Specializarea Asistență și Dezvoltare Comunitară [625623]

Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Specializarea Asistență și Dezvoltare Comunitară

MEDIATORUL ȘCOLAR ROM
SURSĂ DE EMPOWERMENT COMUNITAR

Masterandă: Ursu Alina
Grupa: 16MF391
Coordonator: Lector dr. Mihai Burlacu

– Iunie, 2020 –

1
Cuprins

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………. 2
1. ABANDONUL ȘCOLAR ………………………………………………………………………………………. 3
1.1 Ce este abandonul școlar? ………………………………………………………………………….. 3
1.2 Cauzele abandonului școlar ……………………………………………………………………….. 4
1.3 Efectele abandonului școlar ……………………………………………………………………….. 6
2. MEDIATORUL ȘCOLAR ROM …………………………………………………………………………… 7
2.1. Standardul ocupațional al Mediatorului Școlar Rom …………………………………. 7
2.2. Rolul și atribuțiile mediatorului școlar rom ………………………………………………. 8
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………… 12
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….. 14

2
MEDIATORUL ȘCOLAR ROM – SURSĂ DE
EMPOWERMENT COMUNITAR

INTRODUCERE

În literatura de specialitate, problematica educației copiilor romi este încă un subiect
de actualitate care suscită noi teme de cercetare și aprofundare a mecanismelor ce pot deveni
soluții viabile în combaterea absenteismului școlar dar și modele de bune practici. Una dintre
soluțiile ameliorative pentru susținerea și motivarea participării copiilor romi în procesul
educațional, este mediatorul școlar care până nu demult era considerat doar omul de legătură
din comunitate ce reușea să le facă viața mai ușoară cadrelor didactice.
În anul 2006 în cadrul Proiectului Phare 2003/005-551.01.12 „Design, organizare și
implementare a unui program de formare mediatori școlari pentru membrii comunităților
locale”, obțineam calificarea de mediator școlar, premiat cu premiul I absolut. Perioada de
formare a fost de nouă luni iar cursurile au fost livrate de Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”
Cluj-Napoca. Această calificare m-a ajutat să pot înțelege mai bine dimensiunile abandonului
școlar, dezvoltarea comunitară, rolul modelelor comunitare și nu în ultimul rând am înțeles că
sărăcia în comunitățile de romi poate fi combătută doar cu educație de calitate, lucrul în
echipe multidisciplinare, determinare și mult curaj.
Sunt multe definiții neacademice atribuite mediatorului școlar, sunt multe și
sarcinile/obligațiile profesionale trecute în fișa postului care de cele mai multe ori nu pot fi
atinse din motive ce nu țin de mediatorul școlar dar mai multe sunt aspectele care apar foarte
rar sau deloc în literatura de specialitate. Vorbesc despre adevăratele probleme cu care se
confruntă un mediator școlar cu vocație care nu se teme că deranjează autoritățile, părinții,
profesorii, directorii de școală. Aceste aspecte, cu siguranță nu apar nici în rapoartele
semestriale pe care mediatorii școlari le trimit către inspectoratele școlare teritoriale. Această
lucrare își propune să descopere și să aducă în discuție unele dimensiuni importante ale a
rolului de împuternicire a mediatorului școlar pentru comunitatea în slujba căreia a ales să fie.

3
1. ABANDONUL ȘCOLAR

1.1 Ce este abandonul școlar?
Definiția fenomenului de abandon școlar nu are încă o formă unitară în ceea ce
privește legislația actuală. Într-un raport anual despre starea învățământului se consideră
situația de abandon la nivelul unei unități școlare ca find ,,diferența între numărul elevilor
înscriși la începutul anului școlar și cel aflat în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar”
(Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, 2009). Raportată la situația
individuală a unui elev, se poate declara situația de abandon
„dacă elevul nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învățământul obligatoriu, depășind cu mai
mult de doi ani vârsta clasei respective” (Ministerul Educației și Cercetării, 2020).
După anul 1990, abandonul școlar reprezintă una dintre cele mai dureroase probleme
ale învățământului românesc. Acest fenomen face ca România să fie fruntașă printre statele
Uniunii Europene, cauzele fiind alimentate de o serie de factori ce țin de mediul familial,
nivelul de educație al familiei și implicit statutul financiar al familiilor din care provin copiii.
Factori importanți sunt și cei care țin de funcționarea sistemului de învățământ, ethosul școlar
însemnând relațiile dintre profesori și elevi. Datorită interconectării acestor factori, strategiile
gândite pentru diminuarea sau eradicarea acestui fenomen, trebuie să coreleze politica
educațională și socială cu aspecte legate de sănătate.
Statisticile și cercetările anterioare, pe tema abandonului, arată că cele mai ridicate
valori se înregistrau la trecerea de la ciclul gimnazial la ciclul liceal. În învățământul primar și
gimnazial rata abandonului a variat, după anul 2000, chiar dacă în jurul unor procente mici,
fenomenul are însemnătate extrem de mare dacă avem în vedere caracterul obligatoriu și
gratuit al învățământului la acest nivel.

„În anul școlar 2017/2018, rata abandonului școlar a crescut ușor în comparație cu anul școlar anterior.
La nivel general, 1,7% dintre elevii de nivel primar și gimnazial abandonează școala. Mediul rural,
gimnaziul, populația școlară masculină, respectiv clasele de început de ciclu gimnazial înregistrează
valori ridicate ale abandonului școlar. Astfel, cele mai mari valori ale ratei abandonului școlar s-au
înregistrat la nivelul populației de gimnaziu din mediul rural (2,7%), populației din primar din mediul
rural (2,2%), respectiv al populației masculine de gimnaziu (2,0%)” (Mușoiu, 2020).

Aceiași sursă citată afirmă că rata abandonului școlar este mai mare în cazul învățământului
liceal și profesional.

4
Cu adevărat rata abandonului școlar este mai mare în cazul învățământului liceal și
profesional datorită nivelului scăzut de educație al părinților și expectanțele slabe pe care le
au în ceea ce privește dezvoltarea personală și profesională a copiilor lor. Pe de altă parte mai
există și modelul transgenerațional, în care băieții sunt obligați să ia parte la muncile din
gospodărie sau să lucreze cu ziua (sunt trimiși la stână, la pădure să taie lemne). Fetele sunt
cele mai dezavantajate în comunitățile de romi pentru că sunt nevoite să se ocupe de creșterea
copiilor mai mici din familie, să se ocupe de curățenia în gospodărie, să meargă la cerșit.
În ceea ce privește căsătoriile timpurii, cu excepția celor care provin din familiile de
romi căldărari sau a căror familie are un statut socio-economic mai bun, majoritatea fetelor
pleacă de acasă și „se căsătoresc” tocmai datorită greutăților pe care le întâmpină în familia
mamă și responsabilitățile care-i sunt atribuite cu sau fără voie. Datorită implicațiilor pe care
le are asupra dezvoltării personale dar și al familiilor din care provin copiii, abandonul școlar
poate fi considerat sursa eșecului în integrarea socială conturând un viitor adult cu o evoluție
negativă și cu șanse reduse pentru pregătirea profesională.

1.2 Cauzele abandonului școlar
Principalele cauze ale abandonului școlar pentru elevii romi sunt sărăcia și lipsurile materiale.
Atâta vreme cât nevoile de bază: hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea și o stare de sănătate
optimă, nu vor fi împlinite, nu vom putea vorbi cu adevărat despre accesul la educație al
copiilor romi.

„Un studiu privind abandonul școlar (aprilie 2009-aprilie 2010) realizat în 70 de comunități de romi din
77 școli, de către Agenția de Dezvoltare Comunitară ,,Împreună” cu sprijinul UNICEF, a constatat că la
nivel național nu există date oficiale despre abandonul școlar la romi. Dintre rezultatele acestei cercetări
reținem că răspunsurile copiilor la chestionarele aplicate au identificat ca principală cauză a
abandonului școlar – sărăcia și lipsurile materiale: 24% – lipsuri materiale, 20% – activități lucrative,
îngrijirea fraților mai mici, 16% – rezultate nesatisfăcătoare (corijențe, repetenții multiple), 12% – “nu au
mai dorit” să meargă la școală, 9% – din cauza părinților, 7% – motive de sănătate, 4% – distanță mare
față de școală” (Peyroux, Rotaru, & Gruia, 2011)

Tot datele acestui studiu invalidează cele două mari stereotipuri, anume: ,,Romii nu-și trimit
copiii la școală” și ,,Fetele rome se căsătoresc devreme și de aceea abandonează școala”.
În legătură cu aceste stereotipuri consider că în ceea ce privește fetele rome rămâne
valabil dar nu ca stereotip ci ca o realitate pe care nu o putem ignora sau ascunde. Ca mentor

5
pentru elevii romi de clasa a VIII-a, am întâlnit în mod constant în cadrul sesiunilor de
consiliere profesională cu elevii și părinții lor, mame care spuneau că nu-și vor lăsa fetele să
meargă mai departe la liceu sau școală profesională pentru că „se prostesc, și fug cu golani”
iar băieții se pot „înhăita cu alții să facă rele”. Totodată, datorită violențelor din familie,
responsabilitatea de a avea grijă de frații mai mici, munca în gospodărie, dezinteresul
părinților față de dezvoltarea profesională și personală a copiilor, fetele rome fug de acasă și
se căsătoresc cu primul venit pentru a scăpa de greutățile casei care au căzut fără voie asupra
lor. De aici și numărul mare de sarcini la mame minore, pe care-l deține România la ora
actuală. Acest fapt nu-l mai putem ascunde nici sub umbrela tradițiilor și credințelor rome
deoarece acestea au dispărut în foarte multe comunități.

„Ne raliem totuși opiniei lui M. Gilly care afirma că: „…rar se întâmplă, în afara cazurilor unor influențe
masive, ca un singur factor să fie suficient pentru explicarea eșecului școlar. Acest eșec este de obicei
supradeterminat de factori multipli, ale căror efecte se îmbină și se stimulează reciproc” (Bîrsan &
Lungu, 2007)

Consider că această afirmație este corectă și sunt în acord total datorită experienței
profesionale și personale ca femeie romă care lucrează și în sistemul de învățământ ca
profesor învățământ școlar și preșcolar. Aceste cauze le putem clasifica în trei mari categorii:
La nivelul elevilor: situația materială precară, lipsa strictului necesar pentru a respecta
cerințele școlare, familiile dezorganizate , violența domestică, folosirea copiilor de către
familii la muncă sau la cerșit, fuga fetelor de acasă și căsătoria timpurie datorită condițiilor
vitrege din familia mamă, dezinteresul familiei pentru educație și lipsa viziunii, însoțirea
părinților prin țară sau străinătate, lipsa modelelor de succes din familie.
La nivelul unității școlare: comunicarea defectuoasă dintre părinți și cadrele didactice, lipsa
asistenței sociale și psiho-pedagogice, bază materială didactică precară, cadre didactice
necalificate, marginalizarea în cadrul clasei/școlii/comunității a copiilor proveniți din medii
defavorizate socio-economic.
La nivelul comunității: modelul transgenerațional (oamenii s-au descurcat până acum și fără
prea multă școală!), lipsa colaborării dintre factorii decizionali implicați în educație la nivel
de comunitate, o analiză defectuoasă a nevoilor reale ale comunității, reprezentativitate slabă
din partea comunității rome în forurile de decizie, lipsa școlilor incluzive.

„O altă cauză comună tuturor grupurilor de copii dezavantajați o constituie gradul ridicat de ignoranță al
familiilor lor privind relaționarea lor socială, și în special, la familiile copiilor romi, un grad de

6
ignoranță sanitară. Se poate afirma că efectul acestor cauze de natură familială, este potențat de cauzele
provenite din mediul instituțional implicat în educația și protecția acestor categorii de copii” (Peyroux,
Rotaru, & Gruia, 2011).

1.3 Efectele abandonului școlar
Efectele abandonului școlar prin tot ceea ce implică sunt destul de grave. Cei care
abandonează școala nu au șanse de a dobândi o calificare profesională necesară asigurării
calității vieții personale și implicit ale celorlalți membri ai comunității, perpetuează un model
parental vicios. Totodată fără a avea un nivel de calificare, cei fără studii finalizate devin
viitorii asistați sociali pe termen scurt iar pe termen lung o sursă de probleme sociale care
presupune costuri economice suplimentare pentru membrii activi ai comunității. Chiar dacă la
prima vedere abandonarea studiilor de către diverși indivizi nu ne interesează și pare că nu ne
afectează, pe termen lung ajunge să devină o povară pentru toată lumea, atât financiar cât și
social, înfrânând efectiv dezvoltarea și bunăstarea comunității.
Un astfel de adult care nu a beneficiat de finalizarea unui ciclu de învățământ sau a
învățământului obligatoriu, dezvoltă un sentiment de inferioritate, simțindu-se neînțeleși și
neacceptați de către prieteni, familie, comunitate, profesori. Aceste sentimente duc de la
inactivitate până la excluderea socială și pot provoca accese de violență și fapte antisociale.
Impactul psihologic poate fi diminuat sau chiar eradicat dacă în perioada școlarității mici și
mijlocii copilul beneficiază de înțelegerea și aprecierea cadrelor didactice, susținerea familiei
și evaluarea pozitivă care-i aduce creșterea stimei de sine și încrederea în forțele proprii. De
aceea se justifică finanțarea proiectelor dedicate mentorării elevilor în preajma momentelor
critice referitoare la continuarea studiilor și a orientării profesionale, bazate pe analize corecte
și bine ancorate în realitatea beneficiarilor.
În vremurile noastre se vehiculează, la nivelul întregii Uniuni Europene, că reducerea
cu doar 1% a ratei de abandon școlar ar genera anual 500.000 de absolvenți calificați, apți
pentru a acoperi nevoile de forță de muncă în industriile europene. O astfel de perspectivă ne
încurajează să credem că merită toate eforturile profesionale și instituționale pentru a
eficientiza rezultatele programelor de combatere a abandonului școlar.
Totodată adultul care din diferite motive nu a avut șansa de a finaliza un ciclu de
învățământ, va pune sau nu valoare pe educație. În cazul în care conștientizează că educația
este șansa copiilor săi de a-și depăși condiția socio-economică, acel adult va deveni un
catalizator pentru comunitate prin exemplul de susținere a copiilor săi în sistemul de educație.

7
2. MEDIATORUL ȘCOLAR ROM

2.1. Standardul ocupațional al Mediatorului Școlar Rom
Datorită creșterii numărului de elevi romi care-și întrerupeau studiile din diferite
motive și a imposibilității școlilor de a gestiona problemele apărute în comunicarea dintre
părinții romi și profesori, în prima decadă a anilor 90, mediul ONG, a introdus profesia de
mediator școlar. Acesta urma să faciliteze integrarea copiilor romi și comunicarea factorilor
implicați în procesul educațional, părinte-copil-profesor. În perioada 1990-2000, mediatorul
școlar era considerat un implant pentru proiectele de școlarizare, alfabetizare și remediere
școlară finanțate de organizații străine. În anul 2020, putem spune că mediatorul școlar poate
fi cea mai puternică sursă de empowerment comunitar prin exemplul de succes și conduită
profesională, reușind să pătrundă mai ușor în viața familiilor rome. Poziția mediatorului rom a
fost promovată și dezvoltată în special prin activitățile programelor PHARE RO 0104.02
,,Acces la educație pentru grupurile dezavantajate, cu focalizare pe romi” desfășurate în
perioada 2002-2010.

„În Strategia Guvernului României pentru Incluziunea Cetățenilor Români aparținând minorității
romilor pentru perioada 2015-2020 se subliniază că „educația este aria-cheie care asigură durabilitatea
intervenției pentru incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome ”(punctul 2) și
se stabilește ca rezultat propus pentru anul 2020 „recrutarea și angajarea mediatorilor școlari în toate
cele 1.680 de unități de învățământ în care numărul copiilor și elevilor romi este minim. 15% ”(punctul
8). Mediatorul școlar face parte din personalul didactic auxiliar, este plătit de sistemul de învățământ
(Legea educației naționale, 2011)” (Csesznek & Szasz, 2019, p. 3)

În procesul de selecție al mediatorului școlar rom, au stat la bază o serie de criterii,
dintre care am selectat pe cele mai relevante: să fie recunoscut și acceptat de comunitatea
romă ca persoană de încredere care se va ocupa de copiii lor, folosindu-se de toate abilitățile
personale și profesionale pentru facilitarea accesului la educație; cunoașterea și utilizarea
limbii romani; obligativitatea studiilor medii, persoana fiind recunoscută de comunitate ca
„cea cu multă școală”.
Aceste criterii au avut în vedere mediatorul ca model la nivelul comunității, un
exemplu demn de urmat, un bun comunicator, cu rezistență la stress și disponibilitate crescută
de intervenție în comunitate. Acestea reprezentând totodată o certificare a recunoașterii și
acceptării lui de către comunitate dar și de autoritatea publică locală.

8
2.2. Rolul și atribuțiile mediatorului școlar rom
Conform descrierii ocupației din standardul ocupațional oficial, mediatorul școlar
reprezintă calea de mijloc pentru triada școală-familie-autorități locale. Principala atribuție
este aceea de a susține copiii comunității rome să-și finalizeze studiile obligatorii conform
legislației în vigoare. Dintre multele atribuții și responsabilități descrise în standardul
ocupațional elaborat de Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Cluj Napoca, aș dori să aduc în
discuție căteva aspecte care cred că nu întotdeauna sunt respectate și puse în practică din
motive pe care le voi prezenta în acest capitol.
„Transmite școlii toate datele colectate, în scopul identificării soluțiilor optime pentru asigurarea
accesului egal al copiilor la educație” (Bertea, Dragomir, & Ținică, 2008).
În general, mediatorul școlar, merge în comunitate pentru a le duce părinților
înștiințările referitoare la situația absențelor scrise de către profesorii diriginți. Aceste absențe
nu relevă totdeauna numărul real, unii profesori omițând să mai noteze absențele unui elev
care deja depășește un anumit număr. Alte date colectate mai sunt cele despre copiii care sunt
în îngrijirea altora când părinții sunt plecați în străinătate. Cei mai mulți mediatori școlari se
tem să propună soluții din teama de a nu deranja profesorii, directorii de școli sau chiar
inspectorii școlari de specialitate.
„Previne și mediază conflictele între familie, comunitate și școală” (Bertea, Dragomir, & Ținică, 2008).
Dacă un elev a provocat un conflict soldat cu acte de violență asupra altui elev sau a
avut un comportament neadecvat în ceea ce privește relația cu profesorul, încălcând
regulamentul de ordine interioară, atunci mediatorul anunță părintele să se prezinte la școală
și rare sunt cazurile în care intervine cu o soluție. Doar asistă, de cele mai multe ori. Cât
despre conflictele dintre familie și comunitate, fiind lipsit de apărare, mediatorul școlar se
teme să intervină.
„Ajută părinții, profesorii, elevii să cunoască și să depășească barierele care îi împiedică pe copii să
participe la educație (prejudecățile sociale, culturale, lipsa de încredere în educația formală” (Bertea,
Dragomir, & Ținică, 2008).
În școlile care au la conducere oameni cu viziune și deschiși provocărilor, mediatorul
școlar poate să îndeplinească doar o parte din această atribuție și anume cea care privește
evenimentele culturale cu preponderență legate de „Ziua internațională a romilor” din 8
Aprilie. În cadrul ședințelor de consiliere și oriectare vocațională pentru elevii claselor aVIII-
a, implicarea mediatorului școlar este redusă sau inexistentă datorită faptului că profesorii
diriginți se ocupă de acest aspect. Mediatorului școlar îi revine obligația de a se asigura că
părinții vor participa în număr cât mai mare la aceste întâlniri.

9
„Sprijină elaborarea planului de desegregare școlară și implementarea acestuia, prin colaborarea cu
conducerea școlii și reprezentanții comunității” (Bertea, Dragomir, & Ținică, 2008).
Această atribuție chiar este o provocare pentru mediatorii școlari pentru că de cele mai
multe ori ei sunt buni ca „alergătorii cu înștiințări”. Este nevoie de mult curaj, determinare și
nu în ultimul rând vocație ca un mediator școlar să meargă în fața conducerii școlii cu
propuneri de această anvergură. Această afirmație vine în urma expertizei profesionale
personale de mediator școlar, dicuțiilor cu colegii de breaslă din alte comunități, și observând
cu atenție atitudinea colegilor profesori.
„Informează autoritățile despre orice posibilă încălcare a drepturilor copilului, sprijinind demersurile
acestora pentru soluționarea situațiilor respective” (Bertea, Dragomir, & Ținică, 2008).
Când facem referire la drepturile copilului trebuie să luăm în considerare toate
aspectele care derivă din aceste drepturi. Pentru că în comunitățile rome copiii sunt trimiși la
muncă, cerșit sau sunt puși la activitățile gospodărești în timpul când ar trebui să fie în clase,
mediatorul școlar nu întotdeauna (sau deloc) va face un raport către autorități pentru a nu agita
spiritele. Chiar dacă situația devine cunoscută la nivelul școlii, totul se oprește acolo. Se poate
întâmpla ca un profesor să sesizeze acest aspect și atunci încep câteva demersuri
nesemnificative. Totuși, fiind un om ales de comunitate să-i reprezinte în relația cu școala sau
cu autoritățile, munca mediatorului școlar este foarte importantă pentru păstrarea copiilor
romi în sistemul de învățământ obligatoriu. Dacă este interesat de viața comunității acesta va
face tot posibilul să îmbunătățească calitatea vieții elevilor prin diferite acțiuni pe care nu le
cuprinde fișa postului în atribuțiile scrise. Acolo unde mediatorul școlar este de etnie romă și
vorbitor al limbii romani, este mult mai ușor să interacționeze ca sfătuitor pentru familiile
rome cunoscând și normele lor de viață impuse de tradiții și obiceiuri.
În școlile în care mediatorul școlar are o activitate susținută de evenimente
extrașcolare, diponibilitatea de a-i asculta pe elevi, de a le reprezenta interesele și apăra
cauzele (atunci când sunt încălcate drepturile lor de către profesori sau părinți) de a căuta
soluții pentru rezolvarea conflictelor, de a media între profesori și elevi, putem spune că
abandonul școlar poate să scadă semnificativ. Elevii vor ști că întotdeauna este acolo un om
care-i ascultă, îndrumă, descoperă și mai mult de atât îi pasă de ce simt ei în ziua respectivă.
Cu atât mai mult valoarea mediatorului școlar crește în școlile în care lipsește cu desăvârșire
consilierul vocațional sau profesorii de sprijin. Pentru fetele tinere din comunitate, dacă
mediatorul școlar este femeie, de preferință tânără, prin exemplul personal, poate deveni un
factor catalizator al frecvenței școlare. Părinții vor realiza că acele credințe precum „fetele se
vor prosti dacă-și vor continua studiile” și că le este deajuns să știe să numere banii și să facă

10
piața, sunt total greșite, și privind la mediatorul școlar vor înțelege beneficiile educației asupra
fetelor.
Din nefericire, întâlnim școli, cu preponderență în mediul rural, în care mediatorii au și
alte atribuții în afara celor din fișa postului. Dacă sunt bărbați, mai taie lemne, fac curățenie în
curtea școlii, iarna curăță curtea școlii de zăpadă, pe timpul vacanței de vară mai zugrăvesc
clasele. Când un profesor este în imposibilitatea de a ajunge la oră, mediatorul școlar devine
salvatorul de serviciu.

„Atunci când își descriu activitatea în ultimul semestru (deși mulți dintre ei iau în considerare întregul
an școlar 2018-2019), mediatorii se referă în mare parte la activitățile pe care le-au desfășurat.
Rapoartele lor acoperă într-o măsură mult mai mică sfera problemelor, rezultatelor și propunerilor de
îmbunătățire a activității” (Csesznek & Szasz, 2019, p. 6)

La începutul activității mele de mediator școlar, atunci când raportam, niciodată nu
scriam și ceea ce întâmpinam în comunitate referitor la atitudinea părinților. Îmi era teamă să
nu le fac rău, să nu pun într-o lumină nefavorabilă comunitatea, să nu declanșez anchete care
s-ar putea întoarce împotriva mea dat fiind faptul că locuiam în aceiași comunitate și nu avea
cine să mă apere. Deși sunt de etnie romă, vorbitoare nativă, când le-am propus părinților
romi predarea limbii romani la clasă, au refuzat ca ai lor copii să învețe limba romani de
teama de „a nu căpăta accent”. Momentele în care m-au perceput ca inamic au fost acelea cînd
am început să sesizez autoritățile cu privire la încălcarea drepturilor copiilor (cerșit, muncă
brută, acte de violență, violuri). La școală când copiii erau întrebați ce vor să facă atunci când
vor crește, răspunsul lor era „să fim ca tine că vorbești frumos, miroși frumos și ai grijă de
noi!”
Totodată, cunoscând copiii comunității, le spuneam profesorilor condițiile din care vin
acești copii, cu ce se confruntă și cum printr-un comportament bazat pe empatie și înțelegere
să inspire și să motiveze participarea copiilor la activitățile școlare, implicit frecventarea
cursurilor. Deși eram persoana cu cele mai multe studii din comunitate, absolventă de liceu,
școală postliceală sanitară, pentru cadrele didactice ale școlii în care am fost încadrată, nu
prezentam suficientă credibilitate pentru ca „sfaturile” mele în legătură cu copiii romi, să fie
validate. Un alt factor care-mi submina atribuțiile era faptul că nu aveam un loc al meu în
cadrul școlii, unde părintele sau elevul să poată veni să-mi prezinte unele situații. Îmi
desfășuram activitatea din școală stând pe holuri sau fiind chemată la clasele în care profesorii
nu reușeau să asigure un climat favorabil predării.

11
Aceste aspecte nu sunt singulare, și nu raportez totul la experiența personală ci la observațiile
și analiza situației din alte comunități pe care-mi propun să le prezint în urma cercetării pentru
lucrarea de dizertație. Observ în cancelarie cum este privit mediatorul școlar, ca un om bun la
toate, un alergător desăvârșit, obedient, fără inițiativă sau replică de teama de a nu deranja sau
mai grav a-și pierde locul de muncă. Studiind mai multe documente care vizează atribuțiile
mediatorului școlar rom, atenția mi-a fost atrasă de aceste rânduri:

„Colaborează cu Oficiul Teritorial al Forțelor de Muncă în vederea diseminării informațiilor cu privire
la eventualele cursuri de calificare sau angajări pentru membrii comunității”
„ Facilitează accesul la Centrele de dezintoxicare pentru tinerii/adulții dependenți de stupefiante, fără a
comunica în public datele personale ale beneficiarului”
„Organizează ședințe cu părinții pe unitatea școlară, în vederea dezbaterilor privind Regulamentul de
ordine interioară al unității școlare, locurile distincte pentru elevii absolvenți de clasa a VIII-a la licee,
facultăți ș.a.” (Sarău & Radu, 2011, p. 20)

Consider că aceste atribuții depășesc cu mult volumul de lucru al mediatorului școlar, datorită
lipsei din comunitate a mediatorului sanitar, psiho-pedagogului școlar sau consilierului
vocațional. Fie că știe sau nu, mediatorul execută o serie de sarcini care nu sunt conforme
atribuțiilor sale, făcând asta din dorința de a le fi pe plac celor care apelează la el sau pentru a
nu alimenta posibile stări tensionante în cadrul colectivului, profitând de o poziție oarecum
superioară ierarhic, deși aceasta se constituie în abuz.
Colaborarea cu Oficiul Teritorial al Forțelor de Muncă, ar trebui să revină ca atribuții
compartimentului de asistență socială din cadrul primărie, pentru că altfel mediatorul școlar ar
fi expus „furiilor” membrilor comunității și poate pierde statutul de „apropiat” al familiilor.
Rareori mediatorul școlar reclamă comportamentul agresiv al adulților asupra sa chiar dacă în
general se manifestă la nivel declarativ, gândindu-se să nu le facă rău, să nu fie amendați că
astfel „se va lua mâncarea de la gura copiilor” prin plata amenzilor. Fără susținere promtă din
partea autorităților competente, mediatorul școlar nu-și poate desfășura activitatea conform
atribuțiilor și responsabilităților prevăzute în fișa postului.
Observând capacitatea de lucru și viteza de accesare a noutăților legislative din partea
mediatorilor, consider că se impune, ca periodic, să se realizeze programe de instruire și
îmbunătățire a performanțelor profesionale dedicate mediatorilor școlari. Astfel cu o
participare activă din partea forurilor administrative se pot obține rezultate deosebite la
nivelul comunităților în care activează aceștia, generând un return of investment care se poate
traduce prin creșterea numărului de contribuabili activi.

12
CONCLUZII

În literatura de specialitate sunt foarte puține date cu privire la profesia de mediator
școlar rom, mediator sanitar și mediator social. Aceste profesii sunt reglementate de legislația
în vigoare și se regăsesc in Clasificarea Ocupațiilor din România 2020. Atribuțiile și
responsabilitățile ce derivă din fișa postului pentru aceste ocupații, sunt interconectate și pot
oferi servicii integrate comunității rome implicit elevilor. La nivelul școlilor, serviciile oferite
de mediatorul sanitar ar putea suplini inexistența medicului sau asistentului medical școlar.
Mediatorul sanitar împreună cu Direcția de Sănătate Publică poate iniția campanii de
depistare și prevenire a bolilor transmisibile, TBC și BTS (tuberculoza pulmonară, boli cu
transmitere sexuală), activitate cu un impact pozitiv în comunitățile rome care foarte rar ajung
la medicul de familie și nu au noțiuni de planing familial. Mediatorul social este cel care
poate reprezenta interesele sociale ale comunității, colaborează cu Agenția Județeană Pentru
Ocuparea Forței de Muncă, mediază situațiile conflictuale.

„Un studiu realizat în Serbia arată că programul național pentru introducerea rolului de asistent didactic
al romilor are rezultate pozitive, iar autorii propun ca programele care vizează romii să țină cont de cultura și
specificul lor și să se asigurecă programul este acceptat de comunitate.” (Csesznek & Szasz, 2019, p. 9)

Lucrând ca mediator școlar pentru programul „A doua șansă” în cadrul unei fundații
umanitare, am avut ocazia de a exersa și funcția de asistent didactic pentru elevii romi
căldărari care nu se puteau exprima foarte bine în limba română, limba maternă fiind limba
romani, dialectul căldărăresc. Prezența mea în clasă în timpul orelor le-a oferit atât elevilor cât
și profesorilor sentimentul de siguranță ca urmare a eliminării barierelor de comunicare dar și
de mediu prietenos fiind cu o persoană pe care o cunosc și o acceptă ca parte din viața lor de
„elevi târzii”. Frecvența elevilor a crescut exponențial iar relația cu părinții a devenit una
bazată pe încredere și respect ținând cont de faptul că romii căldărari au rămas cei mai
tradiționali și accesul la educație al fetelor este limitat de tradițiile lor.
Rolul mediatorului școlar rom este de o importanță majoră pentru integrarea copiilor
romi în sistemul de învățământ românesc dar nu trebuie neglijate nici aspectele resurselor
pentru o școală incluzivă, profesori calificați bine pregătiți care să cunoască specificul
comunității rome în care își desfășoară activitatea, respectarea drepturilor copiilor de către
părinți și autorități și aplicarea fără tăgadă a legislației în vigoare în ceea ce privește

13
obligativitatea studiilor. Pentru ca misiunea mediatorului școlar rom să fie un adevărat succes,
este nevoie de o echipă interdisciplinară în care să funcționeze mediatorul social, mediatorul
sanitar, asistentul didactic, atât la nivelul școlilor cu preponderență elevi romi dar și în școlile
aflate în zonele în care atât sărăcia culturală cât și cea materială contribuie la creșterea
abandonului școlar.
Este nevoie ca mediatorul școlar să-și poată desfășura activitatea din școală într-un
spațiu propriu, care să-i confere în ochii părinților importanța rolului său dar și pentru a le
oferi elevilor un spațiu de consiliere și îndrumare sau rezolvare a conflictelor, în așa fel încât
ei să se simtă în siguranță. Această afirmație este susținută de faptul că de obicei rezolvarea
conflictelor are loc în cabinetul directorului școlii fapt care generează un alt factor de stress
atât pentru elevi cât și pentru mediatorul școlar care, dacă este cazul, nu poate folosi limba
maternă (romani) a elevilor spre o mai bună înțelegere și apropiere.
Totodată, am sesizat din discuțiile de pe grupurile specifice mediatorilor școlari, din
discuții personale sau din observația de pe teren, că este nevoie stringentă de formarea
continuă a acestei categorii profesionale, de susținere din partea inspectorului școlar de
specialitate prin prezența în teren, întâlniri de lucru, ateliere. Toate acestea pentru a le conferi
instrumentele de care au nevoie în activitatea lor, crearea unei comunități puternice și
interconectate la ceea ce înseamnă sistemul de învățământ dar și confirmarea valorii lor în
ochii comunității rome.
Mediatorul școlar poate deveni într-un viitor apropiat o adevărată sursă de
empowerment comunitar și o resursă importantă pentru politicile de dezvoltare comunitară și
educațională pentru comunitățile rome datorate cunoștințelor sale despre specificul, tradițiile
și cultura romă dar și abilităților de comunicare și rezolvare a conflictelor apărute.

14
BIBLIOGRAFIE

Bertea, I., Dragomir, M., & Ținică, S. (2008). Standard ocupațional. Ocupația: Mediator
școlar, 3-4. Cluj-Napoca: Colegiul Național Pedagogic "Gheorghe Lazăr".
Bîrsan, C., & Lungu, A. (2007). Abandonul școlar – Efect al insuccesului școlar. Colegiu
Tehnic "Iuliu Maniu", Șimleu Silvaniei.
Csesznek, C., & Szasz, D. (2019, Iunie). School mediators as a mechanism for increasing
educational level and social integration in roma communities. Revista română de
sociologie (5-6), pg. 435-446.
Ministerul Educației și Cercetării. (2020). Regulament de Organizare și Funcționare a
Unităților de Învățământ Preuniversitar. București.
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. (2009). Raportul asupra stării
învățământului. București.
Mușoiu, L. (2020, 02 07). Abandonul școlar crește, dar cei mai mulți elevi de la profesională
merg la liceu. România Liberă , p. 11.
Peyroux, O., Rotaru, A. M., & Gruia, M. (2011). Ghidul mediatorului școlar. Craiova:
Reprograph.
Sarău, G., & Radu, E. (2011). Mic ghid de lucru pentru mediatorii școlari (pentru comunități
de romi). (UNICEF, Ed.) București: Vanemonde.