Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare [603056]

UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ȘI FARMACIE "VICTOR BABEȘ"
DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare

LUCRARE DE LICENȚĂ
EVIDENȚIEREA IMPORTANȚEI KINETOTERAPIEI ÎN
SPONDILITA ANCHOLOZANTĂ

Coord onator științific :
Asist. Dr. Dan Alexandru Surducan

Candidată:
Bubulici Ada

T i m i ș o a r a
2017

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

2

CUPRINS

I. PARTEA GENERAL Ă

I.1. Definiț ie. Epide miologie.Anatomie si biomecanică . Patogenie ……..…… 5
I.2. Tablou clinic ………………………………………………………… ..…. 7
I.3. Diagnostic paraclinic ……………………………………………………… 9
I.4. Criterii de diagnostic ș i stadializare ……………………………………… 10
I.5. Scala Bath Ankylosing Spondylitis Functional Index (BASFI) ………… 11
I.6. Evoluție. Diagnostic. Diferenț ial ………………………………………… 13
I.7. Tratamen t ………………………………………………………………… 14

II. PARTEA GENERAL Ă

II.1. Partea experimentală ……………………………………………………. 17
II.2. Rezultate …………………………………………………………… ……..25
II.3. Discuț ii ………………………………………………………………….. 36
II.4. Concluzii ………………………………………………………………… 40

Bibliografie ………………………………………………………………….. 42

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

3

LISTA CU ABREVIERI ȘI SIMBOLURI

AINS: antiinflamatoare nesteroidiene
ASAS: Assessment of Spondyloarthritis International Society
BASFI : The Bath Ankylosing Spondyliti s Functional Index
CDD: curent diadinamic
CIF: curent interferențial
CRP: proteina C reactivă
DMARD: medicație modificatoare a bolii
FR: factorul reumatoid
HLA -B27: antigenul leucocitar uman
IFP: articulațiile interfalangiene proximale
MCF: articulațiile metacarpofalangiene
MHC: complex ul major de histocompatibilitate
MMP: matrix metalo -proteinaze
MTF: articulațiile metatarsofalangiene
NYHA: New York Heart Association
RANKL: receptorul activator al factorului nuclear kB ligand
RCC: articulațiile radio -cubito -carpiene
RMN: rezonanța magnetică nucleară
TENS: stimularea nervoasă electrică transcutanată
TNF: factorul de necroză tumorală
VAS: scala analog vizuală
VSH: viteza de sedimentare a hematiilor

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

4

I. PARTEA GENERALĂ

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

5

CAPITOLUL I.1
DEFINIȚIE. EPIDEMIOLOGIE. ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ .
PATOGENIE

Definiție
Spondilita anchilozant ă face parte din grupul bolilor reumatismale care afecteaz ă coloana
vertebral ă, articula țiile sacro -iliace și articula țiile periferice. Este o boal ă reumatismală
inflamatorie cronic ă de cauze necunoscute (1,2).
O definiție poate fi enunțată și din punct de vedere al afectării microscopic e, spondilita
anchilozantă fiind o afecțiune caracterizată prin inflama ția sinovialei (sinovita) și inflama ția
entezelor sau a structurilor tisulare de fixare a tendoanelor, ligamentelor și a capsule i articulare la
nivelul osului (entezita )(1).

Epidemiologie
Spondilita anchilozant ă este cea mai comun ă afecțiune în cadul spondiloartritelor clasice.
În ceea ce privește prevalența în populație , valoarea este cuprinsă între 0.25-1%. Afecțiunea este
mai comună și evoluția este mai severă la bărbați comparativ cu femei (2).

Anatomie și biomecanică
Coloana vertebrala are aproximativ de la 72 pana la 75 cm lungime , 25% din lungime din
cauza discurilor intervertebrale . 33 de vertebre (7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale și 4
coccigiene ) contribuie la formarea coloanei vertebrale . Vertebra e ste format ă dintr -un corp, un
arc vertebral, foramen, procese spinoase (1), procese transvers e (2) si procese articulare (4).
Discurile intervertebrale cartilaginoase permit deplasarea dintre corpurile vertebrale în regiunea
cervicală, toracică și lombară.Curburile fiziologice ale coloanei pot fi secundare sau primare:
convexitate cervicala anterioar ă, concavitate toracică anterioară, convexitate lombară anterioară,
cancavitate sacrală anterioară (3).
Ligamentele coloanei vertebrale sunt următoare : antero -longitudinal (limitează mișcarea
de extensie, menține stabilitatea discurilor intervertebrale la nivelul IV ), postero -longitudinal

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

6

(limitează mișcarea de flexie, previne hernia de disc la nivelul IV a discurilor intervertebrale ),
intertransvers (limitează aplecarea in lateral ), interspino s (limitează mișcare de flexie ),
supraspino s (limitează miscar ea de flexie ), ligamentele Flava (limitează miscarea de flexie,
previne curburile coloanei ), ligament ul Nuchae (previne hiperflexia la nivel cervical ) (3).
Articulațiile sacro -iliace sunt formate între osul sacru și osul iliac. Spre deosebire de alte
articulații din corpul uman, articulațiile sacro -iliace sunt diferite datorită existenței unei structuri
fibrocartilaginoase. Mobilitatea acestor articulații este foarte limitată. O altă caracteristică este
reprezentată de prezența a nume roase ligamente (l igamentul interosos, ligamentul sacro -iliac
anterior, ligamentul sacro -iliac posterior) (3).

Patogenie
Cauza spo ndilitei anchilozante și a le altor spondiloartrite este necunoscut ă.Cele două
caracteristici principale sunt inflamația și formarea de os nou , mai ales la nivelul coloa nei
vertebrale (4).
Există un puternic efect genetic în spondiloartrite , mai a les în spondilita anchilozantă.
Aproximativ o treime din acest efect se explică prin gena HLA -B27, dar sunt implicate gene din
cadrul MHC, precum ș i din afara MHC. 90 -95% dintre pacienți cu spond ilită anchilozantă sunt
pozitivi pentru HLA -B27, riscul acestei dezvoltă ri a bolii este de aproximativ 5% la indivizii
HLA -B27-pozitivi și substa nțial mai mare la rudele pacienț iilor cu HLA -B27–pozitivi (4).
HLA -B27 influenț ează vârsta de debut a afecțiunii deoarece spondilita anchilozantă
debutează la o vârstă mai tânără la pacienții care prezintă HLA -B27 (5).
Posibila inte racțiune dintre bacterii și HLA -B27 are un rol crucial în modelele de
patogeneză în ceea ce privește spondiloartritele , spondilita anchilozantă fiind cea mai frecventă
spondiloartrită . Un rol posibil central al bacteriilor în patogeneza spondiloartritelor este susț inută
în continuare de relația dintre boala Crohn, prezența lui HLA -B27 și spondilita anchilozantă
deoarece 54% din tre pacienții cu HLA -B27 și boală Crohn dezvol tă spondilita anchilozant ă, în
timp ce doar 2·6% dintre pacienții fără HLA -B27 dezvolta această boală ( 4).
În patogenia spondilitei anchilozante sunt implic ate limf ocitele de tip T și citokinele
TNF -alfa, IL -1 și IL -6. Procesul imunologic determină un proces inflamator la nivel articular ,
precum și la nivelul altor structuri anatomice implicate în spondilita anchilozantă (6).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

7

CAPITOLUL I.2
TABLOU CLINIC

Simptomatologia subiectivă
Debutul simptomelor este de cele mai multe ori in perioada adolescentin ă tarzie sau la
maturitate timpurie . Spondilita anchilozant ă este o afecțiune inclusă în algoritmul de diagnostic
la orice pacient tânăr cu durere în zona lom bară debutată insidios, cu înrăutățire noaptea și cu
rigiditatea coloanei diminea ța (1,2).
Redoarea matinal ă la nivelul lombar și ameliorarea durerii lombare la mișcările care
implică coloana vertebrală lombară sunt semne care ridică suspiciunea de spondilită anchilozantă
(4).
Semnul cardinal la examenul clinic subiectiv al paciențiilor cu spondilită anchilozan tă
este reprezentat de durere. Durerea iradiaz ă de la nivel lombar la nivelul articula țiilor sacro -iliace
și la nivelul soldului.Poate apărea durerea la nivelul umerilor și șoldurilor alături de durerea la
nivelul p unctel or de inser ție ale tendoanelor și ale ligamentelor . Durerea parietală toracică alături
de durerea oculară cu tulburări de vedere pot apărea în stadiile mai avansate ale bolii (1,2).

Simptomatologia obiectiv ă
Prezența cifozei și a anchilozei spino -craniale se pot prezenta sub forma posturii
“semnului de întrebare”( 2).
Tumefacții pot apărea la nivelul articulațiilor periferice, precum și în zonele de inserție
ale tendoa nelor și a ale ligamentelor ( 1).
Palparea evidențiază regiuni anatomice afectate în cadrul bolii. Cele mai frecvente regiuni
anatomice dureroase sunt reprezentate de articulați ile sacro -iliace, apofizele spinoase ale
coloanei vertebrale alături de regiunea paravertebrală , articulatiile costocondra le și
manubriosternale, inserti a tendonului lui Ahile si a fașciei plantar e(1,2).
În ceea ce privește a rticulatiile periferice , tumefacțiile și durerile la palpare anterior
menționate pot fi însoțite de o scădere a mobilității articulațiilor . Tipul de afe ctare a articulațiilor

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

8

periferice este monoarticular sau oligoarticular, articulațiile de la nivelul membrelor inferioare
sunt mai frecvent afectate (1,4).
Articulațiile șoldului și a umărului pot fi afectate în spondilita anchilozantă. Literatura de
specialitate menționează afectarea șoldului ca și un factor de prognostic neg ativ în spondilita
anchilozantă (4).
Evaluarea mobilității este importantă deoarece e xistă o deteriorare progresiv ă a
mobilit ății coloanei vertebrale în toate planurile . Reducerea mobilității coloanei determină o
expansiune toracic ă redus ă (2).
Importanța evaluării mobilității coloanei vertebrale este evidențiată și de includerea în
anumite scale de evaluar e a unor valori obținute în urma măsurătorilor. Mobilitatea coloanei este
evaluată la nivel lombar, dorsal și cervical. Evaluarea mobilității coloanei vertebrale lombare în
plan sagital se realizează prin testul Schober , în timp ce prin măsurarea f lexiei lateral e a coloanei
se obține eva luarea mobilății coloanei vertebrale lombare în plan frontal. Testul Schober este
menționat frecve nt în literatură deoarece se realizează rapid și valoarea obținută permite
obținerea unei concluzii privind mobilitatea în plan sagital a coloanei vertebrale l ombare. Două
variante ale testului Schober sunt prezantate în literatura de specialitate. Prima variantă sau testul
Schober original implică distanța dintre joncțiunea lombo -sacrată și un punct situat cu 10
centimetri mai sus, în timp ce a doua variant ă sau testul Schober modificat ia în considerare
distanța dintre un punct situat cu 5 centimetri mai jos și un punct situat 10 centimetri mai sus față
de joncțiunea lombo -sacrată. ( 4,7,8).
Expansiunea cutiei torace furnizează informații referitoare la mobilita tea coloanei
vertebrale dorsale (4,7).
Evaluarea mobilității coloanei vertebrale cervicale se poate realiza prin măsurarea
distanței dintre occiput și perete în ortostatism și prin măsurarea rotației la nivel cervical ( 4,7).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

9

CAPITOLUL I.3
DIAGNOSTIC PARACLINIC

Laborator
Proteina C reactivă (CRP) și determinarea lui HLA -B27 fac parte din examenele de
laborator utilizate în cadrul pacienților cu spondilită anchilozantă.Viteza de sedimentare a
hematiilor (VSH) poate fi de asemenea utilizată la pacienții cu spondilită anchilozantă (4).

Imagistic ă
Imagistica este o parte integrantă a managementului pacienț iilor cu spondilită
anchilozant ă. Concluziile obținute î n urma imagisticii prin radiologia clasică și/sau prin
rezonanța magnetică nuclear ă (RMN) sunt esențiale în diagnosticul spondilitei anchilozante.
Radiografia și RMN sunt de asemenea utile în monitorizarea bolii. Radiografia este o metod ă de
bază pentru evaluarea leziunilor structurale în articulațiile coloanei vertebrale și sacroiliac e, în
timp ce RMN a câștigat u n rol decisiv în monitorizarea activității bolii în studiile și practicile
clinic e (9,10).
Clasificarea radiologică a sacroileitei cuprinde 4 grade:
 gradul 1 sau suspiciune a de sacroileită : elementele clinice fiind necesare
 gradul 2 sau sacroileită minimă : pierderea conturului suprafețelor articulare, lărgirea spațiului
articular
 gradul 3 sau sacroileită moderată: scleroză și eroziuni la nivelul articulației sacro -iliace,
îngustarea spațiului articular
 gradul 4: an chiloză osoasă la nivelul articulației sacro -iliace ( 9).
Ecografia este o metodă utilă deoarece este caracterizată printr -o aplicație facilă. Cu toate
acestea, ecografia are un rol scăzut în diagnosticul modificărilor de la nivelul articulațiilor sacro –
iliace și c oloanei vertebrale. Un rol al ecografiei este reprezentat de evaluarea articulațiilor
periferice și al entezelor ( 9).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

10

CAPITOLUL I.4
CRITERII DE DIAGNOSTIC ȘI STADIALIZARE

Durerea lombar ă joasă de tip cronic este un sindrom dureros ce durează cel puțin 3 luni
(11). Diagnosticul spondilitei achilozante se realizează pe baza criteriilor New York ( 4).
Elementele clinice din criteriile New York sunt reprezentate de:
 durere lombară joasă și redoare cu o durată mai mare de 3 luni ,obținerea unei îmbunătățiri
prin exercițiu și nu în repaus
 limitarea mobilității coloanei vertebrale lombare atât în plan sagital, cât și în plan frontal
 limitarea expansiunii cutiei toracice , se ia în considerare valorile în funcție de vârstă,
precum și existența unor valori diferite între femei și bărbați (4,12).
În cadrul criteriilor New York există un singur criteriu radiologic:
 sacroileită cu un grad mai mare sau egal cu 2 bilateral sau sacroileită cu gradul mai mare
sau egal cu 3 unilateral (4,12).
Diagnosticul pozitiv de spondilită anchilozantă este formulat în momentul în care există
criteriul radiologic împreună cu cel puțin un criteriu clinic (4).
Încadrarea spondilitei anchilozante în grupul de spondiloartrite axiale influențe ază
actualmente abordarea în ceea ce privește criterile de clasificare deoarece criterile New York se
aplică alături de criterile pentru spondiloartritele centrale (13).
Diagnosticul de spondiloartrită axială se realizează în momentul în care există un
criteriu imagistic și un criteriu clinic de spondiloartropatie axială sau atunci când este prezent
HLA -B27 împreună cu 2 criterii clinice de spondiloartropatie axială . Criteriul imagistic utilizat
pentru d iagnosticul de spondiloartropatie axială este reprezentat fie de evidențierea sacroileitei
la RMN -ul articulațiilor sacroiliace, fie de criteriul radiologic din criteriile New York ( 13).
Criteriile clinice utilizate în diagnosticul de spondiloartropatie axială indică
complexitatea spondiloartropatiilor , criteriile fiind reprezentate de: durere lombară având un
caracter inflamator , artrită , dactilită , entezită la nivelul calcaneului , uveită , valori crescute ale
CRP -ului, istoric familial de spondiloartrită axială , psoriazis , boală Crohn sau colită , prezența
lui HLA -B27, răspuns la tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene ( 13,14).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

11

CAPITOLUL I.5
SCALA BATH ANKYLOSING SPONDYLITIS FUNCTIONAL INDEX
(BASFI)

Afectarea funcțională este un obiectiv ce trebuie luat în considerare în cadrul pacienților
cu spondilită anchilozantă. Conform literaturii de specialitate, există 3 factori ce pot aduce
informații referitoare la afectarea funcțională. Acești factori sunt reprezentați de limitarea
mobilității co loanei cervicale în plan transversal (mișcarea de rotație), limitarea mobilității
coloanei lombare în plan sagital (testul Schober) și gradul durer ii (1).
Având în vedere afirmaț iile anterior menționate, evaluarea funcției fizice este importantă
în cadrul spondiloartropatiilor . Spondilita anchilozantă este cea mai caracteristică afecțiune în
cadrul spondiloartropatiilor. În 1995 s -a constituit Societatea Internațională de Evaluare a
Spondiloartritelor (ASAS). Obiect ivele urmăr ite în cadrul ASAS sunt reprezentate de:
îmbunătățirea rezultatelor obținute și ameliorarea stării generale în cazul pacienților cu
spondiloartropatii. Patru modalități de realizare a acestor 2 obiective au fost menționate de
ASAS, aceste modali tăți fiind reprezentate de: conștientizarea referito are la spondiloatropatii în
cadrul populației , obținerea unui diagnostic în stadiile precoce ale bolii , realizarea de noi
mijloace de evaluare și evaluarea mijloacelor terapeutice (15).

În literatură există numeroase scale utilizate în evaluarea pacienților cu spondilită
anchilozantă , fiecare scală având dovezi în favoarea utilizării ei . Traducerea în română a numelui
scalelor este dificilă deoarece scalele au fost realizate în limba engleză. BASDAI, B ASFI,
ASDAS, ASQoL, BAS -G, DFI sau HAQ -S sunt câteva exemple ( 16).

The Bath Ankylosing Spondyliti s Functional Index (BASFI) este o scală frecvent utilizat ă
în evaluarea funțional ă a pacien ților cu spondilit ă anchilozant ă (1). Orice scală de evaluare
necesită studii privind validitatea ei. Corelația cu alte scale din literatură este un element de
evidențiere a validității scalei. Existența unei corelații bune (coeficient de corelație peste 0.7)
între scala BASFI și DFI este o dovadă a validității scale i BASFI (16).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

12

BASFI este cea mai utilizat ă scală în cadrul evaluării gradului de af ectare a pacientului de
către boală , cât și în cadrul studiilor clinice. Indicele a fost dezvoltat din 1994 folosind u-se scale
analitice vizuale. Scala BASFI este format ă în total din 10 întreb ări adresate pacientului .Opt
întrebări se referă la activitatea anatomic ă funcțional ă, în timp ce 2 întrebări evalueaz ă
capacitatea pacientului de a realiz a activitățile vieții zilnice . Este o scală cu răspuns numeric (0 –
10). Întreb ările sunt u șor de înțeles de c ătre pacien ți și durata de completare a scalei este
scurtă .Elementele scalei BASFI au fost generate de un grup de specialiș ti în fizio kineto terapie,
de cercet ători, de reumatologi și de c ătre pacien ți. Veridicitatea rezultatel or furnizate de scală a
fost bun ă atunci c ând evaluarea a fost repetat ă la un interval de 24 de ore. Datorită faptului că
scala nu este complicată și este astfel ușor de completat , utilizarea ei în studii și cercetări permite
evidențierea modificărilor. Scala BASFI este utilă în evaluarea diferențelor între diferite grupuri
de pacie nți și între diverse tratamente (16).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

13

CAPITOLUL I.6
EVOLUȚIE. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Evoluție
Pacienții cu spondilită anchilozantă vor prezenta o boală cronică progresivă asociată cu
un grad de invaliditate în absența tratamentului. Cauzele modificărilor din spondilita
anchilozantă sunt reprezentate de procesul inflamator de la nivelul coloanei ver tebrale, de un
proces patologic de fuziune la nivelul vertebrelor și de o afectare articulară erozivă la nivelul
șoldurilor și umerilor. Deficitul funcțional cel mai accentuat se instalează de obicei loc în primii
10 ani de la debutul bolii (17,18).
Disfunc ția ventilatorie restrictivă poate apărea la pacien ții cu spondilită anchilozantă (7).

Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial al spondi litei anchilozante este complex, cea mai mare parte din
populație prezentând cel puțin un episod de durere lombară joasă în decursul vieții ( 19,20).
Principalele afecțiuni din cadrul diagnosticului diferențial sunt reprezentate de: poliartrita
reumatoidă, artrita psoriazică, hiperostoza idiopatică scheletală difuză , artroza sau tumorile
maligne (1).
Poliartrita reumatoida apare de obicei la femei în postmenopauză și la bărbați i care
fumează. O caracteristică a poliartritei reumatoide este poliartrita simetrică (21).
Artrita psoriazică apare atât la femei, cât și la bărbați. Afectarea articulară este
reprezentată de o oligo – sau de o poliartrită asimetrică (21,22).
Examenul radiologic este caracteristic în hi perostoza idiopatică scheletală difuză
deoarece se evidențiează calcificarea ligamentelor longitudinal anterior și p osterio r (10).
În artroza vârsta de debut este de obicei peste 50 de ani și nu apare o redoare matinală
prelungită. Mișcarea și activitatea agravează simptomatologia, în timp ce în spondilită se poate
obține o ameliorare la mobilizare . Examenul radiologic este specific în artroză (1,23).
Afecțiuni maligne trebuie luate în considerare deoarece osul poate fi sediul metastazelor.
Coloana vertebrală este în special afectată în metastaze. Caracterul durerii în afecțiunile maligne
este cara cterizat prin absența unei ameliorări la repaus ș i de prezența durerii nocturne (1,23).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

14

CAPITOLUL I.7
TRATAMENT

Tratamentul spondilitei anchilozante trebuie să fie adaptat în conformitate cu
manifestările bolii la prezentare, severitatea simptome lor ș i o serie de alte caracteristici care
includ dorințele și așteptările pacientului. Tratamentul adecvat conține o combinație de metode
de tratament non -farmacologice și f armacologice, inclusiv educația și terapie fizicală (4).
Scopurile tratamentului spondil itei anchilozante sunt de a reduce simptomele, menține rea
flexibilității coloanei vertebrale și postura normală, reducer ea limitării funcționale , să mențină
capacitatea de muncă și de a reduce complicații le bolii . Pilonii de tratament sunt medicamente le
antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) împreuna cu exerciții și utilizarea de medicamente
antireumatice și de inhibitori ai factorului de necroză tumorală (TNF ) (24).
Pacienții în stadiile avansate ale spondilitei anchilozate pot avea beneficii în urma un or
intervenții chirurgicale realizate la nivelul șoldului (artroplastie) , genunchiului (artroplastie) sau
coloanei vertebrale ( osteotomie) (1,4).

Tratamentul medicamentos
Tratamentul medical principal al spondilitei anchilozante sunt medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). AINS asigură ameliorarea simptomelor, dar nu opresc
progresia bolii. Alegerea AINS se bazează pe răspunsul terapeutic individual, complianță și
efectele sec undare . Administrarea intermitentă a AINS (lua rea medicamentului numai în
perioadele de exacerbare) este, în general, la fel de eficace ca și dozarea continuă și are ca
rezultat ma i puține efecte secundare. Un răspuns bun la AINS a fost identificat ca un semn de
diagnostic pentru spondilita anchilozan tă (1,4).
Puls-terapia cu Methylprednisolonul poate fi eficientă în cazurile rezistente la terapia cu
AINS ( 1).
Medicația care modifică boala (DMARD) poate fi utilizată în spondilita anchilozantă.
Sulfasalazina este utilă în cazul prezenței formei periferice ( 25,26).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

15

Introducerea inhibitorilor TNF a constituit cea mai mare d ezvoltare în trata mentul
spondilitei anchilozante . Rolul inhibitorilor TNF este de a scădea inflamația, de a scădea
progresia radiologică, de a menține funcționalitatea la nivel articular și de a crește calitatea vieții.
Efectele adverse ale inhibitorilor TNF trebuie să fie luate în considerare (4,27).

Tratamentul de recuperare medicală
Electroterapia și masajul pot fi utilizate în cadrul tratamentului de recuperare medicală, în
literatură existând mențiuni în acest sens. (13)
Obiectivul kinetoterapiei este obținerea unei ameliorări în ceea ce privește postura,
mobilitatea, forța musculară, capacitatea cardio -pulmonară și funcționalitatea pacientului
diagnosticat cu spondilită anchilozantă (echilibru, coordonare și mers) ( 28).
Conform literaturii de speciali tate, programul de kinetoterapie poate îmbunătăți
mobilitatea coloanei vertebrale. Beneficiul acestor programe se pierde dacă exercițiul este
întrerupt, complianța pacientului fiind astfel importantă . Elementele și tehnicile de facilitare au
un rol în cadr ul programului de kinetoterapie deoarece mobilitatea articulară poate fi crescută
prin utilizarea tehnicii de contracție -relaxare asociată cu întindere . Exercițiile pentru mobilitate
trebuie să fie urmate de abordarea forței musculare a extensorilor coloanei vertebrale și a
șoldului. Programele de kinetoterapie specifice care vizează întări rea și flexibilitatea lanțurilor
muscular e au de asemenea rezultate pozitive ( 1).
Exercițiile aerob e pot menține expansiunea cutiei toracelui și ajută la menținerea sau
creșterea capacității cardio -pulmonare .Un element important este efectuarea testului de efort
fizic înaintea unui program care conține exerciții aerob e dacă se suspectează insuficiență
aortică.Nu există dovezi că un tip de exercițiu a erobic este mai bun decât altul (1).
Un program de kinetoterapie nu trebuie să vizeze toate obiectivele anterior menționate. În
literatura de specialitate există informații privind r olul pozitiv al unui program de kinetoterapie
care conține exerciții aerobe, exerciții pentru mobilitate și gimnastică respiratorie (1).
Rezultatele programului de kinetoterapie pot fi crescute prin utilizarea altor mijloace.
Chiar dacă ortezele la nivelul trunchiului nu sunt eficiente, ortez ele piciorului pot ajuta în cazul
prezen ței entezopatiilor calcaneene . O saltea fermă este indicată. O pernă cervicală specială care
să ajute mențin erea lordozei cervicale poate fi de asemenea recomandată (1).

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

42

BIBLIOGRAFIE

1. Braverman SE, Chapter 110 – Ankylosing Spondylitis. In Frontera RW, Silver JK, Rizzo TA.
Essent ials of Physical Medicine and Rehabilitation, 2nd ed. Sounders Elsevier, 2008. ISBN 978 -1-
4160 -4007 -1.
2. Longmore M, Wilkinson IB, Turmezei T, Cheung CK. Oxford Handbook of Clinical Medicine,
7thEdition. Oxford University Press, 2007. ISBN 978 -0-1985 -6837 -7.
3. Netter FH. Atlas of Human Anatomy – Sixth Edition. Sounders Elsevier, 2014. ISBN 978 -1-4557 –
0418 -7.
4. Braun J, Sieper K. Ankylosing spondylitis. Lancet.. 2007;369:1379 -90.
5. Sheehan NJ. HLA -B27: what’s new ? Rheumatology. 2010;49:621 -631.
6. Dakwar E, Reddy J, Vad o FL, et al. A review of the pathogenesis of ankylosing spondylitis.
Neurosurg Focus. 2008;24(1):E2.
7. Berdal G, Halvorsen S, van der Hejde D, Mowe M, et al. Restrictive pulmonary function is more
prevalent in patients with ankylosing spondylitis than in ma tched population controls and is
associated with impaired spinal mobility: a comparative study. Arthritis Research & Therapy.
2012;14:R19.
8. Yen YR, Luo JF, Liu ML, Lu FJ, et al. The Anthropometric Measurement of Schober’s Test in
Normal Taiwanese Population . BioMed Research International. 2015, Article ID 256365, 5 pages,
http://dx.doi.org/10.1155/2015/256365 .
9. Ostergaard M and Lambert RGW. Imaging in anchylosing spondylitis. Ther Adv Muskuloskel Dis.
2012 ;4(4):301 -311.
10. Olivieri I, D’Angelo S, Palazzi C, Padula A, et al. Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis:
Differentiation From Ankylosing Spondylitis. Current Rheumatology Reports . 2009;11:321 -328.
11. Allegri M, Montella S, Salici F, et al. Mechanism of low back pain: a guide for diagnosis and therapy.
F 1000 Research . 2016;5(F1000 Faculty Rev):1530.
12. Keat A, Inman R. Chapter 14 – Spondyloarthritides. In Adebajo A: ABC of Rheumatology, 4th ed.
Blackwell Publishing Ltd, 2010. ISBN 978 -1-4051 -7068 -0.
13. Akgul O, Ozgocmen. Classification criteria for spondyloarthropathies. World J Orthop .
2011;2(12):107 -115.
14. Taurog JD. Chapter 10 – The Spondyloarthritides. In Fauci AS, Langford CA:
Harrison’s_Rheumatology 3rd E dition. McGraw -Hill Education, 2013. ISBN 978 -0-07-181485 -0.

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

43

15. Sieper J, Rudwaleit M, Baraliakos X, et al. The Assessment of SpondyloArthritis international
Society (ASAS) handbook: a guide to assess spondyloarthritis. Ann Rheum Dis. 2009;68:ii1 -ii44.
16. Zochli ng J. Me asures of Symptoms and Disease Status in Ankylosing Spondylitis. Arthritis Care &
Research . 2011;Vol.63,No.S11:pp S47 -S58.
17. Brent LH. Ankylosing Spondylitis and Undifferentiated Spondyloarthropathy. Medscape. Updated:
Jan 20, 2016;http://emedicine.m edscape.com/article/332945 -overview#a6.
18. Stone MA, Pomeroy E, Keat A, et al. Assessment of the impact of flares in ankylosing spondylitis
disease activity using the Flare Illustration. Rheumatology (Oxford) . 2008;47(8):1213 -1218.
19. Hoy D, Brooks P, Blyth F, e t al. The Epidemiology of low back pain. Best Practice & Research
Clinical Rheumatology. 2010;24:769 -781.
20. Casazza BA. Diagnosis and Treatment of Acute Low Back Pain. Am Fam Physician. 2012;85(4):343 –
350.
21. Tickly M, Makda MA. A diagnostic approach to the com mon arthritic conditions. South African
Family Practice. 2009;51(3):188 -193.
22. Rudwaleit M, van der Heijde D, Landewe R. The Asessment of SpondyloArthritis international
Society classification criteria for peripheral spondyloarthritis and for spondyloarthritis in general. Ann
Rheum Dis . 2011;70:25 -31.
23. Schaufele MK, Walsh AH. Chapter 41 – Lumbar Degenerative Disease. In Frontera RW, Silver JK,
Rizzo TA: Essentials of Physical Medicine and Rehabilitation, 2nd ed. Sounders Elsevier, 2008.
ISBN 978 -1-4160 -4007 -1.
24. Ward MM, Deodhar A, Akl EA, Lui A, et al. American College of Rheumatology/S pondylitis
Association of America/Spondyloarthritis Research and Treatment Network 2015. Recommendations
for the Treatment of Ankylosing Spondylitis and Nonradiographic Axial Spondyloarthritis. Arthritis
& Rheumatology . 2015;DOI 10.1002/ART.39298.
25. Ionescu R. Esențialul în Reumatologie. Editura Amaltea București, 2006. ISBN (10) 973 -7780 -46-9.
26. Nemeș D, Onofrei R. Fizioterapia în afecțiunile musculo -scheletale. Lito UMFT, 2010.
27. Conti F, Ceccarelli F, Massaro L, Cipriano E, et al. Biological therapies in rheum atic diseases. Clin
Ter. 2013;164(5):e413 -428.
28. Millner JR, Barron JS, Beinke KM, Butterworth RH, et al. Exercise for ankylosing spondylitis: An
evidence -based consensus statement. Seminars in Arthritis and Rheumatism . 2016;45:411 -427.
29. R Core Team (2016). R : A language and environment for statistical computing. R Foundation for
Statistical Computing, Vienna, Austria. URL https://www.R -project.org/ .
30. Drăgoi M, Milicin C, Gherman F, Drăgoi RG. Ghid practic și legislat iv de electroterapie. Lito UMFT,
2008 .

Evidențierea importanței kinetoterapiei adaptate în spondilita anchilozantă

44

31. Nemeș D, Amăricăi E. Terapie manuală. Note de curs UMF Timișoara, Timișoara. 2007.
32. https://www.scribd.com/doc/61741500/Spondilita -anchilozanta -exercitii
33. Mihalaș GI, Lungeanu D. Biostatistică. Editura Victor Babeș, Timișoara. 2009. ISBN 978 -606-
92022 -2-7.