Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare [600624]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA” – BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Șef de Catedră:
Prof. Dr. Adriana Sarah Nica
Coordonator Științific:
Prof. Dr. Adriana Sarah Nica
Absolvent: [anonimizat]
2010
Studiul privind recuperarea
locomotorie post-partum

CUPRINS
PARTEA GENERAL Ă
CAPITOLUL I – Argumentare teoretic ă
1.1Actualitatea și importanța studiului…………………………………
1.2Evoluția aspectului ce urmează a fi studiat……………………….
1.3Precizarea noțiunilor întâlnite în lucrare………………………….
1.3.1Nașterea…………………………………………………………….
1.3.2Lăuzia……………………………………………………………
1.4Particularități anatomofuncționale și fiziopatologice……….
1.4.1Anatomia aparatului genital………………………………..
1.4.2Anatomia peretilor abdominali si a pelvisului……….
1.4.3Patologia lăuzei……………………………………………….
1.4.4Tehnici specifice folosite în acest domeniu…………..
CAPITOLUL II – Ipoteza cercetării
2.1Motivația realizării temei…………………………………………….
2.2Kinetoterapia post-partum…………………………………………..
2.3Scopul și obiectivele studiului…………………………………….
2.3.1Kinetoterapia în perioada lăuziei propriu-zise……………….
2.3.2Kinetoterapia în perioada lăuziei tardive………………
2.4Metode de cercetare utilizate în studiu…………………………
2.5Teste și măsurători efectuate………………………………………
PARTEA SPECIAL Ă
CAPITOLUL III. – Organizarea cercetării
3.1Locul desfășurării și dotarea sălii…………………………………
3.2Prezentarea cazurilor…………………………………………………

3.3Programul kinetoterapeutic al lăuzei…………………………..
CAPITOLUL IV. – Rezultate obținute
4.1Analiza rezultatelor inițiale………….. ……………………………..
4.2Analiza rezultatelor finale……………………………………………
4.3Analiza comparativă a rezultatelor și interpretarea
statistică…………………………………………………………………..
CONCLUZII……………………………………………………………………..
RECOMANDĂRI ……………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………….

PARTEA GENERAL Ă
Motto: "Existența noastră este mișcarea, repausul reprezintă moartea."
Blaise Pascal

CAPITOLUL I
ARGUMENTARE TEORETIC Ă
1.1 Actualitatea și importanța studiului
În ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut și foarte apreciat de
persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament. Kinetologia este știința care se
ocupă cu studiul mișcării organismelor vii și al structurilor care participă la aceste mișcări.
Kinetologia medicală sau kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare și articulare
care asigură omului activitățile motrice normale. Face parte din medicina fizică –
specialitate terapeutică care utilizează ca metode: mișcarea, căldura, curentul electric,
climatul, masajul și apa. Este cea mai nouă componentă a medicinii fizice și reprezintă
metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale
corpului uman afectate de boală sau de traumatisme.
Kinetoterapia este efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc
refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în diverse suferințe. Este
o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciții fizice statice
și dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative
și de recuperare. Astfel, kinetoterapia își găsește aria de utilizare în cele trei secțiuni de
asistență medicală, putându-se descrie:
•kinetoterapia profilactică
•kinetoterapia de tip c urativ
•kinetoterapia de recuperare
Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:
•creșterea forței și a rezistenței musculare;
•refacerea, creșterea și adaptarea capacității de efort ;
•ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;
•formarea capacității de relaxare;
•corectarea posturii și aliniamentului corpului;
•creșterea mobilității articulare;
•reeducarea respiratorie;
•reeducarea sensibilității.
Exercițiile fizice contribuie la menținerea stării de sănătate și au rolul de a conduce
către echilibrul tuturor funcțiilor organismului uman. Mișcarea ajută ființa umană să-și

mențină deplinătatea forțelor fizice și morale, făcând-o utilă cât mai mult timp. Exercițiul
fizic este mijlocul principal al educației fizice. Ca urmare a practicării sistematice a
exercițiului fizic, apar în organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive,
trecătoare sau de durată, care îmbunătățesc structura și funcționalitatea corpului uman.
Orice activitate cu caracter fizic constituie și o stimulare pentru mușchi, cărora le
îmbunătățește proprietățile fiziologice și calitățile fizice.
Încălzirea este obligatorie înaintea unei activități care solicită intens sistemul
muscular, în special activitățile sportive. Orice mușchi "rece" este într-o contracție parțială
iar fluxul de sânge care trece prin el este minimal, ca urmare acesta va fi cu ușurință
afectat la cea mai mică presiune. "Încălzirea" crește cantitatea de sânge care trece prin
mușchi prin intensificarea activității musculare. Astfel mușchii și tendoanele (legătura
mușchilor cu structura osoasă) sunt mai pregătite pentru solicitare.
Menținerea unui tonus fizic și psihic bun ușurează atât sarcina cât și nașterea.
Această opinie este improtriva celei conform căreia femeia gravidă trebuie să se
odihnească mult, să doarmă și să mănânce cât pentru doi. Fitness-ul le ajută pe femei să-și
păstreze frumusețea și în timpul sarcinii. Exercițiul fizic adecvat îmbunătățește tonusul
muscular, dar și aspectul fizic. Asociat cu masajul previne apariția varicelor, edemelor,
vergeturilor. Exercițiile vizează și corectarea ținutei, în vederea menajării coloanei
vertebrale, care este foarte solicitată în timpul sarcinii. Exercițiile aerobice și de respirație
pregătesc gravida pentru naștere, prin însușirea tehnicii de coordonare a ritmului
respirației. Efortul fizic se face mai ales pe expirație, spre deosebire de fitness-ul normal, în
care efortul se face pe inspirație. Este de fapt o pregătire a gravidei pentru a se implica
activ în procesul nașterii, pentru a păstra autocontrolul în acele momente.
Astfel, travaliul va fi mai scurt și mai puțin dureros, deoarece gravida învață să-și
contracte adecvat musculatura implicată în procesul nașterii. De asemenea, scade riscul de
rupturi la nivelul perineului și al apariției hemoroizilor. Recuperarea post-natală este mult
mai rapidă la femeile care și-au tonifiat musculatura perineală. Fitness-ul ajută gravidele
să-și mențină și greutatea optimă. Aceasta crește în medie cu 12-15kg. Exercițiile sunt
indicate în funcție de condiția fizică dinaintea sarcinii. Dacă gravida are o condiție fizică
bună atunci se fac exerciții pentru creșterea tonusului muscular și îmbunătățirea
musculaturii perineale.
Exercițiile sunt diferite în funcție de cele trei perioade ale sarcinii. În primul
trimestru se fac exerciții ușoare, mai ales exerciții de relaxare și respirație. Se evită
exercițiile în forță deoarece există riscul de avort. Începând cu trimestrul al doilea sunt
indicate exercițiile care întăresc musculatura pelvi-perineală, abdominală și fesele. Acestea

sunt foarte importante atât în menținerea sarcinii cât și pentru o naștere ușoară. Exercițiile
se realizează numai sub supraveghere medicală, cu măsurarea permanentă a pulsului și
tensiunii arteriale. Efortul se dozează astfel încât acestea să nu depășească limitele
normale. Exercițiile sunt contraindicate la pacientele care au placenta praevia (anomalie de
implantare joasa a placentei), sângerări, anemii sau alte probleme de sănătate. În aceste
cazuri se pot face exerciții pentru întărirea tonusului musculaturii perineale, acestea
nepresupunând prea mult efort. După o naștere prin cezariană, recuperarea începe mai
târziu, aproximativ după 6 luni.
Exercițiul fizic ajută la menținerea și chiar la creșterea nivelului de energie și a
rezistenței cardio-pulmonare ale mamei, necesare atât pentru a putea face față cu ușurință
schimbărilor care se produc în corpul ei, cât și pentru a avea o naștere mai ușoară.
Exercițiul fizic poate ajuta foarte mult în reducerea durerilor de spate, a umflării anumitor
zone (în special picioarele), a inflamării, a oboselii, ajută la creșterea energiei, a imaginii
de sine și îmbunătățește somnul. Practica sistematică induce o stare de bine, mărește
capacitatea sistemului respirator și a celui cardiovascular, ceea ce ajută la o mai bună
pregătire pentru naștere; inclusiv avorturile și alte complicații ale sarcinii sunt mai puțin
frecvente la femeile care practică exercițiile fizice într-o formă sistematică. De asemenea,
s-au remarcat beneficii și în plan emoțional, printr-un control și o coordonare corporală
mai bună în timpul nașterii și o recuperare fizică corectă.
Exercițiile fizice efectuate în mod regulat oferă proaspetei mame o diversitate de
avantaje, între care o întoarcere mai rapidă la forma fizică de dinaintea sarcinii și o
capacitate mărită de a face fața nevoilor nou-născutului.
Înainte de a începe un program de exerciții de recuperare postnatală trebuie să se
consulte întotdeauna doctorul. Factorii individuali sunt cei care decid dacă o lăuză este sau
nu aptă pentru exercițiile fizice.
În alte cazuri, mai ales atunci când este vorba de femei care au practicat regulat
exercițiile fizice pe parcursul sarcinii, ele pot fi apte să reînceapă programul de exerciții
fizice zilnice chiar mai devreme, probabil la o săptămână sau două după naștere.
Avantajele exercițiilor fizice postnatale:
•refacerea și recuperarea după naștere sunt mult mai ușoare;
•revenirea la forma fizică de dinaintea sarcinii este mult mai rapidă;
•mama are mult mai multă energie pentru a putea face față necesităților
bebelușului;
•depresia și stresul se reduc.

1.2 Evoluția aspectului ce urmează a fi studiat
Un istoric al kinetoterapiei și terapiei prin mișcare sublinia ză două aspecte deosebit
de importante.
Pe de o parte, vechimea impresionantă a acestei terapii, vechime care se pierde
undeva în trecutul îndepărtat a omului, căci, chiar dacă informațiile scrise asupra terapiei
prin mișcare nu au "decât" aproape 5000 mii de ani, este neîndoielnic că ființa umană
sesizase cu mult timp înainte beneficiile pe care i le aduceau exercițiile prin mișcare pentru
refacerea stării de sănătate. Sub un anumit aspect, se poate considera ca o terapie prin
mișcare, realizată conștient s-a născut odată cu Homo sapiens.
Perenitatea kinetoterapiei de-a lungul mileniilor este prin ea însăși pledoaria cea
mai convingătoare pentru valoarea reală a acestei terapii, atât de particulară prin principii,
tehnici și metode de utilizare.
Desigur că de la practicile unor sisteme de exerciții terapeutice, care ne produc
uimire și amuzament, până la exercițiile de facilitare neuromusculare proprioceptivă sau de
bio-feed-back aplicate azi, există o foarte mare distanță și de timp și concepție (Sebenghe
Tudor, 1987).
Utilitatea exercițiilor fizice pentru mame reprezintă un mare beneficiu spre a face
față necesităților sarcinii, nașterii și refacerii mai rapide la starea anterioară. În absența
problemelor medicale și obstreticale, femeia gravidă poate rămâne activă fizic practicând
exercițiul fizic, ce îi dă sentimentul unei vieți normale.
Exercițiile fizice recomandate în această perioadă pre- și post-natală pot contribui
mult la evitarea unor probleme cardiovasculare (hipertensiune, varice), a osteoporozei, a
insuficienței respiratorii dato rate expansiunii pulmonare apărută odată cu dezvoltarea
sarcinii, a constipației, anxietății sau depresiei. Pentru multe gravide ușureză
disconforturile reprezentate de durerile lombare datorate modificărilor posturale ce intervin
odată cu schimbarea centrului de greutate, deposturări care pot vicia derularea mișcărilor,
ajungându-se la încărcări neadecvate la nivelul structurilor articulare, la o scădere a
randamentului lor și deci la apariția precoce a oboselii.
Implicarea atât de importantă a musculaturii în postură și aliniere explică importanța
programului kinetic în profilaxia și tratarea acestor modificări.

1.3Precizarea noțiunilor întâlnite în lucrare
1.3.1 Nașterea
Nașterea este reprezentată prin expulzia fătului cu anexele fetale printr-o serie de
fenomene reunite complex.
►Nașterea prin cezariană
Există situații când este necesar ă intervenția chirurgicală:
•capul copilului este prea mare pentru a putea încăpea prin pelvis;
•boli sau malformații ale fătului care pot face ca nașterea să fie
riscantă sau traumatică;
•operație de cezariană anterioară datorată unei forme anormale a pelvisului
sau unei afecțiuni a mamei sau dacă a fost făcută o incizie verticală în uter.
•boli ale rinichilor sau hipertensiune la mam ă, ceea ce ar face-o incapabilă să
suporte stresul travaliului.

Figura nr.1 Operația de cezariană
Perioada de recuperare după o operație de cezariană este mai lungă decât după o
naștere pe cale naturală. Cezariana este o operație majoră a abdomenului, de aceea este
nevoie de un timp îndelungat pentru recuperare. De fapt, durează aproape șase luni pentru
ca incizia să se vindece total.
►Nașterea cu epiziotomie
Epiziotomia este o incizie la nivelul perineului (perineul este regiunea anatomică
care închide bazinul în partea inferioară). Prin secționarea chirurgicală a acestei zone se
înlesnește ieșirea copilului din cavitatea uterină. În același timp se pot evita rupturi

musculare care sunt mult mai dificil de refăcut și pot antrena complicații mai neplăcute. În
același timp orice gest chirurgical implică riscuri și complicații așa că epiziotomia nu
trebuie să fie un gest de rutină.

Figura nr.2 Epiziotomie
►Nașterea în mediul subacvatic
Actualmente, nașterea în apă se practică pe scară largă în Anglia, USA, Australia,
Noua Zeelandă, etc. În România cercul celor preocupați de “nașterea în apă” este încă
destul de restrâns.
Beneficiul folosirii “apei” în travaliu sau la naștere a devenit în zilele noastre un
adevăr unanim recunoscut, chiar dacă există încă "voci" care încearcă prin diferite
motivații să-l minimizeze.
Ideea de a lăsa femeia gravidă să stea în timpul travaliului în apă ca și cea a
nașterii în apă a fost explorată încă din anii '60, mai întâi de către cercetătorii ruși, fiind
preluată ulterior și în țările vest europene.
Nașterea în apă are actualmente o largă răspândire în lume, adepții ei considerând
că avantajele sunt multiple de ambele:
•pentru femeia gravidă: un travaliu mai scurt, relaxare, atenuarea durerii,
scăderea intervențiilor sau a folosirii medicamentelor în travaliu;
•pentru făt: o tranziție mai ușoară din uter spre exterior, unde el iese
tot în mediu acvatic, spre deosebire de nașterea obișnuită unde fătul este
expus imediat efectului “brutal” al forței de gravitație (Aldea Marie-
Jeanne,1999).
1.3.2 Lăuzia
Se definește ca perioada de timp în care dispar fenomenele generale și locale induse
de simbioza materno-ovulară și se întinde la femeile care nu alăptează de la sfârșitul
perioadei a IV-a a nașterii până la apariția primei menstruații; practic se consideră 6-8

săptămâni post partum, pentru că nu există criterii precise care să marcheze sfârșitul ei și
pentru că femeile care alăptează pot fi amenoreice mai multe luni (nu mai au menstruație).
Prin urmare lăuzia fiziologică este oarecum particulară pentru fiecare caz în parte.
În această perioadă:
-uterul involuează de la o greutate de 1000 g la 100 g.
-în contrast cu regresiunea uterului, la nivelul glandei mamare apare producția
lactată indusă de influențe neurohormonale în perioada de gestație. Laptele matern
înlocuiește colostrul (lichid gălbui, vâscos, transparent cu conținut mare de
minerale si proteine secretat de glandele mamare) la 3 zile de la naștere. Sânii devin
tumefiați (inflamați), eritematoși (roșeată) și sensibili la palpare datorită furiei
laptelui și angorjării fiziologice la 3-4 zile post-partum.
-în această perioadă pot apărea infecții puerperale și complicații tromboembolice.
-după eliminarea placentei, în uter rămân porțiuni de căducă (resturi de placentă),
caracterizată prin infiltrat hematic și infiltrat leucocitar care se vor elimina ca lohii
(secreții) prin vagin, în primele 3 zile având culoarea roșie (lohiile au aspect
hematic, serohematic sau seros) și virează spre alb în următoarele 10 zile până la 6
săptămâni. După această etapă începe sub influențe hormonale preponderent
estrogenice proliferarea endometrială care durează 25-42 de zile. La femeile care
nu alăptează la sfârșitul celor 6 săptămâni de lăuzie apare prima menstruație.
-colul uterin devine ferm după 3 zile, orificiul intern al colului se închide și el după
3 zile, iar cel extern după 3 săptămâni.
-peretele abdominal poate rămâne cu dehiscența, depărtarea mușchilor drepți
abdominali.
-sistemul nervos este caracterizat printr-o labilitate psihică exagerată cu tendința la
stări depresive, care este înlocuită treptat de instinctul matern care modifică
fundamental comportamentul femeii. Starea extremă a acestei situații se numește
psihoză puerperală (tulburare psihică ce apare la mama care a născut) care uneori
poate necesită internare cu tratament antipsihotic și antidepresiv.
-lăuza se examinează zilnic în maternitate urmărindu-se involuția uterină, aspectul
lohiilor, evoluția cicatricei perineale, modificările sânilor, curba pulsului,
temperatura, tensiunea arterială, diureza și tranzitul intestinal. Lohiile roșii
persistente, involuția uterină insuficientă poate sugera retenție placentară – placenta
nu se elimină și rămâne la nivelul uterului și necesită tratament de specialitate.

Pentru acest stadiu vom recomanda mișcări speciale accesibile posibilităților de
mișcare, forță etc, ale lăuzei în scopul refacerii acesteia în timp cât mai scurt cu alte
cuvinte pentru a scurta această fază de lăuzie.

1.4 Particularități specifice
1.4.1 Anatomia aparatului genital feminin
Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei ființe și se realizează
prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului
feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în
cavitatea uterină, unde continuă să crească și să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este
expulzat din uter prin actul nașterii. Diferențierea sexuală este prezentă încă din momentul
fecundării oului, diferențierea intersexuală somatopsihică are loc lent în timpul copilăriei
și se realizează după pubertate ca urmare a activităților gonadelor.
Figura nr. 3 Secțiune medio-sagitală prin pelvisul feminin
1-Aorta abdominală la bifurcare; 2-Vasele iliace primitive drepte; 3-Vasele
hipogastrice; 4-Artera fesieră; 5-Rectul secționat; 6-Uter; 7-Fundul de sac Douglas; 8-

Septul recto-vaginal; 9-Sfincterul anal extern; 10-Fundurile de sac vaginale; 11-Vagin;
12-Septul vagino-vezico-uretral; 13-Uretra; 14-Vezica urinară; 15-Ligamentele pubo-
uretrale și spațiul prevezical al lui Retzius; 16-Ligamentele ombilicale și fascia ombilico-
prevezicala; 17-Ligamentul rotund al uterului; 18-Vasele iliace externe; 19-Ligamentul
lombo-ovarian; 20-Mușchiul psoas; 21-Ureter
În copilărie, hormonii sexuali secretați în cantități reduse contribuie împreună cu
ceilalți hormoni, la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului, iar după pubertate,
acești hormoni secretați în cantități crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice,
întrețin funcția sexuală.
Organizarea morfofuncțională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem
de complexă, gonadele având atât funcția de a produce gameți (ovule și spermatozoizi) cât
și pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activități asupra organelor
genitale și asupra întregului organism, asigură condiții optime pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă – vulva – și un grup de
organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) și ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evoluția și starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă interdependență
cu starea hormonală, diferită în fiecare din perioadele de dezvoltare.
● vulva – reprezintă deschiderea în afara organelor genitale. Este constituită din:
muntele lui Venus, labiile mari, labiile mici, clitorisul, himenul, glandele Bertholin,
glandele Skene, bulbii vestibulari, glandele anexe regionale, perineul.
● vaginul – este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-
posterior. Vaginul are rol în copulație și servește drept canal pentru trecerea fătului și
anexele sale în timpul nașterii. Datorită elasticității are posibilitatea de a se deschide în
special în cursul nașterii, când pereții săi pot veni în contact cu pereții bazinului, pentru ca
după aceea să revină la dimensiunile obișnuite.
În drumul său oblic, străbate o serie de planuri musculare care închid bazinul în
partea de jos a trunchiului. Mușchii din această regiune denumită perineu sunt susținătorii
vaginului și în bună parte a tuturor organelor bazinului.
Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se deschide
în vulvă. În partea de dinapoi vine în raport cu rectul, iar în partea de dinainte vine în
raport cu vezica și uretra.

● uterul – este organul în care nidează și se dezvoltă produsul de concepție și care
produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe
linia mediană și reprezintă raporturi anatomice:
•anterior – cu vezica urinară
•posterior – cu rectul
•inferior – se continuă cu vaginul
•superior – cu organele intestinale și colonul
•lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porțiuni: corpul uterin, istmul și colul uterin.
● trompele uterine – sau salpingele sunt cele două conducte musculo-
membranoase situate în partea superioară a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele
uterine până la fața superioară a ovarelor.
La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii și constituirea
inițială a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe traiectul
lor între 2 – 4 cm până la 6 – 8 cm, în partea terminală.
Fiecare trompă prezintă 4 părți:
•partea interstițială situată în grosimea peretelui uterin;
•istmul care continuă partea internă și are o lungime de 3 – 4 cm;
•ampula cu o lungime de 7 – 8 cm, mai dilatată;
•pavilionul, porțiunea terminală, cu o formă de pâlnie care este dotată cu câte 10 – 15
franjuri pe margine (fimbrii).
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Poziția lor este asigurată de ligamente largi, ligamente ovariene, precum și
mezosalpinx. Vascularizația arterială este asigurată de ramuri din arterele ovariene și
arterele uterine.
● ovarele – sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu funcție
endocrină și în același timp producătoare a ovulelor. Sunt situate în cavitatea pelviană, pe
peretele său posterior.
Au o formă ovoidală, cu diametru longitudinal de 3 cm, lățimea de 2 cm și
grosimea de 1 cm. Suprafața este netedă până la pubertate, iar după aceea ușor neregulate.
Fața superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se
găsește pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul utero-ovarian, tubo-ovarian și
lombo-ovarian, precum și prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculară

formată din artera ovariană cu o ramură a arterei uterine și din care se desprind 10–12
arteriole care pătrund în ovar la nivelul hilului.

1.4.2 Anatomia pereților abdominali și a pelvisului
Kinetoterapia trebuie să acționeze direct asupra musculaturii abdominale, lombare,
perineale, asupra staticii bazinului și coloanei vertebrale dorso-lombo-sacrate.
Bazinul – pelvisul sau centura pelvină are ca rol principal transmiterea forțelor de
greutate ce solicită coloana vertebrală, membrelor inferioare prin intermediul articulațiilor
coxo-femurale (greutatea max. suportată de pelvis este de 250Kg).
Coxalul este un os lat pereche format prin sudarea (în jurul vârstei de 13-18 ani) a
altor trei oase: ilionul, ischionul și pubisul; are 2 fețe și 4 margini.
Sacrumul este un os median situat între cele 2 oase coxale, cu care se articulează
semimobil prin fețele lui laterale. El este format prin sudarea celor cinci vertebre sacrate și
are o formă piramidală, cu baza situată în sus unde se găsește suprafața articulară, cu
ultima vertebră lombară; de o parte și de alta a acesteia aflându-se cele 2 aripioare sacrate.
Coccisul este situat în continuarea sacrumului, fiind și el os nepereche, format din
sudarea a trei-patru vertebre. Privit de sus bazinul osos are forma unui trunchi de con cu
baza în sus, deci cu o circumferință superioară, una inferioară și cu 2 fețe: externă și
internă.
Articulațiile bazinului
Articulațiile sacro-iliace , stângă și dreaptă, sunt articulații amfiartrozice între
laturile laterale ale sacrumului și suprafețele auriculare ale coxalelor.
Simfiza pubiană este tot o articulație semimobilă a celor două fețișoare, ovalare
de pe osul pubian stâng și drept. În timpul sarcinii și mai ales în timpul nașterii crește
mobilitatea acestei articulații prin mărirea diametrului strâmtorii inferioare, facilitând
expulzia fătului.
Articulația sacro-coccigiană întărită de 4 ligamente, unul anterior altul posterior
și 2 laterale. În cursul nașterii se produce retropulsia coccisului cu mărirea diametrului
subcoccis-subpubian de la 9,5 la 11-12 cm.
Abdomenul muscular – Are doi pereți antero-laterali, un perete superior
reprezentat de diafragm, un perete posterior și un perete inferior – mușchii perineului.

Pereții antero-laterali sunt formați din mușchi pereche:
▪ Mușchiul drept abdominal se întinde de o parte și de alta a liniei albe .
Origine – se inseră prin trei digitații:
1) externă – pe marginea antero-inferioară a cartilajului coastei a V-a
2) mijlocie – pe marginea antero-inferioară a coastei a VI-a
3) internă – pe marginea inferioară a coastei a VII-a și pe fața anterioară și
laterală a apendicelui xifoid.
▪ Mușchiul piramidal are formă triunghiulară cu baza la pubis și vârful pe linia albă. Se
află în teaca dreptului abdominal, urmând mișcările acestuia.
▪ Mușchiul oblic extern
Origine – pe fețele externe ale ultimelor 7-8 coaste.
– inserția inferioară se face pe următoarele fascicule:
a) posterioare, pe buza externă a crestei iliace;
b) mijlocii, merg până la linia mediană și formează lama anterioară a tecii
drepților abdominali;
c) anterioare, o mică parte ce se inseră pe pubis, iar o ultimă parte se
continuă la rădăcina coapsei cu fascia lata.
▪ Mușchiul oblic intern este și el un mușchi larg, situat imediat sub oblicul extern.
Originea este reprezentată de fibre musculare care se desprind astfel:
a) posterior de pe fascia toraco-lombară, împreună cu marele dorsal
b) porțiunea anterioară a crestei iliace;
c) spina iliacă antero-posterioară.
Inserția inferioară:
a) posterior pe marginea inferioară a ultimilor trei coaste;
b) mijlociu intervine la formarea tecii dreptului abdominal și a liniei albe;
c) anterior, se unesc fibrele aponevrotice ale mușchiului transvers și
formează tendonul conjunct.
▪ Mușchiul transvers abdominal alături de diafragm, formează piesa principală în presa
abdominală.
Originea:
a) fața internă a ultimelor 6 cartilaje costale;
b) prin aponevroza posterioară pe apofizele costiforme ale vertebrelor
lombare;
c) pe buza internă a porțiunii anterioare a crestei iliace.
Inserția terminală, fibrele musculare merg transversal.

a) aponevroza anterioară a transversului formând cu foița posterioară a
oblicului intern lama posterioară a tecii dreptului abdominal;
b) restul de 1/3 formează fața anterioară a tecii dreptului abdominal.

Peretele superior al abdomenului
Diafragmul separă cutia toracică de cavitatea abdominală ca o boltă cu fața
convexă spre cutia toracică și cea concavă spre abdomen, permițând proiectarea unor
organe abdominale pe peretele toracelui: ficat, splină, stomac. Are două componente, una
aponevrotică centrală și una periferică musculară. Diafragmul are orificii care asigură
comunicarea între cele 2 cavități, prin ele trecând esofagul, aorta, vena cavă inferioară,
marele nerv splahnic, micul nerv splahnic, și vena lombară ascendentă, acestea fiind din
păcate și puncte slabe ce pot permite hernieri ale organelor abdominale.
El este principalul mușchi inspirator, prin contracția lui mărind toate cele trei
diametre toracice: când se contractă, fibrele lui arciforme devin aproape rectilinii, bolta
coboară și crește diametrul vertical.
Mișcările diafragmatice se produc în trei timpi:
1) centrul frenic este cel mai sus, fibrele musculare sunt relaxate – timpul
expirator;
2) stâlpii se contractă, centrul frenic este ușor coborât – începe inspirația;
3) fibrele anterioare și laterale se contractă, centrul frenic rămâne imobilizat
și se produce inspirația completă.
La femeia gravidă diferențierea selectivă a acestor timpi este de mare importanță.
Peretele posterior al abdomenului
Mușchiul pătratul lombelor după cum îi arată numele, are forma patrulateră și este
așezat de o parte și de alta a coloanei lombare. Este format din două planuri:
-posterior : a) fascicolul muscular ileo-costal;
b) fascicolul ileotransvers;
– anterior: reprezentat de fibrele costotransversale
Mușchiul psoas este un mușchi lung pluriarticular. Inserțiile sunt sub formă de arc
cu concavitatea spre coloană, permițând trecerea vaselor lombare și ramurilor comunicante
ce unesc lanțul simpatic cu plexul lombar.
Mușchiul iliac este triunghiular, se inseră superior pe fosa iliacă internă, iese prin
bazin prin lacuna musculară, tendonul se subțiază treptat, trecând în spirală peste colul
femural și se unește cu tendonul marelui psoas.

Mușchii psoas mic se inseră superior pe corpul vertebral al T12 și L1 și pe discul
intervertebral dintre ele, iar în jos se inseră variabil pe fascia iliacă sau pe eminența
ileopubiană. Protejează nervul femural de compresiunea psoas-iliacului când acesta se
contractă.
Peretele inferior al abd omenului
Este reprezentat de perineu, cu rol capital în susținerea organelor pelvine, prin
structura sa musculo-ligamentară, cuprinzând și segmentele inferioare ale aparatului
digestiv și uro-genital cu anexele lor.
Perineul osos are o formă romboidală cu un vârf anterior format din pubis, unul
posterior format din coccis și două laterale, formate din tuberozitățile ischiatice.
A) Perineul posterior este aproximativ asemănător la bărbat ca și la femeie.
Părțile moi sunt reprezentate de piele mobilă, grasă, hiperpigmentată, cu pilozitate. Față de
bărbați, perineul posterior la femeie diferă doar prin rapoartele anterioare ale rectului și
prin existența unei încrucișări musculo-fibroase ce formează nucleul fibros, crescând astfel
rezistența în susținerea uterului gravid.
B) Perineul anterior, la femeie prezintă două regiuni importante: vulva și
corpul perineului. Între piele și fascia pelvină se găsesc o serie de mușchi ce acționează
involuntar în importante acte fiziologice (micțiune, defecare, naștere) dar care pot fi
controlați și prin voință. Ei sunt antrenați secundar în activitatea altor grupe musculare, iar
când este cazul se intervine și prin mijloace pasive: masaje, tuseuri, etc.
Mușchiul ridicător anal pornește anterior de pe fața interioară și laterală a
corpului pubisului, posterior de pe fața internă a spinei ischiatice și, între acestea se inseră
pe fascia mușchiului obturator.
Întărește planșeul perinal intervenind în formarea nucleului fibros alături de fibre
musculare, crescând rezistența la creșterea presiunii intraabdominale, provocată de uterul
gravid. În timpul nașterii se pot produce rupturi ale perineului, rupturi favorizate și chiar
accentuate de intervenția fibrelor anterioare ale ridicătorilor anali. Este obligatoriu ca
epiziotomia sau perineotomia să fie efectuată de specialist, pentru a avea o cicatrizare post-
partum bună, pentru prevenirea unui prolaps genital.
Mușchiul coccigian pornește de pe spina ischiatică spre marginea coccisului și
marginea laterală a ultimei vertebre sacrate. Întărește și el planșeul perineal prin ridicarea
vârfului coccigian, participând astfel la susținerea organelor pelvine.
Mușchiul sfincter al anusului este în stare de contracție tonică ce menține închis
orificiul anal, putând fi acționat și prin voință.

Mușchiul transvers superficial al perineului pornește de pe fața internă și anterioară
tuberozității ischiatice prin fascicule tendinoase și se oprește în nucleul fibros.
Mușchiul transvers profund se inseră pe ramura ischionului, îndărătul vaginului se
întâlnește cu omonimul din partea opusă, contribuind și el la fixarea nucleului fibros,
alcătuind diafragma uro-genitală.
Mușchiul sfincter al uretrei este alcătuit din fibre interne și externe care se
contractă odată închizând uretra.
Această reprezentare anatomică a fost necesară pentru a întelege, cum modifică
sarcina lanțurile musculare care tind să mențină cât mai fiziologic sistemul osos în această
perioadă.
Uterul crește în volum și împinge în sus și anterior conținutul abdominal.
Musculatura abdominală se alungește, scade în forță și antrenează o deplasare spre anterior
a centrului de greutate.
Acestea sunt lanțurile musculare interesate direct, dar și ele fiind legate funcțional
de alte grupe musculare, kinetoterapia interesează practic toată musculatura organismului
(Diaconescu,1979; Dinulescu, 1996).
1.4.3 Patologia lăuzei
Lăuzia este o perioadă critică care poate fi agravată de numeroase complicații
dominate însă de cele infecțioase. În afara acestora în lăuzie mai pot apărea:
• complicații ale echilibrului fluido-coagulant;
• metroragii;
• complicații neuro-endocrine;
• sechele ale complicațiilor infecțioase;
• sindromul simfizei dureroase .
HEMORAGIILE DIN POST-PARTUM
Hemoragiile din post-partum reprezintă cea mai frecventă sângerare din
obstetrică, care în afară de complicația majoră pe care o poate genera (șocul hemoragic)
crește morbiditatea în lăuzie prin anemie și infecții puerperale. Se consideră o hemoragie
în post-partum pierderea unei cantități de sânge mai mari de 500 ml.

Complicația este cu atât mai gravă cu cât de cele mai multe ori nașterea a evoluat
normal, accidentul fiind neașteptat, ceea ce arată că orice gravidă poate fi considerată ca
posibil gravidă cu risc de hemoragie în post-partum.
Etiologie :
Factorii favorizanți sunt:
• Supradistensia uterină (gemelară, hidramnios);
• Făt mare care poate determina rupturi ale părților moi la naștere;
• Multiparitatea prin scăderea capacității și a calității fibrei musculare;
• Placenta praevia;
• Antecedente de hemoragii la alte nașteri;
• Intervenții obstetricale;
• Travalii lungi, diskinetice;
• Anestezia generală profundă;
• Erori în conducerea perioadei a III a nașterii;
• Cauzele mecanice: malformații uterine, cicatrici;
• Factori metabolici: hipoperfuzia uterină din preeclampsie, diabet zaharat
decompensat, perfuzii ocitocice prelungite;
• Administrarea în exces de tocolitice.
INFECȚII
Infecții perineale
Sunt cele mai comune și frecvente infecții puerperale localizate mai ales la nivelul
soluțiilor de continuitate perineale.
Perineul se edematiază, are o colorație roșie, se poate necroza și ulterior apare
supurația, cu secreție fetidă, durere și tensiune locală.
Sub tratament simptomele se pot remite.
Infecțiile uterine
Endometrita puerperală reprezintă forma clasică a infecției post-partum care
complică 3-4% din nașteri. Debutul are loc în a 3-5 a zi post-partum cu:
febră (38-39°C) tahicardie, cefalee;
modificări ale lohiilor care devin fetide, purulente;
uter subinvoluat, moale, dureros la coarne și fund;
abdomen suplu, fără semne de iritație peritoneală;
anorexie, astenie.
La examenul local, colul este întredeschis, uneori ocupat de resturi ovulare.

Metrita parenchimatoasă apare când este invadat miometrul, limfaticele și vasele.
Uterul prezintă microabcese. La simptomatologia de mai sus se asociază frison, febră de tip
septic, stare toxică. În evoluție aceasta poate determina:
o Gangrena uterină – când local se elimină lambouri de țesut necrozat (metrita
disecantă) sau se poate produce perforația uterină
o Abcesul uterin – este o formă evolutivă care de cele mai multe ori se
recunoaște intraoperator
o Endometrita hemoragică – apare a 10-12-a zi cu hemoragie cu sânge proaspăt
iar semnele de infecție sunt discrete. Eroarea cea mai frecventă constă în confuzia cu
resturile placentare care impune un chiuretaj uterin inoportun și periculos agravând
prognosticul. În aceste cazuri tratamentul antibiotic oprește hemoragia controlând cauza
care a generat-o (infecția).

SINDROMUL SIMFIZEI DUREROASE
Cunoscut sub numele de relaxare dureroasă a simfizei, acest sindrom generează
dureri simfizare, coccigiene și sacroiliace. Mai este denumit și sindromul dureros osteo-
musculo-articular abdomino-pelvin. Este o iritație nespecifică a zonei simfizare cu
imobilizarea musculaturii adiacente. Durerea este sindromul de alarmă, fiind de fapt o
exagerare a modificărilor de sarcină: fibrocartilajul pelvin se edematiază, oasele au un grad
de demineralizare cu o reacție periostală foarte sensibilă. Frecvența este de 1:5000
nașteri.Apare cel mai frecvent în lăuzie, în patogenia sa fiind invocată relaxina.
DEPRESIA POSTANATALĂ
Depresia postnatală apare uneori după naștere, în special la persoane caracterizate
prin labilitate psihică, la cupluri instabile sau cu probleme. Depresia postnatală este o
alterare a echilibrului psihic, o depresiune nevrotică manifestată cel mai frecvent prin :
angoasă (neliniște, teamă), dezinteres față de copil, senzația de incapacitate de a-l îngriji,
tristețe, tendința spre izolare, lipsa de preocupare pentru propria persoană, sentiment de
inutilitate,lipsa de inițiativă. Uneori gânduri și fantasme obsesive. Aceste simptome nu sunt
întotdeauna prezente în același timp.
Primele simptome ale depresiei postnatale apar în medie la 6-8 săptămâni după
naștere. O tulburare psihică apărută în primele 15 zile de la naștere poate fi corelată cu o
infecție puerperală și de aceea un consult obstetrical de specialitate este obligatoriu.

1.4.4 Tehnici specifice folosite în acest domeniu
►PILATES
Pilates este o tehnică de exerciții atât pentru minte, cât și pentru corp, inventată
acum un secol de gimnastul și fostul dulgher Joseph Pilates, exerciții destinate în mare
parte dansatorilor accidentați.
Exercițiile specifice, cuplate cu exercițiile de respirație, nu sunt folosite doar pentru
a obține silueta dorită, ci și ca modalitate de recuperare fizică și psihică pentru sportivii de
performanță și femeile lăuze. Pilates îmbunătățește circulația și oxigenează creierul și, în
special, plămânii.
Flexibilitatea abdomenului și a mușchilor spatelui sunt atuurile de care se bucură
dacă vor alege aceste tipuri de exerciții. Exercițiile Pilates cresc rezistența oaselor și
mobilitatea articulațiilor învățând, în același timp, cum să se păstr ăze echilibrul și controlul
asupra propriului corp.
Oricare ar fi metoda aleasă, exercițiile Pilates lucrează mușchii abdominali,
mușchii spatelui, coapsele și muschii fesieri.
Pilates este o metodă eficientă, căutată și de cele care vor o musculatură mai bine
definită și de cele care vor să obțină o siluetă de invidiat. Cu aceste exerciții se vor lucra
mușchii, vor avea o mai bună flexibilitate și rezistență la efort și, în plus, se înbunătățește
considerabil postura, formând un trup armonios și bine proporționat.
Dacă în primele trei luni de sarcină totul decurge normal, din săptămâna a-12-a,
orice gravidă poate să practice un program de gimnastică, special conceput pentru această
perioadă și este și foarte eficientă și în perioada postnatală.
Principiile tehnicii Pilates
Pentru orice persoană este important să fie respectate anumite principii științifice în
timpul exercițiilor. Unii învață aceste principii pe fir logic, alții absorb semnificațiile la un
nivel conceptual, în timp ce alții le învață în funcție de modalitatea în care corpul le
transmite aceste informații. Indiferent de calea optată pentru a le înțelege, este însemnat să
știi fundamentele tehnicii Pilates.
Principiile actuale sunt ușor comprehensibile. Pilates combină o serie de exerciții
care sunt conectate într-o manieră specifică cu sistemul circulator, cu flexibilitatea și
puterea unor zone caracteristice trupului uman. Rutina exercițiilor conduce organismul
către o stare de armonie, astfel încât părțile corpului lucrează ca un tot. Spre deosebire de

restul exercițiilor, metoda Pilates nu pune accentul pe cantitate sau pe cât de mult să fii
solicitat, ci te fac să fii conștient că întregul corp lucrează concomitent.
Respirația
Respirația este o funcție vitală oricărui organism, îndeplinită conștient sau nu.
Unul dintre punctele cheie ale acestor exerciții se axează pe modalitatea în care se respiră.
Fiecare mișcare este conectată cu o metodă specifică de respirație. O respirație corectă
îngăduie oxigenului prin intermediul sistemului circulator să irige mușchii ce sunt utilizați
și să elibereze o cantitate de substanțe chimice nocive depozitate în mușchi. Substanțele
chimice eliberate sunt conectate cu durerea și starea de oboseală, fiind substanțe de care
organsimul încearcă să scape. Din această cauză este necesară o inspirație adâncă pentru o
cantitate cât mai mare de oxigen și o expirație profundă, "golind" plămânii de chimicale.
Pentru exercițiile Pilates trebuie să se învețe să se respire într-un mod specific. În
inspirație, se dilată partea de sus a pieptului. Se crede că aceasta este o formă de inspirație
profundă, însă, de fapt, este vorba de o falsă inspirație profundă. În loc de o inspirație
dilatându-se pieptul și o expirație umflându-se burta, trebuie să se concentreze mai mult
pentru a umple cu aer partea de jos a plămânilor. Această formă de respirație profundă
permite întinderea și mișcarea fără restricționarea cantității de oxigen inspirată. Cantitatea
de oxigen permite substanțelor nutritive să călătorească spre mușchii asupra cărora se
lucrează. În timpul expirației cu putere, toate gazele și substanțele nocive a organismului
au o cale de evadare. Când aceste elemente dăunătoare sunt eliminate, capul devine mult
mai limpede, energia crește, acidul lactic (acidul care se acumulează de obicei în mușchi și
care produce crampe musculare) se eliberează din musculatură și apare relaxarea.

Relaxarea
Unul dintre lucrurile care trebuie învățate cât mai rapid se referă la modul în care
se execută exercițiile fără a crea tensiune în zonele corpului ce nu sunt lucrate. Părțile care
nu sunt lucrate, sunt angajate în acțiunea mișcărilor, dar nu sunt ținute în tensiune. De
exemplu, în cazul călăritului, concentrarea nu este numai la a avea o poziție adecvată
hipismului (sport practicat cu cai). La ținerea frâielor, umerii sunt relaxați, dar gata să
acționeze dacă este cazul, laba piciorului este fixată în lăcașul de susținere carateristic,
astfel că întregul corp este implicat. Asemănător, metoda Pilates implică întregul trup în
timpul executării fiecărei mișcări. După terminarea rutinei exercițiilor, se observă că s-a
eliminat stresul atât la nivel mental, cât și la nivel fizic.

Controlul
Controlul reprezintă elementul principal pentru atingerea calității mișcărilor. Cu
exercițiile Pilates nu trebuie să se depășească măsura, trebuie făcute cât mai mult și cât mai
bine. Este necesară mișcarea, cu grația unui dansator. Exercițiile Pilates se execută cu
ajutorul unei respirații adecvate, prin concentrarea atenției asupra zonei la care se lucrează
și asupra mișcării în sine. Când se experimentează pentru prima oară metoda Pilates este
posibil ca mișcările să fie executate cu stângăcie. Cu timpul se reușește mișcarea cu grație,
exercițiile continuându-se de la sine. De îndată ce se vor înțelege mișcările de bază, vor fi
executate cu grație și armonie.
Fluiditatea
Calitatea de a fi grațios în timp ce se execută mișcările, se bazează pe fluiditatea
exercițiilor care decurg unul din altul. Executarea exercițiilor cu grație implică, de fapt, o
mare precizie. Fiecare mișcare în parte are un punct precis de unde începe și un loc unde se
termină. Oricum se execută, depinde de cea care le face cum le îmbină aceste exerciții
pentru a curge firesc fără să se mai resimtă punctele de deschidere și pe cele de închidere.
Chiar dacă este instruită să se oprească într-un anumit punct la fiecare mișcare pentru a o
executa de mai multe ori, oprirea nu reprezintă o pauză, ci un loc unde întinderea sau
mișcarea se continuă deși un privitor nu ar putea să observe acest lucru din exterior.
Fiecare exercițiu constituie un punct de plecare pentru următoarea mișcare. În realitate,
mișcarea nu se oprește nici o clipă, sfârșitul unei mișcări reprezentând de fapt începutul
alteia.
Pentru a menține coloana vertebrală într-o poziție adecvată, trebuie întărită
musculatura abdominală. Dacă se lucrează mușchii abdominali, umerii coboară, gâtul se
înalță și coloana vertebrală stă din ce în ce mai dreaptă. În cazul în care se învață cum să se
controleze această regiune abdominală, se va resimți concomitent o nouă stare fizică și
psihică. Dacă se poate concentra asupra fiecărei mișcări în parte, se va releva o excelentă
stare de spirit. Pentru a ajunge aici trebuie să se vizualizeze cu ochii minții fiecare mișcare
executată.
Puterea de concentrare va oferi controlul necesar pentru fiecare exercițiu. Mișcările
nu trebuie să fie rapide sau sporadice (rare). Accentul cade în primul rând pe control,
metoda Pilates fiind, de fapt, o serie de exerciții controlate și executate pentru fiecare parte
a corpului. Mișcările lente și fluide necesită o mare precizie ce solicită la rândul ei un
control fizic al trupului. Precum Tai Chi, aceste mișcări nu sunt agitate și inflexibile, ci,

mai degrabă, extrem de fluide. Mișcările alternează între o bună respirație, o întindere
adecvată și întărirea organismului.
Rutina exercițiilor este mult mai activă decât pare, putând fi executată fără riscul
de apariție a plictiselii. În timpul executării exercțiilor, imaginile relaxante traversează
mintea, de parcă imaginile ar fi piese de puzzle ce-și găsesc locul potrivit. Acest lucru nu
se întamplă grație unei surse divine de inspirație, ci se petrece datorită stării de concentrare
a minții asupra fiecărei părți a corpului.
► GIMNASTICA ACVATICĂ
În ultimii ani, sunt din ce în ce mai recunoscute beneficiile practicării gimnasticii
acvatice pre și postnatale pentru sănătatea femeii gravide și a viitorului ei copil. Apa este
un mediu excelent pentru practicarea unor exerciții de gimnastică adaptate perioadei de
sarcină, pregătirii pentru naștere și revenirii la normal în perioada postnatală.
Ușurința practicării gimnasticii acvatice, în comparație cu practicarea exercițiilor de
gimnastică aerobică, explică preferința și cerința pentru acest tip de mișcare din partea
multor gravide, mai ales în ultimul trimestru de sarcină, când, datorită greutății crescânde,
mișcările încep să devină din ce în ce mai greoaie.
Dincolo de beneficiile mișcării în apă, trebuie menționată și "starea de bine" pe care
gravidele o menționează în mod constant că o au după practicarea unui asemenea program.
Acest fapt a fost demonstrat de McMurry & all (1990) în articolul "The beta endorphin
responses of pregnant women during aerobic exercise in water" care arată că secreția de
beta endorfine crește în mod semnificativ când gravidele practică exerciții de gimnastică în
apă.
Muzica, care însoțește asemenea programe se adaptează tipurilor de exerciții
practicate, făcând astfel posibil ca în timpul sesiunilor, gravidele să se relaxeze, dată fiind
atmosfera extrem de liniștitoare cât și ușurința cu care se execută exercițiile datorită
efectelor presiunii hidrostatice.
Efectele concrete ale gimnasticii acvatice constau în: îmbunătățirea circulației
sanguine și limfatice, îmbunătățirea respirației, reglarea digestiei, reducerea edemelor,
reducerea tensiunii articulațiilor și relaxare. La programele de gimnastică acvatică poate
avea acces orice gravidă deoarece nu există condiția existenței unor abilități de înot, atâta
timp cât apa din piscină are o adâncime corespunzătoare.
Restricțiile participării la programele de gimnastică acvatică sunt legate de
existența unor afecțiuni cum ar fi boli de inimă, infecții, diabet, epilepsie și insuficiență
respiratorie. Tot aici ar trebui menționată încă o categorie de afecțiuni, a căror apariție este

strâns legată de sarcină și care, de asemenea, trebuie luate în considerare cu multă atenție
pentru a nu periclita evoluția normală a sarcini existente. Ele sunt avorturile spontane în
antecedente, cerclajul colului uterin (procedură chirurgicală pentru prevenirea avortului sau
naștere prematură), hipertensiune arterială, întarzierea de creștere intra-uterină,
membranele rupte. Gimnastica acvatică se face numai sub supraveghere medicală.
Postnatal există câteva contraindicații pentru practicarea gimnasticii acvatice cum
ar fi perineele nevindecate, secrețiile vaginale sau infecțiile.
Programul de gimnastică acvatică trebuie să se deruleze întotdeauna în prezența
unui personal calificat reprezentat de o moașă și de un kinetoterapeut, pentru ca femeile să
fie într-un climat de siguranță totală când se găsesc în piscină.
Gama de exerciții care se poate include într-un asemenea program este
reprezentată de: exerciții pentru îmbunătățirea circulației, rotația și înclinarea pelvisului,
exerciții de streatching, de respirație, înnot și relaxare.
Programul postnatal de gimnastică acvatică are și alte conotații atât în ceea ce
privește gama de exerciții efectuate cât și viteza cu care ele se efectuează care este mult
mai rapidă și de durată mai lungă.
Un asemenea program de exerciții nu se poate practica decât în piscine special
destinate și amenajate pentru a îndeplini toate cerințele impuse de standardele de igienă și
securitate pe care le cere practicarea lui.
►MASAJUL
Efecte fizice:
•Stimulează sistemul imunitar;
•Întărește organismul;
•Îmbunătățește circulația;
•Îmbunătățește funcționarea sistemului limfatic;
•Ajută la tonifierea pielii și eliminarea toxinelor.

Efecte psihologice
•Relaxează și înlătură efectele sarcinii;
•Înlătură stările de stres, de depresie;
•Stimulează activitățile mentale (de exemplu, sporește acuratețea și
viteza de rezolvare a calculelor matematice);
•Optimism și bună dispoziție.

Masajul este cea mai veche metodă de tratament cunoscută de oameni și a fost
utilizat încă din antichitate. În culturile orientale, masajul este considerat un mijloc de
transfer al energiei electromagnetice, așa-numita energie Qi sau "energia vieții". Dacă
apare stresul sau oboseala, masajele săptămânale vor ajuta la menținerea sănătății, și pentru
a arăta cât mai bine și cât mai tânără.
Când mușchii sunt solicitați intens sau pe perioade mai lungi de timp, fibrele
musculare se contractă și devin rigide. Prin masaj, mușchii își redobândesc elasticitatea; în
plus, masajul facilitează circulația sangvină, accelerând transportul toxinelor spre organele
de eliminare sau de detoxifiere.
În unele țări proaspetele mămici optează în scopul recuperării tonusului muscular și
redobândirii siluetei de dinaintea sarcinii, pentru masaj kinetoterapeutic .
Ideal este ca aceste ședințe de masaj să fie începute la 2-4 săptămâni după naștere
pentru o recuperare rapidă. În același timp nu doar că se redobândește tonusul muscular ,
însă ajută la scăparea cât mai rapidă a kilogramelor în plus (până la 3-4kg) și de durerile de
spate provocate de sarcină, ajută la eliminarea celulitei (20-25%) și relaxează.
Nu este indicat să fie o indiferență față de kilogramele în plus și musculatura lăsată
deoarece după ceva timp acestea se instalează confortabil și sunt mult mai greu de eliminat
și recuperat!
Kinetoterapeutul care execută masajul recomandă și anumite exerciții de recuperare
care durează doar 10 minute zilnic și care, se recomandă să fie urmate. Având în vedere
faptul că după 2-4 săptămâni de la naștere se alăptează, nu este bine să se țină o dietă
strictă, ci doar să aibă o alimentație sănătoasă din care să lipsească dulciuri, sucuri, alcool,
prăjeli, carne grasă etc.
Atenuarea durerilor de spate este foarte importantă și de aceea înainte de a se
începe gimnastica recomandată de kinetoterapeut este bine să fie efectuate câteva ședințe
de masaj.
Un pachet de 12 ședințe intensive este suficient, pentru ca apoi să se opteze pentru
ședințele de întreținere. Durata unui astfel de masaj este de 60 de minute și se efectuează
cu ulei de măsline îmbogățit cu esențe tonifiante special destinate masajului
kinetoterapeutic și creme profesionale pentru anticelulită și antivergeturi.
►MASAJUL PERINEAL ȘI EXERCIȚIILE KEGEL
Există 2 metode prin care se poate tonifia zona perineală și planșeul pelvin în
general: masajul perineal și exercițiile speciale pentru musculatura pelviană (de asemenea
cunoscute și sub numele de “exerciții Kegel”).

Perineul este zona dintre orificiul vaginal și cel anal.
Masajul perineal constă în manevre blânde de întindere a perineului în ultimele 4-6
săptămâni de sarcină. Cu cât mai bine este pregătită această zonă înainte de naștere,
vindecarea post-partum (după naștere) va fi grăbită.
Acest tip de masaj este benefic deoarece se face cu uleiuri care acționează ca agenți
lubrifianți, mărind suplețea și flexibilitatea țesuturilor.
Se evită presarea uretrei (deasupra orificiului vaginal); masarea se face blând,
manevrele în forță pot provoca învinețirea sau tumefierea zonei; nu se face acest tip de
masaj dacă sunt infecții vaginale sau alte boli locale.
Acest masaj poate fi efectuat înainte sau după duș, înainte de somn sau ca preludiu,
în cazul în care mai există contacte sexuale .
Asociat masajului perineal se pot face o serie de exerciții pentru a continua
tonifierea musculaturii regionale.
Exercițiile Kegel sunt o serie de contracții și relaxări adresate musculaturii
planșeului pelvian. Ele au fost concepute de dr. Arnold Kegel în 1948 și erau folosite la
vremea respectivă pentru controlul incontinenței urinare secundare nașterii.
Obiectivul care stă la baza acestor exerciții este tonifierea musculaturii planșeului
pelvian, îmbunătățind astfel și controlul sfincterului uretral . Succesul depinde de
corectitudinea și de regularitatea efectuării acestora .
Unii oameni au dificultăți în identificarea și izolarea mușchilor planșeului pelvian,
făcând exercițiile greșit. Se încearcă oprirea jetului urinar în timpul urinării senzația ar
putea fi definită ca: ”strânge și ridică”. Se golește parțial vezica urinară, apoi se încearcă
încetinirea sau chiar oprirea jetului de urină. Nu trebuie să apară descurajarea dacă nu se
reușește oprirea de la început a jetului urinar. La început va apărea și contracția mușchilor
anali.
Sigur, sună foarte ușor, dar trebuie încercat să se facă aceste exerciții fără a trage
burta, fără a contracta musculatura abdomenului, coapselor sau a feselor și fără a ține
respirația! Cu alte cuvinte, trebuie să se contracte numai musculatura din jurul vaginului.
Se pot controla contracțiile punând o mână pe abdomen sau pe fese pentru a se asigura că
rămân relaxate.
După ce s-au identificat grupurile de mușchi care trebuie lucrate, e suficient să se
contracte și să se mențină contracția pentru câteva secunde, continuând respirația
apoi,relaxarea.
După ce apare obișnuința cu simpla contracție, se poate trece la serii de contracții
lente și apoi rapide. Pentru contracțiile lente: întinsă sau așezată cu genunchii ușor

depărtați, contractă musculatura planșeului pelvian cât de puternic poate, menține
contracția cât de mult, după care se relaxează lent. Pentru contracțiile rapide: contractă
aceeași musculatură, apoi relaxează imediat.
Dacă se lucrează cu ajutorul jetului de urină, trebuie să se procedeze astfel: se
începe prin golirea vezicii, se contractă musculatura planșeului pelvian și se oprește jetul
urinar cât se numără până la 10, apoi se relaxează complet tot până se numără la 10. Se
repetă de câteva ori.
►MELOTERAPIA ȘI AROMOTERAPIA
Aceste două metode sunt folosite cu succes în sarcină și în recuperarea de după
sarcină împreună cu exercițiile fizice, sau în timpul relaxării femeiei.
Meloterapia
Meloterapia este o formă a psihoterapiei în care muzica este folosită ca mijloc de
exprimare (în loc de vorbire) și care este indicată de terapeut.
Tensiunea, pulsul, respirația, sensibilitatea la durere, toate sunt influențate de ritm
sau de anumite lungimi de undă. În timpul relaxării, pulsul, de exemplu, se modifică ușor,
însă dacă apare frica, durerea, sau stresul, ritmul cardiac rămâne "înghețat" pe o anumită
frecvență.
Efectuând diferite teste, medicii au descoperit că nivelul hormonilor stresului,
adrenalina și cortizolul, pot fi coborâte cu 20% cu ajutorul unei muzici romantice sau
cerebrale.
De exemplu, femeile suportă mai ușor durerile nașterii dacă ascultă muzică,
pacienții care ascultă muzică înainte de o operație au nevoie de 50% mai puține calmante,
iar în timpul intervenției au un nivel al hormonilor de stres mult mai redus. Sistemul
vascular nu este atât de încărcat și activitatea cerebrală se desfășoară mai liniștit.

Aromaterapia
Aromaterapia este o formă de tratament deosebit de plăcută care funcționează pe
baza uleiurilor esențiale. Indiferent de mirosuri de fructe, flori, lemn sau mosc, există o
aromă făcută să se potrivească oricui, iar combinând două sau mai multe uleiuri, se poate
crea un parfum personal unic.
Dr. Jean Valnet, a urmărit teoria predecesorului său, dar nu s-a limitat la atât, ci a
folosit uleiurile esențiale pentru a trata rănile soldaților, în timpul celui de-al doilea Război

Mondial. Cea care a dezvoltat metoda diluării și a aplicării uleiurilor esențiale prin masaj a
fost Marguerite Maury, biochimist francez.
Aromaterapia are efecte benefice în afecțiuni diverse: stări de anxietate și depresie,
dureri de cap și de spate, probleme ale tenului, răceli și dificultăți respiratorii, insomnii,
letargii, probleme hormonale. Metoda poate fi folosită ca și factor preventiv, mai ales în
problemele legate de stres și pentru menținerea unei stări psihice excelente.

CAPITOLUL II
IPOTEZA CERCETĂRII
2.1 Motivația realizării temei
Deși standardele de frumusețe feminină s-au modificat în timp și se modifică în
continuare, ea, femeia va tinde mereu să se înscrie în limitele lor mereu severe și de multe
ori greu de atins. Dacă durerile nașterii sunt de domeniul orelor și mult ameliorate de noile
metode medicale (nașterea sub apă, anestezia epidurală) alte modificări, precum
vergeturile, varicele, abdomenul flasc rămân pentru unele toată viața. Mama le va ignora
prin însăși natura ei, sub influența enormei fericiri de a-și ține copilul în brațe. Dar femeia
din ea, tot prin natura ei, nu va accepta la un moment dat aceste ″stigmate″.
Această lucrare vine în întâmpinarea dorințelor viitoarelor mame, încercând să
prezint cel mai natural, mai ieftin și mai la îndemână medicament : exercițiul fizic.
Cu ajutorul lui femeia gravidă va rămâne integrată vieții normale, fizic dar mai ales
psihic, sarcina va decurge normal, nașterea va fi mai ușoară, iar urmările negative vor fi
prevenite sau corectate.
Femeia va găsi, așadar, un motiv în plus, pentru a deveni mamă, mai precis, un
motiv în minus pentru ai fi teamă.
Planul de recuperare kinetică post-partum are în vedere refacerea estetică a
întregului organism în special a musculaturii ce menține un aliniament postural corect,
refacerea perineului când acesta a avut de suferit și a dezechilibrelor musculo-articulare
de după sarcină.
Nu în ultimul loc este efectul psihic benefic al mișcării, femeia știind că poate să
aibă o sarcină , o naștere, și o refacere ușoară și la îndemână.
2.2 Kinetoterapia post-partum
Lăuzia este perioada care urmează nașterii și se caracterizează prin revenirea
organismului matern la echilibrul dinaintea sarcinii.
Lăuzia imediată este considerată perioada a lV -a a nașterii, timp în care se produce
retracția musculaturii uterine, trombozarea sinusurilor vasculare din locul de inserție a pla –
centei pentru realizarea hemostazei. În această perioadă se supraveghează foarte atent
pulsul, tensiunea arterială și cantitatea de sânge pierdută de parturiență (femeia care

naște), datorită riscului crescut de hemoragii. Lăuzia propriu-zisă durează 10 zile. În
această perioadă are loc involuția uterului cu 1.5 cm/zi.
Lohiile sunt sanguinolente în primele 3 zile, serosanguinolente în următoarele 3
zile și seroase în restul perioadei de lăuzie. Are loc instalarea secreției lactate pentru care
glandele mamare au fost pregătite încă din timpul sarcinii. Modificările induse de sarcină
la nivelul diferitelor aparate și sisteme dispar treptat, organismul matern revenind la starea
dinainte de sarcină.
Perioada post-partum, are ca scop să readucă organismul femeii, cât mai rapid
posibil, la nivelul său estetic și funcțional de înainte de sarcină.
Modificările generate de sarcină în arhitectonica organelor și viscerelor
abdominale prin distensia peretelui abdominal pot duce la dureri și la deschiderea
orificiilor herniare. Refacerea ,,presei abdominale" are o mare importanță în prevenirea
ptozelor viscerale (constipațiilor).
Distensia perineului prin trecerea mobilului fetal poate duce la afectări de
structură anatomică și modificări în funcția nervilor rușinoși (creșterea perioadei de latență
motorie), scăderea presiunii maxime de constricție la nivelul sfincterului anal, alterarea
coborârii colului vezical și scăderea capacității musculaturii planșeului pelviperineal de a
ridica uretra, uneori cu incontinență urinară, instabilitate temporară, inconfort pelvin, etc.
În această perioadă de refacere organismul trece de la o stare în care s-a acomodat
treptat la alta, pe care o părăsise de demult. Aceasta are loc progresiv, până la revenirea
anatomo-funcțională a organismului, fiind ajutată de influența benefică a mișcării.
Programele de kinetoterapie post-partum se diferențiază pe două perioade ale
lăuziei:
• prima perioadă – este cea a lăuziei propriu-zise cu durata de 10 zile
• a doua perioadă – este cea de lăuzie tardivă cu durata de 30 de zile, timp în care continuă
involuția uterului iar secreția lactată trece în faza de automatism mamar, prelungindu-se
până la revenirea la nor mal a stării fizice și psihice a mamei.
Înaintea începerii tratamentului recuperator, kinetoterapeutul se informează asupra
eventualelor contraindicații ale gimnasticii medicale, a stării structurale și funcționale a
zonei ce urmează a fi recuperată, face testarea musculară și a ,,reflexului de reținere
perineală a tusei”, apoi își împarte pacientele în două grupe:
Grupa I – cuprinde persoane f ără afectări anatomo-funcționale, ce au testul
muscular egal sau mai mare decât 3 și pot începe tratamentul recuperator clasic;
Grupa a II-a – cuprinde persoane ce prezintă afectări anatomo-funcționale, cum
ar fi prolaps, incontenență urinară, traumatismele perineale, etc., care vor avea

un program de recuperare individualizat în funcție de afectarea prezentă și vor
beneficia de metode speciale de reeducare perineală, electrostimulare sau alte
mijloace terapeutice (Aldea Marie-Jeanne, 1999).
2.3 Scopul si obiectivele studiului
2.3.1 2 Kinetoterapia în perioada lăuziei propriu-zise
Această perioadă se caracterizează prin mult discernământ în alegerea mijloacelor
terapeutice, deoarce există o labilitate a stării de sănătate a femeii, amenințată și de o serie
întreagă de complicații.
Exercițiile de tensiune musculară ce interesează planșeul pelvin, favorizează
involuția uterină și au acțiune benefică asupra peristaltismului intestinal și al vezicii
urinare. Acest program începe din a doua zi de la naștere.
►Obiectivele recuperatorii sunt următoa rele:
1. Profilaxia trombozei.
2. Reluarea respirației normale.
3. Refacerea musculaturii planșeului pelviperineal.
4. Îmbunătățirea tonusului postural.
5. Asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligațiilor
materne.

►Mijloacele folosite:
1. Exerciții libere.
2. Contracții izometrice ale musculaturii gambei.
3. Masajul membrelor inferioare și în special al ″lojei vasculare″.
4. Exerciții voluntare de control perineal și vezical al micțiunii.
5. Exerciții de reeducare a respirației.
►Indicații metodice :
1.Programul kinetic este diferit pe zile în funcție de scopul urmărit și de
creșterea progresivă a efortului fizic.
2. Fiecare ședință se termină cu masajul membrelor inferioare și cu
relaxare.
3. Efortul fizic nu trebuie să creeze disconfort sau durere, pentru că
orice durere înseamnă o alterare tisulară.

4. Se evită excesul de activitate fizică dublat de neglijarea odihnei,
care pot duce la hipogalaxie sau agalaxie.
5. Se repetă și se verifică efectuarea exercițiilor fizice din ședințele
precedente.
2.3.2 Kinetoterapia î n perioada lăuziei tardive
După prima perioadă a lăuziei se continuă gimnastica la sala de kinetoterapie și
domiciliu parcurgând drumul către reluarea treptată a tuturor activităților casnice și
profesionale ale femeii.
►Obiectivele programului kinetic sunt următoarele:
1.Restabilirea atitudinii posturale corecte și a greutății normale.
2.Refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii spatelui, adductorilor și a
musculaturii plantare.
3.Reechilibrarea bazinului prin tonifierea cuplului corector abdominali-f esieri și
întinderea cuplului deformant lombar-psoas iliac.
4.Continuarea reeducării sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în
cadrul respirației.
5.Respectarea regulilor de igienă posturală.

►Mijloace folosite:
1. Exerciții libere glob ale.
2. Exerciții cu îngreuieri progresive pentru dezvoltarea forței muscu lare.
3. Exerciții izometrice.
4. Exerciții de autocontrol postural.
5. Exerciții la aparate fixe (spalier, bicicletă, aparat Kettler etc.).
6. Exerciții cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice etc.).
7. Exerciții de tip stretching pentru musculatura scurtată.
8. Masaj și automasaj pentru tulburările circulatorii însotit de gimnastică
vasculară tip Burger, posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici.
9. Elemente din sporturile preferate executate în scop relaxant sau ca mijloc
de reintegrare în activitatea sportivă.

► Indicații metodice:
1. Recuperarea armoniei fizice se obține prin crearea unei detențe psihice generale ce
generează interesul pentru refacerea estetică. Pacienta învață cunoașterea schemei
corporale, realizează percepția pozițiilor corecte și modul de aplicare a lor în viața
cotidiană.
2. Reeducarea musculaturii abdominale se face în paralel cu scăderea
în greutate prin dietă alimentară pentru a evita pericolul de agravare
a prolapsului.
3. Planul de recuperare ține seama de criteriile de individualizare: vârsta, starea
psihofizică generală, afecțiuni asociate, posibilitățile de reintegrare în activitățile casnice
profesionale sau sportive în funcție de fondul motric existent (Brănișteanu, Aldea,
Niculescu, Țopa, 1999).
►Contraindicații pentru efectuarea exercițiilor fizice în lăuzie:
•hipertensiune arterială ;
•insuficiență cardiacă;
•hemoragiile genitale (metroragii);
•insuficiență cervico-istmică;
•abdomen cicatricial;
•prolaps;
•incontinență urinară;
•traumatisme perineale.
2.4 Metodele de cercetare utilizate în studiu
Metoda este definită ca modalitatea de obținere a anumitor rezultate, în cunoașterea
teoretică și cea practică. Face parte din știință, fiind latura cea mai activă a acesteia,
modalitatea dobândirii cunoașterii ștințifice.
Metodologia unei științe reprezintă sistemul celor mai generale principii ale
investigației, ale cercetării, deduse din sistemul legilor generale.

1. Metoda observației
Observația este contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau
proces. De regulă observația este vizuală, dar nu sunt excluse cazurile în care participă și alți
analizatori, în funcție de caracteristicile fenomenelor urmărite. Ea se aplică unui domeniu

ale cărui date, documente sau fenomene, dorește să le cunoască, să le clasifice, cuantifice,
caracterizeze, pentru a stabili ce este deosebit în ele, ce relații sunt între ele, ce le provoacă
și ce efecte au asupra altora. În această lucrare observația se face pe un eșantion de 15
paciente într-o anumită perioadă de timp și într-un anumit loc.
Condițiile observției
Caracterul fundamentat teoretic și metodologic al observației este dat de următoarele
caracteristici;
1. trebuie să se facă deliberat;
2. să aibă scopuri precis formulate, scopul să fie în concordanță cu ipoteza
formulată;
3. să aibă sarcini precis formulate și în conformitate cu scopul sau sarcinile
urmărite;
4. să se desfășoare metodic și sistematic (după un program, cu
regularitate);
5. să se efectueze o înregistrare fidelă și exigentă a datelor observate;
6. prelucrarea și interpretarea datelor trebuie să fie exigentă;
7. să se realizeze o pregătire a observatorului și a observației.
● Înregistrarea observației
Înregistrarea observației se poate face prin intermediul sau cu ajutorul aparatelor și
instrumentelor adecvate, aparate de filmat, camere video. Toate datele vor fi înregistrate pe
fișa de observație .
● Prelucrarea și interpretarea datelor
Poate fi cantitativă și calitativă. Fișele de observare sunt analizate, fiecare fișă va fi
notată cu date sau aprecieri care conduc spre anumite concluzii. Interpretarea datelor este
operațiunea cea mai dificilă și nu conduce la concluziile cele mai veridice, dacă acestea nu
vor fi completate cu informații obținute din studiul unor documente din discuții cu subiecții
cercetării, din unele experimente care au posibilitatea de a verifica mai precis relația dintre
anumite fenomene . Dacă la început prelucrarea datelor este cantitativă prin centralizarea
datelor, spre final prin trasarea concluziilor cercetării, prelucrarea este calitativă.
2. Metoda studiului de caz
Studiul de caz este metoda de cercetare prin care se verifică o relație. Reprezintă o
stare activă a subiectului, implică o activitate metodică orientată în scopul precis de

verificare a unei ipoteze. Aceasta presupune activitatea intelectuală complexă a omului de
știință, a cercetătorului, care provoacă, organizează, interpretează și înțelege.
Nu poate fi separată de observație care reprezintă izvorul ipotezelor. Selectarea
subiecților și alcătuirea grupei experimentale trebuie să fie în concordanță cu ipoteza de
lucru. Acest grup se mai numește și eșantion.
Examinatorul stabilește o categorie de teste care va trebui să evidențieze efectul
variabililor independente. Se vor efectua cu diferite aparate și instrumente de măsură și
control. Astfel putem avea de a face cu mai multe categorii de teste și anume: măsurători
somatice, fiziologice, testări motrice și psihice.
Aceste testări vor fi :
a) inițiale – atunci când se efectuează la începutul experimentului;
b) intermediare – în timpul experimentului (pentru a se verifica efectele
variabilelor la un moment dat);
c) finale – la sfârșitul cercetării (pentru a se evidenția valoarea
variabilei dependente);
După efectuarea testărilor finale se face diferența dintre testarea inițială și cea finală.
În această etapă se folosesc în special parametrii tendinței centrale.
În momentul finalizării studiului de caz, se va efectua determinarea concluziilor și
trasarea recomandărilor (după Chirazi, 2000 ).
2.5 Teste și măsurători efectuate
Examenul somatoscopic este o metodă clinică de evaluare a eventualelor modificări
de postură concomitent cu examenul clinic al aparatelor și sistemelor. În vederea realizării
unui examen corect și obiectiv este indicat ca acesta să se desfășoare la cadrul
antropometric, în condiții de luminozitate bună, la o temperatură de 21-22șC; lăuza trebuie
să se dezbrace și să fie desculță pentru a fi analizată din față, spate și profil static sau
dinamic.
Gradul de lordoză se apreciază prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea
mai concavă a lordozei și de cea care traversează partea cea mai proeminentă a osului
sacrum.
Gradul de cifoză se determină prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea
mai convexă a regiunii dorsale, prin vertebra a VII-a cervicală și a linei verticale care
strabate aceeași vertebră.
Pentru abdomen se compară datele ce trec prin stern și linia abdominală.

Poziția trunchiului este dată de linia orizontală ce trece prin marginea superioară a
osului sacrum și creasta iliacă și de linia ce străbate vertebra a VII-a cervicală.
Măsurătorile antropometrice sau somatometria reprezintă o metodă paraclinică prin
care se evaluează schimbările fizice.
Perimetrul toracelui poate fi măsurat cu banda metrică în repaus, după inspir
profund și expir forțat. Diferența dintre perimetrul toracic în inspir forțat și cel în expir forțat
reprezintă elasticitatea pulmonară. La fumătoare va fi mai mic.
Elasticitatea abdominală. Se va lua perimetrul abdomenului în ortostatism apoi din
clinostatism. Diferența dintre cele 2 este elasticitatea abdominală, cu cât este mai mică cu
atât e mai bine, adică există un tonus muscular bun.
Greutatea corporală este importantă. În timpul sarcinii femeia are în jur cu 11-13
Kg mai mult (în unele cazuri și mai mult). În general după expulzia fătului femeia mai
rămâne cu câteva Kg în plus. După naștere orice femeie își dorește să revină la greutatea
anterioară.
Indicele Quetelet este raportul dintre greutatea (în grame) și talia (în cm):
Indicele Quetelet = G(g) / T(cm)
Normal între 330 – 370 g /cm: pentru fete.
Bilanțul muscular este o apreciere obiectivă a tonusului, forței și rezistenței
musculare. Pentru acest bilanț există un sistem de cotare internațională, adoptat și la noi în
țară. Sistemul are scala 0-5 prin care se apreciază tensiunea în tendon și masa musculară,
forța și rezistența muschiului.
Valoarea 0 = nu se simte tensiune în tendon și masa musculară, nu apare schiță de
contracție; practic muschiul este denervat;
Valoarea 1 = apare tensiune în tendon și masa musculară, contracție modestă fără
executarea miscării;
Valoarea 2 = se realizează o contracție prin care se deplasează segmentul, scos de
sub fortța gravitației sau orice altă rezistență;
Valoarea 3 = contracția este suficientă pentru a deplasa segmentul antigravitațional,
dar fără altă rezistență;
Valoarea 4 = contracția realizează mobilizarea segmentului contra gravitației plus o
rezistență medie;
Valoarea 5 = contracția este posibilă și realizează deplasarea segmentului contra
gravitației plus o rezistență marcată (rezistență maximală).

Bilanțul durerii Vom folosi Scara Analogică Vizuală– Visual Analogue Scale
(VAS).

Figura nr. 4 Scara Analogică Vizuală
ică.
Valoarea 0 – nici o dure re
Valoarea 2 – doare un pic
Valoarea 4 – doare un pic mai mult
Valoarea 6 – doare chiar mai mult
Valoarea 8 – doare foarte mult
Valoarea 10 – doare cel mai rau
► Se testează mișcările trunchiului:
•extensii, flexii;
•aplecări;
•înclinări, rotatii;
►Membrele inferioare:
• extensia, flexia membrului inferior pe șold;
• adducție, abducție;
• rotații în ax;
• circumducții;
• tripla flexie.

Tabelul nr. 1 Testări musculare

MUȘCHIUL ILIAC
Forța
BILANȚUL MIȘCĂRII
5 și 4Poziție așezat, gambele atârnate, bazinul fixat; subiectul flectează coapsa pân ă la
capătul mișcării; rezistența se aplică deasupra genunchiului.
3Poziție așezat, gambele atârnate, bazinul fixat; subiectul flecteaz ă coapsa până la
capătul mișcării.
2Decubit lateral, membrul inferior de deasupra susținut, trunchiul, bazinul și
membrele inferioare în extensie; subiectul flecteaz ă coapsa pe toată amplitudinea
de mișcare, genunchiul poate fi flectat pentru a evita tensionarea mu șchilor
ischiogambieri.
1 și 0Decubit dorsal, membrul inferior sus ținut, se poate decela o contracție a iliacului.
Tabelul nr. 2 Testări musculare

Tabelul nr. 3 Testări musculare
MUȘCHIUL DREPT ABDOMINAL

Forța BILANȚUL MIȘCĂRII

5Decubit dorsal, mâinile sub cap, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe bazin pe toată
amplitudinea de mișcare; dacă flexorii coapsei sunt slabi, trebuie fixat bazinul; spatele se
rotunjește mai mult si flexia este posibilă p ână ce omoplații se ridică de pe planul mesei.

4Decubit dorsal, brațele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe
bazin pe toată amplitudinea de mișcare; daca flexorii sunt slabi, se fixează bazinul; flexia este
posibilă până când omoplații se ridică de pe planul mesei.

3Decubit dorsal, brațele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe
bazin cu o amplitudine limitată de mișcare; capul, partea superioară a umerilor și marginea
superioară a omoplaților trebuie să se ridice de pe planul mesei, dar unghiurile inferioare ale
omoplaților să rămână în contact cu masa; dacă flexorii sunt slabi, se fixează bazinul.

2Decubit dorsal, brațele de-a lungul trunchiului, subiectul flectează coloana cervicală; partea
inferioară a toracelui este comprimată și bazinul se înclină până când coloana lombară va fi
plată pe masă; palparea va ajuta aprecierea egalită ții contracției.
1 și 0Decubit dorsal, se poate decela o contrac ție ușoară palpând peretele abdominal anterior, în
timp ce subiectul încearcă să tușească (sau în timpul unei expirații rapide sau în timp ce
încearcă să ridice capul); se notează devierea ombilicului; trac ționarea sa în sus sau în jos
traduce o contracție mai puternică fie a păr ții superioare, fie a părții inferioare a muschiului.

Tabelul nr. 4 Testări musculare

În această perioadă se supraveghează foarte atent pulsul, tensiunea arterială
datorită riscului crescut de hemoragii. În cadrul efortului fizic aparatul cardiovascular și
respirator sunt cele mai solicitate. Testarea capacității se realizează prin aprecierea
valorilor frecvenței cardiace și tensiunii arteriale. În sarcină tensiunea arterială crește
MUȘCHIUL PĂTRATUL LOMBAR
Forța
BILANȚUL MIȘCĂRII

5 și 4Decubit dorsal sau ventral, coloana lombară în extensie moderată, subiectul apucă marginile
mesei pentru a-și men ține toracele; (dacă mușchii bra țelor si ai umărului sunt slabi, se fixează
toracele); subiectul trage bazinul de-o parte spre torace, rezistența se aplică deasupra articulației
gleznei.
3 și 2Decubit dorsal, gambele întinse și coloana lombară în extensie moderată, subiectul se poate ține
de marginile mesei pentru a- și susține toracele, subiectul trage bazinul spre torace; se aplic ă o
rezistență ușoară pentru forța 3; realizarea mișcării fără rezistență se notează 2.
1 și 0 Dacă subiectul încearcă să tragă bazinul în sus, se poate percepe o contrac ție a pătratului lombar
prin palpare profundă a regiunii lombare sub marginea extern ă a masei comune.
MUȘCHII OBLICI

Forța
BILANȚUL MIȘCĂRII

5Decubit lateral, mâinile sub ceafă, gambele fixate, subiectul face o rota ție + flexie a toracelui
de o parte; se repetă de partea opusă; se testeazaă marele oblic st âng + micul oblic drept prin
mișcare spre dreapta (rota ția spre stâanga se face prin acțiunea mușchilor de partea opusă)
(dacă flexorii șoldului sunt slabi, se sus ține bazinul; partea superioară a toracelui trebuie să se
ridice de la nivelul mesei în cursul rotației).

4Decubit lateral, brațele de-a lungul corpului, gambele fixate, subiectul face o rota ție + flexie a
toracelui de-o parte; se repetă de partea opusă (dacă flexorii coapsei sunt slabi, se sus ține
bazinul).

3Decubit dorsal, brațele încrucișate, mâinile fiecare pe umărul opus; se sus ține bazinul;
subiectul face o rotație a toracelui până ridică de pe planul mesei omoplatul pe partea
umărului care vine înainte; se repetă făcând rotația de partea opusă.

2Așezat, brațele pe lângă trunchi, se susține bazinul; subiectul face rota ția trunchiului; se repetă
făcând rotația de partea opusă.
1 și 0 Examinatorul palpează mușchii subiectului care încearcă să apropie, hemitoracele st âng de
hemibazinul drept; se repetă de partea opusă.

treptat dar nu îngrijorător. Frecvența cardiacă și tensiunea arterială se pot lua în
ortostatism și clinostatism.
Spirometria urmărește capacitatea vitală a lăuzei. În timpul sarcinii capacitatea vitală
scade.
Volumul curent este volumul de aer deplasat în cursul unui ciclu respirator și
reprezintă 16-18% din capacitatea vitală.
Se vor folosi exerciții de respirație (diafragmatică, abdominală, toracică) pentru
revenirea la parametrii de dinaintea sarcinii.

Kinetoterapeutul va face în prima zi după o naștere normală, teste specifice
perineale, a “reflexului de reținere’’ la tuse. Aceasta const ă în plasarea pacientei în decubit
dorsal având membrele inferioare flectate, tălpile sprijinite pe sol, ținând în gură un tub de
70 mm lungime cu un diametru de 8-10 mm. Kinetoterapeutul va cere pacientei următoarea
acțiune: suflarea prelungită a aerului prin tub ca într-un acces de tuse, timp în care trebuie să
apară contracția abdomino-perineală însoțită de o împingere de jos în sus. Dacă se observă o
acțiune inversă înseamnă că odată cu tusea se produce o dispersie a forței perineale.
Musculatura perineală poate fi intactă, dar nu are funcționalitate normală, ceea ce va duce în
timp la o insuficiență perineală care va determina afecțiuni patologice urogenitale
(incontinență, instabilitate vezicală, prolaps).
În cazul în care femeia după naștere a rămas cu sindromul simfizei dureroase
kinetoterapeutul va proceda astfel: prin palparea directă pe simfiza pubiană sau prin vagin.
La palpare se constată o depărtare anormală între cele 2 oase pubiene. Când femeia adoptă
poziția stând depărtat prin introducerea indexului în vagin și aplicarea sa cu fața palmară pe
fața posterioară și pe marginea inferioară a simfizei în timpul mișcării de mers pe loc se
simte cum cele 2 oase alunecă unul pe celălalt.

PARTEA SPECIAL Ă
Motto: "Prin mișcare se condiționează activitatea, iar prin aceasta se afirmă,
dezvoltă și manifestă toate." – Vicențiu Babeș
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA CERCETĂRII
3.1 Locul desfășurării și dotarea sălii

Organizarea cercetării în recuperarea kinetoterapeutică a perioadei de lăuzie s-a
desfășurat la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Filantropia – București.
Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 15 paciente, dintre care 6 mi s-au părut
mai importante: 3 lăuze cu nașteri normale la termen, 1 lăuză cu naștere normală cu dureri
lombosacrale, 1 lăuză cu naștere cu epiziotomie, 1 lăuză cu naștere prin cezariană.
Prin studierea acestor cazuri am ajuns la înțelegerea și cunoașterea ființei umane
precum și a modului în care se pot iniția și întreține relații interpersonale cooperante bazate
pe respect între membrii echipei de îngrijire și cel îngrijit.
Sala de kinetoterapie oferă toate posibilitățile de explorare și evaluare precum și
mijloacele necesare pentru tratament.
Dotarea sălii constă în : spaliere, canapea, bancă de gimnastică, saltele, saci cu
nisip, bicicletă ergometrică, stepper, gantere, scripeți, oglinzi, mingi medicinale, cadre cu
rotile pentru reeducarea mersului, suluri din burete învelite în plastic, pedală cu arc, cântar,
taliometru, dinamometru, centrimetru, fir cu plumb, raportor, tensiometru, spirometru,
compase pentru măsurarea diametrelor, fișe de evaluare a aparatului locomotor pentru
înregistrarea evoluției tratamentului.
Aparatele speciale care se mai folosesc în recuperarea lăuzei sunt: AB ROLLER,
AB-ISOLATOR, POWER 2000, SWING.
Locurile de desfășurare a activității de kinetoterapie trebuie să corespundă regulilor
de igienă pentru buna desfășurare a recuperării.
Una din obligațiile kinetoterapeutului este supravegherea și respectarea regulilor
generale de igienă. Acestea sunt:
-integritatea și funcționalitatea suprafeței sălii de gimnastică
– să nu fie alunecoasă, să nu prezinte denivelări ce pot produce alunecări;
-suprafața sălii și aparatele trebuie șterse în permanență cu o soluție slab
dezinfectantă de cel puțin două ori pe zi;
-zilnic, înainte de a începe activitatea, se va controla integritatea aparatelor
din sala de gimnastică, pentru a evita accidentele.
Studiul s-a desfășurat în aproximativ un an, începând din iunie 2009 până în
septembrie 2010.
Acest studiu s-a desfășurat ținând cont de următoarele etape:
1.Prezentarea cazurilor.
2.Analiza fișelor medicale – date personale;
– aspecte specifice.
3.Testarea inițială a fiecărei paciente.

4.Întocmirea unui program kinetoterapeutic.
5.Recuperarea propriu-zisă.
6.Testarea finală.
7.Analiza comparativă a rezultatelor inițiale și finale.
8.Concluzii.
9.Recomandări.
Înainte de începerea programului kinetoterapeutic se vor efectua testările inițiale, în
timpul programului, testările intermediare, și cele mai importante, testările finale pentru a
vedea cât de eficient a fost programul. Testările finale se fac la un an după naștere.

3.2 Prezentarea cazurilor
CAZ I
VÂRSTA: 26 ani

DATA PREZENTĂRII : 23 iunie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII : recuperare după o naștere normală la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE : apendicectomie;
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – educatoare;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
– consumatoare de cafea;
• obiceiuri alimentare – regim adecvat;
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE :
Î = 1,68 m; Gr. = 74 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS : – musculatura abdomino-pelvi-perineală flască;
– laxitate articulară;
SISTEM GANGLIONAR : nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR : integru;
APARAT RESPIRATOR : – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare;
– R = 16’ ritmică.
APARAT C. VASCULAR: – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– T.A. = 140/60 mm Hg.;
– F.C. = 82’;
– T = 36 Cș.
EVOLUȚIE: stare generală satisfăcătoare;
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC : din prima zi de la naștere;
În prima zi s-a realizat testul specific perineal pentru a testa ″reflexul de reținere″ la tuse.
Tabelul nr.5 Testări
TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 440 – peste normal 398
Perimetrul toracic 100 cm 97

Elasticitatea pulmonară 3 cm 3,5 cm
Elasticitate abdominală 5 cm 3cm
Bilanțul durerii 4 0
Poziție vicioasă Nu prezintă Nu prezintă
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/70 mm Hg
Frecvența cariacă = 70/ minut
Respitații pe minut = 13

Tabelul nr. 6 Bilanțul muscular
S-a efecutat și testarea la efort (10 genoflexiuni cu sau fără sprijin) în urma căruia
s-a observat o adaptare proastă a organismului din care a rezultat o creștere a frecvenței
cardiace 120; T.A 150/80 mm Hg; 19 resprirații pe minut; T 37,5ș C.
Pacienta a suferit în al treilea trimestru de sarcină o cădere a boltei plantare din
cauza greutății corporale și nu a urmat un program kinetoterapeutic în timpul sarcinii.
Se recomandă începerea programului kinetoterapeutic după o naștere normală din
prima zi cu exerciții de respirație cu dozarea treptată a efortului. Se vor face exerciții
specifice pentru ridicarea bolții plantare. La început exercițiile se pot efectua la cabinetul
de kinetoterapie apoi se pot continua exercițiile la domiciuliu.
CAZ II
VÂRSTA: 24 ani
DATA PREZENTĂRII : 29 iunie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII : recuperare după naștere normal ă la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE : – rujeolă la 6 ani
– hepatită la 14 ani
ANTECEDENTE SOCIALE :Mușchii testați Not. inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 3 5
Mușchii oblici 4 5
Mușchiul pătratul lomb ar 4 5
Mușchiul iliac 4 5

• statut social – căsătorită;
• profesie – studentă;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcoo, cafea, tutun)
– fumătoare;
• obiceiuri alimentare – regim dezordonat;
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE :
Î = 1,70 m; Gr. = 68 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS : – musculatura abdomino-pelvi-perineală flască
– tulburări de tonus al musculaturii membrelor
inferioare
SISTEM GANGLIONAR : nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR : integru;
APARAT RESPIRATOR : – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare;
– R = 17’ ritmică.
APARAT C. VASCULAR: – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– T.A. = 130/ 70 mm Hg.;
– F.C. = 80’;
– T = 37 Cș.
EVOLUȚIE: stare generală bună;
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC : din prima zi de la naștere
În prima zi s-a realizat testul specific perineal pentru a testa ″reflexul de reținere″ la tuse.

Tabelul nr.7 Testări
TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 400 – puțin peste normal 382
Perimetrul toracic 98 cm 97cm
Elasticitatea pulmonară 2 cm 3 cm
Elasticitate abdominală 5 cm 3,5 cm
Bilanțul durerii 0 0
Poziția vicioasă ușoară cifoză dorsală Nu prezintă
REZULTATE FINALE

Tensiunea arterială = 120/70 mm Hg
Frecvența cardiacă = 65/min
Resprirații pe minut = 14/min

Tabelul nr.8 Bilanțul muscular

După efort: R: 19, T.A: 140/70 mm HG, F.C: 100/min, T: 37,5șC. Se observă o
adaptare bună a organismului după efort aceasta datorându-se efectuării unui program
kinetoterapeutic în timpul sarcinii. Se recomandă începerea programului de kinetoterapie
după o naștere normală și cu exerciții specifice pentru reeducarea coloanei: extensii cât mai
multe și se evită flexia dorsală.

CAZ III
VÂRSTA: 32 aniMușchii testați Not. inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 3 5
Mușchii oblici 5 5
Mușchiul pătratul lombelor 4 4
Mușchiul iliac 4 5

DATA PREZENTĂRII: 16 iulie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII: recuperare după naștere prin cezariană
ANTECEDENTE PATOLOGICE: – pojar la 9 ani
ANTECEDENTE SOCIALE:
•statut social – căsătorită;
•profesie – absolventă de facultate cu studii economice – economistă
•mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
– consumatoare de cafea
•obiceiuri alimentare – regim normal
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE:
Î = 1,70 m; Gr. = 79 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS : – musculatura abdomino-pelvi-perineală flască
– cicatrice cheloidă post-operatorie
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
– R = 11’ritmică.
APARAT C. VASCULAR: – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
-T.A. = 90/ 60 mm Hg., hipotensiune;
– F.C. = 75’;
– T = 36 Cș.
EVOLUȚIE: favorabilă
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC : la indicațiile medicului
Tabelul nr.9 Testări
TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE

Indice Quetelet 464 – peste normal 432
Perimetrul toracic 110 cm 105 cm
Elasticitatea pulmonară 2 cm 3 cm
Elasticitate abdominală 6 cm 4 cm
Bilanțul durerii 4 0
Poziția vicioasă Poziție antalgică Nu prezintă
Rezultate finale
Tensiune arterială = 110/50 mm Hg
Frecvența cardiacă =70/min
Respireții pe minut = 12/min

Tabelul nr. 10 Bilanțul muscular
Mușchii testați Not. Inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 3 4
Mușchii oblici 3 4
Mușchiul pătratul lombelor 3 4
Mușchiul iliac 3 5

Testările pentru efort se vor face după o perioadă care o stabilește medicul.
Programul kinetoterapeutic va începe respectând anumite obiective și prin diferite mijloace
care sunt prezentate în programul kinetoterapeutic după cezariană. În primele 6 luni când
operația nu e cicatrizată complet se evită exercițiile cu efort ridicat.
Se pune accent pe reeducarea perineală, exerciții de respirație. După cezariană
recuperarea se face mai lent.

CAZ IV
VÂRSTA: 30 ani
DATA PREZENTĂRII : 27 iulie 2009
MOTIVELE INTERNĂRII: recuperare după o naștere cu epiziotomie
ANTECEDENTE PATOLOGICE: – oreion

– varicelă
ANTECEDENTE SOCIALE:
•statut social – căsătorită;
•profesie – casnică
•mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de cafea, tutun)
– consumatoare de tutun
•obiceiuri alimentare – regim dezordonat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE:
Î = 1,60 m; Gr. = 70 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: – cicatrice perineală post-operatorie
– musculatură flască
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
– R = 17’ritmică.
APARAT C. VASCULAR : – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– T.A. = 15/ 70 mm Hg.;
– F.C. = 90’, tahicardie;
-T = 37 Cș.
EVOLUȚIE: favorabilă
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC: la indicațiile medicului
Tabelul nr.11 Testări

Tabelul nr. 12 Bilanțul muscular
Mușchii testați Not. inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 45
Mușchii oblici 45
Mușchiul pătratul lombelor 34
Mușchiul iliac 35
Se respectă indicațiile medicului. Programul kinetoterapeutic respectă principiile
după o naștere cu epiziotomie. În general se începe cu exerciții de respirații, urmând mai
târziu exercițiile de contracții izometrice perineale. Se așteaptă cicatrizarea intervenției.

CAZ V
VÂRSTA: 22 ani
DATA PREZENTĂRII: 2 august 2010TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 437- peste normal 375
Perimetrul toracic 105 cm 98 cm
Elasticitatea pulmonară 2 cm 3cm
Elasticitate abdominală 4 cm 3cm
Bilanțul durerii 4 0
Poziția vicioasă Nu există Nu există
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/ 60 mm Hg
Frecvența cardiacă = 70/min
Respirații/minut = 14/min

MOTIVELE INTERNĂRII : recuperare după naștere normală cu durere lombosacrată de
sarcină
ANTECEDENTE PATOLOGICE: – pneumonie 6 ani
ANTECEDENTE SOCIALE :
• statut social – necăsătorită;
• profesie – secretară;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
– nu
• obiceiuri alimentare – regim adecvat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE:
Î = 1,60 m; Gr. = 64 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: – musculatură flască
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR : integru;
APARAT RESPIRATOR : – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
– R = 19’ritmică.
APARAT C. VASCULAR : – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– T.A. = 150/ 70 mm Hg.;
– F.C. = 80’;
– T = 37 Cș.
EVOLUȚIE: stare nefavorabilă
În prima zi kinetoterapeutul va face testul specific perineal pentru a testa ‘’reflexul de
reținere’’ la tuse.

Tabelul nr. 13 Testări

TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 400 – puțin peste
normal362

Perimetrul toracic 91 cm 90
Elasticitatea pulmonară 2 cm 2 cm
Elasticitate abdominală 3 cm 3 cm
Bilanțul durerii 10 6
Poziția vicioasă lordoză medie o ușoară lordoză
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/70 mm Hg
Frecvența cardiacă = 65/ min
Respirații/ minut = 15/ min
Tabelul nr.14 Bilanțul mișcării

Se începe programul kinetoterapeutic cu exerciții specifice pentru lordoză deci se
evită extensiile, se face în paralel tratament antalgic (împotriva durerii). Pentru a nu pune
în tensiune regiunea lombosacrată, se va purta o centură trohanteriană.
CAZ VI
VÂRSTA: 29 ani
DATA PREZENTĂRII: 18 august 2010
MOTIVELE INTERNĂRII: recuperare după o naștere normală la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE: – gastrită
ANTECEDENTE SOCIALE:Mușchii testați Not. inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 4. 5
Mușchii oblici 3 4
Mușchiul pătratul lombelor 3 4
Mușchiul iliac 4 5

• statut social – căsătorită;
• profesie – contabilă;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
– consumatoare de cafea
• obiceiuri alimentare – regim adecvat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAȘTERE:
Î = 1,76 m; Gr. = 70 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS : tulburări ale tonusului muscular
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: prezintă sindromul simfizei dureroase, relaxarea
exagerată a articulațiilor.
APARAT RESPIRATOR : – torace normal conformat;
– murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
– R = 18’ritmică.
APARAT C. VASCULAR: – cord în limite normale;
– zgomote cardiace ritmice;
– T.A. = 160/ 70 mm Hg.;hipertensiune
– F.C. = 90’, tahicardie;
-T = 37 Cș.
EVOLUȚIE: nesatisfăcătoare
Pacienta a fost testată prin palparea directă a simfizei pubiene.
În primele zile pacienta diagnosticată cu sindromul simfizei dureroase, a trebuit să poarte o
centură elastică în jurul bazinului. Ulterior a făcut și tratament antalgic. După scoaterea
centurii s-au realizat testările și bilanțurile obișnuite după sarcină.

Tabelul nr.15 Testări

TESTĂRI REZ. INIȚIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 400 – puțin peste normal 363
Perimetrul toracic 97 cm 98 cm
Elasticitatea pulmonară 4 cm 4 cm
Elasticitate abdominală 4 cm 3
Bilantul durerii 0 0
Poziția vicioasă Prezentă din cauza
dureriiNu există
Rezultate finale
Tensiunea arterială =120/70 mm Hg
Frecvența cardiacă =70/min
Respirații/minut = 14/min

Tabelul nr. 16 Bilanțul mișcării
Se respectă indicațiile medicului iar recuperarea va fi mai lentă. Programul
kinetoterapeutic se va începe numai cu acordul medicului. Se pune accent pe reeducarea
mersului. Se administrează vitamine și calciu. Dupa tratarea simfizei se încep exercițiile
din programul kinetoterapeutic pentru lăuză.

3.3 Programul kinetoterapeutic al lăuzei
Tratamentul din prima zi se începe cu reeducarea respiratorie din poziția decubit
dorsal, poziție ce permite o mobilizare liberă a cutiei toracice. Din această poziție se învață
inspirația toraco-abdominală controlată, începând cu inspirația diafragmatică urmată de cea
costală pe zone (inferioară, medie, superioară), deci o acțiune de jos în sus, după care se
efectuează contracția perineală, expirul forțat de sus în jos plecând de la zona costal
superioară spre cea inferioară și sucțiunea abdomenului prin contracția musculaturii
abdominale. Pe toată perioada reeducării respiratorii se ține bazinul în poziție delordozantă.
Acest exercițiu se repetă zilnic ajungându-se la automatism.
În a doua zi se repetă programul din prima zi adăugându-se mișcări ale brațelor,
genunchilor, gleznelor, executate lent și alternativ.
În a treia zi se repetă programul precedent și se dau explicații asupra musculaturii
pelviperineale, explicând rolul său în micțiune și în tuse. Pacienta învață controlul perineal Mușchii testați Not. inițială Not. finală
Mușchiul drept abdominal 4 5
Mușchii oblici 3 4
Mușchiul pătratul lombelor 3 4
Mușchiul iliac 4 4

și tehnica de oprire a jetului urinar în timpul micțiunii. Se efectuează masajul membrelor
inferioare, însoțit de mobilizări ale degetelor și urmat de contracții izometrice ale
musculaturii gambelor prin împingeri în pat.
În a patra zi se introduc în program pe lângă masaj și celelalte exerciții învațate
anterior mișcări din poziția șezând, răsuciri de trunchi, mișcări ale capului și gâtului cu
autoînălțare, mișcări ale brațelor.
În a cincea zi se intensifică exercițiile pentru musculatura perineală efectuate din
decubit dorsal, lateral, și șezând, și se învață reflexul de reținere perineală.
În a șasea zi, la programul anterior se adaugă :
•exerciții pentru tonifierea mușchilor abdominali ;
•exerciții de aliniere a coloanei vertebrale.
Pentru a șaptea zi se respectă exercițiile din programele anterioare și se insistă pe
autocontrolul ținutei corecte. Pentru următoarele zile se mai introduc exerciții pentru
musculatura spatelui și se învață regulile de igienă personală:
•cum se poartă copilul;
•poziția corectă pentru alăptat;
•alte posturi prin care se blochează regiunea lombo-abdominală pentru a
proteja coloana în cadrul activităților suprasolicitante.
În programul kinetic al lăuziei tardive se adaugă:
A. variante de mers și alergare;
B. exerciții de redresare activă a ținutei corporale;
C. exerciții de refacerea a centurii abdominale.
Aceste exerciții se pot practică la o sală de kinetoterapie sau chiar la domiciliu fară
a avea nevoie de aparate speciale pentru o recuperare bună.

Exerciții de gimnastică respiratorie
În timpul exercițiilor respiratorii trebuie respectate următoarele reguli:
•se inspiră pe nas și se expiră pe gură;
•inspirația va fi lentă și profundă;
•timpul expirației trebuie să fie de două ori mai mare decât cel al
inspirației;

•în timpul expirației se pronunță sunetul S.
Exemple de exerciții:
►Din poziția corpului întins la orizontală pe spate:
1.mâinile pe abdomen, inspir profund cu ridicarea peretelui abdominal, expir
lent cu pronunțarea sunetului S și coborârea abdomenului;
2.cu mâinile pe coaste se respiră astfel încât în inspir mâinile să se depărteze,
iar în expir să se apropie;
3. cu genunchii îndoiți, tălpile sprijinite de pat, ducerea brațului stâng spre
șoldul drept, concomitent cu ridicarea capului și umerilor, inspirație, apoi
ducerea brațului stâng oblic sus, cu răsucirea capului spre stânga, expirație;
același exercițiu se va face și cu brațul drept;
4.cu genunchii îndoiți, tălpile sprijinite de pat, ducerea ambilor genunchi la
piept cu ajutorul brațelor, inspirație, revenire cu expirație.
►Din poziția șezând:
1.aplecarea trunchiului înainte cu brațele încrucișate pe abdomen, inspirație,
ridicarea trunchiului cu ducerea brațelor lateral, expirație;
2.cu mâinile sprijinite pe genunchi, expirație impusă, apoi inspirație
concomitent cu ducerea brațului stâng oblic sus, coborârea brațului în poziția
inițială, expirație; același exercițiu cu brațul drept.
Exerciții pentru îmbunătățirea elasticității și tonictatea diafragmului
Se utilizează exerciții care fac ca acțiunea diafragmului să întâmpine o rezistență
care poate fi realizată pozițional sau presiune intraabdominală crescută.
Pozițional:
•exerciții de respirație amplă din decubit dorsal cu o greutate așezată pe abdomen;
• exerciții din decubit ventral când greutatea proprie limitează expansiunea
abdomenului ;
•exerciții de respirație executate din poziția culcat pe un plan înclinat cu capul în jos
caz în care rezistența este dată de greutatea masei viscerale abdominale orientate în
sens cranian sub acțiunea gravității.
Presiunea intraabdominală:
•exerciții de respirație cu musculatura abdominală contractată;
•exerciții de respirație cu sugerea abdomenului în timpul inspirației;

•umflarea și sugerea abdomenului în apnee și inspirație forțată.
3.3.1 Programul kinetic al lăuzei după o naștere normală
►Prima zi:
Exercițiul 1. Culcat dorsal: 1-2 inspirație profundă cu strângerea pumnilor, brațele
lângă corp și întinderea picioarelor ușor încordate cu vârfurile întinse; 3-4 expirație cu
relaxarea întregului corp și închiderea ochilor; 5-8 aceleași mișcări de la timpii 1-4. Se
repetă 2 X 8 timpi.
Exercițiul 2. Culcat dorsal cu o mână pe abdomen și cealaltă pe torace, cu
membrele inferioare flectate, tălpile pe sol, se execută: reeducarea respirației toraco-
abdominale asistată de kinetoterapeut, 2 x 8 timpi.

►A doua zi :
Exercițiul 1. Culcat dorsal: 1-4 îndoirea brațelor cu ducerea mâinilor la ceafă și
întoarcerea lentă a corpului stânga-dreapta, apoi extensia și flexia gâtului ajutând mișcarea
capului cu mâinile; 5-8 odihnă și respirație, accentuând expirația prin presarea cu mâinile
pe rebordurile costale (marginile inferioare ale toracelui – ultimele 2 coaste) și diafragm
(sub stern – denumit popular ,,capul pieptului') pentru a intensifica respirația. Se repetă de
2-3 ori cu pauze. Pauzele de odihnă se elimină sau se prelungesc dacă apare senzația de
oboseală.
Exercițiul 2. Culcat dorsal: 1-4 întoarcere în culcat costal lateral: 5-6 îndoirea
lentă a genunchilor ușor spre piept: 7-8 întinderea genunchilor în poziția inițială. Se
execută și în partea cealaltă. Se repetă, cu pauze, 8 timpi.
Exercițiul 3. Culcat dorsal pe una-două perne, cu spri jin pe antebrațe și
trecere în așezat rezemat cu spatele pe pernă: 1-2 ridicarea braț elor prin înainte sus,
inspirație: 3-4 coborârea brațelor pe același traseu cu expirație: 5-8 aceleași mișcări
ca la timpii 1 -4. Se execută 2 x 8 timpi.
►A treia și a patra zi :
Exercițiul 1. Așezat rezemat, de voie contracții izometrice de abdomen, perineu și
anus, alternate cu relaxarea acestora. Se execută de 5 ori consecutiv, în 2-3 serii.
Exercitiul 2. Culcat dorsal și apoi rezemat de perne: 1-4 apropierea picioarelor
cât mai strâns cu contracție izometrică: 5-8 relaxare cu automasaj ușor al abdomenului

netezire circulară de la dreapta pe sus spre stânga (colon ascen dent, transvers și
descendent). Se repetă de 4 ori .
Exercițiul 3. Din aceeași poziție inițială ca la exercițiul 2: 1 – Îndoirea piciorului
stâng; 2 – întinderea acestuia: 3-8 se execută lent, alternativ, cu inspirație când se întinde
piciorul și cu expirație când se îndoaie. Se repetă 2 x 8 timpi .
►De la a cincea la a șaptea zi :
Exercițiul 1. Culcat dorsal cu un picior de pernă sub cap: 1-4 flexia
dorsală a labelor picioarelor, menți nută în contracție izome trică 5-6 flexia plantară
a acestora, expirație. Se repetă 2 x 8 timpi .
Exercițiul 2. Culcat dorsal fără pernă: de voie, alternarea pozițiilor
culcat costal, culcat facial, așezat rezemat. Se menține poziția atât timp cât
convine lăuzei, executând liber contracții statice-izometrice, succesive de sfinctere și
abdomen .
Exercițiul 3. Culcat facial de voie, contracții izometrice ale mușchilor fesieri,
alternate liber cu flexia și extensia din articulația gleznei. Se execută de 4-6 ori, în 2-3 serii.
►Program kinetic pentru lăuză după 2-3 săptămâni de la naștere
Exercițiul 1. Așezat pe marginea patului, cu mâiniie la ceafă: de voie, pedalarea
picioarelor, ,,bicicleta", apoi trecere în culcat dorsal cu forfecarea picioarelor. Se repetă
câte 8 mișcări în 2-3 serii, gradat după posibilități.
Exercițiul 2. Ghemuit cu fața la scaun, apucat cu mâinile de margina acestuia:
ridicare în stând pe piciorul drept, cu ridicarea piciorului stâng îndoit și așezarea lui pe
scaun, apoi revenire. Se repetă alternativ, de 6—8 ori.
Exercițiul 3. Stând depărtat cu un puișor de pernă ținut înainte-jos de
voie îndoirea trunchiului înainte cu 2-3 arcuiri, cu ducerea puișorului de pernă
printre picioare înapoi, fără să atingă solul; revenire cu extensia trunchiului, cu du –
cerea brațelor sus, ducând perna la ceafă cu fandare pe piciorul drept și revenire
cu relaxare liberă. Se re petă de 4 ori, alternativ.
Exercițiul 4. Culcată dorsal pe pat, cu sprijin acordat la glezne de o altă persoană
prin apăsare sau cu vârfurile sprijinite sub mobilă, cu puișorul de pernă sub cap: ridicarea
energică în așezat și revenire lentă cu spatele drept. Se repetă de 4 ori, în 2-4 serii. Acest
exercițiu de abdomen poate fi executat de 8 ori, în 5-6 serii de către femeile sportive cu o
bună pregătire fizică.

Exercițiu 5. Așezat cu mâinile sprijinite înapoi: la început se execută ridicări
alternative de picioare (cât mai sus, după posibilități), apoi se apucă vârful unui pi cior
și se trece în culcat dorsal și revenire menținând priza. Se exe cută de 8 o r i , a l t e r n a t i v .
Exercițiul 6. Așezat pe coapsa stângă, cu mâna de aceași parte sprijinită pe
sol, cu mâna dreaptă apucat de vârful piciorului drept: trecere în culcat costal stânga.
Se repetă de 4-6 ori, alternativ.
Exercițiul 7. Așezată pe un taburet, cu vârfurile sub spalier, cu brațele sus, ținând
în mâini un prosop întins apucat de capete: trecere în culcat dorsal și revenire. Se repetă de
6-8 ori (după 3—4 săptămâni).
►Program pentru lunile 1-2 după naștere
Exercițiul 1. Stând: fandat pe piciorul stâng înainte: 1-6 mișcări de brațe ca la
box, alternativ, cu răsucirea alternativă a trunchiulul; 7-8 reve nire cu relaxare. Se repetă de
4 ori, alternativ.
Exercițiul 2. Așezat pe coapsa stângă, cu sprijin pe ambele mâini : 1-
ridicarea piciorului drept lateral; 2- revenire; 3-8 ace eași se execută în
continuare. Se repetă de 4 x 8timpi, alternativ.
Exercițiul 3. Culcat dorsal cu picioarele la verticală: 1-8 flexii plantare și dorsale
ale labelor picioarelor urmate de relaxare. Aceeași mișcare finalizată cu ducerea picioarelor
peste cap de voie. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercțiul 4. Culcat costal drepta, cu picioarele îndoite, genunchii orientați lateral,
brațul drept sub cap, stângul îndoit sprijinit înainte: 1-2 împingere în palme și trecere în
așezat cu sprijin pe antebrațul drept, îndoirea trunchiului lateral stânga simultan cu
ridicarea și întinderea piciorului stâng lateral, dreptul se menține îndoit, cu vârful la
genunchiul celuilalt picior: 3 x 8 aceeași în continuare. Se repetă de 4 x 8 timpi, al ternativ.
Exercițiul 5. Stând cu brațele lateral dreapta, piciorul stâng încrucișat înapoi,
întins, sprijinit cu vârful pe sol: 1- ridicarea picioru lui stâng îndoit și răsucit spre stânga o
dată cu ducerea brațelor lateral stânga; 2 – revenire în poziția inițială; 3-8 aceleași mișcări
ca la timpii 1-2. Se repetă de 4 x 8 timpi alternativ.
Exercițiul 6. Așezat pe piciorul drept îndoit, stângul ridicat și întins înainte.
Apucat de vârf cu ambele mâini, fruntea la genunchi: 1 – îndoirea trunchiului înainte
simultan cu depărtarea picioarelor brațele în prelungirea trunchiului, pieptul cât mai
aproape de sol; 2-3 două arcuiri de trunchi; 4 – revenire în poziția inițială cu ridicarea
piciorului drept: 5-8 aceleași mișcări cu piciorul celălalt. Se repetă de 4-5 ori.

Exercițiul 7. Așezat cu picioarele întinse înainte, labele în flexie dorsală,
trunchiul îndoit înainte: 1-2 sprijinirea palmelor pe sol în dreptul șezutei și
extensia trunchiului cu ridicarea bazinului o dată cu îndoirea genunchilor, capul
pe spate; 3-4 revenire în poziția inițială cu apucarea vârfurilor și tracțiunea lor în
sus, cu ridicarea călcâielor ușor deasupra solului, genunchii rămân pe sol. Se repetă de
2 x 8 timpi.
Exercițiul 8. Stând cu coarda la spate: de voie, alergare pe loc sau cu
deplasare, rotind coarda din înapoi înainte, apoi sărituri consecutive pe un picior.
Se repetă după posibilități cu pauze pentru respi rație. Este indicat ca săriturile cu
coarda să se execute în aer liber.

►Program pentru lunile 3-4 după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat, cu genunchii ușor îndoiți, trunchiul îndoit îna inte,
apucat cu ambele mâini pe după gambe: 1 – îndreptarea trunchiului cu ridicare pe vârfuri,
brațele lateral cu pumnii strânși, corpul încordat; 2- coborârea energică a călcâielor pe sol,
menținând genunchii în doiți (contracție izometrică); 3-8 se execută în continuare aceleași
mișcări. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiul 2. Așezat cu piciorul stâng îndoit, piciorul drept întins înainte, brațele
sus, degetele încleștate, trun chiul ușor extins: 1-2 ridicarea șezutei cu trecerea greutății pe
piciorul drept îndoit, o dată cu îndoirea trunchiului înainte și ducerea brațelor înapoi : 3-4
revenire; 5-8 aceleași mișcări ca la timpi 1-4. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiul 3. Stând cu mâna dreaptă sprijinită late ral pe perete, piciorul drept
ridicat înapoi, încrucișat și îndoit, apucat de vârfurile degetelor cu mâna stângă, brațul
drept lateral: 1-2 arcuirea și răsucirea trunchiului lateral stânga, trăgând în sus de vârful
piciorului: 2-3 două arcuiri în continuare: 4 reve nire; 5-8 aceeași mișcare ca la timpii 1-
4. Se repetă de 2 x 8 timpi alternativ.
Exercițiul 4. Culcat dorsal, cu genunchii îndoiți, apucat cu mâinile de glezne: 1-2
ridicarea bazinului, menținând priza pe glezne și împingerea accentuată a bazinului în sus
cu arcuire; 3-7 aceleași mișcări ca la timpii 1-2 în continuare; 8 revenire în poziția inițială.
Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exercițiul 5. Fandat lateral pe piciorul drept, mâinile pe șolduri: 1- trecere în stând
depărtat cu ducerea brațelor prin lateral sus, cu bătaia palmelor; 2-3 doua bătăi din palme;
4 – revenire în fandat pe piciorul celălalt; 5-8 același exercițiu în partea cealaltă. Se repetă
de 4-6 ori.

Exercițiul 6. Așezat cu un pui de pernă sub gambe, mâinile sprijinite pe sol: 1-7
ridicarea picioarelor în echer cu ridicări și coborâri mici în aer pe fiecare timp, 8 revenire
lentă. Se repetă de 4 x 8 timpi, cu pauze de odihnă de voie.
Exercițiul 7. Stând pe vârfuri, brațele lateral: 1-3 depărtarea piciorului stâng în
stând depărtat pe călcâie, cu îndoirea trunchiului înainte, palmele pe sol; 4 – revenire; 5-8
aceleași mișcări ca la timpii 1-4, cu depărtarea celuilalt picior. Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exercițiul 8. Ghemuit cu fața la spalier, apucat de margine: 1 – săritură cu
depărtarea picioarelor lateral, trunchiul aplecat la orizontală, șezuta cât mai sus; 2 –
aterizare în poziția inițială; 3-8 aceeași săritură se execută în continuare. Se repetă de 2 x 8
timpi.
►Programul pentru lunile 5-6 după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat cu un cordon (baston) ținut orizontal sus, apucat de
capete : de voie, circumducția trunchiului cu fandare lateral stânga și cu extensia cât mai
mare a trunchiului pe spate și prin fandare laterală dreaptă, apoi revenire de voie. Se
execută de 4 x 8 alternativ, cu pauză la nevoie. Cordonul chiar dacă nu este elastic se
tracționează cu forța, iar la reveniri se slăbește tracțiunea.
Exercițiul 2. Culcat dorsal cu brațele lângă corp: de voie ridicarea bazinului cu
sprijin pe sol numai pe palme și călcâiele o dată cu depărtarea picioarelor, ,,puntea''. Toate
articulațiile se păstrează bine întinse, cu menținerea poziției 4-6 și revenire de voie. Se
execută de 4 ori. La repetări se poate mări dificultatea prin menținerea bazinului cât mai
sus cu răsuciri alterna tive cu pauze scurte de odihnă.
Exercițiul 3. Așezat pe sol cu genunchii îndoiți și depărtați, rezemat cu spatele de
marginea patului, brațele lateral sprijinite pe pat: de voie ridicarea bazinului (semipod) cu
extensia trunchiului, genunchii ușor îndoiți, brațele întinse, apoi îndoirea trunchiului
înainte cu arcuiri libere. Se repetă de 4-6 ori.
Exercițiul 4. Așezat pe coapsa dreaptă, cu o minge medicinală ținută înainte:
ducerea brațelor sus, cu îndoirea trunchiului la stânga, cu arcuire, apoi revenire. Se repetă
de 6-8 ori, alternativ.
Exercițiul 5. Așezat cu mâinile sprijinite înapoi: ri dicarea bazinului cu exten sia
trunchiului, menținând poziția cu contracție izometrică 4-5 sec., întoarcere 180ș la stânga
în sprijin culcat facial cu extensia trunchiu lui, cu menținerea poziției câteva secunde cu
contractie izometrică cu relaxare. Se repetă de 3-4 ori.
Exercițiul 6. Stând pe genunchi: de voie îndoirea trunchiului înainte cu spri jin
pe palma dreaptă și ridi carea bazinului cu răsucirea trunchiului la stânga cu arcuire, cu

ambele palme spri jinite înainte, împingere în stând depărtat și revenire de voie în poziția
inițială. Se repetă de 4 ori, alternativ, cu menținere.
Exercițiul 7. "Bărcuța". Culcat facial pe sol,cu picioarele sprijinite la nivelul
coapselor pe marginea patulul: extensia trunchiului cu aducerea vârfurilor cu ambele
mâini, genunchii îndoiți și depărtați, menținând poziția 4-6 sec. Revenire cu relaxare și
trecere în culcat dorsal și ducerea picioarelor peste cap. Se repetă de 2-3 ori. Este
contraindicat persoanelor cu lordoză.
Exercițiul 8. Stând depărtat cu genunchii îndoiți, mâinile pe șolduri: 1-4 ușoară
deplasare laterala cu sărituri mici ca mingea, paralel și foarte aproape de sol, menținând
genunchii semiîndoiți; 5-8 aceeași cu deplasarea în sens opus cu aplecarea trunchiului la
orizontală cu brațele înapoi, degetele încleștate. Se execută de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiul 9. Culcat dorsal, cu mâinile la ceafa, cu o minge ținută între glezne de
voie, leagănul pe spate cu ridicarea alternativă a picioarelor și trunchiului. Aceeași se
execută și din culcat facial, cu brațele sus. Se repetă de 8 -10 ori pe fiecare parte
Exercițiul 10. Sprijinit ghemuit pe un picior, celălalt întins înapoi: 1-8 schimbarea
poziței picioarelor prin ușoare sărituri, capul sus, spatele drept. Se execută de 2 x 8 timpi.
Săritura se poate executa simultan cu ambele picioare de voie.
Exercițiul 11. Stând: cumpănă facială liberă sau cu sprijin la perete. Este un
exercițiu de echilibru și eficient pentru tonificarea musculaturii spatelui. Se execută
alternativ de 4-6 ori. În timpul cumpenei trunchiul poate fi deasupra orizontalei, la
orizontală și sub orizontală, cu și fără sprijin.
Exercițiul 12. Stând depărtat: inspirație, cu ridicarea brațelor sus cu încrucișare;
expirație, cu rotunjirea spa telui și relaxarea brațelor înainte. Se execută de 4 ori.
►Programul pentru lunile 6-7 după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat, cu un cordon ținut orizontal înainte-jos: 1
ridicarea brațelor sus, trăgând lateral de capetele cordonu lui; 2 îndoirea răsucită
a trunchiului înainte la stânga; 3 arcuire de trunchi; 4 revenire; 5-8 aceIeași mișcări
ca la timpii 1-4 în partea cealaltă. Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exercițiul 2. Stând: 1-2 rulare pe spate cu apuca rea vârfurilor; 3-4 du-
cerea picioarelor depărtate cu elan peste cap; 5-8 revenire în poziția inițială. Se
repetă de 5-6 ori.Exercițiul solicită în special musculatura abdominală și a
membrelor inferioare.
Exercitiul 3. Culcat pe spate, cu un pui de pernă ținut între glezne, brațele lângă
corp: 1-2 ridicare în așezat echer, cu mâinile sprijinite înapoi pe sol; 3-6 luarea pernei

dintre glezne cu menținerea poziției, ridicând brațele sus; 7-8 revenire în poziția inițială.
Se repetă de 3-4 x 8 timpi.
Exercițiul 4. Stând depărtat, brațele înainte-jos, ținând în mâini capetele
cordonului trecut pe sub piciorul biroului: 1-3 extensia trunchiului trăgând cordonul o
dată cu depărtarea brațelor lateral-jos; 4 revenire; 5-8 ace leași mișcări. Se repetă de
4 x 8 timpi, cu relaxarea de voie și mișcări compensatorii de îndoirea trunchiului înainte.
Exercițiul 5. Stând: 1 fandare mare spre stânga, cu sprijin pe mâna stângă, palma
dreaptă la ceafă: 2-3 două arcuiri din șold: 5-8 aceleași mișcări se execută în partea
cealaltă. Se repetă de 6 x 8 timpi.
Exercițiul 6. Așezat pe taburet, cu picioarele depăr tate, vârfurile sprijinite,
brațele sus ținând în mâini un săculeț de nisip: 1-4 semirotarea simplă a
trunchiului spre stâga și revenire pe același traseu : 5-8 aceași în partea dreaptă. Se
repetă de 4 ori.
Exercițiul 7. Așezat pe genunchii cu spijin pe călcâie ,apucat cu mâinile de glezne:
1- 2 extensia trunchiului cu trecere în culcat dorsal; 3-4 ridicarea șezutului presând în
palme cu menținerea prizei pe glezne; 5-6 aceleași mișcări ca la timpii 3-4; 7-8 revenire.
Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exercițiul 8. Stând cu o mână sprijinită lateral: de voie săritură cu forfecarea
picioarelor înainte-înapoi, cu impuls pe piciorul convenabil. Se repetă progresiv, în serii de
câte 16-20 de forfecări, din ce în ce mai înalte și cu balansări cât mai ample ale picioarelor
în funcție și de posibilități și de antrenament, urmate de mișcări de respirație.
► Programul pentru luna a șaptea după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat, cu câte o ganteră în fiecare mână: 1 – îndoire ușoară a
genunchilor cu ducerea brațelor lateral, cu palmele răsucite în sus (supinație); 2 răsucirea
palmelor în jos (pronație); 3-4 aceleași mișcări ca la timpii l-2 5-7 rotări mici cu brațele
înainte-înapoi; 8 coborârea brațelor și întinderea genunchilor. Se repetă de 3-4 ori,
schimbând alternativ sensul rotărilor după fiecare 8 timpi. Înaintea exercițiului se pot
executa de voie rotări ample din articulația scapulohumerală.
Exercițiul 2. Stând ghemuit, cu mâinile pe șolduri: 1-2 îndoirea trunchiului
înainte, cu sprijinirea mâinilor pe sol, simultan cu în tinderea piciorului drept și ridicarea
celui stâng lateral îndoit; 3-4 revenire în poziția inițială; 5-8 ace leași mișcări. Se repetă de
2 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiul 3. Culcat dorsal, brațele lateral, picioarele depărtate, dreptul la verticală,
celălalt jos: 1 răsucirea bazinului spre dreapta cu rularea șoldului drept pe sol, menținând

picioarele depărtate la același unghi; 2 aceeași mișcare ca la timpul 1 în partea cealaltă; 3-
8 aceleași mișcări ca la timpii 1-2, alter nativ stânga-dreapta. Se repetă alternativ, de 4-6 x
8 timpi. Apoi se poate executa și cu trecere în stând pe omoplați, menținând poziția.
Exercițiul 4. Șezând pe coapsa dreaptă, cu genunchii îndoiți, mâna dreaptă
sprijinită pe sol, cu stânga apucat de bară, tălpile sprijinite pe perete trunchiul îndoit
înainte: 1 prin împingere în tălpi intiderea genunchilor o dată cu extensia ușoară a
trunchiului; 2 revenire în poziția inițială: 3-8 aceleași mișcări în continuare. Exercițiul are
și eficiența unui automasaj. Se poate executa și circular în ambele sensuri. Se repetă de mai
multe ori, crescând progresiv numărul până la 10-12 execuții pe fiecare parte.
Exercițiul 5. Stând ghemuit cu spatele la spalier, palmele sprijinite de margine: 1
extensia trunchiului și ridicarea picioru lui stâng înainte îndoit, o dată cu ridicarea pe vârful
piciorului de bază; 2 coborârea piciorului stâng și ghemuire; 3-8 aceleași mișcări ca la
timpi 1-2. Se repetă de 5-6 x 8 timpi, mărind progresiv numărul repetărilor de la o
săptămână la alta, ajungând treptat la 16-20 de execuții, în serii de câte 4, 5.
Exercițiul 6. Culcat costal stânga brațul stâng întins, dreptul îndoit, cu palma
sprijinită pe sol, la nivelul pieptului; 1-2 ridicarea picioarelor întinse lateral; 3-4 ghemuire
și, prin împingere în palme, trecerea în sprijin lateral pe brațul și piciorul stâng, o dată cu
ridicarea piciorului drept întins lateral brațul drept întins sus; 5-6 menținerea poziției de la
timpii 3-4; 7-8 revenire în poziția inițială însă pe partea dreaptă
Exercițiul 7. Stând pe genunchiul stâng așezat pe călcâi, piciorul drept îndoit
înainte cu vârful pe sol, brațele înapoi cu palmele sprijinite pe sol: 1-2 ridicarea bazinului
cu extensia trunchiului, în funcție de posibilități mai dificil este dacă nu se desprind
palmele de pe sol; 3-4 revenire în 4 x 8 timpi, al ternativ. Acest exercițiu solicită încălzirea
specială a coloanei vertebrale.
Exercițiul 8. Stând cu fața la spalier, mâinile sprijinite pa margine; 1 săritură
dreaptă împingând simultan în brațe și în picioare; 2 aterizare în ghemuit; 3-8 aceeași
săritură se execută în continuare. După executarea corectă a săriturii drepte, se poate trece
la săritura cu extensia corpului .
►Program pentru lunile 8-9 după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat, cu brațele lateral dreapta: 1 -3 trei rotări de braț
executate în plan frontal: 4 îndoirea trun chiului înainte, apucarea gleznelor pe cât posibil și
îndoirea genunchilor; 5-7 două arcuiri în această poziție, menținând priza mâinilor pe
glezne; 8 revenire în poziția ini țială, 1 -8 același exercițiu cu rotarea brațelor în sens
invers. Se repetă de 4 x 8 timpi.

Exercițiul 2. Stând cu brațele sus, cu un cordon ținut orizontal: 1-6 îndoirea
trunchiului lateral dreapta, lent, cu autorezistență, mâna stângă reține cordonul opunând
rezistența, în timp ce dreapta trage: 7 -8 revenire la poziția inițială cu relaxarea brațelor.
Același exercițiu în partea opusă. Se repetă de 4 ori, alternativ.
Exercițiul 3. Culcat dorsal cu brațele pe lângă corp; 1-4 ridicarea picioarelor
sacadat la 45ș , apoi la verticală și peste cap, de dorit până la atingerea solului cu vârfurile;
5-8 coborârea picioarelor în același mod. Se pot executa la ducerea picioarelor peste cap
cercuri mici, medii, mari, spirale, mișcări sacadate în diverse direcții. Se repetă de 4- 6 x 8
timpi, alternativ.
Exercițiul 4. Culcat dorsal, cu genunchii îndoiți și depărtați, apucat de glezne: 1-2
trecere în culcat costal dreapta, cu întinderea și apropierea genunchilor, menținând priza de
glezne sau apucarea vârfurilor; 3-4 revenire în poziția inițială; 5-8 același exercițiu în
continuare pe partea cealaltă. Se repetă de 4-6 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiul 5. Culcat dorsal, cu brațele pe lângă corp: 1-8 ridicarea și coborârea
piciorului stâng întins, de 8 ori, cu viteză maximă. Exercițiul se poate executa și din culcat
costal și culcat facial, cu ridicarea picioru lui lateral și înapoi. La reluare se lucrează cu
piciorul drept. Se repetă de 6-8 timpi, alternativ.
Exercițiul 6. Așezat cu genunchii îndoiți, mâinile sprijinite înapoi: de voie, rularea
pe coapse, înclinând genunchii spre sol, alternativ stânga-dreapta. Se pot executa 4
variante: cu genunchii apropiați, depărtați, îndoiți sau întinși, cu piciorul de deasupra
balansat în arc frontal încrucișat cu genunchiul întins sau îndoit; pe loc sau cu deplasare,
ajungându-se treptat la sute de repetări. Se recomandă în cazul depunerilor Iocalizate la
nivelul trenului inferior precum și pentru tendința la obezitate generală. Se repetă gradat
cât mai mult posibil.
Exercițiul 7 Șezând pe gym –ball cu redresarea coloanei lombare, inspirație, se
înclină capul lateral dreapta lent cu expirație, se revine la poziția inițială cu inspirație; se
repetă și pe partea stangă, 1×4 repetări de fiecare parte.
Exercițiul 8. Șezând pe gym –ball cu redresarea coloanei lombare, inspirație, se
realizează rotația capului spre dreapta cu expirație, se revine la poziția inițiala cu inspirație;
se repetă și pe partea stângă, 1 x 4 repetări pe fiecare parte.

►Program pentru luna a 10-a după naștere
În acest program recomandăm exerciții corective în deosebi pentru coloana
vertebrală intens solicitată pe perioada sarcinii.

Exercițiul 1. Sprijin pe genunchi, trunchiul sub orizontală: 1-2 îndoirea coatelor și
alunecarea trunchiului cu trecere în culcat facial ,,trecerea pisicii pe sub gard" și în final
întinderea coatelor cu extensie; 3-4 retragerea trunchiului cu pieptul cât mai aproape de sol
și revenire în poziția ințială; 5-6 aceeași ca la timpii 1-4.
Exercițiul este reconfo rtant, dar și eficient în cazul: spondilozelor, spatelui rotund,
atitudinilor cifotice lungi (pe toată coloana vertebrală).
Exercițiul 2. Pe genunchi având mingea gym-ball lângă șold se execută alternativ
înclinări ale trunchiului pe minge cu sprijin pe antebraț iar membrele heterolaterale sunt
extinse.
Exercițiul 3. Așezat pe scaun cu genunchii îndoiți: 1-2 sprijinirea părții superioare
a trunchiului pe spătar (pe spătar se poate pune o pernă, o pătură), o dată cu ducerea
brațelor lateral, cu ridicarea bazinului și a piciorului drept; 3-4 revenire în poziția iniți ală;
5-8 aceleași mișcări ca la timpii 1-4 cu piciorul celălalt. Se repetă de 3-4 ori.
Exercițiul 4. Așezat pe scaun cu picioarele întinse; 1-2 rotarea brațelor din umeri
înapoi simultan cu aplecarea capului înainte, finalizată cu aplecarea capului înapoi; 3-8
aceeași mișcare în continuare. Se repetă de 2 x 8 timpi, alternativ. Exercițiul este relaxant
și se recomandă contra durerilor spondilozice. În final se pot executa câte două rotări lente
ale capului în ambele sensuri.
Exercițiu 5. Culcat facial, cu bărbia sprijinită pe palmele suprapuse: 1-3 extensia
amplă a trunchiului cu îndoirea genunchiului stâng și apucarea gleznei cu mâna dreaptă,
împingând în mâna stângă cu brațul întins; 4 revenire; 5-8 aceleași mișcări în partea
cealaltă. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul este indicat pentru cifoză lungă, scolioză și spate plan.
Exercițiul 6. Culcat dorsal, cu un sul fixat în partea superioară a spatelui, brațele
sprijinite lateral pe sol: 1-4 forfecarea picioarelor întinse cu ducerea lor spre stânga:
revenire la poziția inițială. Se repetă de 4-8 timpi, alternativ. Se reco mandă marirea
gradată a repetărilor pe parcursul antrenării. Exercițiul este indicat pentru spate rotund și
atitudinile cifo-lordotice.
Exercițiul 7. Așezat pe scaun, apucat cu mâinile din lateral de tăblie: 1-4 rotarea
lentă a capului spre stânga; 5-8 aceeași ca la timpii 1-4 în sens opus. 1 – întinderea coatelor
cu ridicarea șezutei de pe scaun și împingerea bazinului înainte cu depărtarea picioarelor
lateral; 2-3 menținerea poziției cu două arcuiri din articulațiile coxofemurale, depărtând din
ce în ce mai mult picioarele; 4 – revenire în poziția inițială; 5-8 aceleași mișcări ca la
ultimii timpi 1-4. se repetă de 4 x 8 timpi.

Prima parte este indicată în cazurile de spondiloză, iar a doua pentru tonifierea
musculaturii abdominale (musculatura internă), dorsale și a brațelor. Se repetă d 2 x 8
timpi.
Exercițiul 8. Culcat facial apucat cu mâinele de ambele capete ale corzii (cordon)
trecută după un cârlig: 1-4 extensia trunchiului cu mutarea brațelor din ce în ce mai sus: 5-
8 revenire în poziția inițială. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul este indicat în cifoză lungă și spondiloză.
►Programul pentru luna a 11-a după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat, cu brațele pe lângă corp, executarea diferitelor mișcări
de brațe: craul, forfecări, rotări mici cu brațele lateral; îndoirea trunchiului înainte cu
spatele rotunjit, apăsând puternic cu palmele pe sol. Se repetă de câte 3-4 ori fiecare
mișcare, în reprize. Exercițiul tonifică musculatura abdominală, a brațelor și cea anterioară
a corpului.
Exercițiul 2. Culcal dorsal, cu piciorul drept îndoit și ridicat la 45°: balansarea
piciorului stâng înainte și lateral în tempo vioi și, pe același timp, coborârea lui bine întins
și încordat pe sol; 2-7 aceleași mișcări în continuare; 8 schimbarea poziției picioarelor.
Exercițiul se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ, păstrându-se tempoul vioi de execuție, cu
pauze la nevoie.
Exercițiul 3. Culcat dorsal pe saltea, cu picioarele pe sol, apucat cu mâinile din
lateral: 1-2 cu elan, ducerea picioarelor întinse peste cap și atingerea saltelei cu vârfurile;
3-8 coborârea lentă în poziția inițială, cu picioarele încordate. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul este bun pentru abdomen, repetările sistematice ducând la creșterea tonusului și
compensarea atitudinii lordotice.
Exercițiul 4. Așezat cu genunchii îndoiți, vârfurile pe sol, mâinile sprijinite înapoi
pe sol: 1-8 întinderea energică a genunchilor pe fiecare timp și revenire în poziția inițială;
sau I-7 se repetă îndoirea și întinderea genunchilor alternativ; 8 revenire în poziția inițială.
Se repetă d 4 x 8 timpi, combinat, alternativ. Exercițiul se recomandă de asemenea pentru
lordoză și tonifierea musculaturii centurii abdominale.
Exercițiul 5. Stând cu mâinile încleștate înapoi: 1-2 îndoirea trunchiului înainte
simultan cu ridicarea piciorului stâng îndoit și ducerea brațelor încleștate înapoi cu arcuire;
3-4 revenire în stând; 5-8 aceleași mișcări ca la timpii 1-4. Se re petă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul 6. Așezat pe marginea scaunului, cu picioarele întinse, vârfurile pe sol,
mâinile apucă din la teral de tăblie: 1 răsucirea bazinului spre stânga concomitent cu

îndoirea piciorului drept; 2 schimbarea poziției picioarelor, executând aceeași mișcare cu
stângul în partea opusă; 3-8 aceeași mișcare executată în continuare, alternativ.
Acest exercițiu este indicat pentru tonifierea centu rii abdominale, a musculaturii
membrelor inferioare, cât și pentru mobilizarea coloanei la nivelul regiunii lombare și
pentru suplețea mijlocului.
Exercițiul 7. Așezat echer depărtat, brațele depărtate, ținând în mâini capetele unei
corzi trecute pe după tălpi bine întinsă: 1-4 menținerea poziției ridicând picioarele mai mult
în echer; 5-6 trecere în culcat dorsal, păstrând cordonul cât mai întins; 7-8 revenire în
poziția inițială. Este un exercițiu combinat pentru abdomen, brațe și picioare recomandabil
în lordoze și ptoze abdominale. Se repetă de 2-3 x 8 timpi.
Exercițiul 8. Așezat cu picioarele îndoite, trunchiul aplecat înainte, fruntea pe
genunchi, apucat cu mâinile de vârfuri: 1-2 trecerea în culcat dorsal, cu picioarele întinse la
verticală, brațele înainte: 3-4 rotarea brațelor și picioarelor simultan în afară, cu depărtarea
picioarelor; 5-6 rotarea picioarelor în sens invers; 7-8 revenire în poziția inițială cu
reluarea prizei. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul este corectiv pentru combaterea lordozei și varicelor, în ultimul caz,
după fiecare exercițiu este bine ca picioarele să se mențină la verticală, eventual sprijinite
pe perete.
Exercițiul 9. De pe mingea gym-ball se fac exerciții de redresare a cifozei dorsale
și a lordozei lombare.

►Programul 1. Pentru luna a-12-a după naștere
Exercițiul 1. Stând depărtat: se execută de voie (datorită coordonării dificile),
rotunjirea coloanei prin ‘’în fundarea" bruscă a toracelui (în partea superioară),
simultan cu aplecarea capului și proiectarea umerilor înainte, paralel cu ușoară
îndoire a genunchilor, urmate de re dresarea energică a întregului corp, cu brațele
apropiate și încordate lângă corp. Se repetă de 8-10 ori.
Exercițiul 2. Sprijinit pe genunchi: de voie rotunjirea spatelui ca și la exercițiul
anterior, bărbia în piept, apoi redresarea trunchiului o dată cu balansarea piciorului stâng
înapoi întins, privirea înainte-sus. Se repetă de 16 ori, alternativ
Exercițiul 3. Stând cu fața la masă, apucat cu mâinile de margine: 1-2 alunecarea
piciorului stâng înapoi pe sol în fandare înainte pe dreptul, trunchiul ușor extins: 3-6
ridicarea piciorului stâng înapoi întins pe fiecare timp; 7-8 revenire. Se repetă de 4 x 8
timpi, alternativ.

Exercițiul 4. Așezat, cu brațele sus : 1-2 îndoirea amplă a trunchiului înainte cu
arcuire ; 3-4 trecerea în culcat dorsal cu picioarelor peste cap; 5-8 forfecarea picioarelor
întinse peste cap cu palmele pe sol și revenire de voie. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul 5. Așezat pe o bancă îngustă vârfurile sub spalier brațele sus ținând un
puișor de pernă (o minge): 1-4 extensia trunchiului tendința de a atinge solul cu capul; 5-8
revenire lentă. Se repetă de 4 x 8.
Exercițiul 6. Stând cu piciorul drept lateral îndoit, sprijinit pe scaun, apucat cu
brațul drept de spetează: 1-2 ridicarea ușor în stând pe scaun pe piciorul drept concomitent
cu ridicarea piciorului stâng lateral întins : 3-4 revenire : 5-8 aceleași mișcări se execută în
continuare. Se repetă de 4×8 timpi, alternativ.
Exercițiul 7. Stând depărtat, piciorul drept îndoit celălalt sprijint pe spalier: .1
îndoirea trunchiului înainte cu răsucire la stânga, o dată cu ducerea brațului drept cu arcuire
la piciorul stâng, brațul stâng oblic înapoi: 2 arcuire: 3-4 revenire: 5-8 aceleași mișcări în
continuare. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exercițiu 8. Așezat cu genunchii mult depărtați și îndoiți, tălpile apropiate, cu
mâinile apucate de glezne, trunchiul îndoit: de voie, legănare stânga-dreapta din așezat de 4
ori, apoi depărtarea și întindurea picioarelor simultan cu ridicarea bazinului cu trunchiul
întins, cu brațul stâng lateral sus. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercițiul 9. Culcat dorsal: ridicarea picioarelor la 45ș și descrierea unor figuri
variate: zigzag-uri, triunghiuri, cercuri, pătrate etc. Fiecare desen se execută de 4-8 ori
după gradul de antrenament. Același exercițiu se poate executa și din așezat.
Execițiul 10. Culcat facial cu palmele sprijinite la nivelul pieptului, coatele
îndoite : ridicarca piciorului stâng înapoi întins și descrierea unui ‘’opt’’. Se poate executa
și din culcat dorsal sau costal, cu amplitudine crescândă. Se execută de 8 ori pe fiecare
parte, alternativ.
Exercițiul 11. Din patrupedie se trece in poziția cu bazinul in sprijin pe călcâie, cu
membrele superioare in prelungirea trunchiului și menținere 10 secunde.
►Programul 2. Pentru a 12-a luna după naștere
Exercițiul 1. Așezat, cu genunchii îndoiți, mâinile sprijinite înapoi pe sol: ridicarea
bazinului executând 8 cercuri mici ; revenire cu ridicarea piciorului stâng înainte, apucarea
lui cu ambele mâini sub genunchi, pentru a-l apropia de frunte. Se execută de 4 x 8 timpi,
alternativ.

Exercțiul 2. Sprijin stând: 1-8 balansarea picioru lui stâng înapoi pe fiecare timp, 1-
8 aceeași mișcare și cu piciorul drept. Aceleași exerciții cu balansa rea piciorului lateral. Se
repetă de 2 x 8 timpi, al ternativ.
Exercițiul 3. Stând cu fața la perete, cu spatele la masă, cu piciorul drept ridicat
înainte întins, sprijinit pe perete, mâinile sprijinite înapoi pe masă: alunecarea piciorului cât
mai sus, apoi se schimbă poziția picioarelor. Este obligatoriu încălzirea prin balansarea din
șold în toate direcțiile
Exercițiul 4. Stând depărtat pe un capăt al corzii, care este întinsă în unghi drept,
brațele sus apucat orizontal : ducerea lentă a piciorului stâng lateral în tins, o dată cu
tracționarea corzii; cădere (prin dezechilibrare) în fandare laterală pe piciorul stâng și
îndoirea trunchiului lateral dreapta, continuând tracționarea cor zii, mâna dreaptă alunecă
pe coardă după nevoie, astfel încât să rămână întinsă, și revenire. Se repetă de 2-3 ori,
alternative.
Exercițiul 5. Stând pe mijlocul corzii, apucat cu mâinile de capete: îndoirea
genunchilor cu înclinarea trunchiului înainte și duce rea brațelor înainte o dată cu ridicarea
piciorului stâng înainte, trăgând de coardă câteva secunde cu contracție izometrică:
revenire cu extensie ușoară, trăgând lent coarda înapoi. Exercițiul se repetă de 4 ori. La
îndoirea genunchilor capetele corzii se înfășoară pe mâini pentru scurtarea și menținerea
corzii întinse. Exercițiile cu încordare izometrică sau statică impli că relaxarea și respirație
accentuată după fiecare execuție.
Exercițiul 6. Culcat facial cu brațele lateral, coatele îndoite: extensia trunchiului cu
întinderea brațelor, inspirație; ridicarea piciorului stâng lateral cu menținere 3-4 sec.,
revenire și expirație. Exercițiul se repetă de 8 ori, alternativ.
Exercițiul 7. Stând pe genunchiul stâng așezat pe călcâi, piciorul drept întins
înainte, cu spatele la perete, trunchiul îndoit înain te, brațele întinse înainte și sprijinite pe
sol: ridicarea bazinului cu extensia trunchiului și ducerea brațelor prin înainte-sus, cu
sprijinirea palmelor pe perete. Revenire cu expirație prelungă. Se repetă de 8 ori, alternativ.
Exercițiul 8. Așezat depărtat, vârfurile sub spalier, brațele pe lângă corp: răsucirea
trunchiului la dreapta, din ce în ce mai amplă cu du cerea brațelor spre dreapta pe sol cu
trecere în sprijin culcat facial. Aceeași mișcare se execută în partea cealaltă. Exercițiul se
repetă de 6 ori alternativ.
Exercițiul 9. Stând pe piciorul stâng cu fața la masă, piciorul drept ridicat lateral
întins și sprijinit pe masă, cu un taburet sau o greutate, ținută sus: îndoirea lentă a
trunchiului lateral dreapta, apoi spre stânga, cu sau fără îndoirea genunchiului stâng. Se re –
petă de 3-4 ori, alternativ.

Exercițiul 10. Culcat dorsal cu picioarele depărtate, brațele pe lângă corp,
ținând întinsă coarda pliată în două trecută sub picioare: ridicarea picioarelor la
verticală, tracționând coarda în afară, menținerea poziției 4-5 sec. cu coarda bine întinsă,
tracționând continuu cu forță și ridicare în stând pe omoplați. Revenire și relaxare de
voie. Se repetă de 4-6 ori.
3.3.2Kinetoterapia după o naștere normală cu epiziotomie
În primul rând trebuie să se țină cont de anumite principii specifice care se aplică
după o naștere unde s-a intervenit altfel decât cea normală.
Tratament :
1. Nu se lucrează pe un fond dureros.
2. Exercițiile se execută zilnic cu o oră înaintea mesei sau cu două ore după masă.
3. Efortul fizic este moderat, exercițiile se opresc la apariția oboselei.
4. Se opresc exercițiile la apariția metroragiilor (sângerări)
5. Nu se lucrează cu îngreuieri, efortul fizic crește progresiv și se alternează cu relaxarea.
6. Ședința de kinetoterapie începe cu un masaj și se sfârșește cu relaxarea.
7. Exercițiile Kegel se execută doar din a-4-a zi a programului kinetoterapeutic.
În primele 3 zile sunt preferate exercițiile de conștientizare a contracțiilor mușchilor
pelvi-perineali și exerciții respiratorii. După cicatrizarea completă se încep exercițiile din
programul kinetoterapeutic după o naștere normală doar fără a forța, fără îngreuieri.
3.3.3 Kinetoterapia la femeile cu durere lombosacrată de sarcină
Durerea lombosacrată se întâlnește la 30-40% dintre gravide, debutează în a-12-a
săptămână de sarcină și se accentuează în ultimul trimestru. Obișnuit dispare după naștere,
dar sunt cazuri în care persistă până la 6 luni după naștere.
Tratament :
1. Este nevoie de o postură corectă și program regulat de exerciții fizice cu accent pe
biomecanica lombară.
2. Purtarea încălțămintei cu talpă ortopedică, cea cu toc accentuează lordoza lombară și
crește stresul de forfecare la nivelul coloanei lombare și sacrului.
3. Dacă merge mult pe jos este bine să se poarte o centură elastică trohanteriană.
4. Așezarea unui picior pe un taburete va relaxa mușchiul ilio-psoas și prin înclinarea
pelvisului spre înainte scade solicitarea coloanei lombare și a mușchilor paravertebrali.
5. Se vor efectua exerciții care să asigure poziția neutră a coloanei, retroversia bazinului și
se are în vedere scăderea stresului lombar.

3.3.4 Recuperarea după o naștere prin cezariană
Se începe numai cu acordul medicului.
Tratamentul va avea următoarele obiective:
1. Combaterea durerii.
2. Creșterea tonusului și forței musculaturii abdominale.
3. Ameliorarea perimetrului respirator.
4. Echilibrarea psihică.
5. Favorizarea fertilității viitoarei mame.
6. Diminuarea țesutului adipos.
La orice fel de intoleranță se întrerupe exercițiul fizic.
Se folosesc – tehnici kinetice statice; contracția izometrică și relaxarea musculară
– tehnici kinetice dinamice; mișcarea activă voluntară liberă
Se asociază masajul, se adaugă gimnastica respiratorie,abdominală și reeducarea
pelvi-perineală.
Reeducarea pelvi-perineală :
•contacția fesierilor și adductorilor antrenează sinergic musculatura
planșeului pelvi-perineal;
•se ține cont că mușchii pelvieni sunt rotatori ai coapsei ;
•contracția tuturor acestor mușchi decongestionează micul bazin și
combate insuficiențele musculare perineale;
Stimularea perineală locală:
a) relaxări complete ale musculaturii pelvine
b) contracții rapide cu durata de o secundă
c) contacții menținute 6 secunde urmate de o relaxare de 6 secunde
d) exerciții de întrerupere a jetului urinar
Exerciții realizate de kinetoterapeut prin tușeul vaginal
•punerea în tensiune a mușchilor ridicători anali realizată prin apăsarea
în jos și în spate a musculaturii până la cursa ei maximă
•strech-reflexul sau reflexul de întindere, întinderea intensă a
musculaturii în jos pentru a solicita reflexul miotactic de întindere

•exerciții contra rezistență; Pacienta stă în poziția ginecologică și
kinetoterapeutul introduce degetele în vagin foarte profund, depărtându-le lateral ca
o foarfecă. Contracția împotriva rezistenței este de 6 sec iar pauza de 12. Se
practică 3 serii a câte 20 de repetări. Acest tip de tonifiere se realizează
concomitent cu exerciții respiratorii.
•se mai fac ședințe de relaxare Jakobson
•masaj general – efleurajul și vibrațiile efectuate în zona cicatricei,
deasupra pansamentului are efect de iradiere a durerii

CAPITOLUL IV
REZULTATE OBȚINUTE
4.1 Analiza rezultatelor inițiale

Am observat că atât sarcina cât și lăuzia, atrag după sine unele perturbări
funcționale caracteristice. Profilaxia ca și terapia sunt extrem de însemnate pentru
restabilirea femeii la starea de sănătate anterioară sarcinii.
S-a observat în primele zile după naștere o adaptare deficitară a organismului la
efort.
Apare lipsa de tonus a centurii abdominale reprezentată prin forță, elasticitate,
suplețe care ca o dată cu expulzia fătului și golirea uterului să provoace scăderea presiunii
intraabdominale, tulburări de respirație, cardiovasculare, de nutriție, endocrine sau
nervoase.
Pot apărea boli specifice lăuziei: hemoragiile post-partum, durerile osoase la
nivelul scheletului bazinului și simfizei pubiene. În ceea ce privește scurtarea lăuziei,
femeia zilelor noastre trebuie să se debaraseze de vechea mentalitate dăunătoare de a zăcea
în pat în lunile când este lăuză.
În primele săptămâni lăuza execută mișcările trunchiului și a membrelor inferioare
cu o amplitudine mai mică, nu se pot atinge valorile normale a unei extensii, flexii de
trunchi sau picior. Valorile tensiunii arteriale, frecvenței cardiace și numărul de respirații
pe minut sunt mai ridicate. Acestea trebuie verificate aproape la fiecare ședință de
recuperare pentru că pot arăta starea organismului cât și adaptarea la efort. La toate cele 6
cazuri am remarcat o creștere a indicelui masei corporale.
Tulburările tonusului muscular la nivelul abdomenului și zonei lombare atrag în
mod obișnuit apariția lordozei lombare și prin compensare a cifozei dorsale. Se mai adaugă
tendința de aplatizare a bolții plantare din cauza creșterii în greutate. Femeia suport ă o
greutate adițională care împreună cu laxitatea articulară predispune la accidente.
Trebuie impusă o anumită dietă alimentară pentru a ajuta organismul să elimine
kilogramele în plus acumulate în timpul sarcinii.
În recuperarea după o naștere cu intervenție chirurgicală (epiziotomie, cezariană) se
așteaptă acordul medicului pentru a începe recuperarea. Este nevoie de cicatrizarea
completă a inciziei. Se impun anumite limitări ale efortului fizic datorită modificărilor
fiziologice ce survin în timpul sarcinii.
4.2 Analiza rezultatelor finale
Rezultatele finale sunt acele rezultate care sunt relatate în urma testărilor făcute
după un an de zile de la naștere. Se observă clar o îmbunătățire a tuturor funcțiilor
respiratorii, cardiovasculare, locomotorii. În cezariană recuperarea este mai lentă și nu vom
avea aceleași rezultate după un an ca după o naștere normală.

Pacientele se apropie de:
•greutatea normală raportată la înălțime;
•își restabilesc o atitudine posturală corectă;
•refac – centura abdomino-pelvină;
•musculatura erectoare a spatelui;
•adductorii și musculatura plantară;
•reechilibrarea bazinului;
•recuperarea armoniei fizice;
•refacerea calității vieții;
•combaterea varicelor și a vergeturilor;
•reeducarea sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în
cadrul respirației.
Durerea în general nu mai este prezentă, mișcările se încadrează în limitele
normale, se pot face cu sau fără rezistență la 75% dintre paciente.
Perseverența în practicarea sistematică a programului de gimnastică cu exerciții
speciale contribuie la formarea și pregătirea organismului pentru o posibilă viitoare
sarcină.
Un procent de 100% dintre paciente au constatat o îmbunătățire a stării psihice
manifestă prin:
•depășirea rapidă a depresiei postnatale;
•creșterea încrederii în propria persoană;
•adaptare mai bună la condițiile existente, rolul de mamă, soție, femeie
cu o carieră;
La un an de la naștere s-a ajuns la o capacitate de relaxare și odihnă mai bună.
Odată cunoscut programul de exerciții fizice, majoritatea femeilor îl consideră ca pe un
mod de viață, fie că au practicat sau nu exerciții fizice înainte sau în timpul sarcinii.

4.3 Analiza comparativă a rezultatelor (inițiale- finale) și
interpretarea statistică
Kinetoterapia în perioada post-partum, are ca scop să readucă organismul femeii,
cât mai rapid posibil la nivelul său estetic și funcțional de înainte de sarcină.

Modificările generate de sarcină în arhitectonica organelor și viscerelor abdominale
prin distensia peretelui abdominal pot duce la dureri și la deschiderea orificiilor herniare.
Refacerea ″presei abdominale″ are o mare importanță în prevenirea ptozelor viscerale.
Distensia perineului prin trecerea mobilului fetal poate duce la afectări de structură
anatomică și modificări în funcția nervilor rușinoși (creșterea perioadei de latență motorie),
scăderea presiunii maxime de constricție la nivelul sfincterului anal, alterarea coborârii
colului vezical și scăderea capacității musculaturii planșeului pelviperineal de a ridica
uretra, uneori cu incontinența urinară, instabilitate temporară, inconfort pelvin.
Restabilirea aliniamentului corporal își înscrie aportul în vederea recuperării
tulburărilor de statică vertebrală, a hiperlordozei generate de sarcina, a cifozei dorsale
determinate de creșterea în volum a sânilor și poziției pentru alăptat, precum și a prăbușirii
bolții plantare. Treptat organismul își reia respirația normală după ce fundul uterin a
decomprimat diafragmul, tulburările circulatorii dispar și hiperlaxitatea articulară se reduce
aducând stabilitatea articulară la normal.
În această perioadă de refacere organismul trece de la o stare în care s-a acomodat
treptat la alta, pe care o părăsise de demult. Aceas ta are loc progresiv, până la revenirea
anatomo-funcțională a organismului, fiind ajutată de influența benefică a mișcării.
Exercițiile fizice sunt importante pentru mame în depășirea problemelor ivite în
timpul sarcinii și nașterii. Ajută la refacerea mai rapidă a organismului la starea anterioară.
Pentru a preveni ivirea unor procese patologice antrenamentele trebuie începute din
timp, astfel încât femeia să dispună de o musculatură bin dezvoltată și suplă.
Beneficiu: sentimentul unei vieți normale
Sunt prevenite niște afecțiuni cardio-vasculare: HTA și varicele osteoporoza,
constipația anxietatea și depresia. Un alt beneficiu al exercițiului fizic este reprezentat de
ușurarea discomfortului produs de durerile lombare ce se datorează modificărilor posturale
produse de schimbarea centrului de greutate.
Programele de gimnastică recomandate sunt în funcție de stilul de viață avut
anterior, astfel o femeie sedentară nu trebuie determinată să înceapă un program agresiv ci
un program de exerciții ușoare care cresc flexibilitatea și tonusul muscular. Acest
sedentarism contravine nu numai sănătății, dar și încetinește revenirea sau obținerea liniei
armonioase a corpului.
Au existat și experimente de a ridica lăuza mai repede din pat imediat după naștere
însă rezultatele nu au fost cele scontate și s-a renunțat la această metodă. S-a ajuns la
concluzia că este extrem de importantă o pregătire fizică anumită a lăuzei prin mișcări

speciale, pentru ca ea să-și recapete gradat forțele în vederea îndeplinirii atribuțiilor
cotidiene care-i revin pe linia maternității, a căminului conjugal și a profesiei.
Pentru ca pregătirea fizică specială a lăuzei să fie făcută pe baze științifice, spre a
nu-i prejudicia sănătatea, exercițiile fizice vor fi dozate gradat.
Este deosebit de important să ne formăm convingeri privind utilitatea și importanța
mișcării în realizarea ținutei corecte.
Educatoarea franceză Marie Therese Eyquem sublinia astfel: " Sportul este unul din
rarele mijloace de restabilire a dreptății încălcate de natură în acest efort compensator
devenind tocmai una din virtuțile sale ".
Tabelul nr. 17 Valoarea indicele Quetelet
CAZULIIIIIIIVVVI

REZULTATE
INIȚIALE440400464437400400
REZULTATE
FINALE398382432375362363

300320340360380400420440460
123456
rezultate inițiale rezultate finale valori normaleFigura nr.5 Valoarea indicelui Quetelet

Observație: Valoarea indicelui de masă corporală Quetelet s-a apropiat sau chiar
a intrat în limitele normale (350 -380).
Tabelul nr. 18 Frecvența cardiacă
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE706570706570

REZULTATE
FINALE828075908090
6065707580859095100
1234567
Frecventa cardiaca final
Frecventa cardiaca initial

Figura nr.6 Frecvența cardiacă

Figura nr. 7 Frecvența respiratorie
Observație: În urma adaptărilor funcționale ale organismului la efort s-au
îmbunătățit valorile frecvenței cardiace și a frecvenței respiratorii.
Tabelul nr.19 Testarea musculara a muschiului drept abdominal
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE333444
02468101214161820
testarea finala131412141514
testare initiala161711171918
valoare normala121212121212pac 1pac 2pac 3pac 4pac 5pac 6

REZULTATE
FINALE554555
rezultate initialerezultate finale00.511.522.533.544.55
IIIIIIIVVVI33344455
4555
nr. cazuriRepartitie grafica -testarea musculara a muschiului drept
abdominal
rezultate initiale
rezultate finale
Figura nr.8 Testarea musculara a muschiului drept abdominal
Observatie:
Tabelul nr. 20 Testarea musculara a muschiului oblic
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE453433
REZULTATE 554544

FINALE
rezultate initialerezultate finale00.511.522.533.544.55
IIIIIIIVVVI45
34
3355
45
44
nr. cazuriReprezentare grafica -testare muschii oblici
rezultate initiale
rezultate finale
Figura nr. 9 Testarea musculara a muschiului oblic
Observatie:
Tabelul nr. 21 Testarea musculara a muschiului patrat lombar
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE443333
REZULTATE
FINALE544444

44
33335
44444
0123456
IIIIIIIVVVInr. cazuriReprezentare grafica -testare
muschiul patratul lombar
rezultate initiale
rezultate finale
Figura nr. 10 Testarea musculara a muschiului patrat lombar
Observatie:
Tabelul nr. 22 Testarea musculara a muschiului iliac
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE443344
REZULTATE
FINALE555554

012345
IIIIIIIVVVI44
334455555
4
nr. cazuriReprezentare grafica -testare
muschiul iliac
rezultate initiale
rezultate finale
Figura nr. 11 Testarea musculara a muschiului iliac
Observatie:
Tabelul nr. 23 Bilantul durerii
CAZULIIIIIIIVVVI
REZULTATE
INIȚIALE4044100
REZULTATE
FINALE000060

0246810
IIIIIIIVVVI4
04410
000006
0
nr. cazuriReprezentare grafica -Bilantul
durerii
rezultate initiale
rezultate finale
Figura nr. 12 Bilantul durerii
Observatie: Se observă ameliorarea durerii după terminarea programului kinetic.
CONCLUZII

RECOMANDĂRI
" Găsiți-vă timp pentru exercițiile fizice."

În cazul în care copilul doarme foarte puțin în timpul zilei, lăuzele vor găsi cu
greutate timpul și energia necesară efectuării cu regularitate a unor exerciții fizice
corespunzătoare.
Câteva sfaturi:
•Să nu se streseze prea mult dacă nu pot acorda timpul necesar pentru
gimnastica de întreținere.
•Să facă tot ce le stă în putință, dar să nu uite că vor avea mult mai mult timp o
dată ce copilul își va stabiliza programul de viață.

•Exercițiile pentru întărirea musculaturii abdominale și a bazinului pot fi
efectuate și în timp ce se vor îndeletnici cu alte ocupații, fie că stau jos sau în
picioare.
•Plimbarea mai bine cu copilul în cărucior, decât ieșirea cu el în
excursii scurte cu mașina.
•Procurarea casetelor video care prezintă programe de exerciții fizice postnatale.
Ar fi o idee bună să aibă și câteva casete care oferă și programe scurte pentru
gimnastica de întreținere (de circa 15-30 minute), pentru a nu fi nevoite de
fiecare dată să găsească o oră întreagă liberă pentru aceste exerciții.
•De fiecare dată, când cineva își oferă ajutorul, de exemplu să stea cu copilul să
accepte propunerea. Să folosească timpul respectiv pentru a face aceste
exerciții.
•Un regim alimentar sărac în calorii le poate ajuta să scape de kilogramele în
exces. Este nevoie de sfatul doctorului sau al nutriționistului
Exerciții generale și recomandări
Este necesar să se ceară sfatul medicului, dar se impun și câteva sfaturi generale:
– Purtarea unui sutien adecvat care să susțină pieptul.
– Exercițiile care pot cauza probleme la piept nu sunt recomandate.
– Exercițiile se fac după ce alăptează și nu înainte de alăptare, când sânii
sunt plini de lapte și grei.
– Să facă pe cât posibil exerciții trei sau patru zile pe săptămână.
– Dacă li se taie respirația sau amețesc în timpul exercițiilor, încetinesc ritmul
sau se vor opri.
– Dacă se observă vreo schimbare în scurgerile vaginale postnatale,
cum ar fi o schimbare de culoare sau de consistență, să consulte imediat
doctorul.
Este posibil ca gama de exerciții efectuată să fie prea solicitantă
– Nu trebuie să se aștepte la rezultate miraculoase într-un timp prea scurt.
Multe femei întâmpină dificultăți în a pierde kilogramele în plus, imediat
după naștere.
– Să acorde o perioadă mai mare, de aproape un an, pentru a reveni la
dimensiunile pe care le-au avut înainte de naștere.
Tipuri de exerciții recomandate:

Programul de exerciții postnatale recomandat poate cuprinde:
•mersul pe jos în ritm alert;
•înotul;
•exercițiile de aerobic în apă ;
•yoga;
•exerciții aerobice cu impact scăzut asupra organismului;
•mersul pe bicicletă;
•shiatsu;
•Tai Chi.

BIBLIOGRAFIE
1.NICA ADRIANA SARAH, RECUPERARE MEDICALA, Ed. Universitara
Carol Davila, Bucuresti, 2004.
2.NICA ADRIANA SARAH, COMPENDIU DE MEDICINA FIZICA SI
RECUPERARE, Ed. Universitara Carol Davila, Bucuresti, 1998
3.ELENA – LUMINITA SIDENCO, COLOANA VERTEBRALA SI
MEMBRUL INFERIOR, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003
4.ALBU CONSTANTIN, ALBU ADRIANA, ȘTIȚI SĂ RESPIRAȚI
CORECT, Ed. Polirom, Iași, 2001.
5.ALBU C.,VLAD T., ALBU A., KINETOTERAPIA PASIVĂ, Ed. Polirom, Iași, 2004.
6.ALDEA MARIE-JEANNE, BRĂNIȘTEANU IRINA, NICULEACU
RODICA, ȚOPA ELENA, OBSTRETICĂ FIZIOLOGICĂ , Elemente de kinetoterapie,
Ed. Institutul Eropean, Iași, 1999.

7.APOSTOL ION, TIBERIU VLAD, ȚOPA ELENA, CAIET
DOCUMENTAR, BAZELE TEORETICO-METODICE, Evaluarea
neuromioartrokinetică, Evaluarea funcțională cardoi-respiratorie, Ed. Iași, 1992.
8.BACIU C., ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A APARATULUI
LOCOMOTOR, Ed. București, 1972.
9.BACIU C., ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI BIOMECANICA
APARATULUI LOCOMOTOR, Ed. București, 1977.
10.CHIRAZI MARIN, METODE DE CERCETARE ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT,
11.CIOBANU D., ASPECTE ALE KINETOTERAPIEI ÎN OBSTETRICĂ
GINECOLOGIE, Ed. Universității din Oradea, Oradea,2002.
12.CRĂCIUN M., KINETOPROFILAXIA, Curs IDD, Bacău, 2003.
13.CZNTHIA C., MEASUREMENT OF JOINT MOTION, A guide to
goniometry, Ed. Gopsons Papers Limited, Noida, 1995.
14.DELAHAYE M., CARTEA VIITOAREI MAME, Ed. Teora, București,
1998.
15.DINULESCU V., MUNTEANU M., MOȚOC M., APARATUL URO-
GENITAL, Ed. Timișoara, 1996.
16.DOBROVICI V., ELEMENTE DE PRACTICĂ OBSTRETICALĂ, Ed. IMF,
București, 1961.
17.DROSESCU PAULA, IGIENA ȘI CONTROLUL MEDICAL ÎN SPORT,
Ed. Tehnopress, Iași, 2005.
18.DUMITRACHE FLORENTIN, OBSTRETICĂ PATOLOGICĂ, Ed. Dan, Iași, 2004.
19.EXARCU T., REPRODUCEREA UMANĂ, Ed. Medicală, București, 1977.
20.HAGIU B.A., BĂLTEANU V., IACOB D.D., STUDIU COMPARATIV A
EFECTELOR KINETOTERAPIEI ASUPRA FEMEII LĂUZE , Supliment Revista
Medico-Chirurgicală a societății de medici și naturaliști din Iași, Vol. 111/2007, Nr. 1,
Supl. 2, ISSN 0048-7848, 2007.
21.HAGIU B.A., REFACEREA TONICIT ĂȚII PLANȘEULUI PELVIN LA
FEMEIA LĂUZĂ PRIN KINETOTERAPIE ,com, Zilele Univ. AL.I.Cuza, Iași, 2006.
22.HAGIU B.A., TOMESCU A.M., IACOB D.D. , 2006, REFACEREA
TONUSULUI MUSCULAR LA FEMEIA LĂUZĂ PRIN KINETOTERAPIE ,com,
Sesiunea de comunicări științifice a Universității Bacău, 2006.

23.HAGIU B.A., TOMESCU A.M., IACOB D.D., REFACEREA
TONICITĂȚII PLANȘEULUI PELVIN LA FEMEIA LĂUZĂ , com, Sesiunea de
comunicări științifice a Universității Pitești, 2006.
24.HĂULICĂ I., FIZIOLOGIE UMANĂ, Ed. Medicală, București, 1996.
25.IACOB D.D., BĂLTEANU V., HAGIU B.A., TOMESCU A.M.,
STUDIU COMPARATIV A EFECTELOR KINETOTERAPIEI ASUPRA FEMEII
INSARCINATE, Supliment revista Medico-Chirurgicala a societatii de medici si
naturalisti din Iasi, Vol. 111/2007, Nr. 1, Supl. 2, ISSN 0048-7848, 2007.
26.IONESCU A., GIMNASTICA MEDICALĂ, Ed. All, București, 1994.
27.OCHIANĂNGABRIELA, KINETOPROFILAXIA – KINETOTERAPIA ÎN
OBSTETRICĂ – GINECOLOGIE, Ed. Pim, 2006.
28.SELBY A., GIMNASTICA PILATES PENTRU GRAVIDE, Ed. ALL, București, 2003.