Specializarea –Asistență Socială Consumul de droguri în rândul adolescențil or Coordonator Absolvent Lect. Dr. Conf. Rădoi Mihaela Pârju Dennis -… [630279]

1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Politice
Specializarea –Asistență Socială

Consumul de droguri în rândul
adolescențil or

Coordonator Absolvent: [anonimizat]. Rădoi Mihaela Pârju Dennis – Theodor

Iași,
2016

2
Cuprins

INTRODUCERE (ARGUMEN T) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 3
I. CAP. I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ASUPRA T ERMENULUI ȘI FENOMEN ULUI
CONSUMULUI DE DROGUR I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
I.1. SCURT ISORIC AL CONSU MULUI DE DROGRUI ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
I.2. DEFINIȚII ALE SUBSTAN ȚELOR HALUCINOGENE ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
I.3. CRITERII LEGALE ȘI ME DICALE DE DEFINIRE A ABUZULUI DE DROGURI ………………………….. ………………… 7
I.4. CRITERII DE CLASIFICA RE A CONSUMULUI DE D ROGURI ………………………….. ………………………….. ……….. 9
I.5. TIPURI DE SUBSTANTE PSIHOACTIVE ȘI EFECT ELE LOR ………………………….. ………………………….. ……….. 11
I.5.1. Droguri de tip legal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 11
I.5.2. Drogurile de tip ilegal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
II. CAP II. CADRUL LEGIS LATIV ȘI INSTITUȚII COMPETENTE ………………………….. ……………….. 24
II.1 SCURT ISTORIC AL APAR IȚIEI CONSUMULUI DE DROGURI ………………………….. ………………………….. ……. 24
II.2 LEGISLATIA ROMANEASCA CU PRIV IRE LA TRAFICUL DE S TUPEFIANTE ………………………….. ……………….. 26
II.3 INSTITUȚII DE STAT CO MPETENTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 28
II.3.1 Agenția Națională Antidrog (ANA) ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
II.3.2 Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al Județului Iași (CPECA IAȘI) ………. 35
II.4 Reglementări internaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 39
III. CAP. III TEORII, CA UZE, EFECTE ȘI TIPUR I DE CONSUMATORI ………………………….. ……. 42
III. 1 TEORII PSIHOLOGICE PR IVIND CONSUMUL DE DR OGURI ………………………….. ………………………….. …… 42
III. 2 TEORII SOCIOLOGICE PR IVIND CONSUMUL DE DR OGURI ………………………….. ………………………….. …… 45
III. 3. TEORII BIOLOGICE PRIV IND CONSUMUL DE DROG URI ………………………….. ………………………….. ……… 50
III.3.1 Explicațiile biologice asupra consumului de droguri ………………………….. ………………………… 50
III.3.2 Explicații cu caracter psihologic ale consumului și dependenței ………………………….. ………… 51
III.4 PARADIGME TEORETICE P RINCIPALE CU PRIVIRE LA UZUL ȘI ABUZUL DE DROGURI ………………………….. 54
III.4.1. Paradigma funcționalistă cu privire la consumul de droguri ………………………….. ……………… 54
III.4.2. Paradigma conflictului cu privire la abuzul de droguri ………………………….. …………………….. 55
III.4.3. Paradigma interacționistă în domeniul consumului de droguri ………………………….. ………….. 55
III.5 CAUZE ȘI INFLUENȚE ASUPRA CON SUMULUI DE DROGURI ………………………….. ………………………….. …. 56
III.5.1. Adolescența ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 57
III.5.2. Prietenii, grupul sau „gașca” ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 59
III.5.3. Familia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 60
III.5.4. Influența atitudinilor asupra problemelor consumului de droguri ………………………….. ………. 61
III.6 FACTORI DETERMINANȚI AI CONSUMULUI DE DRO GURI – MODELUL BIOPSHIHOSOC IAL…………………….. 63
III.6.1. Factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 65
III.6.2. Factori protectivi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 71
III.7. TIPURI DE CONSUMATORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 72
IV. CAP. IV. MICROCERCET ARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 75
IV.1. SCOPUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 75
IV.2. OBIECTIVELE CERCETĂRI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 75
IV.3. METODOLOGIE . INTERVIU . ARGUMENTAREA UTILIZĂR II ………………………….. ………………………….. ….. 75
IV.4. INTERPRETAREA REZULTA TELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 77
IV.5. CONCLUZIILE MICROCERC ETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 102
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 105
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 108

3

INTRODUCERE (ARGUMENT)

Adolescența este vârsta de transformare fizică și mentală cu multe provocări sociale
mici și mari, cărora adolescentul trebuie să le facă față atunci când pășește în afara granițelor
securității casei părintești. Presiunea de grup, dorința de a deveni adult, intenția de a privi mai
încrezători, reducerea presiunii de zi c u zi, imitarea mass -mediei și a filmelor, sunt unele
dintre cele mai importante motive pentru care un copil novice recurge la consumul de droguri.
Am ales să realizez lucrarea de licență pe această temă deoarece drogurile reprezinta
unul dintre pericolele majore cu care se confrunta adolescentii zilelor noastre. În ciuda
numeroaselor campanii antidrog pe care le deruleaza diverse instituții, în ciuda educației
primite și a faptului că toata lumea știe că drogurile nu sunt bune, milioane de adolescenți
continuă să le consume, punandu -și în pericol viața, fără să știe ei înșiși de ce o fac.
Lucrarea de față este împărțită în patru capitole, astfel în primul capitol am vorbit
despre istoria consumului de droguri și definirea conceptului de„drog”. Pentru a înțelege mai
bine acest concept, am realizat o clasificare a drogurilor, a tipurilor de droguri și efectele lor,
precum și asocierea drogurilor cu alte substanțe psihoactive.
În al doilea capitol am prezentat cadrul legislativ cu privire la droguri, cele m ai
importante instituții cu privire la consumul de droguri, la nivel central și teritorial, mai exact
Agenția Națională Antidrog și Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al
Județului Iași.
Capitolul trei se referă la paradigmele și teoriile cu privire la consumul de droguri,
precum și factorii determinanți ai consumului de droguri, mai exact factori de risc și factori
protectivi.
Ultimul capitol, „Influența mediului social asupra consumului de droguri în rândul
adolescenților ”, este partea d e microcercetare în care am încercat să scot în evidență felul în
care autoritățile competente acționează în astfel de situații (consum de droguri în interiorul
școlii dar și în afara acesteia), cum intervine școala pentru a putea diminua fenomenul care
ia amploare pe zi ce trece, dar și care este perspectiva unui dealer asupra fenomenului
precum și ceea a consumatorului.

4

I. Cap. I. Delimitări conceptuale asupra termenului ș i fenomenului
consumului de droguri

I.1. Scurt isoric al consumului de drogrui

Dacă ar fi sa privim în urmă, încă din perioada preisorică, oamenii au fost obilnuiți să
consume droguri în mod involuntar pentru a se putea trata de diferite afecțiuni sau dureri
apărute în urma unor lupte sau războaie. Astfel de consumatori sunt înrădăc inați încă din
timрuri dе mult ɑрusе, ϲhiɑr de ре vrеmеɑ dɑ ϲilοr și ɑ rοmɑnilοr când se fumɑu ɑnumitе
iеrburi ϲu еfе ϲtе ɑfrοdisiɑ ϲе si h ɑluϲinοgеnе. Astfel de ierburi, rădăcini, sau frunze aveau
scop terapeutic pentru calmarea durerilor și vindecarea anumi tor afecțiuni sau răni, dar cu
timpul constatându -se, în afara senzațiilor plăcute și unele stranii care deformau trecerea
timpului, percepția sunetelor și a culorilor. Erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase și
ritualurilor mistice având în vedere efectele pe care le produc asupra organismului uman.
(Buzatu 2012, p.27).
Drogurile sun substante ɑrtifi ϲiɑlе ϲrеɑtе dе οɑmеnii dе stiintɑ in ɑnumitе situɑtii
limitɑ. Сɑuzеlе ɑu fοst dе rеgulɑ rɑzbοɑiеlе. Еfе ϲtеlе drοgurilοr еr ɑu "bеnеfi ϲе" реntru
ɑrmɑtеl е divеrsеlοr рοрο ɑrе ϲɑrе trеbuiɑu sɑ rеzistе in rеgim dе rɑzbοi, dе multе οri fɑrɑ
hrɑnɑ si fɑrɑ ɑрɑ. Αsɑ ɑu luɑt nɑstеrе substɑntеlе ех ϲitɑntе – drοguri in fοrmɑ рrimɑrɑ. Τοt
rɑzbοɑiеlе ɑu dus lɑ dеzɑstrе umɑnе. Αstfеl, in sе ϲοlul ɑl ХVII -lеɑ s -ɑ dеs ϲοреrit mοrfin ɑ,
un mеdi ϲɑmеnt ϲɑrе ϲɑlmɑ durеri lе рrοvο ϲɑtе dе rɑni. Сu timрul s -ɑ rеɑlizɑt ϲɑ mοrfinɑ
ɑdministrɑtɑ in mοd rереtɑt du ϲе fοɑrtе rереdе lɑ dереndеntɑ fizi ϲɑ si рsihi ϲɑ. S-ɑ ϲɑutɑt un
inlοϲuitοr si рrin dеriv ɑrеɑ mοrfinеi ϲu οрium -ul s-ɑ dеs ϲοреrit hеrοin ɑ, ϲɑrе intiɑl sе ϲrеdеɑ
ϲɑ nu dɑ d ереndеnt ɑ ɑsɑ dе mɑrе ϲɑ mοrfinɑ. In rеɑlitɑtе, dереndеntɑ dе hеrοinɑ еstе dе
sɑрtе οri mɑi mɑrе dе ϲɑt ϲеɑ dе mοrfinɑ. (Swift, W., Hall, W. și Copeland, J. , pp. 309 -318)
Administrate corect și rațional, drogurile au fost o binefacere pentru medicină. Din
nefericire însă, ele au început să fie folosite abuziv, determinând în timp, treptat o gravă
problema a umanității, un adevărat dezastru social. (Rășcanu, 2008, p.15).
De aproximativ 4000 -5000 ani, milioane de oameni fum ează, prizează sau consuma
canabis în amestec cu alte substanțe. (Buzatu 2012, p.28).
Unele societăți au fost extrem de permisive față de acest consum, altele, mai ales cele
contemporane, au elaborat o serie de interdicții ale acestui consum. În acest sens , “rațiunea

5
pentru acceptabilitatea unui anumit drog este ilogică. În mod frecvent, un drog care este
favorizat de cultura dominantă este acceptat, în timp ce unul care este asociat cu o anumită
subcultură este prohibit”. (Rădulescu, 2006, p.17).
Rοm ɑniɑ, рrin ɑsеzɑrеɑ sɑ gеοgrɑfi ϲɑ еstе tɑrɑ dе trɑnzit dinsрrе Оriеntul Μijlο ϲiu
ϲɑtrе Еurοрɑ dе Vеst. Сɑ οri ϲе tɑrɑ dе trɑnzit, in timр, ɑ dеvеnit si ϲοnsum ɑtοɑrе.Vɑnzɑtοrii
dе iluzii ɑu dus stɑndɑrdul mοrtii ɑlbе si рrin bɑruri, dis ϲοtеϲi, ϲɑsе dе tigɑni si ϲhiɑr lɑ ϲοlt
dе str ɑdɑ. Τrɑfi ϲul dе stuреfi ɑntе ɑ dеvеnit ϲеɑ mɑi rеntɑbilɑ ɑfɑ ϲеrе din Rοm ɑniɑ,
ϲɑstigɑndu -sе ɑstfеl sumе fɑbulοɑsе. Imрɑ ϲtul ɑ fοst fοɑrtе mɑrе in rɑndul tinеrilοr ϲɑrе din
ϲuriοzit ɑtе, tеribilism sɑu sοlidɑritɑtе fɑtɑ dе ɑnturɑj, ɑu in ϲерut sɑ ϲοnsumе.
Sοϲiеtɑtеɑ rοmɑnеɑs ϲɑ ɑ fοst luɑtɑ рrin surрrindеrе dе ɑ ϲеst fl ɑgеl ɑl drοgurilοr,
ivindu -sе ɑstfеl рrοblеmе fοɑrtе grɑvе ɑtɑt in justitiе, ϲɑt si in lumеɑ mеdi ϲɑlɑ. Rеɑ ϲtiilе
stɑngɑ ϲе si int ɑrziɑtе ɑlе ɑutοritɑtilοr ɑu fɑvοrizɑt fеnοmеnul t οхiϲοmɑniеi ϲɑrе ɑ ɑjuns sɑ
fiе dеvɑstɑtοr. Fеnοmеnul tοхi ϲοmɑniеi iɑ ɑmрlοɑrе ре zi ϲе trе ϲе. Dеsi dереndеntii dе
drοguri sunt ϲοnsidеr ɑti nistе dеli ϲvеnti, еi sunt in rе ɑlitɑtе οɑmеni bοlnɑvi, ɑjunsi in stɑrе dе
irеsрοnsɑbilitɑtе реntru fɑрtеlе lοr. In ϲοrsеtɑti dе sufеrintɑ, disрrеtuiti si mɑrginɑlizɑti, sе
tοреs ϲ inϲеt, dɑr sigur. Sе sting nеintеlеsi dе nimеni, suflеtеlе lοr zdrοbitе dе durеrе, sе zbɑt
intrе min ϲiunɑ si ɑdеvɑr, intrе zi si nοɑрtе. (Roibu I., Mircea, Al. 1997, Flagelul drogurilor).
Motiva țiile consumului de droguri au fost și sunt, în continuare, extrem de diverse:
modificarea conștiinței și comportamentului, ușurarea durerilor, optimizarea stării de bine,
realizarea unor performanțe, explorarea sinelui etc. (Rădulescu, 2006, p.18).

I.2. Definiț ii ale substanțelor halucinogene

Etimologia cuvântului “drog” nu este întru -totul și exact cunoscută. Pentru cea mai mare
parte a literaturii moderne, este un cuvânt de origine olandeză – droog – substanță uscată.
Savanții francezi Claude Saumais e și Gilles Ménage consideră că termenul derivă de la
droga plecând de la cuvântul din limba persană droa – aromatice. (Buzatu 2012, pp.44 -45).
Potrivit Organizației Mondiale a Sanătații, drogul este substanța care, fiind absorbită de un
organism viu, îi m odifică acestuia una sau mai multe funcții. (Buzatu 2012, p.46).
Analizând din prisma Di ϲțiοnɑrului Ехрli ϲɑtiv Rοmân: „ drοgul rерrеzintă ɑϲеɑ substɑnță
dе οriginе vеgеtɑlă, ɑnimɑlă sɑu minеrɑlă, ϲɑrе sе întrеbuințеɑză lɑ рrерɑrɑrеɑ unοr
mеdi ϲɑmеntе și ϲɑ stuреfi ɑnt” (Windle, M., Davies, P. T., „Developmental Theory and
Research” in Psychological theories of drinking and alcoholism).

6
Ροtrivit dο ϲumеntеlοr intеrn ɑțiοnɑlе, рrin drοg sе înțеlеgе „ stuреfi ɑntеlе suрusе
ϲοntrοlului intеrn ɑțiοnɑl, рrin Сοnvеnțiɑ Uniϲă рrivind Stuреfi ɑntеlе, din 1961 (tɑblοurilе I
și II) ” și „ subst ɑnțеlе рsihοtrοре ɑl ϲărοr ϲοntrοl intеrn ɑțiοnɑl еstе рrеvăzut dе Сοnvеnțiɑ
рrivind Substɑnțеlе Ρsihοtrοре, în ϲhеiɑtă în ɑnul 1971 (tɑblοurilе I, II, III și IV). (Trevino,
R.A., Richard, A.J., (2002), „Attitudes towards drug legalization among drug users ”, p. 91 –
108).
În ϲοnfοrmit ɑtе ϲu unеlе rе ϲοmɑndări ɑlе Оrgɑnizɑțiеi Μοndiɑlе ɑ Sănătății,
substɑnțеlе sɑu ϲlɑsеlе dе substɑnțе рsihοɑ ϲtivе (drοgurilе) ϲɑrе рrοdu ϲ ɑsеmеnеɑ mοdifi ϲări
și gеnеrе ɑză dереndеnțɑ, sunt următοɑrеlе: ɑ ϲοοlul, οрi ɑϲееlе, dеriv ɑtеlе ϲɑnnɑbisului,
sеdɑtivеlе și hiрnοti ϲеlе, ϲοϲɑinɑ, hɑlu ϲinοgеnеlе, tutunul, sοlvеnții vοl ɑtili, ɑltе substɑnțе
рsihοɑ ϲtivе și subst ɑnțе din difеritе ϲlɑsе, utilizɑtе în ɑsο ϲiеrе. Un drog ilegal este o
substanță chimică, naturală sau sintetică, care, spre deosebire de medicamente, acționează
asupra creierului, producând stări euforice, tulburări psihice, halucinații, reacții paranoice etc.
Exceptând drogurile ilegale, există și droguri le gale, dintre care, alături de alcool,
cofeină si tutun, cea mai mare parte este constituită de medicamente.
Dacă ignorăm deosebirea dintre droguri legale și ilegale, cea mai simplă și mai la
îndemână definiție a drogului se referă la un set de substanțe c u anumite proprietăți chimice și
efecte biologice. (Rădulescu, 2006, p.23).
Abraham, P.,(2005, p. 27) aduce în atenție că multitudinea contextelor în care
problematica drogurilor este analizată, face dificilă definirea termenului de drog și necesitatea
includerii în defininirea termenului a reglementărilor legislative privind substanțele interzise,
făcându-se astfel diferențierea între drogurile legale și cele ilegale.
Sociologul American Erich Goode, a sublinia t că orice definiție a drogului trebuie să
ia în considerare dimensiunea socială, culturală și contextuală: “Conceptul de drog este, în
același timp, un artefact cultural, o invenție socială, care se aplică la anumite tipuri de
substanțe în context sau loca ții specifice. Societatea definește ce este un drog, iar această
definiție social modelează atitudinile noastre față de clasa de substanțe astfel etichetate”.
În perioada contemporană, termenul de drog, ca atare, este asociat numai cu
substanțele interzis e (cu drogurile ilegale), deși în limba engleză aceeași noțiune este utilizată
pentru a desemna diversele medicamente. Pentru acest motiv, cea mai mare parte a populației
nici nu consider alcoolul sau tutunul ca fiind droguri. În sens psiho -activ, alcoolul este, totuși,
un drog, deoarece este luat în scopuri recreative, adică pentru efectele sale care influențează
psihismul individului.

7
Referindu -se la modul în care oamenii percep efectele drogurilor, Goode diferenția trei
poziții principale:
(1) Poziția abs olutist – susținută de aceia care cred că toate drogurile au efecte dăunătoare,
indiferent de contextul în care se consumă și de caracteristicile consumatorilor.
(2) Poziția moderată – susținută de aceia care consider că folosirea drogurilor legale,
precum alc oolul, tutunul, cafeaua sau medicamentele prescrise de medici, nu este dăunătoare,
ci, dimpotrivă, dacă aceste droguri sunt consumate în mod adecvat, pot avea chiar efecte
pozitive.
(3) Poziția legalistă – pentru reprezentanții acestei poziții, drogurile legal e, așa cum sunt
medicamentele, nu trebuie considerate ca fiind droguri. Numai legea este aceea care
determină ce este un drog. (Rădulescu, 2006, pp.24 -25).

I.3. Criterii legale și medicale de definire a abuzului de droguri

Deosebirea dintre consumul și abuzul de droguri este dificil de descris sau interpretat
mai ales de către public. Experții sunt, de fapt, cei care fac această deosebire, prin analiza
contactului pe care îl au cei care abuzează de droguri cu serviciile medicale și cu autoritățile
de co ntrol social.
În mod general, în literatura de specialitate, abuzul de droguri este definit ca fiind
“consumul unor droguri inacceptabile (ilegale) și folosirea excesivă sau inadecvată a unor
droguri acceptate (legale), în așa fel încât pot produce prejud icii fizice, psihice sau sociale”
(E.Goode, 1999, p.62).
Drogurile ilegale, care creează dependență, sunt dăunătoare pentru organism,
indiferent de doza folosită. Pe de altă parte însă, multe alte droguri al căror simplu consum
este considerat abuziv nu s unt dăunătoare, mai ales dacă sunt utilizate “cu moderație” – asa
cum este cazul alcoolului.
În ceea ce privește drogurile asociate cu abuzul, clasificarea D.S.M. IV (The
Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorders), elaborată de Asociația Ameri cană de
Psihiatrie le diferențiază în 12 categorii: (1) alcool; (2) sedative (3) amphetamine; (4) cocaina;
(5) cofeina; (6) cannabisul; (7) halucinogenele; (8) inhalantele; (9) nicotina; (10) opioidele;
(11) fencyclidina (PCP) și (12) alte droguri. D.S.M. clasifică, de asemenea, diferențele
existente între diferite droguri în ceea ce privește potențialul lor de a provoca dependență,

8
abuz, intoxicare, abstinență, efecte psihotice și efecte în ceea ce privește dispoziția
individului.
Majoritatea definițiilor date abuzului de droguri folosesc drept criteriu prejudiciile
aduse organismului de către droguri. În acest sens, o definiție complementară cu cea
menționată deja se referă la “efectele dăunătoare asupra vieții consumatorului și vieților
celorlalți din an turajul său, efecte care sunt un rezultat al consumului drogurilor”. Abuzul de
droguri apare ori de câte ori o anumită subtanță este folosită în așa fel încât “afectează
sănătatea fizică și mentală sau funcționarea și productivitatea socială”. (White, 1991, p. 7).
O definiție și mai specifică, dată în D.S.M. IV se referă la abuzul de droguri ca fiind
reprezentat de “un pattern inadecvat adaptat (maladaptative) de consum al drogurilor, care
conduce la tulburări semnificative sau la ruinarea sănătății, conc retizate de unul sau mai mult
de patru simptome care apar în cursul unei perioade de 12 luni”.
În anul 1972, Asociația Americană de Psihiatrie a dat abuzului de droguri următoarea
definiție, bazată, în mare parte, pe criteriul ilegalității și pe cel medic al: “termenul abuz de
droguri se aplică la consumul ilegal, nonmedical, al unui număr limitat de substanțe,
majoritatea din ele droguri, care au proprietatea de a modifica starea mentală în moduri
considerate de către normele sociale și definite de lege ca fiind inadecvate, indezirabile,
dăunătoare, amenințătoare sau, cel puțin străine de cultura existentă”. (Rădulescu, 2006, p.27 –
30).
O altă definiție bazată exclusiv pe criteriul medical al abuzului de droguri îl consideră
ca fiind reprezentat fie de “co nsumul excesiv persistent sau sporadic în dezacord cu sau
nelegat de practica medical acceptabilă” (P.W. Ellison, A. A. Appel, D. Jansky, R. Oldak,
2004, p.10), fie de “consumul nonmedical de droguri, atât cele ce au, cât și cele care nu au
valoare medical ă acceptată”. (G . Winger, 1992, p.13).
O definiție care pare relativ mai acceptabilă deoarece folosește, în mod conjugat,
criteriul medical, cel social și cel cultural a fost dată de psihiatrul american Jerome H. Jaffe,
care a definit abuzul de droguri ca fiind “consumul, de obicei prin auto -administrare, a unui
drog într -un mod care deviază de la pattern -urile medicale și sociale aprobate în cadrul unei
anumite culturi”. Termenul “acoperă noțiunea de dezaprobare socială și nu descrie un model
anume al unu i consum de droguri sau consecințele sale potențial adverse”. (Rădulescu, 2006,
p.31)

9
I.4. Criterii de c lasificare a consumului de droguri

Un sistem de clasificare caută să ordoneze vasta diversitate a substanțelor chimice
care acționează asupra unui organ cu atât de multe capacități cum este creierul uman. Acest
lucru presupune inevitabil anumite aproximări. Dincolo de acest sistem de clasificare cu
fundament științific, este bine ca uneori să facem un pas în spate și să recunoaștem cu uimire
că subst anțele chimice pot, în moduri dintre cele mai extraordinare și mai variate, să se joace
cu felul în care percepem realitatea din jurul nostru și trăirile interioare (Griffith, 2006, pg.
13-14).
Clasificarea și tipologia drogurilor se realizează pe diverse criterii, (Rădoi, 2011, p.
9) în funcție de domeniul în care este abordată problema. Cea mai frecvent utilizată
clasificare este cea care definește drogul din punct de vedere al acceptabilității sociale ,
existând astfel droguri legale și droguri ilegale.
În literatura de specialitate și în practică există numeroase clasificări ale drogurilor,
având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind:
 După efectul produs asupra sistemului nervos;
 După originea lor;
 După regimul juridic al substanțelor sau du pă dependența generată.

În funcție de originea de proveniență, drogurile se pot clasifica astfel:
 De origine vegetală: cocaina (extrasă din coca), marijuana (din frunze de
cannabis), hașiș -ul (din inflorescențe și rășini de canabis), morfină și c odeină
(din mac);
 Proveniți din compuși chimici de sinteză, de tipul alcaloizilor (heroina);
 Alte substanțe neutilizate în terapeutică, de tipul halucinogenelor.
După cum spuneam, un criteriu are în vedere efectele pe care drogul îl produce
asupra individului la nivel comportamental. Conform acestui criteriu există șapte categorii de
substanțe: antidepresive, sedative (depresive), anxiolitice, neuroleptice (antipsihotice și
tranchilizante majore), stimulente, narcot ice – analgezice (analgezice euforizante),
halucinogene (psihedelice).
În legătură cu acest criteriu, Griffith consideră utilă pentru cei care studiază drogurile
următoarea clasificare:
– sedativele (alcool, pastilele sub formă de barbiturice sau de tranchi lizante slabe,
gazele anestezice și alte substanțe volatile),

10
– stimulentele (cocaina, amfetamina și cofeina),
– opiacee (opiul),
– halucinogene (mescalina și LSD -ul) și drogurile cu acțiuni multiple (canabisul –
sadativ și halucinogen; nicotina – sedativ și stimulent; Ecstasy – stimulent și
halucinogen) (Griffith, 2006, pg. 12 -13).
Acest criteriu este utilizat în practică de organismele ONU, preluat și de Organizația
Internațională de Poliție Criminală – Interpol. În conformitate cu acest criteriu, drogurile se
clasifică astfel (Bercheșan & Pletea, 1998, p. 64):
Substanțe stimulente sau psihoanaleptice – sunt substanțe care accelerează
activitateasistemului nervos central. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de
coca, crack -ul, khat -ul, amfetam inele, anorexigenele și psihostimulenții.
Substanțe depresoare sau psiholeptice – sunt substanțe care încetinesc
activitateasistemului nervos central, în general ele având efecte analgezice și sedative.
Principalele substanțe care fac parte din această cat egorie sunt: opiul și derivații săi (morfina
și heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivați ai acestuia, morfinice de sinteză,
barbiturice, tranchilizante și hipnoticele.
Substanțe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice – sunt substanțe
careperturbă activitatea sistemului nervos central și provoacă alterări ale percepției temporale
și spațiale. În fapt, ele „deformează senzațiile și percepțiile celui care le utilizează” (Drăgan,
2000, p. 118). În această categorie sunt cuprinse canabisul, L SD – ul, mescalina și altele.
O altă clasificare a drogurilor este realizată în funcție de originea produsului :
Droguri naturale – sunt cele obținute direct din plante sau arbuști: opiul și opiaceele,
canabisul și rășina acestuia, khat -ul, frunzele de coca și derivații săi și alte plante cu principii
halucinogene.
Droguri de semisinteză – sunt cele realizate prin procedee chimice p ornind de la o
substanță naturală extrasă dintr -un produs vegetal (heroina, L.S.D.).
Droguri de sinteză (sintetice) – sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice:
metadona, mescalina, LSD, amfetamina, designer -drugs, ecstasy ori alte substanțe psihotrope
obținute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluși și „solvenții volatili și
alte produ se cu proprietăți asemănătoare drogurilor” (Drăgan, 2000, p. 40). Tot droguri de
sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională,
fiind totodată larg răspândite și ușor de procurat. Acestea antrenează o puterni că dependență
psihică și uneori fizică, producând și fenomenul de toleranță.
În funcție de regimul juridic al substanțelor, acestea se împart în două categorii:

11
– substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului (morfina,
barbituricele) su nt folosite în tratamente medicale;
– substanțe total interzise (L.S.D., heroină, ecstasy, cocaină).
Un alt criteriu important de clasificare îl constituie dependența generată (clasificare
de ordin medical).
În funcție de aceasta, drogurile se împart în tre i categorii:
 droguri ce creează dependență fizică;
 droguri ce creează dependență psihică;
 droguri ce creează dependență mixtă – din această ultimă categorie fac
parte cele mai multe stupefiante.
În funcție de modul de administrare (de consum), drogurile po t fi clasificate în:
 injectabile,
 ingerabile,
 de prizare,
 de masticare,
 de fumare,
 inhalare dar unele se pot administra și sub forma de supozitoare (Drăgan,
1994, p. 47).

I.5. Tipuri de substante psihoactive și efectele lor

Tipurile de substanțe psihoactive sunt vaste, însă efectele lor asupra organismului
diferă de la un drog la altul, astfel le -am grupat in dorguri de tip legal și droguri de tip
ilegal.

I.5.1. Droguri de tip legal

Principalele efecte pe termen scurt a le tuturor acestor droguri sunt stimularea și sedarea
sistemului nervos. Cafeaua de exemplu, prin cofeina care o conține, are un efect echivalent cu
cel al amfetaminelor. Consumată în doze excesive, produce iritabilitate, nervozitate, presiune
arterială ri dicată, lipsă de somn etc. La rândul ei, nicotina conținută în tutun are un efect
similar cu cel al barbituricelor sau sedativelor. Spre deosebire de barbiturice, care luate în
doze mari și împreuna cu alcoolul, provoacă efecte letale, amfetaminele, cunosc ute și sub

12
denumirea de “pilule energizante” nu creează dependență, dar creează, în schimb, deprinderi
cu caracter reflex. (Rădulescu, 1999, p.252).
Marshall Clinard și Robert Meier apreciau că utilizarea drogurilor relaxante și excitante
este legată de tr ăsăturile culturale ale unei anumite societăți. Amfetaminele sunt utilizate
amplu, de exemplu, în Japonia, Suedia și S.U.A., adică în țări în care este pus un puternic
accent pe productivitate și pe performanța individuală. În Occident și, mai cu seamă în
S.U.A., publicul acordă o mare valoare utilizării barbituricelor și amfetaminelor, ca tipuri de
“droguri legitime” care au rolul de a înlătura starea de stres sau de angoasă.(…). Dar una
dintre consecințele cele mai nefaste ale consumului acestor așa -zise droguri reactive sau
inofensive a fost și este influența exercitată direct asupra stilurilor de viață ale tinerei
generații: “Socitatea adultă, prin folosirea mai multor genuri de droguri, și nu totdeauna în
concordanță cu prescripțiile medicale, a sociali zat o mare parte din generația cea mai tânără
pentru folosirea drogurilor”. (Rădulescu, 1999, pp.253 -254).

I.5.2. Drogurile de tip ilegal

În viziunea lui Gaudet, E., (2006, pg. 30 -44), drogurile ilegale la rândul lor se pot împărți în
trei categorii:
 Sedative
 Stimulente
 Perturbatoare

A) Drogurile de tip sedativ – încetinsc activitatea sisemului nervos central. Sedativele
sunt substanțe care diminuează funcționarea sistemului nervos central, ele induc o senzație de
relaxare, de pierdere a inhibițiilor, și, în final, o stare de vis și de absență. Se numără printre
cele mai periculoase droguri: ele produc dependență fizică, iar atunci când sunt combinate cu
alte sedative pot antrena grave consecințe fiziologice (stop cardiac sau respirator).

 Morfina și heroina
Heroina este produsă din morfină, printr -o reacție chi mică simplă obținundu -se un praf
fin alb -maroniu ce seamănă cu zăpada și are un gust amărui. De regulă, heroina se
administrează prin injecție, însă uneori este și fumată, trasă pe nas sau înghițită. Este cel mai
puternic narcotic în forma sa pură, însă tr aficanții o combină cu zahăr și lapte praf.(Boroi,
2001, p.36).

13
Morfina este principalul alcaloid extras din opiu. Pulberea de opiu conține 10%
morfină, iar extrasul 20%. Morfina bază se cristalizează în prisme romboidalem incolore,
inodore, cu gust amar. Morfina sub formă de monohidrat este o pulbere cristalină albă,
solubilă în apă caldă, etanol și cloroform. (Boroi, 2001, p.30).
Acțiunea principală a morfinei se exercită asupra sistemului nervos central. La doze
mici – terapeutice – acționează ca analg ezic la nivelul creierului producând o deprimare a
acestuia. La doze mari acționează ca narcotic. De fapt, morfina nu întrerupe transmiterea
fluxului dureros ci împiedică percepția cerebrală, având o acțiune depresivă asupra centrilor
corticali și percepți ei durerii. În acest fel, produce creșterea pragului de percepere a senzației
dureroase, modificând reacția psihică a subiectului față de durere și favorizând apariția
somnului. Morfina acționează selectiv asupra senzației dureroase, fără a influența alte
senzații: auditive, tactile, olfactive etc. (Boroi, 2001, p.31).
Cele mai importante droguri sedative sunt opiaceele naturale și sintetice printre care se
numără opiul, morfina, heroina, methadona și marijuana. Majoritatea opiaceelor, în special
morfina ș i heroina creează o pronunțată stare de dependență. Constituind substanțe sub formă
de pudră albă, ele sunt administrate, cel mai frecvent, prin injecții subcutanate sau
intravenoase. O dată cu injecția, individul respectiv experimentează mai multe senzați i inițial
dezagreabile: pielea i se înroșește, simte mâncărime, urechile îi țiuie etc. Treptat el capătă o
stare de somnolență, de relaxare și reverie, care -i oferă sentimente de euforie și beatitudine.
Scopul drogatului îl constituie tocmai această stare de beatitudine, care nu poate fi atinsă
decât mărind doza de la o injecție la alta. Senzațiile pe care le încearcă drogatul sunt atât de
penibile încât nu -și gasește locul nicăieri, se întinde pe jos pentru a -și putea alina spasmele
musculare, se încolăceș te ca un covrig, își simte corpul ca fiind de gheață etc. Simptomele
cresc în intensitate odată cu trecerea unui interval între 36 și 42 de ore de la administrarea
ultimei doze, epuizând psihic și fizic individul. (Rădulescu, 1999, p.255).
Consumul major de heroină afectează sistemul respirator, apar pierderi de cunoștință,
putând provca chiar moartea. Dependența este foarte puternică, intoxicatul având deosebite
probleme în încrederea sa de a renunța la drog. (Boroi, 2001, p.36).
Simptomele sindromului d e abstinență în cazul heroinei sunt similare, numai că survin
mai rapid și cu o intensitate mai mare. Deși mai puțin utilizată decât alte droguri ilicite,
heroina este asociată cu cel mai mare număr de decese provocate de utilizarea drogurilor,
datorită uș urinței cu care consumatorul se poate supradoza. Numită heroină, pentru calitățile
eroice care i se atribuie, ea a fost sintetizată în anul 1870 și introdusă pe piața
medicamentelor, în anul 1898, de către o firmă germană. Fiind de trei ori mai puternică d ecât

14
morfina din care este derivată, heroina a fost cinsiderată inițial ca un drog, care, spre
deosebire de morfină, nu produce dependență. John Clausen a considerat, de exemplu,
consumul de droguri în general, de heroină în special ca un simptom al patolo giei și ca o
expresie a alienării și anomiei. (Rădulescu, 1999, p.256).

B) Drogurile de tip stimulant – intensifică activitatea sistemului nervos central. Ele
produc o stare de excitație, de stimulare și de veghe, oferă un sentiment de control și de
secur itate personală. Consumate regulat și în doze mari duc la dependență psihologică și
provoacă senzația de lipsă la oprirea consumului. Consecințele unui consum abuziv de
stimulante sunt destul de grave: paranoia, dificultăți de concentrare, oboseală exces ivă, stări
depresive serioase.

 Cocaina
Cocaina este cel mai cunoscut drog excitant având un potențial de abuz foarte ridicat.
Substanța se vinde de regulă pe piața ilicită de droguri, sub forma unei pulberi de culoarea
albă, fină, cristalină, sau a unor fărmituri solide, cunoscute sub denumirea de crack. Poate
fi administrată oral, injectată, dar de cele mai multe ori, este prizată pe nas. (Rădulescu,
Dâmboeanu,2006,pp. 125-126).
Cocaina este consumată deoarece, de obicei, ea provoacă euforie, sporește stima față
de propria persoană și sporește elanul pentru îndeplinirea sarcinilor mentale și fizice
(Rășcanu,2008,p.99).
Consumul generează agitație, instabilitate, tulburări de judecată, tahicardie,
hipertensiune, hipertermie, midriază (dilatarea pupilelor), psihoză paranoidă și poate provoca
moartea prin stop cardiac, stop respirator sau accidente vasculare cerebrale. (Drugescu, 2001,
p. 83)
Consumul continuu de cocaină în doze mari poate provoca anxietate, agitație și
modificare radicală a comportamentului. În cazul perpetuării intoxicației, cu doze mari,
există riscul unor stări psihotice pe termen scurt induse de drog, manifestate prin confuzie
psihică, și stări paranoice. Un simptom straniu al psihozei induse de cocaină, este senzația
unor gândaci ce mișună pe sub piele, rezultând excoriații grave datorită încercărilor
consumatorilor de a-și scoate de sub piele insectele imaginare. (Griffith, 2006, p. 199)
Intensitatea și durata efectelor drogului depind, ca în cazul oricărei alte substanțe
psihoactive, de frecvența consumului, de cantitatea folosită, nivelul de puritate al cocainei,
modul de administrare dar și de vulnerabilitatea individului și de contextul în care acesta

15
consumă droguri.
Cele mai multe cercetări au demonstrat că, spre deosebire de mestecatul sau prizatul
cocainei, fumatul și injectarea acesteia, sunt rute prin care drogul ajunge mai rapid în sânge,
efectele sale producându-se aproape imediat, la numai câteva secunde după administrare. Cu
toate acestea, durata senzațiilor induse prin aceste două metode este mai scurtă în
comparație cu durata celor obținute în urma prizării cocainei. Conform lui Erich Goode
(1999, p. 277) principalele efecte ale acestui drog sunt: amplificarea încrederii în sine,
creșterea energiei, suprimarea senzațiilor de foame, somn, oboseală, abilitatea de a continua
activitățile fizice și mentale mai intens și pe perioade mai mari de timp. După ce se
diminuează efectele subiective ale cocainei, apar sentimente de tristețe, tensiune, anxietate,
depresie, stare care îl conduce pe consumator la dorința de a lua o nouă doză. Simptomele
sevrajului (Rășcanu,2008, p.100) pot fi asociate cu ideația suicidară. În cazul sevrajului,
nevoia de consum de cocaină este foarte puternică și intensă, deoarece persoana respectivă
cunoaște faptul că un consum de cocaină poate elimina simptomele neplăcute ale
sevrajului. Persoanele care au traversat perioada de sevraj, deseori consumă în totală
necunoștință de cauză: alcool, sedative, hipnotice sau alte medicamente (mai ales valium).
Administrată în mod excesiv, cocaina produce o serie de efecte adverse, înfluențând
negativ psihicul. Mult mai ingrijorătoare sunt însă consecințele adverse de natură fizică.
Astfel, o singură doză exagerată de cocaină poate provoca în unele cazuri decesul instantaneu
datorită unor dereglări a ritmului cardiac. De asemenea creștere bruscă a tensiunii arteriale
indusă de cocaină poate provoca un atac cerebral chiar și in cazul unei persoane tinere.
Cocaina comportă riscul infarctului miocardic iar uneori provoca insuficiență renală sau
hepatică. În cazul injectăii intravenoase a drogului există riscul unei supradoze sau a unei
infecții virale, cu HIV sau hepatită. (Griffith, 2006, pp. 199-200).
De asemenea, ideile paranoide și halucinațiile se pot produce la circa 50% dintre
consumatorii de cocaină. Producerea acestor simptome psihotice depinde de doza, durata
consumului și sensibilitatea individuală a consumatorului de cocaină. Bărbații sunt mult
mai predispuși la simptomele psihotice decât femeile. (Rășcanu, 2008, p. 100).
Persoanele dependente de cocaină își structurează viața în jurul acestui
consum, renunțând sau, cel mult, atribuind un rol minimal oricărei alte activități sociale,
profesionale și de timp liber. Ele vor cotinua să consume cocaină chiar și atunci când acest
obicei are o serie de consecințe negative asupra perfomanțelor sale individuale și a relațiilor
cu cei din jur. Dorința sau nevoie persistentă și chiar coercitivă, de administrare a drogului
și de al obține prin orice mijloace le va face pe acele persoane să se comporte neobișnuit

16
în comparație cu standardele anterioare de conduită, inclusiv să se angajeze în
comportamente antisociale și violente.
Încecările de a pune capăt acestui consum eșuează de cele mai multe ori, deoarece
starea de depresie pe care o experimentează, odată ce încetează consumul, este atât de
copleșitoare încât ii determină pe toxicomani să se întoarcă în permanență la drog pentru a-
și reveni.
Este unul dintre cele mai addictive droguri, unul dintre cele mai consumate și
periculoase Ea este principalul alkaloid conținut în frunzele unui arbust numit Erythroxylon
coca , ce crește în regiunile tropicale, frunzele sale putînd fi recoltate vreme de 20 de ani.
Frunzele au culoare verde sau galben -verzuie, iar ceea ce le caracterizează sînt cele trei
nervure vizibile pe suprafață.
Este o pudră de culoare albă, cu miros caracteristic și are diferite denumiri, în limbajul
străzii: bazooka, blanche, snow, coke, big c, cake. Cocaina se consumă prin prizare, fumare,
injectare subcutanată sau intravenoasă, doza medie fiind de 10 -35 mg atu nci când este prizată.
Uneori, cocaine poate fi ingerată, metodă care este folosită destul de rar, datorită efectelor sale
slabe. Efectele cele mai puternice se obțin prin fumare și injectare intraveninoasă. Efectele
cocainei apar aproape imediat după admi nistrare și durează o scurtă perioadă de timp (30 -60
minute). Conform rezultatelor celor mai multe studii, consumul de cocaină este asociat cu
scăderea fluxului sanguin cerebral și cu diminuarea consumului de glucoză în unele arii
cerebrale. (Ioan, 2003, p p. 118-119).

 Amfetamina
Amfetamina este un drog incolor, dependent, care stimulează sistemul nervos central
și se poate administra prin inhalare, injectare sau înghițire. În perioada 1950-1960,
amfetamina se folosea pentru uz medical în combaterea depresiilor și a pierderii în
greutate. Amfetamina este folosită și pentru a îmbunătăți performanțele fizice sau ca
antidot la sedative.
Amfetamina întâlnită pe piața ilicită a drogurilor provine din 2 surse: fabricarea în
laboratoare clandestine și deturnarea din circuitul legal. Deoarece amfetamina bază este
un lichid puțin stabil ea este frecvent întâlnită sub formă de sare, cea mai cunoscută
fiind, sulfatul de amfetamină. Utilizată în scopuri nemedicale, amfetamina dă naștere la
abuzuri caracterizate de doza și calea de administrare. În cazul consumului ridicat
amfetamina oferă celui care face apel la ea senzații deosebite pe plan fizic și psihic, o stare
euforică marcată de accese anxioase, depresie psihică, apatie și o stare de epuizare. (Drăgan,

17
2005, pp. 15-16).
Consumatorul caută în amfetamină un mijloc de a se simți mai vesel, mai energic.
El vrea să poată uita, oboseala, slăbiciunea și să fie mai performant în muncă. În ceea ce
privește intelectualul simte mai puternic: mintea este mai ageră, memoria mai activă. De
asemenea, se ia amfetamină înaintea examenelor, a unui curs, pentru a fi mai performant.
Unii șoferi le consumă pentru a conduce mai mult timp, fară a fi obosiți. Sub efectul
amfetaminelor, consumatorul se simte sigur pe el, puternic. El are impresia că poate
depăși orice obstacol. (Rășcanu, 2008, p. 89).
În doze reduse de până la 10 miligrame, amfetamina produce bună dispoziție și
euforie, sporește vigilența, atenția, starea de alertă și înlătură inhibițiile sporind
sociabilitatea, nevoia de comunicare cu ei din jur dar și libidoul. De asemenea amfetamina
îndepărtează sau amână apariția stării de oboseală a nevoii de somn, scade apetitul și
dorința de a mânca, favorizând, astefel scăderea greutății corporale. (Stroescu, 2001, p.
961).
Cantitățile de amfetamine pe care le suporă un subiect sunt impresionante: dacă la
început, la primele experiențe, o doză de 100 -200 miligrame îl putea ucide, atunci când
obișiuința s -a instalat, el poate supraviețui unei doze de un gram sau chiar mai mult. Dar, și
cu astfel de doze, i se poate întâmpla să nu simtă nimic din efectele dorite. In asemenea
condiții, se simte invadat de emoții puternice. Anxietatea și depresia cresc, își pierde,
categoric, somnul, se hrănește prost, ceea ce îi diminuează rezistența la infeții, la boli. Are
comportări caudate, are sentimentul că este superior celorlalți și poate deveni ostil și agresiv.
(Rășcanu, 2008, p. 92).
Din punct de vedere medical, utilizarea pe termen lung produce disfuncțiil erectile,
probleme cardiovasculare, leziuni ale ficatului, plămânilor, rinichilor. Prizate, amfetaminele
pot conduce la perforarea septului nazal. Cei care își injectează drogul pot suferi de
tromboze, abcese și ulcerații ale pielii. În același timp, probabilitatea transmiterii virusului
HIV și al celui hepatic reprezintă o consecință a abuzului de amfetamine în rândul
indivizilor care folosesc în comun echipamentul de injectare. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006,
p. 148).
Fumatul amfetaminelor se asociază cu o serie de boli pulmonare. Un alt risc la care
sunt expuși acești consumatori este acela al otrăvirii. Aceasta deoarece în procesul de
fabricație al acestor substanțe sunt folosite diverse produse chimice, unele dintre ele
foarte toxice, așa cum este plumbul. (NIDA, 2002, p.5).
Abuzul pe termen lung se corelează, de asemenea, cu o igienă corporala precară,

18
astfel încât riscurile de sănătate inerente administrării drogului sunt, adeseori, exacerbate.
Slaba hidratare și igiena dentară neregulată sporesc riscul carierii dinților celor care
fumează sau prizează drogul, în timp ce lipsa igienei corporale sporește, în cazul celor care
își administrează intravenos amfetaminele, probabilitatea apariției infecțiilor pielii
datorită utilizării acelor nesterile. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 148).
Principalele caracteristici ale dependenței de tip amfetaminic sunt: dependența psihică
și toleranța. Dependența fizică apare în cazuri rare și cu un grad de manifestare minor. Cei
care abuzează de amfetamine sunt mai predispuși, datorită dificultăților în coordonare
mișcărilor, la oboseli excesive și stări de somnolență pe care drogul le induce, și la accidente
de circulație. Psihozele provocate de drog pot da naștere, pe de altă parte, agresivității și
violenței aparent nejustificate. (Drăgan, 2005, p. 8 6)
În același timp, mulți specialiști sunt de părere că amfetaminele și metamfetaminele
funcționează ca „drog de trecere” către abuzul unor substanțe psihoactive mai puternice,
asociate, la rândul lor, cu diverse alte probleme sociale și medicale.
Amfetami nele dispionibile pe piața ilegală sunt consumate ca modalități recreaționale.
Un astfel de pattern de utilizare este caracteristic adolescenților și adulților tineri, mai ales
pentru aceia din clasa de mijloc. Aceștia consumă drogul la așa -numitele petrec eri „rave” sau
„tehno”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 152).
Există anumite caracteristici care fac din amfetamine drogul preferat al tinerilor. Pe de o
parte, acestea le oferă posibilitatea de a face față mai ușor presiunilor și cerințelor sociale de
performanță academică și profesională; pe de altă parte sunt utilizate ca mijloc de integrare și
socializare, de identificare colectivă, de adoptare a unui stil de viață considerat „la modă”.

C) Drogurile de tip perturbatoar – dezorganizează activitatea sistemului nervos
central. Perturbatoarelemodifică în mod semnificativ funcționarea sistemului nervos central.
Ele produc o perturbare a percepției realitățiii: timp, spațiu, senzații. Efectele durează mai
mult decât la celela lte două familii de psihotrope. Consumul lor are consecințe negative
importante: confuzie, supradoză, pe termen lung personalitatea consumatorului este afectată:
el devine iritat, depresiv, nu mai ține seama de elementele realității.

 Cannabis
Considerat un drog halucinogen “blând”, canabisul este substanța ilicită cea mai
frecvent utilizată în lume, fiind printre primele droguri de experimentare, mai ales
la adolescență, în toate grupele culturale. (Ioan, 2003, P. 103).

19
Canabis este denumirea generică pentru produsele vegetale obținute din cânepa de
cultură (cannabis sativa), plantă care conține substanțe halucinogene. În prezent, canabisul
este produsul stupefiant cel mai utilizat în lume. Din frunze și inflorescențe uscate și tocate
se obține iarba de canabis – marijuana (marihuana) – având aspectul tutunului sau ceaiului.
Ea poate fi fumată fie ca atare, fie amestecată cu tutun, sau utilizată ca decoct, fiind băută
ca atare sau în amestec cu alcool.
Rășina de canabis, obținută prin presare, cunoscută sub numele de hașiș, poate fi
consumată prin fumare, în amestec cu tutun, sub formă de joint, dar și prin ingestie,
amestecat cu diverse mâncăruri sau sub formă de ceai. Prin ingerare, efectul este de 4 -6 ori
mai mic decât în cazul în care aceeași cantitate ar fi fumată. Hașișul este unul dintre cele mai
vechi și mai răspândite droguri din lume, fiind consumat de numeroase persoane, indiferent
de categoria socială, rasa sau cultura din care fac parte. (Ioan, 2003, p. 105).
La nivel european, cel puțin 45 de milioane de persoane din statele Uniunii Europene
au experimentat, cel puțin o dată, marijuana sau hașișul. Un sfert dintre adolescenții cu vârste
cuprinse între 15 și 16 ani au încercat, măcar o dată, marijuana și circa 40% dintre cei ajunși
la vârsta majoratului au fumat țigări de marijuana. După marijuana și hașiș, următoarea
poziție în topul celor mai apreciate droguri o ocupă ecstasy și amfetaminele. (Groz a, 2000, p.
73).
Această plantă conține substanțe halucinogene de origine vegetală. Părțile florale ale
plantei sunt cele mai bogate în principii active. În funcție de regiunea geografică în care se
cultivă și după modul de folosire drogul poartă diferite denumiri, ca cea de “hașiș”, care se
referă la somnitățile uscate cu flori sau fructe, împreună cu rezina pe care o conțin și cea de
“marijuana”, care se referă la planta uscată în totalitate, în afară de rădăcină.
Produsele obținute din cânepa indiană se consumă sub diferite forme:
– prin fumat – hașișul în pipe, marijuana în țigări;
– prin ingerare – sub forme de pilule, siropuri, șerbet;
– prin inhalare sau prizare – în special a uleiurilor.
Consumul acestor droguri induce o toxicomanie numită canabism care este destul de
răspândit pe plan mondial, în special în rândul tineretului cu consecințe dezastruoase asupra
individului și societății.
Fumatul are halucinații plăcute, colorate (vizuale, tactile). Alte ori apare delirul care
poate conduce la acte i raționale. Subiectul, în general, se află într -o lume diferită,
neobișnuită, obiectele par bizare, totul îi pare ostil și comportarea sa poate deveni impulsivă.
În final se instalează somnul.

20
Ingerarea hașișului creează o stare euforică însoțită de o senz ație de zbor și plutire,
viziuni fantastice, colorate. (Boroi, 2001, pp.34 -35).
Un sindrom controversat legat de canabis este sindromul amotivațional. Oamenii de
știință se întreabă dacă acest sindrom este legat de consumul de canabis sau reflectă
trăsături caracterologice la un subgrup de persoane, fară legătură exclusivă a consumului
de canabis. În mod tradițional, sindromul amotivațional a fost asociat consumului de
canabis pe termen lung și a fost caracterizat prin lipsa de voință a unei persoane de a
îndeplini o sarcină la școală, la serviciu, sau în oricare loc unde este necesară atenție
prelungită sau tenacitate. În același timp, aceste persoane devin de obicei apatice, își
pierd energia și adaugă mult în greutate. (Rășcanu, 2008, pp. 98-99).
În multe societăți europene, consumul canabisului, la fel ca și consumul altor droguri,
continuă să reprezinte o problemă de interes național care se încearcă a fi rezolvată atât cu
mijloace penale cât și medicale. Un asemenea mod de abordare, este caracteristic și țării
noastre unde drogurile reprezintă una dintre cele mai importante probleme sociale.

 Ecstasy
Ecstasy este un drog care acționează atât ca stimulent, cât și psihedelic. Acest drog
produce efecte care par similare amfetaminelor, deși el este clasificat ca făcând parte din
categoria halucinogenelor. Conform lui Erich Goode (1999, pp. 257 -258), aceas tă clasificare
este greșită, deoarece ecstasy nu are efectele cu care se confruntă consumatorii de
halucinogene (de exemplu, halucinațiile sau pseudo -halucinațiile). Totuși, deoarece drogul
are capacitatea de influența conștiința celor care îl consumă, el poate fi considerat un drog
psihedelic.
Ecstasy poate fi administrat oral sub formă de capsule sau tablete, fiind preferat de
către studenți și de către o pondere substanțială de persoane care nu au consumat niciodată sau
au consumat doar rareori alte droguri psiho -active. În mod ișnuit, ecstasy este considerat ca
fiind un “drog de club”, folosit la petrecerile dansante din timpul nopții, denumite în argoul
american "raves". Acestea au creat o veritabilă “cultură” sau “subcultură”. Cercetări recente
arată însă că utilizarea drogului nu are loc numai cluburi de noapte, ci în locuri private
(acasă), licee, dormitoarele studențești etc. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, pp. 171-172).
Totuși, majoritatea consumatorilor nu est e formată din studenți sau elevi, ci din
persoane care nu au timpul necesar să se angajeze într -o “utilizare frecventă și spontană”,
deoarece au ”numeroase responsabilități și sunt prea ocupați sau prea vârstnici pentru asta”.
De aceea, administrarea drogului este descrisă de unii autori, ca o "minivacanță " sau ca o

21
”călătorie într -un campus de vară”. Nefiind un drog care este consumat în mod abuziv,
ecstasy este folosit numai în mod ocazional, o dată pe lună sau de trei, patru ori pe an. De
aceea, este dificil de afirmat că există dependență față de un asemenea drog. (Goode, 1999,
p.258).
Efectele specifice pentru ecstasy pot dura între aproximativ 3 -6 ore. Între ele se includ
(Griffith, 2006, p. 258): aritmiile inimiii creșterea tensiunii arteriale și o senzație de
“vioiciune” similar cu cea determinată de consumul de amfetamine. De asemenea ecstasy
poate provoca hipertermie și afecțiuni ale ficatului, rinichilor și sistemului cardio -vascular. În
unele cazuri de consum cronic, afectarea memoriei indică faptul că drogul produce o
perturbare importantă a porțiunii din creier care controlează procesul memoriei.
Consumul de ecstasy produce euforie, senzația de emoții profunde, iar, în doze mari,
halucinații. În exces, consumul de ecstasy duce la distrugerea celulelor care produc serotonină
ce influențează starea fizică și psihică a individului, apetitul, durerea și memorarea. Poate
provoca depresii și psihoze (Hartelius, 1991, p. 36) precum și d eshidratare severă, crampe
musculare, chiar blocaj renal. Componenta principală a produsului o reprezintă (3,4
methilenedioximetamfetamină – MDMA) stimulant cu efecte psihedelice. Folosit la
petrecerile raves pentru a se putea dansa cât mai mult, efec tele includ anxietate, depresie,
confuzie și paranoia precum și creșterea tensiunii arteriale, hipertermie, deshidratare care pot
afecta în mod profund activitatea cerebrală ducând până la deces.

 L.S.D
LSD-ul este cel mai reprezentativ, dar și cel mai puternic dintre drogurile
halucinogene fiind o substanță, semi-sintetică, derivată din agentul principal activ
din ciuperca seminței de secară, care contaminează defapt această cereală fiind extrem de
toxică. În stare pură se prezintă sub forma unui lichid incolor, inodor și insipid
(Stancu, 2002, p.623). Se găsește în natură în cantități mici în unele plante sau se poate
prepara în laborator prin semisinteză.
În traficul ilicit, L.S.D.-ul se prezintă sub forma unei pulberi de culoare alb-
murdar, tablete sau capsule operculate, de diferite mărimi și culori. Se administrează în
mod obișnuit pe cale orală prin îmbibarea cel mai adesea a bucăților de zahăr, sau sub
formă de pilule; se poate și injecta. Acest drog (Drăgan, 2005, p. 180) produce stări de
excitație, euforie, modificări mintale în sfera personalității, a percepției și a cunoașterii.
Subiectul consumator nu poate face distincție între real și imaginar.
Dintre toate drogurile, LSD-ul pare cel mai puternic din punct de vedere al

22
efectelor pe care le produce. Aceste efecte dureaza circa 4-8 ore, până la 12 ore în funcție
de doza administrată. Efectele cele mai nedorite și chiar înfricoșătoare pot dura chiar
câteva zile. În general, efectele administrării drogului sunt nepredictibile, depinzând
de cantitatea consumată, de personalitatea și starea de moment a consumatorului,
precum de condițiile ambianței în cadrul căreia este utilizată substanța. Efectele fizice
cele mai frecvente sunt: dilatarea pupilelor, hipertermia, amplificarea bătăilor inimii și a
tensiunii arteriale, nivelurile crescute ale glicemiei, transpirațiile abundente, salivația
abundentă, pierderea apetitului, uscarea gurii, încordarea fălcilor, tremurul membrelor,
crampe musculare etc. Senzațiile și simțirile consumatorului se modifică, de asemenea,
extrem de puternic. El poate simți în mod brusc diferite emoții sau poate să treacă rapid
prin diverse iluzii și halucinații vizuale. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 159).
Amplificând percepțiile senzoriale până la un punct în care personalitatea individului
se anulează, LSD-ul creează un amestec de halucinații plăcute și terifiante, pe care unii
dintre consumatori le consideră “stimulatoare” deoarece contribuie, în opinia lor, la
relevarea unor talente latente. În timpul experimentării efectelor drogului, plăsmuirile par
să capete viață, devenind mobile sau unduitoare, culorile apar extrem de intense și de
frumoase, simțurile se ascut la maximum, pereții par să se miște, iar spațiul capătă, în
mod straniu, o formă tridimensională (Bell, 1976, p. 191). Aceste efecte subiective
fac din LSD unul dintre drogurile cele mai atractive pentru consumatorii de droguri.
Este însă și un drog periculos, deoarece dezvoltă reacții paranoice, determinând decese
accidentale, în condițiile în care consumatorul crede că poate zbura, aruncându-se, de
exemplu, de pe geam, de la înălțimea unei clădiri.
Consumatorii de LSD fac referire, de obicei, la experiența pe care o au în timpul
administrării drogului, ca la un gen de “călătorie” sau “voiaj”. O “călătorie rea” (sau
nefericită) constă tocmai în experimentarea efectelor terifiante produsei drog, printre care
spaima, panica, confuzia, anxietatea, pierderea controlului etc. Cel mai frecvent pericol al
supradozării constă în această “rea călătorie”, care poate produce o psihoză severă,
adeseori, cu caracter permanent. Totuși, este destul dificil de determinat dacă LSD-ul
este implicat, ca atare, în producerea bolilor psihice, deoarece numeroși consumatori
sufereau de diferite afecțiuni mentale chiar înainte de prima administrare a drogului. Datele
rezultate din cercetările întreprinse nu sprijină, până în prezent, legăturile cauzale între LSD
și tulburările mentale cu caracter cronic (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 160). În schimb,
suicidul sau morțile accidentale nu par deloc rare consumatorii cronici de LSD. Unele
cercetări arată că utilizarea prelungită drogului poate afecta, din punct de vedere organic,

23
creierul, determinând tulburarea memoriei, confuziile mentale, afectarea capacității de a
opera cu concepte abstracte, reducerea capacității de concentrare etc.
Pericolele LSD-ului sunt în principal de ordin psihic, în timpul „călătoriei”,
consumatorul putând avea, fără să-și dea seama, conduite periculoase: tendința de a se
arunca în gol etc. În plus, femeia însărcinată care consumă halucinogene la începutul
sarcinii poate da naștere unui copil cu malformații. (Ferreol, 2000, p. 209).
De asemenea, unele cercetări arată că utilizarea prelungită a acestui drog, poate afecta
din punct de vedere organic, creierul determinând tulburarea memoriei, confuziile mentale,
afectarea capacității de a opera cu concepte abstracte, reducerea capacității de
concentrare.
În Europa, consumul de LSD nu atins cote alarmante fiind înregistrat în număr mic atât
în ceea ce privește consumul, producția dar și traficul (http://www.emcdda.europa.eu/
situations/amphetamines). LSD. -ul est e extrem de popular printre elevii de liceu, studenți și
tineri, în general, fiind folosit și de fanii anumitor formații de rock. El este larg răspândit,
pentru că este ieftin în comparație cu alte droguri, ușor de obținut și creează o senzație de
plutire care durează cam 12 ore.

24
Cap II. Cadrul legislativ și instituții competente

II.1 Scurt istoric a l apariției consumului de droguri

Legislația privitoare la consumul substanțelor stupefiante a apărut în țara noastră încă
din Evul Mediu, perioadă în care în România exista o largă piața internă legală a drogurilor.
Primele prevederi legislative referitoare la droguri apar în cele trei principate
românești în “Pravila lui Vasile Lupu” și în “Îndreptarea legii” a lui Matei Basarab,
document e care stipulează că “otrăvurile” și “ierburile de leac” nu se eliberează decât
vracilor. (Dima, 2010, p.46).
În anul 1782, domnitorul N. Caragea a emis un Decret domnesc prin care prevedea că
medicamentele să fie vândute doar de către spițeri și de către unii negustori cunoscuți cu
probitate morală. Încălcarea acestor prevederi era drastic pedepsită.
Decretul emis de Alexandru Moruzi la 6.03.1974, este considerat primul act normative
românesc care privește în mod direct drogurile. Acest Decret cuprinde r eguli clare de
funcționare a farmaciilor, precum și norme de conduit pentru spițerii care comercializau
substanțe și produse toxice sau stupefiante. Din aceeași perioadă datează alte două ordonanțe:
“Visitatio Pharmacopoerum” și “Ordo criminalis”, acte nor mative care conțin dispoziții
referitoare la deținerea și eliberarea drogurilor și a otrăvurilor.
Trebuie menționat faptul că la acea vreme și chiar mai târziu, în Codul Penal din 1936,
termenul de drog avea un înțeles diferit de cel din zilele noastre. P rin drog se înțelegeau
meteriile brute preparate care aveau o întrebuințare medicală.
În anul 1797, cancelaria domnitorului Alexandru Ipsilanti va emite un Regulament de
organizare și funcționare a spițeriilor, în care se prevede obligativitatea ca toți spițerii să
urmeze Farmacopeea Austriei de la “leat 1780”, pe fiecare vas fiind necesar a se inscripționa
numele “doftoriei ce este în acel vas”. Este un document care demonstrează încercarea reușită
de armonizare a politicii românești din legislații europ ene ale vremii, mult mai avansate sub
aspect juridic la acea vreme.
În anul 1912, România a fost printer primele state care au aderat la Convenția
internațională privind Stupefiantele încheiată la Haga.
La 21.04.1921, a fost emis, în baza articolului n r. 139 din Legea Sanitară,
Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase brute, care cuprindea

25
despoziții cu privire la: cultivarea, depozitarea, fabricarea, prepararea, desfacerea și alte
activități legale privind drogurile.
La 18 mai 1 928, România ratifică Convenția Internațională privind opiul, iar la
31.07.1931, Convenția pentru limitarea fabricațiunii și reglementarea distribuțiunii
stupefiantelor, ale căror prevederi vor fi transpuse în Codul Penal românesc din acea vreme.
În anul 1928, a apărut Legea nr.58/1928 privind combaterea abuzului de stupefiante,
ca rezultat al colaborării unor juriști și farmaciști români. Această lege se va dovedi întru totul
viabilă în contextual socio -economic al timpului respectiv.
În anul 1933 a fo st emis Înaltul Decret Regal nr.2111, prin care s -a aprobat și publicat
în Monitorul Oficial nr.167 din 24.07.1933 Regulamentul monopolului de stat al stupefiatelor,
instrument juridic creat în baza Legii Sanitare și de Ocrotire din 27.04.1933.
În anul 19 50 a fost emis Decretul 227 care reglementa regimul substanțelor stupefiante
în România.
La 18.12.1952, a fost emis Decretul nr.496, care reglementa regimul stupefiantelor în
țara noastră. Acesta prevedea că, fabricarea, producerea, experimentarea, preluc rarea,
vânzarea, cumpărarea, transportul, deținerea sau întrebuințarea substanțelor și produselor
toxice să fie premise numai organelor și instituțiilor de stat ca și interprinderilor și
organizațiilor economice de stat și cooperatiste care erau obligate a se înregistra, în acest
scop, la organelle de Miliție.
La 7.11.1960 a fost emisă HCM nr.1626 pentru acceptarea protocolului din
11.12.1948 semnat la Paris, privind regimul stupefiantelor, prin care țara noastră era de acord
ca sarcinile și funcțiile prev ăzute de acordurile, convențiile și protocoalele internaționale
privind stupefiantele, încredințate inițial fostei Societăți a Națiunilor, să fie îndeplinite de
acum înainte, de către OMS și ONU; de asemenea, România se obligă să pună sub control
internați onal drogurile de dată recent, în special cele de sinteză, puternic dependogene.
În anul 1979 a fost emis Decretul Consiliului de Stat nr.466 privind regimul
produselor și substanțelor toxice, publicat în Buletinul Oficial din 3.01.1980. Astfel, a fost
creat un cadru juridic modern, în care toxicele erau net separate de stupefiante, deși vor mai
persista unele date referitoare la substanțele psihotrope.
Până la sfârșitul anului 1989, România era considerată de Organul Internațional de
Control al Stupefian telor o țară de tranzitare a stupefiantelor din Orient către Europa de Vest,
și nu ca o piață de desfacere sau consum de droguri. Situația s -a modificat rapid și dramatic
după anul 1989, când tot mai mulți cetățeni străini au început să introducă droguri î n
România, de asemenea, tot mai mulți români, în special din lumea interlopă, au început să

26
manifeste interes față de afacerile cu droguri, extreme de profitabile, creîndu -se astfel o
adevărată rețea de desfacere a drogurilor.
La data de 8.12.1992 a fos t adoptată Legea nr.118, prin care țara noastră adera la
utimele două mari convenții privind drogurile, semnate sub egida ONU. La data de 24
ianuarie 1933, la Cairo, a fost semnată o înțelegere între Ministerul de Interne al României și
cel al Republicii A rabe Egipt, cu privire la lupa împotriva traficului ilicit și consumului de
stupefiante și substanțe psihotrope. Acest document facilitează cooperarea între cele două
părți semnatare “în vederea prevenirii consumului de stupefiante și substanțe psihotrope și
realizării unui control al consumului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope”.
La data de 23.12.1996 a fost emis Ordinul nr.90 privind regimul de export și import al
mărfurilor în anul 1997 care, în baza Hotărârii Guvernului nr.215 din 1992 pri vind regimul
licențelor de export și import și a altor acte normative, prevede ca toate operațiunile de import
și export cu substanțe chimice cuprinse în anexa la ordin, să fie supuse licențierii automate în
vederea prevenirii deturnării acestor substanțe de la scopul lor licit. Eliberarea licențelor de
import sau export va fi condiționată de avizarea lor de către Direcția Antidrog, Arme,
Explozivi, din cadrul Inspectoratului General al Poliției.
În anul 2000 a apărut Legea nr.143/2000, lege care face part e din pachetul de legi
aprobate de Parlamentul României în scopul combaterii crimei organizate, lege operativă de
luptă împotriva traficului și consumului ilicit de droguri.

II.2 Legislatia romaneasca cu privire la traficul de stupefiante

Pe plan extern, România este semnatara unor convenții și acorduri internaționale care
au ca scop combaterea și prevenirea traficului ilicit de droguri. Dintre acestea pot fi
menționate următoarele (M.A.I., 2000, cap. 2):
-Convenția și protocolul asupra opiumului, încheiate la Geneva în 19 februarie 1925,
cu ocazia celei de -a doua Conferințe a opiumului, promulgate de România prin Decretul nr.
1578 din 5 iunie 1928;
-Convenția pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26
iunie 1936 și rati ficată de România prin Decretul -lege nr. 169 din 27 mai 1938;
-Convenția Unică asupra Stupefiantelor, încheiată la New York la 30 marie 1961,
amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 marie 1972, la care România a aderat prin
Decretul nr. 626/1973, publ icat în „Buletinul Oficial”, partea I, nr. 213213/1973;
-Convenția Națiunilor Unite din 1971 privind substanțele psihotrope;

27
-Convenția Națiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de substanțe
stupefiante și psihotrope. Aceste două convenții au fost ratificate prin Legea nr. 118/1992.
În ceea ce privește cadrul legislativ intern , conform aceleiași surse, trebuie amintite:
-Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor și substanțelor stupefiante;
-Decretul nr. 466/1980 privind regimul substanțel or toxice;
-Ordinul Ministerului Sănătății nr. 317/1987, cu privire la lista produselor și
substanțelor stupefiante aflate sub control;
-Ordonanța de urgență nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman,
care cuprinde prevederi speciale ale imp ortului, exportului și transportului în interiorul tării a
toxicelor, stupefiantelor și a prodselor medicamentoase;
-Ordinul Ministerului Sănătății nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor
naționali ai programelor de Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate;
-Ordinul Ministerului Sănătății nr. 332/1999 privind înființarea Centrului de
Informații șiDocumentare pentru prevenirea consumului de droguri;
-H.G. nr. 534/1999 privind înființarea Comitetului Interministerila de Luptă
împotriva Droguril or;
-Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind Combaterea Traficului și Consumului Ilicit
de Droguri (devenită, ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr. 522/24.11.2004, Legea
privind Prevenirea și combaterea Traficului și Consumului ilicit de droguri)
„Legea sancționează cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani, cultivarea, vânzarea,
deținerea sau tranzitarea drogurilor de mare risc, cum ar fi heroina, LSD, cocaina și morfina.
Potrivit legii, introducerea sau scoaterea din țară a acestor tipuri de droguri se pedepsește cu
detenția de la 15 la 25 de ani” (Rășcanu, 2008, p. 156).
Este de menționat faptul că legea nu sancționează consumul de droguri ca atare, ci
numai cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpă rarea sau deținerea de droguri de risc pentru „consum propriu”. În ceea
ce privește tratamentul de specialitate acordat consumatorilor și celor dependenți de droguri,
Legea 522/2004, care modifică și completează Legea 143/2000, prevede includerea
consumato rului de droguri în circuitul integrat de asistență de specialitate, fiind un tratament
individualizat. Ca element de noutate, au fost introduse și definite noțiuni distincte de
„consumator” și„consumator dependent”, fiind înlocuit astfel termentul de „tox icoman”
(Baconi, Bălălău, &Abraham, 2008, p. 446) .

28
II.3 In stituții de stat competente

Problema consumului de droguri a reprezentat, și reprezintă o provocare cu implicații
profunde atat pentru domeniul sănătății, domeniul social dar și domeniul aplicării legii la
nivel județean, național cât și european, fapt ce a incurajat Consiliul Europei să recomande
tuturor Statele Membre să analizeze posibilitatea înființării sau consolidării mecanismelor de
coordonare naționale, precum și a numirii unor co ordonatori naționali în domeniul drogurilor,
ca demersuri de consolidare a politicilor naționale în domeniul drogurilor.
Dacă în perioadele străvechi consumul de droguri era unul benefic pentru a anihila sau
stopa anumite afecțiuni ale corpului suferite î n urma unor lupte sau războaie, în ziua de astăzi
acet “consum ” nu mai este unul benefic, din prisma faptului că este abuzat si comercializat în
cantitați mult mai mari, decât în perioada precedent, iar consumul inregistrează o rată mult
prea mare în rându l persoanelor tinere, grupul țintă fiind adolescenții, care o fac din dictracție
sau cel mai adesea din curiozitate.
În continuare ma voi ax ape inituțiile specializate la nivelul României, instituții ce nu
existau și în perioadele străvechi, deoarece co nsumul se efectua doar în scop terapeutic.

29
II.3.1 Agenția Națională Antidrog (ANA)

Istoric și organizare

Agenția Națională Antidrog a luat ființă în anul 2003, prin instituționalizarea
cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog și crearea unei structuri
guvernamentale moderne, care să răspundă cerințelor europene în domeniu. Preluând
atribuțiile deținute de Comisia Interm inisterială, noua instituție urma să asigure la nivel
național coordonarea unitară a luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe
baza unei strategii naționale, context în care, îi revenea și misiunea de a asigura elaborarea,
dezvoltarea și promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri.
Prima Strategie Națională Antidrog (pentru perioada 2003 -2004), elaborată de
Agenția Națională Antidrog, a venit astfel în întâmpinarea unei dificultățti acute în planul
coere nței decizionale și al unității de acțiune în domeniul combaterii și prevenirii consumului
și traficului ilicit de droguri, dificultate resimțită în perioada funcționării Comisiei
Interministeriale Antidrog. Totodată, prin înființarea Agenției Naționale An tidrog, s -a creat
pentru prima data posibilitatea abordării problematicii drogurilor din perspectivă
interdisciplinară, în acest sens, colectivul noii instituții reunind medici, juriști, psihologi,
sociologi, asistenți sociali, farmaciști, chimiști, specia liști în domeniul educației și al
prevenirii criminalității etc.
Amplificarea fenomenului drogurilor și în țara noastră, pe fondul dezvoltării rețelelor
de criminalitate organizată transnațională, a condus la necesitatea intensificării eforturilor
pentru combaterea lui. Astfel, cea de -a doua Strategie Națională Antidrog (pentru perioada
2005 -2012), prin care Guvernul României consideră lupta antidrog ca o prioritate națională, s –
a elaborat în concordanță cu cerințele europene în acest domeniu, fiind din ac est punct de
vedere racordată la dimensiunea internațională a fenomenului, dar și la specificitatea națională
a acestuia.
Pornind de la experiența acumulată de -a lungul timpului, în actuala viziune a
Agenției Naționale Antidrog, se urmărește ca în România să funcționeze un sistem coerent,
integrat și profesionist de servicii de asistență destinate consumatorilor de droguri, prin care
să se asigure un nivel de receptivitate ridicat față de nevoile consumatorilor de droguri. Toate
acestea vor conduce în fina l la menținerea unui nivel scăzut al pr evalenței consumului de
droguri

30
Structură și organizare

Agenția Națională Antidrog are în structura sa organizatorică: Conducerea Agenției,
Compartimentul Documente Clasificate și Secretariat, Compartimentul Control Intern,
Compartimentul Juridic, Compartimentul Relații Publice, Compartimentul Centrul Național
de Formare și Documentare în domeniul drogurilor, Compartimentul Comunicații și
Informatică, Serviciul Analiză Strategică, Planificare și Politici, Serviciul Financiar –
Contabilitate, Serviciul Logistică, Compartimentul Resurse Umane, Structura de Securitat e,
Serviciul Reducerea Cererii de Droguri, Serviciul Monitorizarea Reducerii Ofertei de
Droguri, Serviciul Observatorul Român de Droguri și Toxicomanie, Serviciul Precursori și
Serviciul Relații Internaționale și Programe.
Relațiile în cadrul structurilor organizatorice sunt ierarhice, iar cele dintre acestea
sunt funcționale, de consultare și colaborare.
Conducerea Agenției Naționale Antidrog se exercită de către Director. Acesta este
coordonatorul național al activităților de reducere a cererii și ofert ei de droguri. Directorul
Agenției este ordonator de credite și reprezintă Agenția în raporturile cu celelalte autorități
publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Directorul Agenției îndeplinește următo arele atribuții principale:
a) coordonează activitatea de elaborare a Strategiei naționale antidrog și a planurilor
de acțiune adoptate și acționează pentru aplicarea acestora;
b) urmărește aplicarea convențiilor și a acordurilor internaționale la care R omânia
este parte și propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, Guvernului măsuri pentru
îndeplinirea obligațiilor rezultate din aceste documente internaționale;
c) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înainte ază
Ministerului Administrației și Internelor;
d) propune spre aprobare ministrului administrației și internelor statul de funcții al
Agenției, numește și eliberează din funcție personalul propriu.
În cadrul Agenției funcționează structuri regionale, fără personalitate juridică, care
au în structură unul sau mai multe centre regionale integrate de prevenire și asistență/centre de
asistență integrată în adicții, în funcție de tipul serviciilor acordate consumatorilor, și a căror
organizare se stabilește pri n regulamentul de organizare și funcționare al Agenției.
Un centru de prevenire, evaluare și consiliere antidrog sau/și centru de asistență
integrată în adicții este prevăzut cu cel puțin 3 posturi, corespunzătoare specializării în unul

31
dintre domeniile: medical, psihosociologic și al asistenței sociale și, dupa caz, și cu posturi
corespunzătoare specializării în domeniile prevenirea criminalității și educație -învățământ.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, ministerele și instituțiile publice central e și
locale, cu responsabilități în prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
și al asistenței consumatorilor, precum și furnizorii privați de servicii pentru consumatori au
obligația să furnizeze, la cererea Agenției, datele refe ritoare la fenomenul drogurilor.

Atributii principale ale Agentiei Naționale Antidrog
a) elaborează, pe baza propunerii instituțiilor cu atribuții în domeniu, proiectul
Strategiei naționale antidrog și planul său de acțiune și le supune spre aprobare
Guvernului;
b) asigură coordonarea activității desfășurate de instituțiile, organizațiile
guvernamentale implicate în realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia naționala
antidrog;
c) colaborează cu organizațiile neguvernamentale în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în Strategia națională antidrog;
d) monitorizează activitățile desfășurate de instituțiile publice cu atribuții în
implementarea Strategiei naționale antidrog și evaluează ori de câte ori se impune stadiul
realizării acesteia;
e) colectează, stochează, procesează și analizează date și informații cu caracter
personal și statistic în domeniul său de competență, în condițiile legii;
f) efectuează studii, cercetări și analize privind evoluția fenomenului traficului și
consumului ilicit de droguri;
g) întocmește anual, pe baza datelor furnizate, raportul național privind evoluția si
nivelul traficului și consumului ilicit de droguri, pe care îl înaintează, prin Ministe rul
Administrației și Internelor, Guvernului României și organismelor internaționale abilitate
să asigure aplicarea prevederilor convențiilor internaționale, în conformitate cu acordurile
ratificate de România;
h) îndeplinește rolul de punct focal națion al în Rețeaua europeană de informații
privind drogurile și toxicomania (REITOX), conform Regulamentului (CE) nr. 1.920/2006 al
Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul
European pentru Droguri și Toxicomanie;

32
i) stabilește indicatorii și criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor în baza
ghidurilor și recomandărilor europene, în vederea furnizării de informații comparabile cu
celelalte state membre ale Uniunii Europene;
j) gestionează anual Acordul de finanț are cu Observatorul European pentru Droguri
și Toxicomanii și asigură implementarea acestuia;
k) gestionează sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind
consumatorii de droguri;
l) furnizează, prin structurile teritoriale, servicii i ntegrate de asistență medicală,
psihologică și socială, precum și servicii de prevenire;
m) elaborează, fundamentează, implementează, finanțează, monitorizează și
evaluează programul național și programul de interes național de prevenire și asistență
medic ală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, precum și alte programe în
domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri;
n) monitorizează operațiunile cu precursori, conform legii, și constituie punct
național focal privind precursorii de dro guri;
o) asigură legătura cu organismele și organizațiile internaționale și europene cu
atribuții în domeniu, precum și reprezentarea în cadrul acestora;
p) asigură schimbul de informații în cadrul Sistemului european de avertizare rapidă
timpurie (EWAS);
q) propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, modificarea legislației în
domeniul său de activitate;
r) acreditează și implementează programe de formare în domeniul reducerii cererii și
ofertei de droguri;
s) exercită și alte atribuții în d omeniu, potrivit legii.

Legislație în domeniul precursorilor de droguri

1. Texte internaționale
– Convenția din 1988 contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope

2. Reglementări comunitare
– Regulamentul (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11
februarie 2004 privind precursorii de droguri;

33
– Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului privind supravegherea comerțului
cu precursori de droguri între Comunitate și țările terțe;
– Regulamentul (CE) n r. 1277/2005 al Comisiei din 27 iulie 2005 care stabilește
modalitățile de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului privind precursorii de droguri și ale Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al
Consiliului cu pr ivire la regulile ce trebuie stabilite pentru supravegherea comerțului cu
precursori între Comunitate și țările terțe.
– Regulamentul (CE) nr. 297/2 009 al Comisiei din 8 aprilie 2009 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1.277/2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare
a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11
februarie 2004 privind precursorii de droguri și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al
Consiliului privind supravegherea comerțului cu precursori de droguri între Comunitate și
statele terțe.

3. Reglementări naționale
– O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri aprobată
prin Legea nr.186/2007;
– Legea nr. 186 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 121/2006 privind
regimul juridic al precursorilor de droguri;
– H.G. nr. 358/2008 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.
121/2006 privind regim ul juridic al precursorilor de droguri, precum și pentru modificarea
H.G. nr. 1489/2002 privind înființarea Agenției Naționale Antidrog.

4. Alte acte normative incidente
– Lege nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare
– O.U.G. nr. 200 din 9 noiembrie 2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea
substanțelor și preparatelor chimice periculoase, cu modificările ulterioare
– Hotărâre nr. 490 din 16 mai 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a O.U.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și
preparatelor chimice periculoase, cu modificările și completările ulterioare

Campanii și proiecte de prevenire
Printre proiectele și campaniile de prevenire realizate de Agenția Națională Antidrog

34
se numără:
"DESCHIDE OCHII!" – a reprezentat prima campanie națională de prevenire a
consumului de droguri implementată de Agenția Națională Antidrog;
"Absentul" – repre zintă prima campanie națională de prevenire a consumului de
substanțe psihoactive, fiind o intervenție răspuns în planul politicilor publice antidrog la
consumul de astfel de substanțe;
„Litoral fără droguri” – prin intermediul acestei campanii, s -a urmări t informarea
asupra efectelor negative ale consumului de droguri și asupra riscurilor asociate acestuia, în
special în ceea ce privește infectarea cu HIV/SIDA, HVB, HVC a peste 8000 de tineri aflați
pe Litoralul românesc;
Campania „Mesajul meu antidrog” – are drept scop prevenirea consumului de
droguri prin implicarea elevilor și a studentilor în activități extrașcolare de petrecere a
timpului liber, activități cu caracter cultural -artistic sau sportiv sau care presupun dezvoltarea
de creații personale, pr in intermediul cărora să se promoveze un mesaj antidrog;
„Drogurile – iluzie cu sens unic” – obiectivele specifice ale campaniei sunt
informarea și educarea adolescenților și tinerilor din România asupra efectelor nocive ale
acestor substanțe, sensibilizar ea comunității școlare și universitare asupra acestor riscuri și
determinarea unei atitudini mai responsabile în ceea ce privește informarea și educarea în
familie și la școală, realizarea unui parteneriat la nivel național și local prin responsabilizarea
factorilor care au competențe în domeniu;
Campania ALTERNATIVE – "În comunitatea ta, drogurile nu își au locul" –
campania s -a derulat la nivel național în cele 47 Centre de Prevenire, Consiliere și Antidrog
ale Agenției și a urmărit promovarea alternativ elor la consumul de droguri, ca modalități
sănătoase de petrecere a timpului liber, în contextul Zilei Naționale a Tineretului;
„Fără riscuri în plus ”- Aceasta este cea dea 7 -a campanie estivală inițiată de
Agenția Națională Antidrog pe Litoralul Mării Negre și cea de a 4 -a campanie de reducere a
riscurilor asociate consumului de droguri în Vama Veche. Obiectivele sunt ierarhizate, cu
centrare imediată pe implicarea directă a beneficiarilor și a comunității în soluționarea
nevoilor lor. Din punct de vedere al conceptului de reducere a riscurilor asociate consumului
de droguri, activitățile desfășurate în această campanie pot fi împărțite astfel:
-Informar ea în vederea reducerii riscurilor de transmitere a infecției cu HIV/HVB/HVC
– Distribuirea de materiale sterile
– Distribuirea de prezervative
– Referirile către servicii de asistență medicală și socială.

35
II.3.2 Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al Județului
Iași (CPECA IAȘI )

Scurt istoric
Centrul de Prevenire, Evaluare și Cons iliere Antidrog al Județului IAȘI (CPECA
IAȘI )a fost înființat în baza Ordinului comun nr. 4425/2001 privind organizarea prevenirii
consumului ilicit de droguri și a Ordinului nr. 3/2002 a Prefectului Județului, toate aceste
ordine emise având în vedere Ordinul comun al Ministerului de Interne nr. 128 din 27 august,
Ministerului Sănătății și Familiei nr. 602 din 5 septembrie, Ministerului Administrației
Publice nr. 4425 din 5 septembrie, Ministerului Educației și Cercetării nr. 36219 din 30 august
și al Ministerului Tineretului și Sportului nr. 2629 din 6 septembrie 2001, privind organizarea
prevenirii consumului ilicit de droguri și a Legii nr. 143 din 26 iulie 2000, privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri (M. Of. nr. 362 din 3 august 2000) și dispozițiile
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 143/2000 aprobat prin H.G. nr. 1359 din 20 decem brie
2000 (M. Of. nr. 46 din 29 ianuarie 2001).
Centrul a funcționat ca organism creat în parteneriat cu instituții guvernamentale –
Instituția Prefectului Iași, Consiliul Județean Iași, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași,
Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Iași, Inspectoratul Școlar al Județului
Iași, Autoritatea de Sănătate Publică a Județului Iași, Direcția de Sport a Județului Iași,
Direcția Județeană pentru Tineret Iași, Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor
Copilul ui a Județului Iași.
În luna mai 2005, conform HG. Nr. 1093/2004, Centrul de Prevenire și Consiliere
Antidrog Iași devine structură teritorială a Agenției Naționale Antidrog sub denumirea de
Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Iași, având în componență un număr de
5 specialiști, respectiv specialist prevenirea criminalității, specialist educație învățămînt,
medic, psiholog și asistent social.

Structura centrului:
 Compartimentul de Prevenire
 Centrul de Asistență Integrată a Adicțiilor (CA IA)
Echipa multidisciplinară a Centrului este formată din: jurist, medic, psiholog și specialist
prevenirea criminalității.
În prezent componența echipei este următoarea:
ȘEF CEPECA IAȘI :

36
o Comisar de poliție
o Medic
o Psiholog
o Specialist prevenirea criminalității – Subcomisar de poliție

Servicii de asistență integrată în adicții:

1. Management de caz – preluarea persoanelor consumatoare în vederea oferirii de
asistentă integrată prin identificarea nevoilor beneficiarilor, identificarea serviciilor care pot fi
oferite pentru a răspunde nevoilor consumatorilor de droguri care solicită servicii de asistență,
stabilirea unui plan individualizat de asistență, monitorizarea și oferirea de suport pentru
realizarea obiectivelor din planul individualizat.

2. Medicale
– informare și consiliere medicală specializată;
– evaluare medicală;
– tratament specializat, gratuit, cu agoniști/antagoniști de opiacee;
– informare și educare pentru prevenirea infecțiilor cu transmitere pe cale sangvinã sau
sexualã, cum ar fi HIV, hepatitã B și C, precum și pentru un stil de viațã sãnãtos;
– estare toxicologicã;
– referirea pacienților către alte specialități medicale pentru patologie asociată sau
concomitentă consumului de droguri;
– consiliere pre – și posttestare pentru HIV și hepatite;
– colaborarea cu unități medicale în care se desfășoară programe terapeutice specifice
pentru tratamentul dependenței de tutun, alcool și droguri.

3. Psihologice
Evaluarea psihologică a persoanelor consumatoare de droguri și/sau alte tipuri de
adicții prin :
– psihodiagnosticul tulburărilor psihice legate sau induse de consumul de droguri și a
altor condiții de patologie care implică mecanisme psihologice în etiopatogeneză;
– evaluare cognitivă
– evaluare comportamentală
– evaluare subiectiv – emoțională

37
– evaluarea personalității și a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
– evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
– evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se
manifestă problemele psih ologice;
– alte evaluări în situații care implică componente psihologice.
Consiliere psihologică individuală și/sau de grup persoanelor cu probleme de adicție
și familiilor acestora:
– consiliere pentru dezvoltarea și menținerea motivației beneficiarului și t erapie
suportivă;
– consiliere în situații de criză;
– consiliere psihologică și psihoterapie după caz, în condițiile legii;
– consiliere psihologică pentru optimizare și dezvoltare personală, autocunoaștere
Colaborarea cu alți specialiști și cabinete psihologice individuale în care se desfășoară
programe terapeutice specifice pentru tratamentul adicției.

4. Sociale
– Evaluare socială, consiliere și orientare pentru rezolvarea problemelor sociale
– Consiliere juridică
– Colaborare cu ONG -uri, intituții și au torități publice locale în vederea reinserției
sociale a persoanelor consumatoare de droguri

În cadrul acestei instituții s -au demarat 3 proiecte , și anume:

– „ArtCraft workshop”
– „ACTIV – în scoala mea”
– „Cooperarea transfrontalieră România – Republica Moldova în reducerea consumului
de drogur”
„ArtCraft workshop” – Marcarea datei de 12 August 2007 – 12 August – Ziua
Internationala a Tinerilor cu tema „Fii văzut, fii auzit: participare a tinerilor pentru
dezvoltare”. Activitatea are la bază Capitolul “Prevenirea în comunitate”, Obiectiv 1,
Activitatea 1.8. “Realizare a (…) de activități cultural artistice cu tematică antidrog adresate
comunităților din comune și sate (…)” din PNA pentru implementarea SNA.
„ACTIV – în scoala mea ”- Proiectul își propune prevenirea consumului de droguri
licite si/ sau ilicite in ran dul tinerilor, scop ce va fi îndeplinit prin informarea si implicarea

38
activa a tinerilor în activitati educative de prevenire, precum si prin formarea a 25 de cadre
didactice, in vederea eficientizării activităților de prevenire în licee și totodată pentru a constitui
polul de diseminare în instituțiile liceale de învățământ.

Atribuții CPECA Iași:
 coordoneazã activitățile de reducere a cererii de droguri în plan local;
 elaborează, monitorizează și coordonează, după caz, proiecte locale de prevenire;
 monitorizează și coordonează activitățile instituțiilor locale cu competențe în domeniu,
ale organizațiilor neguvernamentale și ale altor parteneri sociali implicați în
implementarea la nivel local a Planului de acțiune;
 implementează, la nivel local, proi ectele și campaniile naționale avizate de Serviciul
reducerea cererii de droguri, conform procedurilor standard, în domeniul reducerii
cererii de droguri;
 inițiază, susțin și monitorizează campanii de informare/educare, comunicare la nivel
local, elaboreaz ă/ realizează materiale de informare și educație antidrog și, după caz,
realizează acțiuni de cooperare cu structuri similare din statele vecine, cu acordul
prealabil al conducerii Agenției;
 constituie băncile proprii de date cu privire la activitățile de reducere a cererii și
ofertei de droguri;
 participă la elaborarea și realizarea de studii, analize și sinteze privind fenomenul
drogurilor în plan local/regional;
 colectează datele obținute de la DIICOT și unitățile penitenciare privind evidența
infracțion alității la regimul drogurilor, precum și datele privind unitățile de detenție,
conform grilei de indicatori;
 colectează datele de la instituțiile locale care furnizează servicii consumatorilor de
droguriș
 execută introducerea, în baza de date a Serviciulu i ORDT, a informațiilor colectate de
la instituții conform fișei de urgență și fișei de admitere la tratament;
 participă la programe de formare continuă și perfecționare în domeniu, schimburi de
experiență, în colaborare cu alte instituții de specialitate naționale și internaționale;
 creează și actualizează propriile pagini de internet, cu avizul de specialitate al
Agenției;
 inițiază și participă la activități de cercetare științifică în domeniu;

39
 monitorizează activitățile instituțiilor și organizațiilor ne guvernamentale care asigură
servicii de harm -reduction;
 identificã și participã la atragerea de resurse financiare externe în vederea susținerii
materiale a obiectivelor strategice ale Agenției;
 conlucreazã cu celelalte structuri ale Agenției pentru îndeplinirea atribuțiilor acesteia;
coordoneazã CPECA Iași și Vaslui;
 elaboreazã documentele de organizare, planificare, control și evaluare a activităților
proprii;
 organizează manifestări cu tematică antidrog, cu participarea comunității locale,
mass -mediei și a autorităților publice locale (conferințe de presă, seminare, conferințe,
dezbateri publice, emisiuni radio -TV, sesiuni de comunicare științifice, întreceri
sportive, activități artistice și culturale etc.);
 fac propuneri de armonizare, actualiz are și adaptare a legislației în domeniu cu
reglementările internaționale;
 inițiază și fundamentează proiecte de acte normative în domeniu și le trimit Agenției
pentru promovare;
 pot organiza puncte de informare și documentare, potrivit normelor Agenției;

II.4 Reglementări internaționale

În lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe plan internațional au
existat numeroase reglementări în domeniu, statele participante concertându -și eforturile
pentru combaterea acestui flagel.
La 23 ianuarie 1912, un număr de 12 state, printre care Germania, Anglia, Olanda,
Portugalia, Rusia, Italia s -au reunit la Haga, unde au convenit intrarea în vigoare, până la data
de 31 decembrie 1914, a “Convenției internaționale a opiului”.
În data de 19 febr uarie 1925, se semnează la Geneva “Convenția internațională a
opiului”, extizându -se sfera de aplicabilitate a Convenției de la Haga și asupra cânepii indiene
și a frunzelor de coca, interzicând utilizarea acestora în alte scopuri decât cele medicale sau
științifice.
“Convenția pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare”, adoptată la
Geneva la data de 26 iunie 1936, instituie comisiile rogatorii, ca intrumente de luptă împotriva
persoanelor fizice implicate în traficul ilicit de droguri.

40
La 25 ianuarie 1961 se adoptă “Convenția unică asupra stupefiantelor”, care va intra în
vigoare la 13 decembrie 1964. Ea prevedea înființarea unei instituții pentru coordonarea pe
plan internațional a luptei împotriva traficului ilicit de produse și substanț e stupefiante,
respectiv Organul Internațional de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.). Față de reglementările
adoptate anterior, întâlnim în convenție noi dispoziții referitoare la tratamentul medical și
readaptarea toxicomanilor, precum și la instituirea unui control privind heroina și
cetobemidona. (Boroi,2001, p.20).
Convenția privind substanțele psihotice din 1971 a fost adoptată la Viena, ca urmare a
conferinței plenipotențiarilor a 77 de state, cu participarea reprezentanților Organizației
Mondiale a Sănătății, Organului Internațional de Control al Stupefiantelor și Organizației
Internaționale de Poliție Criminală. Această convenție, intrată în vigoare la 16 august 1976,
cuprinde în principal măsuri restrictive referitoare la anumite substanțe cu pro prietăți
halucinogene, depresoare sau stimulente ce afectează sistemul nervos central, substanțe
neincluse în lista prevăzută în Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961 (amfetamine,
barbiturice, tranchilizante, L.S.D. -25).
Convenția Națiunilor Unit e împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe
psihotice, convenție care a intrat în vigoare la data de 11 noiembrie 1990. Părțile semnatare se
angajează să elimine ori să reducă, pe măsura posibilităților, cererea ilicită de stupefiante și
substanțe psihotice, precum și să armonizeze legislațiile naționale cu prevederiile convenției.
(Boroi, 2001, pp.18 -22).
În anul 1912, România a aderat la Convenția internațională privind stupefiantele
semnată la Haga în 1910.
În anul 1921 se înființează Min isterul Sănătății și Ocrotirii Sociale, care preia de la
Ministerul de Interne atribuțiile de control și organizare medicală și farmaceutică. Apare, la
data de 21 aprilie 1921, “Regulamentul drogurilor și vânzării substanțelor medicamentoase
brute”, care p revede, printre altele, că deținerea și vânzarea substanțelor medicamentoase
brute, materiilor toxice și produselor fabricilor chimice indigene și străine cu o întrebuințare
în medicină, istorie, etc.. va fi autorizată de Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar.
La 18 mai 1928, România ratifică Convenția internațională privind opiul semnată la
data de 19 februarie 1925.
În anul 1928 apare Legea pentru combaterea abuzului de supefiante. Această lege
consideră ca fiind stupefiante opiul și preparatele sa le sub orice formă, morfina, codeina,
cocaina și derivații acesteia, etc…De asemenea, importul, fabricarea, debitarea și comerțul cu
stupefiante sunt interzise.

41
La 24 iulie 1933 a intrat în vigoare “Regulamentul monopolului de stat al
stupefiantelor”. Se prevede în acest regulament că importarea, depozitarea, fabricarea,
debitarea, punerea în circulație și comercializarea în întreaga țară a tuturor produselor și
substanțelor stupefiante, precum și a diferitelor preparate, a confecționării lor, în orice for mă
farmaceutică și a specialităților farmaceutice care conțin stupefiante, sunt un drept exclusiv al
statului, exploatat prin monopolul de stat al stupefiantelor.
La 31 decembrie 1973, România aderă la Convenția unică asupra stupefiantelor din 25
ianuarie 1961 și la Protocolul privind modificarea acestei convenții, încheiat la Geneva la 25
martie 1972.
În 1979, prin Decretul nr. 476 privind regimul produselor și substanțelor toxice se face
o delimitare clară între produsele și substațele toxice și stupefi ante.
Prin Legea nr. 118 din 8 decembrie 1992 țara noastră aderă la Convenția asupra
substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit de
stupefiante și substanțe psihotrope din 1988. (Boroi, 2001, p.26).

42
Cap. III Teorii, cauze, efecte și tipuri de consumatori

III. 1 Teorii psihologice privind consumul de droguri

În lucrarea “Poisons sacres, ivresses divines”, P. de Felice, publicată în anul 1936,
consideră că diferitele forme de dependență sunt rezultatul unei carențe, a unei incapacități a
individului de a atinge o anumită dimensiune spirituală, motiv pentru care opiul devine religia
lor, iar toxicomaniile devin o “formă mistică inferioară”.
Din punct de vedere psihologic, cea mai mare par te a explicațiilor privind consumul de
droguri au ca element central personalitatea individului.
Unii psihologi pun accentual pe dorința psihologică necontrolabilă de administrare a
drogului, în vreme ce alții utilizează ca element central dependența fizi ologică față de un
anume drog.
Oricare ar fi elemental central al explicațiilor, principal preocupare rămîne aceea de a
evidenția modul în care o anumită persoană devine dependent de drog, mai exact, procesul
prin care se instalează dependența psihologic ă și/sau fiziologică.
Robert R. Bell diferențiază între dependența și obișnuiță, în sensul că obișnuița are un
caracter mental și emoțional, iar dependența are un caracter fizic, fiind manifestată printr -o
dorință de neînfrînat, imperioasă (necesară) de a consuma droguri.
Peter Laurie în urma unei cercetări asupra unor tineri dependenți de droguri, a desprins
trei condiții necesare pentru apariția dependenței de droguri :
1. Un deficit psihologic cu c aracter predispozant;
2. O criză care apare în cursul vieții;
3. O ofertă oportună de drog.
Unele teorii pun accentul pe noțiunea de toleranță , în sensul că toleranța este
elementul esențial care determină și domină comportamentul individului dependent,
caracterizând cel mai adecvat natura și evoluția fenomenului de dependență. Aceste teorii
însă, nu țin cont de rolul deosebit de important al relațiilor interpersonal și al subculturilor în
care se află individual, aspect deosebit de importante în instalarea dependenței. (Ioan, 2003,
pp.54 -56).
Ronald Laing afirmă că unii indivizi dependenți de droguri par a avea o personalitate
similar cu tinerii schizofreni. De asemenea, Laing arată că atât indivizii dependenți de droguri
cât și tinerii schizofreni pot prezenta un istoric familial similar, reprezentat de familii în c are

43
au avut relații puternic ambivalente cu mama, iar tatăl nu a constituit un exemplu pozitiv,
demn de urmat. (Ioan, 2003, p.57).
Robbins, în anul 1970, a comparat studenții consumatori de droguri puternice cu
studenții neconsumatori și a constatat că di ferențele apar în ceea ce privește nivelul de
anxietate și de impulsivitate, precum și dispoziția mai labilă a toxicomanilor.
O direcție interesantă de cercetare a fost aceea care a urmărit diferențele existente între
consumatorii diverselor droguri (hero ina, LSD, amfetamine). A apărut astfel ipoteza conform
căreia alegerea unui drog poate fi în funcție de personalitatea subiectului. (Ioan, 2003, p.59).
Portretul toxicomanilor este dominat de o descriere negativă, devalorizată a propriei
personae, în care domină pasivitatea. Toxicomanii au puțini prieteni, prezentând tendința de a
se replia asupra lor înșiși. Având în vedere aceste aspect, putem spune că toxicomanul
percepe în mod sumbru viitorul, avînd o viziune fără speranță, fără dorințe, plăceri sau
proiecte.
Aceste lucrări permit evidențierea unui număr de trăsături ale personalității
consumatorilor de droguri :
– Depresia cu devalorizare narcisiacă
– Impulsivitatea latent sau manifestă
– Slăbiciunea e -ului cu tulburări de identificare
– Dificultatea de a accede la relații amoroase și sexual stabile.
Freud, consider că drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor,
responsabil de o economie de energie psihică. (Ioan, 2003, p.61).
Di Mascio, un psiholog American, împreună cu colaboratorii săi au evidențiat
existența a două tipuri mari de personalitate, care diferă în mod semnificativ prin răspunsurile
la administrarea de droguri psihotrope :
• Tipul A – practic, sociabil, extravertit, cu nivel redus de anxietate și constituție
atletică;
• Tipul B – introvertit, obsesiv, nivel ridicat al anxietății, tendință la inhibare chiar
atunci când își exprimă propriile sentimente, constituție astenică.
Experimentele pe care cercetătorii le -au efectuat asupra indivizilor având unul dintre
aceste tipuri de per sonalitate au condus la idea că modul în care reacționează o persoană la
efectele drogurilor psihotrope depinde de personalitatea sa și, în special, de
introversie/extroversie și nivelul de anxietate. (Ioan, 2003, p.62).

44
Teoriile psihodinamice clasice susț in că abuzul de droguri reprezintă un echivalent al
masturbării, un mijloc de apărare împotriva impulsurilor homosexual sau o manifestare a
regresiei orale.
Conform teoriilor psihodinamice, indivizii politoxicomani au, mai frecvent, în
antecedente unele as pect particulare, ca: copilărie instabilă, predispoziție la automedicație și
par a fi mai receptivi la psihoterapie.
Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de căutare a drogului, decât pe
instalarea dependenței fizice față de drog. Se conside ră că în inducerea comportamentului de
căutare a drogului sunt implicați unii factori comportamentali, ca:
– Efectele de întărire pozitivă (stare de euforie, creșterea performanțelor fizice și
psihice), care accentuează comportamentul de căutare a drogului;
– Efectele adverse ale drogului care slăbesc comportamentul de căutare;
– Capacitatea individului de a discrimina între efectele drogului și alte substanțe;
La acești factori se adaugă unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextual social,
factorii genetic i, istoricul comportamental, antecedentele farmacologice, mecanismele
neuronale care au la bază unele neuropeptide endogene și monoamine, toate acestea
contribuind la efectele de întărire pozitivă ale drogului. (Ioan, 2003, p.63).

Comisia Natională a Abuz ului de Droguri și Marijuana din SUA a identificat mai multe
etape ale consumului de droguri, fiecare fiind caracterizată de un anumit tip de comportament
al individului:
– Consum experimental – individual manifestă mai degrabă curiozitate, dorința de a
expe rimenta o stare de spirit nouă, prin încercarea unuia sau mai multor droguri;
– Consum recreațional – drogul este folosit în mod voluntar, de regulă în cadrul unui
grup, individual nu este dependent de drog, el putând să renunțe oricând la consum;
– Consum cir cumstanțial – individual este motivate de căutarea unor noi efecte, pentru
rezolvarea unor problem sau situații stresante;
– Consum intensiv – drogul este utilizat zilnic, motivate de probleme personale sau
situații stresante, de dorința de a menține un anum it echilibru psihic sau al
performanței;
– Consum compulsiv – drogul este utilizat cu o frecvență ridicată, individul fiind
dependent fizic și psihic de acesta; drogul domină întreaga existență a individului,
care nu mai are nici un fel de alte preocupări sociale (Ioan, 2003, p.64).

45
III. 2 Teorii sociologice privind consumul de droguri

Teoriile sociologice consider dependența față de drog un process social mai degrabă
decât o relație între proprietățile fizice ale drogului și impactul lor asupra organ ismului uman.
În SUA consumul de droguri ilegale s -a produs în anii `60, odată cu apariția
fenomenului hippie, ca semn de protest împotriva unei “societăți tehnocratice, dominate de
convenții și structure burgheze, în mare parte ipocrite”. (Ioan, 2003, p. 65).
Psihologul american, Timothy Leary, a fost considerat un fel de “papă hippie”, era
promoter al drogării cu LSD și, el însuși, toxicoman. Fenomenul hippie s -a extins rapid în
lume, prin imitație, dar și în semn de protest al tinerilor față de societat ea în care trăiau.
John Clausen susține că dependența față de opiacee, morfină și heroină reprezintă
consecința unui process de învățare social, rezultat al interacțiunii sau asocierii individului cu
alți indivizi dependenți. În opinia autorului, însăși m otivația consumului de droguri apare ca
fiind învățată la fel ca orice altă motivație a comportamentului uman.
Inițierea în consumul de droguri și adoptarea, în timp a unei conduit caracteristice
toxicomanului, se derulează în mod aproape identic în marea majoritate a cazurilor. Drogul
este oferit inițial de către un grup de prieteni, ei înșiși consumatori de drog; individului i se
propune să încerce drogul în cadrul unei reuniuni, caracterizată printr -o atmosferă de grup
favorabilă acestui gen de experien țe.
Robert R. Bell arată faptul că există o relație între sărăcie și consumul de droguri ,
dependența fiind mai frecvent întâlnită în comunitățile caracterizate prin multe problem
sociale, cum ar fi: delincvența, abandonul școlar, vagabondajul, șomajul, de zorganizarea
familiei, iar majoritatea indivizilor dependenți sunt adulți. (Ioan, 2003, pp. 65 -68).

A.Teoria anomiei – Dependența față de droguri ca formă de evaziune – Robert K.
Merton.
Una dintre cele mai cunoscute și mai citate teorii sociologice, care și-a us să pună
în dependență consumul de droguri de formele de adaptare la condițiile și structurile
sociale, este teoria anomiei a celebrului sociolog american Robert King Merton. În
concordanță cu această teorie, consumul de droguri constituie un “eșec al conformității”,
adică al conformării indivizilor la mijloace legitime, “instituționalizate” de realizare a
scopurilor sociale. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 193).
Merton (apud Rădulescu, 1999, p. 275) definește conceptul de anomie ca o
discrepanță între scopuri și mijloace. El arată că individual dependent de droguri, de cele

46
mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a încercat să urmărească în mod
irealist scopuri cultural înalt valorizate de către societatea în care trăiește, dar pe care nu
le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca
urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime. Datorită faptului că nu are acces nici
la scopurile propus de către societate și nici la mijloacele legitime necesare atingerii
acestora, individual se va adapta la această stare de discrepanță între scopuri și mijloace
prin evaziune sau prin retragere din viața socială.
Merton (apud Rădulescu, 1999, p.276) a definit pe indivizii evazioniști ca fiind
persoane frustrate și handicapate, fără responsabilități productive, persoane asocíale, care
sunt în societate, dar nu fac parte din ea. Alcolicii, psihoticii, vagabonzii și dependenții de
droguri, toți fac parte din această categorie. Formele lor de adaptare sunt, mai degrabă,
private și isolate, nefiind unificate sub egida unui anumit cod cultural, fără a beneficia,
deci, de un cadru comun de valori. Doar atunci când abandonează complet urmărirea
scopurilor și mijloacelor, pentru a ajunge la asocialitate deplină, frustrările acestor
persoane, determinate de imposibilitatea atingerii succesului ca valoare social, sunt eliminate,
iar indivizii reușesc să evadeze din societate, prin adoptarea unor atitudini de defetism,
chietism (completare pasivă) și resemnare.
Paradigma lui R. Merton a fost supusă unor critici, exprimate mai ales de către
Marshall Clinard și Robert Meier (1976, pp. 305 -307), care au considerat că evaziunea nu este
o formă de adaptare care se aplică tuturor consumatorilor de droguri, aceștia fiind nu numai
persoane asociale, ci și persoane active care au responsabilități sociale și profesionale distinct
(de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin în contact nemijlocit cu drogurile). De
asemenea, ut ilizarea drogurilor poate fi și expresia unui comportament inovator, desfășurat în
scopul căutării unor experiențe noi și incitante, exprimarea unei conduit ritual manifestată în
culturile tradiționale sau chiar o conduită răzvrătită împotriva conformism ului adulților, așa
cum este cazul adolescenților.

B.Teoria “dublului eșec”
Richard Cloward și Lloyd Ohlin au reluat concepția lui Robert Merton privitoare la
evaziunea consumatorului de droguri, subliniind că această conduit nu semnifică doar
incapacitatea individului de a avea acces la mijloacele legitime, ci este un “dublu eșec” și
anume acela de a avea acces atât la mijloacele legitime cât și ilegitime și de a eșua în
încercările de a le utiliza, în ambele situații.

47
Merton se referă numai la o oportunitate legitimă, în timp de Cloward și Ohlin,
utilizând teoria transmisiei cultural și teoria asocierilor diferențiate, disting între două tipuri de
oportunități: legitime și ilegitime.
În primul caz individul acceptă legimitatea mijloacelor in stituționale, dar nu poate
atinge scopurile propuse de societatea datorită unor deficiențe personale, ceea ce determină o
serie de frustrări personale și retragerea individului din societate.
În cea de -a doua situație, individul accept și utilizează mijlo acele ilegitime, dar tot nu –
și poate atinge scopurile dorite.
Se ajunge, astfel, la un dublu eșec, care va duce la retragerea individului din societate,
asocialitatea sa, și implicit, recurgerea la consumul de droguri. (Ioan, 2003, pp. 69 -70).

C.Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul între procesul de dependență și
simptomele sindromului de abstinență
Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependență față de opiacee prin
asocierea sa cu credința individului că în momentul întreruper ii administrării drogului, starea
sa se va înrăutăți datorită instalării sindromului de abstinență. Așadar, individul continuă să
consume drogul și devine dependent pentru a evita apariția simptomelor sindromului de
abstinență. Lindesmith pune la baza dep endenței conștientizarea de către consumatorii de
droguri a legăturii care există între întreruperea bruscă a drogului și simptomele extreme de
neplăcute ale sindromului de abstinență, arătând că indivizii care nu conștientizează această
legătură nu devin dependenți. (Ioan, 2003, p.71). În concepția lui Lindesmith motivația
principal a consumului de droguri pe termen lung o constituie nu obținerea euforiei ci teama
de simptomele sindromului de abstinență, nu a fost scutită de critici. Astfel, unii chiar dac ă nu
la același nivel ca indivizii care folosesc de mai puțin timp drogul, dar ei nu dispun de
mijloacele material necesare pentru a -și procura dozele semnificativ mai mari de care au
nevoie pentru a obține această stare. În replică, Lindesmith arată că te oria sa nu consider că
teama față de simptomele sindromului de abstinență este o motivație pentru continuarea
consumului de droguri, dorința imperioasă de administrare a drogului nefiind determinată de
un motiv oarecare ci de repetarea experiențelor anteri oare. Starea de euforie nu este propriu –
zis un scop urmărit de consumatorul de droguri, ea este mai degrabă “momeala” care îl
împiedică pe acesta să acorde atenția cuvenită problemelor financiare și riscurilor de a fi
arestat. De asemenea, dorința imperioa să de administrare a drogului nu poate fi pusă în
discuție ca factor causal al dependeței, deoarece apare doar după ce s -a instalat dependența
fizică față de drog. (Ioan, 2003, p.73).

48
D.Teoria etichetării sociale a lui Erving Goffman
Conform teoriei învăț ării sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o
anumită subcultură și sunt învățate de către noul inițiat de la consumatorii mai vechi de
droguri, fiind cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, individul devine dependent la
îndemnurile un or prieteni consumatori. În acest mod, raționalizările utilizate pentru a justifica
consumul de droguri precum și senzațiile care trebuie să decurgă din acest consum, sunt
învățate de la alte persoane.
Instalarea treptată a procesului de dependență face din rolul de consumator de droguri
un rol puternic stigmatizat, ca urmare a reacției sociale față de droguri în
societățile contemporane. Deși acest rol poate să ia mai multe forme, Erving Goffman
(1975, pp. 166-167) îi considera pe indivizii dependenți de drog ca “devianți sociali”,
care reprezintă “eșecuri în schemele motivaționale ale societății”, “indivizi care par
angajați într-un refuz colectiv al ordinei sociale”.
Un asemenea rol obligă pe individ să se asocieze cu alți indivizi definiți de aceeași
identitate și la căutarea unui sprijin în normele și valorile elaborate de subcultura
(subculturile) consumatorilor de droguri. Exercitând rolul de dependent re drog, individul
ajunge să se identifice cu toate cerințele și motivațiile acestui rol, shimbându-și chiar și
concepția despre sine, pentru a deveni un veritabil dependent de “carieră”.
Referindu-se la exigențele apartenenței la subculturile consumatorilor de droguri, Jock
Young (1971, p. 39) aprecia că efectele unui drog particular impun crearea unui anumit rol
social (alcoolicul, toxicomanul, fumătorul de marijuana) asociat cu conduite permise
și prohibite și care se raportează la alte roluri sociale exercitate de către alți consumatori
de droguri. Grupul de drogați cunoaște bine dozele care trebuie administrate și modul
de utilizare a drogului, având, pe de altă parte, la dispoziție un set de sancțiuni
informale împotriva acelor care deviază de la exigențele subculturii consumatorilor de
droguri, cum sunt aceia care se supradozează, de exemplu. Aceste sancțiuni se manifestă
în mai multe feluri, de pildă, prin blamarea și ridiculizarea alcoolicului care nu se mai
poate ține pe picioare, prin calmarea sau reducerea la tăcere a individului supradozat cu
LSD, care își exprimă cu voce tare nălucirile etc.
Jock Young (1971, p. 41) a formulat o serie de postulate care caracterizează
subcultura consumatorilor de droguri:
a) diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse probleme sociale;
b) pentru unele dintre aceste grupuri, drogurile reprezintă un mijloc obișnuit
de rezolvare a acestor probleme;

49
c) aceste grupuri selectează acele droguri care au proprietățile psihotropice care
par cele mai adecvate pentru soluționarea problemelor lor;
d) efectele drogurilor sunt modelate și interpretate în termenii culturii de
care aparține consumatorul;
e) dacă drogul este privit ca fiind inadecvat, periculos sau necontrolabil în raport
cu obiectivele grupului, utilizarea sa va fi abandonată;
f) consumatorii individuali de droguri învață, de obicei, doza necesară, forma
de administrare și modul de interpretare a experienței care rezultă din
utilizarea drogului, de la indivizi care sunt, deja, consumatori de droguri;
g) dacă nu există nici o normă cu privire la folosirea drogului cu carater fizic
sau psihic, atunci consumatorii de droguri se află într-o si anomică;
h) asemenea situații anomice, determinate de absența normelor, apar atunci când:
 individul este izolat de o cultură (subcultură) care posedă cunoștințe cu privire la
utilizarea adecvată a drogului;
 drogul este recent introdus în țara respectivă;
 crește rapid numărul consumatorilor de droguri fără transmisie adecvată a normelor
(sub)culturale;
 reacții sociale deosebit de severe ajung să dezintegreze (sub)cultură viabilă (de
exemplu, dezintegrarea subculturii “hippie” din San Francisco).
De asemenea, Young (1971, p. 41) aprecia că individul acceptă în mod voluntar să
consume droguri și, implicit, socializarea într -o subcultură a drogurilor, deoarece consideră
că drogul îi poate oferi soluții alternative la problemele cu care se confruntă. Prin urmare,
este eronată concepția că lupta împotriva drogurilor ar trebui axată pe diminuarea
subculturilor aferente acestora, deoarece consumul acestor substanțe nu se transmite în mod
automat, ci este un lucru acceptat voluntar de către individ. S oluția viabilă, ar fi, de fapt,
găsirea unor soluții alternative la problemele cu care se confruntă individul, altele decât
consumul de droguri.
În concluzie, conform teoriei etichetării sociale, stigmatizarea consumatorului de
droguri de către membrii societății, aplicarea etichetei de toxicoman, determină individul să
adere la o subcultură a drogurilor , în care se va afla alături de alți indivizi asemănători lui.
Consumatorul de droguri devine un marginalizat în societatea legitimă, apreciat într-
un m od, imaginea sa fiind asociată cu diverse practici și obiceiuri considerate nocive.
În concluzie, putem afirma că consumul și dependența de droguri constituie un

50
domeniu important al cunoașterii sociologice, unde pot fi aduse numeroase contribuții
teoretice și practice. Este evident faptul că atât consumul, cât și dependența de droguri nu
sunt fenomene izolate, cu caracter individual, ci fenomene complexe, care trebuie plasate în
cadre contextuale, asociate cu stiluri de viață, norme și valori extrem de diverse.

III. 3. Teorii biologice privind consumul de droguri

III.3.1 Explicațiile biologice asupra consumului de droguri

Explicațiile biologice se focalizează, cu precădere, asupra mecanismelor genetice sau
constituționale ale organismului uman, care pot furniza un răspuns la întrebarea de ce unii
indivizi su o propensiune mai pronunțată, decât alții, spre consumul de droguri, în așa fel
încât pot deveni chiar dependenți de acest consum.
Ipoteza caracterelor moștenite a putut fi și mai bine confirmată în urma studiilor
efectuate asupra gemenilor. Întrucât gemenii monozigoți sunt mai similari din punct de
vedere genetic, decât gemenii dizogoți, s -a plecat de la ideea că există mai multe șanse ca
același factor genetic să se regăsească la ambii gemeni monozigoți. Astfel, studiile efectuate
asupra gemenilor au arătat că gemenii monozigoți au o probabilitate mai mare de a devein
alcoolici, decât gemenii dizigoți. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p. 183).
Comparativ cu explicațiile date alcoolismului, explicațiile oferite altor tipuri de abuz
de droguri sunt mai puțin frecvente și convingătoare. Cauza o reprezintă dificultatea de a
obține un număr suficient de subiecți pentru obiectivele cercetărilor. Spre deosebire de
alcoolism, dependența de droguri poate fi identificată mai greu în cadrul populației generale,
între altele și datorită caracterului ilicit al consumului de droguri.
Chiar dacă individul are o tendință genetică pentru a deveni dependent de droguri, nu
este obligatoriu ca el să devină, cu adevărat, dependent, o influență distinctă exercitând -o
factorii de mediu. Disponibilitatea drogurilor, familia sau prezența unui an umit anturaj, de
exemplu, au un rol important în exercitarea acestor influențe. În mod complementar, genele
pot acționa și prin intermediul trăsăturilor de personalitate pe care le determină. De
asemenea, genele pot amplifica factorii de risc în acest d omeniu prin intermediul
predispoziției genetice. Astfel, potrivit lui Goode (1999, p. 93), “încărcarea genetică” în
asociere cu factorii de mediu și de personalitate pot produce un nivel semnificativ de înalt al
abuzului de droguri sau al alcoolismului în rândul anumitor indivizi sau grupuri din cadrul

51
populației.
Alte explicații cu caracter biologic folosesc ca ipoteză principală “dezechilibrul
metabolic”, care poate acționa ca posibil factor cauzal în dependența fiziologică. Conform
medicilor V incent Dole și Marie Nyswander (1965, p. 646 -650), această ipoteză subliniază
faptul că dependenții de heroină suferă de o boală sau o tulburare metabolică, așa cum este și
cazul diabetului. Din momentul în care acești indivizi au început să -și administrez e droguri,
mecanismele lor fiziologice “râvnesc” la drogurile pe bază de opiacee, în același mod în care
diabetul solicită insulina. Cel care abuzează de asemenea droguri nu se va putea abține
niciodată de a le consuma deoarece acestea le oferă tocma i ce corpul lor nule poate da. În
mod paradoxal, repetarea dozelor nu face altceva decât să “normalizeze” o deficiență deja
existentă.
Explicațiile biologice sunt, în general, unilaterale și nu țin seama de factorii de natură
psihologică și sociologică. D acă există sau nu influențe de natură genetice asupra tendinței
indivizilor de a consuma droguri și a abuza de acestea rămâne o ipoteză seducătoare pe care,
până acum, studiile efectuate nu au reușit să o confirme în mod clar și suficient.

III.3.2 Explicații cu caracter psihologic ale consumului și dependenței

Din punct de vedere psihologic, o mare parte a explicațiilor pun accentul pe
mecanismele de “reîntărire” a conduitei celor care abuzează de droguri. Alte eplicații incluse
în aceeași cateogire se referă la tipul de personalitate a consumatorului, mai ales a celui
dependent de droguri. (Rădulescu, 1999, pp. 266-270).

A) Rolul“mecanismelor de reîntărire” și importanța personalități consumatorilor și
dependenților de droguri
În concordanță cu primul tip de explicații, oamenii tind să maximizeze recompensele
și să minimalizeze sancțiunile primite. În acest sens, consumatorii de droguri sunt persoane
care au fost “recompensate” pentru acest consum, motiv pentru care co ntinuă, în mod
constant, consumul de droguri. O asemenea recompensă constă, de exemplu în senzația de
plăcere provocată de consumul de droguri, senzație care motivează pe individul respectiv să
caute reiterarea ei .
Senzațiile de plăcere și euforie produs e de consumul de droguri generează, astfel,
reiterarea consumului de droguri cu scopul de a obține aceleași senzații. Aceasta este, de fapt,
esența mecanismului de “reîntărire pozitivă”, a conduitei consumatorului de droguri.

52
Există însă și un mecanism de “reîntărire negativă” care apare, de exemplu, atunci
când un individ urmărește sâ își ușureze durerile, consumând în acest scop droguri. Dacă
individul este dependent din punct de vedere psihic de un anumit tip de drog și înt rerupe
administrarea acestuia din diverse motive, atunci simte o serie de senzații de disconfort și
chiar durere, care dispare numai atunci când își administrează o nouă doză. Goode (1999, p.
95) sublinia faptul că o asemenea experiență va motiva pe cel d ependent fiziologic de droguri
să facă ceea ce trebuie făcut pentru elimina senzațiile asociate cu abstinență. Alfred
Lindesmith (1968, p.8) aprecia, de pildă, că procesul de fixare nu este reprezentată aici de
euforia pozitivă, ci de ușurarea dure rii care apare invariabil atunci când o persoană
dependentă fizic de droguri nu mai ia drogul respectiv.
Reîntărirea pozitivă apare, se pare, în cazul consumului de droguri euforice, iar cea
negativă în cazul drogurilor ce provoacă dependența fizică, așa c um sunt opiaceele.
Unii cercetători cred că rolul personalității nu poate fi separat de influența factorilor
genetici. T.J. Bouchard (1984) sublinia, în acest sens că gemenii au numeroase similarități în
personalitate, mai ales în ceea ce privește impulsiv itatea, introversiunea sau extroversiunea,
dominanța etc. Asemenea trăsături pot conduce, în anumite condiții, la uzul și abuzul de
droguri.
Ideea că există anumite persoane definite de o serie de trăsături psihice care
determină propensiunea spre devianț ă (deexemplu consumul de droguri) este susținută și în
prezent de psihologi și criminologi, care încearcă să deceleze următoarele indicii în acest
domeniu. (Rădulescu S. M., 1999, pp. 53-54):
• egoism, frustrare afectivă, agresivitate, tendințe o bsesive, incapacitatea de a
descerne conținutul și sensul normativ al prescripțiilor morale și juridice;
• incapacitatea de control individual asupra impulsurilor, emoțiilor și sentimentelor;
• tuburările de personalitate, egocentrismul, izolarea comunicaț ională, lipsa
afetivității, exepriențele traumatizante.
O altă explicție psihologică aparte pentru consumul și dependența de droguri
evidențiază faptul că acestea sunt răspunsuri sau reacții față de stima de sine scăzută a unor
indivizi sau a atitudinilor lor de auto -respingere. H. Kaplan (apud Rădulescu, Dâmboeanu,
2006, pp.187 -188) sublinia că aceste trăsături ale personalității individului constituie un
rezultat a neglijării parentale, al respingerii de către grupul de prieteni, eșecu lui școlar,
stigmatizării fizice sau sociale și a altor factori cu caracter psihic. În acest sens, consumul de
droguri apare ca o formă de “compensare” a acestei atitudini de respingere și auto-respingere.
O altă categorie de explicații cu caracter psihol ogic privește fenomenul consumului

53
de droguri care reprezentând o formă specifică a comportamentului deviant sau al celui
problematic, cu caracter așa zis patologic. Studiile de psihologice socială pun în evidență
faptul că cei care abuzează de droguri sunt caracterizați de atitudini, valori, norme și trăsături
ale personalității care diferă, în mod semnificativ, de acelea a majorității populației care nu
consumă droguri. Teorile bazate pe această ipoteză sunt denumite teorii cu privi re la
comportamentul problematic predispus (Goode, 1999, pp. 98-99). Indivizii care manifestă
aceste comportamente tind să fie mai rebeli, mai independeți mai deschiși la noi experiențe și
mai dispuși să își asume riscuri decât alții.

B) Relația dintre dependeță, deprindere și toleranță în consumul de droguri
Unii psihologi pun accentul pe dorința psihică incontrolabilă de administrare a
drogului, ații accentuează dependența psihologică față de un anumit drog. Principalul obiectiv
al cercetărilor intreprinse în acest sens îl constituie evidențiere modului în care o anumită
persoană devine dependentă de drog, procesul prin intermediul căruia se instalează această
dependență cu caracter psihologic sau fiziologic. Cercetarea efectuată de Peter Lauri e (1967,
pp. 38 -39) asupra unor tineri dependenți de droguri a pus în evidență trei condiții necesare
pentru instalare efectului de dependență:
• Un deficit psihologic cu caracter predispozand;
• O anumită criză care apare în cursul vieții;
• O ofertă opor tună a drogurilor.
Peter Bourne (1974, p. 16) aprecia ca teoriile care pun accentul pe toleranță sunt mai
adecvate, iar toleranța este elementul fundamental care determină și domină comportamentul
individului dependent și caracterizează, cel mai bine, natu ra și cursul procesului de
dependență. Toleranța față de efectele unui anumit dorg este, de fapt, un factor cauzal în
dependența fiziologică. O asemenea toleranță nu este bazată însă, în întregime, pe procese
farmacologice (de natură chimică), ci implică mai mulți factori nonfarmacologici, care au
devenit, în ultimii ani, un domeniu de interes pentru cercetători, inclusiv cei din domeniul
clinic. O înțelegere adecvată a mecanismelor toleranței este un element cheie în înțelegerea
dependenței față de drogu ri și în proiectarea unor strategii de prevenție și tratament.
Cercetările în acest domeniu sunt importante pentru determinarea fenomenelor de
dependență și adicție, asociate cu administrarea repetată a drogurilor. Există, în acest sens, o
relație strân să între dezvoltarea toleranței și dezvoltarea dependenței. Droguri diferite produc
diferite forme de toleranță și fiecare drog produce o formă diferită de toleranță pentru fiecare
efect al drogului. Aceeași doză de heroină care determină pe un dependent de droguri să

54
atingă starea de euforie poate ucide alte persoane care nu au luat niciodată acest drog. UniI
cercetători vorbesc de “toleranță inversă", desemnând prin aceasta o creștere a sensibilității
individului în cursul timpului. Consumatorii care își administrează un drog o perioadă lungă
de timp, devin mai sensibili la efectele drogului decât alți consumatori care iau drogul în mod
sporadic. În plus, doza necesară pentru a obține ceste efecte este mai mică decât la început. O
altă formă de toleranță este cea “transversală”, care se concretizează în faptul că o persoană
care devine tolerantă față de un anumit drog, este tolerantă și față de alte droguri incluse în
aceeași categorie. (Rădulescu, Dâmboea nu, 2006, pp. 190-191).
Explicațiile psihologice sunt nesatisfacătoare, între altele, și pentru că au un caracter
unilateral, adică nu țin seama de constatările altor discipline printre care și sociologia.
Rezultatele studiilor și cercetărilor cu caracter psihologic sunt, de fapt, contradictorii între
ele, neexistând o singură cauză ori o singură motivație, ci o multitudine, dependența față de
droguri fiind produsul unei interacțiuni de factori care implică, în aceeași măsură, ereditatea,
mediu l, procesul de învățare și cel de socializare și numeroși alți factori cu caracter social.

III.4 Paradigme teoretice principale cu privire la uzul și abuzul de droguri

Conform lui Rădulescu Sorin și Cristinei Dâmboeanu (2006, pp. 204 -211), există trei
paradigme principale cu privire la uzul și abuzul de droguri: cea funcționalistă, cea a
conflictului și cea interacționistă (fenomenologică).

III.4.1. Paradigma funcționalistă cu privire la consumul de droguri
Paradigma structural -funcționalistă caută sursele devianței la nivelul structurilor
sociale deficitare. Teoriile care susțin această paradigmă privesc fenomenul de devianță ca o
formă de violare normativă, ce perturbă funcționalitatea sistemului social și amenință
coeziunea sau solidaritatea membr ilor societății. Consumul de droguri este un asemenea
fenomen de devianță, motiv pentru care afectează funcțiile structurilor sociale (Rădulescu &
Dâmboeanu, 2006, p.204).
Conform cu Henslin (1990, p. 118), funcționalismul postuleză că drogurile (atât cele
legale cât și ilegale) au o funcție socială, în sensul că determină anumite efecte care au
caracter funcțional pentru indivis și pentru societate.
Devianța are un caracter funcțional pentru societate și pentru că contribuie la
mobilizarea eforturilor memb rilor societății pentru înlăturarea ei, sporind în felul acesta
gradul de coeziune socială și de solidaritate morală (Rădulescu & Dâmboeanu, 2006, p. 205).

55

III.4.2. Paradigma conflictului cu privire la abuzul de droguri
Scopul principal al teoreticienilor conflictului constă în evidențierea imposibilității
existenței unei ordini sociale întemeiată pe consensul normativ între toți membrii societății
datorită conflictelor sociale persistente, determinate de interesele economice și de putere al e
diferitelor clase sau grupuri sociale existente în cadrul oricărei societăți (Rădulescu &
Dâmboeanu, 2006, p. 206).
Paradigma conflictului susține ideea că dacă un anumit drog este consumat de
grupuri care constituie o „amenințare” politică, acest consum tinde să devină ilegal, prin
criminalizarea sa(Henslin, 1990, pg. 120 -121). Conform cu M. Henslin, unii reprezentanți ai
paradigmei conflictului precum Carmen Andrew consideră drogurile ca veritabili „pacificatori
sociali” datorită faptului că determină s tabilizarea societății și diminuează energia celor
exploatați. Drogurile au fost manipulate, în trecut, cu scopul de a întări puterea și controlul
claselor aflate în vârful piramidei sociale.
Teoria conflictului se aplică, în special la abuzul de heroină ș i crack, evidențiind
faptul că acest abuz este puternic legat de clasa socială, venit, resurse de putere și vecinătate.
Henslin (1990, p. 113) este de părere că polarizarea progresivă a societății în bogați și săraci
și tendința conform căreia cei bogați t ind să devină tot mai bogați iar cei săraci devin tot mai
săraci, ai determinat creșterea probabilității ca o parte din cei defavorizați să ajungă
consumatori și dependenți de droguri.
Așa cum afirmă Rădulescu, S. Și Dâmboeanu, C. (2006, pg. 208 -209), una dintre
presupunerile fundamentale utilizată de teoreticienii conflictului evidențiază faptul că există
două forme coincidente, dar conceptual distincte de consum de droguri. Prima formă,
caracteristică majorității consumatorilor de droguri, este consumul d e droguri „ocazional” sau
„recreațional”.Acesta este caracteristic clasei mijlocii, fiind oarecum controlat deoarece este
doar experimental.
A doua formă este abuzul, fiind un consum coercitiv, cronic, de determină
dependența fizică sau psihică. Aceasta es te însățită de daune individuale sau sociale. Un
număr relativ scăzut dintrecei care consumă drogurile în mod recreațional ajung să abuzeze de
droguri .

III.4.3. Paradigma interacționistă în domeniul consumului de droguri
Conform reprezentanților acestei paradigme, este îndoielnică presupunerea
fundamentală a concepției structural -funcționaliste conform căreia societățile se bazează pe

56
stabilitate și consens social, elemente din perspectiva cărora orice conduită care încalcă
cerințele de ordine socială tre buie apreciată obligatoriu ca fiind deviantă. Interacționiștii
consideră că societatea este alcătuită din grupuri diferite, care ai norme și valori diferite,
implicit puncte de vedere și definiții contradictorii asupra conformității și devianței.
Interacți onismul simbolic consideră mai întâi că, definițiile date drogurilor diferă între ele, în
funcție de diferite perspective sau puncte de vedere. Drogul poate simboliza orice, în măsura
în care oamenii îl interpretează și îl definesc în diferite feluri.
Conf orm cu ideile interacționiștilor, drogurile continuă să rămână simboluri definite
de semnificații contradictorii. Acestea pot modifica chiar imaginea despre sine a
consumatorilor de droguri (Rădulescu & Dâmboeanu, 2006, pg. 209 -211).

III.5 Cauze și influe nțe asupra consumului de droguri

Pentru a lupta împotriva abuzului de droguri, una dintre cele mai mari dificultăți
constă în identificarea cauzelor care stau la baza consumului de droguri (Rășcanu, 2008, p.
39).
În ceea ce privește motivele pentru care tinerii consumă droguri, Ruxandra Rășcanu
afirmă că: „motivele pentru care unele persoane se simt atrase de droguri sunt extrem de
diferite și greu de explicat, ceea ce pare ușor de acceptat este faptul că ele reprezintă un
pericol major pentr u organism, o adevărată capcană atât pentru cei avizați, dar mai ales pentru
cei neinformați” (Rășcanu, 2008, p. 11).
Motivația utilizării drogului constă în redobândirea stării de euforie, în primul rând și
evitarea disconfortului, în al doilea rând. Apar e o nouă motivație a consumului de droguri:
teama de efectele negative ale abstinenței. În ambele cazuri este vorba de motivații dobândite
(Rădulescu & Dâmboeanu, 2006, p. 34)
În urma studiilor efectuate pe adolescenți, conform, Ruxandrei Rășcanu (2008, p. 26),
cauzele interne ale consumului de droguri sunt: curiozitatea, tentația, „fructul oprit”; dorința
de senzații tari; lipsa de maturitate/responsabilitate; probleme personale, necazurile,
disperarea; singurătatea, lipsa de prieteni; plictiseala, lipsa unor preocupări interesante;
teribilismul/nevoia de a ieși în evidență ; iar cauzele externe sunt : influența nefastă a
anturajului, a grupului de prieteni „dubioși”; climatul familial nefavorabil; nivelul
educațional și cultural redus; lipsa informațiilor s au informații denaturate, cu privire la
droguri; imitarea modelelor din filme, din ziare și reviste .
Grupând aceste cauze, am ajuns la concluzia că cele mai importante cauze, care merită

57
dezvoltate sunt: adolescența, grupul de prieteni și familia.

III.5. 1. Adolescența
În această perioadă au loc schimbări sociale și psihologice. Una dintre provocările
majore pentru adolescent constă în dezvoltarea autonomiei și a independenței; pe scurt, el
trebuie să afle ce vrea să devină în viață. Este și o perioadă în care prietenii, grupul, „gașca” și
idoli ocupă un loc din ce în ce mai important în viața copilului, până într -atât încât pare uneori
că o ocupă în întregime. Este și vremea experimentărilor, a încercărilor de tot felul.
Adolescentul are propruiile lui păr eri, își exprimă opiniile, și este cu atât mai interesant să
experimentezi cu cât este vorba despre ceva interzis (Gaudet, 2006, p. 15).
Adolescența este o perioadă de mari schimbări și e normal ca tinerii să experienteze
alte moduri de a fi, de a face, de a gândi, alte moduri de a trăi, de a auzi și de a înțelege idei
noi. Conform cu Blume (2011, p. 74) „partea negativă a căutării noutății constă în faptul că
poate conduce la comportasmente riscante, iar uneori adolescenții estimează greșit riscurile și
consecințele anumitor acțiuni. Subestimarea riscului poate cauza adolescenților probleme,
chiar dacă consumă droguri periodic”.
În concordanță cu datele cuprinse în rapoartele publicate anual de Organizația
Națiunilor Unite, în anul 2000, aproximativ 180 de milioane de oameni din întreaga lume
(reprezentând aproximativ 5% din populația mondială) consumă droguri, Potrivit experților
biroului O.N.U. pentru Controlul Drogurilor și Prevenirea Crimei (O.D.C.C.P.), drogurile cele
mai consumate sunt cannabisul (144 milioane de consumatori), amfetaminele (20 de
milioane), cocaina (14 milioane) și derivatele pe bază de opiu (13,5 milioane). Se estimează
de asemenea că în anul 2000, existau, în întreaga lume, aproximativ 1,3 miliarde de fumători,
dintre care circa 1 mil iard de bărbați și restul femei. La nivel european, cel puțin 45 de
milioane de persoane din statele Uniunii Europene au experimentat, cel puțin o dată marijuana
sau hașișul. Un sfert dintre adolescenții cu vârstă cuprinsă între 15 și 16 ani au încercat mă car
o dată marijuana și circa 40 % dintre cei ajunși la vârsta majoratului au fumat țigări de
marijuana (Groza, 2000, p. 5).
Ceea ce este important este ca tânărul să fie conștient de consecințele faptelor sale și să
fie pregătit oricând să și le asume. Ad olescența este o perioadă în care totul este în mișcare, în
care nimic nu s -a cristalizat încă. „Consumul de droguri în adolescență poate îndeplini mai
multe funcții: căutarea plăcerii, controlul emotivității, imitarea altora, opoziția față de
autoritate”( Gaudet, 2006, p. 63).
Dată fiind amploarea traficului de droguri în țara noastră, numărul consumatorilor de

58
droguri a crescut constant, grupurile tinere fiind cele mai vulnerabile. De la o țară considerată
a fi loc de tranzit pentru droguri, România a deve nit și un loc de consum. Conform unor
estimări făcute de specialiști, în anul 2000 erau înregistrate în evidențele instituțiilor de
specialitate peste zece mii de persoane care se drogau, iar 90% dintre cei care foloseau
droguri injectabile aveau vârstă cu prinsă între 15 -30 de ani. Numărul liceenilor consumatori
de droguri s -a dublat în perioada 1997 -2002, crescând și numărul de decese provocate de
supradoze. Astfel, în anul 2002, media de vârstă a celor care își injectau heroina nu depășea
17 ani. Curiozit atea și teribilismul sunt motivele cele mai frecvente pentru consumul de
droguri, de către copii . (R.N., 2002, p. 1).
Adolescența este o perioadă a afirmării de sine în care comunicarea joacă un rol
important. Tinerii tind să fie supuși unui risc mai mare de a utiliza droguri, în comparație cu
adulții mai în vârstă, dar ei tind să renunțe la acest comportament odată cu maturizarea.
Vârsta lor este propice unor tensiuni interioare majore. Studiile de specialitate, privind
profilul psihologic al consumatorulu i, converg către o concluzie care nu trebuie să scape
nicicând atenției părinților și specialiștilor: tânărul consumator prezintă o structură psihică
fragilă, marcată de lipsă de încredere în sine, puternice și repetate accente depresive, prezintă
stresant ă a sentimentului de insecuritate (de nevoia de siguranță, de înțelegere, de „gașcă”
împreună cu cei la fel cu el), absență a unui sistem de valori care să îl ghideze, absență a unui
„scop în viață” pentru care merită să se lupte, lipsă de vitalitate, „pli ctiseală”, dorință, uneori
exprimată violent, de a -i fi confirmată și respectată propria personalitate (care nici lui nu îi
este clară), impulsivitate, intoleranță la valorile celor mai mari ca el, ori celui care, de -o vârstă
cu el fiind, nu e din „g așca” lui (Gaudet, 2006, p. 8).
Un studiu efectut în anul 2006 de Facultatea de Sociologie din București (E.L., 2006,
p. 12) evidenția faptul că drogurile ilicite au fost experimentate de 1% dintre tinerii cu vârstă
cuprinsă între 11 și 14 ani, această pondere c rescând de 10 ori în rândul tinerilor cu vârste
cuprinse între 19 -22 de ani. Spre deosebire de alte cercetări în domeniu, acest studiu a arătat
că cel mai folosit drog este cocaina (0,4%), urmată de marijuana (0,2%) și heroina (0,1%).
În anul 2001, Centrul de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului (C.S.C.P.T.,
2001) din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului publică lucrarea „ Starea Tineretului
din România în 2001”, în care o secțiune aparte o constituie consumul de droguri în
România. Cons tatările principale ale acestei secțiuni se referă, printre altele, la caracteristicile
generale ale consumatorilor de droguri și la profilul psihologic al acestora. În concordanță cu
aceste constatări, media de vârstă a consumatorilor români de droguri a înregistrat o scădere
permanentă de la 18 -22 de ani la începutul anului 1997, la 15 -18 ani în 2001. Din punct de

59
vedere al distribuției pe sexe, de la raportul de 3:1 în favoarea băieților s -a ajund la un raport
de 2:1. Drogurile cele mai frecvent consumat e de tinerii români sunt heroina și marijuana,
urmate de ecstasy, amfetaminele și cocaina. În ceea ce privește structura lor psihică,
consumatorii români de droguri au un profil de personalitate caracteristic pentru conduita
dependentă, concretizat de lips a încrederii în sine, cu note depresive accentuate, absența
sentimentului de securitate, impulsivitate, intoleranță la frustrare, lipsa unor repere valorice,
etc. (C.S.C.P.T, 2001).

III.5.2 . Prietenii, grupul sau „gașca” – ocupă locul cel mai important în perioada
adolescenței deoarece tinerii se regăsesc doar printre cei de -o seamă cu ei. Adolescența este
perioada când tânărul începe să se îndepărteze de părinții lui, când nu mai este așa apropiat de
ei ca în copilărie, Dacă se îndepărtează de lumea adu lților, adolescentul se apropie în schimb
de cei de aceeași vârstă cărora le acordă mai multă credibilitate deoarece trăiesc experiențe
asemănătoare și comunicarea cu ei se realizează mai ușor. Prietenii devin reperele și punctele
de sprijin ale adolescent ului.

Imitația și influența grupului
Numărul consumnatorilor adolescenți de droguri și de alcool a crescut semnificativ în
ultimii 15 ani. Deoarece adolescentul are tendința de a -i imita pe cei de aceeași vârstă cu ei,
este important să îi ajutăm încă din copilărie să se afirme, să ia atitudine, să fie capabil să
spună NU. Nu este mai puțin probabil ca frecventarea de tineri neconsumatori să -l facă și pe
el să renunțe. Dacă tot este influențat, atunci e mai bine să aleagă influențele bune (Gaudet,
2006, pg . 26-27).
Despărțirea unui adolescent de grupul de prieteni va provoca reacții de ură pentru cel
care i -a despărțit de grup, acesta va evita să prezinte prietenii, ceea ce va face să trăiască în
secret, poate provoca chiar batjocura din partea celor care a u rămas în grup (Gaudet, 2006, pg.
82-83). Studiul ESPAD European Survey Project for Alcohol and Drugs), din 1999 realizat de
Sweedish Council for Information on Alcohol and Drugs, sub coordonarea sociologului Bjorn
Hillbell, la nivel național, asupra unui eșantion de 3500 de elevi din clasa a IX -a (studiu
realizat de către Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate și Departamentele
Județene de Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate) a evidenția faptul că 4,8%
dintre subiecții de sex ma sculin și 3, 5% dintre cei de sex feminim au consumat droguri.
Băieții preferă marijuana și hașișul iar fetele tranchilizantele și sedativele. Principala sursă de
obținere a drogurilor este anturajul de prieteni care fie le oferă, fie le vând substanțele

60
solicitate . 1.2% dintre băieții investigați au declarat că au împărțit drogul cu ocazia primului
consum. Principalul motiv pentru care tinerii (atât băieți cât și fete) consumă droguri este
curiozitatea . De asemenea, 0,9% dintre băieți au mai declarat ca mo tiv faptul că utilizarea
drogurilor îi face mai bărbați, iar fetele au declarat ca motiv dorința de a uita de probleme
(Hillbell, 1999)
Inițial, drogul este consumat în grup, pentru ca ulterior toxicomanul să dorească să se
bucure de “doză” singur. Calea c ea mai frecvent folosită rămâne consumul în grup din mai
multe motive: procurarea drogului se face mai ușor; dozele pot fi împărțite între membrii
grupului, în condițiile în care unii nu dispun de bani; își pot împărtăți unii altora impresiile.
Contextul s ocial și grupul de prieteni pot fi factori declanșatori în orice toxicomanie
(Rășcanu, 2008, p. 196).
Consumul de droguri este strâns legat de problemele de viață, de întrebările, de
căutările adolescentului și ale tânărului. (într -un studiu efectuat de că tre organizația „Salvați
copiii” în 2001, în rândul liceenilor bucureșteni, se arată: aproape 40 % dintre elevii
chestionați spun că au început să consume droguri pentru a fi la fel ca prietenii lor, 29.25 %
din curiozitate, 26.92% din alte motive -plictise ală, pentru că partenerul lor este și el
consumator, 24.4% pentru calmarea unor suferințe psihice sau fizice, 23.4% ca formă de
protest) (Gaudet, 2006, p. 7).
Ceea ce este important de reținut la acest studiu este faptul că 40% dintre tinerii
chestionați consumă droguri pentru a fi la fel ca prietenii săi, ceea ce denotă faptul că grupul
de prieteni are o influență foarte mare în debutul consumului de droguri.

III.5.3. Familia
Una dintre cauzele celor care consumă droguri este aceea a provenienței lor din medii
familiale problematice : familii în care stările tensionate sau conflictuale sunt dismiluate,
ascunse (dar ele sunt receptate, intuite, totuși de către adolescenți), familii în care aceste stări
sunt evidente, violente chiar, fam ilii destrămate, familii în care consumul de alcool, tutun,
medicamente, etc. Este unul normal, obișnuit. În fiecare dintre aceste medii, tânărul nu
regăsește repere securizante, echilibrate, coerente, atât de necesare pentru o bună dezvoltare a
personalit ății sale (Gaudet, 2006, p. 7).
Problemele legate de droguri par adesea să se perpetueze în cadrul familiei. Deși o
parte din vină ar putea să aparțină geneticii și biologiei, se poate spună deasemenea că,
familiile pot modela comportamentul. Când copiii î și văd părinții utulizând substanțe,
descoperă, prin intermendiul învățării observaționale (fiind subiecți ai modelării) că

61
substanțele pot fi folosite astfel. Și alți factori din cadrul familiei pot fi asociați cu problemele
legate de droguri. De exemplu, temperamentul unui copil poate avea un oarecare efect
indirect. Dacă temperamentul unui copil este opus temperamentului părinților sau
temperamentului familial, acest facpt poate cauza inadaptarea copilului în structura familiei.
De asemenea, monitorizare a parentală a fost asociată cu probleme comportamentale. Dacă
copiii se simt neglijați sau ignorați, se amplifică posibilitatea ca ei să se implice în
comportamente riscante, deoarece monitorizarea comportamentului este absentă. Acest fapt
poate contribui la apariția unor comportamente care să genereze probleme legate de droguri
(Blume, 2011, pg. 75 -76).

Codependența
Un aspect emoțional legat de lucrul cu familiile constă în faptul că membrii familiei
sunt codependenți de copilul lor care consumă droguri. Această presupusă afecțiune este
foarte des menționată în presa și în cultura populară, inclusiv în cărțile și filmele la modă.
Totuși, cercetătorii nu au descoperit nici o dovadă care să ateste codependența ca afecțiune,
personalitatea codependentă sau un astfel de ansamblu de comportamente, ar în DSM -IV nu
există nici o categorie de diagnostic pentru codependență. În pofida absenței complete a
studiilor care să -i demonstreze existența, în cultura populară persistă convingerea că ea
reprezintă o tulburare mentală atestată. În plus, îngrijorările legate de membrii familiei care îi
sprijină pe cei dragi lor să continue să consume droguri, par să aibe o importanță secundară în
raport cu importanța sprijinului social pentru modificarea cu succes a consumului de droguri.
Uneori, un membru al familiei poate proteja persoana care are probleme legate de droguri sau
poaze chiar contribui la consolidarea comportamentului de utilizare a drogurilor.
Codependența este definită de Blume (2011, p. 256) drept „o dependență emoțională
de persoana care are o problemă legată de droguri”. Deasemenea, familia este implicată și în
prevenirea recidivei, în cazul în care a avut loc modificarea cu succes a comportamentului de
consum în cazul tinerilor. Familia poate fi foarte folosit oare. Una dintre cele mai utile strategii
este aceea ca familia să încerce atenuarea factorilor de stres din cadrul relațiilor familiale.
Aceste eforturi vor necesita terapie de familie deoarece membrii familiei trebuie să învețe să
reducă factorii de stre s care pot favoriza consumul de droguri în cazul consumatorilor de
droguri din familie (Blume, 2011, p. 442).

III.5.4. Influența atitudinilor asupra problemelor consumului de droguri
Anumite atitudini asociate cu utilizarea drogurilor pot influența modificarea

62
comportamentului și pot constitui un motiv de îngrijorare. O astfel de atitudine este
convingerea că utilizarea drogurilor este acceptabilă în scopul de a face față problemelor
existențiale ale vieții . De obicei, utilizarea drogurilor reprezintă o modaliatate de a evita
problemele, mai degrabă decât de a le rezolva. O altă idee îngrijorătoare pe care o pot avea
adolescenții este aceea că utilizarea drogurilor poate compensa ceva c e ei simt că lipsește din
viețile lor . Evident, drogurile au capacitatea de a induce plăcere, relaxare și alte efecte
pozitive, în funcție de compoziția lor chimică. În orice caz, drogurile nu pot umple golurile
din viața oamenilor. După ce efectele drogur ilor se risipesc, golurile rămân. Încercarea de
perfecționare și dezvoltare a sinelui pentru a umple golurile respective în loc de a utiliza
droguri pentru a le compensa are mai multă logică pe termen lung (Blume, 2011, p. 116).
Tentativele de automedicație pot fi problematice deoarece conduc la patternuri
comportamentale de utilizare a drogurilor. Convingerile că automedicația constituie o
modalitate eficientă de tratare a unor simptome sunt destul de puternice și dificil de modi ficat,
chiar dacă dovezile sugerează că automedicația nu dă rezultate foarte bune. În pluc,
automedicația folosind substanțe psihoactive cauzează deseori alte probleme, care la rândul
lor pot complica tulburările și simptomele originale.
Atitudinile privin d puterea anumitor droguri (mituri și așteptări pozitive legate de
droguri) pot genera probleme în cazul unor adolescenți. De obicei, aceste mituri sunt complet
false și nu sunt susținute de studii. De obicei, miturile respective susțin capacitatea droguri lor
de a face o persoană să fie mai plăcută și mai sociabilă, mai puternică din punct de vedere
fizic, mai capabilă intelectual, mai plină de energie și mai atractivă.
Membrii familiei și prietenii pot avea deasemenea atitudini problematice față de
perosan a apropiată sau prietenul care utilizează droguri. Cele mai puternice atitudini sunt cele
care influențează modul în care se comportă un membru al familiei cu persoana care
utilizaează droguri . Nu există studii care să sprijine concepția că o atitudine dur ă din partea
celor dragi îi ajută pe cei care au probleme legate de droguri și, există cazuri în care astfel de
intervenții din partea familiei sau a prietenilor au un impact contrar. Și specialiștii pot avea
atitudini problematice care pot afecta procesul terapeutic.
O atitudine problematică constă în faptul de a considera că persoana care are o
problemă legată de droguri este needucată, naivă sau mai puțin avizată sub orice aspect cu
privire la viața sa și la problema sa legată de droguri în comparație c u specialistul . După
cum Miller și Rollnick (2002) afirmă în Motivational Interviewing , clientul este expertul cu
privire la sine însuși, iar specialiștii pot învăța multe dacă acceptă acest simplu truism. O altă
atitudine problematică a specialiștilor con stă în convingerea că adolescenții trebuie tratați la

63
fel ca și adulții care au o problemă legată de droguri . Studiile reflectă un lucru foarte clar:
abuzul de substanțe la adolescenți pare să difere mult de abuzul de substanțe în cazul
persoanelor mature.
O altă atitudine a specialiștilor care poate fi problematică este ideea de a trata toate
problemele legate de droguri în mod similar . Încrederea într -o abordare standardizată de
tratament limitează capacitatea specialistului de a găsi straregii creative, individualizate, prin
care să -i ajute pe clienți (Blume, 2011, pg. 116 -120).
Cauzele consumului de droguri, așa cum am observat sunt multiple, însă cele mai
importante dintre ele, care le însumează pe toate celelalte sunt: adolescența, grupul de prieteni
și familia. Este foarte important să cunoaștem atitudinile care pot influența consumul de
droguri și să încercăm să le schimbăm, astfel încât consumul de droguri să fie pentru
consumatori o problemă peste care vor reuși să treacă, devenind doar o amintire.

III.6 Factori determinanți ai consumului de droguri – modelul biopshihosocial

Un model mai actual legat de consumul de droguri este modelul biopsihosocial
(Blume, 2011, pg. 49 -50). Conform acestuia, problemele legate de droguri au cauze multiple.
Pentru început, acestea par să se fundamenteze pe anumite procese biologice. Procesele
biologice asociate cu adicția au beneficiat de multă atenție din partea mass -media. Drogurile
psihoactive au influențat procesele neurochimice, stimulând centrii plăcerii din c reier. Din
această perspectivă, problemele legate de droguri au un fundament biologic. Mulți cercetători
încearcă să identifice posibile conexiuni genetice care pot determina predispoziția unei
persoane de a se confrunta cu probleme legate de droguri. Totu și, problemele legate de
droguri sunt asociate și cu unii factori psihologici și socialicare par să participe la evoluția și
perpetuarea problemei. Cercetătorii denumesc acest fapt modelul biopsihosocial deoarece
factorii biologici, psihologici și factorii sociali/de mediu sunt cu toții importanți pentru
înțelegerea și tratarea problemelor legate de droguri. Printre factorii psihologici se numără
variabilele personale, de exemplu, modul în care o persoană se comportă, gândește sau se
simte.
Deseori, factor ii sociali sunt asociați cu interacțiunile personale, dar pot fi totodată
legați și de factorii de mediu. Factorii sociali și psihologici sunt foarte importanți pentru
înțelegerea evoluției și perpetuării problemelor legate de droguri, deoarece acestea sun t
aspectele asupra cărora avem cele mai mari șanse de a interveni și de a le modifica.
Utilizarea de substanțe combinate este tipică pentru mulți tineri și există dovezi

64

conform cărora patternurile acestui tip de consum combinat pot fi mai distructive decâ t
patternurile de tipul consumului obișnuit.
Modelul biopsihosocial al problemelor legate de droguri. Schemă preluată de la
Blume, 2011, p. 50

Blume, 2011, p. 50
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) prezintă un model schematic al factorilor
care influențează consumul de drog și care conduce la dependență. Acest model, prezentat de
Kaplan și colaboratorii săi (1995) este preluat de către Blume (2011, pg. 50 -70). A cesta este
modelul de la care au derivat criteriile de diagnostic din DSM III – R, DSM IV și ICD 10 și
care consideră dependența de drog un proces în care interacționează factori multiplii care
influențeazăcomportamentul de consum, decizia de a consuma un anumit drog. Autorii
americani consideră că persoanele care devin dependente de același tip de drog, nu trăiesc
efectele drogului în același fel, sau, nu su nt motivate de același set de factori. În diferite stadii
ale procesului, diferiți factori pot fi m ai mult sau mai puțini importanți.
Schema prezentată de autorii americani ilustrează modul în care diferiți factori pot
interacționa în dezvoltarea dependenței de drog. Decizia de a consuma o anumită substanță
este influențată de condițiile sociale si psih ologice imediate, dar și de antecedentele persoanei,
de istoria sa și a familiei sale.
Pentru unele droguri, consumul determină o serie de procese biologice, asociate cu
toleranța și dependența fizică. Treptat toleranța poate reduce unele efecte ale drogul ui,
necesitând consumul unor doze din ce în ce mai mari, ceea ce poate accelera dezvoltarea
dependenței fizice. Aceasta devine un motiv foarte serios pentru continuarea consumului de
substanță psihoactivă.
Schema prezintă, de asemenea lanțul de consecințe inițial pozitive, apoi negative ale
deciziei de a începe consumul de substanță psihoactivă.
În cadrul categoriilor ample ale proceselor biologice, psihologice și de mediu,

65
cercetătorii au identificat anumiți factori care par să amplifice riscul confruntări i cu consumul
și dependența de droguri. Acești factori sunt clasificați în următoarele categorii: biologici, de
mediu, comportamentali, cognitivi și emoționali, dar trebuie avut în vedere faptul că aceștia
pot interacționa (Blume, 2011, pg. 50 -70)
În viziu nea Ruxandrei Rășcanu, există trei categorii de factori care derermină
dependența de drog. Aceștia mai sunt numiți factori de risc (Rășcanu, 2008, pg. 42 -50) și
sunt:
a. Factori sociali și de mediu
b. Factori biologici
c. Factori psihologici

III.6.1. Factori de risc
a) Factorii de risc biologic i
Autorii americani consideră că în familiile în care părinții sunt alcoolici sau
consumatori de drog, copiii prezintă un risc mai mare pentru a dezvolta dependența de drog,
decât copiii proveniți din părinți care nu consum ă deloc substanțe. Creșterea riscului, afirmă
acești autori, se datorează factorului de mediu (modelul aprental, neglijarea copilului), dar în
mai mare măsură factorului ereditar .
Analizând factorii care influențează consumul de droguri, Griffith (2006, p. 16)
consideră că există câțiva dintre ei care se pot număra printre cei ce contribuie la inițierea și la
primii pași pe calea consumului de droguri. Aceștia sunt: disponibilitatea fizică a drogului,
disponibilitatea psihică a drogului, alegerea și temperamentul, agregarea efectului drogului,
imaginea personală și aprobarea grupului social. Toți aceștia sunt factori individuali. Aceștia
au un rol important în debutul consumului de d roguri. Printre aceștia: variabile legate de
acțiunile sau comportamentul unei persoane, cele legate de a gândi sau de experianța
emoțiilor.

Factori de risc comportamentali
Cercetătorii au căutat mult timp un pattern al personalității sau un profil psiho logic al
persoanelor consumatoare sau dependente de droguri, dar nu au avut succes în pofida
convingerii răspândite că un astfelde tip de personalitate există. Consolidarea pozitivă ,
echivalentă cu a primi o recompensă sau ceva plăcut după manifestarea unu i anumit tip de
comportament, va încuraja persoana respectivă să repete acel comportament. Consolidarea
pozitivă poate surveni după ce persoana a folosit un drog psihoactiv sau dacă începe să se

66
simtă relaxată, amorțită, entuziasmată sau în extaz, altfel s pus, dacă experianța este plăcută.
Cu toate acestea, consolidarea nu survine neapărat tot timpul și nici măcar în mod regulat, ea
poate fi imprevizibilă. Utilizarea drogurilor poate determina și o consolidare negativă , care
sporește șansele ca persoana res pectivă să repete comportamentul, la fel ca în cazul
consolidării pozitive, dar într -un mod oarecum diferit. În cazul consolidării negative,
recompensa apare atunci când comportamentul este urmat de îndepărtarea sau reducerea unui
lucru care îi creează ave rsiune persoanei respective sau a unei consecințe negative, fapt care
amplifică posibilitatea repetării comportamentului respectiv. Consolidarea negativă poate
implica diminuarea simptomelor fizice neplăcute ale sevrajului.

Factori de risc cognitivi
Siste mul de convingeri al unei persoane poate influența și patternul utilizării
drogurilor. Mulți au anumite convingeri despre ce anume va face sau nu drogul pentru el.
Aceste convingeri privind efectele unui drog sunt numite așteptări . „Așteptările reprezintă
convingeri foarte puternice, iar modificarea lor este dificilă. Studiile au arătat că așteptările
pozitive privitoare la utilizarea drogurilor se pot perpetua chiar și după ce persoana respectivă
nu a consumat droguri pentru un timp. Din cauza așteptărilor pozitive, oamenilor le e greu să –
și dorească să se schimbe, din moment ce cinsideră că utilizarea drogutilor le va aduce lucruri
pozitive precum diminuarea anxietăți, a depresiei sau îmbunătățirea vieții lor sociale” (Blume,
2011, pg. 58 -59). Așteptările sunt legate de ceea ce unii specialiști nunesc profețiile care se
autoîndeplinesc, care se referă la modul în care convingerile unei persoane cu privire la
rezultate, pot determina persoana respectivă să acționeze într -un anume mod în viitor.
Consecințele utilizării drogurilor pot constitui o consecință a convingerilor clientului cu
privire la rezultate.
Un alt afctor de risc cognitiv important este asociat cu convingerea oamenilor privind
capacitatea lor de a -și controla comportamentul în anumite situații . Cercetători precum
Bandura (1977) au constat că autoeficiența sau percepția legată de controlul și stăpânirea unei
anumite situații poate influența apariția problemelor legate de droguri. Autoeficiența pare să
aibă o influență mare asupra patternurilor d e utilizare a drogurilor.

Factori de risc emoționali
Emoțiile pot juca un rol în apariția unei probleme legate de droguri. Nu este deloc
surprinzător că persoanelor care au probleme legate de droguri le este greu să -și dea seama ce
simt, deoarece timp de mulți ani rolul consumului de droguri a fost evitarea sentimentelor.

67
Persoanele consumatoare sau dependente de droguri au dificultăți legate atât de
exprimarea emoțiilor, cât și de identificarea lor. În plus, mulți utilizatori de substanțe au fost
crescuț i în familii care își exprimau emoțiile în mod inadecvat. Poate că părinții sau alte
persoane din casă nu se pricepeau foarte bine să -și exprime ei înșiși emoțiile. Alții, se pot
pricepe foarte bine la exprimarea unei anumite emoții, atât de bine încât des eori o vor exprima
în detrimentul altor emoții. Exprimarea emoțiilor în moduri inadecvate poate cauza un ciclu
vicios. În general, emoțiile intense pot implica un potențial de risc pentru persoanele cu
probleme legate de droguri, mai ales pentru persoanele care folosesc droguri pentru a face față
emoțiilor. De exemplu, exprimarea mâniei este asociată frecvent cu agresiunea, iar
problemele legate de droguri și agresiunea sunt asociate adesea. Motivul acestei asocieri
constă probabil în gradul ridicat de apar iție concomitentă tulburării de comportament și a
tulburării de personalitate asociate cu problemele legate de droguri. Mânia nu este singura
emoție care joacă un rol în problemele legate de droguri. Durerea și tristețea sunt sentimente
des întâlnite la pe rsoanele consumatoare sau dependente de droguri, acestea fiind de obicei
ascunse în spatele mâniei. Durerea și tristețea pot preceda abuzul de substanțe, iar persoana
poate folosi droguri pentru a evita să se gândească la evenimentele care le -au declanșat.
Altă emoție periculoasă asociată cu problemele legate de droguri este experiența
rușinii .
Rușinea, drept consecință a unui abuz, este menționată de multe persoane
consumatoare sau dependente de droguri. Totuși, rușinea nu trebuie să fie neaparat un rezultat
al abuzului sau al victimizării. Rușinea se poate acumula ca rezultat al perceperii eșecurilor
personale în relație cu consumul sau dependența de droguri.
O altă emoție asociată cu consumul și dependența de droguri este vinovăția , care,
spre deose bire de rușine, este legată de violarea principiilor sau regulilor personale sau de
încălcarea încrederii interpersonale. În plus, atît ruminația (gânduri dăunătoare care se învârt
în gol și împiedică succesul existențial), cât și regretul sunt asociate cu problemele legate de
droguri, din cauza mai multor motive. Ruminația și regretul mai pot fi asociate cupierderea
unor șanse sau cu imposibilitatea de a atinge scopuri sau așteptări personale. Deoarece
drogurile afectează adesea capacitate a de a gândi și de a raționa clar, utilizarea lor are de
multe ori ca rezultat consecințe negative care pot declanșa ruminația și regretele.
În cazul unor persoane, plictiseala a fost asociată cu utilizarea în exces a drogurilor.
Există tot mai multe studi i care investighează modul în care timpul fără ocupație este legat de
abuzul de droguri, în special în rândul tinerilor.
În cele din urmă, și chiar surprinzător, fericirea și bucuria pot cauza probleme pentru

68
unele persoane consumatoare sau dependente de d roguri. Experiența fericirii și bucuriei poate
fi atât de copleșitoare pentru cineva care are în rest dificultăți legate de disfuncțiile emoționale
sau care nu a trăit multă fericire și bucurie de -a lungul vieții, încât persoana respectivă se
paote simți d ezechilibrată sau experiența i se poate părea inconfortabilă.
Terapeuții și cercetătorii au descoperit că un istoric familial marcat de adicții poate
constitui un factor de risc extrem de puternic pentru problemele legate de droguri, iar riscul
pare să fie și mai mare dacă un membru al nucleului familial abuzează de substanțe. Totuși,
nu este clar în ce măsură tendința de a manifesta probleme legate de consumul de droguri în
cadrul familiilor ar putea avea o componentă genetică, dar, în peste un deceniu de cercetare,
încă nu au fost identificate clar genele specifice responsabile. Deși studiile referitoare la
componenta genetică nu sunt deocamdată concludente, există dovezi convingătoare conform
cărora cel maimare factor de risc biologic asociat cu problemel e legate de droguri îl constituie
o tulburarepsihiatrică asociată. Se estimează faptul că între o treime și două treimi dintre toate
persoaneledependente de droguri au cel puțin o tulburare psihiatrică asociată. Există dovezi
care atestă faptul că anumite btulburări de dispoziție și tulburări anxioase pot fi transmise de
la o generație la alta, în cadrul familiilor, astfel încât este posibil ca presupusa transmitere
intergenerațională a problemelor legate de droguri să fie de fapt asociață cu transmiterea
intergenerațională a afecțiunilor psihiatrice care pot facilita riscul ca o anumită persoană să
devină consumatoare sau dependentă de droguri. În cazul multor clienți cu tulburări asociate,
este dificil de stabilit ce a apărut mai întâi, simptomele psihiatr ice sau problemele legate de
droguri.

b. Factorii de risc sociali și de mediului
„Factorii sociali, respectiv atitudinea socială, convingerile sociale, disponibilitatea
drogului, relația cu familia, presiunea socială, urbanizarea și șomajul influențează decizia de
consum a unor substanțe psihoactive: alcool, tutun, apoi mai târziu cocaină, heroină. Acești
factori sunt cei care vor determina continuarea consumului de substanțe psihoactive, pe lângă
cei biologici și cei psihologici” (Rășcanu, 2008, p. 42)
Atitudile sociale influențează, în mare măsură pattern -ul de consum.
Deasemenea,consumul de substanțe psihoactive este influențat de disponibilitatea acestora pe
piață . În acest sens, când cantitatea lor pe piață crește, prin creșterea numărului celor care
vând, în mod evident crește și numărul consumatorilor. Când un număr mare de consumatori
de droguri trăiesc într -o anumită zonă, de dezvoltă o anumită subcultură care încurajează și
susține începerea consumului. Toți cei care fac parte din acel grup au pro priile lor moravuri,

69
propriile valori, chiar dacă sunt deformate, propriul limbaj. Oricine nu se droghează „nu este
la modă”. Treptat aceste grupuri sunt marginalizate și separate de comunitate. Consider că
acest factor se potrivește perfect societății din zilele nostre, în care s -a dezvoltat o „cultură” a
consumului de droguri, mai ales în rânduș tinerilor.
Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica
familiei . Adesea, dacă un membru al familiei consumă substanțe, el inf luențează și
ceilalțimembrii ai familiei să consume. Aceste interacțiuni pot afecta profund viața acestor
familii. Relațiile dintre membrii familiei sunt foarte importante. „Nu s -a stabilit cu exactitate
încă, gradul în care comportamentul unui membruu al familiei este cauza care duce la apariția
unui pattern de consum sau efectul față de acest comportament. Unii autori condideră ca
dependența este un simptom care conduce la apariția conflictelor putând juca un rol important
în menținerea disfuncțialitățilo r în familie” (Rășcanu, 2008, p. 44). Familia este foarte
importantă, dacă nu esențială în diminuarea problemelor induse de consumul de droguri: ea
este cea care ar trebui să ofere dragoste, suport moral, protecție.
Alinierea este un factor care poate infl uența și poate conduce la determinarea
unuicomportament de consum. „omul are nevoie de sentimentul de apartenență la o familie,
grup sau comunitate. Oricine se simte izolat încearcă să găsească, de obicei, un grup căruia să
i se alăture. Uneori se îmtâmplă ca grupul să fie compus din persoane care au acest sentiment
de izolare și ei caută alinarea în drog” (Rășcanu, 2008, p. 44). Acești indivizi nu se pot adapta
și de multe ori caută refugiul în lumea drogurilor.
„Urbanizarea și șomajul contribuie în mare m ăsură la creșterea numărului celor care
sevor orienta spre calea periculoasă a abuzului de drog” (Rășcanu, 2008, p. 45).
Consecințele sociale ale consumului de drog sunt multimple: în general drogurile
suntscumpe și se poate ajunge în situația în care indi vidul poate fura, excroca, pentru a -și
procura banii nevesari. Deasemenea, consumul de drog poate conduce la deteriorări în
activitatea socială și profesională (șomaj), la probleme familiale (neglijarea copiilor, divorț).
„Persoanele cu un comportament soc ial anterior stabil, pot fi supuse unor presiuni sociale
puternice pentru a se conforma moralei antisociale sau infracționale a grupului de
apartenență” (Rășcanu, 2008, p. 46).
Tentația și înclinația de a consuma droguri conduce treptat la o stare de subor donare
a individului față de drog, condiționându -i existență. Așa se explică de ce pentru cei mai mulți
consumatori, drogul devine rațiunea supremă a vieții lor, fiind capabili de orice sacrificiu
pentru a -și procura „această minciună frumoasă, însă mai tr ainică decât un balon de săpun”
Factorii de risc asociați mediului influențează evoluția și parcursul problemelot

70
legate de droguri. De exemplu, sărăcia a fost asociată cu procente mai mari ale problemelor
legate de droguri. De obicei, în zonele sărace se înregistrează niveluri mai mai mari ale
abuzului de droguri. Stresul a fost identificat ca fiind factor de risc asociat cu evoluția și
perpetuarea probl emelor legate de droguri. Abuzul de droguri poate fi cauzat de multe tipuri
de stresori biologici, printre care unii legați de stresul provocat de familie, bani, necazuri
zilnice sau crize existențiale majore. Unii cercetători au emis ipoteza că locuitul î n spații
aglomerate , asociat deseori cu un stres psihologic intens, arputea fi asociat cu abuzul de
droguri, deși acest lucru ar putea fi dificil de stabilit cu exactitate. Același lucru se poate
spune și despre educație, care în general este un factor car e protejează de probleme, însă în
funcție de educație pot apărea sau nu probleme legate de droguri. Printre alți factori stresanți
de mediu asocați cu consumul de droguri se numără abuzul fizic și emoțional, evenimente
traumatizante și opresiunea . Un număr însemnat de studii au avut drept temă relația dintre
abuz, traume și problemele legate de droguri. Mulți dintre cei care se confruntă cu probleme
legate de droguri au fost supuși anterior abuzurilor fizice, emoționale sau sexuale. Unii au
consumat droguri pentru a diminua factorii stresanți asociați cu prejudecățile și cu șocul
cultural sau pentru a uita de acești factori.
Totodată, afirmă Blume, „așteptările societale în privința consumului de substanțe
par să fie asociate cu suscebiliatea membrilor soci etății de a se confrunta cu probleme legate
de droguri. Mulți cercetători respectați cred că expunerea la utilizarea responsabilă de
substanțe la începutul vieții, în societate, ar putea promova un consum moderat de substanțe
în societățile în care un astf el de comportament este sancționat. Un bun exemplu este Olanda,
care a legalizat, în urmă cu două decenii, consumul de marijuana în cafenele, și care are în
prezent, procente mai mici ale abuzului de marijuana în comparație cu SUA” (Blume, 2011,
p. 54).

c. Factorii psihologici
Psihologii consideră că persoanele care folosesc substanțe psihoactive au, în general,
tulburări afective (depresie), sau o tulburare a controlului impulsului de a consuma, în care
căutarea de plăcere este dominantă.
Mulți autori su nt de părere că unii consumatori de drog, mai ales tinerii care folosesc
drogurile ilicite, par să aibă un anumit grad de vulnerabilitate a personalității , anterioară
începerii consumului. „Ei par adesea lipsiți de resursele necesare de a face față exigenț elor
vieții continue, sunt nestatornici în sentimentele lor, sunt în dezacord cu societatea și cu
autoritățile după cum arată slabele rezultate profesionale, absenteismul și actele de

71
delincvență. Mulți acuză stări de depresie, de anxietate, dar este rareo ri limpede dacă acestea
sunt cauzele sau consecințele dependenței de drog” (Rășcanu, 2008, p. 49).
De asemenea mulți toxicomani provin din medii dezorganizate și adesea au avut o
copilărie nefericită . Numeroase cazuri de dependență se întâlnesc printre cei care suferă de o
boală rară (cancer, astm bronșic), necesitând calmante și ajungând astfel la toxicomanie.
Factorul medicație intervine și în anumite profesii în care există posibilitatea de a
avea acces lasubstanțe psihoctive: medici, farmaciști, persona l medical.
Factorii psihologici acționează prin condiționare și reîntărire. Sunt autori care afirmă
că unele din simptomele care apar la întreruperea consumului sunt răspunsuri condiționate
formate în timpul experiențelor anterioare de consum repetat.
Cerc etătorii consacrați consideră că uzul de drog poate fi văzut ca un proces de
învățare prin condiționare. Orice comportament care întărește un pattern comportamental
anterior, paote fi considerat o întărire a acelui comportament. Drogul poate întări un
comp ortament prin înlăturarea unor stări neplăcute ca durerea, anxietatea, depresia. În unele
situații sociale, consumul de drog poate fi întărit prin aprobarea prietenilor din grupul de
apartenență (Rășcanu, 2008, p. 49). Totodată comportamentul asociat consu mului de
substanță împreună cu elementele asociate (țigări, disponibilitatea drogului, seringi) pot
deveni întăriri secundare, prezența lor ducând la apariția dorinței de a relua consumul.
Consumul devine astfel o obișnuință

III.6.2. Factori protectivi
Conform cu Cojocaru și colaboratorii săi (Cojocaru, Cojocaru, Rădoi, & Bunea,
2009, p. 13) prin factorii de protecție se înțeleg „acele circumstanțe moderatoare ale expunerii
la factorii de risc”. Aceștia întăresc rezistența rezistența persoanelor supuse s ituațiilor de risc,
acționând ca elemente de protecție la răspunsurile problematice.
Gaudet Etienne propune urmatorii factori ce pot contribui la diminuarea riscurilor
dea deveni toxicoman : (Gaudet E., 2006, p. 22). Aceștiasunt factori protectivi, grupați astfel:
Factorii inhibitori externi ai consumului de droguri, dintre aceștia, conform cu
Gaudet, E., (2006, p. 26) enumăr: gradul de cultură și educație; teama/respectul față de
părinți; mediul în care trăiesc; reușita școlară; familia în care comunicarea este adecvată;
familia care este unită; familia în care regulile sunt clare; familia compusă din persoane care
au, în general un bun echilibru personal; familia cu o situație financiară echilibrată; absența
problemelor de sănătate mentală la cei doi părinț i; prețul; capacitatea de rezolvare a
problemelor.

72
Factori interni ai inhibiției , conform aceleași surse (Gaudet E., 2006, p. 27)sunt;
stima de sine – păstrarea încrederii în sine; instinctul de consevare – dragostea de viață, teama
de moarte, teama de dep endență; o bună părere despre sine; capacitatea de afirmare personală;
bună capacitate de stăpânire a emoțiilor; interiorizarea normelor.
Pornind de la un vechi proverb: „ Când rezolvi probleme, sapă la rădăcină în loc să tai
frunzele ” –Anthony J. D’ Angelo , Arthur W. Blume afirmă despre consum și dependența că
sunt deseori simplificate prin cei trei factori „c”: utilizarea compulsivă (poate fi asociată cu
consolidarea, nevoia de a consuma, obișnuința), pierderea controlului (asociată cu miopia
indusă de dro guri, nevoia de a consuma, convingerea că persoana va pierde controlul) și
utilizarea continuă , în pofida efectelor secundare (consecinte –tipurile de consecințe variază
dela o persoană la alta, importanța lor variază de la o persoană la alta, consumul și
convingerile personale pot contribui la apariția consecințelor) (Blume, 2011, p. 27).
Pe scurt, există mulți factori interni și externi asociați cu apariția și perpetuarea
problemelor legate de droguri. Totuși, factorii de risc care țin de mediu, factorii
comportamentali, cognitivi și emoționali, adică cei individuali pot fi modificați. Pentru ca
problemele legate de droguri să nu apară, este foarte important ca factorii protectivi să fie cât
mai bine puși la punct, astfel încât să contribuie la diminuarea riscurilor de a deveni
toxicoman.

III.7. Tipuri de consumatori
Pentru a defini consumatorul adevărat de alcool și droguri au fost făcute mai multe
cercetări. În acest sens, Pierre Paquin, un specialist din Quebec, a conceput o tipologie
(Paquin, 1988, pg. 258 -259) în concordanță cu realitatea adolescenților consumatori pe care o
întâlnesc majoritatea echipelor de specialiști în practica lor. Pornind de la acest model,
Etienne Gaudet, realizează propria varinată a tipurilor de consumatori, pornind de la practica
din ultimii ani (Gaudet, 2006, pg. 51 -57):
Non-consumatorul sau abstinentu l –este vorba despre tânărul care nu a
consumatniciodată sau despre cel care a consumat dar nu mai consumă. Se pune întrebarea:
cât timp trebuie să treacă pentru ca un tânăr care a consumat să treacă în categoria non –
consumatorilor? Unii afirmă că cei care au consumat sunt dependenți și vor fi toată viața, însă
Etienne Gaudet afirmă că „poate fi considerat non -consumator un tânăr care a incetat
consumul de trei luni, fără recăderi.
Exploratorul –deoarece tânărul este curios și vrea să știe totul, își poate do ri
săexperimenteze consumul unor substanțe diferite, precum și variatele moduri de a le

73
consuma. Dorește de fapt să le cunoască gustul și efectul. Această etapă de explorare este
prezentă la începutul adolescenței (intre 12 -14 ani).
Consumatorul ocazional sau social –deoarece drogurile și alcoolul sunt
recunoscuți„lubrifianți sociali” este cormal să fie prezente acolo unde oamenii petrec și se
întâlnesc. Consumatorul social utilizează substanța în scop recreativ: el caută plăcerea,
efectul, partea specială a situației. Odată petrecerea terminată, el își reia activitățile obișnuite
fară consecințe negative și fără probleme.
Consumatorul permanent –această categorie de consumatori, mai greu de definit,
cuprinde două grupe :micul consumator permanent și marele con sumator permanent .
Micul consumator permanent –se referă la adolescentul care consumă odată sau de
douăori pe saptămână, de obicei în week -end. Își planifică în așa fel consumul încât să nu aibă
consecințe negative pentru el. Va alege substanțe care nu îl d ezechilibrează pe o perioadă mai
lungă și se va înconjura de prieteni care practică același timp de consum. Este de multe ori
vorba despre adolescenți relativ funcționași în viața de fiecare zi și care reușesc să -și plătească
propriul consum. Se întâmplă u neori ca mai mulți tineri să pună la un loc banii pe care îi au
pentru a -și pute a cumpăra și împărți drogurile.
Marele consumator permanent – pentru acest gen de persoane consumul ocupă un loc
dince în ce mai mare. Este vorba despre adolescenți care consum ă de trei până la patru ori pe
săptămână, la acest nivel, consumul se întinde pe parcursul întregii săptămâni. În același timp,
crește gradul de risc: cu cât frecvența consumului este mai mare cu atât crește riscul de a
suporta consecințele negative. Dease menea, există riscul să îi scadă capacitățile de ănvățare.
Anturajul său este în general alcătuit din alți consumatori permanenți, iar o mare parte din
banii lui de buzunar se duc pe droguri, ceea ce îi reduce alte ieșiri sociale. Consumatorul este
din ce în ce mai puternic ancorat în stilul său de viață.
Supraconsumatorul –este vorba de consumatorul a cărui viață se învârte în
jurulconsumului. Cercul lui de prieteni este constituit exclusiv din alți tineri care consumă
droguri la fel ca el. Există prea puți n loc în viața lui pentru activități care să nu includă
posibilitatea de a consuma droguri. Cantitatea de substanțe pe care le consumă crește deoarece
consumul este cotidian. Ajunge în punctul în care nu își mai concepe viața altfel decât
intoxicat.
Abuziv ul–de data aceasta este vorba despre cantitatea de substanță
consumată.Consumatorul abuziv este acela care consumă mari cantități de substanțe sau le
amestecă cu ușurință. Scopul lui este să se dezlănțuie, fiind tipul de consumator extrem, care
încearcă să se desprindă de realitate.

74
Supraconsumatorul abuziv –consumă zilnic mari cantități de substanță. Are o
toleranțămare la drog și trebuie să mărească mereu cantitatea consumată pentru a obține
același efect
(Gaudet, 2006, pg. 51 -57).
Unele persoane care au p robleme legate de droguri sunt capabile să -și rezolve
singure problemele, fără tratament. Studiile au arătat că unii oameni au reușit să se abțină cu
succes de la consum, fără tratament, chiar și după o perioadă care ar fi putut fi descrisă drept
dependenț ă severă. Conform studiilor, multe persoane care au probleme legate de droguri, trec
prin cicluri de abuz severurmate de perioade de control, după care se manifestă uneori
recidivă, astfel traiectoria este una circulară, nu liniară. Traiectoria problemelor legate de
droguri poate să difere în funcție de vârsta persoanei. Tinerii adulți diagnosticați în
adolescență sau la începutul maturității cu probleme legate de droguri au demonstrat
capacitatea de a învinge respectivele probleme odată cu maturizarea. Mul ți tineri demonstrază
că au capacitatea de a lăsa în urmă experiențele cu droguri și consumul abuziv din tinerețe
atunci când se confruntă cu responsabilități existențiale mai ample. Există totuși și persoane
care este posibil să nu -și rezolve prea ușor pr oblemele legate de droguri odată cu maturizarea,
ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de ajutor specializat (Blume, 2011, pg. 46 -48).

75
Cap. IV. MICROCERCETARE

IV.1. Scopul cercetării

Scopul acestei microcercetări este de a identifica modul prin care școala și autoritatile
locale reușesc prin reprezentanții săi, să intervină în procesul de diminuare al fenomen ului,
consumului de drogurilor prin înlăturarea comportamentelor negative ale elevilor care au luat
o altă întorsătură în urma co nsumului de substanțe toxice și să sancționeze atunci când este
cazul aceste comportamente, astfel încât viața și statutul de elev să nu sufere schimbări
drasnice. Astfel prin această microcercetare voi scoate în evidență felul în care autoritățile
compete nte acționează în astfel de situații (consum de droguri), cum intervine școala pentru a
putea diminua fenomenul care ia amploare pe zi ce trece, ce părere are un dealer despre acest
fenomen dar și persoanele consumatoare.

IV.2. Obiectivele cercetării

1. Identificarea modului în care este perceput consumul de droguri, atât de către
specialiști, cât și de tineri;
2. Identificarea motivelor pentru care adolescenții consumă droguri și a factorilor care
favorizează sau diminuează consumul;
3. Relația dintre dirigi nți și părinții elevilor care prezintă un comportament neadecvat.
4. Identificare opiniilor specialiștilor care lucrează în domeniul drogurilor precum și a
tinerilor, privitoare amploarea fenomenului;
5. Propunerea unei metode adecvate și eficiente de prevenire a consumului de droguri în
rândul tinerilor.

IV.3. Metodologie. Interviu. Argumentarea utilizării

Pentru început voi începe cu câteva clarificări conceptuale despre interviu, urmând
ca pe parcurs să argumentez de ce am utilizat această tehnică de cule gere a datelor.
Conform cu Chelcea Septimiu (2001, p. 262), termenul de „interviu” provine din
limba engleză ( interview – întrevedere, întâlnire) fiind o metodă foarte utilizată în științele
socio -umane. Cu alte cuvinte, interviul semnifică întâlnirea și c onversația dintre două sau mai
multe persoane.

76
Interviul este definit în literatura de specialitate (Chelcea, 2001, p. 267) ca fiind o
tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi în vederea
verificării ipotezelor sau pentru descrierea unui anumit fenomen studiat . Acesta este și
unuldintre motivele pentru care am ales să utilizez interviul. Am considerat că astfel voi
obține informații care mă vor ajuta la confirmarea sau infirmarea ipotezelor pe care le -am
propus pentru această micro -cercetare. Am considerat că interviul mă ajută să obțin date care
mă vor ghida pentru studierea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor.
Am ales interviul deoarece am considerat că în această manieră voi acorda o mare
importanță opiniilor celor intervievați precum și o libertate de exprimare a acestor opinii,
aceștia nefiind constrânși în nici un fel în exprimarea ideilor. În această manieră am avut și eu
libertate în ceea ce privește formularea, numărul și succ esiunea întrbărilor.
Prin utilizarea interviului am încercat să centrez convorbirea pe o experiență comună
a celor intervievați – problema consumului de droguri care interesează în mod direct tinerii
deoarece ei sunt cei mai vulnerabili în acest sens. Inte rviurile cu consilierul, dirigintele si
organul legii s -a bazat pe experiența lor de a oferi servicii acelor care apelează la ajutorul lor
precum și de a demara programe și campanii de prevenire și combatere a consumului de
droguri. Astfel am elaborat un ghid de interviu în care am fixat problemele ce vor fi abordate
în convorbirea focalizată peexperiența subiectivă a implicării celor intervievați în situația
analizată (consumul de droguri în rândul tinerilor). În desfășurarea interviurilor am abordat
probl eme concrete care au făcut apel la experiența personală a celor intervievați.
Un alt motiv care a stat la baza alegerii interviului, a fost acela de a obține o
consistență a relației dintre vorbă și faptă , dintre atitudinea exprimată verbal a celor
intervi evați, atât din rândul tinerilor elevi, cât și a consilierului, dirigintelui și organului legii
precum și comportamentul acestora când exprimă anumite opinii despre consumul de droguri.
Interviul, ca metoda calitativă de culegere a datelor prezintă mai mu lte avantaje,
motiv pentru care am ales să mă bucur de acestea, prin utilizarea acestei metode. În primul
rând, cu ajutorul metodelor calitative se obțin date și informații privind modalitățile posibile
deintervenție (Cojocaru Ș. , 2010, p. 137). Cel mai i mportant este că, datele obținute de la ei
nu au fost doar interpretate pentru a obține niște rezultate, ci au fost utilizate în vederea
identificării unei modalități eficiente de intervenție.
În concluzie am folosit una dintre metodele calitative, și anum e interviul deoarece
acesta „conduce la descoperirea unor noi direcții de intervenție și la rafinarea concluziilor”
(Cojocaru Ș. , 2010, p. 138).
Înainte de a încheia argumentarea utilizării interviului, voi adăuga avantajele

77
utilizării acestuia precum și limitele. Dintre avantaj e amintesc: flexibiliatea , astfel am avut
posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare; rată mare a răspunsurilor ,
asigurată de obținerea răspunsurilor mai ales de la persoanele care se exprimă mai bine atunc i
când vorbesc, decât atunci când scriu; am avut posibilitatea de a observa comportamentele
non-verbale ale celor intervievați , fapt ce sporește calitatea informațiilor; asigurarea
controlului asupra succesiunii întrebărilor , fapt ce duce la consecințe poz itive asupra
acuratețiirăspunsurilor. Interviul a fost ghidat pe anumite teme de discuție, dar acestea le -am
aranjat într -o anumită ordine, dela general la specific , pentru asigurarea acurateței.
Utilizând interviul am avut posibilitatea și avantajul de a colecta răspunsuri spontane
deoarece, consider că acestea sunt mai semnificative decât cele realizate sub control normativ.
Dintre limitele acestei metode amintesc:
 Timpul alocat de specialiști inteervievării nu a fost cel dorit, în sensul că
aceștia gră beau răspunsurile la întrebări;
 Nesinceritatea unor specialiști în timpul intervievării, din dorința de a nu păta
imaginea instituției sau a orașului;
 Nedisponibilitatea consumatorilor din cadrul liceului de a lua parte la
microcercetare.
Microcercet area s -a realizat în cadrul Liceului Teoretic “Miron Costin” din orașul
Pașcani, pe un eșantion de 9 persoane dintre care u n dirignte, un reprezentant al poliție i, un
consilier școlar, un dealer și 5 consumatori din cadrul liceului.

IV.4. Interpretarea rezultatelor

Interpretarea interviului a fost structurată pe mai multe teme:
1. Viziunea specialiștilor, a consumatorilor dar și a deale rul-ului asupra fenomenului
toxicomaniei;
2. Definirea c onsumului de droguri din prisma consumatorilor, speci aliștilor și dealer -ului;
3. Dezvoltarea fenomenului din punctul de vedere al specialiștilor, consumatorilor și al
dealer -ului;
4. Tipurile de substanțe preferate cel mai frecvent de către consumatori;
5. Motivele pentru care tinerii consumă droguri și factorii d e risc sau de protecție care îi
împing pe tineri să consume sau nu droguri;
6. Efectele drogurilor asupra elevilor dar și a imagin ii acestora atât din partea șco lii cât și din
partea societății;

78
7. Conctretizarea schimbului subtsanță -bani și mediul în care se co nsumă;
8. Rolul familiei în educarea tinerilor pentru ca aceștia să nu se afle în poziția de a consuma
droguri;
9. Implicarea autorităților locale, a școali, a familiei dar și comunitășii în diminuarea
fenomenului toxicomaniei;
10. Modalitățile de prevenire și intervenție pe care școala și poliția le adoptă și pe care aceasta
ar trebui să le adopte;
11. Sancțiuni și modalități de combatere a fenomenului de toxicomani din prespectiva
autorităților locale, a școlii, a consumatorilor și dealer -ului;
12. Concluzii și sfa turi acordate de specialisti persoanelor consumatoare și dealer -ului dar și
perspectiva proprie a consumatorilor și dealer -ului asupra drumului ales;

79
1. Viziunea specialiștilor, a consumatorilor dar și a deale rul-ului asupra
fenomenului toxicomaniei

Pentru început voi face o scurtă prezentare a persoanelor care au luat parte la această
microcercetare, desfășurată pe o perioadă scurtă de timp, servindu -mi drept ca probă practică
în susținerea licenței. Interviurile au fost apl icate în cadrul Liceului scrie liceul tau din Pașcani
și în cadrul secției de poliție din același oraș. Ca personal de specialitate din cadrul secției
persoana intervievată este un reprezentant al legi cu o vechime în domeniu de peste 10 ani. În
cadrul lic eului persoanele intervievate au fost un diriginte cu o experiență de 15 ani,
consilierul școlar și tot odată și profesor de psihologie cu o experiență în domeniu de 11 ani, 5
elevi ai clasei a 11 -a din cadrul liceului și nu în ultimul rând un dealer care se ocupă de
această “ activitate ” de circa 12 -13 ani.
Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece, iar autoritățile competente
precum poliția Română sau școlile fac tot posibilul pentru a preveni acest fenomen copiilor ce
se află la vârste vulnerabil e, copiilor care sunt predispuși prin comportamente neadecvate
datorate lipsei de îngrijire din partea părinților sau a căror părinți sunt plecați în străinătate.
Iată că un factor de risc care poate provoca consumul de droguri îl reprezintă migrarea
părin ților în străinătate datorită situației financiare care nu le permite să își ducă o viață
decentă alături de cei dragi acasă.
Cu altă ordine de idei. viziunile specialiștilor sunt într -un totul diferite față de cele ale
persoanelor consumatoare, diferența făcând -o gradul de gândire asupra situației critice.
“Generatia actuala , de elevi , comparativ cu cele anterioare este intr o continua schimbare,un
factor important î n aceasta schimbare es te plecatul părintilor la munca in strainatate si
situatia materiala proasta din familiile lor acest lucru facand ca tinerii din zilele noastre sa
fie vulnerabili din toate punctele de vedere mai ales la consumul de droguri.” (polițist, cu o
experiență de 10 ani). Dac ă ar fi să ne axăm iarăși pe migrația părinților în străinătate, putem
observa și alte modalități de manifestare a generației actuale, aceștia fiind mai predispuși la
comportamente necorespunzătoare “In mare parte sunt demotivati sa invete, su nt foarte
delasatori si au foarte multe probleme de comportament. ”(consilier, cu experiență de 11 ani).
Părerile sunt îm părțite, dar par să fie și apropia te în răspunsuri. Un alt factor î l
reprezintă mediul social ”Este o generatie fara diferente semnific ative.Modificarile sunt
produse de catre mediul social,fara a fi insa notabile fata de anii anteriori.” (diriginte, cu
experiență de 15 ani).

80
Dacă în primă fază, specialiștii ne -au prezentat viziunea propie asupra fenomenului, o
să putem observa diferențe între părerile celor ce lucrează în domeniu (mai ales a celor ce
lucrează cu copii) față de cei ce se află in lumea consumatorilor. Conștient de gravitatea
situației, mai ales în rândul celor minori, criticile par să nu întârzie și din partea dealer -ului
“Pai foarte prost. Mult prea pe față. Toți mucoși de la scară de bloc fumează. Înainte nu era
așa. Înainte care fuma era smecher și nu avea 12 ani. Avea cel putin 12 ani de umblat prin
străinatate dacă ar fi să o luăm așa. Și înainte se mai temeau sa mai vândă sau să mai
fumeze. Acum tot copchilu e dealer și consumator. ”(dealer, cu experien ță de 12 -13 ani). Chiar
dacă provin din aceiași “lume ” consumatorii sunt cu totul la un alt grad de percepție și
gândire. Mulți dintre ei consumă doar distracție “Fata de anii trecuti, consumul de droguri a
luat o amploare destul de mare si este vazut din ce in ce mai bine (distractiv) in randul
tinerilor ” (B.C. consumator) sau din pură curiozitate “Acum se consuma pentru -ca este mai
mult la moda fata de ani trecuti, toata lumea vrea sa fumeze sa se dea mare sau sa vada cum
se simt dupa ce fumeaza. ”(I.A. consumator). Dac ă unii o fac doar pentru a experimenta, sun t
și consumatori care sunt conștienți de gravitatea situației “Pai e vazut cam prost. In ani
trecuti parca nu se face totul asa chiar pe fata. Acum nu mai e un secret sa consumi, e ceva la
moda. ”(A.G. consumator), însă regăsim si personae conștiente, care afirmă consumul din
pură curiozitate “Nu știu ce să zic. În mare fiecare dintre tinerii din ziua de azi au
experimentat cel puțin o dată sau de 2 ori substanțe interzise ”(A.O. consumator)
Opiniile sunt împărțite iar ideile sunt clar concepute. Observam c ă de la o familie în
care părinții sunt plecați în străinătate pentru a putea duce un trai mai bun și până la mediul
social în care tinerii se pot integra în anumite anturaje nu este decât un pas. Cele doua medii
se pot îmbina iar în urma acesteia se pot regăsi astfel de copmportamente neacceptate de
societate, persoane care din curiozitate ajung sa consume sau sa comercializeze substanțe
toxice și ce e și mai îngrijorător este faptul că din ce în ce mai multe persoane minore,
persoane ce nu au îndeplinit varsta majoratului ajung să consume astefel de substanțe nocive
iar în cele din urmă ajung să fie internați în spitale sau centre ce specialitate.

2. Definirea consumului de droguri din prisma consumatorilor, specialiștilor și
dealer -ului

Terminologia acestui cuvânt derivă încă din vremuri străvechi în care drogul era
utilizat pentru anumite tratamente de cancer sau răni suferite în urma unui război. În zilele
noastre observăm că termenul de drog este definit ca fiind “Substanță de origine vegetală,

81
animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca
stupefiant ”(dicționarul explicative Român). Dea lungul timpurilor, drogului i s -au atribuit mai
multe definiții, iar odată cu evoluția noastra s -au mai constata și u nele modificari la nivelul
corpului în urma consumului “Este o substanță care acționează asupra sistemului nervos,
producând dependență și efecte negative la nivel organic, comportamental,
psihologic” (diriginte, cu experiență de 15 ani). În rândul altui sp ecialist, drogul poate fi
asemănat unui drum cu sens unic “Drogul este ca ,,un drum cu sens unic ’ unde este foarte
greu sa te recuperezi mai ales in Romania ”(consilier, cu experien ță de 11 ani). Tehnica de
definire a organului poliției este mai mult un sfa t de viitor decât o definire conceptuală a
termenului de drog, totuși esențială pentru a conștientiza gravitatea situașiei și drumul ales de
majoritatea adolescenților în urma consumului de substanțe “Drogul este o substanta
periculoasa care nu trebuie con sumata niciodata,in nici un fel de situatie,trebuie sa te
gandesti de doua ori inainte sa consumi, de pe acest drum al consumului de droguri se poate
sa nu mai ai cale de intoarcere ”(polițist, cu experiență de 10 ani).
Cu toate că sunt personae minore, to tuși aceștia conștientizează gravitatea situației.
Astfel unii dintre consumatori sunt mai informați datorită evoluției tehnologiei ce conferă o
disponibilitate a datelor asupra căruia sa pot informa despre consum, efecte și chiar de când a
luat amploare a cest fenomen. Astfel, unul dintre consumatori presupune că “ Drogurile sunt
substanțe interzise prin lege și societate care transformă treptat viața unui om într -un calvar.
Drogurile nu sunt pentru toata lumea. Desi cam toata lumea se drogheaza. Fiecare cu
drogurile lui. ”(A.O. consumator). Odată cu consumul exagerat pot ap ărea și unele complicații
“O substanta halucinogena, ce iti afecteaza organele interioare dupa o lunga perioada de
consum ”(A.N. consumator). Trecând de la o extremă la alta unii consumatori conștientizează
ceea ce fac, alții însă, o fac în continuare din pură relaxare. Persoana intermediară (dealer -ul)
din această microcercetare ne subliniază faptul că “Aș zice că este o substanță care te poate
elibera sau detașa de toate problemele și gându rile inițiale și îți oferă o stare de bine. ”
(dealer, cu experiență de 12 -13 ani). Tot în acestă categorie mai sunt remarcate și alte stări ce
pot fi preluate în urma consumului excesiv sau care pot fi numite altfel decat termenul clasic
de dependent “Inițial o curiozitate iar mai apoi, în funcție de drog și de consumator,
dependență, viciu ”(B.C. consumator). În viziunea alor consumatori, aceștia îl asociază cu un
atac sau ca o dezorientare intenționată (deoarece el însuși fumează) “Pai o chestie, ceva ce
poate să te dezorienteze pe o durată de timp ” (I.A. consumator), “ Stimulent. Ceva ce te atacă
și te face să ai o stare de euforie ” (A.G. consumator).

82
Cu toate acestea, termenul este bine înțeles de către fiecare persoană consumatoare,
sunt conștienți de gradul de risc care și -l asumă și în continuare aleg să consume fără a se
gândi la cele spuse anterior sau fără a -și fi pus un semn de întrebare referitor la cauzele
consumului de droguri.

3. Dezvoltarea fenomenului din punctul de vedere al specialiștilor, consumatorilor și
al dealer -ului

Dezvoltarea fenomenului drogurilor a luat amploare încă din trecut. Dacă ar fi să facem
o recenzie, drogurile au aparut încă din perioade foarte străvechi, însă, odată cu trecerea
timpului nu numia că se foloseau pentru a trata diferite boli, însă s -a con stata că pot provoca
și dependență. În România acest fenomen s -a dezvoltat foarte rapid odată cu aderarea acesteie
la Uniunea Europeana fapt ce a sensibilizat deschiderea frontierelor ce a făcut ca traficul de
stupefiante să fie mult mai ușor datorită co ntroalelor ce au fost reduse. Odată intrati în
Uniunea Europeană o serie de de substanțe au fost legalizate, respective cele sintetice. De aici
si denumirea de etnobotanice de la care, cred specialiștii ca fenomenul a luat un curs de
dezvoltare puternic pe piața română “Consumul de droguri din ziua de astazi este in crestere
fata de anii trecuti din cauza aparitiilor etnobotanicelor, in Romania acest lucru a facut ca
foarte multi tineri sa incerce iar dupa sa devina consumatori inraiti, acest lucru a degen erat
si au fost sezizate foarte multe cazuri grave(probleme medicale,violenta de toate
tipurile,deces) ”(poli țist, cu experiență de 10 ani). Cu toate că cazurile sunt nenumărate in
rândul minorilor, motivul declanșării și dezvoltării de substanțe toxice in țara noastră pare să
fie întărit si de consilier „În creștere și în diversificare cu efecte periculoase pent ru organism
mai ales drogurile care au fost cândva legale, shopurile care aduc și moartea” (consilier, cu
experiență de 11 ani).
Dorința de a consuma, de a te simți important fiind catalogat de ceilalți din jurul tau
drept baiat “șmecher ” este mai presus de orice. Cu toate că întâlnim personae consumatoare se
observă că aceștia o fac din pura plictiseală sau curiozitate, drept dovadă și raspunurile lor la
întrebarea “De când a luat amploare acest fenomenul?” “Nu am idee de cand a luat amploare
acest fenomen , dar îmi place ”(A.N. consumator) sau “Nu stiu exact, dar oricum cand eram
eu mai mic aveam prieteni care consumau. Deci, cred ca de mult timp ”(I.A. consumator).
Dacă cei doi consumatori amintiți mai sus nu știu, sau nu și -au pus nici măcar
întrebarea ac easta, în cele ce urmează, părerea dealer -ului pare să fie una de mare impact și
mare cunoaștere în domeniu “Băi frate, fenomenul a luat amploare încă din anii ”90. Fiecare

83
din cei implicati făcând loc industriei underground în viața de zi cu zi a românilo r. Trecerea
la un nou sistem , a mărit orizonturile și astfel lumea a început să prindă febra
occidentului.Eu când eram mic și aștia mai mari aveau combinații pe mine ma trimiteau în
parc sau în casă nu mă lăsau să stau de față cu ei. Acum aștia mici îs în stare să îți dea în cap
dacă nu le dai și lor. ”(dealer cu experiență de 12 -13 ani). În cele din urmă, am ajuns si la
răspunsuri care au fost “aruncate” doar poate a trece peste acestă întrebare “8-10 ani ”(B.C.
consumator), “De mult tare din cate știu eu ”(A.O. consumator).
Acest fenomen se dezvoltă pe zi ce trece iar relațiile cu familia sau cu grupul de
prieteni e un substituent necesar vârstei adolescente care poate avea cursuri neașteptate. Odată
ce îți redresezi viața spre un al curs, respective cel al consumului de droguri ajungi și în
situații limită în care ești disperat și incerci prin or ice mijloace să îți procure substanțe “Mi-a
atras atentia un caz anul trecut,un tanar care provenea dintr -o familie linistita,era singur la
parinti dar care a lu at aceasta cale a drogurilor…mama era casnica iar tatal lucra la o
fabrica din zona, tanarul nostru a inceput sa vanda lucruri din casa pentru a -si procura
droguri, la scoala nu avea o situatia prea buna, foarte multe absente. Parintii si -au dat seama
de disparitia lucrurilor iar de la scoala au fost instiintati de diriginta ca tanarul prezenta
mari probleme de compartament si era foarte violent cu colegii si cu cadrele didactice.
Acesta a ajuns la spital din cauza consumului de etnobotanice iar dupa cu ajutorul familiei si
cu ajutorul altor specialisti a reusit sa treaca peste, cu greu dar a reusit ”(poli țist, cu
experiență de 10 ani). Astfel de cazuri sunt nenumărate, iar un alt caz îl putem regăsi chiar în
interiorul școlii ”Anul trecut am auzit un caz despre un elev cu parintii plecati in strainatate
care din pricina anturajului din care facea parte a inceput sa consume droguri o perioada
pana si -a dat seama ca este o problema cu el si a cerut ajutorul consilieruli scolar din scoala
respectiva ”(dirigint e, cu experien ță de 15 ani).
Din cele precizate de către specialiști, totul s -a terminat cu un „happy end ”, dar în cele
ce urmează voi pune la dispoziție materiale din partea persoanelor consumatoare sau din
partea celor ce fac parte din lumea persoanelor intermediare. Consumul de droguri sau
anturajul pare să nu fie o problemă întâmpinată cu dificultate “Da, am prieteni care sunt si in
inchisoare si care au fost inchisi si sunt liberi acum. Am prieteni care au facut parte din
anumite rețele de trafic de dr oguri de mare risc ”(dealer, cu experiență de 12 -13 ani), iar
tentația sau curiozitatea nu sunt un inpediment în a testa ceva nou “Am fost am încercat și
acum încă mai încerc. În fiecare zi ma surprind cu câte ceva nou ”, “Da. Nu în cantități mari
să nu mia stiu de mine. 1 -2 ”gioane” pe zi ca sa fie treaba bună” (dealer, cu experiență de 12 –
13 ani). Să intri în lumea drogurilor este foarte ușor, însă să te eliberez de aces viciu este

84
foarte greu. Persoanele care încă consumă nu își pot asuma riscurile la care se supun și
spiculează ca și pretext ca nu consumă ca si persoană dependent. Întradevăr, mulți nu se pot
numi dependent dar pot face acest lucru involuntar “Consum droguri dar oca zional, nu ma
pot numi un consumator care nu se poate lasa, dependent. Consum si alcool dar tot
ocazional, si in limita bunului simt, adica sa nu beau pana nu mai pot merge ”(I.A.
consumator). Tentaía este mai mare dec ât curiozitatea, iar în clee mai multe cazuri oamenii
cedează tentației de a încerca ceva nou “Cine nu a fost ? Banuiesc ca fiecare e tentat la un
moment dat sa incerce ceva , acum depinde de fiecare in parte , odata ce alegi drumul asta e
cam greu sa revii pe linia de plutire desi poate fi con siderat la inceput o joaca de copii ”(A.O.
consumator).
Făcând o mică sinteză a celor relatate în această temă, fenomenul consumului de
substanțe toxice a luat amploare odată cu legalizarea acelor magazine care ofereau spre
consum clienților de ori ce vârst ă substanțe nocive care le afectează comportamentul fizic și
cât și cel verbal (în unele situații) și tot o data provocând dependent în rândul tinerilor cu o
vârstă vulnerabilă.

4. Tipurile de substanțe preferate cel mai frecvent de către consumatori

Categ orii de droguri consumate
Drogurile ca și tipologie sunt diversificate, acum depind și de natura de consum și de
modul în care acestea se administrează. În această temă pot spune că se se poate întări ipoteza
din tema precedentă precum că magazinele de vise în care se comercializa u substanțele de
natură etnobotanice au întărit rata de comercializare. În această temă axarea se face fix pe
tipurile de substanțe preferate spre consum, iar spre surprinderea noastră cele din clasa
etnobotanice ocupă și în această tema un loc fruntaș. Co nsumul acestor substanțe este preferat
în rândul tinerilor prin natura prețului accesibil în cantități destul de mulțumitoare pentru
tineri vulnerabili “Cele mai accesibile droguri printre tinerii elevi sunt in primul rand
etnobotanicele(weed shop) care su nt usor de procurat deoarece au un pret mai scazut fata de
celelalte iar dupa asta vin din spate ciupercile halucinogene, cannabisul, marijuana, extasy.
Aceste droguri sunt cele mai accesibile in randul tinerilor deoarece ofera in opinia lor unele
senzatii tari care in perioada adolescentei sunt ,,ca painea calda ,, ”(poli țist, cu experiență de
10 ani). Și ca să întărim ipoteza “Aici depinde foarte mult de consumatori,daca este un
consumator care consuma frecvent hasis iti dai seama ca va face orice sa isi procure drogul
care il face sa se simta bine,intr -adevar weed -shopul este mai usor de procurat in randul

85
elevilor deoarece este mai ieftin si mai accesibil la buzunarul tinerilor nostri ” (poli țist, cu
experiență de 10 ani).
Unii tineri consumă aceste sub stanțe weed shop inconștienți crezând că le face bine
starea de euforie pe moment. Tendința de a comercializa astfel de substanțe este la o rată
scăzută iar acele persoane care incă mai practică acest “sport” sunt inconștiente “Iarba. Deci
tot ceea ce tine de fumat. Ma refer strict la cele de tip legal. Marijuana sau hașiș. Nu am
treabă cu porcăriile alea de etnobotanice. Nu am de gând să îmi bată garda la ușă să îmi zică
că am omorât un om ”(dealer, experien ță de 12 -13 ani). Ulteriori rata consumului se ax ează
strict pe cea a metodei clasice, fumat. În cele mai multe cazuri întâlnim persoane care sunt
dornice de a fuma decât de a inhala sau injecta anumite substanțe în organism. Așa dar
persoanele intervievate au ținut să se încline spre consumul drogurilor prin metoda clasică a
“joit-ului”. “Fumat. Am mai incercat si inhalat dar nu mi -a placut ” (I.A. consumator).
Fumatul poate constitui și un moment de relaxare „ Fumat. Este cel mai accesibil si cel mai
fain mod de a -ti petrece o duipamiaza cu prietenii. In rest nu am mai incercat nimic” (A.G.
consumator), însă mai întâlnim și persoane care au mai încercat si alte metode de consum “In
general de fumat. Dar am incercat si inhalat ”(B.C. consumator).

Modalități de procurare
Prin modalitățile de procurare ne vom axa strict pe felul în care aceștia își procură
droguri precum și modul în care sunt ademeniți “Sunt foarte multe modalitati de unde tinerii
elevi isi procura droguri,de pe internet,de la prietenii consumatori, de la d ealearii care stau
pe langa scoli si ii ademenesc cu oferte tentante, la inceput le pot oferi elevilor si droguri
gratis doar pentru a -i ademeni in capcana,acesti tineri pot deveni clienti fideli iar acest lucru
ii bucura pe dealeri deoarece au cumparatori si isi vand marfa ”(poli țist, cu experiență de 10
ani). Odată cu înaintarea în vârsta adolescenței te integrezi foarte ușor într -un grup de prieteni
care mai devreme sau mai târziu, voluntar sau involuntar acționați unul asupra celuilalt prin
intermediul p resiunilor de a face lucruri dorite sau ne dorite la acel timp. Așa dar, anturajul
reprezintă o bază a dezvoltării în centrul societății “Anturaj,din retele accesate cu ajutorul
cunostintelor sau a internetului ”(diriginte, cu experien ță de 10 ani).
Un alt tip de procurare folosi t de dealer în a oferi substanțe halucinogene este acel al
interacționării dire cte cu persoane pe care dealer nu îi cunosc dar care cred ei că vor fi posibili
cumpărători “Poti sa prinzi si pe strada, oameni care sa te intrebe auzi baiatu nu vrei aia si
cealalta. In general pe strazi sunt drogurile legale care sunt in momentul de fata niste
porcarii stropite cu otrava. Am vazut unii care vomau pe strada le era rau . Boschetarii au

86
ramas sa consume aceste droguri fiindca sunt si iefti ne si usor de procurat. Uneori mi s -au
oferit și gratis la diversele petreceri la care am luat parte ”(A.O. consumator). În general, în
ori ce tip de grupuleț există persoane intermediare, persoane care strang bani și procură
droguri de la o sursă sigură ș i de la persoanele cunoscute de -a lungul timpului sau la unele
cunoștințe din mediul exterior la recomandarea prietenilor dealer -i ” Din cercul meu de
prieteni in general, daca nu gasesc, apelez la surse externe ” (A.N. consumator), “De la
prieni, sau priet enii prietenilor mei ”(A.G. consumator).
Modalitățile de procurare în rândul consumatorile sunt întâlnite și regăsite în ori ce
grup țintă. Modalitățile de procurare a unei personae intermediare sunt mai diversificate.
Acesta, prin procesl de procurare trece prin mai multe etape sau “ mâini ” pana ce ajunge la o
singură persoană “Da. De cele mai multe ori se merge de pe o mână pe alta. Nu foarte multe
maini ca să nu fie nici prea complicat. Gen 1 -2 persoane intermediare care ma
aprovizionează mereu cand le solicit. ” (dealer, cu experien ță de 12 -13 ani). Determinarea
comercializării nu este făcută din pură plictiseală, ea aduce beneficii atât materiale cât și
sociale “Pofta de bani și de viață. Făcând treaba asta mi -am deschis portițe noi pe la fel și fel
de persoane, faceam bani să îmi pot permite orice, dar și de distracție. La un moment dat ți se
acrește sa tot fii sunat de lume să tot schimbi cartele și multe altele care le faci să nu fii mai
mereu depistat ” (dealer, cu experien ță de 12 -13 ani).

Modalit ăți de consum
Este liber observat că modalitățile de procurare sunt foarte ușoare și la fel de acesibile
în toate grupulețele care se formează de -a lungul timpului. Dacă acești mici consumatori nu se
tem de o anumită clacare în timpul procurării, haideți s ă vedem cum reacționează în timpul
unei sesiuni de consum. Acest mode de consum este influențat și de modul unde urmează a fi
consumate “În zone mai putin populate dar nici parasate ca dupa ar batea la ochi. Prin
parcuri cluburi…acasa la unii dintre pri eteni. Depinde de moment ce ideei mai apar. ”(I.A.
consumator), “Cred că în oraș. Si pe la tara dar mai greu pe acolo ca nu prea au de unde
lua. Aaaa ca si loc. Pai ca si loc prin parcuri sau prin locuri parasite pe unde nu circula
lumea ”(A.G. consumator)
Față de modalitățile de consum enumerate de consumatori, cele ale polițistului par să
fie mai clar și mai des întâlnite “Cel mai des sunt consumate la petreceri,in locuri retrase de
ochii celorlalti,in scari de blocuri etc. La petreceri sunt consumate cel m ai mult deoarece
tinerii consuma aceste droguri ei fiind amatori de senzatii tari pe care drogul le -o ofera pe
moment dar cu timpul senzatiile tari nu mai sunt ca la inceput iar problemele incep sa apară

87
in comportament,sanatate,situatia scolara etc ”(poli țist, cu experiență de 10 ani), “In afara
scolii, nu am auzit sa se consume droguri in scoala noastra ”(consilier cu experien ță de 11
ani).
Datorită accesibilității și a disponibilități persoanelor intermediare, cea mai accesibilă
substanță este ceea de natură weed shop. Aceste substanțe provoacă dependent in porție
marită față de alte substanțe, iar prin componența sa (acestea sunt realizate din diferite
material chimice, în general otravuri sau tranchilizante) duc la agravari ale sismeului nervos,
psihic sau chiar la boli cornice în rândul persoanelor consumatoare, chiar de la vârste fragede.

5. Motivele pentru care tinerii consumă droguri și factorii de risc sau de protecție
care îi împing pe tineri să consume sau nu droguri

Motivele pentru care tinerii din ziua de astăzi consumă adesea substanțe toxice pot fi
variate și în același timp nesesizate de autoritățile competente. În cele ce urmeaz ă vom afla
dacă mediul de proveniență fie el urban sau rural, influențează consumul de substanțe toxice
sau care ar putea fi factorii determinant cei mai adesea întâlniți de specialist de -a lungul
experienței parcurse în domeniu. Voi începe cu analiza într ebării “Dac ă influențează cu ceva
mediul de proveniență. Urban sau rural ” și vom afla pe rand atât părerea specialiștilor cat si a
consumatorilor sau a dealer -ului. Vom începe cu prezentarea părerii polițistului “Din orice
mediu de provenienta ar veni,rura l sau urban fiecare tanar care intra in contact cu drogurile
este foarte vulnerabil,o rata mai mare a consumului de droguri este in mediul urban din
cauza situatii materiale mai bune si accesul foarte mare in toate sferele sociale, fiecare tanar
indiferent de mediul de provenienta poate cadea cu usurinta in capcana drogurilor ”(politest,
cu experiență de 10 ani). Precizarea făcută de orgnul legii vine întărită cu argumente si de
către cadrul profesoral “Da,cei din mediul urban sunt mai predispusi la consumul de
droguri,din cauza nivelului financiar mai inalt si a retelelor de socializare,locatiilor de
distractie existente in orase ”(diriginte, cu experien ță de 15 ani), dar și de către consilierul
școlar, care atestă că atât mediul rural cât și cel urban reprez intă un cadru de consum eligibili
pentru tinerii consumatori “Mediul de provenienta nu influenteaza prea mult, consumul de
droguri poate aparea oriunde si in mediul rural dar si in mediul urban ”(consilier, cu
experiență de 10 ani).
Un motiv a fost cel al mediului de origine acum acțiunea o centram spre cea a
momentului in care tinerii consumă și modul în care aceștia se manifestă în urma consumului.

88
Starea de moment depinde de natura substanței fumate “Pai depinde acum de ce
nimerim. Prietenu nostru care face rost ne aduce cam tot timpul cate ceva nou. Nu fumam
acelasi stil de iarba continuu ”(I.A. consumator). Un alt consumator o vede ca pe o stare de
eliberare, de relaxare și tot odat ă de euforie “Avand in vedere categoria de droguri pe care le
consum, o stare de euforie vazuta adesea ca o deconectare, relaxare, etc. ”(B.C. consumator),
“O stare de bine, ma relaxez, ma detasez de toate problemele care le am sau de gandurile
mele. ”(A.G. consumator).
Dacă tot am aflat unele din motivele pentru care aceste droguri se consumă ar trebui să
ne axam și pe modul sau cum sunt acestea consumate. Faptul că aceste substanțe sunt
consumate singuri sau în grup duc la diferiți factori de consum. În continuare ne vo m axa pe
consumul propriu zis dacă acesta este efectuat singur sau în compania unuia sau a mai multor
prieteni “Cu tovarașii mei. Singur nu am incercat niciodata si nici nu cred ca e convenabil
singur. Te iei aiurea ”(A.G. consumator). Datorit ă tensiunii la care au fost supuși persoanele
intervievate (mă refer la faptul că încercau să răspundă cât mai scurt și să fie rezervați în a
detalia) raspunsurile privind intrebarea “Cu cine consumă adesea? ” au fost unele scurte la
unele personae intervievate “Nu am in cercat sa consum singur. Cu prietenii ” (I.A.
consumator), “Cu prietenii, niciodata singur ” (B.C. consumator), “De obicei consum cu
prietenii ” (A.N. consumator). Cu toate acestea, se mai regăsesc și unii consumatori care
preferă să consume singuri din dorin ța de a se satisface cât mai mult, și desigur, datorită
acestui fapt poate dezvolta abilitatea unei persoane dependente “Cu prietenii rareori, mai
mult singur ”(A.O. consumator).
În cele ce urmează ne vom axa strict pe factorii care determina consumul de d roguri în
rândul adolescenților. Vom începe prin a prezenta factorii enumerate de către speceliști,
pentru -ca aceștia adesea percep și vizualizează cel mai amanunțit comportamentul unui
consumator “Ca factori ar fi o situatie precara in familie, lipsa de c omunicare in familie,nu
au o relatie apropiata cu parintii, poate fi si cercul de prieteni care poate favoriza aparitia
consumului de droguri si lipsa de informatie care este foarte importanta ”(consilier, cu
experien ță de 11 ani). În continuare se pun pre siuni foarte mari asupra factorilor principali, și
anume cel al anturajului , al problemelor familiale și al lipsei de informare , factori ce pot
conduce la un comportament anti social refuzat de societatea de pretutindeni “Consumul de
droguri are foarte multi factori,daca vorbim despre factorii aparitiei consumului in randul
tinerilor acestia pot fi de ordin ,social,psihologic etc. Problemele din familii,divortul,
anturajul de prieteni este un factor foarte important in apar itia acestui fenomen in randul
tinerilor,daca frecventeaza locuri unde se consuma droguri, daca prietenii din anturaj

89
consuma,nu mai este decat un pas pana la consumul propriu zis. ”(polițist, cu experiență de
10 ani).
Așa dar, factori enumerați de speci aliști au fost anturajul , problemele familiale și
lipsa de inform, dar unul dintre cei mai importanți factori îl constituie anturajul. Anturajul îl
regăsim în mare parte în părerile consumatorilor, care atestă că anturajul a avut o amprentă
puternică în in ițierea consumului de substanțe toxice “Pai tentatia si anturajul cred. Nu e un
lucru rau sa consumi. E mai rau sa nu stii cand sa te opresti ”(I.A. consumator), “Initial
curiozitatea apoi o mare influenta a avut -o si anturajul ”(B.C. consumator), “Din cauza
anturajului am ajuns sa consum ” (A.N. consumator). În continuare ne infruntăm cu noi
tenteții care sunt caracterizate ca fiind drept “chestii noi ”, “Curiozitatea , experimentarea
unor chestii noi ” (A.O. consumator).
Uneori o prietenie poate sctrica multe, alteori anturajul poate sa te duc ă pe cele mai
lungi și întunecate drumuri, totul depinde de noi ca oameni să ne impunem în fața confruntării
cu tentația și curiozitatea de a încerca ceva nou, ceva ce te -ar putea schimba total pe viitor,
dintr -o per soana privită cu ochi buni, intr -o persoană exclusă din anumite activități.
În concluzie motivele care conduc și la factorii de consum nu implica mediul de
proveniență a consumatorului dar nici statutul sau profesional sau economic. Ce este de
reținut este faptul că uni tineri mai au tendința de a consuma singuri substanțele toxice
neștiind la ce riscuri se expun iar alți preferă metoda consumului în grup prin simplu fapt că
se produc cateva secvențe de amuzament și stări euforice pe care un om care nu le c onsumă
nu le poate percepe.

6. Efectele drogurilor asupra elevilor dar și a imagin ii acestora atât din partea șco lii
cât și din partea societății

Acestă temă este caracteristică portretului unui consumator privit din unghiuri diferite,
atât din partea școlii, și aici ne rezumăm la conducerea școlii, profesorii care interacționează
cu astfel de elevi, dirigintele clasei dar si colegii care îi sunt al ături o mare parte a timpului,
din partea autorităților locale, felul în care aceștia intervin în procesul de racolare a elevilor
aflați în spațiile publice în timpul orelor de curs, dar și cum privesc consumatorii pe acele
persoane care consumă substanțe toxice și nu în ultimul rând dealer -ul.
În continuare imi voi centra atenția pe părerile specialiștilor care presupun că “În
urma consumului elevul este nervos, foarte irascibil și refuză să mai colaboreze cu profesori
sau colegii. Are de cele mai multe o ri tendința de a ascunde acest lucru! ”(diriginte cu o

90
experien ță de 15 ani), urmând a fi văzuți de către colegi “ Inițial poate apărea o oarecare
apreciere, dar aceasta dispare destul de repede. Un motiv în plus pentru consumator să -și
schimbe cercul de pr ieteni sau să se simtă și mai izolat ”(consilier cu experiență de 11 ani), în
timp,rela ția cu cei din jur dar mai ales cu ceea a profesorilor fiind ușor afectată “Relația cu
profesorii se deteriorează pe măsură ce se accentuează consumul. Nu acceptă ajutorul
nimănui și uneori refuzul poate fi violent ”(consilier cu experien ță de 11 ani), dar oare cum
sunt percepuți de societate? “Consumatorii de droguri sunt în general renegați, excluși de
societate, foarte puțini fiind aceea care văd consumatorul ca pe un bol nav dependent ”(polițist
cu experiență de 10 ani). Tot prin caracterizarea tipologiei unui consumator un specialist
afirmă că tânărul consumator este predispus la “O stimă de sine scăzută. Copii care nu știu să
iubească sau nu au fost învățați să iubească v iața”(consilier cu experiență de 11 ani), astfel
caracteristica unei personae consumatoare poate conduce la acte deviante asupra colegilor de
clasă sau asupra profesorului, tineri consumatori refuzând ajutorul consilierului școlar.
În cele ce urmează vom privi și partea persoanelor care sunt deja consumatoare și
care se caracterizează sau caracterizează un alt gen de persoană consumatoare din propria lor
viziune . “Păi cei care îs dependenți și fumează porcării zi de zi nu îmi plac. Suntem 2
categorii cei d ependenți și cei nu. Cei dependenți fac urât dacă nu au ce fuma sau ajung sa
facă alte lucruri tâmpești ca să facă rost de bani să aiba ce fuma, iar ceilalți nu ajung la
astfel de extreme ”(I.A. consumator), încă o dată observăm că, consumul în exces sau ce l de
etnobotanice pot întrece ori ce bariere în a face lucruri tâmpești, dar avem și o altă părere “În
principiu am o parere bună. Mai ales că sunt prietenii mei. Într -adevar, mai sunt și care s -au
lăsat de școală, dar cred că are neapărat legatură cu drog urile. În general mi se pare că
persoanele care consumă sunt mult mai deschise la minte decât ceilalți ”(B.C. consumator),
un alt efect al consumului de droguri, și anume cel al abandonului școlar. Elevul intrat odată
în lumea drogurilor tot ce i se învârte sau ce I se pare mai interesant vine din partea acestora, a
substanșelor toxice și tot odată se gândește sau își presează prietenii să consume cât mai des.
O altă părere care este văzută din alt unghi al acestui fenomen și care produce un nou efect
“Perso anele care consumă în exces le văd dependente de acest lucru, iar cele care nu
consumă des le văd ca pe niște persoane care doresc să iasă din rutina zilnică o dată la
câteva luni ”(A.O. consumator) acest efect de a încerca să ieși din rutina zilnică poate produce
la un moment dat o dependent pe care o susții cu fermitate că nu este adevărată, dar în
realitate îți dorești să faci acest lucru.
Persoanele care sunt debutante în lumea consumatorilor tind din ce in ce mai mult
să nege această afirmație și an ume “esti dependent”. O persoană dependentă este una care nu

91
se mai ascunde de ochi lumii și îi place să se afirme chiar crezând ca este ceva distractive,
însă pentru o persoana debutantă în această lume ochi lumii pot spune multe iar din frica de
nu a afl a părinții ori ale personae apropiate tind să se ascundă și să se ferească negand în
continuare că sunt pe drumul cel rău. O părere destul de frumoasă, pot spune despre
persoanele consumatoare o are dealer -ul “Sincer, persoanele care consumă mi se par cele mai
deschise la minte. Și aș putea spune chiar descurcărețe, pentru că pentru iarbă fac rost de
bani oricând și oricum. Și încă ceva. Toți spun în campaniile anti drog că dacă te droghezi nu
o sa mai ai prieteni. Dar, crede -mă, de când am început să fumez cred că mi s -au triplat
cercurile de prieteni. Deci în mare, mi se par oameni de gască ”(dealer experiență de 12 -13
ani). O întâmplare interesantă din ultimul paragraf citat de dealer “ Dar, crede -mă, de când am
început să fumez cred că mi s -au triplat cerc urile de prieteni. Deci în mare, mi se par oameni
de gască ”(dealer experiență de 12 -13 ani) este faptul că i s -a largit grupul de prieteni. Aici am
putea să ne punem un semn de întrebare. De ce? Pă prin simplul fapt că înainte avea un cerc
de prieteni mai restrâns, dar nu așa evident în activitățile de dealer. Acum după ce a intrat în
lumea dealer -ilor activitatea lui s -a mărit. E și normal să îți faci prieteni noi dacă ești o
persoană intermediară, dar aceste personae noi sunt tot consumatori care la rând ul lor cunosc
alte personae și grupul se tot mărește. Evidențierea unei personae intermediare prin lărgirea
grupului de prieteni o face mai cunoscută, iar aceasta poate intra mai rapid în evidența
autorităților competente. Dar oare dealer -ul conștientizeaz ă gravitatea riscurilor pe care și le
asumă ? “În fiecare zi și în fiecare noapte. Chiar am citit despre ce pedeapsă aș putea primi
pentru trafic de droguri. Chiar m -am și oprit la un moment dat din cauza asta ”(dealer cu
experiență de 12 -13 ani). Dac ă deale r-ul consideră ca s -ar opri din comercializare datorită
faptului că legea îl va putea “educa ” drasnic, oare consumatorul privește cu aceiași
perspectivă situația sau ar putea fi mai nepăsători datorită faptului că el nu se expune prin
comercializare, ci do ar prin consum , “Având în vedere ca eu consum doar Cannabis, sunt
conștient că nu sunt riscuri grave. Riscuri grave sunt la țigări și la alcool ”(A.N. consumator).
Dealer -ul s-a axat pe consecințele prin pedeapsă iar consumatorul se axează pe consecințele
propriului corp. Experiența ne învață multe dar viața ne lasă de dorit. Degeaba ne trăim noi
viața acum dacă la bătrânețe o sa avem de suferit “Conștientizez lucrul ăsta,dar vreau să îmi
trăiesc viața și tinerețea cât sunt tânăr și sper să nu se întample ce va cu sănătatea mea în
acestă perioadă a vieții mele ”(A.G. consumator), “În momentul de față nu ”(I.A.. consumator)
alții nu știu nici măcar la ce își expun viitorl, iar alții “Nu cred că aș avea niște riscuri atâta
timp cat ma pot abține când nu am eu chef . Cand sunt plictisit sau vreau sa râd atunci îmi dă

92
o stare de bine ”(A.O. consumator) neagă că ar fi dependenți invocând pretextul că se pot
controla de la astfel de activități.
Odată intrat trebuie sa joci până la capăt. Lumea drogurilor nu este o lume oarecare,
iar efectele acesteia nu sunt delăsătoare. Tentația de a încerca întărește rata de consum, dar nu
numai atât, ci mărește și buzunarul dealer -ului, tot odată încurajând și rata consumului.
Efectele nu par a fi immediate dar pe viitor se vor observ a, iar regretele la unele personae vor
apărea. Din cele prezentate în această temă se pare ca dealer -ul percepe gravitatea situației și
riscurile la care se asumă, dar oare consumatorii sunt la fel de conștienți? Este o intrebare care
se pune de la generaț ie la generație.

7. Conctretizarea schimbului bani -marfă și mediul în care se consumă

Adesea, schimburile bani -marfă sunt realizate în spații sau zone ferite de ochiul legii
pentru a nu pune bețe în roate celor doua părți, respectiv dealer -consumator. Tehnicile sunt
diversificate și variază de la o zonă la alta sau de la o persoană la alta. La fel și denumirile
substanțelor sau a modului de preparare. Pentru ca tranzacția să aibă loc consumatorul trebuie
să se adapteze după regulile dealer -ului, urmând ca după să fie consumate într -o zonă care a
fost propusă de persoana intermediară din acel grup. În continuare ma voi axa stric pe părerile
persoanelor consumatoare cu referire la metodele de tranzacționare a substanțelor toxice și
cum abordează aceștia situația că sa nu întâmpine dificultăți. Metoda abordată de unul din
consumatori este clasi că, în același timp bună, aceștia făcând o antiteză între consum și sport
“În principiu abordăm un stil al sportului. Presupunem fictiv telefonic că ne adunăm la un
fotbal, se strâng bani pentru închirierea terenului iar unul din colegi merge sa vorbească.
Astfel după mergem oriunde și stăm relax la un cui ”(A.N. consumator). T elefonic lucrurile
par să stea destul de bine, nimeni tinzând să creadă ceea ce se întâmplă de fapt, datorită
faptului că astfel de grupuri nu pot fi verificate mai mereu și nu pot fi abordate din această
prismă. Un alt consumator asociază consumul cu “o băută ”. Relative, la prima vedere pare
destul de clasică și această metodă, cu totul că și alcoolul este interzis minorilor, dar cine să se
sesizeze “Avand in vedere ca nu se intampla f oarte des, decurge la fel ca orice alta „bauta cu
baietii”. Ne intalnim undeva, fumam si ne simtim bine. Pe mine personal ma relaxeaza dar
evit pe cat posibil astfel de „iesiri” ”(B.C. consumator).
De la o așa zisă “distracție” se ajung și la alt fel de in legalități ca de exemplu
consumul de substanțe combinat cu experiența șofatului. Datorită comodității de a se plimba
și nu a sta în văzul lumii, uni consumatori aleg să se urce la volan și să rupă asfaltul fără a se

93
gândi la consecințele unui posibil accid ent întâmplător care se poate solda și cu alți răniți “Pai
ne intalnim toti in parc, vorbim facem cheta si un prieten de al meu merge si face rost de
treaba. Dupa care ori mergem cu un tovaras cu masina sa ne plimbam și să fumam, ori ne
retragem in una din zonele noastre ”(I.A. consumator). Experiențele tari îi fac pe unii
consumatori să tot repete astfel de fapte, încurajând practicarea acestui “ sport ”(consumul de
droguri la volan) și tot odată întărind tendința de a consuma. Cine a spus că mentalitatea nu
poate schimba omul? Omul percepe unele acțiuni fie ele bune sau rele odată cu înaintarea în
vârstă. În cazul de față înaintarea în vârstă nu a făcut decât să accentueze pofta și dorinț de a
consuma în continuare nemai având aceea frică de a se feri de oam eni “Cand aveam 16 ani ne
intalneam prin oras, de obicei in locuri inchise de vazul lumii. Insa odata cu trecerea
timpului ne am dat seama ca e mai ok sa o arzi printre oameni riscul sa te toarne e mai
scazut ”(A.O. consumator). Astfel dorința de a consuma întărește și alte caractere să o facă “pe
față” și nu “pe la spate”.
Dacă până acum am vorbit despre părerile consumatorilor și modalitățile acestora de
a-și procura droguri, acum vă voi prezenta mai detaliat activitatea dealer -ului, și anume cum
decurge o întâlnire cu un consumator, unde are adesea schimbul ban -drog, și câteva cuvinte
cheie pe care aceștia le folosesc în timpul unei conversatii telefonice sau virtuale pe internet
pentru nu a putea fi depistați de autorități sau de persoanele de care se fe resc (familie,
prieteni, rude). Schimbul de substanțe are loc adesea în locuința dealer -ului sau în afara ariei
domiciliului sau, însă tehnica prin care aceștia doi (dealer -ul și consumatorul) cad deacord la
gramaj este una nou auzită și nou întâlnită “Să îți povestesc o întâlnire?. Persoana respectivă
ma contactează telefonic. La telefon au loc mai multe schimburi de replici gen ce mai faci,
dacă sunt prin zonă, dacă am treabă, ce fac mai târzui etc, după care mă întreabă dacă mai
am geaca verde de vanzar e și dacă am mărimi mai mari sau mai mici sau dacă am mai multe
modele. Odată ce am stabilit legătura cădem deacord la o oră la care n e vedem prin oraș la
un suc să o arat. La suc facem schimb de pachetele de tigări sau în alte cazuri ne probam
gecile unul altuia ”(dealer cu o experien ță de 12 -13 ani). Interpretarea acestei tehnici tine
foart e mult de modul de gândire a un ei per soane intermediare, și anume, geaca verde poate
surprinde foarte bine modul în care consumatorul se asigură că dealer -ul este în posesie de
marfă, urmând ca să întrebe mărime care și aceasta poate varia ca de exemplu, dacă geaca ar
fi mică ar însemna o can titate mică de substanță, mai egzact, cred că jumătate de gram, iar
dacă geaca ar fi cu marimi mai mari ar putea însemna că doresște o cantitate mai mare,
respectiv un gram, iar în momentul în care se precizează că ar dori mai multe modele, este
clar ca co nsumatorul nostru are nevoie de o gama mai mare de marfă decât am putea crede

94
noi. Nu este ușor să fii dealer, trebuie să ai tot timpul mintea ocupată sa fii dispus să riști și să
pierzi, sau să riști și să câștigi.
Odată intrați în posesie aceștia pot consuma substanțele în nenumărate locuri pe care și
le amenajează sau în spații deja amenajate cum ar fi cluburi sau de ce nu propriile locuințe
“Cel mai des sunt consumate la petreceri,in locuri retrase de ochii celorl alti,in scari de
blocuri etc. La petreceri sunt consumate cel mai mult deoarece tinerii consuma aceste
droguri ei fiind amatori de senzatii tari pe care drogul le -o ofera pe moment dar cu timpul
senzatiile tari nu mai sunt ca la inceput iar problemele ince p sa apara in
comportament,sanatate,situatia scolara etc ” (polițist, cu experiență de 10 ani). Metodele de
procurare sunt multe și diversificate. În continuare voi centra atenția pe modul în care organul
legii percepe tranzacția bani -marfă “La fel ca si l a intrebarea precedenta sunt foarte multe
modalitati prin care dealer -ul isi poate procura substante toxice,ori face parte dintr -o
grupare mai mare si il desemneaza pe el cu vanzarea substantelor pe o anumita zona, ori le
primeste din strainatate sub difer ite forme si dupa le vinde la randul lui , consumul de
droguri a crescut printre populatia tanara iar acest lucru ii face pe acesti oameni sa
gaseasca metode ingenioase de a -si vinde marfa si de a se imbogati la randul lor pe spatele
consumatorilor,elevilo r,tinerilor care cum am spus si mai sus cad in aceasta capcana a
drogurilor ”(poli țist cu experiență de 10 ani).
Experiența își spune cuvântul iar tehnicile de schimb sunt făcute chiar și sub nasul
lumii fără ca aceștia să îșî dea seama de ceea ce se petr ece.

8. Rolul familiei în educarea tinerilor pentru ca aceștia să nu se afle în poziția de a
consuma droguri

Consider că 99% îl reprezintă rolul familiei în educarea copiilor. Prin educare se
observă rezultatele (fie ele mai târziu sau mai devreme) dea lun gul anilor în care părinții își
învață copii cum să se comporte în societate, cum să se adreseze persoanelor întâlnite în
funcție de vârstă, cum să se comporte într -un parc de joacă în care împarte aceiași jucărie cu
mai mulți copii, etc..mai pe scurt cei 7 ani de acasa.
În momentul în care părinții nu își îndeplinesc atribuțiile la momentul potrivit riscă ca
mai târziu copii lor să sufere mai probleme datorită lipsei de respect neacordată la momentul
potrivit sau exprimându -se prin acțiuni fizice sau verb ale neadecvate față de cei din societate.
În urma neacordării atenției necesare, copii pot adopta un stil de veață neadecvat
datorită neatenției părinților sau a situației celor doi adulți “Am auzit acum ceva vreme despre

95
un elev consumator care facea par te dintr -o familie destul de buna dar cu parintii aflati in
divort, care pana la urma a trecut peste cu ajutorul sedintelor de consiliere si cu sprijinul
familiei din care facea parte ”. “Pot fi din toate categoriile de familii, familii bune cu parinti
doctori,profesori,ingineri dar si din familii cu situatii nu prea bune cu parinti plecati la
munca in strainatate etc ”(consilier cu experiență de 11 ani). Un alt criteriu sau o categorie îl
poate constitute migrarea părinților în străinătete. Acest criteriu ad esea nu își poate îndeplini
rolul de ajutor în soluționarea anumitor comportamente ale tânărului adolescent adesea
tulburat. În momentul în care unul dintre părinți este plecat în străinatate un declin se produce
asupra percepției copilului. De exemplu dac ă este plecat părintele de sex masculine (tatăl)
copilul nu mai cunoaște aceea autoritate de care știa în trecut, deoarece autoritatea față de tată
este mai mare față de ceea de mama. În cazul în care este plecata persoana de sex feminine
(mama) copilul nu mai are accea latură feminine care se reflect adesea prin lucrurile
gospodărești prin activități de preparare a hranei, spălare a hainelor, ajutorul la teme etc. Iar,
în cel de -al treilea caz, când ambi părinți sunt plecați în străinatate copilul se vede singur în
fața intregii lumi și este binevoitor să facă orice îi stă în imaginație ce i -a fost până acum
interzis. “Familii cu situatie materiala buna,dar in care controlul parental este deficitar sau
familii in care parintii sunt plecati in strainatate ”(diriginte cu experien ță de 15 ani).
O altă categorie de familie o reprezintă ceea a copiilor de bani gata unde le este permis
aproape orice, ca de exemplu să umble prin cluburi, să stea până seara târziu, să aibă
disponibilitate la foarte mulți bani etc, t oate cele enumerate anterior în combinație cu un
anturaj nepotrivit pot duce la un curs al vieții inimaginabil și poate că regretabil mai târziu
“Acesti copii pot proveni din toate categoriile de familii, pot fi si din familii unde situatia
materiala nu es te o problema, unde copilul de bani gata consuma aceste subtante la petreceri
cu prietenii amatori de senzatii tari dar pot proveni si din familii cu o situatie materiala mai
putin buna cu parinti alcoolici,divortati etc ”(polițist cu experien ță de 10 ani).
În mare implicarea familiei în educarea copiilor reprezintă un rol foarte mare pentru
buna dezvoltare a acestuia pe viitor. Cu cât familiile sunt mai implicate în educarea copiilor
cu atât ratele de abandon școlar sau alte vicii precum drog, alcool sa u jocuri de noroc pot
scădea.

96
9. Implicarea autorităților locale, a școali, a familiei dar și comunitășii în
diminuarea fenomenului toxicomaniei

Ce este este trist în această situație este lipsa de comunicație tinre familii și adolescenți.
Lipsa comunicării poate provoca răni adânci în care adolescenții se interiorizează și nu
depășesc o anumită graniță de socializare. Aceasta lipsă de comunicare s e datorează adesea
familiilor care nu au o situație favorabilă, familiilor monoparentale sau pe cale de divorț. Prin
comunicare se leagă anumite aspecte cum ar fi cel de încredere. Încrederea este greu de
câștigat în ziua de asăzi, iar dacă nici în cei din familie nu poți avea un sprijin este foarte grav.
De ce am început cu lipsa de comunicare? Deoarece aceasta duce foarte des la marginalizare
și excludere socială. Copii care nu au unele discuții cu membrii familiei, discuții avute la
momentul potrivit pot pierde teren în fața adolescentului iar acesta refugiindu -se în activități
sau în anturaje nedorite “Uneori familiile nici nu stiu despre acest lucru sau in cel mai rau
caz afla in ultima instanta cand sunt în siintati de spital, politie, școala ca tanaru l lor este
consumator de subtante intersize, familia tot timpul va incerca sa -l ajute sa treaca peste
momentele mai putin favorabile si cu ajutorul specialistilor se poate ajunge la
vindecare ”(poli țist cu experiență de 10 ani) aceiași idee fiind susținută și de către cadrele
didactice “In unele cazuri familia nici nu stie de acest lucru doar cand tanarul respectiv
ajunge intr -o stare grava, cand are nevoie de ajutor medical sau cand ajunge la
politie. ”(consilier cu experiență de 11 ani), “De la caz la caz,u neori nu are cunostinta de
situatie,alteori apeleaza la institutii competente in domeniu. ” (diriginte cu experiență de 15
ani).
Atât școala cât și autoritățile competente se implică în diminuarea acestui fenomen prin
activități și campanii de conștientiza re și sensibilizare a opiniei publice, acestea fiind publice
sau în școli. La nivel județean se implică “Prin campanii de prevenire, informare, spoturi
publicitare asupra consumului si efectelor drogurilor. ”(politest cu experiență de 10 ani), iar
la nivel de instituție școlară “Scoala se implica prin campanii de informare si de prevenire a
consumului de droguri,prin anumite conferinte care se fac anual pe tema ,.drogurilor si
efectele acestora’’ ,consiliere dar in cazuri mai grave cu trimiterea elevului la
specialisti. ”(consilier cu experiență de 11 ani), “Prin actiuni informative,campanii
antidrog,consiliere personala si familiala ”(diriginte cu experiență de 15 ani).
În rândul personelor intervievate aceștia atestă acele campanii de informare din cadrul
liceelor din oraș “Pai scoala prin ore speciale cum au fost si anul acesta doi politai care ne –
au explicat despre droguri consum si efectele lor. Comunitatea nu stiu. N u prea am vazut sa

97
se implice ea asa tare ”(I.A. consumator), “Programe, și informare în școli ” (A.O.
consumator), “Scoala incearca sa previna consumul de droguri ” (A.N. consumator), dar și
acele campanii de prevenire și informare care au loc pe strazile or așului “Sunt asa -numitele
programe ANTI -DROG care se desfasoara periodic atat in scoli cat si in spatiile publice (pe
strada). ”(B.C. consumator), “ Poliția din câte știu eu, derulează activități și campanii anti
drog frecvent prin oraș dar și prin școli din cate am mai auzit ”(dealer cu experien ță de 12 -13
ani).

10. Modalitățile de prevenire și intervenție pe care școala și poliția le adoptă și pe care
aceasta ar trebui să le adopte

În prezent modalitățile de intervenție ale organelor competente sunt mult mai avansate
față de ani precedenți în funcție de situația pe care o întâmpină. Autoritățile locale, în cea mai
mare parte se axează pe programe de informare atât școlare cât și la nivel de comunitate, prin
campanii antidrog care au scopul de a le aduce la cu noștință tuturor categoriilor de
consumatori riscurile la care se expun și consecințele pe care le vor întâmpina atunci când vor
fi depistați ori consumând ori când comercializează substanțe interzise și altor consumatori
“Campanii de informare facute in s coli asupra efectelor consumului de droguri,vrem sa
instiintam tinerii adolescenti ca drogul este ceva periculos,este ceva ilegal pe care legea il
interzice. Acestia trebuie sa inteleaga ca consumul de droguri le poate afecta sanatatea,
comportamentul,le p oate schimba viata pentru totdeauna. ”(poli țist cu experiență de 10 ani).
Dacă organele competente se axeaza cel mai mult pe baza de informare a populației,
școala ce ne pregătește? Școala pregătește elevii încă din clasele mici prin susținerea unor ore
speciale pe tematica drogurilor. La clasele mici de obicei se invită un preprezentant al legi
specializat care poate furniza date concrete și pentru ai încuraja pe tinerii elevi pentru a nu lua
un curs greșit al vieții, iar la clasele mai mari, aici vorbim deja de clasele 9 -12, tematica are
loc la orele de dirigenție “Teme la orele de consiliere, orientate și dirigenție, actiuni de
prevenire in parteneriat cu politia,distribuirea de pliante,afise. Informarea, educarea,
promovarea unui stil de viață sănătos prin activități alternative de petrecere a timpului liber
(inițierea de activități culturale și sportive, organizarea de concursuri, de abilități și
cunoștințe de cultură generală sau de specialitate, organizarea de întruniri, dezbateri cu
participarea uno r specialiști de prestigiu, amenajarea și punerea la dispoziție unor ateliere
de lucru și de creație), îmbunătățirea nivelului relaționării interpersonale și a capacității de
adaptare și integrare în societate, comunitate, participarea la acțiuni de volunt ariat pentru

98
dobândirea de cunoștințe, îmbunătățirea atitudinii personale și a pregătirii pentru
viață .”(diriginte cu experien ță de 15 ani), “ Cum am spus si la intrebarea precedenta,
campanii de informare si de prevenire, la nivelul comunitatii nu -mi pot d a cu
parerea ”(consilier cu experiență de 11 ani).
La nivel de consumator lucrurile nus tau cu mult diferit însă sunt aduse critici
autorităților locale care nu fac nimic până în momentul în care nu indentifică un caz anume
“Pai scoala am zis prin ore spec iale, comunitatea nu prea stiu, posibil prin campanii au fost
ceva dar anu trecut, anu asta nu am vazut. Politia se implica în momentul în care cineva este
prins consumand iar biserica si spitalele chiar ca nu stiu ”(I.A. consumator). O altă părere
acuză mo dul în care campaniile sunt desfășurate datorită materialelor furnizate spre vizionare
care pune accent pe cauzele consumului de droguri si efectele acestuia “În primul rând sunt
ilegale. Sunt prezentate cazurilor persoanelor cărora drogurile le -au distrus viața. Sunt
prezentate efectele drogurilor. În ceea ce priveste biserica, consumul de droguri este
considerat un păcat ” (B.C. consumator). În ciuda rate de consum care crește pe z ice trece, o
acțiune interesantă este ceea de lucru în echipă. Unul dintre consumatori atestă faptul că
școala îmrepună cu liceul demarează un program de sensibilizare “Scoala impreuna cu
biserica au inceput un proiect in incearcarea de a preveni consumul de droguri ”(A.N.
consumator). Ceea ce este important este atingerea punctul ui țintă, de a adduce la cunoțtință
cauzele si efectele consumului de droguri, iar dacă ar fi să ne ghidăm după vechiul proverb
“Unde -s mulți puterea cre ște!” am obține rezultate mult mai favorabile pe viitor.
O problemă o consituie nepregătirea prefosor ilor într -o astfel de situașie. Întrebat dacă
cunoaște un model sau o modalitate de intervenție în cazul în care este necesar ajutor acesta a
răspuns ferm, și calm “Nu cunosc prea multe dar din ce stiu ,clinicile de psihiatrie se ocupa
cu persoanele depend ente de droguri, ca metoda de tratament ar mai fi si terapia ”(consilier
cu experiență de 11 ani), nici în cazul domnului diriginte lucrurile nu stau la fel de roz
“Partial, nu am avut de a face cu asa ceva pana acum. ”(diriginte cu experiență de 15 ani). Î n
cadrul organului legii modalitățile sunt prezentate fictive și sumarizate, cu toate că acesta ar fi
trebuit să le aibă în vedere “Depinde foarte mult de stadiul in care este consumatorul, sunt
foarte multe programe care se ocupa cu tinerii consumatori de substante interzise ”(poliíst cu
experien ță de 10 ani).
Am observat cum se fac cunoscute cauzele și efectele counsumului de substanțe toxice,
am constatat că persoanele care ar fi trebuit să aibă cunoștință despre modalitățile de
intervenție asupra unei p ersoane aflată sub starea consumului de substanțe halucinogene nu
sunt instruite, acum voi încerca să centrez punctul spre modalitățile de tratament ale unei

99
persoane consumatoare dependentă și dacă de această dată, persoanalul compentent este
informat asu pra acestui subiect, dar și persoanele consumatoare sau dealer -ul dacă au
cunoștință de cauză. De cele mai multe ori atât organele legii cât și cadrele didactice nu au
contact direct cu modalitățile de tratament, însă aceștea au atribuția de a sesiza la râ ndul lor
autoritățile competente. În cele din urmă, după ce se sesizează autoritățile competente aceștia
sunt internați în centre de specialitate “Terapie, tratament medicamentos, depinde foarte mult
de stadiul în care se află consumatorul ”(poli țist cu exp eriență de 10 ani). În rândul
persoanelor consumatoare răspunsul predominant este internarea în centre de specialitate, nu
în raza local, ci ceea județeană “Nu știu dacă aici la noi în Pașcani este vr -un centru, dar în
în Iași este spitalul Socola si aco lo îi duce la dezintxicare ”(A.G. consumator), “ Stiu doar ca
se duc la dezintoxicare, altceva nu stiu ” (I.A. consumator), sau alții care efectiv nu cunosc
“Nu, nu cunosc ”(A.N. consumator).
Ce aș dori să adaug pe langa campaniile de informare și sensibilizare, cursuri sau chiar
ore la care să participle atât elevii din școli și licee cât și profesorii acestora pentru a li se
adduce la cunoștință modalitățile de intervenției asupra unei person ae consumatoare, cum sunt
tratați și unde, persoanele consumatoare dar și informarea asupra consumului în rândul
elevilor din interiorul școlilor.

11. Sancțiuni și modalități de combatere a fenomenului de toxicomani din prespectiva
autorităților locale, a șc olii, a consumatorilor și dealer -ului

Prin sancțiuni ne referim strict la metodele de pedepsire a acelor persoane ce au
săvârșit o fapta de tip penal respectiv ceea de consum sau de comercializare care de regulă se
aplică din partea abilităților statale. Astfel, prin cele relatate, sancșiunea precizata de perosna
intervievată din cadrul secției de polișie Pașcani este “Amenda, privarea de libertate
(inchisoare) ”(poli țist cu experiență de 10 ani). Din prisma instituțiilor de educație sancțiunile
vor fi acor date în funcție de regulamentele interioare “Scoala sanctioneaza astfel de
comportamente prin masuri conforme cu regulamentul scolar si prin popularitatea efectelor
negative ale consumului de droguri ” (diriginte cu experiență de 15 ani), iar singurele
sancțiuni oferite de școala în care mi -am desfășurat microcercetarea până în prezent au fost
cele pentru fumat “Nu am auzit de astfel de sanctiuni dar din ce stiu ca sanctiune in scoala
este amenda pentru fumat ”(consilier cu experien ță de 11 ani).
Am v ăzut pă rerile unui reprezentant al legii despre sancțiunile acordate și metoda
eficientă pentru stoparea fenomenului de toxicomanie, am surprins și idei esențiale din partea

100
dirigintelui în modul în car procedează școala și ce măsuri adoptă în cazul în care elevi i sunt
depistați cu astfel de probleme, dar oare consumatorii sau dealer -ul conștientizează gravitatea
riscurilor la care se expun? Din perspectiva dealer -ului, care pare să mai fi avut probleme cu
organele de stat, părerea este întru tot asemănătoare cu c eea a domnului polițist intervievat
“Am mai zis, somarea părinților, arest preventiv de 24 de ore și o amendă
disciplinară ”(dealer cu experien ță de 12 -13 ani). Conștientizarea este mare începând de la
persoana intermediară și până la persoanele consumatoa re “Nu am fost sanctionat, dar cred
ca scoala ar exmatricula elevii aia iar autoritatile prin amezi cred ”(I.A. consumator),
“Presupun ca poti fi exmatriculat din scoala daca esti prins consumand droguri, mai ales in
incinta scolii. Iar din partea politiei poti primi amezi sau sa fii cercetat in functie de ce ai
f]cut. Eu nu am fost niciodata sanctionat de nici una dintre ele ”(B.C. consumator). Părerea
unui alt consumator nu este relevantă cu secolul în care trăim, “Cred că prin neacceptarea
acestuia în comu nitate ” (A.G. consumator), iar societatea nu ar trebui să respingă astfel de
persoane, deoarece ele sunt considerate bolnave și care cu ajutorul specialiștilor își pot relua
viața de odinioară.

12. Concluzii și sfaturi acordate de specialiștilor persoanelor consumatoare și dealer –
ului dar și perspectiva proprie a consumatorilor și dealer -ului asupra drumului
ales

Sfatul acordat de c ătre polițist este ca de la un părinte la copil “În primul rănd să -și
asculte părinții, familia, foarte multe probleme care apar în viața tinerilor provin din propria
familie ,să înteleagă că drogul aduce numai necaz, aduce închisoare, îți strică viața și poți să
nu mai ai cale de întoarcere. Să asculte sfaturile polițiștilor din domeniu, al cadrelor
didactice, pă rinților deoarece noi ca și toți ceilalti le vrem binele și vrem ca tineretul din
zilele noastre să meargă pe drumul cel bun ”.(poli țist cu experiență de 10 ani). În tot deauna
este bine să îți asculți persoanele superoare, persoanel ce îți voir binele și t e îndrumă spre
calea cea dreaptă “ Pai in primul rand sa se gandeasca la consecintele care apar dupa,sa -si
asculte parintii si profesorii care tot timpul le vor vrea binele,sa nu se abata de la drumul pe
care merg si tot timpul sa nu se lasa prada tentatiei care apare. Sa se gandeasca ca daca
apuca pe drumul drogurilor pot sa -si strice viata in cele mai urate feluri si pot ajunge chiar si
la moarte ”(consilier cu experiență de 11 ani), iar ultimul dar nu și cel din urmă sfatul
domnului diriginte care este str ict la subiect “În legatura cu consumul de droguri, ca orice

101
formă de dependență alterneaza raționalitatea și înțelegerea armonioasă în
societate ”(diriginte cu experiență de 15 ani).
Gândul sau resentimentul că a greșit drumul încă îi mai pun întrebări d ealer -ului, însă
consideră că este mai necesar să trăiești momentul, iar dacă ai intrat în joc, joacă pană la
capăt ” Momentan îmi asum lucrurile greșite din viața mea și accept faptul ca la un moment
dat în unele acțiuni nu am procedat cum ar fi trebuit. A lege viata ! Alege un amarat de
televizor cu led , alege dansul, alege muzica , alege să fii om și să îți faci o familie. Ferește te
de probleme. Nu căuta cârdășie cu persoanele dubioase. Stai în banca ta, nu vorbi prea mult
la telefon iar dacă te -ai băgat în jocul ăsta așteaptă te și la eșec. Nu prea există învingători”
(dealer cu experien ță de 12 -13 ani).
Nici perspectivele tinerilor consumatori par să nu fie negative, ei considerând în
continuare că ceea ce fac este din pură plăcere și distracție “Atâta timp cât nu mă consider și
nu ma știu un consumator înrăit și dependent, nu cred că am luato pe un drum gresit. Da, ce e
drept e drept, fac ceva ilegal în momentul în care consum dar nu ma vad în postura în care aș
putea fi rau din moment ce fac asta pent ru distracție ”(I.A. consumator), “Da, deoarece
incerc sa pastrez un echilibru in toate si sa nu cad in extreme. Echilibrul incerc sa il pastrez
in tot ce fac iar asta include si consumul de droguri si tocmai de aceea incerc sa -l limitez pe
cat plosibil si sa ramana doar la stadiul de deconectare de la unele griji si relaxare ”(B.C.
consumator), “ Bai eu zic că da. Mă văd împlinit. Dacă o să apară unele resentimente o să
fine în viitor, la bătrânețe. Pana atunci eu trăiesc în prezent tinerețea pe care nimeni n u ne-o
poate da înapoi ”(A.O. consumator), “Nici potrivit nici nepotrivit. Sunt bine încă. Nu ma
consider in consumator dependent ca să zic ca am luato pe un drum greșit. Și în mopd clar nu
o sa consum in abuz ”(A.G. consumator).
Există o vorbă bună în lume “Cum îți așterni, așa dormi”, din care putem prelua
subânțelesul. Nimeni nu te impinge la fapte nedorite, însă tentația și dorința te fac să fii mai
slab. Nimeni nu îți baga țigara în gură ca să fumezi, tu ești stăpân pe corpul tău și ar trebui să
te cont rolezi. Dar în final cel mai puternic câștigă, și dacă îți dorești și vrei poți fi de neânvins.

102
IV.5. Concluziile microcercetării

Încă de la vârste fregede suntem predispuși să fim receptivi la viciile pe care
societatea ni le oferă în mod indirect. Unul dintre marile vicii însă și cu probleme actuale este
acel al consumului de droguri. Tânărul elev este predispus la consumul de drog uri încă de la
integrarea într -un grup social de prieteni unde cel puțin unul dintre prieteni este familiarizat
cu acest fenomen. Fenomenul consumului de substanțe halucinogene ia o mai mare amploare
pe zi ce trece. Elevii o fac din pură placer, din curioz itate, din trăirea de senzații tari și prin
simplu fapt că îi amuză. În concluzionarea analizelor efectuate în această micro -cercetare voi
scoate în evidență punctele tari, punctele care au pus accent pe motivația consumului de
droguri pe motivele pentru care au ales sa facă acest pas spre lumea consumatorilor dar și
substanțele adesea consummate de tinerii elevi.
Părerile specialiștilor care au o experiență în spate sunt destul de generale, singurul
răspuns promt fiind cel al polițistului, care față de celelalte 2 persoane intervievate a fost mai
realist în generarea unui răspuns mai aproape de avevăr. Ținând cont d e faptul că tinerii din
ziua de astăzi sunt mai receptivi la fenomenul consumului de droguri părerile consumatorilor
și ale dealer -ului sunt apropiate și de părerile specialiștilor.
Fenomenul ia amploare pe zi ce trece iar persoanele care se izbesc de ac est zid
puternic încep din cauza anturajului sau din cauza tentației de a încerca ceva nou, ceva mai
extreme și tot odată din cauza unor problem fie familiale sau altele. Aceste întâmplări se
datorează ușurinței cu care se procură substanțele toxice de căt re persoanele minore. În unele
cazuri finalul poate fi fericit atâta timp cât persoanele consumatoare se pot controla, dar în
unele cazuri nu. Tentația și curiozitatea te macină până încerci. Persoanle consumatoare
intervievate de catre mine au raspuns ten tației și de la vârste fragile ale copilăriei.
Opiniile sunt proprii iar percepțiile sunt destul diferite, atat din partea specialiștilor
cât și din partea consumatorilor și a dealer -ului. În mod cert părerile consumatorilor sunt
apropiate față de cele al e dealer -ului, aceștia având percepțiile mai deschise față de cele a
specialiștilor. În mod sigur polițistul nu o sa fie deacrord cu spusele unui consumator sau a
dealer -ului din prispa faptului că polițistul a urmat cursuri superioare spre a se specializa pe
acest tip de fenomen, consilierul la rândul său fiind instruit în a consilia, sprijini, ajuta și a
acorda sfaturi, poate chiar și tratamente persoanelor care se află într -o situație fie ea medie sau
de risc. Percepția consumatorului se poate schimba o dată cu înaintarea acestuia în vârstă și se
poate adapta la noi activități excluzândule pe cele prezente.

103
Modul în care își procură aceste substanțe este eficient și simplu , în fiecare grupuleț
există cineva care se ocupă de alimentare și distribuirea sub stanșelor toxice tinerilor doritori
de senzații nemaiântâlnite După cum am observat drogurile pot fi procurate cu ușurință prin
mijloace capabile de anumite personae competente fără frică de consecințele penale care
urmează a li se aplica în urma depistări i și găsiri asupra lor de substanțe interzise de lege, voi
trece la cele mai accesibile tipuri de droguri întâlnite în rândul tinerilor elevi ce doresc a simți
pe pielea lor efectele plăcute sau neplăcute pe care le poate avea o substanță toxică asupra
lor. Din prisma consumatorilor am avea o pondere mai mare a drogurilor preferate de tip hașiș
sau marihuana față cele de tip etnobotanic.
Motivele pentru care tinerii din ziua de astăzi consumă adesea substanțe toxice pot fi
variate și în același timp neses izate de autoritățile competente. În cele relatate anterior am
sesizat că mediul de proveniență fie el urban sau rural, nu influențează consumul de substanțe
toxice, acestea consumându -se în ambele medii indiferent de circumstanțe iar factorii
determinanț i cei mai adesea întâlniți de specialist de -a lungul experienței parcurse în domeniu
sunt de marginalizare, dezinteresul familiei față de copii, lipsa comunicării, anturajul etc
Anturajul îl regăsim în mare parte în părerile consumatorilor, care atestă că acestal a
avut o amprentă puternică în inițierea consumului de substanțe toxice. Efectele drogurilor sunt
caracteristice portretului unui consumator privit din unghiuri diferite, atât din partea școlii, și
aici ne rezumăm la conducerea școlii, profesorii care interacționează cu astfel de elevi,
dirigintele clasei dar si colegii care îi sunt alături o mare parte a timpului, din partea
autorităților locale, felul în care aceștia int ervin în procesul de racolare a elevilor aflați în
spațiile publice în timpul orelor de curs, dar și cum privesc consumatorii pe acele persoane
care consumă substanțe toxice și nu în ultimul rând dealer -ul.
Realizarea schimbului marfă -bani dintre consumat or – dealer adesea este realizată
prin cai necunoscute sau cunoscute adesea de către organele competente. Aceștia, în special
dealer -ul se folosește de naivitatea consumatorului, atrăgândul în zone ferite de lume pentru a
nu fi văzuți atunci când are loc s chimbul. Consumatorul se adaptează după regulile dealer -ului
pentru a putea fi încheiată tranzacția, urmând ca acestea să fie consumate cu grupul de
prieteni.
Implicarea școlii în prevenirea fenomenului de toxicomanie este acela de prevenție,
școala sesiz ând acestă problemă prin consilierul școlar către organele competente care vor
prelua cazul urmând să demareze o acțiune asupra problemei existente.
Implicarea autorităților locale prezintă mai multe linii pe care aceștia își desfăsoară
activitatea fiind împărțite pe mai multe compartimente acțiunea fiind una foarte amplă și

104
complexă de la compartimentele de prevenire, poliție de proximitate, care au un rol activ pe
linia prevenirii fenomenului, până la lucrătorii de investigații criminale și serviciul de
combatere a crimei organizate care au un rol activ în strângerea datelor cercetarea și
investigarea faptelor de natură penală privind traficul și consumul de droguri .
În prezent modalitățile de intervenție ale organelor competente sunt mult mai
avansate față de ani precedenți în funcție de situația pe care o întâmpină. Autoritățile locale, în
cea mai mare parte se axează pe programe de informare atât școlare cât și la nivel de
comunitate, prin campanii antidrog care au scopul de a le aduce la cunoștință t uturor
categoriilor de consumatori riscurile la care se expun și consecințele pe care le vor întâmpina
atunci când vor fi depistați ori consumând ori când comercializează substanțe interzise și altor
consumatori. Școala intervine și ea la rândul ei în mome ntul depistării consumului de alcool
în interiorul școlii prin regulamentul de ordine interioară ce prevede sancționarea elevului ce a
avut o atitudine neadecvată în timpul programului orelor de curs.
În concluzie putem afirma ca atât direct, cât și indire ct sociatatea încurajează într -un
fel sau altul comercializarea și consumul de substanțe toxice în rândul elevilor la nivel de
școală prin anturaje care se formează odată cu înaintarea în vârstă. Aceast fenomen ia
amploare pe zi ce trece iar dacă persoanel e competente nu se sesizează în diminuarea acestui
fenomen vom ajunge la legalizarea anumitor substanțe halucionogene, și de ce nu nu la un
consum cât mai ridicat.

105
BIBLIOGRAFIE

1. Abraham, P. (2005). Capcana Drogurilor. București: Editura Detectiv;
2. Abraham, P. (2004). Prevenire și consiliere antidrog. București: Ministerul
Administrației și Internelor;
3. Baconi, D., Bălălău, D., & Abraham, P. (2008). Abuzul și toxicodependența.
Mecanisme, manifestări, tratament, legislație . București: Editura Militară;
4. Bandura, A. (1977). Social learning theory. Englewood Cliffs,New Jersey:
Prentice -Hall;
5. Bercheșan, V. & Pletea, C. (1998). Drogurile și traficanții de droguri. Pitești:
Paralela 45;
6. Blume, A. (2011). Consumul și dependența de droguri. Ghid practic de evaluare,
diagnostic și tratament. Iași: Polirom;
7. Cojocaru, Ș. (2010). Evaluarea programelor de asistență socială. Iași: Polirom;
8. Cojocaru, Ș., Cojocaru, D., Rădoi, M., & Bunea, O. (2009). Prevalența
consumului de droguri în rându l studenților din Iași. Biroul de Prevenire,
Evaluare și Consiliere Antidrog al Centrului Diecezan Caritas Iași. Iași: Expert
Project Iași;
9. Drăgan, J. (1994). Aproape totul despre droguri. București : Ed. Militară;
10. Drăgan, J. (2000). Dicționar de droguri. București: Național;
11. D.S.M. -IV-TR (2003). Manual de disgnostic și statistică a tulburărilor mentale
(ed. a IV -a, text revizuit de Romila Aurel). (Trans. M. Popa, Ed., & M. Stancu)
București: Asociația Psihiatrilor Liberi din România;
12. Fishbein, M., & Ajzen, I. (1975). Belief, Attitude, Intention, and Behavior: An
Introduction to Theory and Research, Reading. MA: Addison -Wesley;
13. Georgescu, D., Moldovan, A., & Cicu, G. (2007). Despre droguri. Arad:
Concordia;
14. Goleman, D. (2001). Inteligența emoțională. București: Curtea Veche;
15. Goode, E. (1999). Drugs in American Society (a V-a ed.). Boston, New York, San
Francesco, St. Louis, McGraw -Hill College: The McGraw -Hill Companies, Inc;
16. Griffith, E. (2006). Drogurile – o tentație ucigașă. (O. Ciucă, Trans.) Piteș ti:
Paralela 45;
17. Horvath, A. (2006). Sex, droguri, alcool, pocher și ciocolată. Filipeștii de Târg,
Prahova: Editura Antet XX Press;

106
18. Jessor, R. (1998). New perspective on adolescent risk behavior. New York:
Cambridge University Press;
19. Labouvie, E. (1996 ). Maturing out of substance use: Selection and self -correction.
Journal of Drug Issues (26), 457 –476;
20. Lamb, L. (2002). Drugs and Sociey (third ed.). Lyman and Potter: Anderson
publishing;
21. M.A.I. (2000). Raport Național privind problematica drogurilor în R omânia în
anul 1999 ;
22. M.A.I., O.E.D.T., & A.N.A. (2011). Raport Național orivind situația drogurilor.
Noi evoluții, tendințe și informații detaliate. București: Reitox;
23. Nechita, V. (2007). Cum elaborăm lucrarea de licență și dizertația de masterat.
Ghid pra ctic (ed. a II -a revizuită). Cluj -Napoca: Libraria Universitatii Babes –
Bolya;
24. Newcomb, M. (1996). Pseudomaturity among adolescents: Construct validations,
sex differences and associations in adulthood . Journal of Drug Issues (26), 477 –
504;
25. Oetting, E., Ed wards, R., & Beauvais, F. (1989). Drugs and Native -American
youth. Drugs & Society , pp. 5 -38;
26. Paquin, P. (1988). Les jeunes, l’alcool et les drogues: valeurs, profil, probleme. In
Pierre(coord.), & G. Morin (Ed.), L’usage des drogues et la toxicomanie (Vol. I).
Montreal;
27. Peele, S. (1985). The meaning of addiction: Compulsive experience and its
interpretation. Lexington, MA: Lexington Books;
28. Rădulescu, S. (1996). Devianță, Criminalitate și Patologie socială. București:
Lumina Lex;
29. Rădulescu, S., & Dâmboeanu , C. (2006). Sociologia abuzului și consumului de
droguri. București: Lumina Lex;
30. Rășcanu, R. (2008). Dependență și drog – aspecte teoretice și clinic ameliorative,.
București: Editura Universității;
31. Tsuang, J., Shapino, E., & Smith, T. (1994). Drug Use Among Primary Alcoholic
Veterans;

107
Webografie

32. http://www.ana.gov.ro/istoric_si_organizare.php
33. http://www.ana.gov.ro/campanii.php

108

ANEXE

Ghid de interviu adresat Consilierului școlar din Liceului Teoretic “Miron Costin”

1. De cât timp sunteti consilier scolar în cadrul liceului „Ion Creanga”?
2. Cum descrieți liceul în care profesați?
3. Cum vedeti generația actuala de elevi comparativ cu cele anterioare?
4. După părerea dumneavoastră, ce înseamnă/cum ați descrie cuvântul „drog”?
5. Cum este vazut consumul de droguri în ziua de astăzi față de anii trecuți?
6. De când a luat amploare acest fenomen?
7. Ați întâlnit copii care au consumat/consumă droguri?
8. Dacă da, puteți să îmi vorbiți despre un caz care v -a atras atenția ?
9. Din experiența dumneavoastră profesională, care categorii de droguri au fost cele mai
adesea intalnite? (fumat, inhalat, injecta bile)
10. Care dintre categoriile enumarate mai sus provoaca dependență mai mare în rândul
adolescenților?
11. Ce probleme psiho -sociale au majoritatea elevilor care consumă substanțe toxice?
12. Credeți că influențează cu ceva mediul de proveniență a acestor elevi? (rural sau
urban)
13. Elevii consumatori de droguri, prezintă și alte comportamente deviante? (consum de
alcool, persoane violente, absenteism, violență)
14. Care sunt factorii care determină consumul de droguri?
15. Care este situația școalară a acestui elev/elevilor?
16. Cum sunt văzuți de catre ceilalți colegi?
17. Care este relatia lor cu profesorii de la clasă?
18. Cum ați caracteriza elevul/elevii care dezvoltă acest tip de comportament?
19. De unde credeți că își procură el evii aceste substante toxice?
20. Unde credeți că sunt consumate cel mai des? (în interiorul sau în afara școlii? )
21. Credeți că elevii sunt informați asupra efectelor nefaste a drogurilor?
22. Cunoașteți situația familiară a elevului/elevilor problemă?
23. Din ce c ategorie de familie provin acești copii?
24. În familia în care traiește elevul, credeți că există consumatori de droguri?
25. Care este relația pe care o aveți cu familia/familiile acestor copii?

109
26. Cum se implică familia in diminuarea acestui fenomen?
27. Cum se i mplica școala în astfel de cazuri?
28. Care sunt modalitățile de prevenire și intervenție la nivelul scolii? Dar la nivelul
comunității?
29. Cunoașteți modalitați de intervenție în funcție de stadiul consumului?
30. Cunoașteți metodele de tratament al persoanelor d ependente de droguri?
31. Cum sancționează școala astfel de comportamente?
32. Care credeți ca este cea mai eficienta metoda de combatere a fenomenului
toxicomaniei?
33. Ce sfat le -ați da tinerilor din ziua de astăzi?

110
Ghid de interviu adresat Dirigintelui din cadrul Liceului Teoretic “Miron Costin”

1. De cat timp sunteți profesor în cadrul liceului „Ion Creanga”?
2. Cum descrieți liceul în care profesați?
3. Cum vedeți generația actuală de elevi comparativ cu cele anterioare?
4. După părerea dumneavoastră, ce înseamnă/cum ați descrie cuvântul „drog”?
5. Ați întâlnit copii care au consumat/consumă droguri?
6. Dacă da, puteți să îmi vorbiți despre un caz care v -a atras atenția ?
7. Credeți că influențează cu ceva mediul de proveniență a acestor elevi? (rural sau
urban)
8. Elevii consumatori de droguri, prezintă și alte comportamente deviante? (consum de
alcool, persoane violente, absenteism, violenta)
9. Care este situația școalară a acestui elev/elevilor?
10. Cum sunt văzuți de către ceilalți colegi?
11. Care es te relația lor cu profesorii de la clasă?
12. De unde credeți că își procură elevii aceste substante toxice?
13. Unde credeți că sunt consumate cel mai des? (în interiorul sau în afara școlii? )
14. Cum ați caracteriza elevul/elevii care dezvoltă acest tip de compor tament?
15. Credeți că elevii sunt informați asupra efectelor nefaste a drogurilor?
16. Cunoașteți situația familiară a elevului/elevilor problemă?
17. Din ce categorie de familie provin acești copii?
18. În familia în care traiește elevul, credeți că există consumat ori de droguri?
19. Care este relația pe care o aveți cu familia/familiile acestor copii?
20. Cum se implică familia în diminuarea acestui fenomen?
21. Cum se implică școala în astfel de cazuri?
22. Care sunt modalitățile de prevenire și intervenție la nivelul școlii ?
23. Dar la nivelul comunității?
24. Cunoașteți metodele de tratament al persoanelor dependente de droguri?
25. Cunoașteți modalități de intervenție în funcție de stadiul consumului?
26. Cum sancționează școala astfel de comportamente?
27. Care credeți că este cea mai ef icientă metoda de combatere a fenomenului
toxicomaniei?
28. Ce sfat le -ați da tinerilor din ziua de astăzi?

111
Ghid de interviu acordat Polițistului din cadrul secției de Poliție Pașcani

1. De cât timp lucrați în cadrul poliției Române?
2. Cum vedeți generația actuală de elevi comparativ cu cele anterioare?
3. După părerea dumneavoastră, ce înseamnă/cum ați descrie cuvântul „drog”?
4. Cum este văzut consumul de droguri în ziua de astăzi față de anii trecuți?
5. De când a luat amploare acest fenomen?
6. Ați întâlnit copii care au consumat/consumă droguri?
7. Dacă da, puteți să îmi vorbiți despre un caz care v -a atras atenția ?
8. Credeți că influențează cu ceva mediul de proveniență a acestor elevi? (rural sau
urban)
9. Care sunt factorii care determină consu mul de droguri?
10. Cum sunt văzuți de membrii societății?
11. De unde credeți că își procură elevii care consuma acceste substanțe toxice?
12. Cum își procură substanțe toxice dealer -ul (persoana intermediară)?
13. Care sunt cele mai accesibile droguri?
14. Credeți că cel e weed -shop sunt mai ușor de procurat decat celelalte? (hașis, canabis,
marijuana)
15. Din experiența dumneavoastră profesională, care categorii de droguri au fost cele mai
adesea întalnite? (fumat, inhalat, injectabile)
16. Care dintre categoriile enumarate mai sus provoacă dependență mai mare în rândul
adolescenților?
17. Unde credeți ca sunt consumate cel mai des?
18. Cum ați caracteriza elevul/elevii care dezvolta acest tip de comportament?
19. Din experiența dumneavoastră, ați identificat un caz în care au fost implic ați si
consumatori minori? Dacă da, ce procedură s -a aplicat?
20. Credeți că elevii sunt informați asupra efectelor nefaste a drogurilor?
21. Primiți sesizări din partea comunității sau a școlii?
22. Cunoașteți situația familiara a elevului/elevilor problemă?
23. Din c e categorie de familie provin acești copii?
24. Cum se implică familia în diminuarea acestui fenomen?
25. Cum se implică poliția locală/județeană în astfel de cazuri?
26. Care sunt modalitățile de prevenire și intervenție la nivel local cât și județean?
27. Cunoașteți modalități de intervenție în funcție de stadiul consumului?

112
28. Cunoașteți metodele de tratament al persoanelor dependente de droguri?
29. Cum credeți că sancționează legea astfel de comportamente? Dar autoritățile publice
locale?
30. Care credeți că este cea mai eficientă metodă de combatere a fenomenului
toxicomaniei?
31. Ce sfat le -ați da tinerilor din ziua de astăzi?

113
Ghid de interviu acordat Dealer -ului din orașul Pașcani

1. Câți ani ai?
2. Din ce mediu provii? Urban sau rural?
3. În prezent, mai urmezi vreo forma de învățământ?
4. Ce studii ai absolvite?
5. După părerea ta, ce înseamnă/cum ai descrie cuvântul „drog”?
6. Cum este vazut consumul de droguri în ziua de astăzi față de anii trecuți?
7. De când a luat amploare acest fenomen?
8. Ai pri eteni care consumă/au consumat droguri?
9. Tu ai fost tentat vreodată să încerci vreun drog?
10. În prezent mai consumi droguri?
11. De cât timp ai intrat în lumea dealer -urilor?
12. Ce fel de substanțe comercializezi cel mai des? (fumat, inhalat, injectat).
13. În act ivitatea ta de dealer mai ai și alți prieteni care se ocupă cu comercializarea
drogurilor?
14. Ce te -a determinat să comercializezi droguri?
15. Cum vezi persoanele care consumă droguri?
16. Conștientizezi gravitatea riscurilor pe care ți le asumi in momentul de față?
17. Povestește -mi cum decurge o întâlnire cu un consumator și cum realizați tranzacția
pentru a vă feri de ochii lumii?
18. Unde are loc cel mai adesea schimbul ban -drog?
19. Care sunt cuvintele cheie pe care le folosiți în timpul unei conversații?
20. Ce fel de re lație ai cu consumatorii de droguri?
21. De unde îți procuri cel mai des substanțe toxice?
22. Care sunt cele mai accesibile droguri?
23. Crezi că cele weed -shop sunt mai usor de procurat decat celelalte? (hasis, canabis,
marijuana)
24. Care categorii de droguri sunt cel e mai adesea cerute de consumatori? (fumat, inhalat,
injectabile)
25. După părerea ta, care dintre categoriile enumarate mai sus provoacă dependență mai
mare?
26. Cunoști care sunt efectele drogurilor?
27. Dacă da, de unde?

114
28. Care este relașia ta cu familia?
29. Famili ei i-a fost adus la cunoștință faptul ca tu esti dealer?
30. Dacă da, cum au reacționat?
31. Cum a încercat familia sa se implice în diminuarea acestui fenomen?
32. Cum se implică comunitatea în diminuarea cosnumului și comercializării de droguri?
33. Care sunt modalita tile de prevenire și intervenție ale comunității? (școala și
comunitatea -spital poliția,biserica etc)
34. Cunoști metodele de tratament al persoanelor dependente de droguri?
35. Cum crezi ca sancționează autoritățile locale aceste comportamente? Tu ai fost
sancț ionat vreodată?
36. Cum crezi ca ar trebui să se implice comunitatea în prevenirea consumului de droguri?
37. Din perspectiva ta de dealer, crezi că ai ales drumul potrivit?

115
Ghid de interviu acordat Consumatorilor din cadrul Liceului Teoretic “Miron Costin”

1. În ce clasă ești?
2. Din ce mediu provii? Urban sau rural?
3. După părerea ta, ce înseamnă/cum ai descrie cuvântul „drog”?
4. Cum este văzut consumul de droguri în ziua de astăzi față de anii trecuți?
5. De când a luat amploare acest fenomen?
6. Cunoști persoane care consumă/au consumat droguri?
7. Dacă da, fac parte din cercul tău de prieteni?
8. Ai fost tentat vreodată să încerci vreun drog?
9. În prezent consumi droguri? Dar alcool?
10. Ce fel de substanțe consumi cel mai des? (fumat, inhalat, injectat). Ai încercat și altele ?
11. Cu cine consumi cel mai adesea? Singur sau cu prieteni?
12. Ce simți în momentul în care consumi droguri?
13. Ce te -a determinat să consumi droguri?
14. Cum vezi persoanele care consuma droguri?
15. Conșt ientizezi gravitatea riscurilor pe care ți le asumi în momentul de față?
16. Povestește -mi cum decurge o întâlnire cu prietenii când consumați droguri?
17. Care este situația ta școlară?
18. Care este relația ta cu colegii de clasă? Dar cu profesorii?
19. De unde iți pr ocuri cel mai des substanțe toxice?
20. Cum se manifestă intermedierea bani -drog?
21. Care sunt cele mai accesibile droguri?
22. Crezi că cele weed -shop sunt mai ușor de procurat decât celelalte? (hasis, canabis,
marijuana)
23. Care categorii de droguri sunt cele mai ad esea întâlnite în grupul tau de prieteni?
(fumat, inhalat, injectabile)
24. După părerea ta, care dintre categoriile enumarate mai sus provoacă dependență mai
mare?
25. Unde crezi că se consuma cel mai des droguri?
26. Dar tu, unde consumi cel mai des?
27. Cunoști care sunt efectele drogurilor?
28. Dacă da, de unde?
29. Care este relația ta cu parintii?

116
30. Părinților le -a fost adus la cunoștință faptul că tu esti consumator?
31. Dacă da, cum au reacționat?
32. Cum a încercat familia să se implice în diminuarea acestui fenomen?
33. Cum se implică școala în diminuarea cosnumului de droguri? Dar comunitatea?
34. Care sunt modalitățile de prevenire și intervenție ale acestora?
35. Cunoști metodele de tratament al persoanelor dependente de droguri?
36. Cum crezi că sancționează atât școala cât și autori tățile locale aceste comportamente?
Tu ai fost sancționat vreodată de una dintre acestea?
37. Cum crezi ca ar trebui să se implice școala în prevenirea consumului de droguri? Dar
comunitatea?
38. Din perspectiva ta de consumator, crezi că ai ales drumul potrivit ?