Specializarea : Asistență Socială [307700]

Universitatea ‘‘ Babeș-Bolyai ’’ Cluj-Napoca

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Specializarea : [anonimizat]: [anonimizat]

2018

[anonimizat] a copiilor, de la vârste foarte fragede.

[anonimizat], comportamente, [anonimizat] m-a atras foarte mult să aflu cum privesc ei viața și ce abilități au. Astfel am dorit să observ și să interacționez în mod direct cu acești copii pentru a-i ajuta să se cunoască mai bine și să își dezvolte unele abilități.

Copiii din centre de plasament au nevoie de multă atenție și îngrijire pentru a se putea dezvolta potrivit vârstei.

Familia reprezintă mediul care influențează direct dezvoltarea emoțională a copilului. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], pentru prima dată fac parte din categoria celor cărora le lipsește exercițiul despărțirii temporare.

[anonimizat] o energie nesfârșită la viața de om mare. [anonimizat].

[anonimizat], știu întotdeauna să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor copilului și să înțeleagă astfel caracteristicile care au legătură cu vârsta biologică a copilului, ajută la dezvoltarea optimă a copilului pentru ca aceștia să poată deveni o [anonimizat] a putea fi fericită.

[anonimizat], [anonimizat] o influență puternică asupra dezvoltării copilului.

[anonimizat].

CAPITOLUL I : EMOȚIILE – ABORDARE TEORETICĂ

1.1 Emoțiile. Definire și tipologie

Emoțiile reprezintă un sistem de alarmă încă de la naștere. [anonimizat], atenție, dragoste, etc. Mediul familial creează realitatea emoțională a copilului.

"[anonimizat]. [anonimizat] ." (Cireașă, et al, 2012, p 16).

Mirela Cireașă afirmă că există șase emoții de bază universale respectiv : mânia, dezgustul, tristețea, bucuria, teama și surpriza.

Emoțiile pot fi clasificate după mai multe criterii :

– după polaritatea lor : [anonimizat]: [anonimizat] a emoției : emoția ca stare generală de un stimul sau o situație și emotie ca trăsătură . ( Cireașă et al, 2012).

[anonimizat], surprinderea, bucuria, tristețea și altele câteva în numar de 6 până la 10. " Astfel, fără a ignora accepția restrânsă, ba chiar consacrată, a termenului emoție de bază, voi considera drept emoții, într-o accepție extinsă, toate evenimentele sau stările din domeniul efectiv care se caracterizează printr-un ansamblu de trăiri psihice specifice însoțite, în mod variabil ca intensitate și calitate, de manifestări fiziologice și comportamentale" ( Cosnier, 2007, p17 ).

Există unele stări pe care orice persoană încearcă să le evite sau să le controleze, deși nu reușesc acest lucru, aici find vorba despre "rateurile vieții emoționale" . "Eșecul sau insuficiența eficacitate a "mecanismelor de apărare "sau "de adapare " generează anxietate sau angoa. Dacă aceste stări au o anxietate prea mare sau dacă se cronicizează , se ajunge la o stare proastă, care este uneori numită stres." ( Cosnier, 2007, pag 130).

Capacitatea de a identifica și de a exprima emoțiile este o parte importantă a comunicării. Terapeuții și consilierii au descoperit că atunci când este vorba de comunicarea emoților cel mai bine este să fii un bun ascultător și să asculți cum ceilalți își exprimă emoțiile. ( Lawrence E. Shapiro. 2012, p.302-303 ).

Una dintre calitățile importante din viața socială este felul în care oamenii știu să-și exprime propriile sentimente. Există mai multe reguli de bază în privința modalității prin care ne exprimăm, cum ar fi: minimalizarea exprimării emoției, exgerarea a ceea ce simte cineva și a treia o înlocuire a unui sentiment cu un altul. (Goleman, 2008, p.156-157)

Ceea ce se intamplă în spațiul social și privat influențează apariția emoțiilor. Tot ceea ce ne înconjoară reprezintă stimuli care ne influențează, și astfel ne putem modifica, întări sau elimina unele atitudini și ne putem controla emoțiile. Emoțiile fac parte din viața noastră , ele ne definesc, oferă multe informații despre atitudinile, comportamentul nostru, despre ceea ce simțim sau gândim. Influențează deciziile pe care luăm, făcându-ne să reflectăm asupra propriilor acțiuni trecute, prezente și viitoare. (Rujoiu, 2012, p.22-57)

2.1 Inteligența emoțională

Conform lui Salovey și Mayuer, (1990), inteligența emoțională se referă la abilitățile prin care un individ poate monotoriza și discrimina propriile sale emoții, dar și a celor din jur, și capacitatea lui de a gestiona informațiile pe care le deține pentru a-și ghida acțiunile și propria lui gândire.

Activitățile care se desfășoară în cadrul școlii au un rol foarte important în dezvoltarea ulterioară a copilului din punct de vedere emoțional.

În ceea ce mi-am propus această definiție este mai utilă deoerece dezvoltarea socio-emoționlă a copiilor se realizează începând de la vărste foarte mici ,în cadrul activităților școlare, deoarece aceștia își petrec cea mai mare a timpului, unde un rol important îl au cadrele didactice. Activitățile care se desfășoară în cadrul școlii au un rol foarte important în dezvoltarea ulterioară a copilului.

Orice părinte își dorește să își educe copilul astfel încât acesta să nu se simtă amenințat de singurătate, însă prieteniile care au loc la vârsa școlară nu pot fi programate. Un părinte poate să își ajute copilul prin înscierea lui în fluxul social,pentru a-și crea relații pozitive. (Maurice J.Elias et al, 2007)

Pentru a ajuta un copil să iși formeze noi aptitudini este nevoie de supravegherea lui și de a-l face conștient de comportamentul său. Deși supravegherea poate fi uneori dificilă, este nevoie de multă răbdare, organizare, perseverență.

David Hamburg afirmă că școala este o experiență definitoare care influențează într-o oarecare măsură adolescența copiilor și perioada lor adultă. Simțul valorii de sine depinde și de capacitatea acestora de a se descurca la școală. Unui elev căruia nu îi reușeste la școală se va descuraja, se va considera înfrânt și va reacționa ca atare, toate acestea reprezintă o perspectivă sumbră care are impact asupra dezvoltării elevului. (Hamburg, 1992 și Ann Vermon, 2006).

Fiecare perioadă reprezintă o oportunitate pentru a ajuta copilul să dobândească anumite tipuri de obiceiuri emoționale benefice, iar dacă nu se reușește acest fapt, atunci efortul va fi mult mai mare pentru a putea oferi lecțiile ulterioare de corectare necesare în viață.

‘‘Inteligența școlară exprimă gradul de adapare a elevului la cerințele activității de tip școlar’’(Rodica Baciu ,2010 ,p.12)

Personalitatea conștientă nu acționează conform mecanismelor proiecției. Dacă o persoană își asumă responsabilitatea pentru sine, atunci ea nu mai este victima nimanui. " Pentru a redobândi stăpânirea asupra propriilor emoți trebuie să avem curajul de a ne confrunta cu acele aspecte ale personalității noastre pe care preferăm să nu le vedem, să nu le recunoaștem ca fiind ale noastre." .(Albisetti, 2012, p.24) .

Un copil mic, ale cărui abilități de exprimare verbală nu s-au dezvoltat încă, va întâmpina dificultăți atunci cand va trebui să își traducă sentimentele . La familiile în care sentimentele sunt exprimate și dicutate, fără opreliști, copiii își dezvoltă vocabularul necesar pentru a se gândi la emoțiile lor și a le comunica. ( Lawrence E. Shapiro. 2012, p.302 )

Harry Stack Sullivan a evidențiat importanța relațiilor sociale ale copiilor în cadrul dezvoltării personalității acestora. El considera că stadiul dezvoltării personalității unui copil este echivalentul sumei tuturor relațiilor sale interpersonale. Conform opiniei lui, prieteniile legate în timpul copilăriei impun un anumit tipar al relaționării cu ceilalți, ce va fi păstrat întreaga viață. (Lawrence E. Shapiro. 2012, p 218).

Unul dintre "secretele" educației bazate pe inteligența emoțională este acela că progresul părinților va determina progresul copiilor, adică dacă un lucru este bun pentru părinte, același lucru va fi bun și pentru copil. (Maurice J. Elias et al 2002, p.26).

1.3 Imaginea de sine. Stima de sine

‘‘Imaginea de sine poate fi înțeleasă ca o reprezentare mintală a propriei persoane sau o structură organizată de cunoștințe declarative despre sine care ghidează comportamentul social.’’(Băban, 2001, p.66 )

Imaginea de sine se dezvoltă de-a lungul vieții, prin experiențele individului cu cei din jur și din acțiunile la care participă și pe care le realizează. Un rol esențial pentru dezvoltarea imaginii de sine îl au experiențele din copilărie, așadar succesul și eșecul din copilărie, dar și căile copilului de a se manifesta definesc imaginea pe care o are copilul. (Golu ,2015 )

În opinia lui Pîrvulescu, imaginea de sine joacă un rol deosebit de important în conduiă, omul apără, afirmă, tinde și dorește să creeze celor din jur o anumită imagine despre sine. Imaginea de sine are la bază fenomenul perceptiei sociale." Faptul care confirmă corectitudinea imaginii despre noi este conduita practică în diverse situații, consecvența și unitatea comportamentului nostru, raportarea la anumite valori constante și importante." Un fapt important în formarea imaginii de sine îl reprezintă dinamica succeselor și insucceselor proprii, care sunt înregistrate și apreciate de cei din jur, ( Pîrvulescu, 2009, p.8)

‘‘Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice ființă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate, interese, statut social, abilități. Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înșine, cât de ‘‘buni’’ne considerăm comparativ cu propriile expectanțe sau cu alții ’’.( Băban, 2001, p.72)

‘‘Stima sau respectul de sine reprezintă componența efectivă a conceptului despre sine, implicând autoevaluările pozitive sau negative ale persoanei ’’.( Robu ,2011 ,p.41)

Stima de sine pozitivă reprezintă încrederea în sine și autoaprecierea propriei persoane, permite individului să acționeze eficient, să se simtă bine în lumea sa. Cei cu stima de sine ridicată au mai multe succese și se adaptează mai ușor la situațiile noi .

Stima de sine negativă se caracterizează prin trăiri negative, de obicei cauzate de eșecuri, iar persoanele cu stima de sine scăzută se simt nevaloroși, sunt depresivi și pesimiști cu privire la viitorul lor.

În momentul în care copilul intră în școală, acesta își asumă un statut nou, acela de elev, pe care îl va păstra pe tot parcursul școlarității. Nivelul stimei de sine va prinde culoare atunci când copilul se va integra si adapta la noua condiție și la solicitările la care va fi supus pe parcurs, iar imaginea de sine se va îmbogăți cu o gamă largă de aspecte rezultate din compotamentul său în grupul școlar. Pentru un copil, școala reperezintă mediul unde el își descoperă atât calitățile cât și defectele deoarece aici este apreciat, dar și neapreciat în unele cazuri. Primele surse de satisfacție și insatisfacție apar în urma evaluărilor cadrelor didactice, iar primele aprecieri primite vor determina apariția sentimentelor de apreciere sau inferioritate. Dacă școlarul mic își formează o imagine negativă despre sine, atunci acesta va înregistra mai multe eșecuri indiferent de capacitățile sale. Capacitățile copilului pot fi confirmate prin notarea participării lui la activitățile școlare, nota fiind un indicator specific performanțelor sale. În momentul în care copilul intră în școală, învățătorul este își va pune amprenta asupra evoluției școlarului.( Golu, 2015, p.152)

Integrarea copilului în colectivitatea școlară comportă un efort de adaptare specific,a cărui premisă s-a realizat la grădiniță, prin extinderea mediului social accesibil copilului ’’(Golu ,2015 ,p.137)

Procesul devenirii ca persoană unică, independentă își are toate rădăcinile în copilăria timpurie. Lărgirea vizibilă a câmpului relațional și diversificarea tuturor tipurilor de relații cu rudele, cu alți adulți, îi permit copilului descoperirea de sine, cunoașterea propriilor capacități și limite, conturarea unor anumite capacități de reflecție intrapersonală, dezvoltarea unui anumit tip de comportament social care să respecte toate cerințele impuse din exterior, dar și toate nevoile și caracteristicile individuale. Este de fapt prima dată în care sunt învățate toate rolurile sociale și pattern-urile interacționale ,este deci perioada apariției tuturor competențelor și acestea țin de implicarea copilului în ceea ce privește explorarea, explicarea, procesarea realității, dar și de acțiunea directă asupra sa. (Roco, M., 2001, p. 73)

CAPITOLUL II : DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR SOCIALE ȘI EMOȚIONALE

2.1 Competențe sociale : Definiție

Competența socială reprezintă abilitatea unei persoane de a-și putea stăpâni propriile emoții, de a nu se lamenta și de a fi capabilă să-și argumenteze ideile și de a rezolva conflictele. Acestea sunt capacitati care contribuie la creșterea popularității persoanei și la eficiența în relațiile interpersonale. Bazele competențelor sociale se pun în familie, încă de la cele mai mici vârste, apoi se adaugă elemente ale sistemului de valori personale în anii de studiu, prin educație formală și nonformală. (Robu, 2011, p 23-24)

Viorel Robu îl citează pe ( Reber 1985): Competența reprezintă "capacitatea de a îndeplini anumite sarcini sau de a face ceva" . Este capacitatea unei persoane sau a unui grup de a interpreta un fenomen , de a lua o decizie sau de a efectua o acțiune. ( Robu,2011, p.22)

Relațiile pe care copilul le stabilește cu alți copii necesită receptivitate, disponibilitate, siguranță și confort emotional. Copiii dezvoltă încetul cu încetul abilități de cooperare, de a lega prietenii, de a conduce sau de a-și exprima sentimentele într-un mod acceptat de societate. Relațiile sociale dintre adult și copil vizează capacitatea lui de a interacționa și a avea încredere în aceștia, dar și capacitatea lor de a recunoaște rolurile sociale. (http://www.lapsiholog.com/dezvoltarea-competentelor-emotionale-si-sociale-la-copii.html)

2.2 Competențe emoționale : Recunoașterea și înțelegerea emoțiilor

‘‘Competența reprezintă ansamblul structurat de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare.Competența este realizabilă în intervale mai lungi de timp și implică capacitate ,operații mentale. ’’ (Baciu ,2010 ,p.20)

Competențele emoționale constau în achiziționarea unori comportamente și deprinderi specific următoarelor direcții : înțelegerea emoțiilor, capacitatea de a răspunde adecvat manifestărilor emoționale celor din jur, expresivitate emoțională. (http://www.lapsiholog.com/dezvoltarea-competentelor-emotionale-si-sociale-la-copii.html)

Competențele emoționale nu sunt talente înnăscute ,ci capacități învățate cu care trebuie să se lucreze și să se dezvolte pentru a obține performanțe exceptionale.

Pe măsură ce copiii cresc, toate tipurile de discuții despre emoții sunt perfect integrate în toate conversațiile zilnice, în citirea tuturor poveștilor, în discuții despre anumite evenimente ce urmează să se întâmple, în istorii personale etc. Rolul tuturor acestor conversații pentru înțelegerea emoțiilor derivă din: (Goleman, D., 2001, p. 63-68)

Creșterea și îmbunătățirea competențelor lingvistice, care oferă un fundament lexical pentru împărtășirea experiențelor psihologice care sunt de altfel, foarte dificil de definit, înțeles și comunicat celorlalți.

faptul că adulții vorbesc cu copiii despre oameni. Astfel, ori de câte ori un copil întreabă ‘’de ce?’’ despre sentimente sau comportamente pe care le observă la alții, ei sunt învățați implicit despre cum funcționează mintea și emoțiile.

În această perioadă, conversațiile învățător/ părinte-copil despre anumite tipuri de dorințe, sentimente, comportamente și chiar gânduri îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine mecanismele psihice – cuvintele categorizează astfel experiența psihologică dându-i acesteia o anumită coerență și chiar criterii pentru înțelegerea ei. Mai mult decât atât, toate conversațiile despre emoții oferă un anumit cadru de transmitere a tuturor valorilor culturale, evaluărilor morale, atribuirilor cauzale și a altor tipuri de sisteme de credințe ale părinților și educatorilor.

Dezvoltarea emoțională include și abilitatea prin care înveți cum să recunoști sau să interpretezi expresiile emoționale ale celorlalți. Abilitatea aceasta reprezintă un aspect centrat pe dezvoltarea propriu-zisă a cogniției sociale. (Miclea et al., 2006, p. 98-103)

Copilul traversează o etapă a cunoașterii din care asimilează diverse tipuri de modele de viață care determină la rândul lor o integrare tot mai activă a condiției umane ,prin lărgirea contactului cu mediul social și cultural.

Familia reprezintă prima școală a exprimării tuturor emoțiilor. În acest context intim, copilul învață întotdeauna să recunoască atât emoțiile proprii, cât și reacțiile tuturor celorlalți la emoțiile sale, cum să gândească, să perceapa aceste emoții și cum să își aleagă reacțiile proprii în fata lor . (Ostreith, P., 1973, p. 38)

Specialiștii în domeniu afirmă faptul că generația de copii de astăzi devine din ce în ce mai inteligentă, dar și mai lipsită de sentimente. Astfel, într-o încărcătură de provocări școlare, preșcolare și din timpul liber, copiii nu mai pot să își construiască în modul lor real toate capacitățile emoționale. În timp ce toți copiii sunt din ce în ce mai inteligenți, generația aceasta are o inteligență emoțională scăzută în mod drastic. Psihologii recomandă așadar un anumit comportament social sănătos din partea tuturor părinților, o atmosferă familială foarte bună, stabilă, pentru ca toți copiii să creasca echilibrat. (Mitrofan, I., Ciupercă, C., 1998, p. 161)

2.3 Abilitățile emoționale

Dezvoltarea abilităților emoționale este foarte importantă deoarece lecțiile emoționale învățate în copilărie ușurează adaptarea la mediul înconjurător. Abilitățile emoționale încep de la o vârstă foarte fragedă când se formează o bună interacțiune intre copil-părinte. Părintele este primul care îl ajută pe copil să își cunoască emoțiile ,să le eticheteze și să le conecteze la diferite situații.

Pentru a îmbunătăți abilitățile emoționale ale copilului trebuie să decoperim care sunt punctele forte și ce comportamente pot fi dezvoltate .Dezvoltarea emoțională reprezintă una dintre componentele esențiale ala adaptării,ea este necesară pentru a menține starea de sănătate mintală .

Prin activitățile pe care le desfășoară ,părinții și ,pot sprijini și pot oferi copiilor oportunitățile

Unele abilități sunt cognitive ,cum ar fi IQ sau expertiza tehnică.Alte abilități integrează gândirea și sentimentul și intră în domeniul emoțional care evidențiază rolul crucial al emoției în performanța lor.

Copiii care întâmpină dificultăți de relaționare le lipsesc competențele conversaționale corespunzătoare vârstei. Comunicarea nevoilor pe care ei le resimt devine problematică, iar copiii par să înțeleagă cu greutate nevoile și dorințele celorlați. Cea mai importantă modalitate prin care copiii asimilează abilitățile ce țin de comunicarea socială o învață prin conversațiile cu membrii familiei. Cele mai bune conversații sunt caracterizate printr-o sinceritate firească ce implică împărtășirea gândurilor și a sentimentelor, a greșelilor, eșecurilor și altele. Lawrence îl menționează pe Guevremont ca fiind cel care a descoperit că abilitățile conversaționale și alte abilități lingvistice, pot fi instruite și dezvoltate prin exerciții . În programul său de perfecționare a abilităților sociale, Guevremont utilizează o activitate de tip ludic pe care o numește " interviul televizat". (Lawrence E. Shapiro. 2012, p 199-203)

2.4 Construirea bazelor personalității

Personalitatea reprezintă o construcție teoretică eleborată de psihologie în scopul în scopul înțelegerii și explicării, la nivel teoretic, a modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umană. (Dafinoiu, I., 2002, p.31)

E puțin probabil să se spună că un nou-născut are personalitate, însă personalitatea începe la naștere, iar sugarul are personalitate potențială, anumite capacități și caracteristici urmează să se dezvolte.( Herseni, 1991, p.69)

O sarcină de bază a educației, a școlii, a tuturor factorilor aducativi, a oricărui colectiv de muncă este o ridicare continuă a moralității fiecarui individ. Pentru aceasta este nevoie de conștientizarea activității educative, care este un proces de înțelegere rațională de către elev, tânăr sau adult, a conținutului și scopul activității educative în care aceștia pot fi antrenați. Familia și școala, printr-o colaborare strânsă trebuie să aplice cu tact toate măsurile necesare soluționării aspectelor educative menționate la nivelul fiecărui copil sau elev. Educația morală, fiind o componență centrală a procesului educativ, îi dezvoltă omului calități și însușiri cum sunt: cinstea, modestia, echitatea, omenia, solidaritatea, respectul față de ceilalți etc., pe baza cărora aceasta se poate integra mai ușor în viața socială. (Bărduță, 2009, p 11-16)

Copilul înțelege și resimte tot ceea ce se întâmplă în familie, întelege conflicte, certuri sau despărțiri. Sunt foarte semnificative pentru copil toate relațiile pozitive cu părinții sau, dimpotrivă, atitudinile de renegare, de rejectare a unora dintre părinți. Toate relațiile afectuoase dintre părinte și copil, cât și relațiile dintre părinți, conduc întotdeauna la structurarea pozitivă a personalității. (Anghel, E., 2011, p. 77-78)

Copilul trebuie educat astfel încât să știe să acorde fiecărui lucru sau fapt valoarea sa reală, în funcție de care să-și dozeze enegia sufletească pe care o investește în ceea ce întreprinde. Părinții trebuie să rețină că doar prin grija lor, a educatorilor, învățătorilor, profesorilor și prin aplicarea corespunzatoare a măsurilor educative se poate dezvolta o bună dezvoltare psihică a tinerilor, în drumul lor spre viața adultă.( Bărduță, 2009, p. 75)

2.5 Rolul activităților ludice în viața copilului

"Jocul este una din căile prin care copilul iși poate dezvolta capacitatea de a lupta cu stresul și neprevăzutul din viață, care își exercită presiunea asupra lui. Jocul este totodată, supapa de siguranță prin care copilul reușește să-și învingă teama și anxietățile care îl copleșesc." (Voicu, 2002, p.89)

Jocul este o formă fundamentală de activitate, el are funcții formative complexe și apare timpuriu în viașa omului. Este o formă de activitate specifică pentru copil și importantă pentru dezvoltarea lui psihică, deoarece sub influența sa se formează, se dezvoltă și se restructurează toată activitatea psihică a copilului.

Studiile efectuate asupra jocului, au pus în evidență complexitatatea acestei forme de activitate. Jocurile copiilor au o evoluție complexă, la inceput fiind foarte simple, iar în copilaria doi și trei devenind mai complexe. Prin intermediul jocului, în pshicul copilului se produc schimbări importante , pregătindu-l pentru o nouă etapă. În timpul jocului, copilul dobândeste numeroase cunoștințe, se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă a realitătii: percepțiile, memoria, imaginația, limbajul, gândirea, etc. În jocurile colective, copiii se înteleg asupra subiectului, își comunică impresiile, își repartizează rolurile, și în felul acesta își activează vocabularul, își dezvoltă limbajul contextual etc. Jocul este un mijloc important de manifestare dar și de dezvoltare a emoțiilor și sentimentelor socio-morale. ( Voicu, 2002, p. 89-94)

În opinia lui Buga-Sfintes, acțiunile ludice sunt intrinsec motivate sau propriomotivate. În fapt, jocul reprezintă un studiu și o latură a conduitelor, a sistemelor reflexe din care se încheaga activitatea nervoasă superioară, "jocul este calea magistrală a socializării, subiectul acțiunii devine subiect al rolurilor, bazat pe un statut." În joc, copiii își modelează activ achizițiile, ei intră deplin în stapânirea unor scheme de acțiune. (Buga-Sfintes, 2013, p.7-8)

La sfârșitul perioadei preșcolare, copilul posedă o anumită experiență intelectuală și verbală. El poate să se exprime corect, poate delimita prin cuvinte diferențe și nuanțe de culori, exprimă ironie, politețe, dorințe, rugăminte și este capabil de discuții contradictorii. Perioada școlară mică se caracterizează printr-un progres realizat de copil în cunoașterea și înțelegerea lumii. Școala îi formează modalități de a înțelege și de a opera cu unele noțiuni, îi dezvoltă o serie de calități ale cunoașterii. (Balàzs, 2011, p. 12)

Jocul didactic dă un randament sporit față de alte modalități de lucru folosite în activitatea de învățare a copiilor, deoarece el face parte din lucrurile preferate de copii. Valoarea principală a jocului o reprezintă faptul că îi face pe elevi participanți nemijlociți, interesați la propria lor formare, prin toate metodele active de educație ale copiilor mici, se furnizează un material corespunzător, pentru că atunci când se joacă ei asimilează realitățile intelectuale. ( Balàzs, 2011, p.16-17)

CAPITOLUL III: OCROTIREA ȘI EDUCAȚIA COPILULUI ÎN CASA DE COPII

3.1 Centre de tip familial

În aceste centre se asigură accesul copiilor și tinerilor pe o perioadă determinată la găzduire, îngrijire, educație de tip formal și informal, sprijin emoțional, consiliere, pregătire în vederea reintegrării sau integrării familiale. Centrele de tip familial se caracterizează prin următoarele aspecte: numărul de copii este de aproximativ 5-12, centrul este organizat în stilul familial, adică spațiu de zi aferent, bucătărie, spații igienice corespunzătoare, personal,etc. Un alt aspect specific centrelor este implicarea copiilor în viața cotidiană a casei și învățarea deprinderilor de viață independentă.

Beneficiarii sunt : copii separați, temporar sau definitv de părinți, tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care beneficează de protecție specială, copiii neînsoțiți de părinți sau alt reprezentant legal care solicită o formă de protecție în condițiile reglementărilor legale .

3.2 Statutul social educativ al casei de copii

Ocrotirea specială a copilului privat sau dezavantajat de familie se realizează prin plasament familial, încredințarea copilului instituțiilor de ocrotire etc. Separarea copilului de familie poate provoca frustrare cu consecințe negative asupra adaptării și integrării copilului în regimul instituțional și asupra maturizării lui. Rezolvarea acestora este posibilă prin terapie socială. Când mediul familial este nociv pentru copil, soluția este separarea lui de familie prin transferul la diferite centre de plasament. Dificultățile educative în casa de copii se creează din cauza provenienței eterogene a copiilor. Separarea acestora de familie în primii ani de viață pot cauza diferite retarde de dezvoltare biopsihică. (Macavei ,1989, p.89-93)

Funcționarea casei de copii constă în desfășurarea mai multor activități cum ar fi : educarea, ocrotirea, îndrumarea pregătirii școlare, asigurarea dezvoltării lor fizice, menținerea sănătății copiilor, pregătirea lor pentru integrarea profesională și socială, întreținerea și curățenia, pregătirea hranei, conducerea gospodăriei, ținerea diferitelor evidențe, și altele. Pentru fiecare dintre tipurile de activități, casa de copii este încadrată cu personal adecvat (pedagog, contabil-administrativ, persoane de serviciu, de pază, persoane care se ocupă de bucătărie, etc).

Educarea minorilor din casa de copii implică două aspecte. Primul este bazat pe educația generală, care se face tuturor copiilor din unitate, iar al doilea este educația specifică necesară minorilor datorită condiției lor. ( Lăscuș, 1996, p.14-15)

3.2 Aspecte privind cercetarea instituționalizării

Subiecții din casa de copii sunt orfani,, semiorfani, provin din părinți necunoscuți , din afara căsătoriei , din familii cu mediu infracțional, cu mediu sanitar necorespunzător, din familii legal constituite cu probleme sociale. Conștientizarea venirii în casa de copii este traumatizantă pentru unii copii .(Macavei ,1989, p.96-97)

Copiii care necesită ocrotirea până la dobândirea calificării profesionale și integrarea în muncă, după absolvirea școlii generale trec în regim de asistați. Instituțiile de ocrotire a minorilor, care aparțin de Ministerul Învățământului sunt subordonate inspectoratelor școlare județene, și sunt organizate sub forma caselor de copii. Casele de copii care cuprind în aceeași unitate și preșcolari și școlari sunt mixte, în ultimul timp se optează tot mai mult pe aceste tipuri de case mixte și cuprind în aceeași unitate atât minori de vârsta preșcolară cât și minori de vârsta școlară. (Lăscuș, 1996, p.11-12)

3.3 Frustarea și consecințele asupra dezvoltării copilului

Instituționalizarea copilului aflat în dificultate nu îi rezolvă toate problemele de ordin psihic, somatic, educativ, medical etc. Copilul instituționalizat manifestă, pe lângă particularitățile de vârstă și particularitățile individuale, prezente la toți copiii aflați în dificultate și în situația de instituționalizat. ( Lăscuș et al, 2004, p.9)

Întreruperea sau deteriorarea relațiilor copil-părinte devine o situație frustrantă care cauzează dezechilibrări psihice și biologice, cu consecințe severe asupra dezvoltării copilului. Separarea copilului de familie în condițiile grave ale desertismului familial, al abandonului și internarea în instituțiile de ocrotire, cauzează fenomenul de frustrate/stresare. (Macavei, 1989, p. 100)

La sosirea copilului în instituția de ocrotire se înregistrează mai multe particularități determinate de condițiile educative. În sfera comportamentală fiziologică se manifestă enurezisul ca obișnuință infantilă sau manifestarea furiei față de situația lui, pe care o percepe și o trăiește ca o stare negativă.

Sub aspectul socializării, există dificultăți de încadrare în colectiv, aceștia se simt izolați, se joacă separat, se ajută între ei și sunt solidari când izbicnește un conflict între colegi. Șocul școlarizării și stresul de suprasolicitare cauzat de exigențele învățării școlare devin situații frustrante, care împiedică obținerea performanțelor de învățare. Enurezismul poate fi vindecat printr-un complex de măsuri de ordin educativ special și general. ( Lăscuă et al, 2004, p.10)

Procesul educativ terapeutic trebuie să elimine și să atenueze cauzele generatoare ale stărilor de frustrare și să compenseze tensiunile dezorganizatoare ale echilibrului psihic ale copilului. Una dintre modalitățile de compensare a tensiunii și neliniștii o reprezintă jocul, activitățile generatoare de satisafacții, respectarea programului de odihnă și altele. (Macavei, 1989, p.115-116)

În urma unui studiu efectuat de Lascus et al, rezultă date care evidențiază caracterul sincopat al dezvoltării fizice și psihologice a școlarilor mici, comparativ cu școlarii mici din familie. Astfel rezultă că internarea copiilor în instituții de ocrotire evidențiază un decalaj existent între nivelele intelectuale ale copiilor ocrotiți față de cei din familii. Niciun subiect din casa de copii nu atinge inteligența peste nivel mediu, în comparație cu copiii care provin din familii, care ating nivelul intelectual superior. Evaluarea memoriei evidențiază un retard în dezvoltarea memoriei la copiii ocrotiți față de cei proveniți din familii. Evaluarea maturității pihice și însușirea abilităților citit-scris conduce la constatarea unor diferențe semnificative între copiii ocrotiți și copiii din familii. ( Lăscuș et al, 2004, p.85-86)

CAPITOLUL IV: METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1 Designul cercetării

Tema abordată în lucrare vizează dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din centru familial prin activități ludice.

Am ales această temă deoarece consider că dezvoltarea socio-emoțională are un impact foarte mare asupra realizării copilului pe plan profesional și personal.

Dezvoltarea socio-emoțională este un aspect foarte important în viața școlarului, educația copilului începe din prima zi de naștere și se continuă pe toata durata vieții sale, de aceea necesită o atenție foarte amănunțită.

Această cercetare si-a propus să evalueze abilitățile copiilor din centre familiale și impactul pe care îl au jocurile și activitățile asupra dezvoltării acestora.

Scopul cercetării de fată este acela de a investiga în ce măsură își dezvoltă abilitățile socio-emoționale copiii din centrele rezidențiale.

4.1.1 Obiectivele cercetării

Identificarea evenimentelor negative prin care trec acești copii

Identificarea unor probleme ce afectează dezvoltarea emotională și socială

Influența activităților educative asupra dezvoltării sociale și emoționale

Identificarea nevoilor copilului

4.1.2 Afirmatia cercetarii

Participarea activă a copiilor din centru rezidențial la activitățile de joc contribuie la dezvoltarea abilităților socio-emoționale.

4.1.3 Întrebările de cercetare

Care sunt cauzele care afectează negativ dezvoltarea socio-emotionala a copiilor?

Cum sunt afectați copiii de lipsa ingrijirii parentale?

Cum sunt priviți de către colegii de clasă ?

Cât de mult contribuie activitățile educative in dezvoltarea lor ?

4.2 Metodologia cercetării

4.2.1 Lotul de subiecți

Lotul meu de subiecți este format din 6 copii din centru rezidențial Perlino din Cluj-Napoca, compus din 3 fete și 3 băieți cu vârste cuprinse între 6-10 ani.

Accesul la locația respectivă a constat în trimiterea unei cereri la DGASPC, urmând să ia legătura cu mine asistentul social de la centrul Perlino. Am stabilit o întâlnire la centru unde am prezentat scopul prezenței mele, au fost explicate și clarificate diverse aspecte, m-am familiarizat cu centrul. Au urmat câteva întâlniri cu beneficiarii centrului pentru acomodare reciprocă.

Adăpostul pentru Copii Abuzați Căsuța Perlino este o componentă a Centrului Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat Cluj care oferă servicii protective de tip rezidențial pentru copii expuși unei forme de abuz în familie sau în afara acesteia, vizand cu prioritate integrarea familială si/sau socio-profesională a acestora.

Căsuța Perlino asigură fiecărui copil aflat în evidență : primire și găzduire, îngrijire și întreținere zilnică, asistență medical generală, educație pentru sănătate, activități de grup și programe individuale pentru fiecare copil etc.

Căsuța Perlino oferă fiecărui copil oportunități multiple de recreere, socializare, petrecere a timpului liber, contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, social și emoțională a copilului.

4.2.2 Metode și instrumente folosite

Acestei lucrări îi este specifică perspectiva de cercetare calitativă.

Cercetarea are în vedere susținerea unor interviuri copiilor aflați în centru, cu scopul elucidarii unor aspecte ce tin de afirmatia cercetarii.

Instrumentele folosite pentru colectarea datelor sunt interviul, jocul de rol, observația participativă, studiul documentelor. Am ales aceste metode deoarece consider că așa pot fi urmarite aspectele relevante aici referitoare la fiecare copil în parte.

Interviul calitativ l-am aplicat la nivel de copil si a fost realizat cu ajutorul ghidului de interviu. Am utilizat următoarele tehnici: ascultare activă, empatie, încurajare, interes. In timpul cercetării am putut observa îndeaproape diferite semne, gesturi, comportament, ceea ce ajută la validarea datelor obținute.

Interviul conține întrebări legate de hobby-urile lor, relația cu prietenii, familie, despre integrarea lor scolară.

4.2.3 Durata și planul de acțiune

Cercetarea se realizează pe parcursul lunilor martie-mai, fiind planificate mai multe întâlniri cu copiii.

4.2.4 Interpretarea datelor

În urma aplicării interviurilor celor 6 copii de la “Căsuța Perlino”, din cadrul Centrului Județean de Îngrijire pentru Copilul Abuzat Cluj, analizării dosarelor, intervievării asistentului social și educatorului centrului și analizării rapoartelor de întâlnire am aflat următoarele:

Climatul familial

Din perspectiva climatului familial am constatat că toți cei 6 copii sunt cu vârste cuprine între 6-10 ani, respective 1 fată de 6 ani, 2 băieți de 7 ani, 1 fată de 9 ani și 2 fete de 10 ani, dintre care 2 fete sunt surori, și mai sunt o soră și un frate. Climatul familial se caracteriza prin lipsa de suport emoțional din partea adulților, neglijare, abuz emoțional și abuz fizic.

Cele două surori nu au mamă deoarece le-a părăsit pentru a pleca în străinătate, iar tatăl lor este în arest, 4 dintre copii provin dintr-o relație de concubinaj, un copil dintr-o relație pasageră de-a mamei iar altul dintr-o relație de căsătorie. Acești copii au ajuns în centru din cauza neglijării sau abuzului fizic, 2 dintre copii nu frecventau școala.

Unei mame i s-a oferit o serie de servicii de informare și consiliere, sprijin material, însă nu s-au obținut rezultate în acest sens, mama refuzând efectiv să mai facă orice demers, așteptând ca acesta să fie preluat de DGASPC. Nivelul de aducație al părinților este foarte scăzut, toți copiii provin dintr-un mediu sărac.

Condițiile de locuit

Referitor la conditile de locuit, acestea nu ofereau minimul necesar unei dezvoltări fizice și armonioase, condițiile de trai fiind cu desăvârșire dezastroase. Unul dintre copii locuia într-o baracă improvizată, fără curent, apă în interior și altele, alții 2 locuiau într-o casă cu 2 camere în care condițiile igienico.-sanitare lipseau cu desăvârșire, podeaua era spartă, iar pereții erau plini de găuri și casa nu era racordată la rețea de energie electrică, iar restul locuiau în niște căsute mici cu o cameră sau două , foarte murdare, unele erau utilate cu strictul necesar iar altele nici geam la ușă nu aveau. În locuințe aveau câte o sobă pe lemne, dau uneori nu aveau lemne și sufereau de frig.

Am constatat că situația financiară a celor 4 famili (din care două familii sunt compuse din 2 frați care se află în centru) nu este una tocmai bună pentru a acoperi nevoile principale. Doar o familie are un părinte care lucrează, iar restul trăind doar din alocațiile de stat ale copiilor, indemnizație de ajutor social și 2 porții de hrană la cantina socială.

Toți cei 6 copii au dus lipsă de hrană, îmbrăcăminte, rechizite pentru școală și altele necesare. Ei nu cunosc sentimentul de a sărbători ziua lor de naștere, de a primi cadouri de Crăciun sau altele, unii nici nu știu bine data lor de naștere.

Relația cu familia

În privința relației copiilor cu părinții și familia extinsă am aflat următoarele: în familia în care se află cele două surori am aflat că acestea țin cu legătura cu tatăl lor de la penitenciar prin vizite regulate, acestea fiind foarte încântate de tatăl său spunând că îl iubesc mult și că le este dor de el, cu familia extinsă țin legătura prin contacte telefonice, iar cu mama sa nu mai țin niciun fel de legătură, concubina tatălui celor 2 surori a fost depistată de mai multe ori acostând persoane de sex opus în vederea întreținerii de raporturi sexuale, cu scopul de a primi în schimb bunuri materiale sau bani. Cei doi frați, băiat și fetiță, țin legătura cu ambii părinți, dar și cu familia extinsă. Acești doi copii mai au încă opt frați, dintre care șase locuiesc în alte centre de plasament, iar doi locuiesc în familie. În ciuda faptului că părinții nu aveau grijă de copiii care în prezent se află în centre de plasament, aceștia se ocupă de cei doi copii pe care îi mai au acasă, unul dintre ei fiind grav bolnav. O fată ține legătura cu ambii părinți și familia extinsă, mai are o soră care se află tot în centru, cu care se înțelege bine. Doar un singur băiat ține legătura doar cu mama lui, deoarece tatăl lui nu îl recunoaște, mai are încă trei surori dintre care una se află tot la căsuță, una este într-un alt centru de plasament iar cealală soră se află în grija mamei.

Toți cei 6 copii, aveau părinți care îi agresau fizic și verbal, îi exploatau prin cerșit și îi neglijau fizic si emotional. Fiind foarte mulți copii în familii, cei mai mari erau obligați să aibă grijă de cei mai mici ajungând sa renunte la școală sau alte activități.

Din cele 4 familii nu există niciun părinte care să se ocupe de situația școlară a copilului, sau să se prezinte la ședințele cu părinții.

Am putut observa o diferență între copiii mai mari și cei mai mici prin faptul că cei mai mari nu erau așa de atașați de părinți precum cei mici deoarece cei mai mari erau mai puțin îngrijiți și primeau mai puțină atenție din partea părinților. Cu toate acestea fiecare așteaptă cu nerăbdare telefoanele de la părinți sau vizitele acestora.

Date medicale

Din punct de vedere al sănătății copiilor, am aflat că în momentul instituționalizării, una dintre fete suferea de pediculoză, aceasta a fost izolată timp de două săptămâni pentru rezolva această problemă, alții au fost diagnoscticați cu rinită subacută, retard mental ușor, hipermetropie mica, dislalie polimorfă, deficit ponderal și viroză respiratorie. Un copil este suspect de TBC deoarece mama lui a fost diagnosticată cu TBC.

După intrarea copiilor în centru, fiecare a fost înscris la medicul de familie al centrului fiind consultați periodic.

Aspecte comportamentale

Referitor la comportamentul copiilor aflăți în centru, aceștia au preocupări specifice vârstei lor, le place să se joace în general cu aceeași categorie de vârstă, unii sunt dezordonați iar alții sunt foarte ordonați și implicați în activitățile centrului, cei mai mari și-au însușit normele de igienă și deprinderile de viață independentă, în cea mai mare parte a timpului sunt cuminți și ascultători, se ajută între ei și au legat prietenii strânse, unul dintre băieți este mai sensibil se simte tot timpul victimă și intră ușor în conflicte.

Pe stradă sunt ascultători și se comportă civilizat, de cele mai multe ori sunt ținuți de mână de către un adult și sunt însoțiți tot timpul de cineva. Toți cei 6 copii sunt foarte atrași de activitățile derulate în centru sau în afara lui și participă cu drag la acestea.

Situația școlară a copiilor

Referitor la situația școlară a minorilor rezultă următoarele aspecte: toți cei 6 copii s-au acomodat cu ușurință la noile scoli, și-au făcut prieteni și au o relatie buna cu cadrele didactice. 3 dintre copii spun că merg cu drag la școală deoarece au mulți prieteni, se joacă si fac multe activități împreună . Un singur copil a spus ca nu îi place deloc școala sau să învețe. O fată este foarte pricepută la engleză și învață cu drag.

Din cauză că nu prea au frecventat școala având alte preocupări impuse de părinții lor, au mari lacune privind cunoștințele, capacitatea lor intelectuală este dezvoltată la nivel mediu sau sub mediu, întâmpină dificultăți la rezolvarea temelor, trebuie să fie supravegheați permanent de un adult pentru a-și rezolva sacinile de lucru. 3 copii studiază la o școală specială, unu de 7 ani respectiv 9 și 10 ani. 2 copii frecventau mai des școala, însă foarte greu reușeau să țină ritmul deoarece nu erau ajutați la rezolvarea temelor și nici nu aveau materialele necesare. Un copil a reușit să facă progrese semnificative în ceea ce privește dezvoltarea socială, și-a însușit norme de comportament civilizat și a învățat să utilizeze formele de politețe și să evite conflictele ce pot apărea în grupurile sale.

Studiu de caz nr.1

Prezentarea situației copilului

Copilul T.M provine din relația de căsătorie dintre M. A și M.M, însă paternitatea acesteia nu este determinată. A intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj în urma unei sesizări din partea reprezentanților Primăriei Bonțida (localitatea de unde provine M.) pentru stabilirea măsurii de protecție specială în regim de urgență a copilului, unde s-a adus la cunoștință faptul că minora a fost neglijată și abuzată de către tatăl său.

Datele copilului

Nume și prenume: T.M

Data nașterii : 27.01.2009

Vârsta: 9 ani

Sex: feminin

Studii: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă

Date despre familia copilului

Mama Tata

Nume și prenume : M.M Nume și prenume : M.A

Vârsta: 37 de ani Vârsta : 36 de ani

Ocupația : – Ocupația : muncitor necalificat

Naționalitatea : română Naționalitatea : română

Locul nașterii : Cluj-Napoca Locul nașterii : Cluj-Napoca

Alți membri

M.B – sora mai mare care se află tot la “Căsuța Perlino”

M.S – sora cea mai mica se află cu măsură de plasament la Centrul de Reabilitare Socială și Primire în Regin de Urgență a Victimelor Traficului de Persoane Cluj-Napoca

T.M – o altă soră care se află cu măsură de plasament la Centrul de Reabilitare Socială și Primire în Regin de Urgență a Victimelor Traficului de Persoane Cluj-Napoca

P.S – concubina tatălui

Istoricul familiei

Familia M. este compusă din 4 surori, tatăl acestora și concubina sa P.S. Mama fetelor a părăsit familia în urmă cu câțiva ani pentru a pleca în străinătate din motive că aceasta ar fi fost abuzată de către soțul ei și nu mai suporta De atunci a rupt orice legătură cu familia sau cu fetele sale, iar domnul A. tatăl copilului se află în arest la Penitenciarul Gherla. 2 dintre surorile sale se află cu măsură de plasament la Centrul de Reabilitare Socială și Primire în Regim de Urgență a Victimelor Traficului de Persoane Cluj-Napoca ca urmare a exploatării prin cerșit a acestora de către concubina tatălui.

Veniturile familiei erau compuse din alocațiile de stat ale copiilor și salariul pe care îl primea domnul A.

Locuința familiei

Familia locuiește într-o casă mică compusă din două camere în care se află 4 paturi, o masă, un dulap un frigider și o sobă, locuința este proprietate privată, este racordată la rețea de curent electric și apă, iar încălzirea se face cu lemne. Din cauza veniturilor foarte mici aceștia nu își permiteau să cumpere lemne și alimente și deseori înghețau de frig și nu aveau ce mânca. Locuința era foarte murdară, lucrurile erau împrăștiate peste tot și mirosea foarte urât.

Problemele identificate

Situația copiilor a fost monotorizată timp de mai multe luni de către Primăria Bonțida, din cauză că doamna P.S a fost surprinsă că exploata copii prin cerșit. Pe parcursul monotorizării s-au evidențiat o serie de factori de risc care au ridicat ipoteza neglijării și abuzului fizic față de copii de către tatăl acestora. Concubina tatălui a fost depistată în mai multe rânduri acostând persoane de sex opus în Cluj-Napoca, pentru a întreține relații sexuale, cu scopul de a primi în schimb bunuri materiale sau bani. Nevoile fizice și psihice ale copiilor erau neglijate, nu frecventau școala, nu aveau ce mânca și nici căldură acasă, nu se ocupa nimeni de igiena lor personală. Condițiile de mediu erau precare.

Când reprezentanții DGASPC au mers la locuința copiilor s-a creat un mare haos deoarece aceștia s-au opus total de a părăsi locuința și a se muta la un centru și atunci au început să vorbească foarte urât, să arunce cu obiecte, să scuipe. A fost nevoie de ajutorul unei echipe a fortelor de ordine publica pentru a putea scoate copiii din casă și a fi transferați la centru.

Când a venit la centru M. a fost depistată cu scabie și pediculoză unde a fost izolată timp de 2 săptămâni pentru a nu infesta restul copiilor din centru și a primit un tratament adecvat.

Situația actuală

M. este elevă în clasa a II-a la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Cluj Napoca, Este bine integrată în colectivul clasei, relaționează bine cu colegii și cadrele didactice, uneori spune că este deranjată de colegi. Este înscrisă la medicul de familie al Căsuței, în perioada decembrie 2017 – februarie 2018 a fost consultată de către medicul de familie unde i s-a spus că minora se simte bine și nu suferă de nicio boală.

M este sociabilă, încearcă să se facă plăcută și utilă adultului, urmărește programe de desene animate, în cea mai mare parte a timpului se joacă cu restul copiilor din centru, oferă sarcini, îndrumări copiilor și are o atitudine autoritară cu cei mai mici decât ea, este un copil activ, cu preocupări specifice vârstei, îi place să se joace cu păpușile, cu copiii. În relația cu adulții M. este politicoasă, se străduiește să îndeplinească sarcinile pe care le primește, oferă și asteaptă la rândul ei, afecțiune. Și-a însușit normele de igienă și deprinderile de viață independentă, știe să-și păstreze lucrurile personale în ordine și are grijă de aspectul ei exterior, chiar dacă uneori trebuie impulsionată în acest sens. În general se înțelege bine cu copiii din afară și din centru, desi, uneori manifestă tendința de a-și impune punctul de vedere și atunci ridică tonul sau îi brunschează. Când nu primește ceea ce dorește, se supără plânge și de cele mai multe ori nu își recunoaște greșelile.

M este foarte comunicativă, îi place să se implice în multe activități, să-și facă noi prieteni, îi place să inventeze noi jocuri după regulile ei, se atașează foarte repede de persoanele care îă acordă atenție.

Are un coeficient de inteligență mediu, prezentând uneori dificultăți de învățare, este interesată de activități noi, poate relata aspecte legate de conținutul acestora. În ceea ce privește activitățile cu caracter didactic desfășurate la centru, M. acceptă cu greu să lucreze suplimentar, preferă să citească decât să resolve exerciții la matematică. Participă la activitățile desfășurate de către voluntarii asociației Alfa Grup, Lumea ca lumea, în căsuță se implică în activitățile organizate de către voluntari, a fost implicată în proiectul “educație financiară” susținut de una dintre voluntarele centrului.

În centru se află și sora ei mai mare B. cu care se înțelege bine, își împărtășesc experiențele și se ajută când au nevoie, iar cu celelalte surori ține legătura prin contacte telefonice sau vizite la centru. În februarie M împreună cu sora ei au fost însoțite la Penitenciarul Gherla pentru a-și vizita tatăl. Fetele s-au bucurat mult de întâlnirea cu tatăl lor, acesta promițându-le că după aproximativ doi ani va ieși din penitenciar și că ar avea nevoie de încă 4 luni pentru a merge în străinătate și a strânge bani din care va construe o casă în Comuna Bonțida și va locui împreună cu fetele. Tatăl se pare că este interesat doar de M. și B. iar de restul copiilor nu și-a arătat nicun interes.

M declară că este bine integrată în colectivul de copii al centrului și că dorește să locuiască cu tatăl ei după ieșirea lui din penitenciar și să țină legătura cu rudele sale și personalul din Căsuță. În urma unei discuții avute cu M am aflat că îi este foarte dor de tatăl său și că îl iubește mult, iar când am adus vorba de mama ei a spus că o urăște și că nu vrea să o vadă niciodată deoarece a părăsit-o.

Studiu de caz nr.2

Prezentarea situației copilului

Copilul M.I provine din relația pasageră a mamei M.L cu domnul L.F având paternitatea nerecunoscută. În mediul familial în care a copilărit, M.I a fost neglijat.

A intrat în atenția DGASPC Cluj, Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență, în urma sesizării de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, Serviciul Protecția Copilului și a Familiei din cadrul Primăriei Cluj-Napoca căreia s-a atașat raportul de implementare a planului de servicii prin care s-a solicitat stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul în cauză.

Conform raportului de implementare a planului de servicii, mamei copilului i s-au oferit o serie de servicii de informare și consiliere, sprjin material, facilitarea accesului copiilor și a mamei la diverse servicii medicale pentru copii prin intermediul mediatorului sanitar din comunitate, medierea relației cu școala, informarea și consilierea mamei pentru asumarea corespunzătoare obligațiilor parentale, realizării demersurilor necesare pentru prevenira abandonului școlar, informarea și consilierea mamei în vederea internării într-un centru maternal, îndrumarea mamei pentru a beneficia de servicii pentru copii în cadrul centrului de zi “Țara Minunilor”, medierea relației care a avut ca scop prevenirea separării copiilor de familie, însă nu s-au obținut rezultate în acest sens, mama refuzând efectiv să mai facă orice demers în cee ace privește rezolvarea problemelor legate de copii, așteptând ca aceștia să fie preluați de către DGASPC Cluj.

Datele copilului

Nume și prenume: M.I

Data nașterii : 22.06.2010

Vârsta: 7 ani

Sex: masculin

Studii: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă

Date despre familia copilului

Mama Tata

Nume și prenume : M.L Nume și prenume : – L.F

Vârsta: 27 de ani Vârsta : –

Ocupația : – Ocupația : –

Naționalitatea : română Naționalitatea : română

Locul nașterii : Cluj-Napoca Locul nașterii : Cluj-Napoca

Alți membri

M.I – sora cea mai mica care a fost dată spre adopție

D.A – sora mai mica care se află tot la “Căsuța Perlino”

M.E – o altă soră a lui M.I

Istoricul familiei

Familia M. este compusă din 4 frați, M.I și încă 3 surori. Mama copiilor a beneficat de serviciile centrului maternal “Luminița” pe perioada unui an de zile în anul 2010, dar aceasta nu a avut o relație prea bună cu beneficiarii centrului, iar după externarea din centru a mai dat naștere la 2 copii, iar una dintre fetițele sale a fost dată spre adopție.

Mama copilui a beneficiat de indemnizație de ajutor social în valoare de 440 de lei în perioada în care s-au aflat copii în grija sa, alocațiile de stat ale copiilor și de 2 porții de hrană la cantina socială. Starea psihică a mamei este foarte precară, aceasta recurgând adesea la amenințări cu suicidal, diagnosticul său prezumtiv fiind de tulburare de personalitate intabil emoțională și episod depresiv post-partum.

Locuința

Copilul a locuit împreună cu mama și frații săi într-o baracă improvizată, condițiile de locuit fiind precare, locuința nu era racordată la rețeaua de current electric, apa se procura de la un robinet din curte, în locuință exista o sobă, însă mama copiilor neavând lemne de foc răbdau frig, geamurile locuinței erau sparte iar igiena era foarte precară.

Problemele identificate

M.I se confruntă cu probleme comportamentale și de dezvoltare (agresivitate verbală, agresivitate fizică, abandon școlar, retard în dezvoltarea cognitivă, problemele sale comportamentale i-au pus în pericol și pe frații săi. De exemplu pe sora lui mai mică, în vârstă de o lună a introdus-o în mașina de spălat. I. are un vocabular subdezvoltat, inserat cu tot felul de expresii colorate din familie “iee” în loc de da, “ha” în loc de poftim, “dic mo” și multe altele. Igiena lui este deficitară, el necunoscând regulile de igienă, nu știe când trebuie să se spele, nu-l deranjează hainele murdare.

Nevoile fizice de bază ale copilului , nevoile medicale și nevoile educaționale au fost constant neglijate de către mama lui.

A asistat la relațiile sexuale dintre alte persoane, dar și copilul a fost supus la unor forme de abuz sexual de către copii mai mari din comunitate, inclusive faptul că acesta ar fi fost supus la contacte sexuale anale de către copiii mai mari. La scoaterea copilului din mediul familial, I. a manifestat un refuz de a se separa de mama sa și de a fi internat într-un centru, cu plânsete și scandal mare.

Situația actuală

I . a fost înscris la Centrul pentru Educație Incluzivă din Cluj-Napoca în grupa pregătitoare. Este însoțit la și de la școală de către personalul centrului și de voluntari, s-a integrat destul de greu în colectivul de copii, este debusalot, aerian, are mari lacune privind cunoștințele, exprimarea este deficitară. Intră foarte ușor în conflicte cu alți copii, nu știe cum să se comporte, este dificilă relaționarea cu el și este neascultător. Tot personalul centrului îă acordă sprijin și îndrumare lui I. pentru a-l ajuta să recupereze lacunle pe care le are, încet și în ritmul lui.

Din punct de vedere al comportamentului este ușor agresiv, atât fizic cât și verbal, în momentul în care nu îi convine ceva, în timpul unui joc sau activitate începe să plângă acuzându-i pe cei din jur de tot felul de lucruri, de exemplu că l-au înjurat, l-au împins, l-au lovit și altele. Întotdeauna el are rolul de victimă.

În centru a învățat să își aranjeze patul, desi îi ia mai mult timp, își cunoște spațiul lui personal, se îmbracă singur și se încalță singur. Și-a făcut de prieteni în centru cu care se înțelege foart bine și își petrece mult timp cu ei. Vorbește și pronunță destul de greu cuvintele, înțelege ce i se spune dar nu poate reda și transmite mai departe informația neavând capacitatea de sinteză.

Capacitatea lui de concentrare și memorare este redusă, de exemplu în 3 zile consecutive s-a lucrat pe memorarea până la 3. Nu știe să servească masa, mânancâ atât cu tacâmurile cât și cu mâinile și face foarte multă mizerie.

Este înscris la medicul de familie al căsuței. În perioada decembrie 2017 – martie 2018 a efectuat analizele anuale; consult cardiologic, evaluare psihiatrică, consult dermatologic și altele. În urma evaluării psihiatrice i s-a stability diagnosticul de “retard psihic ușor, dislalie polimorfă, întârziere în achiziția limbajului expresiv, tulburare hiperkinetică cu deficit attentional, deficit ponderal”.

Pe stradă se comport civilizat, tot timpul este supravegheat de un adult, este debusolat de mulțimea de mașini și oamenii de pe stradă, pune întrebări de genul “cine a făcut astea, adică clădirile, unde merg mașinile etc”.

Are un coeficinet de inteligență sub nivel, capacitatea lui de concentrare și memorare este redusă, întâmpină dificultate în realizarea sarcinilor și are rezultate școlare mici.

Ține legătura cu mama sa, M.L la sediul centrului și prin intermediul telefonului, cu restul membrilor familiei extinse nu ține legătura deoarece este o relație tensionată între bunica copilului respectiv mama copilului și nici cu fratele mamei lui.

Copilul a afirmat că se simte bine în centru, este bine îngrijit și fericit, că are condiții normale de locuit, are prieteni și participă la multe activități, însă îi este dor de mama lui și frații săi mai mici care se află la asistenți maternali.

Studiu de caz nr.3

Prezentarea situației copilului

Copilul G.D provine din relația de concubinaj, ulterior de căsătorie, dintre G.D și M.L, având paternitatea recunoscută.

Situația copilului G.D și a fraților săi a intrat în atenția DGASPC Cluj, Centrul Județean de Intervenție pentru Copil Abuzat, print-o sesizare venită din partea Primăriei Cămărașu. În respective sesizare era prezentată situația familiei G. formată din 12 membri ( doi părinți și 10 copii ), menționându-se faptul că această familie este în atenția autorităților locale din anul 2008, când părinții au fost consiliați și sprijiniți pentru înregistrarea tardivă a nașterii copilului G.I. Familia a rămas ulterior în atenția autorităților Cămărașu, urmărindu-se realizarea planului de servicii care a avut ca scop menținerea copiilor în familie. Datorită faptului că părinții nu aveau grijă de copii, aceștia nu frecventau școala, erau murdari și neîngrijiți, iar planul de servicii implementat de autoritățile locale nu și-a atins finalitatea, a fost sesizată DGASPC.

În urma evaluării detaliate a situației familiei s-a constatat că mediul familial nu este propice dezvoltării armonioase a copiilor, fapt pentru care s-a dispus stabilirea măsurii de plasament în regim de urgență la Adăpostul pentru copii abuzați „Căsuța Perlino” din cadrul Centrului Județean de Intervenție pentru copilul Abuzat Cluj, pentru copilul G.D, G.L, G.S.

Datele copilului

Nume și prenume: G.D

Data nașterii : 17.07.2010

Vârsta: 7 ani

Sex: masculin

Studii: ‘‘Mihali Eminescu „

Date despre familia copilului

Mama Tata

Nume și prenume : G.L Nume și prenume : – G.D

Vârsta: 34 de ani Vârsta : 37 de ani

Ocupația : asistent personal pentru copilul Ocupația : –

aflat în grad de handicap

Naționalitatea : română Naționalitatea : română

Locul nașterii : Mun. Vulcan Locul nașterii : Comuna Mociu

Alți membri

G.L – sora lui care locuiește la „Căsuța Perlino”

G.S – fratele lui care locuiește la „Căsuța Perlino”

G.C – sora se află la sediul Complexului de Servicii pentru Recuperaea Copiilor cu Handicap Neuro-psihic Ușor și Mediu nr.9 „Țăndărică”

G.E – sora se află la sediul Complexului de Servicii pentru Recuperaea Copiilor cu Handicap Neuro-psihic Ușor și Mediu nr.9 „Țăndărică”

G.I – sora se află la sediul Complexului de Servicii pentru Recuperaea Copiilor cu Handicap Neuro-psihic Ușor și Mediu nr.9 „Țăndărică”

G.M – fratele cel mai mare locuiește cu familia buncii paterne

G.N – sora lui D. de 15 ani se află într-o relație de concubinaj într-un sat vecin

G.D – fratele se află în familie

G.D – sora încadrată în grad de handicap grav se află în familie

Istoricul familiei

Familia G. este formată din 12 membri, 10 copii și 2 părinți, din care doar 2 copii se află în grija părinților iar restul se află cu măsură de plasament.

Doamna G.L mama copilului este asistent personal al persoanei cu handicap grav G.D, având un salariu de 1465 lei, deși nu acordă sprijin și îngrijire copilului pe care îl are în grijă, nefiind interesată de recuperarea acesteia. Uneori soții merg la muncă în sate vecine, luând-o cu ei pe fiica lor S. Sau lâsând-o în grija fratelui ei.

Locuința

Casa este compusă din două camere cu intrări separate. Ambele camere nu au geam la ușă, geamurile de la uși sunt acoperite cu câteva cârpe. Una dintre camere este mobilată și utilată corepunzător, cu toate cele necesare ( 3 canapele, masă, dulap, frigider, covoare, sobă). Însă condițiile erau mizerabile, lucruri murdare, un miros urât, nu existau tacâmuri, vase sau alimente, case nu este racordată la rețeaua electrică, iar cealaltă cameră erau doar 2 paturi și un dulap, plin de haine aruncate pe jos, dușumeaua era acoperită cu pături care acopereau podelele rupte

Problemele identificate

În familia în care locuia copilul, nu era îngrijit adecvat, condițiile de locuit erau precare ,nu avea căldură în casă, mâncare și nu frecventa școala. Deși are un venit acceptabil, doamna L nu se implică în creșterea și educarea copiilor, deși a fost consiliată în repetate rânduri cu privire la acest aspect.

Copilul D prezintă tulburări de vorbire, retard psihic ușor, dislalie.

Situația actuală

D. frecventează cursurile clasei pregătitoare la Liceul „Mihai Eminescu”, s-a integrat cu ușurință în colectivul clasei, și-a făcut prieteni, de la care primește mici atenții sub formă de jucării, iar la rândul său și el le oferă bomboane. Se remarcă progrese semnificative în ceea ce privește dezvoltarea socială. Sarcinile de tip școlar sunt realizate lent și cu sprjin din partea adultului.

Capacitatea de concentrare în sarcini de lucru este totuși scăzută, însă s-a observat o îmbunătățire a abilităților de scriere. Capacitatea intelectuală este sub nivel mediu, achizițiile pe plan cognitiv nu corespund vârstei cronologice deoarece nu a beneficiat de stimulare intelectuală adecvată, necesită sprijin în vederea dobândirii aptitudinii pentru scris și citit.

D. este înscris pe listele medicului de familie al centrului. În perioada decembrie 2017- martie 2018 a efectuat mai multe consultații medicale.

Este foarte harnic, și-a însușit regulile centrului, le respectă de cele mai multe ori sub îndrumarea unui adult, îi plac activitățile de socialializare, desenele animate, să alerge alături de ceilalți copii de vârstă apropiată. Are o relație foarte bună cu un adolescent cu care este coleg de cameră, își împărtășeste întâmplările și are încredere în el pentru a-i cere orice sfat.

Însușește norme de comportament civilizat, concretizate prin utilizarea formulei de politețe, cum ar fi expresia “vă rog ’’, ‘‘ scuze’’a formelor de salut corespunzătoare și a capacității de a aplica îndemnurile de evitare a conflictelor ce pot apărea în grupul din care face parte. Se bucură de fiecare moment al zilei, își exprimă preferințele de a participa la activități de socializare, fiind mândru că este integrat în grup. D este un copil activ, bine dispus în cea mai mare parte a timpului, este interest de activități ludice noi. Manifestă atitudini positive față de frecventarea școlii și activitatea sportive.

Relaționează bine cu copiii precum și cu adulții din centru. Comunică cu ușurință cu restul copiilor, întâmpinând dificultăți în comunicarea cu adulții, Este îndrăgit de colectivul clasei precum și de doamna învățătoare, este civilizat, politicos, îi place să-și facă prieteni, este foarte atent la cerințele prietenilor săi. Colaborează cu mentorul lui d-nul Denis B. care îl scoate în oraș pentru activități de socializare, fiind mândru că este integrat în grupul ce efectuează o ieșire.

D. împreună cu frații lui a menținut legătura cu părinții și frații lui prin întâlniri la sediul Complexului de Servicii pentru Recuperaea Copiilor cu Handicap Neuro-psihic Ușor și Mediu nr.9 „Țăndărică”, și prin intermediul convorbirilor telefonice. În întâlnirile cu părinții lui se constată că aceștia sunt mai interesați de fratele lui mai mic, pe care îl țin în brațe, îl alintă, D rămânând de cele mai multe ori în proximitatea acestora, dar caută să își ocupe timpul cu alte jocuri. În cadrul întâlnirii cu surorile mai mari aflate cu măsură de protecție într-un alt centru, D este foarte fericit, se joacă, povesteș-te și se simte mai apreciat.

Deseori pune întrebări despre momentul când va merge acasă, ascultând răspunsul și neinsistând asupra ideii de a se întoarce în familie. Îi place la căsuță, îi plac ieșirile în parc, este interesat când au loc întâlnirile cu părinții.

Rudele s-au interesat de situația copiilor din centru, exprimându-și dorința de a-i lua în familia lor, întrucât au condiții mai bune de trai decât părinții lor.

Concluziile cercetarii

Am constatat că cei șase copiii din lotul de subiecți studiați de mine, din “Căsuța Perlino” provin din familii defavorabile, în care părinții lor nu se preocupau de dezvoltarea lor fizică și emoțională, nu îi trimiteau la școală și nici nu se ocupau de igiena lor personală. Majoritatea dintre părinții copiilor nu au un loc de muncă, datorită acestui fapt ei trăiesc în căsuțe foarte mici care nu sunt amenajate corespunzător unui trai decent, am observat că majoritatea copiilor provin din relații de concubinaj și că sunt foarte mulți frați în familii. Minorii au ajuns în atenția DGASPC în urma unor sesizări din partea primăriei unde locuiau minorii sau erau deja urmăriți de autorități din motivul că aceștia erau abuzați fizic, neglijați, nu frecventau școala și nu aveau din ce trăi.

Familia și școala sunt primele locuri unde un copil se dezvoltă, învață să se descopere pe sine, își creează o imagine de sine, în aceste două medii, copilul își creează drumul pentru a se putea dezvolta armonios. Părintele trebuie să fie alături de el de la bun început, să-l sprijine și să-l ajute să-și descopere drumul în viață.

Un alt factor important pentru dezvoltarea copilului este disciplina, modul în care este învățat de mic să-și păstreze lucrurile, să-și îndeplinească sarcinile și să aibă grijă de aspectul său exterior.

CAPITOLUL V – PLANUL DE INTERVENȚIE

5.1 Scopul intervenției

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică din Căsuța Perlino prin intermediul activităților ludice și a poveștilor terepeutice.

5.2 Obiectivele intervenției

Identificarea emoțiilor de bază

Realizarea unor activități care să-i ajute pe copiii să-și exprime emoțiile

Creșterea optimismului și reducerea gândurilor negative

Identificarea abilităților și calităților copiilor

5.3 Grupul țintă

Grupul țintă este format din 6 copii din centru rezidențial Perlino din Cluj-Napoca, format din 4 fete și 2 băieți cu vârste cuprinse între 6-10 ani.

5.4 Metodele și tehnicile utilizate

Pentru realizarea intervenției am folosit activități și jocuri de grup, toate activitățile le-am efectuat împreună cu cei 6 beneficiari din Căsuța Perlino. Fiecare activitate am desfășurat-o la Căsuță.

Tehnici utilizate : ascultarea activă, interpretare, empatie, conversație.

5.6 Planul intervenției

5.6 Intervenția propriu-zisă

ACTIVITATEA 1 – Identificarea emoțiilor

Obiectiv: Fiecare copil va reuși să identifice emoțiile de bază

Durata :50 minute

Materiale: imagini cu emoții

Desfășurarea activității :

Întâlnirea a avut loc la Căsuța Perlino, în grădină, înaintea începerii activității i-am întrebat pe copii dacă știu ce sunt emoțiile, dacă au simțit vreodată, care e diferența dintre cele bune și cele rele etc., unii au știut ce să răspundă, alții mai puțin. Stăteam în fața lor pentru a putea vedea fiecare imaginile și am început prin a le arăta câte o imagine cu o emoție, iar ei pe rând ridicând mâna au început să le identifice. În mare parte au fost identificate corect.

Întrebări referitoare la activitate

Au fost emoții pe care nu le-ați trăit ?

V-a fost greu să identificați aceste emoții?

Care dintre emoții vi se par cele mai plăcute ? Dar neplăcute ?

Ce emoții ați vrea să retrăiți ?

Despre Ce emoții noi ați învățat ?

Vă rog să-mi dați un exemplu din viața voastră pentru fiecare emoție.

Le-am explicat că emoțiile fac parte din viața noastră, că sunt ceva normal, și că toată lumea le simte, atât pe cele pozitive cât și pe cele negative. Fiecare emoție este normală și fiecare persoană o experimentează.

Dificultatea în realizarea activității a reprezentat-o momentul în care unele emoții în special cele care au conotație negativă au fost întâlnite de copii, acestora fiindu-le mai greu să se exprime sau să-mi dea un exemplu concret din viața lor.

Obiectivele pe care mi le-am propus în această activitate au fost atinse în cea mai mare măsură, fiecare copil a reușit să identifice emoțiile în raport cu momentele din viața lor.

ACTIVITATEA 2 – „ Mi-e frică”

Obiectiv: Fiecare copil va reuși să facă diferența dintre frică și pericol real.

Durata:40 minute

Materiale:hârtie, creioane colorate

Desfășurarea activității:

Activitatea a avut loc la Căsuța Perlino,i-am rugat pe copii să se așeze fiecare la măsuță cu o foaie și un creion în față, le-am explicat ce și cum vom lucra și care este frica reală și cea ireală,iar pe urmă le-am spus să deseneze o imagine care le-a produs frică. După ce au terminat de desenat, fiecare dintre copii ne-a prezentat imaginea. Copiii mai mici l-au desenat pe „bau-bau” sub forma unei pete negre cu coarne si mâini.

Întrebări referitoare la activitate

V-a fost greu să identificați imaginea care v-a produs frică?

Care este diferența dintre frica de ceva real și frica de ceva imaginar ?

Când ai trăit această emoție ?

Care sunt fricile voastre ?

Cum procedați când vă este frică?

După ce au răspuns la aceste emoții le-am explicat care este diferența dintre frica de ceva real și frica de ceva imaginar, că multe dintre temerile lor nu sunt reale, de exemplu că „bau-bau” nu există, și este doar o formă de a speria copiii.

A face diferența dintre frica de ceva real și frica de ceva imaginar poate să-i ajute pe copii să-și alunge frica de ceva ce nu există și să se descare de emoțiile negative.

ACTIVITATEA 3 – „ Exprimă-te ”

Obiectiv: Să reușească să se exprime liber

Durata: 40 minute

Materiale: foi cu etape din povești

Desfășurarea activității: Activitatea a avut loc la Căsuța Perlino, în interiorul incintei, le-am explicat copiilor ce activitate urmează să desfășurăm și dacă sunt pregătiți. Aveam mai multe foi cu imagini și am rugat fiecare copil să extragă o foaie. I-am lăsat 5 minute pentru a-și putea creea povestea pe care urma să o prezinte în fața noastră. Foile conțineau imagini cu diferite etape din povești, de exemplu Scufița Roșie care mergea în pădure, Ursul cu coada în apă, Albă-Ca-Zăpada care mușca dintr-un măr și altele. Am ales să fie imagini cunoscute de copii pentru a le fi mai ușor să descrie imaginea, ei cunoscând povestea.

Întrebări referitoare la activitate :

V-a fost greu să descrieți ce era în imagine?

Este vreo poveste pe care nu o cunoașteți?

V-a plăcut imaginea pe care ați descris-o?

Cum v-ați simțit în momentul în care ați descris imaginea ?

Am ales să efectuez această activitate cu copiii deoarece consider că așa fiecare a încercat să se exprime cu propriile cuvinte pentru a crea o mini poveste, pe care să o înțelegem toți.Toți și-au pus mintea la lucru pentru a creea o poveste cât mai frumoasă și coerentă deoarece, copilul care descria cel mai frumos imaginea primea și un premiu, astfel i-am motivat să lucreze cât mai bine.

ACTIVITATEA 4 – „Fie că ne place, fie că nu”

Obiectiv : Să facă diferența dintre emoțiile plăcute și cele neplăcute

Durata : 40 minute

Materiale : fișe cu situații emoționale

Desfășurarea activității : În prima parte a activității le-am prezentat toate emoțiile și le-am clasificat cu ei pentru a înțelege fiecare cât mai bine cum se va desfășura activitatea. Am împărțit copiilor toate fișele e și i-am rugat să le lipească pe perete, într-o parte fișele cu emoțiile pe care le plac să le trăiască, iar pe cealaltă parte cu cele pe care nu le plac să le trăiască. Apoi i-am întrebat pe fiecare dacă au simțit acele emoții și cum au trecut peste sau dacă ar vrea să le simtă. După ce mi-a răspuns fiecare copil le-am explicat că fiecare dintre noi trăim și emoții plăcute și mai puțin plăcute, dar prin asta învățăm și ne dezvoltăm.

Întrebări referitoare la activitate :

A fost greu să faceți difentența dintre emoțiile plăcute și cele neplăcute ?

Care dintre cele 2 categorii de emoții v-ar plăcea să le mai simțiți ?

Ce puteți face pentru a trăi cât mai des emoțiile plăcute ?

Această activitate îi ajută pe copii să identifice emoțiile negative și cele pozitive, se pune accent pe faptul că emoțiile pozitive sunt cele preferabile.

Bilețelele conțineau următoarele situații emoționale :

Te-ai mutat la o școală nouă.

Te-ai certat cu un prieten.

Ți-a căzut un dinte.

Ai luat un FB la școală.

Ai învățat să citești.

Ai căzut în fața prietenilor.

Ai primit un cadou.

Ai învățat să îți aranjezi singur/ă lucrurile.

ACTIVITATEA 5 : Bunele maniere

Obiectiv: Să înțeleagă ce sunt bunele maniere, să își dezvolte și să exerseze capacitatea de exprimare verbală corectă

Durata: 50 minute

Materiale: fișe de lucru

Desfășurarea activității : Fișele de lucru conțineau diferite exerciții pe care trebuia să le rezolve copii, aveau diferite situații cu comportamente întâlnite în viața unui om, de exemplu ce va face dacă se află la masa și trebuie să strănute, cum va saluta un profesor dacă va trece pe drum și are gura plină, a răsturnat un pahar de apă pe pantalonii prietenului său, și multe alte situații. Fiecare copil avea de răspuns la una dintre situații, iar apoi dezbăteam în grup situațiile.

Alte fișe conțineau reguli cu bunele maniere la masă sau la școală, pe care le-am citit tuturor copiilor. Am avut și un joc de rol, în care era vorba despre doi frați care nu se înțelegeau și fratele mai mic nu își respecta sora și îi lua lucrurile sale fără să ceară voie sau i le cerea dar într-un mod foarte urât.

Întrebări referitoare la activitate:

V-a fost greu să răspundeți la acele situații ?

Cum ați fi răspuns în locul celorlalți ?

Ați întâlnit situații în care nu prea ați știut cum să procedați ?

Vi s-a întâmplat să întâlniți aceste situații în viața voastră ?

A fost frumos comportamentul lui Răzvan ?

Cum trebuia să procedeze pentru ca sora lui să-i împrumute lucrurile ?

Scopul acestei activitate a fost de a învăța cum trebuie să se comporte în viață, cum trebuie să procedeze când întâmpină diferite situații, cum să se comporte când ies pe stradă în compania mai multor persoane. Fiecare activitate realizată a avut la bază codul bunelor maniere, din care consider că fiecare copil a rămas cu ceva și îl va ajuta în viață.

ACTIVITATEA 6 : Povești terapeutice

Obiectiv: Să reușească să depășească tristețea, să își dezvolte creativitatea și imaginația

Durata: 50 minute

Materiale: povești

Desfășurarea activității : Pentru această activitate am listat mai multe povești terapeutice pentru copii, pe care le-am citit în grădină, pentru a creea o atmosferă frumoasă și în care copii să se simtă în largul lor. Pe parcursul poveștii mai făceam câte o pauză și îi întrebam dacă au înțeles despre ce e vorba, sau dacă vor să le explic. În unele momemnte mă mai întrerupeau ei dacă nu înțelegeau sau dacă aveau unele nevoi. Le-am citit difrite povești scrise de autori diferiți. Am observat că le-au plăcut poveștile, erau foarte nerăbdători de final și foarte concentrați.

Întrebări referitoare la activitate:

V-au plăcut poveștile ?

Care v-a plăcut cel mai mult ?

V-ați identificat cu ceva poveste ?

Ați fi vrut să aibă un alt final ?

Poveștile terapeutice sunt interactive, copilul poate adresa întrebări, își poate imagina că este un personaj din poveste sau chiar își poate imagina continuarea poveștii. Le dezvoltă imaginația, îi face mai creativi, le poate schimba starea de spirit, ei se identifică ușor cu personajul din poveste ceea ce îi face să trăiacă acel moment, copiază exemplele din povești și învață din ele.

Concluziile intervenției

Prin numeroasele jocuri și activități cu referire la dezvoltarea socio-emoțională, pe care le-am aplicat copiilor din centrul rezidențial au dus la dezvoltarea inteligenței emoționale, și anume la identificarea emoțiilor, exprimarea lor, dezvoltarea empatiei, controlarea stresului și a fricii, ceea ce îi va transforma cu trecerea timpului în niște tineri pregătiți să înfrunte viața, capabili să ia decizii și vor putea face față cerințelor exterioare.

La începutul activităților, copiii au prezentat o stare de disconfort, timiditate, reținere, iar unii dintre aceștia au prezentat o dificultate în exprimarea emoțiilor și controlarea acestora, fie din faptul că au o stimă de sine scăzută, sau din faptul că au trecut prin niște traume în familie, aceasta se datorează din cauza lipsei afecțiunii din partea membrilor familiei sau a altor copii cu care aceștia doresc să relaționeze, dar nu pot să se integreze în grupul dorit, fiind excluși prin simplul fapt că sunt mai diferiți și provin din medii defavorabile, deși nu ar trebui să fie un criteriu de diferențiere între copiii de aceeași vârstă,ci trebuie privită ca atare, fiindcă orice persoană este o fiintă umană care este unică în felul său, atât cât și nevoile sale sunt diferite.

Cu trecerea timpului și parcurgerea activităților prezentate mai sus, copiii au început să se deschidă spre mine, să vorbească cu încredere și să creăm o legătură de atașament pozitivă, care mi-a ușurat înțelegerea emoțiilor acestora, cum aceștia pot fi modelați dacă ai o atitudine pozitivă și emani căldură și iubire înspre ei. Am observat dezvoltarea acestora și modul cum ei privesc lumea exterioară și intereacționează cu aceasta.

Am fost surprinsă să vad cum sunt tot mai deschiși, mai activi și mai implicați în activități și la finalul temelor propuse să fie receptivi și să prezinte interes pentru diferite activități sau povești. Am observat că majoritatea preferă să coloreze o situație în care au simțit o emoție decât să o exprime sau să o scrie. Două dintre fete care au fost receptive tot timpul își prezintă foarte ușor emoțiile și încearcă să îi ajute și pe restul. Ceilalți copii au evoluat în mod pozitiv pe parcursul acestor activități, trecând de la dificultatea de exprimare și recunoașterea emoțiilor la modul natural și ușor de relaționare cu ceilalți și să empatizeze.

CONCLUZII

Emoțiile au un impact foarte mare asupra vieții noastre, de aceea consider că este foarte important să le cunoaștem, să știm să le gestionăm și să le controlăm. Emoțiile pozitive ne creează o stare de bine, ne face mai optimiști și ne dă încredere în viață, astfel că reușim să ținem sub control stresul și ne dă putere să reușim în viață. Dacă avem stima de sine ridicată atunci găsim soluții la orice problemă, și avem încredere în noi că putem, ceea ce duce întradevăr la reușită.

O persoană care are capacitatea de a-și gestiona emoțiile va vedea tot timpul o luminiță la capătul tunelului care o va conduce către ieșire, va căuta mult mai multe soluții și va avea speranța și încrederea că va reuși.

Rezultatele cercetării mele îmi confirmă în totalitate faptul că participarea copiilor la activități ludice le-a dezvoltat abilitățile socio-emoționale.

Activitățile ludice îi ajută pe copii să se dezvolte sănătos, să învețe să se exprime, să respecte regulile și pe ceilalți participanți ai jocului, și să vadă un altfel de lume.

Un copil trebuie încurajat în toate sarcinile pe care le are, trebuie ascultat și sprijinit, trebuie să i se scoată în evidență lucrurile pozitive pentru a avea curaj să înainteze, să fie lăudat de cei din jur, prin toate aceste acțiuni el își va creea o imagine de sine pozitivă și îi va crește stima de sine.

Respectul, afecțiunea, lauda, sprijinirea, ideea că este cineva alături de el îl va ajuta pe copil să prindă curaj, să încerce tot ce e nou și să lupte pentru ceea ce își dorește.

M-am simțit foarte bine pe parcursul acestor luni, alături de ei, i-am simțit foarte apropiați de mine și foarte deschiși spre tot ce e nou și aveau multă inițiativă să încerce orice. Am pus în practică teoria dobândită până în prezent în cadrul studiilor. Totodată am înțeles foarte bine că înainte de toate, trebuie să fim empatici, cu dorința sinceră de a te implica și a-i ajuta pe cei din jur.

Surse web :

http://www.lapsiholog.com/dezvoltarea-competentelor-emotionale-si-sociale-la-copii.html

ANEXE

ACTIVITATEA 1

Identificarea emoțiilor :

ACTIVITATEA 3

„Exprimă-te”

ACTIVITATEA 4

Situații emoționale :

ACTIVITATEA 5

Ghidul de interviu

Câți ani ai ?

Cum te simți în momentul de față ?

În ce clasă ești ?

La ce școală ?

De cât timp ești în centru ?

Poți numi câteva persoane pe care le consideri prietenii tăi ?

Când te întâlnești cu prietenii tăi, ce faceți împreună ?

Ce anume te face fericită ?

Ce faci când ești trist/tristă ?

Cui îi ceri ajutorul când ai o problemă ?

Ce îți place să faci ?

Ce îți dorești cel mai mult ?

Îți place școala ?

Ce anume îți/nu îți place acolo ?

Cum te înțelegi cu colegii tăi ?

Dar cu cei din centru ?

Cu profesorii cum te înțelegi ?

Ce sarcini/atribuții ai în centru ?

Când ai avut un conflict/neînțelegere cu cineva, cum ai reacționat, cum ați rezolvat acel conflict ?

Spune-mi cum te-ai descrie în câteva cuvinte ?

Ce vrei să te faci când vei fi mare ?