța albă. Stratul piramidal intern
reperezintă cel de -al doilea sediu al motricității. Împr eună cu stratul piramidal extern el
constituie originea fasciculelor co rticospinale și corticonucleare .

28
Stratul fusiform este format din celule nervoase, cele mai multe în formă de fus, de unde
și denumirea acestui strat . Dendritele lor ajung până la stratul molecular, iar axonii trec în
substanța albă.
Straturile descrise mai sus nu sunt distribuite uniform pe intreaga s coarță cerebrală, ci
există regiuni în care predomin ă straturile granulare, altele î n care predomină strat urile
piramidale și altele în ca re diversele straturi sunt reprezentate în mod proporțional.
Stratificația nu constituie un caracter comun al în tregul ui cortex cerebral.
Sub den umire de cortex homotipic se înț elege acea parte din cortexul cerebral uman a
cărui citoarhitectonică cuprinde toate cele 6 straturi descrise mai sus, iar prin aceea de cortex
heterotipic, acea parte a cortexului cerebral care se deosebește de aspectul citologic tipic prin
predominanța fie a celulelor granulare, fie a celor piramidale. Când predomină celulele
piramidale, cortexul se numeș te agranular, iar când predomină cele granulare, cortexul se
numește granular. Cortexul agranu lar este mult mai gros decât cel granular. Cortexul
agranular se mai numește și cortex motor. El se găseste îndeosebi î n regiunea precentrală
(așezat înaintea șantului central ) și se caracterizează prin aceea că straturile granular extern și
granula r intern sunt subțiri și invadate de prelungirile straturilor piramidale intern și extern.
Cortexul în care predomină celulele granulare se mai numește și cortex senzorial. El este
prezent îndeosebi în regiunea șanțului calcarin și se caracterizează prin aceea că straturile
granu lare extern și intern peredomină față de cele piramidale. Cortexul senzorial se mai
găsește în girul postcentral și în cortexul auditiv .
b) Nucleii bazali . Prin această denumire este desemnată substanța cenușie a emisferelor
cerebra le care se află masată la baza lor sub formă de grămezi. Nucleii bazali sunt
așezați, așadar, la baza emisferelor cerebrale, deasupra și lateral de talamus în plină
masă de substanță albă. Ansamblul lor mai poartă numele și de corpul striat, denumire
care își are originea în aspectul striat pe care aceștia îl prezintă în secțiune. Se
deosebesc 3 nuclei importanți, și anume nucleul caudat , nucleul lentiform și
claustrum.
Nucleul caudat apare ca o masă de substanță cenușie care are formă de virgulă și cărui a i
se descrie un cap, un corp și o coadă. El este așezat în peretele ventriculului al – III- lea și
despărțit de nucleul lentiform prin capsula internă.

29
Nucleul lentiform este o masă de substanță cenușie de formă piramidală, alcătuită din
două porțiuni, g lobus pallidum și putamen. Între putamen și scoarța cerebrală se mai află o
lamă de substanță cenușie care formează un alt nucleu, numit claustrum. Putamen -ul este
separat de claustrum printr -o lamă de substanță albă, denumită capsula externă. La rândul lu i
claustrum este separat de scoarța cerebrală tot printr -o lamă de substanță albă, numită capsula
externă.
Nucleii bazali, împreună cu nucleul roșu, zona incertă și căile care merg de la aceste
form ațiuni spre măduva spinării alcă tuiesc sistemul extrapir amidal, care dirijază activitatea
motorie automată, în strânsă corelație cu scoarța cerebrală. Nucleii bazali sunt legați prin fibre
nervoase atât între ei, cât și cu nucleii mezencefalici și diencefalici. De asemenea, ei se leagă
de scoarța cerebrală.

3.4. Substanța albă . Alcătuire.

Substanța albă a emisferelor cerebrale este fo rmată din trei feluri de fibre nervoase, și
anume fibre de asociere, fibre comisurale și fibre de proiecție.
a) Fibrele de asociere sunt grupate în fascicule care fac legătura dintre diferitele
zone ale aceleiași emisfere cerebrale. Unele fibre sunt scurte, realizând conexiunea
între circumvoluții cerebrale îndepărtate.
b) Fibrele comisurale sunt grupate în fascicule care leagă cele două emi sfere
cerebrale și fac ca aceastea să funcționeze simultan. Aceste fib re sunt grupate în 3
formațiuni, și anume corpul calos, fornixul și comisura albă anterioară.
Corpul calos este alcătuit din fibre nervoase dispuse transversal. Fibrele corpului
calos s e termină în scoarța cerebrală, unind cen trii nervoși din cele două emisfere, din lobii
frontali, parietali și temporali.
Fornixul sau trigonul cerebral este un sistem de fibre comisurale orientate în direcție
anteroposterioară și laterală. El se află sub corpul calos și are un corp central, iar la cele două

30
capete câte d oi stâlpi : stâlpii anteriori (columnele fornixului) și stâlpii posteriori (picioarele
fornixului ).
Comisura albă anterioară este un sistem de fibre comisurale orizontale
interemisferice c are leagă între ele părti inferioare ale lobilor temporali în regiunea olfactivă.
c) Fibrele de protecție sunt grupate î n fascicule care leagă scorța cerebrală de
regiunile inferioare ale nevraxului ( nucleii bazali, talamus, cerebel, trunchi
cerebral, măduvă ). Atât fibrele care vin la scoarță, cât și cele care pleacă de la
scoarță se dispun atunci când ajung la locul de t recere dintre talamus, nucleul
caudat și nucleul lentiform într -o formațiune numită capsula internă. Porțiunea care
se găsește între nucleul caudat și nucleul lentiform poartă numele de brațul anterior
al capsulei interne, iar cea care se găsește între tal amus și nucleul lentiform se
numește brațul posterior al capsulei interne.
Prin capsula internă trec o serie de fibre care leagă scoarța cu diferiți centrii din
nevrax. Astfel, fibrele corticopontine leagă scoarța cerebrală frontală de emisfera cerebeloasă
de pe partea opusă, după ce au făcut sinapsă în nucleii punții. Este vorba de fasciculul
corticopontocerebelos. Fibrele talamocorticale realizează legătura dintre talamus și scoarța
lobului frontal, iar fibre le fasciculului corticonuclear pe cea dintre sc oarța cerebrală a lobului
frontal și nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral. Fibrel e fasciculelor
corticospinale ( piramidal direct și piramid al încrucișat fac legătura dintre scoarța cerebrală a
lobului frontal și coarnele anterioare al e măduvei spinarii. Fibrele talamocorticale pleacă din
nucleul lateral al talamusului și merg la câmpurile girului. Fibrele radiațiilor acustice continuă
lemniscul lateral, format din fibre ce pornesc din aria acusticovestibulară a trunchiului
cerebral, ca re – străbătând puntea și pedunculii cerebrali – ajung la corpul geniculat medial
din diencefal. Radiațiile acustice sunt fibre ale căii acustice. Fibrele radiațiilor optice fac
legătura între corpul geniculat lateral din diencefal și scoarța cerebr ală a lobului occipital
(zona centrilor vizuali ) . Fibrele radiațiilor optice continuă fasciculele optice care aduc
stimulii de la retină . Radiațiile optice sunt fibre ale căii optice. Masa radiară de fibre nervoase
care urcă de la capsula internă spre cortexul cerebral poartă numele de coroana radiată.

31
3.5.Cerebelul. Alcătuire. Funcții.
Cerebelul se află în cutia craniană în partea inferioară a acesteia. Este poziționat în
spatele trunchiului cerebral. Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca două
părți laterale dispuse de o parte și de alta a unei porțiuni mediane care le leagă și care se
numește vermis. Cele două părți laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi
lobi: lobul anterior ( paleocerebel) și lobul posterior (neocerebel). Vermisul este unit de
asemenea cu o porțiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Din punctul de
vedere al ordinii cronologice de apariție în cursul evoluției cea mai veche formațiune este
arhicer ebelul, apoi urmează paleocerebelul și neocerebelul.
Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloși, la trei nivele
anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii
mijlocii leagă puntea de cer ebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal și
cerebel. Pedunculii cerebeloși sunt compuși din fibre aferente și fibre eferente (de proiecție).
Aspectul exterior es te definit de o suprafață tăiată de adâncituri paralele de mărimi
diferit e. Adânciturile mici creează lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele
mai mari separă lobi ai cerebelului. Șanțurile cele mai adânci sunt șanțul primar și șanțul
postero -lateral. Șanțul primar lasă în față lobul anterior al cerebelului. În tre șanțul primar și
șanțul postero -lateral se situează lobul posterior.
Fața superioară a vermisului și a emisferelor prezintă intact următorii lobuli:
 Lingual – continuată lat eral pe emisfere cu frâurile li gulei
 Lobulul central – se continuă pe emisfere cu aripa lobulului central
 Culmen – se continuă pe emisfere cu lobulul patrulater
 Declive – se continuă pe emisfere cu lobulul simplex
Fața inferioară a vermisului și a emisferelor prezintă următorii lobuli:
 Tuber – se continuă pe emisfere cu lobulul semilunar inferior
 Piramida – se continuă pe emisfere cu lobulul biventer
 Uvula – în dreptul ei pe emisfere se găsește tonsila
 Nodulul – căruia pe emisferele cerebeloase îi corespunde floculus -între floculus și
tonsila → fisura postero -laterală

32
Funcțiile cerebelului
Cerebelul participă, alături de alți centrii nervoși, la menținerea tonusului muscular, la
coordonarea mișcărilor și la păstrarea echilibrului.
Menținerea tonusului muscular
Lobul anterior intrevine în menținerea tonusului muscular. Îndepărtatrea acestui lob
determină creșterea tonuslui (hipertonia ) musculaturii antigravitaționale și tulburări în mers ,
iar excitarea lui produce scăderea tonusului musculaturii extensoare și a mișcă rilor
comandate de scoarța cerebrală.
Reamintim că prin tonus muscular se întelege o stare de tensiune ușoară în care se află
musculatura striată. Ea este derterminată de contracția pe rând a unităților motorii ale
musculaturii somatice scheletale . Acea stă stare de tensiune, prezentă în timpul activității
statice ( postu rale) a mușchilor, contribuie la menținerea segmentelor corpului în anumite
poziții determinate și împiedică modificările pasive ale acestor poziții.
La menținerea tonusului muscular part icipă nu numai cerebelul, ci și alte segmente ale
sistemului nervos central ( măduva spinării, trunchiul cerebral, sistemul extrapiramidal,
formațiune a reticulată, scoarța cerebrală ) . Intervenția cerebelului în menținerea tonuslui
muscular se realizează pr in trimiterea, în permanență, a unor impulsuri motorii pe căile
eferente, și anume prin fasciculul fastigobulbar , care pleacă de la nucelii fastigiali ai
vermisului și ajunge în nucleii vestibulari din bulb și punte, iar de aici, prin fasciculul
vestibulos pinal, la neuronii motori periferici din coarnele anterioare ale măduvei spinării. O
altă cale eferentă, prin intermediul căreia cerebelul își descarcă impulsurile motorii, este calea
dentorubică și, mai departe, rubrospinală.
Rolul cerebelului în menținer ea tonusului muscular este demonstrat de date
experimentale și de observații pe bolnavi. Astfel, extirparea lui la maimuță este însoțită de o
scădere a tonusului muscular (hipotonie musculară ). Leziunile cerebeloase la om sunt însoțite
de același fenomen. Animalele și oamenii pierd posibilitatea de a -și menține echilibrul atât în
poziție statică, cât și în mișcare.
În esență cerebelul are un rol deosebit în menținerea tonusului muscular în poziție
statică, precum și în modificarea tonusului muscular în ti mpul mișcării, când acesta este

33
păstrat. Există însă o deosebire între contractura grupelor musculare agoniste și aceea a celor
antagoniste . Astfel , în timp ce mușchii agoniști se contractă, antagoniștii se decontractă, însă
numai parțial. Schimbarea int ensității contracției mușchilor agoniști este urmată imediat de
modificarea tonusului în celelalte grupe musculare cointeresate. În felul acesta, cerebelul
modifică tonusul muscular în timpul mișcării.
Coordonarea mișcărilor și păstrarea echilibrului
Lobul posterior participă la coordonarea mișcărilor fin e comandate de scoarța
cerebrală . Îndepărtarea acestui lob este urmată de pierderea capacității de a executa mișcări
fine, de tulburări de mers și de o puternică scădere a tonusului muscular. Cerebelul întărește
sau diminuează comanda corticală, așa încât executarea mișcărilor devine mai precisă și mai
adecvată. Acest rol al cerebelului se datorează, pe de o parte, faptului ca pe scoarța
cerebeloasă sunt proiectate toate sensibilitățile, iar pe de altă parte, faptului că între zonele de
proiecție cerebeloasă și zonele de pe scoarța emisferelor cerebrale există legături în ambele
sensuri. În felul acesta, cerebelul este informat prin impulsuri aferente, concomitent cu scoarța
cerebrală. Totodată el este i nformat prin impulsurile eferente pornite sub formă de comenzi de
la scoarța cerebrală.
Cerebelul realizează deci o colaborare armonioasă între diferitele grupe musculare
care participă la realizarea unui act motor.
Funcția de păstrare a echilibrului repre zintă un rezultat al rolului cerebelului în
menținerea tonusului muscular și în coordonarea mișcărilor.
În îndeplinirea funcției de menținere a echilibrului corpului, un rol important îl joacă
excitațiile care vin la cerebel de l a aparatul vestibular (fasc iculul vestibulocerebelos ), precum
și excitațiile proprioceptive inconștiente care vin de la mușchi, tendoane și articulații prin
fasciculele Gowers și Flechsig. În păstrarea echilibrului intervine lobul floculonodular sau
arhicerebelul. Îndepărtarea acest ui lob nu influentează prec izia mișcărilor comandate de
scoarța cerebrală, dar este urm ată de pierderea echilibrului (mers asemănător cu cel al omului
beat) și căderea pe spate.

34
3.6.Ganglioni bazali . Funcții. Rol. Conexiuni nervoase.

În emisferele cerebrale, substanța cenușie nu este dispusă nu numai la exterior ci se
găsește și în interior, la baza lor, alcătuind nucleii bazali sau nucleii subcorticali, reprezentați
prin : corpul striat, nucleul amigdalian și claustrul .
Aceștia, împreună cu : nucl eul roșu, substanța neagră, câmpul Forel, zona incertă,
corpul Luys și căile care merg la ei spre măduva spinării alcătuiesc sistemul extrapiramidal.
Corpul striat se află așezat la baza emisferei în raport cu ventriculul lateral respectiv
și cu talamusul și este format din doi nuclei : nucle ul caudat și nucleul lenticular.
Nucleul caudat se află în ventriculul lateral, de aceea se mai numește și nucleul
intraventri cular. Are formă de virgulă și -i deosebim : un cap, un corp și o coadă care se
termină în nucleul amigdalian dispus în lobul temporal.
Nucleul lenticular este situat lateral față de talamus, de aceea se mai numește și
nucleu lateral sau extraventricular. Nucleul lenticular este despărțit de nucleul caudat printr -o
bandă de substanță albă numită capsulă internă, alcătuită din fibrele sistemului piramidal și
extrapiramidal.
Acest nucleu este împărțit într -o porțiune laterală, putamen, și în două porțiuni int erne,
mai mici, globus pallidus.
Claustrul este o lamă subțire de substanță , cenușie , dispusă între surafața laterală a
nucleului lenticular ș i cortexul lobului insulei Reil .
Funcțiile ganglionilor bazali
Rolul nucleilor bazali este de a repartiza și modera excitațiile corticale la diferiți
mușchi, de a coordona mișcările involuntare și de a frâna centrii nervoși de coordonare din
etajele inferioare.
Nucleii bazali, găsindu -se dispuși pe traiectul cheilor motorii extrapiramidale, primesc
impulsuri nerv oase de la talamus și aria premotorie, care, de aici, sunt trimise la nucleii roșii,

35
substanța neagră, substanța reticulată și la unii nuclei din diencefal. În cele din urmă,
impulsurile ajung prin centrii motori medulari, la mușchi.
Este important de reți nut faptul că, pe această cale (extrapiramidală ), impulsurile
pornite de la scoarța cere brală căte organele efectoare (mușchi ), dau mișcării mai multă
precizie și finețe, față de cele pornite pe căile piramidale.
Prin lezarea nucleilor bazali se tulbură aș a-zisele mișcări auxiliare, cum este, de
exemplu, mimica feței în timpul vorbirii; fața bolnavului rămâne sau imobilă, ca o mască, sau
face mișcări exagerate .
La vertebratele inferioare, cum sunt păsările, la care scoarța cerebrală este mai slab
dezvoltată , ganglionii bazali controlează toate fu ncțiile motorii, inclusiv cele v oluntare, care
la om sunt controlate de neocortexul motor. La pisică, și într -o măsură mai redusă chiar și la
câine, decorticarea este urmată de pierderea numai a unor funcții motorii particulare, fără a
afecta mersul, ingestia de alimente, lupta, apariția stării de furie sau participarea firească în
activitatea sexuală. Dacă se extirpă ganglionii bazali, persistă numai mișcările stereotipe
grosiere ca cele prezentate la animalele decer ebrate.
La oameni, decorticarea subiecților foarte tineri elimină mișcările discrete
(neîndemânatice) ale corpului, în deosebi cele legate de membre, fără a elimina posibilitatea
de deplasare, de control al echilibrului sau de a efectu a alte mișcări subconștiente. Lezarea
simultană a celei mai mari părți din nucleul caudat, produce o paralizie aproape completă în
partea contralaterală a corpului, cu excepția câtorva reflexe stereotipe, care sunt integrate la
nivelul măduvei spinării sau a trunchiului cerebral.
Rolul ganglionilor bazali în reglarea tonusului muscular.
Una din funcțiile ganglionilor bazali constă în inhibarea tonusului muscular. Acest
efect rezultă ca urmare a semnalelor inhibitorii transmise spre scoarța cerebrală și ar ia
reticulată facilitatoare. Prin înlăturarea acestor influențe, e a în urma decerebră rii, apare
rigiditatea de decerebare.
În afara acestui efect inhibitor general, excitar ea anumitor zone din cadrul ganglionilor
bazali poate introduce apariția anumitor c ontracții musculare sau a unor modele complicate de
mișcări.

36
Funcția neostriatumului. Nucleul caudat ș i putamen formează neostriatum. Ei
funcționează împreună, inițiind și reglând mișcările voluntare grosiere ale corpului.
Funcția globului pallidus. Apoa pe toate semnalele eferente de la nivelul ganglionilor
bazali, în drumul lor spre scoarța cerebrală sau trunchiul cerebral,trec prin globus pallidus.
Totuși, în afara acestei funcții de releu motor, globus pallidus îndeplinește și alte roluri prin
particip area lui, alături de nucleii subtalamici și trunchiul cerebral, la controlul mișcărilor
axiale și a centurilor corpului. Aceste mișcări asigură poziția de bază a corpului și
extermităților proximale, încât ulterior să poată fi executate mișcările fine ale mâinilor și
picioarelor.
Excitarea electrică a pallidumului, în timpul executării unei mișcări, oprește mișcarea
intr-o poziție fixă, care poate dura câteva secunde. Această comportare confirmă ideea după
care globus pallidus ar fi implicat într -un sistem servofeedback de control motor, capabil de a
impobiliza diferite segmente corporale în anumite poziții.
Conexiunile nervoase ale ganglionilor bazali
Din multitudinea conexiunilor care au fost identificate , prezentăm unele din ele :
Căi de la scoarța cerebrală la ganglionii baza li și înapoi la scoarță.
Între cortex și ganglionii bazali se creează circuitul feedback cortico -strio-talamo –
cortical .
Talamusul este conect at cu ganglionii bazali bidirecțional în vederea corecției planului
mișcăr ii.
Căile motor ii extrapiramidale cu originea în cortexul motor fac stație obligatorie î n
ganglioni i bazali . Axonii neuronilor di n ganglionii spinali fac sinapsă cu neuronii din nucleii
proprii mezencefalici : nucleul roșu, substanța reticulată, substanța neagră – fascicule
striorubrice, str ionigrice, strioretriculate .
Se elaborează astfel conexiunea dint re cortex ș i neuronii somatom otori din coarnele
anterioare ( fascicule cortico -strio-rubo-spinale, cortico -strio-nigro -spinale , cortico -strio-
corticulo -spinale )

37
Concluzia : Ganglionii bazali m odulează mișcările active comandate de scoarță. În
condiții de repaos se asigură repartiția egală a influxurilor motorii cortica le necesare
menținerii poziției iar în condiții de mișcare repartiția adecvată a impulsurilor motorii .

38
4. PARALIZIA CEREBRALĂ
4.1. Definiț ie
Paralizia cerebrală este o tulburare cronică a mișcării din cauza leziunii sistemului
nervos central. Paralizia cerebrală se face cunoscută prin mișcări reflexe involuntare ș i
contracții musculare care pot afecta o parte a corpului sau întregul corp . Cu paralizia cerebrală
sunt grupate alte afecțiuni cum ar fi convulsiile, disfuncții vizuale sau auditive. În majoritatea
cazurilor, bebelușii cu paralizie cerebrală nu se rostogolesc, nu stau, nu se tâ răsc și nu merg la
fel de devreme ca alți copii de vârsta lor .

4.2.Cauze . Factori de risc.
Paralizia cerebrală este provocată de dezvoltarea anormală sau vătămarea părților din
creier ce comandă mișcarea, balansul și postura. Deseori , problemele se arată în timpul
sarcinii, dar acestea ar putea să apără în timpul nașterii sau la scurt timp după aceasta.
Frecvent , cauza este necunoscută.
Factorii de risc cuprind , printre altele, nașterea prematură , prezența gemenilor , unele
infecții în timpul nașterii precum toxoplasmoza sau rubeola, expunerea la metilmercur de-a
lungul sarcinii și traumatisme craniene în timpul primilor ani de viață.
Se crede că apro ximativ 2% dintre cazuri sunt provocate de o genetică
moștenită . Există un număr de sub -tipuri ordonate în funcție de problemele specifice prezente.
De exemplu, persoanele cu rigiditate musculară au paralizie cerebrală spastică , persoanele ce
prezintă coordonare sla bă au paralizie cerebrală ataxică , iar persoanele cu probleme de scriere
au paralizie cerebrală atetoidă .
Cauzele de paralizie cerebrală apărută în timpul sarcinii sau al naș terii pot fi anomalii
genetice sau cromozomiale, infecții, alte boli ale mamei sau fă tului dezvoltate î n timpul
sarcinii sau complicații peripartum (î n timpul travaliului). Fiecare dintre acestea pot afecta
creșterea ș i dezvoltarea normală a fătului sau pot lipsi fătul sau nou -născutul de nevoile de
sânge, oxigen sau substanț e nutritive. Hipoglicemia netratată poate, de asemenea, provoca
leziuni cerebrale care pot cauza paralizie cerebrală.
Copii născuț i prematur au risc crescut de hemoragii cerebrale (hemor agie
intraventriculara sau IVH), ce pot cauza paralizia cerebrală. Leucomalacia periventriculară

39
(LPV), o afecțiune a substanț ei albe a creierului, este mai des întâlnită la copii născuț i
prematur decat la cei născuț i la termen.
Cauzele care pot determina paralizia cerebrală î n primii doi , trei ani de viață sunt
legate de lezarea creierului î n urma unei boli grave ca meningita , unei leziuni cerebrale
consecutive unui accident sau traumatism cranian sau în urma une i lipse temporare de oxigen
la țesuturi asemănător unui eveniment de î nec.

Factori de risc :

 Factori de risc înainte de naș tere
 Infecț ii precum rubeola , infecț ie cu citomegalovirus și toxoplasmoza . Riscul este
crescut dacă infecț iile se produc în primele luni de sarcină;
 Consumul de diferite medicamente ca hormonii tiroidieni sau estrogeni ;
 Consumul de alcool și de drogu ri;
 alte afecț iuni precum sâ ngerare în zona uterului între lunile șase și nouă de sarcina,
cantităț i importante de proteine în urina ( proteinurie ) sau hiperglicemie ;
 Multiparitate;
 Boli materne (retardul psihic,diabetul, hipertiroidism, hipotiroidism)

 Factori de risc pentru paralizie cerebrală la naș tere
 Nașterea prematur ă. 40-50% dintre copiii care dezvoltă paralizie cerebrală
sunt născuți prematur . Riscul de a face paralizie cerebrală crește cu câ t greutatea la
naștere este mai mică.
 Travaliu prelungit sau dificil. Lipsa oxigenului, infecț iile cerebrale sau
traumatismele fizice (secundare folos irii forcepsului sau altor instrumente) sunt
factori care pot mări riscul de dezvoltare a paraliziei cerebrale ;
 Desprinderea precoce a unei placente normal inserate . Adesea placenta se separă
de uter dupa câteva minute după naștere. În cazul î n care se separ ă înainte de naștere,
scade furnizarea de sânge și oxigen de la mamă;
 Infecț ii uterine sau vaginale la mamă , ca infecț ia streptococică , care se pot transmite
fătului în timpul naș terii.
 Bradicardie fetală ;
 Acidoză ;

40
 Scor Apgar sub 5 după 5 minute ;

 Factori de risc pentru paralizia cerebrală apăruți după naș tere :

 O boală grav ă : icterul sever, meningita sau intoxicație cu plumb (foarte rară );
 Traumatism cranian sever în urma unui accident sau că dere ;
 Scăderea cantității de oxigen furnizată creierului poate fi rezultatul unei tumori
cerebrale ;
 Convulsii prelungite ;
 Leziuni vasculare ;
 Traumatisme cranio -cerebrale postnatale ;
 Infecții meningocerebrale ;
 Hemoragii intracraniene ;
 Coagulopatii ;
 Asfixia ;
 Intoxicații postnatal e;
 Alți factori de risc :
Copiii născuț i din mame foarte tinere sau peste 35 ani.
Un defect genetic sau cromozomial ca tromb ofilia .

4.3.Clasificare
Paralizia cerebrală are mai multe forme, după cum urmează :
 forma spastică cuprinde 70 -80% din cazuri. În funcție de zonele de corp afectate se
realizează :
 tetraplegia spastică (10 – 15%) : sunt afectate toate extremit ățile î mpreună
cu trunchiul.
 diplegia spastică ( 30 – 40%) : membrele inferioare sunt afectate mai mult
decât membrele superioare.
 hemiplegia (20 -30%) : afectarea unui hemicorp .
 monoplegia (rară ) : afectarea unui s ingur membru .

41
 forma dischinetică cuprinde 10 – 15% din cazuri : incapacitatea de a organiza ș i
executa corect mișcă rile voluntare, de a coordona mișcările automate și de a pă stra
postura .
 forma ataxică cuprinde sub 5% din cazuri : simptomatologi a cerebeloasă, aceasta
fiind staționară eventual regresivă .

4.4.Simptome
Simptomele paraliziei cerebrale sunt : coordonare slabă, musculatură rigidă ,
musculatură slabă, probleme la înghițire sau vorbire și tremur . De asemenea, ar mai putea
exista probleme cu senza țiile, vederea și auzul . Adesea, bebelușii cu paralizie cerebrală nu se
rostogolesc, nu stau, nu se târăsc și nu merg la fel de devreme ca alți copii de vârsta lor.
Dificultatea în abilitatea de gândire sau rațiune și crizele apar, fiecare dintre ele, în
unul din trei cazuri. În timp ce simptome le ar putea deveni mai observabile pe parcursul
primilor ani de viață, problemele de bază nu se înrăutățesc odată cu trecerea timpului.
4.5.Spasticitatea
Spasticitatea se caracterizează prin musculatura rigidă. Poate avea denumirea de tonus
muscular crescut sau încordare neobișnuită . Reflexele (reflexul rotulian) sunt mai puternice
sau exagerate. Această condiție poate afecta mersul, mișcările sau vorbitul .
În mod normal, pentru fiecare mișcare executată , mușchii lucrează împreună armonios.
În cazul spasticității, această interacțiune este perturbată și tensiunea musculară poate crește
brusc și incontrolabil (hipertonie), chiar și mișcările simple devenind dificil sau imposibil de
executat . Acest tonus muscular cr escut în mod constant poate duce la rigiditate musculară,
rezultatul fiind o mobilitate globală limitată .
Spasticitatea apare în urma unor tulburări foarte complexe la nivelul sistemului nervos
central. Leziunile la nivelul creierului sau măduvei spinării pot duce la spasticitate. Cele mai
multe cauze ale acestei afecțiuni : sunt accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă, leziuni
ale creierului sau ale coloanei vertebrale, cât și tumori, inflamații sau leziuni cerebrale apărute
în copilărie.
Rigiditatea musculară și dificultatea pacientului în efectuarea activităților zilnice, v or fi
evaluate, ajutând la stabilirea:

42
 Gradului de limitare
 Forței musculare
 Tonusului muscular(măsurat, de exemplu, cu Scala Ashworth)
 Mobilității articulare
 Intensității dureroase
Scala Ashworth este o scală de 6 puncte. Scorurile variază de la 0 la 5, scorurile mai
mici repr ezintă tonus muscular normal, iar scorurile mari reprezintă spasticitate sau
rezistență crescută la mișcarea pasivă.
Scor Tonus muscular
0 Nu există o creștere a tonusului muscular.
1 Hipertonie ușoară, cu reflex de întindere sau minimă rezistență la
sfârșitul unei curse .
2 Hipertonie, cu reflex de întindere și rezistență în prima jumătate a unei
curse .
3 Creștere marcată a tonusului pe toată amplitudinea de mișcare, dar
segmentul este ușor de mobilizat.
4 Creșterea considerabilă a tonusului, care face mișcarea pasivă dificilă.
5 Creștere severă, membrele nu pot fi mobilizate pasiv.
Tab.I . Scara ASHWORTH modificată de evaluare a spasticității.
Simptomele spasticității includ:
 Tonus muscular crescut;
 Durere;
 Abilități funcționale reduse și întârziere în dezvoltarea motorie;
 Postură anormală;
 Contracturi ;
 Poziții anormale ale umărului, brațului, încheieturii sau a degetelor datorită încordării
musculare;
 Reflexe tendinoase profunde exagerate;
 Deformări o soase și articulare;

43
 Mișcări spasmodice repetitive (clonus), mai ales când persoana este atinsă sau
mișcată;
 Mers ”forfecat”.

Tratamentul spasticității
Kinetoterapia
Rolul kinetoterapiei în tratamentul spasticității este acela de a preveni complicațiile,
scurtările mio -tendinoase și posturile vicioase care devin dificil de corectat.
Injecțiile cu toxină botulinică
Avantajele sunt : efectul prelungit, tratamentul stri ct localizat, fără efecte adverse,
ameliorare funcțională, diminuarea durerilor.
Tratamentul chirurgical
Constă în realizarea tenotomiilor, ce presupun secțiunea chirurgicală a tendoanelor
care, fiind foarte scurtate dau naștere deformărilor și posturilo r vicioase dureroase. Acest
tratament este folosit doar în cazul pacienților la care au eșuat celelalte tratamen te.

4.6.Evaluarea copilului cu paralizie cerebrală
Paraliz ia cerebrală este diagnosticată în primă fază prin evaluarea modului în care se
mișcă bebeluș ul sau copilul mic. Se evaluează tonusul muscular , care poate părea moale, alți
copii având un tonus mărit ceea ce îi face să pară ț epeni .
Se control ează reflexele și se examin ează dacă copilul a dezvoltat o preferință pentru
folosirea unuia dintre membrele superioare.
În timp ce majoritatea copiilor nu prezintă o astfel de preferință (devenind dreptaci sau
stangaci) înainte de a î mplini 12 luni, unii copii cu paralizie cerebrală dezvoltă o preferință
înainte de a î mplini 6 luni..

44

Metode de evaluare a paraliziei cerebrale :
 Determinarea greutății
 Determinarea dimensiunilor de : statură, talie, lungime a membrelor
 Examen fizic : În timpul examenului fizic se poate stabili dacă copilul p astrează
reflexele de nou -născut mai mult decat este norm al, funcțiile musculare de bază și cele
de postură, tulburarile vizuale ș i cele auditiv e;
 Teste de screening : efectuarea unor ch estionare legate de dezvoltare și alte teste care
să determine extinde rea întârzierilor de dezvoltare;
 Rezonanța magnetică nuclear ă la nivel cerebral : pentru ident ificarea anomaliilor
cerebrale și a altor afecț iuni asoc iate.
 Teste de inteligenta : pentru identificarea inteligentei sub medii (retardă rii mintale);
 Electroencefalograma (EEG) – crizele convulsive – pentru depistarea activităț ii
anormale de la nivelul creierului
 Dificultăți de alimentaț ie și de supt;
 Disfuncții auditive ș i vizuale;
 Evaluare psihologică pentru tulbură rile de comportament.
 Analize țintite neces are pentru identificarea tulburătilor ș i luarea unor decizii
terapeutice.
 Evaluarea mersului
 Scala GMFCS: este un sistem de clasificare pe 5 grade a statusului funcțional, care se
raportează la abilitățile copilului în ceea ce privește mișcarea, autoinițierea acesteia și
necesitatea de a fi asistat tehnic de fotoliul rulant.
Scala este repartizată pe grade diferite care analizează capacitatea fiecăruia de a se
deplasa. GMFCS este descrisă pe 4 categorii de vârste: până în 2 ani, între 2 -4 ani, între 4 –
6 ani, între 6 -12 ani.
 GMFCS I: mers fără restricții. Pacientul se poate deplasa în ori ce mediu, poate alerga,
sări, urca scări; sunt afectate viteza, coordonarea și echilibrul.
 GMFCS II: mers cu restricții. Pacientul se poate deplasa acasă sau în mediul exterior
cu sprijin, urcatul scărilor îl face cu sprijin de balustradă. Se deplasează cu dificultate
pe teren accidentat, urcă panta cu greutate. De asemenea, îi este greu să sară sau să
alerge.

45
 GMFCS II I: se deplasează cu ajutorul dispozitivelor manuale. Pacientul se
deplasează cu ajutorul mijloacelor asistive, poate urca scările doar cu sp rjin. Se pot
folosi de membrele superioare pentru a împinge înainte fotoliile rulante însă necesită
ajutor dacă se deplasează pe distanțe mai lungi.
 GMFCS IV: mersul independent este limitat, pot fi folosite mijloacele asistive
electrice. Pacientul poate participa la transfer, merge pe porțiuni mici cu ajutorul
cadrului, iar pentru mediul extern se folosește de fotoliul rulant electric.
 GMFCS V: funcția motorie este afectată la toate nivelele, nu există control voluntar al
mișcărilor, pacientul nu poate ți ne capul și trunchiul împotriva gravitației. Nu mai este
posibil mersul independent, n ecesită ajutor din exterior pentru a se deplasa cu ajutorul
scaunului rulant.
Testele pot include:
– chestionare supli mentare pentru evaluarea tulbură rilor de dezvoltare
– tomografie cerebra lă
– ecografie cerebrală

46
PARTEA SPECIALĂ – CERCETA RE PERSONALĂ

5. DEZVOLTAREA MOTORIE A COPILULUI
Ivan Secenov : „Cu cât rolul pe care îl joacă scoarța cerebrală în dezvoltarea
mișcării e mai mare, cu atât mai neorganizate sunt mișcările nou -născutului,cu atât mai
important e rezultatul final, adică complexitatea și diversitatea mișcărilor adulților. ” 14
Se poate sp une că însăși dezvoltarea scoarței cerebrale este dependentă de experiența
motorie, care organizează scoarța cerebrală, mărește viteza conexiunilor temporare, faciliteaz ă
un răspuns precis și complex .
Principalele caracteristici în dezvoltarea motorie a co pilului sunt :
 0-4 săptămâ ni : mișcări fără scop, fără un anu mit efect, fiind puternic subordonate
reflex elor tonice primitive de postură; poate să întoarcă capul într -o parte, are pumnii
strânș i; reflex Moro activ, reflex de agăț are, de pășire, de prindere – prezente; nu -și
menține poziția când este susținut; absența controlului capului; acordă preferențial
atenție sunetelor înalte ș i feminine ; sunete ce au calitatea, rata și ritmul bătă ilor
cardiace cu care s -a obișnuit în uter pot să -l calmeze; în poziție sezândă capul cade
posterior.
 2 luni : susține o perioadă scurtă de timp capul în poziție de decubit ventral; nu susține
capul în poziție șezândă; apare o "schiță " de reflex Moro; alert la sunete; zâmbește;
urmăreș te obiect e în miș care.
 3 luni: mișcă bine membrele; ridica capul cu ușurință; în poziție șezandă cade pe
spate; mișcări reflexe de aparare; ascultă vocea și gângurește; își mută privirea de la
un obiect la altul; se sus ține pe antebraț e și coate; se joacă cu mâinile cercetâ ndu-le.
 4 luni : ridică capul și înclină toracele; suspendat, ține capul în plan superior; începe
să aibă controlul capului la mișcări de ră sucire; dispare reflexul Moro; gângurește;
răspunde zâ mbetului prin zâ mbet; distinge 2 sunete; ține cu mâna obiecte, se agață de
părul și hainele persoanelor de lângă el.
 5 luni : ține capul ridicat fără să -i cadă pe spate; împinge picioarele când este ținut
ridicat "prin axile"; râde zgomotos; se joacă cu o persoan ă, duce obiecte la gură; poate
arăta nemulțumire; pedalează ; apare reflexul Landau.

14 Ivan Secenov (1829 – 1905) – Fiziolog rus cu contribuții neurofiziologice

47
 6 luni : se ridică ajutându -se de încheietura mâinii; întoarce capul către o persoană
care râde; începe să se târască pe podea; apucă biberonul și -l duce la gură cu ambele
mâini; se rostogolește pe spate și pe burtă ; distinge chipuri le familiare de cele stră ine.
 7 luni : se deplasează î n "4 labe"; bea cu cana; se ridică în sezând din decubit dorsal;
ține obiecte în ambele mâini, vocalizează; zgâ rie.
 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat ridică capul, se rostogolește; țopăie; țipă c a să
atragă atenția; își privește imaginea în oglindă și se bucură; o preferă pe mama; se
ridică în sezând fără ajutor.
 9 luni : la această vârstă prehensiunea se face mai întâi între police și fața externă a
indexului, apoi cu vârful celor două degete : pensa fină; spune ma -ma, da -da; se
dezvoltă reflexul pentru săritură; se poate ridica î n 4 labe.
 10 luni : stă singur, cu bună coordonare, prinde și se poate roti fără să -și piardă
echilibrul; trece în poziție ventrală, se târăște, apoi se ridică din nou în sezând;
echilibrul lateral e independent de poziția membrelor inferioare; merge în „patru
labe” – cu burta aproape de sol – cu încruciș area homolaterală deobicei; nu pășește ș i
nu are reacții de echilibru în stâ nd;
 11 luni : se ridică singur în pici oare, mestecă; îș i suge degetul; emite 2 cuvinte cu
înțeles; manifestă simpatii pentru alte persoane decât mama; stă singur în picioare
câteva secunde ; merge în patru labe; în picioare, cu sprijin ușor, face pași altern.
 12 luni : merge în țarc susținându -se cu o mână ; se joacă cu min gea; prehensiunea este
apropiată de cea a adultului,dar are difi cultăț i la prind erea obiectelor mici; cooperează
la îmbră care; nu are echilibru în mers.
 1 an ș i 6 luni : merge singur; se ridică singur î n picioare ; ajutat urcă scări; trage linii
cu creionul; își scoate singur pantofii; aleargă și sare; stă singur pe scaun ; folosește
lingurița la masă ; poate comunica nevoia de a urina; anunta defecaț ia; dispare reflexul
Landau.
 2 ani : aleargă fără să cadă; urcă și coboară scă rile cu ambele picioare p e o treaptă;
deschide ușa; se spală pe mâini; noaptea, micțiunea este controlată rar; vorbește
neîncetat; alcătuiește propoziții scurte; cere mâncare ; sare; aruncă mingea păstrându -și
echilibrul.
 3 ani : urcă scara cu câ te un picior pe o treaptă, și coboară cu ambele picioare pe o
treaptă; stă câteva secunde î ntr-un picior; merge cu tricicleta; se îmbracă și se dezbracă
singur; merge singur la toaletă ; numără pană la 10; spune poezii scurte; cunoaș te
culorile.

48
 4 ani : coboară scara cu alt ernarea picioarelor; poate sta î n echilibru pe un picior 4 -8
secunde.
 5 ani : stă într-un pic ior minim 8 secunde; merge pe vârfuri distanțe lungi; este gata
să-și folosească și să -și dezvolte aptitudinile motorii pentru acț iuni mai com plicate –
scris, desenat, câ ntat.

49
6. TRATAMENTUL RECUPERATOR AL HEMIPLEGIEI SPASTICE

Orice tratament kinetic aplicat trebuie sa fie precedat de un examen clinic complet si
investigatii paraclinice necesare stabilirii unui diagnstic corect.
6.1. Posturare și ortezare
Posturarea pacientului este o formă de terapie aflată înainte de orice altă procedură și între
toate celelalte, deoarece menținerea ortezei în unele situații este permanentă sau precede
kinetot erapia.
Tehnica posturării facilitează activitatea neuromotorie prin poziționarea corectă a
segmentelor care sunt supuse posturilor vicioase.
Pozițiile corecte ajută pacientul să ia o atitudine statică asigurând condiții optime de
executare a mișcării în scopul dorit.
Pentru a beneficia de o corectare eficientă a pozițiilor vicioase trebuie respectate
următoarele principii :
 Acomodarea și relaxarea pacientului
 Menținerea posturii să fie realizată fără ca pacientul să depună efort
 Posturarea să asigure facilitarea unor funcții fiziologice
 Observarea reacțiilor la posturarea pacientului
 Durata menținerii posturării este variabilă în funcție de natura, gravitatea și stadiul de
evoluție a afecțiunii

50
Ortezele sunt construcții adaptate unui segment al trunchiului sau me mbrelor aflate î n :
 Poziție incorectă ;
 Durere;
 Imposibilitatea de mobilizare datorată ruperii, fracturii, parezei, paraliziei;
amplitud inea exagerată, necontrolată a mișcă rii
Aceste construcții sunt menite să prevină o disfuncț ie, să îndeplinească o funcție sau să
îmbunătățească un câștig funcțional obț inut prin terapie .
Obiect ivele clinice ale utiliză rii ortezelor :
1. combaterea durerii
2. prevenirea posturilor vicioase (orteze antiequin, antiflexum de pumn etc)
3. menți nerea lungimii optime a f ibrelor musculare la nivelul muș chilor hipertoni
(spastici) sau hipotoni (flasci), ex.: orteze î n flexum de genunchi spastic î ntind
ischiogambierii spastici, perțâ nd tonifierea c vadricepsului hipoton , alungit .
4. păstrarea amplitudinii articulare funcț ionale;
5. protejarea țesuturilor fragile, ră nite
Ortezele devin functionale cand indeplinesc cerintele de :
1. A preveni, a reduce sau a stabiliza mă car o diformitate (ex. corsetul în scolioza
idiopatică juvenilă );
2. A compensa activitatea musculară slabă sau în exces ;
3. Modificarea amplitudinii a rticulare;
4. Redistribuie povara pe ț esuturi s ensibile din zone delicate sau î ndelung folosite.

51
6.2. Termoterapia
Metod ă de tratament nespecific, ce utilizează ca agent terapeutic factorul termic
vehiculat de vectori diferiți: apă, aer, lumină, parafină, nămol, nisip.
Obiective:
– Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglării
– Creșterea capacității de apărare imunitară specifică și nespecifică prin
modelarea recativității organismului față de mediu
– Combaterea mecanismelor fiziopatologice din diverse afecțiuni ale aparatului
mioartrokinetic
Efectele aplicării factorului termic la nivelul întregului corp:
– Crește eficiența contracției musculare, debitul circulator, elasticitatea fibrelor
musculare și a colagenului, elasticita tea structurilor periarticulare;
– efect vasoactiv superficial și în profunzime;
– Antrenarea mecanismelor termoreglării – termoterapia cu factori termici
contrastanți;
– Efect analgetic direct (scăderea sensibilității și excitabilității fusurilor
neuromusculare și mecanismul de poartă) și indirect (ameliorarea circulației,
efect decontracturant, antispastic și antiinflamator).
Efectele aplicării locale ale factorului termic:
– decontracturant, miorelaxant, a -spastic;
– analgeti c
– vasculoactiv
– antiinflamator, resorbtiv

6.3.Kinetoterapia
Kinetoterapia este o modalitate de terapie specifică recuperării. Este principalul mijloc
de recuperare pe lângă celelalte componente. Ea reprezintă partea ce are ca mijloc principal
mișcarea, sub diversele ei forme, cu scop profil actic – e mai ușor de prevenit decât de tratat –
pentru ameliorarea funcției motorii.

52
În hemiplegia spastică kinetoterapia are rolul de a :
 Combate spasticitatea de la nivelul mușchilor flexori ai membrelor superioare și
mușchilor extensori ai membrelor inferioare
 Obține relaxare musculară pe partea afectată
 Obține forța și rezistența musculară la nivelul membrelor afectate
 Crește nivelul d e mobilitate articulară
 Crește nivelul de coordonare musculară
 Crește amplitudinea de mișcare
 Corecta pozițiile vicioase
 Reeduca echilibrul
 Redobândi funcțiile normale ale organismului

Metodele de kinetoterapie folosite în cadrul studiului lotului de paci enți sunt următoarele :
 Terapia Bobath
Scopul metodei Bobath este ca pacientul să -și educe mintea și corpul pentru a reuși să
se miște mai ușor, implicând mai multe părți ale corpului, utilizând toate mișcările pe care
le poate executa deja și încercând să-și îmbunătățească abilitățile locomotorii.
Terapia Bobath presupune manevrări care nu sunt dureroase, dar copii pot plânge
deoarece sunt constrânși să facă mișcări care nu le sunt familiare, fiind cunoscut faptul că
a corecta este mai greu decât a pre veni. Această metodă ajută copii să devină conștienți
de corpul lor și să îl poată controla mai bine.
Scopul acestei metode este de a reeduca spasticitatea în contextul modificării
schemelor de mișcare anormale, inhibarea reflexelor primitive, facilitarea integrării
reacțiilor automate și a tipurilor normale de mișcare.
Mijloacele terapeutice se bazeaza pe doua principii:
1. Inhibarea sau suprimarea activităț ii tonice re flexe, cu rezultatul reducerii și
reglă rii tonusului muscular.

53
2. Facilitatea integrării reacț iilor superi oare de ridicare și echilibru în secvența de
dezvoltare adecvată, urmată de un progres în activităț ile elementare
 Tehnici de facilitare neuro -musculară – metoda Kabat
Metoda Kabat este o metodă de recuperare neuromotorie, pornind de la s tudiile
neurofiziologice ale mișcării, comportamentului motor si î nvațării motorii .
Principiile metodei Kabat sunt următoarele :
 Dezvoltarea neuro -motorie
 Se face în sens cranio -caudal și proximo -distal
 Este legată de dezvolt area receptorilor senzitivi, vizuali, auditivi
 Se caracterizează prin mișcări ritmice, reversibile, cu amplitudini complexe de flexie
și extensi e
 Implică mișcarea combinată ale membrelor bilateral simetric, homolateral, bilateral
asimetric, alternativ rec iproc, diagonal reciproc
 Include și inversarea rapidă dintre funcțiile antagoniste, cu predom inanța flexie sau
extensie
 Reflectă și direcția mișcării : de la verticală, la orizontală și apoi la obligă sau
diagonală

 Terapia Le Metayer
Este o tehnică de relaxare a membrului superior spastic fără intervenția căilor globale.
Manevrele de relaxare propuse de această metodă se fa c din poziții comode, relaxante pentru
pacient astfel încât mușchii spastici să nu fie influ ențați de eforturi suplimentare
6.4.Fizioter apie
Fizioterapia include ansamblu l aplicațiilor terapeutice care folosesc factorii fizici .
Beneficiile fizioterapiei : reduce simptome deranjante ca: inflamație, durere,
contractură, stimulează circulația sanguină, stimulează repararea celulară , scade spasticitatea.

54
În cadrul lotului de pacienți examinați am folosit următoarele forme de fizioterapie :
 Shockwaves este o tehnologie care utilizează undele de șoc pentru tratamentul
durerilor cronice ale sistemului musculoscheletal , provocând vindecare, r egenerare și
procese reconstructive
Unda de șoc actionează prin 2 mecanisme :
– Hiperstimulare anestezică
– Stimularea în continuare a nervilor

 Laser terapia cu laser are multiple aplicații î n fiziot erapie, de la terapia durerii până la
biostimularea celulară .

6.5.Toxina botulinică
Este cea mai eficientă dintre metodele farmacologice de tratament al spasticității
focale, în momentul de față reprezentând tratamentul de primă intenție al acestui tip de
spasticitate. Este indicată cât mai timpuriu, în moment ul în care spasticitatea este responsabilă
de durere, dificultăți legate de igienă sau de îngrijire. Această metodă reprezintă injectarea în
fiecare mușchi spastic o anumită doză de toxină botulinică care va produce o paralizie parțială
a mușchiului, permi țând astfel relaxarea acestuia. Efectul toxinei apare în 24 -48 de ore,
efectul maxim este după o lună și durează timp de 3 -4 luni. E nevoie de reinjectarea acesteia
pentru menț inerea efectului.
Toxina botulinică împiedică descărcarea de acetilcolină de la nivelul terminațiilor
nervoase către mușchi, blocâ nd astfel comanda anormală de la nivelul creier ului. Aceasta
reduce spasmul muscular, posturile anormale, cât ș i durerea asociat ă.
6.6.Terapia ocupațională
Are ca scop refacerea pe cât posibilă a capacităților psihice și fizice ale copilului, prin
intermediul activităților cu dobândirea unui grad maxim de independență a acestuia față de
nevoile zilnice, activitățile școlare, activitățile familiale sau muncă.
Este bazată pe tehnici active pentru refacerea gestua lității, pornite de la fiziologia
mișcării, fiind complementară kinetoterapiei. Jocul reprezintă un mijloc deosebit de important

55
în cadrul programului de terapie ocupațională, având rolul dezvoltării motorii dar și a
capacităților intelectuale. Mișcările s unt întotdeauna însoțite de comandă vocală.
Principalele efecte ale terapiei ocupaționale :
 posibilitatea de a fi implicat în activități plăcute, care necesită atenție, determinând
scăderea anxietății.
 contribuie la creșterea respectului de sine datorită achizițiilor și promovează plăcerea prin
activitatea simplă de „a face”.

56
7. PROIECTUL DE CERCETARE

7.1.Evaluarea lotului de pacienți. Cazuri clinice
Această lucrare își propune să verifice dacă mijloacele kinetice pot contribui la
recuperarea hemiplegiei spastice.
Pentru efectuarea studiului au fost prezentate 10 ( tabelul II ) cazuri ale copiilor
internați în cadrul spitalului de Recuperare Neuro -psiho -motorie „Dr. Nicolae Robănecu”.

NR. CRT. SUBIECT SEX VÂRSTĂ
1. D.T.I. F 4 ANI
2. V.R.G. M 19 ANI
3. B.M.R. F 8 ANI
4. I.B. F 18 ANI
5. R.I.A . F 13 ANI
6. E.N.R. F 4 ANI
7. Z.M.D.Ș. M 15 ANI
8. I.C.D. M 7 ANI
9. D.G.A. M 4 ANI
10. C.V.F.C. M 7 ANI
Tabelul nr. II. Lotul de pacienți cuprinși în studiul experimental.

Studiul este retrospectiv și urmărește evoluția pacienților, testele analitice, tratamentul
recuperator și evaluarea finală.

57
În continuarea lucrării vor fi prezentați pacienții, diagnosticul, tratamentele și
observațiile asupra evoluției acestora.
În cazul hemiplegiei spastice, fiind un sindrom de neuron motor central încadrat în
grupul paraliziilor cerebrale având ca urmare un def icit motor unilateral care afectează un
întreg hemicorp , programul kinetic are rolul de a ajuta pacientul să își recapete funcțiile
motorii ale hemicorpului afectat.
Tratamentul kinetic și psihologic ajută pacienții la reluarea activităților zilnice,
integrarea în societate și redobândirea funcțiilor motorii

PREZENTAREA LOTULUI DE PACIENȚI

Pacientul nr. 1
Nume : D.T.I.
Data nașterii : 17.08.2015
Sex : Feminin
Diagnostic : Hemiplegie, tetrapareză spastică hemicorp drept de la naștere
Mediu de proveniență : rural
Vârstă biologică : 4 ani și 11 luni
Vârstă motorie : 11 luni
Vârsta depistării : la naștere
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare : iulie, 2017
 Copil în vârstă de 1 an și 10 luni se internează pentru evaluare și tratament de
specialitate și injectarea cu toxină botulinică.

58
 Se injectează toxina pe m. Rotund pronator, flexor radial al carpului.
 Merge în „4 labe ”
 Se ridică singură pe pătuț
 Flexum de degete mai accentuat pe partea dreaptă
 M.A.S. Pacienta nu colaborează la programul kinetic ( plânge ). S -a lucrat p –
entru decontracturare hemicorp drept și pentru atingerea etapelor normale de
dezvoltare. Stă singură „ pe genunchi”, se ridică în ortostatism cu ajutor,
menține poziția cu ajutor.
– A doua internare : ianuarie, 2018
 Copil în vârstă de 2 ani și 5 luni revine pentru continuarea tratamentului
recuperator.
 Merge în 4 labe alternând
 Tensiune pe gemeni mai mult decât pe solear mai pronunțat pe partea dreaptă
decât pe partea stângă
 Examen radiologic coloană vertebrală : bazin tendință la subluxație pe dreapta
T3-T4 = 47 ° – ∠ cifoză
T11-L2 = 3˚
 M.A.S. Triceps drept 4 ( înainte de toxină )
După injectarea cu toxină s -a observat o relaxare la nivelul membrului inferior
drept. Am lucrat exerciții de tonifiere abdominală, paravertebralilor și a
fesierilor. Am insistat pe exerciții pe plăcuța de echilibru și pe posturarea în
ortostatism ( pacien ta menține ortrostatismul pentrub 10 -30 secunde ).
– A treia internare : mai, 2018
 Copil în vârstă de 2 ani și 9 luni revine la control și tratament de specialitate
 Merge bine în 4 labe
 Nu stă singură în ortostatism
 Se ridică singură în șezut
 Se rostogolește din decubit verbal în decubit lateral
 Tensiune triceps ASH solear stg = 2, ash solear dr = 2/3
 Se simte mai bine după toxina botulinică
 Folosește cu precădere mâna stângă, o întinde după jucării

59
 Face pași laterali susținută
 În șezut cifoz ă lombară.
Tratamentul aplicat :
 Alimentație corespunzătoare vârstei
 Kinetoterapie : metoda Bobath
 Ergoterapie : activități de abilitate manuală
 Injectarea cu toxină botulinică
 Se aplică manevre de contracturare hemicorp drept , exerciții de
tonifiere abdominală, exerciții de echilibru și exerciții de posturare în
ortostatism
 Programul Nirvana cu exerciții la p odea pentru stimularea musculară
Pacientul nr. 2
Nume : V.R.G.
Data nașterii : 11.04.2000
Sex : Masculin
Diagnostic : Hemipareză spastică dreap tă post encefalită, nanism sever, retard psihic
Mediu de proveniență : urban
Vârsta biologică : 19 ani
Vârsta depistării : 3 ani și 5 luni post septicemie
Copilul s -a născut normal având o geutate de 3,5 Kg hemipareza apărând în urma unei
septicemii la vâr sta de 3 ani și 5 luni
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare : iunie, 2016
 Pacient în vârstă de 15 ani cu hemipareză dreaptă post encefalită
 Epilepsie sub tratament cu Levetiracetam , Timonil

60
 Diferență statuală, obezitate. Mers autonom cu varus equin fix la nivelul
piciorului drept, recurvatum de genunchi drept, înaintează cu hemibazinul
stâng, membrul superior în flexum de cot și pumn, antebrațul pronat.
 Membrul inferior drept : equin fix al gleznei drepte aproximativ 30˚. Clonus
inepuiza bil pe tricepsul sural drept, metatarsus varus drept de 20˚. Spasticitate
sau retracție a tibialului posterior. Abducția șoldurilor limitată pe partea
dreaptă cu spasticitate pe adductori 2/4 M.A.S. Boyd 0, fără control motor
distal pe dreapta, cvadriceps, ischiogambieri de forță 3/5
 Membrul superior drept : spasticitate pe flexorii cotului 2/4 M.A.S. , rotund
pronator 3/4 M.A.S. , flexor pumn 2/4 M.A.S. , flexum ireductibil de cot 20˚ ,
deviere ulnară a pumnului, retracția comisurii policelui. Membrul sup erior
drept puțin utilizat.
 Coloana vertebrală : gib dorsal drept, cifoză dorsală, scolioză lombară – stângă
cu rotație vertebrală evidentă și curbură compensatorie dreaptă
 Bazin : coxa valga dreaptă
 Analiza mersului : mersul pacientului este de hemipaeză spastică dreaptă cu
caracteristici de tipul 3 ( „ true equinus” și „jump knee”), se realizează la o
viteză mică, cu un poligon de susținere crescut și un sprijin prelungit pe
membrul inferior stâng.
– A doua internare : aprilie, 2017
 Pacient în vârstă de 17 ani se internează pentru stabilirea nivelului funcțional
și tratament de specialitate
 În mersul autonom : cosește cu membrul inferior drept, varus calcanean
important în jur de 20˚ cu equin al gleznei ( mai puțin important ca înainte )
dar călcâiul nu ati nge solul. Metatarsus varus drept.
 Membrul superior drept îl menține în abducție de umăr, antebraț pronat,
deviația cubitală a mâinii. Nu folosește mâna dreaptă . Spasticitate pe biceps
1+/4 M.A.S, rotund pronator 2/4 M.A.S., cu limitarea supinației, flexo rii
pumnului de 1+/4 M.A.S., retracția comisurii policelui cu subluxația
metacarpofalangiană a policelui. Motricitatea activă la nivelul membrului
superior drept prezentă doar în partea proximală, pentru deltoid forță 2/5
 Membrul inferior drept retracția a hileană dreaptă importantă, spasticitate
necuantificabilă. Dorsiflexie de -25˚ în flexie și -30˚ în extensie.
Ischiogambieri drepți 2/4 M.A.S. La stimularea plantară face dorsiflexie activă

61
de gleznă. Tibial anterior de 2/5 M.A.S., control motor distal pe dreapta foarte
slab.
 Cifoză dorsală. La flexia anterioară : gib dorsal dept și lombar stâng.
Testul Berg
Scor maxim = 56
Scor obținut = 52
Interpretare scor :
o 41-56 = risc mic de cădere
o 21-40 = risc mediu de cădere
o 0-20 = risc major de cădere

– A treia internare :iulie, 2017
 Pacient în vârstă de 17 ai și 3 luni revine pentru tratament recuperator
 În data de 22 mai a fost operat, practicându -se o alungire deschisă de tendon
ahilean drept, repozițiohnare tendon tibial anterior pe cuboid, urmat de
imobiliza rea gipsată 2 luni
 La o lună postoperator s -a autorizat sprijinul pe membrul inferior drept, însă
din cauza durerii și temerii, pacientul a refuzat sprijin complet timp de 2
săptămâni
– A patra internare : martie, 2018
 Ratractii pe flexorii pumnului și ai de getelor, deviație ulnară a pumnului
reductibilă cu cracmente la nivelul pumnului, supinație pasivă incompletă
a antebrațului drept, rotund pronator de spasticitate 2/4, flexorii pumnului
2/4, flexorii cotului 2/4, cracmente în articulația cotului
 În mersul atuonom : persită aceeași schemă de mers , cu rotație internă a
hemibazinului stâng și rotație externă a șoldului și a hemibazinului drept .
 Tibial anterior de forța 1/5 pe dreapta
 Prezintă cifoză dorsală
Tratamentul aplicat :

62
 Kinetoterapie : metoda Kabat
 Ergiterapie pe membrul superior drept și dobândirea deprinderilor de
autonomie gestuală
 Educație terapeutcă – Socializare
 Stabilometrie
 Lokomat
 Hidrokinetoterapie
 Fizioterapie – shockwaves pe tricepsul sural , electrostimulare tibial anterior
drept și estensorii pumnului drept ( curenți cu pantă lentă ) , deep oscilation pe
trapezul superior drept
 Toxină botulinică – flexor radial al carpului drept, flexor ulnar al carpului
drept, flexor superficial al degetelor drept, adductorul policelui drept , mare
palmar drept
 Reeducare robotizată a membrului superior ( Armeo )
 Purtarea unei orteze nocturne anitequin și a unei orteze de postura a pumnului
drept
 Purtarea de încălțăminte ortopedică

Pacienrul nr. 3
Nume : B.M.R
Data nașterii : 22.05.2011
Sex : Feminin
Diagnostic : Paralizie cerebrală, hemiparteză stângă , tulburări de mers
Mediu de provenineță : rural
Vârsta biologică : 8 ani și 3 luni
Exam inarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare iulie, 2014 :

63
 Copil în vârstă de 3 ani și 2 luni născută cu paral izie cerebrală și hemiparză
stângă se internează pentru evaluare și tratament de specialitate
 PC 43 cm tensiune triceps sural stâng M.A.S.=3, membrul duperior
M.A.S.=1+ rotund pronator, M.A.S.=2 flexori, bază largă de sprijin în mers
 Cu membrul inferior s tâng merge cosit, picior sotat extern , nu poate merge pe
călcâie, în timpul mersului nu pune călcâiul stâng jos
 Fără modificări de statică rahidiană, control motor distal intremediar și distal
prezent
 Metatarsus varus stâng
– A doua internare februarie, 2 017 :
 Copilul revine pentru continuarea tratamentului de specialitate
 Var equin stâng, pune cu usurintă călcâiul stâng jos , mersul se execută cu
membrul inferior stâng târât
 Spasticitate :
 Rotund pronator stâng : Ash.= 2
 Flexor al degetelor stâng : Ash.= 1+
 Triceps sural stâng : Ash. = 3

64

 Fortă musculară membru inferior stâng (tabelul 3 )
 Tibial anterior stâng : forță 3
 Cvadriceps stâng : fortă 4
 Iliopsoas stâng : forță 3
Tabel nr. III . Gradele de deficit motor MRC Scale ( Medical Resources Council )
0 Paralizie com pletă a mușchiului, nu face nicio mișcare;
1 Expirimă o mișcare slabă, palpabilă, dar ineficace pentru mișcarea urmărită ;
2 Mușchiul produce o mișcare completă, pe toată amplitudinea articulară
disponibilă, dar cu condiția desfășurării în afara gravitației (se elimină efortul
contra gravitației) ;
3 Mișcarea completă se poate realiza chiar împotriva gravitației învingând
greutatea segm entului mobilizat;
4 Mușchiul realizează o mișcare contra gravitației, dar poate învinge și o
rezistență moderată, exercitată de mâna examinatorului;
5 Exprimă forța unui mușchi normal;
Tabelul III . Evaluarea forței musculare15

– A treia internare iulie, 2019 :
 Copil în vârstă de 8 ani se internează pentru stabilirea nivelului funcțional și
instituirea tratamentului de specialitate.

15 Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie – Prof.Univ.Dr. Elena –
Luminița Sidenco

65
 În mersul autonom atac digitigrad pe stânga, vârful piciorului stâng orientat
spre interior , membr ul superior stâng cu flexum de cot antebraț și mană
pronată
 Spasticitate : rotund pronator Ash = 3 , flexor ulnar stang Ash = 3 , triceps
sural Ash = 3
 La flexia anterioara a trunchiului discretă deviere dorsală stângă

Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : asuplizarea musculaturii spastice Bobath avansat
pentru tonifierea stabilizatori sold și genunchi, Le Metayer;
 Ergoterpie și aobândirea deprinderilor de autonomie gestuală ;
 Stabilometrie ;
 Fizioterapie : Shockwaves triceps sural stâng , rotund pronator ; ES
extensori carp și degete , tibial anterior ; Shock wave pe pe tricepsul
sural,
 Armeo ;
 Pablo ;
 Injectarea cu toxină botulinică: rotund pronator stâng, felxor ulnar
stâng , solear stâng;
Pacientrul nr. 4
Nume : I.B .
Data nașterii : 22.08.2001
Sex : feminin
Diagnostic : paralizie cerebrală, hemipareză spastică dreaptă
Mediul de provenineță : rural
Vârsta biologică : 18 ani
Examinarea obiectivă a pacientului :

66
– Prima internare iunie,2012 :
– În mers : flexum de cot și antebraț pronat , mersul pe c ălcâie se poate face doar cu
membrul inferior stâng, recurvează discret cu membrul inferior drept
 Mana în deviație cubitală, flexum de cot de 5˚, degetele flectate
– A doua internare februarie, 2015 :
 Revine pentru continuarea tratamentului de specialitate ș i injectarea cu toxină
botulinică
 Cu membrul inferior drept merge cosit , ridică călcâiul uneori
 Membru superior : flexum de cot , antebraț pronat, degete flectate
 Gib costal
 Ușoară amiotofie mebru superior
 Spasticitate pe : biceps, rotund pronator , flexor profund al degetelor
 Examn radiologic :
 T3-T9 =10˚ stânga
 T9-T12 = 9˚ dreapta
 T12-L3 = 16˚ stânga

– A treia internare iunie, 2019 :
 Membru superior drept în flexum de cot de 15˚ ireductibil , antebraț și mână
pronată , mână deviată cubital
 Deficit de extensie pumn și de flexie degete, deficit de supinație și abductie
umăr
 Spasticitate membru superior drept : flexor radial AS =2 , flexor ulnar AS =3,
palmar lung AS =3, rotund pronator AS =1, biceps brahial AS = 2-3
 Merge cu dropfoot drept, atac cu toat ă planta, predominant pe marginea
externă a ei , hiperextensie de genunchi în faza de sprijin
 Spesticitate membru inferior drept : triceps sural AS =3, tibial posterior
AS =2 -3, ischiogambier AS =2
 La flexia anterioară a trunchiului – gib dorsal stân g
 Forță musculară : în general 4 -5/5 cu excepție în distal pe dreapta 0 pe TA, 1
eversori, 2 inversori și 3 triceps sural

Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : Le Metayer membru superior drept

67
 Educație terapeutică
 Ergoterapie și dobândirea deprinderilor de autonomie gestuală
 Pablo
 Myro
 Stabilometrie : Pro-kin, Izo-shift
 Nirvana
 Fizioterapie
 Injectarea cu toxină botulinică : gemen drept intern, solear drept,
rotund pronator derpt, biceps brahial drept, flexor superficial degete
drept, flexor profund degete drept

68
Pacientul nr. 5
Nume : R.I.A.
Data nașterii : 14.03.2006
Sex : feminin
Diagnostic : paralizie cerebrală, hemipareză spastică dreaptă, luxație congenitală șold ,
scolioză dorsală secundară
Mediul de proveninență : rural
Vârsta biologică : 13 ani și 4 luni
Vârsta depistării : 1 an și 2 luni
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare iunie, 2016 :
 Pacinta în vârstă de 10 ani se internează pentru stabilirea nivelului funcțional
și instituirea tratamentului de specialitate
 În mersul autonom, atac cu antepicioruldrept, reușește în mod variabil să pună
călcâiul drept pe sol, forțând genunchiul în recurvatum, șold drept flectat,
bazin anteversat, coapsele rotate intern
 În ortostatism coloana vertebrală prezintă hiperlordoză totală, umăr drept ușor
ascensionat
 Spasticitate triceps sural drept 4/4, cu equin de 20˚ ireductibil, flexum de
genunchi drept de 10˚, spasticitate pe ischiogambierii drepți 1+/4, solearul
stâng ¼,gemenii prezintă un clonus epuizabil
 Rotația internă a șoldului stâng este de 80˚, cel drept de 90˚
 La nivelul membrului superior drept, flexum de c otreductibil, spasticitate pe
rotund pronator 1+/4, flexorii pumnului și biceps brahial 1/4 , ușor deficit de
extensie activă a pumnului derpt.
– A doua internare octombrie, 2018 :
 Pacienta revine pentru continuarea tratamentului de specialitate

69
 Pacienta po artă talonetă cu înalțare de 1 cm. Pe dreapta, în timpul mersului cu
această talonetă bazinul pe partea dreaptă pare mai ascensionat
 Menține flexumul de genunchi constant în mers și ortostatism, în mersul
desculță : atac plantigrad pe dreapta , coapsă rota tă intern. Flexum de genunchi
drept de 20 ˚
 Dorsiflexia gleznei 0˚ foarte greu de obținut, abducția șoldului drept de 20˚,
stâng 40˚
 Ușoară limitare a supinației antebrațului drept
 La flexia anterioară gib drept inferior
– A treia internare iunie, 2019 :
 Pacinta în vârstă de 13 ani se internează pentru tratament de specialitate
 La internare acuză dureri la nivelul genunchiului drept , cu episoade
paroxistice de durere în mers
 În mersul autonom atacă cu antepiciorul, flexum constant de genunchi drept,
rotație internă a coapsei drepte, valgus de picior drept, flexum de genunchi de
20˚ ireductibil, retracție achileană dreaptă, otulă înaltă pe dreapta, rotație
intrnă de șolduri aproximativ 90˚, bilateral
 Extensie de șold drept 0˚ cu genunchiul rotat, și 10˚ cu ge nunchiul extins
 Diferența de lungime dintre membrele inferioare stângul ˂ dreptul = 0,5 cm.
 În așezat, la flexia anterioară, gib dorsal drept și lombar drept, durere la
palparea coloanei toracale în zona medie și a coloanei lombare

Tratamentul aplicat:
 Kinetoterapie : metoda Kabat , metoda Le Metayer
 Educație terapeutică : socializare
 Analiza mersului
 Fizioterapie : SW triceps sural, Tens 10 Hz latero -lateral toracal 15
min., Laser paravertebral lombar , Shockwaves pe triceps sural,
adductori bilateral și inschiogambieri drepți
 Stabilometrie : Izo -shift/Pro -kin
 Lokomat
 Toxina botulinică : lung adductor drept, gracilis drept

70

Pacientul nr. 6 :
Nume : E.N.R.
Data nașterii : 09.10.2014
Sex : feminin
Diagnostic : paralizie cerebrală , hemipareză spastică stângă de la naștere
Mediul de proveniență : rural
Vârstă biologică : 4 ani și 10 luni
Vârsta depistării : la naștere
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare mai, 2018 :
 În mersul autonom : valgus, equin stâng important, merge cosit mai mult cu
membrul inferior stâng
 Membru inferior : retracție achileană majoră, spasticitate triceps sural stâng
4/4, equin greu reductibil până la -20˚, inegalitate de lungimi de membre
inferioare de 0.5 cm. Stânga mai puțin ca dreapta, fără spasticitate pe
adductori și ischiogambieri, ușoară asimetrie a abducției șoldurilor 80˚ pe
stânga și 90˚ pe dreapta cu genunc hii flectați, rotația șoldului stâng 70˚ și drept
45˚
 Fără control motor distal pe stânga
 La flexia anterioară discret gib dorsal drept
 La membrul superior stâng : rotund pronator stâng 1+/4 M.A.S. , flexorii
pumn ului stâng 1+/4 M.A.S. , fără retracție pe comisura policelui, prhensiune
de finețe prezentă pe stânga, deviație ulnară în mișcare
– A doua internare octombrie, 2018 :
 Mers : cu orteza de mers – atacul este plantigrad pe stânga, genunchiul se
duce inconstant în recurvatum , în mersul desculță – atacă plantigrad pe
stânga, piciorul prăbușit în valg, fără derularea pasului

71

 Membrul inferior : dislocație mediotarsiană pe stânga, atrofie membru inferior
stâng, discretă asimetrie a abducției șoldurilor mai limitată pe stânga, picior
plat stâng , solear stâng 2/4 M.A.S., gemeni stângi 3/4 M.A.S., rotație internă a
șoldurilor 60˚ bilateral, ax bimaleolar 10˚ dreapta și 20˚stânga, tibialul anterior
stâng de forță 1/5
 Membrul superior : foloseste mâna stângă pentru a prinde jucăriile și
realizează supinața de stânga foarte bine când oferă jucariile, fără spasticitate
pe membrul superior drept, cu un discret flexum de cot stâng de aproximativ
5-10˚
– A treia internare martie 2019 :
 În mersul autonom: atacă plantigrad pe stânga
 Membr ul inferior : picior în valg cu prăbușirea bolții plantare , retracția
tricepsului sural stâng cu dorsiflexia de 0˚ cu genunchiul extins pe stânga, fără
spasticitate pe adductori și ischiogambieri, Babinski pozitiv pe stânga, solear
stâng spasticitate de 1+/4, gemeni st ângi 2/4 M.A.S., tibial anterior de forță
2/5 M.R.C.
 În șezând , la flexia anterioară gib dorsal drept
Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie Le Metayer
 Fizioterapie : electrostimulare pe tibialul anterior stâng cu curenți pantă lentă
 Ergoterapie membru superior stâng
 Nirvana pe podea
 Lokomat
 Myro
 Pro-kin în șezând
 Educație terapeutică – socializare
 Injectare cu toxină botulinică : solear , gemeni stângi

72
Pacientul nr. 7
Nume : Z.M.D.Ș.
Data nașterii : 21.01.2004
Sex : Masculin
Diagnostic : Hemipareză spastică stângă post A.V.C. cu origine neprecizată
Mediul de provenineță : urban
Vârsta biologică : 15 ani
Vârsta depistării : 13 ani
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare martie, 2018
 În mersul autonom : ascensionarea trapezului stâng, înaintează cu hemicorpul
drept, sprijin plantar nesigur, orientează vârful drept spre interior
 În ortostatism : metatarsus varus stâng, SAIS drept în față, pronosupinația nu o
realizează – care este inert ă, violacee, cu police în palmă
 Membrul superior : reușește să schițeze cu antebrațul și palma pieptănatul,
ascensionarea unghiului inferior drept al scapulei, reflexul bicipital stâng viu,
prehensiune digito -palmară
 Reflexul rotuluian viu, reflexul achil ian viu
 La flexia anterioară : gib costal stâng, contractură lombară stângă, proiectarea
bazinului în față atenuând lordoza care pare dinamică
 La ridicarea în șezut : abdomen de valoare musculară = 5
 Decubit ventral : tensiune gemeni Ash = 3
 Semne de pare ză facială tip central de partea stângă

73
Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : Le Metayer membru superior stâng, Kabat membru superior și
inferior, tonifiere flexori și extensori coloană vertebrală
 Ergoterapie : testare, activități bimanuale
 Armeo
 Pablo
 Pro – kin
 Izoshift
 Sprijin plantar
 Lokomat
 Injectarea cu toxină botulinică : flexor superficial stâng, rotund pronator stâng
Pacient ul nr. 8
Nume : I.C.D.
Data nașterii : 24.02.2012
Sex : masculin
Diagnostic : paralizie cerebrală, hemiplareză spastică dreaptă prin prematuritate, tulburări de
mers
Mediul de proveniență : rural
Vârsta biologică : 7 ani
Vârsta depistării : 2 ani
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare aprilie, 2019 :
 Psihic normal ( clasa pregătitoare) , vesel, sociabil
 În mersul autonom – atac cu antepiciorul, lasă greu călcâiul pe sol
 Gamba dreaptă ˂ stânga în lungime și grosime
 Coloana aparent în ax
 În decubit dorsal, membrul inferior drept ˂ stag cu aproximativ 2 cm .

74
 În ortostatism : sprijin preponderent pe membrul inferior stâng,
 Picior equin drept greu și parțial reductibil
 Tensiune tricipitală accentuată M.A.S.= 3
 Valoare mușchi abdominali = 4
 Prehensiune prezentă la ambele mâini
 Pense fine prezente, mai dificil pe mâna dreaptă

Obiectivele programului kinetic : combaterea spasticității de la nivelul mușchilor flexori ai
membrului superior și mușchii extensori ai membrului inferior, obținerea relaxării pe partea
afectată, crșterea mobilității articulare

Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : exerciții de decontracturare, exerciții pasive și de coordonare, Bobath
avansat și Le Metayer
 Ergoterapie
 Armeo
 Stabilometrie
 Educație terapeutică – evaluare și socializare
 Analiza mersului
 Fizioterapie : Shockwave triceps sural drept

75
Pacient ul nr. 9
Nume : D.G.A.
Data nașterii : 01.06.2015
Sex : masculin
Diagnostic : paralizie cerebrală, hemipareză spastică dreaptă, retard, tulburări de mers
Mediul de proveniență : rural
Vârstă biologică : 4 ani
Vârsta depistării : 5 luni
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare iunie, 2017 :
 Deficit motor spastic la nivelul hemicorpului drept
 Antebraț drept pronat , mușchiul rotund pronator M.A.S.=3
 Pumn în flexie relativ ușor redus
 Deficit la nevelul tricepsului sural drept M.A.S.= 3
 Picior drept posturat în var equin greu reductibil
 În mer sul autonom cosește discret cu piciorul drept care este rotat extern,
metatarsus varus drept
 Picior stâng plat în valg
 Sprijin preponderent pe membrul inferior stâng
 În activități folosește membrul superior stâng preponderent
– A doua internare august, 2017
 În mersul autonom : atacă pe antepiciorul, genunchiul drept se duce în
recurvatum, compensează deficitul de dorsiflexie al gleznei drepte prin stepaj,
rotație externă a șoldului și hemibazinului drept
 Membrul superior : flexum de cot și antebraț pronat,
 Spasticitate memebrul inferior : solear drept 1/4 M.A.S., gemeni drepți 2/4
M.A.S., gracilis 1/4 M.A.S.
 Stă în șezut cu cifoză dorsală posturală , discret gib dorsal drept.

76
 Membrul inferior : abducția șoldurilor 60˚pe dreapta și 70˚ pe stânga cu
genunchiu l extins , abducția șoldurilor cu genunchii flectați 90˚ bilateral,
dorsiflexia gleznei drepte de 30˚ cu genunchiul flectat și 20˚ cu genunchiul
extins
 Din decubit ventral, rotația internă a șoldului stâng 40˚ , cel drept 30˚, rotația
externă a șoldului st âng 60˚, șold drept 50˚
 Ax bimaleolar 10˚ bilateral
 La nivelul membrului superior : spasticitate pe rotund pronator 1+/4 M.A.S.,
flexorii pumnului 1/4 M.A.S.,deviație ulnară a pumnului și adducția policelui
în palmă, prehensiunea absentă pe dreapta, exten sia pasivă a pumnului drept
absentă
 Scala Dernver : limbaj 18 -19 luni , contact social 21 luni , motricitate fină
membrul superior drept 3 -4 luni, membrul superior stâng 24 luni , motricitate
globală 20 -22 luni
– A treia internare ianuarie, 2018:
 Deficit mo tor de tip spasticla nivelul hemicorpului drept
 În mersul autonom : atac cu antepiciorul drept
 Membrul superior : posturat în flexie de cot și pumn, antebraț pronat
M.A.S.= 1/4 , tensiune tricipitală M.A.S. = 2/4

77
Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : metoda Kabat
 Ergoterapie și dobândirea deprinderilor de autonomie gestuală
 Programul Nirvana
 Injecție cu toxină botulinică : rotund pronator, adductor police drept,
flexor cubital drept, flexor profund drept
 Analiza mersului
 Educ ție terapeutică – socializare

Pacientul nr. 10
Nume : C.V.F.C.
Data nașterii : 29.08.2012
Sex : masculin
Diagnostic : hemipareză frustă dreaptă post accident vascular ischemic stang
Mediul de provenineță : urban

78
Vârsta biologică : 7 ani
Vârsta depistării : 8 luni
Examinarea obiectivă a pacientului :
– Prima internare februarie, 2017 :
 Cognitiv normal, colaborare foarte bună
 Deficit motor unilateral dreapta fără, probe de pareză pozitive membru
superior și membru inferior drepte, folosește predominant mâna stângă la
prehensiune și scris, în mers se constată asimetrie, calcă cu piciorul drept
deviat intern, coapsa rotată intern
 ROT mai vii pe dreapta
 Hipotrofie he micorpul drept, diferență de 2 cm. între circumferințele coapselor
și brațelor dreapta˃stânga, posibil inegalitatea de lungime 1 -2 cm membru
inferior dreptul˂ stângul
 Fără asimetrii
 Fără crize epileptice
 GMFCS= II
– A doua internare iulie, 2019
 Asimetrie de bazin, spina iliacă antero -superioară stângă ascensionată.
 Inegalitate aparent ă de membre inferioare, spate aparent plat , umăr drept
ascensionat, torace discret evazat la baze, foseta sacră stângă ascensionată
 Picior plat flexibil bilateral ( orientează vârful piciorului drept spre interior )
 Mers pe călcâie posibil, membru inferio r drept aparent hipotrof în comparație
cu stângul
 Lungime membru inferior stâng 61 cm. , drept 59 cm.
 Perimetru gambă stângă 25 cm., coapsă stângă 32cm.,perimetru gambă
dreaptă 24 cm., coapsă dreaptă 30 cm.
 GMFCS= II
 Forță musculară :
 Tibial anterior dre pt 4-5
 Tibial anterior stâng 4+
 Cvadriceps stâng 5

79
 Cvadriceps drept 3+
 Iliopsoas stâng 4+
 Iliopsoas drept 4
 La flexia anterioară a trunchiului – gib dorso -lombar stâng 0,8 cm.
 La poziționarea unui talonet de 2 cm., bazinul se aliniază

Tratamentul aplicat :
 Kinetoterapie : metoda Kabat
 Ergoterapie și dobândirea deprinderilor de autonomie gestuală
 Armeo
 Nirvana
 Educație terapeutică
 Pablo
 Stabilometrie

80
8. ANALIZA LOTULUI DE PACIENȚI

În funcție de mediul de proveniență, din lotul de pacienți studiat se observă că
majoritatea provin din mediul rural.
Fig.13 Alcătuirea lotului de pacienți în funcție de mediul de proveniență.

7
3
Rural Urban

81
După finalizarea studiului asupra lotului de pacienți s -a constatat că în cadrul
hemiplegiei spastice nu există diferență de afectare între sexe, fiind astfel afectați atât fetele
cât și băieții.
Fig.14 Alcătuirea lotului de pacienți în funcție de sex.

În funcție de vârstă, valorile sunt diferite, fapt pentru care am realizat că hemiplegia
spastică nu ține cont de vârstă.
Fig. 15 Alcătuirea lotului de pacienți în funcție de vârstă.

50% 50%
Băieți
Fete
4 ani7 ani8 ani13 ani15 ani18 ani19 ani3
2
1111,
1

82
În funcție de vârsta depistării, în cadrul lotului de pacienți, hemiplegia spastică ne
dovedește că poate să apară încă de la cea mai fragedă vârstă.
Fig. 16 Alcătuirea lotului de pacienți în funcție de v ârsta depistării .

Datorită posturilor vicioase produse de hemiplegia spastică, la pacienți pot să apară și
deviații ale coloanei vertebrale.
Fig.17 Alcătuirea lotului de pacienți în funcție de afecțiunile coloanei vertebrale.

La naștere 5-8 luni 1-3 ani 13 ani3 2 4 1
1
212Cifoză lombară Scolioză Hiperlordoză Cifoză dorsală

83
În urma studiului efectuat asupra lotului de pacienți reiese că :
 8 din 10 cazuri au nevoie de injectarea cu toxină botulinică

 3 din 10 cazuri au folosit metoda Bobath, 5 din 10 cazuri au folosit metoda Kabat și 4
din 10 cazuri au folosit metoda Le Metayer.

80%20%Dintr -un total de 10 pacienți :
Cu injecție cu toxină botulinică
Fără injecție cu toxină botulinică
25%
42%33%Dintr -un total de 10 pacienți :
Metoda Bobath
Metoda Kabat
Metoda Le Metayer

84
 1 din 10 cazuri a avut nevoie de tratament chirurgical

Cu tratament chirurgical
Fără tratament chirurgical19Dintr -un total de 10 pacienți :
Dintr -un total de 10 pacienți :

85
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Evaluarea finală a fiecărui pacient s-a definit prin evaluarea funcției motorii exprimată
prin scala GMFCS, arătând că majoritatea pacienților au progrese în redobândirea funcției
motorii.
Nr. Nume și vârstă Gradul inițial Gradul final
1. D.T.I – 4 ANI III IV
2. V.R.G. – 19 ANI III IV
3. B.M.R. – 8 ANI I I
4. I.B. – 18 ANI I I
5. R.I.A. – 13 ANI IV IV
6. E.N.R. – 4 ANI II II
7. Z.M.D.Ș. – 15 ANI II II
8. I.C.D. – 7 ANI I I
9. D.G.A. – 4 ANI IV III
10. C.V.F.C. – 7 ANI II II

Analizând datele obținute, se poate afirma :
 Toți pacienții urmăriți au înregistrat progrese indiferent de nivelul de la care au plecat
 Pe parcursul tratamentului kinetic am observat că acei copii care au fost depistați din
timp și care au început un tratament recuperator precoce au făcut maimari progrese
față de cei depistați mai târziu
 Am observat o evoluție mai bună la copii care urmează un tratamen t kinetic continuu
spre deosebire de cei care au efectuat tratamentul kinetic de 2 -3 ori pe săptămână

86
 În urma injecțiilor cu toxină botulinică și a programului kinetic s -a obținut o evidentă
scădere a spasticității, ca urmare a acestei scăderi s -a reglat t onusul, postura și s -a
îmbunătățit amplitudinea de mișcare.
 Reeducarea mersului și reducerea equinului s -au obținut mai ales în momentul în care
au fost combinate metode de decontracturare și metoda Kabat.

CONCLUZII
 Lucrul pe fond de oboseală duce la apariția sinceziilor și a clonusului
efectul fiind dăunător asupra coordonării mișcărilor fine
 Pot spune că mijloacele kinetice de diminuare a spasticității au
influențat pozitiv :
 Creșterea amplitudinii de mișcare
 Îmbu nătățirea posturii, a coordonării mișcărilor și a echilibrului
 Formarea capacității de relaxare
 Pot afirma că atât mijloacele kinetice cât și injectarea cu toxină
botulinică au o contribuție importantă la recuperarea hemiplegiei
spastice, acestea fiind nel ipsite din planul de tratament al lotului de
pacienți pe care am realizat studiul.
 Din studiul efectuat am realizat că mijloacele kinetice de recuperare în
combinație cu electroterapia, ergoterapia dar și tratamentul
medicamentos și uneori cel chirurgical favorizează recuperarea copiilor
cu hemiplegie spastică .
 Câștigurile în urma recuperării sunt importante pe parcursul
tratamentului, dar se pierd ușor odată cu încetarea acestuia. c
 Cu toate acestea perioada de timp în care se pot recupera acești copii
este de ordinul anilor și nu se realizează în totalitate.

87
BIBLIOGRAFIE
1. Anatomia și fiziologia omului –compendiu – Cezar Th. Niculescu, Radu
Caramaciu, Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Coarmen Sălăvastru, Cătălina
Cornei, editura Corint, an 2009
2. Anatomia și fiziologia omului, vol. II Sistemul Nervos, Gabriela Brebenel
3. Atlas de anatomiea omului – Sitemul nervos central, Rangă Viorel, Dumitru
Radu, editura didactică și pedagogică, București , 1993
4. Anatomia și fiziologia omului – Voiculescu C., Petri că I.C., editura Medicală,
București 1964
5. Anatomia omului – Lucrări practice – Gabriela Popescu, Editura Universitară
Carol Davila, 2008
6. Anatomia Omului – Victor Papilian, Ediția a – XII-A, Editura All
7. Biologie – manual pentru clasa a –XI- A – Dan Cristesc u, Carmen Sălăvăstru,
Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Editura Corint
8. Compendiu de neuroreabilitare – Onose Gelu, Pădure Liliana , Editura
Unversitară Carol Davila, București, 2008
9. Elemente de fiziologie – I. Hăulică, Cărari N., Rota ru C. și colab. I.M.F. Iași,
1979
10. Fiziologia și fiziopatologia sistemului nervos – Badiu G., Teodorescu Exarcu,
editura Medicală, București, 1978
11. Fiziologie umană – Ediția a II -a , I. Hăluică, editura Medicală, an 1995
12. Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie – Prof.Univ.Dr.
Elena -Luminița Sidenco
13. Metode și tehnici de kinetoterapie – Drăgan C. Florin, Pădure Liliana
Bucuresti, 2014
14. Paralizie cerebral infantilă, infirmitate motorie cerebrală, evaluare și
kinetoterapie – Elena Căci ulan, Daniela Stâncă, Editura Morosan
15. Sinelnicov D.R. – Mir publishers, Atlas of human anatomy in three volume
(vol. III) , Moscow, 1989

88
Surse online :
1. http://www.rasfoiesc.com
2. https://ro.wikipedia.org
3. https://anatomie.romedic.ro/
4. https://www.esanatos.com
5. https://sistemullocomotor.weebly.com
6. https://www.opentenis.ro/sanatate

89
D E C L A R A Ț I E

Prin prezenta declar că Lucrarea de licență cu titlul ″Tratamentul
recuperator în hemiplegia spastică″ este scrisă de mine si nu a mai fost
prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din
țară sau străinătate. De asemenea , declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele
de pe internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a
plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie
din altă limbă, sunt scrise între ghili mele și dețin referința precisă a
sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține
referința precisă;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Absolvent,
Pahonțu Oana – Elena

Data:
14.08.2019