SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE [613752]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

BOALA PARKINSON : TABLOU CLINIC ȘI PRINCIPII DE
TRATAMENT

Coordonator științific :
Îndrumător științific:

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE CONȚINUT BAZATE PE FUNDAMENTAREA
TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
I.1. Argumentarea tematicii : ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
I.2. Actualitatea temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 6
I.2.1 Istoria bolii Parkinson: ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
I.2.2. Istoria kinetoterapiei: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
1.1. Semnele cardinale ale bolii Parkinson: ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.2. Kinetoterapia în boala Parkinson. ………………………….. ………………………….. …………. 10
CAPITOLUL II: ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI ………………….. 12
2.1. Motivarea alegerii temei. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
2.2. Ipoteza studiului. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 12
2.3. Scopul și obiectivele studiului. ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
2.4. Sarcinile cercetării. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 13
2.5. Locul și perioada de desfășurare a studiului. ………………………….. …………………………. 13
2.6. Participanții, materialele și metodele studiului. ………………………….. ……………………… 13
2.6.1. Grupul țintă. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 13
2.6.2. Etica și formalitățile necesare. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2.6.3. Metode de cercetare. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
2.6.4. Metode și mijloace aplicate : ………………………….. ………………………….. …………………… 15
2.6.4.1. Metoda aplicată: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
2.6.4.2. Mijloacele kinetoproficatice folosite. ………………………….. ………………………….. ……. 15
2.7. Descrierea programului propriu -zis: ………………………….. ………………………….. ………… 16
2.8. Testări utilizate. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
CAPI TOLUL III. REZULTATUL ȘI INTERPRETAREA STUDIULUI ………………….. 22
3.1. Rezultatul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 22
DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
BIBLIOGRFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 30

3
INTRODUCERE

Boala P arkinson este o tulburare neurologică comună și complexă. Aceasta reprezintă
una dintre cele mai frecvente tulburări care afectează prin apariția sa 1 -2 % din populația cu
vârsta cuprinsă între 50 și 70 de ani .[1]
În ultimii ani, s -a constatat că una din 20 de persoane prezintă simptome ale bolii
Parkinson în jurul vârstei de 40 de ani. Simptomele primare ale P arkinsonului ar putea fi
confundate inițial cu procesul normal de îmbătrânire, dar în măsura dezvoltării acestora, se
conturea ză diagnosticul. Afecțiunea are o evoluție progresivă, se dezvoltă lent, astfel încât
semnele și simptomele apar treptat. [2]
Parkinsonul constituie unul din tre domeniile neurologiei, care în ultimii ani a
dezvoltat o cunoaștere fără precedent, ajungând să reprezinte o prioritate pentru societate și
sistemul medical – în încercarea de a îmbunătăți calitatea vieții și reintegrarea în societate a
pacienților, datori tă consecințelor grave pe care boala le are atât asupra stării de sănătate , cât
și asupra vieții cotidiene și nu în ultimul rând, asupra familiei. [2]
Sub aspectul acestor tulburări nervoase, kinetoterapia – fiind o terapie realizată prin
intermediul mișcăr ii, își propune să restabilească anumite funcții ale corpului. Obiectivele
kinetoterapiei se bazează pe redobândirea capacității de a face efort, a controlului și
echilibrului muscular , corectând totodată traumatismele. [3]
Scopul kinetoterapiei este de res taurare a funcțiilor normale ale nervilor, a mișcarii, a
funcționării unor organe, etc. [3]
Prin intermediul kinetoterapiei de recuperare se urmărește refacerea funcțiilor
organismului diminuate în urma unor traumatisme sau boli. În cazul afectării ireversible a
unor mușchi, se vor antrena alții, care să preia parțial din funcțiile celor afectați .[3]
Mijloacele și tehnicile folosite sunt reprezentate prin exerciții de: încălzire, mobilitate,
coordonare, stimularea recțiilor de echilibru ( prin plimbă ri pe iarbă, pietriș, nisip), mimică,
posturări, gimnastică respiratorie, dar și prin terapie de grup și hidrokinetoterapie. [4]
Pentru eficin ța programului kinetic, stau la bază următoarele principii: “primum non
nocere” ( „în primul rând să nu faci rău ”), precocitatea instituirii tratamentului,
progresivitatea, individualizarea tratamentului, principiile psiho -pedagogice , asocierea cu alte

4
mijloace terapeutice, continuarea tratamentului până la recuperarea integrală și cel al
cooperării. [5]

5
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE CONȚINUT BAZATE PE
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

I.1. Argume ntarea tematicii :

Aceast ă lucrare își propune să studieze efectele bolii P arkinson atât asupra fizicului,
cât și a psihicului pacientului, care pot fi combătute prin mijloace kinetoterapeutice de
recuperare.
Prin prisma principiilor de bază enumerate anterior, ne -am propus să studiem
recuperarea pacientului cu boala P arkinson.
Tabloul clinic al bolii P arkinson se conturează pe următoarele semne cardinale:
• Tremorul de repaus ;
• Rigiditatea ;
• Akinezia ;
• Instabilitatea posturală. [6]
Simptomatologia și semnele bolii P arkinson sunt reprezentate prin:
• Debut lent, progresiv până la 45 de ani.
• Frecvența cea mai ridicată înntre 50 -65 ani.
• Oboseală marcată.
• Mers încetinit.
• Voce de intensitate scăzută.
• Facies inexpresiv.
• Tremurătură la nivelul degetelor mâinii. [6]

6
I.2. Actualitatea temei

I.2.1 Istoria bolii Parkinson :

Primele informa ții referitoare la maladia Parkinson au fost de scoperite la civilizația
din India antică, care folosea în tratamentu l acesteia o legumă tropicală ( Mucuna Pruriens),
ce conținea cantități mari de levodopa – ultilizat ă pentru a crește concentrațiie de dopamină.
[7]
James Parkinson, medic londonez, descrie simptomele bolii care îi poartă numele – în
1817 , tot atunci publicând anamneza și tabloul clinic al acesteaia. [7]
Jean Martin Charcot, părintele neurologiei, a adăugat la descrierea maladiei: expresia
feței ca de mască, deformarea articulațtiilor, a difer ențiat formele akinetico -rigide ale bolii și
a introdus tratamentul cu alcaoidul hisocina (scopolamina). [7]
Modificările biochimice ale bolii Prkinson au fost identificate în anii 1950 -1960 de
către savantul suedez Arvid Carlsson, care a demonstrat că dopa mina este un
neurotransmițător cerebral. [7]
În progresul cunoștintelor științifice ce caracterizează această malarie, o deosebită
importanță a avut cercetătorul Hornykiewicz O., prin introducerea levodopei în tratament. [7]
La nivel mondial sunt diagnostic ați peste 6,4 milioane de pacienți cu boala Parkinson,
estimându -se că numărul acestora va ajunge până la 9,3 milioane până în 2030. În România
sunt peste 72000 de pacienți diagnosticați. Conform datelor înregistrate de Casa Națională de
Asigurări de Sănă tate, numărul pacienților aflați sub tratament în 2013 a crescut cu 9000 de
pacienți, iar în 2014 cu 4000. S -a observat o scădere a vârstei la care este diagnosticată boala
Parkinso n, unul din 20 de bolnavi prezentând simptome în jurul vârstei de 40 de ani .[10]

I.2.2. Istoria kinetoterapiei:

Încă din antichitate se arăta o preocupare deosebită a oamenilor pentru diverse științe.
În acest sens, doi medici renumiți din Orient, Avicena și Abbas au arătat un interes special
exercițiilor fizice în scop terapeutic, presc riindu -le initial ca profilaxie, iar mai apoi ca terapie
propriu -zisă.[8]

7
Atât în Greia Antică cât și în alte părți ale lumii se practicau exerciții fizice corporale,
care au devenit ulterior gimnastică, urmărind scopul de menținere a stării de sănătate.
Persoanele care au avut o influiență esențială în această evoluție privind dezvoltarea
armonioasă a corpului sunt:Chiron -prin predarea exercițiilor fizice, Herodicus – prin
includerea masajul ui asociat cu regimul alimentar, Hipocrat -definește pentru prima data
sănătatea ca fiind echilibrul dintre exercițiile corporale și alimentație, Galenus – prin
cunoașterea mecanicii corpului, etc. [8]
Kinetoterapia se utilizează atât în scop profilactic, cât și terapeutic reprezentând
terapia prin mișcare. [8]

1.1. Semnele cardinale ale bolii Parkinson:

Boala Parkinson este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos central ce are ca
acțiune principală lezarea subtanței negre, prin dispariția unui număr mare de neuroni
pigmentați și decolorare. [6]
Semnele cardinale ale bolii Parkinson sunt reprezentate prin :
• Tremourul de repaus (TR) – este semnul de debut al bolii Parkinson, cu distribuție
distală la nivelul membrelor, în special la mâini. Este prezent atât în repaus, cât și în
timpul mișcărilor voluntare. Oscilațiile acestuia au o frecvență de 3 -5 cicli / se cundă.
În decursul anilor, TR se poate extinde proximal, începând cu membrul afectat, până
la membrele colaterale, progrsând într -un ritm lent. Deși TR este bilateral în varianta
mai avansată a bolii Parkinson, se menține o oarecare asimetrie, tot în acest caz, TR
apare la nivelul mandibulei, pleoapelor și capului. În timpul unei zile apare
intermitent și cu intesități variabile, iar în timpul somnului dispare și se agravează în
stări de stres sau anxietate. TR poate avea o componentă posturală sau kinetică .[6]
• Rigiditatea (R) – (hipertonia) este cauzată de creșterea involuntară a tonusului
muscular reprezentată printr -o excesivă și continuă contracție a mușchilor. Este
predominant rizomelică, interesând mai ales musculatura centurii scapulare și
pelviene. E ste globală, interesând atât flexorii, cât și extensorii aproape în măsură
egală, cu ușoară predominanță pe flexori. Este plastică, ceroasă, segmentul de
membru păstrează postura care i se imprimă. Rigiditatea dispare la mișcările active și

8
în somn. Cedare a contracturii se face sacadat. R poate debuta unilateral, poate fi
variabilă în cursul unei zile și este influiențată de stres, anxietate și mdicamente. [6]
• Akinezia (A) / bradikinezia (B) – Akinezia reprezintă absența mișcării, iar
bradikinezia încetinirea acesteia. Ambele definesc dificultatea pacientului cu boala
Parkinson să aibă inițiativă și să execute un plan motor. Se accentuează în curul
evoluției bol ii. La început avem hipokinezie, apoi bradikinezie și în final akinezie.
Semnele precoce se instalează la musculatura distală. Apar dificultăți particulare ale
pacienților în efectuarea alternativă a pronației -supinației antebrațelor și actelor
motorii com plexe. Mișcările repetitive rapide scad în amplitudine și frecvență. În
stadiile avansate, pacienții au mari dificultăți de ridicare din scaun, o diminuare severă
și generalizată a mișcărilor voluntare, precum și o imobilitate marcată de a performa
acțiuni simultane. Manifestările faciale și vocale ale bradikineziei sunt uneori sesizate
de clinician înainte de examenul clinic : hipomimie, facies de mască ; hipofonie,
palialie, vorbire monotonă, rapidă, greu inteligibilă; dizartrie, disfagie; sialoree. A/B
joacă un rol mai mare în determinarea gradului de dizabilitate al pacientului, decât
rigiditatea. [6]
• Instabilitatea posturală (IP) –acestea și tulburările de mers apar, de obicei, ultimele și
sunt rezultanta combinației dintre ajustarea posturii, pierderea re flexelor de postură,
rigiditate și akinezie. Este deosebit de disabilitantă și greu de tratat. Pacientul adoptă o
postură aplecată în față cu flexia gâtului și trunchiului. Membrele superioare sunt în
poziție de adducție cu umerii flectați. Pacientul prezi ntă o evidentă tendință de cădere
înainte sau înapoi, cel mai timpuriu semn al mersului fiind diminuarea balansului
membrelor superioare în mers, iar apoi realizarea mersului cu pași mici, târșiți și
nesiguri. Deși mersul este nesigur, baza de susținere es te nemodificată, iar ataxia
trunchiului lipsește. Fenomenul de “înghțare” reprezintă un important handicap și
apare la începutul mersului, la tentative de întoarcere sau în spații închise. “Kinezia
paradoxală” este un fenomen opus “înghețării” și constă în scurte perioade de
mobilitate normală. [6]
• Tulburări cognitive și de comportament – aceste tulburări nonmotorii sunt commune
în boala Parkinson, uneori au un grad de handicap mai mare ca cele motorii și constau
în depresie, anxietate, bradifrenie, comporta mente obse sive-compulsive și uneori
manifstări psihotice cu iluzii și halucinații. Fenomenele prodromale pot include
modificări de dispoziție și de personalitate. Statusul mental este normal în stadiile

9
timpurii, ca apoi să apară grade diferite de demență la 20 -30 % din pacienții cu boala
Parkinson. Testele cog nitive pun în evidență afectare vizuo -spațială, dificultăți de
atenție și sărăcirea funcțiilor executive. [6]
• Disfuncții oculare presupun :
➢ Limitarea privirii în sus și a convergenței;
➢ Sacade oculare lente în timpul urmăririi unui obiect;
➢ Reducere frecvenței clipirii spontane;
➢ Exagerarea reflexului glabelar. [6]
• Deforma ții musculoscheletale:
➢ Deformarea mâinilor și picioarelor;
➢ Scolioză concavă contralaterală, sindromul parkinsonian mai pregnant;
➢ În stadiile tardive avansate se instalează cifoscolioza. [6]
• Disfuncții olfactive – diminuarea acestora chiar în stadiile timpurii. [6]
• Simptome senzitive – boala Parkinson nu se însoțește de afectarea sistemului nervos
periferic. Durerea acompaniază crampele m usculare, rigiditatea, distoniile, afectarea
articulațiilor. Paresteziile în membre pot apare în orice stadiu evolutiv și sunt
independente de manifestările motorii. [6]
• Disfuncții autonome – apar dificultăți urinare, constipația, disfuncții sexuale și
transpirații episodice. [6]
• Tulburări de somn – somnolență diurnă, timp de somn redus, fragmentat și cu
comportamente motorii excesive în timpul somnului REM (cu vise). [6]
• Forme clinice :
➢ Predominant tremorigene;
➢ Hipertonicohipokinetice . [6]
• Evoluție și prognostic :
➢ Evoluție lentă, progresivă ;
➢ Invaliditate după 6 ani ;
➢ Deces prin boli intercurente .[6]
• Sindroamele parkinsoniene secundare :
➢ Postencefalitic;
➢ Aterosclerotic;
➢ Medicamentoase;
➢ Toxice;

10
➢ Posttraumatic;
➢ Tumoral . [6]

1.2. Kinetoterapia în boala Parkinson.
Termenul de kinetoterapie , luat în sine, ar desemna un „tratament cu ajutorul
mișcării” dar nu a oricăreia ci a celei subordonate principiilor educației fizice și a celor
medicale. [9]
În boala Parkinson, kinetoterapia își propune să atingă următoarele obiective:
• Menținerea tonusului muscular;
• Menținerea mobilității articulare;
• Reeducarea respirației;
• Îmbunătățirea circulației;
• Educarea și reeducarea echilibrului și coordonării;
• Corectarea posturilor vicioase și a mersului;
• Corectarea mimicii;
• Scăderea î n greutate. [6]
Pacientul parkinsonian necesită o abordare complexă, multidisciplinară din care se pot
distinge trei nivele ale bolii.
➢ Nivelul I (luna de miere) – simptome discrete, nu influiențează activitățile zilnice.
➢ Nivelul II – boala este bine controlată de tratament, dar efectele secundare sunt
jenante.
➢ Nivelul III – tratamentele au eficacitate redusă. [6]
Principiile de bază ale kinetoterapiei au un rol esențial în recuperarea pacientului
diagnosticat cu boala Parkinson, printre care distingem :
❖ Adresarea precoce către un fizioterapeut este importantă pentru prevenirea slăbiciunii
musculare, scăderea gradului de mobilitate, scăderea rezistenței la efort, izolarea
socială ;
❖ Monitorizarea progresului și identificarea priorităților ;
❖ Antrenament la do miciliu ;

11
❖ Modificarea tratamentului medicamentos și fizic la domiciliu luând în cosiderare
deteriorarea cognitivă, vârsta și bolile asociate ;
❖ Asigurarea unor forum -uri în vederea informării pentru pacienți și aparținători ;
❖ Necesitatea unei echipe multidisciplinare. [6]
Adresarea precoce către un fizioterapeut aduce numeroase beneficii, precum :
❖ Identificarea instabilității posturale ;
❖ Evaluarea și monitorizarea permanentă a pacientului pentru identificarea precoce a
problemelor de mobilitate ;
❖ Încurajarea participării la programe de antrenamen cardiovascular, musculoscheletal
și neuromuscular ;
❖ Prevenirea complicațiilor ;
❖ Monitorizarea eficienței tratamentului medicamentos. [6]
Domeniile de lucru pentru un fizioterapeut :
❖ Performanțele funcționale (mersul, scrisul, manipularea obiectelor);
❖ Postura;
❖ Echilibrul;
❖ Căderile;
❖ Freezing;
❖ Forța musculară;
❖ Tonusul muscular;
❖ Durerea;
❖ Funcția respiratorie;
❖ Dispozitive ajutătoare pentru mers;
❖ Fotoliu rulant. [6]
Principiile strategiilor de mișcare constau în : segmentarea mișcărilor complexe în
elementele lor esențiale ; așezarea segmentelor într -o ordine logică ; uilizarea repetițiilor
mintale ale întregii mișcări ; repetarea fiecărei secvențe în parte ; executarea fiecărei secvențe
în mod conștient ; evitarea sarci nilor motorii sau cognitive simultane, dar și în utilizarea
indiciilor vizuale, auditive, somato -senzoriale adecvate. [6]

12
CAPITOLUL II: ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

2.1. Motivarea alegerii temei.
Am pornit de la id eea că gimnastic a medicală este o terapie de lungă durată care cere
din partea pacienților perseverență, repetare și efort. Combinarea tratamentului medicamentos
cu tratamentele adjuvante ( kinetoterapie , fizioterapie și masaj) ajută la refacerea mobilității
articulare și a tonusului mus cular. De asemenea kinetoterapia în boala Par kinson are un rol
important și î n ceea ce privește reeducarea respirației, îmbunătățirea circulației și nu în
ultimul rând educarea echilibrului, posturii, mersului și a mimicii.
Consider că aceste obiective al e kinetoterapiei, odată fiind stabilite prin diverse
mijloace de aplicare în scop recuperator, asigură pacientului o evoluție reprezentativă pentru
diagnosticul acordoat, atât la nivel fizic, cât psihic.

2.2. Ipoteza studiului.

Acest studiu s-a bazat pe următoarele premise și anume aplicarea în paralel a
tratamentului medicamentos și a principiilor kinetoterapiei recuperatorie, pentru a aduce
beneficii, a ușura și reintegra pacientul în viața cotidiană. Asocierea RLS (sindromul
picioarelor ne liniștite) la boala Parkinson poate contribui la degradarea vieții prin efectele
tulburărilor de somn pe care le produce.

2.3. Scopul și obiectivele studiului.

Pornind de la ipoteza studiu lui, acesta își propune să evalueze în ce măsură prezența
RLS contribuie la alterarea vieții pacientului cu boala Parkinson. Totodată această cercetare
își propune să aducă o contribuție atât în recuperarea pacienților care sufe ră de boala
Parkinson, cât și reintegrarea acestora în societate, fiind atinse cumulativ elemente fizice și
psihice pentr u un rezultat favorabil .

13
2.4. Sarcinile cercetării.

Pentru a ajunge la confirmarea sau infirmarea ipotezei ne -am propus următorul demers:
-alegere a grupului țintă;
-îndeplinirea formalităților necesare eticii profesiei;
-alegerea metodelor și a testelor de evaluare;
-stabilirea perioadei de desfășurare a studiului;
-desfășurarea prorpiu -zisă a ședințelor de terapie cu observarea aplicării în practică a
mijloacelor de recuperare.
-culegerea datelor, testare inițială și finală;
-interpretarea rezultatelor;
-comunicarea rezultatelor finale .

2.5. Locul și perioada de desfășurare a studiului.

Cercetarea s -a desfășurat la Spitalul Clinic Județean Mureș, secția de neurologie în
perioada martie -mai, 2017, timp de 12 săptămâni.

2.6. Participanții, materialele și metodele studiului.

2.6.1. Grupul țintă.

Pacienți cu diagnosticul bolii Parkinson aflați în evidența medicilor neurologi de la
Spitalul Clinic Județean Mureș, în număr de 10 subiecți atât de sex feminin, cât și de sex
masculin. Vârsta lor este cuprinsă între 50 și 70 de ani.
Aceștia au fost împărțiți în două grupuri , astfel :
• În grupul experiment – 5 subiecți ; pacienții din grupul experiment au combinat
tratamentul medicamentos prescris cu mijloacele kinetoterapeutice de recuperare.

14
Ședințele de recuperare s -a desfășurat săptămânal, timp de 60 de minute în fiecare zi
de vineri.
• În grupul control – 5 subiecți ; pacienții din grupul control au combinat, la fel ca și
grupul experiment tratamentul medicamentos prescris cu mijloacele de recuperare
kinetoterapeutice. Singura diferență fiind frecvența cu care s -au desfășurat ședințele
de recuperare și anume 60 de minute la fiecare 2 săptămâni.
Atât g rupul experime nt, cât și grupul control beneficiază pe perioada studiului atât de
tratament medicamentos , cât și de recuperare prin intermediul mijloacelor kinetoterapeutice
și pri ncipiile de aplicare a acestora, dar cu frecv ențe de desfășurare a ședințelor diferite.
Acest studiu va fi comparativ între cele două ca tegorii de grupuri (grupul experiment
și grupul control), pentru a evi denția progresul și rezultatele subiecților care au evoluat cu
ajutorul mijloacelor kinetoterapeutice de recuperare.
Cele două categorii de pacienți au fost evaluați printr -un chestionar specific prin care
li s-au înregistrat date demografice, date privind evoluția, tratamentul și severitatea bolii
Parkinson, nivelul de pregătire profesio nală, prezența sindromului picioarelor neliniștite și
calitatea vieții.

2.6.2. Etica și formalitățile necesare.

Subiecții au cunoscut obiectul studiului, iar în acest sens am avut confirmarea verbală
a acestora pentru demersurile făcute, singura condiție impusă fiind cea privind identitatea
persoanelor care va fi ascunsă.

2.6.3. Metode de cercetare.

Pe parcursul desfășurării studiului am aplicat diferite metode de cercetare. Metoda
observației a fost aplicată pentru a vedea evoluția pacienților și cum se prezintă aceștia, atât
în viața cotidină prin modalitățile de desfășurare a activităților firești specifice vârstei
(observare directă), cât și aplicarea observației experimentale, în ceea ce privește urmărirea
acestora pe timpul punerii în a plicare a mijloacelor de kinetoterapiei.

15
Metoda anchetei ne -a ajutat să conturăm un tablou general cu date refe ritoare la
fiecare pacient privind tratamentul medicamentos, simtomatologie, stadiul de desfășurare a
bolii, etc.
Metoda de evaluare prin teste și chestionare, care departajează subiecții pe anumite
criterii.
Și nu în ultimul rând metoda reprezentării grafice, pentru a concretiza datele culese
de-a lungul cercetării.

2.6.4. Metode și mijloace aplicate :

2.6.4.1. Metoda aplicată:

Toți subiecții au fost evaluați utilizând scala Pittsburgh (PSQI), privind calitatea
somnului . Un scor mai mic sau cel puțin egal cu 5 identifică pacienții cu somn în limite
normale, în timp ce scorul mai mare de 5 corespunde alterării calității somnului.
Scala Epworth evaluează probabilitatea ca pacientul să adoarmă în diferite situații.
Scorul acesteia se împarte în 3 categorii și anume pacienți cu scor normal (0 -10 puncte), la
limită (10 -12 puncte) și patologic (12 -24 puncte). Acest ultim scor identifică pacienții cu
somnolență diurnă excesivă.
În ceea ce privește RLS, am utizat o serie de exerciții kinetoterapeutice pentru a
prelungi perioada dintre spasme.
Metoda grafică, am folosit -o în scopul de a repezenta diferențele dintre stadiul inițial
și final

2.6.4.2. Mijloacele kinetoproficatice folosite.

Am folosit atât mijloace kinetoterapeutice cu caracter general pentru recuperarea
pecienților cu boala Parkinson, cât și particularizate în privința RLS.
Mijloace kinetoterapeutice cu un caracter general , aplicate :

16
• Exerciții din poziția decubit dorsal, decubit lateral și decubit ventral .
• Exerciții în poziție șezând cu sau fără mijloace ajutătoare .
• Exerciții executate din poziție ortostatică .
• Exerciții – motricitate fină .
• Exerciții pentru mimica feței .[11]

Mijloace kinetoterapeutice particulare RLS, aplicate :
• Mers din ortostatism înainte, pe linie dreaptă, 6 pași.
• Mers înapoi din ortostatism, pe linie draptă, 6 pași.
• Mers lateral din ortostatism, picioarele se aduc unul lângă celălalt, făr ă a se încrucișa,
spre partea stângă .
• Mers lateral din ortostatism, picioarele se aduc unul lângă celălalt, fără a se încrucișa,
spre partea dreaptă.
• Ridicări din șezut.
• Așezări din ortostatism în șezut.
• Din poziția culcat, flexarea la 90 de grade din art iculația coxo -femurală, flexarea la 90
de grade din articulația genunchiului, o singură repetiție pentru fiecare picior.

2.7. Descrierea programului propriu -zis:

Programul de recuperare kinetoterapeutică, s -a desfășurat pe o perioadă de 12
săptămâni, cuprinse între lunile martie – mai 2017, cu o frecvență de 60 de minute în fiecare zi
de vineri, pe săptămână pentru grupul experiment și cu o frecvență de 60 de minute, în fiecare
zi de vineri o dată la două saăptămâni, pentru grupul control.
Această perio adă de 12 săptămâni în care s -a desfășurat studiul, am considerat că este
suficientă pentru aplicarea tratamentului recuperator și observarea evoluției sau involuției
pacienților.
Programul a început printr -o anamneză despre starea fiecărui pacient, iar ul terior s -au
pus în practică mijloacele kinetoterapeutice de recuperare, urmate de exerciții de respirație.

17
2.8. Testări utilizate.

Evaluarea inițială a constat în completarea unu chestionar pentru a afla
particularitățile fiecărui pacient.
Am mai folosit scala Pittsburgh și Epworth pentru evaluarea calității somnului. În
privința RLS, am aplicat mijloacele kinetoterapeutice menționate anterior și o evaluare
inițială începerii acestora și una finală, pentru a vedea diferența dintre cele două perioade și
evoluția sau involuția pacienților.
Tabel 2.1 Chestionarul 1.
1. Nume, prenume:
Sex:
Vârstă :
2. Când a debutat boala ?
3. La ce nivel vă aflați -I,II,III ?
4. Respecta ți tratamentul
medicamentos ?
5. Sunteți familiarizați cu ecercitiile
kinetoterapeutice ?
6. Prezentați și alte boli, afecțiuni, în
afara bolii Parkinson?
7. Prezentați efecte ale RLS?
8. Prezentați dificultăți în mișcare?
9. Prezenta ți tulburări de somn?
10. Prezentați tulburări de vorbire?

18
11. În ce măsura afectează boala
Parkinson viața cotidiană?
12. Vă simțiți stânjeniți din cauza
simptomelor?
Toți subiecții au completat chestioarul după efectele resimțite și particularitățile
fiecăruia.
Cu ajutorul chestinarului am strâns următoarele date privitoare la nume, sex, vârsta pe
care le voi introduce în Tabelul 2.2. și 2.3.
Tabelul 2.2. Vârsta și sexul sub iecților din grupul experiment.
Subiecți Vărstă Sex
Subiectul 1. 52 ani Feminin
Subiectl 2. 64 ani Feminin
Subiectul 3. 67 ani Masculin
Subiectul 4. 59 ani Masculin
Subiectul 5. 60 ani Masculin

În tabelul 2.2 am prezentat datele privind numărul de subiecți ce fac parte din grupul
experiment, vârsta acestora și sexul, pentru a putea contura studiul după nevoile și
particularitățile fiecărui pacient.

19
Tabel 2.3. Vârsta și sexul subiecților din grupul control.

Subiecți
Vârstă
Sex

Subiect 6.
58 ani
Masculin

Subiect 7.
70 ani
Masculin

Subiect 8.
65 ani
Feminin

Subiect 9.
59 ani
Feminin

Subiect 10.
53 ani
Feminin

În tabelul 2.3. am prezentat datele referitoare la subiecții repartizați în grupul control,
acestea fiind referitoare la vârstă și sex.
În privința modificărilor RLS, toți subiecții au fost evaluați inițial și final atât în
privința calității somnului, cât și al nivelului de secunde la care se repetă spasmele. Aceste
aspecte au fost măsurate prin intermediul scalelor Pittsburgh și Epworth, care au generat
următoarele rezultate.
Tabel 2.4. Scala Pittsburg, rezultate inițiale grup experiment.
Subiecți Limite normale
(<=5) Alterarea calității
somnului ( >=5)
Subiect 1. X
Subiect 2. X
Subiect 3. X
Subiect 4. X
Subiect 5. X

Tabelul 2.4. ne prezintă date conform cărora toți subiecții grupului experiment suferă
de alterarea calității somnului inițial.

20
Tabel 2.5 . Scala Pittsburg, rezultate inițiale grup gontrol.
Subiecți Limite normale
(<=5) Alterarea calității
somnului ( >=5)
Subiect 6 . X
Subiect 7 . X
Subiect 8. X
Subiect 9 . X
Subiect 10 . X

Tabelul 2.5 ne prezintă date conform cărora toți subiecții grupului control suferă de
alterarea calității somnului inițial.

Tabel 2.6. S cala Epworth rezultate inițiale grup experiment.
Subiecți Scor normal (0 -10
pct.) Scor la limită (10 -12
pct.) Patologic (12 -14
pct.)
Subiect 1. X
Subiect 2. X
Subiect 3. X
Subiect 4. X
Subiect 5. X

Tabelul 2.6. indică faptul că subiecții grupului experiment sunt în parametrii de scor
la limită și patologic.

21
Tabel 2.7. Scala Epworth rezultate inițiale grup control.

Subiecți Scor normal (0 -10
pct.) Scor la limită (10 -12
pct.) Patologic (12 -14
pct.)
Subiect 6 . X
Subiect 7. X
Subiect 8 . X
Subiect 9 . X
Subiect 10 . X

Tabelul 2.7. ne prezintă faptul că și subiecții grupului control nu se află în limita unui
scor normal.

22

CAPITOLUL III. REZULTATUL ȘI INTERPRETAREA STUDIULUI

3.1. Rezultatul studiului
Acest studiu a avut în vedere două grupuri. Asupra grupului experiment s -a acționat
atât cu tratament medicamentos, cât și cu tratament recuperator aplicând mijloace
kinetoterapeutice, ședințe ce s -au desfășurat săptămânal, timp de 12 săptămani, câte 60 de
minute .
În privința grupului control, s -au aplicat ambele metode de tratament :medicamentos
combinat cu tratamentul recuperator prin mijloace kinetoterapeutice, dar cu o frecvență mai
redusă, astfel fiind doar 6 săptămâni de tratament, din cele 12.
Ambele grupuri au fost evaluate inițial și final, urmând ca în capitolul prezent sa
distingem diferențele ce au apărut în cele 12 săptămâni de cercetare, dar și evoluția
determinată de mijloacele kinetoterapeutice aplicate.
Tabelele 3.1 și 3.2, vor conține date privitoar e la evoluția pacienților în privința
nivelului la care se aflau inițial și rezultatul final, dar și diferențele de evoluție.

Tabel 3.1. Evoluția nivelelor a subiecților din grupul experiment.
Subiecți Nivel inițial Nivel final Diferența
Subiect 1. II I I
Subiect 2. III II I
Subiect 3. III I II
Subiect 4. II I I
Subiect 5. II I I

Aceste date prezente în tabelul 3.1, ne arată o evoluție vizibilă a subiecților din grupul
experimet, de -a lungul ședințelor recuperatorii.

23

Tabel 3.2. evoluția nivelelor subiecților grupului control.
Subiecți Nivelul inițial Nivelul final Diferența
Subiect 6. I I 0
Subiect 7. II I I
Subiect 8. III III 0
Subiect 9. III III 0
Subiect 10. II I I

Tabelul 3.2. ne indică evoluția, sau nu a subiecților grupului control, fiind evaluați
inițial și final.
Pentru a întelege valorile, nivelele sunt reprezentate prin:
➢ Nivelul I (luna de miere) – simptome discrete, nu influiențează activitățile zilnice.
➢ Nivelul II – boala este bine controlată de tratament, dar efectele secundare sunt
jenante.
➢ Nivelul III – tratamentele au eficacitate redusă.[6]
După datele introduse se observă o diferență remarcabilă între cele doua grupuri, cel
experiment evoluând mai mult decât cel control. De aici deducem cât de importante sunt atât
aplicarea exercițiilor kinetoterapeutice, cât și frecvența executării acestora.
Graficul 3.1. ne va contura datele din tabelele 3.1 și 3.2, pentru a observa mai bine
diferențele.

24
Grafic 3.1. Modificări ale nivelului bolii Parkinson.

Graficul 3.1. ne arată exact diferența dintre primii 5 subiecți ai grupului experiment,
numerotați de la subiectul1, la subiectul 5 și urătorii 5 subiecți ai grupului control, numerotați
de la subiectul 6, la subiectul 10. Diferența dintre cele doua grupuri este remarcabilă și
evident ă, prin faptul că toți subiecții grupului experiment prezinta o evoluție, pe cand cei din
grupul control nu prezintă toți evoluții.

Tabel 3.3. Scala Pittsburg, rezultate finale grup experiment și grup
control.
Subiecți Limite normale
(<=5) Alterarea calității
somnului ( >=5)
Subiect 1. X
Subiect 2. X
Subiect 3. X
Subiect 4. X
Subiect 5. X
Subiecți Limite normale
(<=5) Alterarea calității
somnului ( >=5)
Subiect 6 . X
Subiect 7 . X
Subiect 8. X
2332212332
1311111331
1121101001
0 1 2 3 4Subiect 1.Subiect 2.Subiect 3.Subiect 4.Subiect 5.Subiect 6.Subiect 7.Subiect 8.Subiect 9.Subiect 10.
Diferența Nivel final Nivel inițial

25
Subiect 9 . X
Subiect 10 . X

Tabelul 3.3. Ne indică faptul că în urma tratamentelor de pe perioada studiului, grupul
experiment a avut o evoluție mai mare decât cel control în privința calității somnului.

Tabel 3.4. S cala Epworth rezultate finale grup experiment și control.
Subiecți Scor normal (0 -10
pct.) Scor la limită (10 -12
pct.) Patologic (12 -14
pct.)
Subiect 1. X
Subiect 2. X
Subiect 3. X
Subiect 4. X
Subiect 5. X
Subiecți Scor normal (0 -10
pct.) Scor la limită (10 -12
pct.) Patologic (12 -14
pct.)
Subiect 6 . X
Subiect 7. X
Subiect 8 . X
Subiect 9 . X
Subiect 10 . X

Tabelul 3.4. ne indică o valoare crescută de evoluție a grupului experiment, în
defavoarea grupului control, care prezintă valori mai mici de evoluție.

26
Tabel 3.5. Evoluția în secunde a spasmelor generate de RLS – grup
experiment.
Subiecți. Repetare periodică
inițială Repetare periodică
finală Diferența
Subiect 1. 10 sec. 30 sec. 20 sec.
Subiect 2. 20 sec. 5 sec. 15 sec.
Subiect 3. 24 sec. 6 sec. 18 sec.
Subiect 4. 15 sec. 5 sec. 10 sec.
Subiect 5. 44 sec. 30sec. 14 sec.

Tabelul 3.5. ne prezintă evoluția g rupului experiment în privința frecvențelor în
secunde a spasmelor. Datele indică o evoluție reprezentativă.

Tabel 3.6 . Evoluția în secunde a spasmelor generate de RLS – grup
control .
Subiecți. Repetare periodică
inițială Repetare periodică
finală Diferența
Subiect 6 . 30 sec. 25 sec. 5 sec.
Subiect 7 . 20 sec. 16 sec. 4 sec.
Subiect 8 . 24 sec. 19 sec. 5 sec.
Subiect 9 . 28 sec. 25 sec. 3 sec.
Subiect 10 . 30 sec. 28 sec. 2 sec.

Tabelul 3.6. ne indică o evoluție oarecum remarcabilă a grupului control, dar nu atât
de vizibilă ca în cazul grupului experiment, spasmele repetându -se la un interval mai mic de
secunde în acest caz.
Graficul 3.2. ne va reprezenta datele din tabelele 3.5. și 3.6.

27

Grafic 3.2. Statistica datelor privind evoluția frecvențelor spasmelor,
în secunde.

Graficul 3.2. ne arată clar diferențele dintre cele două grupuri în privința frecvențelor
spastice. 102024
1544
30
20242830 30
56 630
25
16192528
20
1518
914
545
32
05101520253035404550Chart Title
Repetare periodică inițială
Repetare periodică finală
Diferența

28
Din nou, grupul experiment, datorită frecvenței mai mari a tratamentului, arată
rezultate superioare, față de grupul control.
Deși și grupul control prezintă evoluții în urma tratamentelor, în niciun caz nu a ajuns
la egalitate în date și rezultate cu grupul experiment.

DISCUȚII

După efectuarea studiului și punerea în aplicare prin practică a mijloacelor
kinetoterapeutice de recuperare prin exerciții de gimnastică, exerciții de control, de respirație,
etc., am reușit să confirmăm ipoteza studiului conform căreia atât boala Parkinson, c ât și
prezența RLS și a tulburărilor de somn, deteriorează viața pacientului diagnosticat cu acestea.
În această privință am reușit să îmbunătățim considerabil viața de zi cu zi a pacienților
și totodată am reintegrat toți subiecții ambelor grupuri în soci etate, cu rezultate uimitoare.
Prin datele concrete colectate cu ajutorul evaluărilor inițiale și finale, studiul s -a
dovedit a fi un real succes pentru ambele categorii de subiecți, dar cu preponderență pentru
grupul experiment, care a înregistrat valori superioare în privința evoluției, datorită frecvenței
mai mari de executare a tratamentului recuperator.
Atât familiile, cât și pacienții au fost pe deplin satisfăcuți de progresele făcute pe
perioada studiului și în acest sens au promis informarea tuturo r persoane lor interesate despre
mijloacele kinetoterapeutice de recuperare.

29

CONCLUZII

Prin prisma datelor colectate și a rezultatelor obținute am confirmat ipoteza studiului.
S-a dovedit astfel că prin aplicarea mijloacelor kinetoterapeutice de recuperare și a
principiilor de guvernare a acestora, se aduc beneficii în tratamentul pacientului diagnosticat
cu boala Parkinson.
Studiul a arătat prin intermediul datelor ce au variat favorabil pentru toții subiecții
implicați faptul că aceștia pot fi recuperați și se pot reintegra în societate cu brio. Atât
tratamentul medicamentos, cât și cel kinetoterapeutic de recuperare au dat roade pe parcursul
celor 12 săptămâni și au ajutat la refacerea armonioasă a pacientului diagnosticat cu această
boală.
Totuși trebuie remarcate diferențele ce s -au conturat între grupul experiment și cel
control, pentru a ne da seama că și frecvența cu care se execută și se pun în aplicare
exercițiile kinetoterapeutice de recuperare contează, sub aspectul de rapiditate al procesului
de vindecare.
Ambele grupuri au dat dovadă de perseverență și implicare, fiind interesate de
obiectivele studiului și de a progrsa pentru atingerea țelurilor propuse.

30

BIBLIOGRFIE

[1]. Nicoleta Tohanean, Lăcrămioara Perju Dumbrava, Transcranial ultrasonography in
parkinson ’s disease and other movement disorder s, Romanian Journal of Neurology – Volume
8, No. 3, 2009, p. 139.
[2].http://www.csid.ro/health/noutati -sanatate/boala -parkinson -a-doua -boala -neurologica –
degenerativa -ca-frecventa -in-romania -14146161/ . Accesat la data de 24.06.2017.
[3].http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare -medicala/kinetoterapie/ce -este-
kinetoterapia.ht ml. Accesat la data de 24.06.2017.
[4]. http://www.vindeca -te.ro/kinetoterapie/boala -parkinson -program -de-recuperare.html .
Accesat la data de 24.06.2017.
[5]. Dorina Ciobanu, Mirela Dan, Isabela Lozincă, Vasile Marcu, Vasile Pâncotan, Valentin
Serac, Carmen Șerbănescu, Kinetoterapia în patologia geriatrică, Editura Universitaria
Craiova, 2007, p. 15 -16.
[6]. Rodica Bălașa, Smaranda Maier, Anca Moțățăianu, Z oltan Bajko, Adrian Bălașa, Curs de
neuroreabilitare, Editura University Press Târgu -Mureș, 2004, p.76 -77.
[7]. http://www.cnaa.md/files/theses/2015/23184/gabriela_pavlic_th esis.pdf . Accesat la data
de 28.06.2017.

31
[8].https://kinetogym.wordpress.com/2011/02/01/kinetoterapia/ . Accesat la data de
28.06.2017.
[9]. Dumitru Buiac, Elemente de psihokinetoterapie, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2013, p.17.
[10]. http:/ /www.descopera.ro/dnews/14106104 -statistici -ingrijoratoare -zeci-de-mii-de-
romani -sunt-diagnosticati -cu-parkinson -bolnavii -sunt-din-ce-in-ce-mai-tineri .Accesat la data
de 6.07.2017.
[11]. http://www.asociatiaantiparkinson.ro/Doc/Iasi2013/Kinetoterapia%20in%20Boala%20P
arkinson.pdf . Accesat la data de 20.07.2017.

32