SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST PROIECT DE ABSOLVIRE Conduita de urgență în îngrijirea bolnavului cu Angină pectorală Profesor coordonator:… [302026]

COMPLEX ȘCOLAR CRONOS

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

Conduita de urgență în îngrijirea bolnavului cu Angină pectorală

Profesor coordonator:

Prof. [anonimizat]: [anonimizat]

– 2017 –

COMPLEX ȘCOLAR CRONOS

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conduita de urgență în îngrijirea bolnavului cu Angină pectorală

Profesor coordonator:

Prof. [anonimizat]: [anonimizat]

– 2017

CUPRINS

Capitolul I. Anatomia și fiziologia sistemului cardiovascular

Capitolul II. Prezentarea teoretică a bolii: Angină pectorală

2.1 Definiție

2.2 Factori favorizanți

2.3 Fiziopatologie

2.4 Simptomatologie

2.5 Diagnostic pozitiv

2.6 Diagnostic diferențial

2.7 Forme clinice

2.8 Tratament

2.9 Evoluție

2.10 Complicații

2.11 Prognostic

Capitolul III. Îngrijiri acordate de asistentul medical pacientului care suferă de Angină pectorală

3.1 Medicamente administrate în îngrijirea pacientului cu Angină pectorală

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor de boală

4.1Plan de îngrijire 1

4.2Plan de îngrijire 2

4.2Plan de îngrijire 3

Concluzii

Bibliografie /Anexe

Motto:

“[anonimizat]: [anonimizat], să-[anonimizat], fie bolnav: [anonimizat], să-și folosească fiecare acțiune pentru a [anonimizat], [anonimizat] a o face și să acționeze în așa fel încât acesta să își poarte de grijă singur cât mai curând posibil.”

“Virginia Henderson”

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], cu toate sursele de poluare începând cu autopoluarea (fumatul).

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] o acordăm, [anonimizat].

Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral.

Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități ( interniști, [anonimizat], urologi, neurologi ) cât și pentru cadrele medii sanitare datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.

Pe perioada celor 3 [anonimizat] a acorda îingrijirile necesare unui pacient: [anonimizat], [anonimizat].

Astfel, [anonimizat], pentru a opta în orice situație și de a preveni recidivele bolii și dacă este posibil chiar să-i dezvolt capacitățile fiziologice și psihologice.

Capitolul I

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat] a miocardului, [anonimizat] activitate ritmică și rol de pompă aspiratoare – respingătoare pentru circulația sanguină.

Este organul central al aparatului cardio-vascular.Este situată în cavitatea toracică, în mediastin (spațiul dintre cei doi plămâni)

•cavitățile inimii (4):

–2 atrii (situate superior)

–2 ventriculi (situați inferior)

ATRIILE

•în număr de 2:

–atriul stâng (AS)

–atriul drept (AD)

Situate superior formă cubică sunt separate prin septul interatrial (neîntrerupt) comunică cu ventriculii la nivelul septurilor atrio-ventriculare (stâng și drept).

SEPTURILE INIMII

•Septul interatrial

–neîntrerupt

–separă cele 2 atrii (AS și AD)

•Septul interventricular

–neîntrerupt

–separă cei doi ventriculi (VS și VD)

•Septul atrio-ventricular stâng

–întrerupt de valva atrio-ventriculară stângă (bicuspidă/mitrală)

–face legătura între AS și VS

•Septul atrio-ventricular drept

–întrerupt de valva atrio-ventriculară dreaptă (tricuspidă)

–face legătura între AD și VD

STRUCTURA INIMII

Din punct de vedere structural, inima este alcătuită din 3 tunici (de la exterior spre interior):

•pericard

2 foițe (parietală și viscerală) care delimitează cavitatea pericardică, în care se găsește o lamă fină de lichid pericardic

protejează inima

este legat prin ligamente de organele din jur (stern, coloană vertebrală, diafragmă)

•miocard

cea mai groasă tunică (cea mai importantă d.p.d.v. funcțional)

fibrele musculare sunt dispuse circular în atrii și oblic în ventriculi

•endocard

căptușește încăperile inimii

trece fără întrerupere de la atrii la ventriculi

inimii drepte este independent de endocardul inimii stângi

CONDUCEREA LA NIVELUL INIMII

Se realizează pe seama țesutului nodal (excito-conductor):

•nodulul sino-atrial (în AD)

•nodulul atrio-ventricular (la nivelul septului atrio-ventricular drept)

•fasciculul Hiss

–pleacă din nodulul atrio-ventricular

–se împarte în 2 ramuri (stângă și dreaptă)

•rețeaua Purkinje (formată din ramificațiile ramurilor fasciculului Hiss)

VASCULARIZATIA SI INERVATIA INIMII

VASCULARIZATIA – este asigurată de cele 2 artere coronare (stângă și dreaptă), cu originea în artera aorta. Dacă apar obstrucții la nivelul arterelor coronare și un teritoriu nu mai este irigat, se necrozează (infarctul miocardic) sângele venos al inimii este colectat de sinusul coronar.

INERVATIA- (nervii cardiaci, care formează plexul cardiac)

ARBORELE VASCULAR

•Artere (vase prin care sângele circulă de la inimă spre țesuturi).

•Vene (vase prin care sângele este readus la inimă).

•Capilare [vase foarte mici (4-12 μ), răspândite în toate țesuturile și organele; la nivelul lor se fac schimburile între sânge și țesuturi].

STRUCTURA ARTERELOR SI VENELOR

•Tunica externă (adventicea)

–formată din țesut conjunctiv, fibre de colagen și elastice

–conține fibre nervoase vegetative, cu rol vasomotor

•Tunica mijlocie (media)

–lamele elastice cu dispoziție concentrică

–fibre musculare netede

–țesut conjunctiv

•Tunica internă (intima): celule endoteliale turtite așezate pe o membrană bazală

FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular asigură circulația sângelui și a limfei în organism.

Prin aceasta se îndeplinesc 2 funcții majore:

1)distribuirea substanțelor nutritive și a O2 tuturor celulelor din organism

2)colectarea produșilor de catabolism și a CO2 pentru a fi excretați

Inima = forța motrice a acestui sistem.

Arterele = conductele de distribuție.

Venele = rezervoarele de sânge (asigură întoarcerea sângelui la inimă).

Vasele sangvine mici (arteriole, metaarteriole, capilare, venule) alcătuiesc microcirculația (teritoriul vascular la nivelul căruia au loc schimburile de substanțe și gaze – O2 și CO2).

FIZIOLOGIA INIMII

Rolul fundamental al inimii este acela de a pompa sânge în cadrul ciclului cardiac.

Ciclul cardiac este format din:

– sistolă (contracție)

– diastolă (relaxare)

Fiecare parte a inimii (stângă și dreaptă) este echipată cu 2 seturi de valve, care asigură deplasarea sângelui într-un singur sens:

Valvele atrio-ventriculare

•mitrală/bicuspidă (în stânga)

•tricuspidă (în dreapta)

Valvele semilunare

•aortică (între VS și artera aortă)

•pulmonară (între VD și trunchiul arterei pulmonare)

Valvele atrio-ventriculare

–se deschid în timpul diastolei (permit trecerea sângelui din atrii în ventriculi)

–se închid în timpul sistolei (împiedică trecerea sângelui înapoi în atrii)

Valvele semilunare

–se deschid în timpul sistolei (permit expulzia sângelui în artere)

–se închid în timpul diastolei (împiedică revenirea sângelui în ventriculi)

•În sistolă:

–valvele atrio-ventriculare sunt închise

–valvele semilunare sunt deschise

•În diastolă:

–valvele atrio-ventriculare sunt deschise

–valvele semilunare sunt închise

Volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie se numește volum-bătaie (VB = 70 mL)

Frecvența cu care bate inima se numește frecvență cardiacă (FC = 60-90/min) – aflată sub control nervos:

–tahicardie (>100/min) – determinată de SNV simpatic

–bradicardie (< 50/min) – determinată de SNV parasimpatic

•VB * FC = DC (debitul cardiac de repaus = 5 L/min) – debitul cardiac reprezintă volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut

DC

–scade în somn

–crește:

•febră

•sarcină

•altitudine

•VB (volumul-bătaie) depinde de:

–forța de contracție ventriculară

–presiunea arterială

–volumul de sânge aflat în ventricul la sfârșitul diastolei

Exemplu:

–în repaus:

•VB = 70 mL

•FC = 72/min =>DC= 5.040Ml (5L)

–la efort:

•VB poate crește până la 150 mL

•FC poate atinge 200/min => DC = 30.000 mL (30 L) creste de 6X

PROPRIETATILE MIOCARDULUI

EXCITABILITATEA MIOCARDULUI

•Este proprietatea celulelor musculare cardiace de a răspunde la un stimul printr-un potențial de acțiune propagate.

•Inima prezintă proprietatea de a fi excitabilă numai în diastolă și inexcitabilă în sistolă (legea inexcitabilității periodice a inimii).

•In timpul sistolei, inima se află în perioadă refractară absolută (oricât de puternic e stimulul, rămâne fără efect).

AUTOMATISMUL MIOCARDULUI

Reprezintă proprietatea inimii de a se autoexcita scoasă din corp, inima continuă să bată timp de ore sau zile (dacă e irigată cu un lichid nutritiv special) centrii de automatism ai inimii (țesutul nodal/excito-conductor):

–NSA (nodulul sinoatrial)

•descarcă impulsuri cu o frecvență de 60-90/min

•asigură ritmul cardiac normal (ritm sinusal)

–NAV (nodulul atrio-ventricular)

•descarcă impulsuri cu o frecvență de 40/min

•imprimă inimii ritmul nodal/joncțional

–Fasciculul Hiss și rețeaua Purkinje

•descarcă impulsuri cu o frecvență de 25/min

•imprimă inimii ritmul idio-ventricular

CONDUCTIBILITATEA MIOCARDULUI

Proprietatea miocardului de a propaga excitația la toate fibrele sale.

CONTRACTILITATEA MIOCARDULUI

Este proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale astfel, în cavitățile inimii se generează presiune, iar, ca urmare a scurtării fibrelor miocardice, are loc expulzia sângelui forța de contracție este proporțională cu grosimea pereților (mai redusă la atrii și mai puternică la ventriculi: VS>VD>atrii).

CICLUL CARDIAC

Un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă:

Datorită întârzierii impulsului la trecerea prin NAV, există un asincronism între sistola atrială și sistola ventriculară (sistola atrială o precede cu 0.10 s pe cea ventriculară) durata unui ciclu cardiac este invers proporțională cu FC (la o FC = 75/min, ciclul cardiac durează 0.8 s).

•Ciclul cardiac începe cu sistola atrială (0.10 s)

– ventriculii se află la sfârșitul diastolei (sunt aproape plini cu sânge)

–sistola atrială definitivează umplerea ventriculară

–în timpul sistolei atriale crește presiunea în atrii dar sângele nu poate reflua în venele mari (VCS, venele pulmonare) datorită contracției fibrelor musculare din jurul orificiilor de vărsare a venelor în atrii

–singura cale deschisă o reprezintă orificiile atrio-ventriculare

–sistola atrială se continuă cu diastola atrială (0.7 s)

La începutul diastolei atriale are loc sistola ventriculară (0.3 s) – 2 faze:

–faza de contracție izovolumetrică

•începe în momentul închiderii valvelor atrio-ventriculare și se termină în momentul deschiderii valvelor semilunare

•în acest interval de timp, ventriculul se contractă ca o cavitate închisă, asupra unui lichid incompresibil, ceea ce duce la o creștere foarte rapidă a presiunii în ventriculi

•în momentul în care presiunea din ventriculi o depășește pe cea din artere, valvele semilunare se deschid și are loc ejecția sângelui

–faza de ejecție

•începe cu deschiderea valvelor semilunare și se termină în momentul închiderii valvelor semilunare

Urmează diastola ventriculară (0.5 s)

–datorită relaxării miocardului, presiunea scade rapid

–când presiunea din ventriculi devine inferioară celei din arterele mari, are loc închiderea valvelor semilunare, care împiedică reîntoarcerea sângelui în ventriculi

–pentru scurt timp ventriculii devin cavități închise (diastolă izovolumentrică)

–în acest timp, presiunea din ventriculi continuă să scadă până când devine inferioară presiunii din atrii, moment în care are loc deschiderea valvelor atrio-ventriculare

–în acest moment, începe umplerea cu sânge a ventriculilor

Urmează o perioadă de 0.40 s, numită diastolă generală, în care atriile și ventriculii se relaxează; la sfârșitul acestei faze, are loc sistola atrială a ciclului următor.

MANIFESTARI ELECTRICE CE INSOTESC CICLUL CARDIAC

Reprezintă însumarea biocurenților de depolarizare și repolarizare miocardică.

Înregistrarea grafică a acestora reprezintă electrocardiograma (ECG).

MANIFESTARI MECANICE CE INSOTESC CICLUL CARDIAC

•șocul apexian

–reprezintă expansiunea sistolică a peretelui toracic anterior, în dreptul vârfului inimii

–se găsește în spațiul V intercostal stâng, pe linia medio-claviculară

•pulsul arterial

–reprezintă expansiunea sistolică a peretelui arterial datorită creșterii bruște a presiunii sangvine

–pulsul se percepe comprimând o arteră superficială pe un plan dur/osos (ex.: artera radială)

–înregistrarea grafică a pulsului se numește sfigmogramă

MANIFESTARI ACUSTICE CE INSOTESC CICLUL CARDIAC

Sunt reprezentate de zgomotele cardiace (înregistrate grafic prin fonocardiogramă).

•Zgomotul I (sistolic)

–mai lung, de tonalitate joasă și mai intens

–e produs de închiderea valvelor atrio-ventriculare

•Zgomotul II (diastolic)

–mai scurt, mai acut și mai puțin intens

–e produs de închiderea valvelor semilunare

Capitolul II.

PREZENTAREA TEORETICA A BOLII: ANGINA PECTORALA

Durere retrosternala in regiunea toracica si care are caracter relativ specific. Accese de scurta durata intre 3 si 15 minute.

Este produsa de efort sau emotie, inceteaza promt la NTG sau repaus.

Se caracterizează prin crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori înapoia sternului cu iradiere, în cazurile tipice în umarul stâng brațul și antebrațul stăng până la ultimele degete.

ETIOLOGIE

Poate fi determinata de:

-ateroscleroza coronara;

-afectarea microvasculatiei coronare;

-cardiopatia hipertrofica;

-anemii;

-stenoza aortica;

-stenoza mitrala;

-tahicardiile severe.

FACTORI DE RISC

-varsta-peste 65 de ani, la femei dupa menopauza (cand se pierde protectia data de estrogeni);

-sexul;

-ateroscleroza, HTA asociata, dislipidemiile;

-obezitatea, diabetul zaharat;

-alimentatia bogata in grasimi;

-fumatul, alcoolul;

-sedentarismul, stresul.

MECANISME DE PRODUCERE

1.Fiziopatologic-este predominant.

Angina pectorala stabila cronica determina cresterea nevoilor de O2 ale miocardului in prezenta unei stenoze coronariene si care impune o limita fixa a fluxului coronarian.

2.Angina care apare prin scaderea tranzitorie a fluxului datorita unei vasoconstrictii, ex:la frig, dupa mesele foarte bogate, factori psiho-emotivi puternici.

3.Spasmul coronar sever al unei artere epicardice care produce o ocluzie vasculara aproape totala si tranzitorie cu ischemie miocardica regionala masiva, fiind un fenomen care se produce mai frecvent pe arterele coronare cu leziuni aterosclerotice. Apare o circulatie colaterala coronara si reprezinta un fenomen adaptativ de prevenire sau evitare/limitare a ischemiei datorita unei obstructii pe o perioada mai lunga de timp.

FORME CLINICE

Dominata de durerea anginoasa care se caracterizeaza prin:

-sediul/localizarea -umar stang pana pe fata interna a bratului sau chiar antebrat, maximum fiind ultimele 2 degete ale mainii stangi sau iradierea se produce invers la baza gatului.

-durata, 3-15 minute,

– intensitate medie, incepe gradat, aringe maximul dupa care dispare spontan la incetarea efortului sau la administrarea de NTG sublingual.

Daca dureaza mai mult de 20-30 de minute cauza poate fi alta. Senzatia este de constrictie sau presiune retrosternala sai/sau precordiala.

Conditii de aparitie destul de specifice(vezi mai sus) dar poate sa apara si in repaus sau somn, trezesc sau nu trezesc pacientul.

Frecventa poate fi rara, o data pe saptamana sau poate fi crescuta, zilnic sau de mai multe ori pe zi.

SIMPTOME ASOCIATE:anxietate, transpiratii reci, paloare greata.

Clasificare-4 clase

Clasa I-activitate tipica obisnuita, nu produce angina, apare la efort intens, rapid si prelungit.

Clasa II-apare la urcatul rapid al scarilor cu o usoara limitare a activitatii obisnuite.

Clasa III-apare la efort de mers obisnuit sau la urcatul scarilor in conditii normale cu o limitare marcanta a activitatii fizice obisnuite.

Clasa IV-angina prezenta si in repaus si nu exista activitate fizica care sa produca angina.

EXPLORARI PARACLINICE

-EKG in criza si intre crize;

-EKG de efort;

-ecocardiograma;

-angiocardiografia;

-coronarografia.

TRATAMENT GENERAL SI SPECIFIC

Tratament general:intreruperea fumatului, scaderea greutatii corporale, echilibrarea diabetului, evitarea stresului emotional puternic, normalizarea HTA, combaterea dislipidemiei, evitarea consumului de alcool, schimbarea locului de munca (in cazuri extreme)

Tratament medicamentos-3 grupe de substante:

1.nitrati

2.betablocantele-selective-atenolo

-neselective-metoprolol

3.blocantele canalelor de calciu-nifedipina

-verapamin

-diltiazem.

NITRATI

– Prima medicatie eficace.

Actioneaza pe circulatia sistemica, produc vasodilatatie atat in circulatia sistemica cat si in circulatia pulmonara astfel incat scade presiunea de umplere a VD si VS.

Produc arteriodilatatie care determina scaderea TA astfel incat scade postsarcina VS.

Actioneaza pe circulatia miocardica, scad rezistenta vasculara sistemica, dilata arterele epicardice, dilata circulatia colaterala astfel incat creste fluxul colateral si imbunatateste fluxul sangvin subendocardic.

NTG actioneaza rapid pana in 3 min, relaxeaza musculatura neteda vasculara, scade postsarcina, produce venodilatatie, scade presiunea de umplere a ventriculilor, scade tensiunea din peretii miocardului, secundar si consumul de O2, scade presiunea telediastolica ventriculara, creste fluxul de sange in regiunea ischemica.

Nitratii sunt substante care determina in timp toleranta. Pentru a evita acest fenomen este nevoie de administrare intermitenta.

BETABLOCANTELE

Recomandate pentru pacientii care fac crize produse de efort, stres, emotii, frig pentru rolul lor antiischemic, actionand prin scaderea nevoilor miocardice de O2 si mai putin prin cresterea fluxului sangvin in zonele ischemice.

Nu sunt indicate in angina vasospastica

BLOCANTELE DE CALCIU

Produc relaxarea celulelor musculare vasculare, scad gradul de contractilitate de la nivelul miocardului.

Scad conducerea impulsului electric la nivelul nodului AV.

Sunt de electie pentru angina de repaus care asociaza HTA si/sau arteriopatie periferica, angina asociata cu tahiaritmiile supraventriculare, cu cardiomiopatia hipertrofica obstructiva si postinfarct.

Se adauga in tratamentul anticoagulantelor plachetare, in dislipidemii, tratament de revascularizatie(angioplastie cu stent sau bypass coronarian).

Se recomandă efort dozat, în primul rând mersul. Repausul la pat are indicații speciale: crize frecvente, de durată, intense și rezistente la nitroglicerină,crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea și 1 h după-amiază.

Se vor evita mesele copioase și după fiecare masă bolnavul va sta în repaus 60-90 minute. Regimul va fi echilibrat la normoponderali și hipocaloric la obezi. În general regimul va fi cel recomandat în arteroscleroză, obezitate, hipoproteinemii.

Se va combate aerogastria și constipația prin supozitoare cu glicerină, administrate cu ulei de parafină, etc. Se vor utiliza sedative și tranchilizante:

Fenobarbital sau Ciclobarbital o jumătate de tb x 2;

Diazepam 10 mg x 2;

Napoton 2-3/zi.

Tratamentul crizei anginoase începe cu administrarea de Nitroglicerină sublingual (1 comprimat de 0,0005). Dacă durerea nu cedează în 20-30 minute se suspectează un angor inticat sau un sindrom coronarian sever și se administrează al doilea comprimat.

Prevenirea crizei se face prin administrarea de medicamente cu acțiune coronarodilatatoare și de favorizare a circulației coronariene:

Intensain drajeuri de 75 mg, 3-6/zi;

Persantin 2-6 tb, oral/zi;

Nitrocompuși cu acțiune prelungită: Propranolol-Inderal 10-40 mg/zi.

Alte medicamente cu acțiune coronarodilatatoare: Miofilin i.v. 1-2 f/zi de 0,4 g si Papaverină oral sau i.m.

Tratamentul anticoagulant este controversat, iar cel chirurgical – de excepție.

EVOLUTIA

Evoluția este obișnuit progresivă. Durata medie a supraviețuirii este de 4-5 ani, sfârsitul producându-se prin moarte subită, infarct miocardic, tulburări de ritm și de conducere sau insuficiență cardiacă.

COMPLICATII

Angina pectorală poate să rămână stabilă ani la rând, dar cu o evoluție imprevizibilă cu pericolul de a surveni: disritmii cardiace, șoc cardiogen, edem pulmonar acut, infarct miocardic acut, moarte subită coronariană.

PROGNOSTIC

Este favorabil în cazul anginei pectorale fără modificări semnificative la arteriografie fără ereditate încărcată sau leziuni organice cardiace. Este nefavorabil în cazurile cu:

-ereditate încărcată;

-infarct cu antecedente;

-diabet zaharat;

-leziuni valvulare aortice;

-tulburări de ritm.

Capitolul III.

INGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL PACIENTULUI CARE SUFERA DE ANGINA PECTORALA

Mobilizarea bolnavului

1. Repaus absolut la pat în prima săptămâna.

2. Durata imobilizării va fi adaptată în funcție de evoluția simptomelor și de prezența complicațiilor.

3. Dacă bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicații, începând chiar din primele zile , se pot face mișcări pasive ale degetelor de la mâini și picioare.

4. Treptat se permit schimbarea poziției în pat,mișcări acive ale membrelor.

5. Mobilizarea se face progresiv (șederea pe marginea patului,șederea în fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului și al tensiunii arteriale, inițial în prezența medicului.

1. Internarea pacientului in spital

Bolnavii cu Angină pectorală unde există suspiciunea și unui IMA, sunt internați de urgență, fără bilet de trimitere. Vor fi luați în evidență la serviciul de primire , vor fi trecuți în registrul de internări, li se întocmește foaia de observație clinică cu datele de identitate. La serviciul de primire se pregătește bolnavul pentru examenul medical și li se preiau hainele și obiectele pe baza de bon.

Bolnavii cu Angină vor fi internați pe secția de medicină internă , terapie intensivă sau cardiologie.

2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiții prielnice, necesare ridicării forței de apărare și regenerare a organismului și scoaterii lui de sub eventualele influențe nocive ale mediului înconjurător.

Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat bolnavului un climat de liniște, salon bine încălzit, îngrijit și aerisit.

Asistenta va așeza bolnavul într-o poziție cât mai comodă în pat, este bine că paturile să fie prevăzute cu somiere reglabile pentru a se evita pozițiile forțate. Se vor înlătura toți excitantii auditivi, vizuali și olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.

Tratamentul se face cu mare punctualitate deoarece întârzierile pot provoca bolnavului emoții inutile. Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiția scoarței cerebrale constituie un factor terapeutic important. Condițiile create în spital trebuie să asigure bonavului un somn mai bun decât cel obișnuit.

Asistenta medicală are datoria de a vizita bonavul frecvent, indiferen de solicitări, fără însă să deranjeze odihna acestuia.

Saloanele, coridoarele și încăperile anexe trebuie astfel mobilate și amenajate că să se apropie cât mai mult de anturajul obișnuit al bolnavului. Foile de observație și de temperatura nu vor fi ținute în saloane.

Personalul administrativ care intră în secție în interes de serviciu, precum și vizitatorii care vin la bolnavi vor fi instruiți de asistenta pentru a păstra o comportare modestă, liniștită pe secție.

3. Asigurarea conditiilor igienice

Bolnavii cu Angină pectorală transpiră abundent, asistenta va șterge mereu cu un prosop uscat regiunile transpirate. Baia generală și parțială se face la pat fără să obosească bolnavul, în primele zile fără să fie ridicat.

Scopul toaletei corporale este îndepărtarea de pe suprafață pielii a stratului cornos, descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, microbi care adera la piele.

Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte următoarele: să asigure o temperatura adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregătească materialele necesare astfel că îngrijirea să se desfășoare în timp util, să acționeze rapid cu mișcări sigure dar totodată blânde pentru a scuti bolnavul de alte suferințe și oboseală, să menajeze bolnavul protejându-l cu un paravan față de cei din jur. Toaletă zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor și acționează în vederea prevenirii acestora.

Observarea pozitiei pacientului in pat

Bolnavul cu Angină pectorală va sta în poziție semisezanda. Repausul absolut la pat în prima săptămâna este obligatoriu. Durata imobilizării va fi adaptată în funcție de evoluția simptomelor și de prezența complicațiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicații începând din prima săptămâna se pot face chiar mișcări pasive ale degetelor de la mâini și picioare. Durata repausului la pat în poziție semisezanda este 2-3 săptămâni.

Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

Mobilizarea bolnavului se face progresiv, șederea pe marginea patului, șederea în fotoliu, ridicarea din pat, sub controlul pulsului și al tensiunii arteriale, inițial în prezența medicului.

4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative.

Urmărirea ideală a unui angine este monitorizarea cu supravegherea permanentă în primele zile a electrocardiogramei, a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac.

În secțiile obișnuite de boli interne, în lipsa aparaturii de monitorizare, supravegherea constă în măsurarea tensiunii arteriale, frecvenței pulsului și a respirației la o ora, la nevoie mai des, în funcție de starea bolnavului, înregistrarea electrocardiogramei precum și a temperaturii de câte ori este indicat de medic.

Tensiunea arteriala – valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice sau maxime variază între 120-140mmHg, iar a tensiunii arteriale diastolice sau minime între 70-80mmHg. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului. Se notează în foaia de temperatura cu creion de culoare roșie, pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura se socotesc 10 mmHg. În cazul anginei, hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore, precedată de o ușoară creștere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială scade brusc pericolul șocului cardiogen este iminent.

Pulsul- are valori normale la adult cuprinse între 60-80 pulsații/min, se obține prin comprimarea arterei radiale pe un plan osos și se notează în foaia de temperatura cu un creion roșu, o linie orizontală corespunzând la 4 pulsații. Bolnavii cu angină prezintă o ușoară creștere a frecvenței pulsului până la 90-100 pulsații/min.

Respiratia- are frecvența normală cuprinsă între 16-18 respirații/min, prezentând ușoare variații în funcție de sex și vârstă. Se notează în foaia de temperatura cu creion de culoare verde,pentru fiecare linie orizontală considerându-se o respirație/min. Bolnavii cu angina prezintă dispnee cu polipnee, semn de disfuncție de pompă.

Temperatura- are valori normale între 36-37°C, se măsoară cu termometrul în axilă,cel mai frecvent. Se notează în foaia de temperatura cu creion albastru, pentru fiecare linie a foii se socotesc două diviziuni de grad. Bolnavii cu angina prezintă o creștere a temperaturii, 37,5-38,5°C, datorită substanțelor piretogene produse în focarul de necroză.

6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziție orizontală. Deși medicamentale se dau strict la indicația medicului, în unele cazuri de urgență, asistenta va trebui să intervină cu unele medicamente cum este Nitroglicerină și oxigen. Obiectivele tratamentului sunt repausul la pat, combaterea durerii și tratamentul anticoagulant.

Menținerea permeabilității cailor aeriene se face prin aspirație, la nevoie se face oxigenoterapie.

7. Recoltarea produselor biologice si patologice

În cazul bolnavilor cu angină, asistenta medicală recolteaza sânge pentru probe de laborator indicate de medic: fibrinogen, glicemie, leucocite, VSH, colesterol, acid uric, transaminaze, etc.

Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin punctie venoasă la nivelul plicii cotului în eprubete sterile sau prin punctie capilară prin înțeparea pulpei degetului.

Recoltarea sângelui se face dimineață pe nemâncate, iar eprubetele vor fi însoțite de un buletin de analize care conține numele bolnavului, numărul salonului și al patului, diagnosticul clinic, natură produsului, analiză cerută, dată recoltării și numele celui care a efectuat recoltarea.

Fisa tehnica nr. 1. Pregătirea pacientului pentru EKG

Definiție

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Este o metodă de investigație extrem de prețioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general, în suferințele miocardocanariene în special, și totodată este metodă de a recunoaște o boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează EKG-ul de efort.

Pregătirea pacientului: se pregătește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii emoționali:

se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cu căruciorul, cu 10-15 minute înainte de înregistrare;

aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare;

bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi rugat sa-și relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor:

Se montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrozilor,

sub placa de metal a electrozilor se așeaza o pânză înmuiată în soluție de electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pasta specială pentru electrozi (cei 100 electrozi 94 pentru membre și 6 pentru precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor:

montarea electrozilor pe membre:

roșu = mâna dreaptă;

galben = mâna stângă;

verde = picior stâng;

negru = picior drept.

Montarea electrozilor precordiali:

V1= spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;

V2= spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului;

V3 = între V2 și V4;

V4 = spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex);

V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă;

V6 = la intersecția dintre orizontală dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă.

Notarea Electrocardiogramiei: asistenta notează pe electrocardiogramă:

-numele/prenumele pacientului;

-vârsta;

-înalțimea;

-greutatea;

-menționează medicația folosită;

-data/ora înregistrării;

-viteza de derulare;

-semnătura celui care a înregistrat.

Electrocardiograma de efort

Electrocardiograma de efort este o investigație care se efectuează pentru a afla cum reacționează inima la efortul fizic. Investigația evidențiază bătăile inimii, tensiunea arterială, dar și fluxul de sânge care ajunge la inimă în timpul efortului fizic. Astfel, este mult mai ușor de depistat anumite afecțiuni cardiace.

Investigația este nedureroasă, neinvazivă și simplu de efectuat. Întâi de toate, pacientului i se montează pe piept electrozii (asemeni ECG-ului de repaus), după care urcă banda de alergat (treadmill). Aceasta este asemănătoare celor din sălile de fitness, doar că înregistrează absolut orice activitate a inimii în timpul efortului. În timpul procedurii, pacientul este pus sa mearga, să urce în pantă, să alerge. Pe tot parcursul probei sunt monitorizate ritmul cardiac, tensiunea arterială lafiecareminutșielectrocardiogramapacientului.
ECG-ul de efort este indicat pentru a depista existența sau lispa cardiopatiei ischemice, dar și gradul de severitate a acesteia. Totodată, investigația este eficientă și pentru a evalua anumite tulburări ale ritmului cardiac. Având în vedere consumul crescut de oxigen, prin testul de efort se poate diagnostica și prezența unor leziuni coronariene care nu produc modificări pe electrocardiograma de repaus.
     Testul de efort se poate efectua în orice moment al zilei, fără  a fi necesară o pregatire prealabilă.

Testul ECG de efort are și contraindicații, de aceea procedura se efectuează doar la recomandarea medicului cardiolog. Este interzis în cazul în care suferiți de următoarele afecțiuni:
– angină instabilă;
– infarct miocardic acut;
– stenoză aortică strânsă;
– hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic;
– anemie;
– infectii acute.

Fisa tehnica nr. 2. Masurarea si notarea respiratiei

Scop:

-evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluției , al apariției unor complicații și al prognosticului

Elemente de apreciat

-Tipul respirației
-Amplitudinea mișcărilor respiratorii
-Ritmul
-Frecvență

Materiale necesare

-Ceas cu secundar
-Creion de culoare verde / pix cu pastă verde

Intervențiile asistentei

-Așează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată
-Plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui
-Consemnarea valorii obținute printr-un punct  pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respirație)
-Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei

In alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obținută, cât și caracteristicile respirației:

Ex. Rs = 20 resp/min
Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat

– Aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simpla observare a mișcărilor respiratorii

Fisa tehnica nr. 3. Perfuzia intravenoasa

Definiție: Reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanțe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică a organismului.

Scop:
-hidratarea și mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmărește efectul prelungit;
-depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala

 Pregatirea materialelor
– tava medicala
– trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
– garou
– tavita renala;
– stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
– 1 – 2 seringi
– o perna musama;
– o pensa hemostatica;
– comprese sterile;
– antiseptic pentru tegument
– romplast;
– foarfece;

 Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura  capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde va fi introdus perfuzorul
– se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
– se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic pentru a-l pastra steril
– se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
– se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu mai este nici o bula de aer
– daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
– se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la ac/branula
– se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului
-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si pronatie.

Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa,incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se petreaca cat  mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)
– Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
– Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
– Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml

Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore

Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42

Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.

 Reorganizarea locului de munca
-Se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

Incidente/accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura tegumentului,eritem de-a lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se mobilizeaza putin,se verifica presiunea lichidului

Medicamente administrate în îngrijirea pacientului cu Angină pectorală

1. Nitroglicerina

Compozitie: Comprimate continand 0,65 mg nitroglicerina.
Actiune farmacoterapeutica: Nitroglicerina actioneaza prin venodilatatie determinand scaderea umplerii ventriculare. Permite de asemenea restabilirea echilibrului intre nevoile de oxigen ale miocardului si cantitatea de oxigen disponibila efectiv. La doze mai mari provoaca vasodilatatie arteriolara cu diminuarea presiunii arteriale. Aceste proprietati hemodinamice justifica utilizarea si ca tratament adjuvant al insuficientei cardiace severe.

Indicatii: Tratamentul crizelor de angina pectorala, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt (sau precritic) al crizelor anginoase.

Precautii de utilizare: Daca in mod exceptional apare cianoza, fara pneumopatie intercurenta, dozati methemoglobina (methemoglobinemia survine mai curand in timpul tratamentului cu doze mari).

Reactii adverse: Nitroglicerina poate produce cefalee, aceasta disparand de obicei in mai putin de o saptamana dupa administrarea unui tratament continuu si poate fi atenuata prin administrarea unui analgezic. La doze mari poate produce hipotensiune accentuata in special la persoanele in varsta.

Contraindicatii: Insuficienta cardiaca, glaucom, tromboza coronariana acuta, ramolisment cerebral, hipotensiune posturala, hipertensiune intracraniana, idiosincrazie la Nitroglicerina; stari de soc si colaps, anemii grave.

Mod de administrare: Perlingual cate 1/2-1 comprimat in timpul crizelor de angina pectorala sau imediat inaintea efortului provocator. Doza se poate repeta dupa 15 minute. Daca dupa administrarea a 3 doze sub forma de comprimate de Nitroglicerina, criza de angina nu cedeaza, se recomanda prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.

Supradozare: In caz de absorbtie masiva accidentala, manifestarile sunt de 2 tipuri: vasodilatatie generalizata cu colaps; cianoza prin methemoglobinemie. De la 0,8 g/100ml de methemoglobinemie tratamentul consista in administrarea de solutie de albastru de metilen intravenos 1-2 mg/kg corp sau in cazuri mai usoare oral 50 mg/kg corp. Se recomanda ca tratamentul in supradozajul cu Nitroglicerina sa se efectueze in centre specializate. Atentie Pastrarea indelungata duce la diminuarea eficacitatii, corespunzator volatilizarii Nitroglicerinei.

Forma de prezentare: Flacoane cu 40 comprimate.

2. Aspirina

Indicatii 
Rinita Reumatism poliarticular acut, poliartrita reumatoida si alte boli reumatismale; nevralgii, mialgii, dureri dentare, cefalee; stari febrile (în boli infectioase, gripa, raceala comuna etc.); profilaxia trombozelor arteriale la nivelul coronarelor si vaselor cerebrale (eventual în asociatie cu anticoagulante sau dipiridamol, dupa caz), combaterea tulburarilor provocate de agregarea plachetelor în trombocitemie; dismenoree; profilaxia arsurilor solare.

Administrare
Adulti: pentru actiunea analgezica si antipiretica un comprimat de 0,5 g o data, repetând eventual la fiecare 6-8 ore; ca antiinflamator, în bolile reumatice cronice 3-5 g/zi, în cele acute 4-7 g/zi (în 4-6 prize); ca antiagregant plachetar, pentru profilaxia trombozelor arteriale, 1 comprimat o data la 2-3 zile. Copii: pâna la 2 ani 0,1-0,2 g/zi, 2-9 ani 0,2-1 g/zi (dupa vârsta), pentru 9 ani 1-1,5 g/zi (în 2-3 prize); în boli reumatice 60-100 mg/kilocorp si zi (în 4-6 prize). Comprimatele se desfac în apa si se iau imediat dupa mese; la copii comprimatele se desfac în putin lapte.

Actiuni terapeutice

Antihistaminic puternic si de lunga durata, actionând ca antagonist la nivelul receptorilor Analgezic, antipiretic, antiinflamator si antireumatic, antiagregant plachetar, inhibitor al contractiilor uterine; efectele se datoresc, în principal, împiedicarii formarii prostaglandinelor (prin inhibarea ciclooxigenazei).

Contraindicatii

Alergie la salicilati, intoleranta la salicilati si la antiinflamatoriile nesteroidiene (inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor); ulcer gastro-duodenal în evolutie, boli hemoragice si risc de hemoragii; prudenta în boala ulceroasa neevolutiva, astm bronsic, la renali (administrarea îndelungata) si în timpul sarcinii (se evita în primul trimestru si în ultima luna). Prudenta sau se evita (dupa caz) asocierea cu anticoagulante cumarinice (risc crescut de hemoragii), glucocorticoizi (risc de ulcer si hemoragii), metotrexat (toxicitatea acestuia este crescuta), sulfamide antidiabetice (risc de hipoglicemie), probenecid si sulfinpirazona (efect uricozuric scazut), spironolactona (efect diuretic scazut).

3. Metroprolol

Compozitie: Un comprimat contine tartrat de metoprolol 25 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, povidona K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminte de bumbac, talc, stearat de magneziu.

Indicatii: – hipertensiune arteriala 
– profilaxia crizelor de angina de efort 
– infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprololului introdus intravenos 
– tratament de lunga durata dupa infarct miocardic (scaderea mortalitatii) 
– manifestari functionale cardiace: eretism cardiac 
– profilaxia migrenei 
– adjuvant in terapia hipertiroidismului. 
Se mai poate folosi in tratamentul unor diferite tulburari de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter si fibrilatie atriala, tahicardie jonctionala) si aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculara).

Contraindicatii:

– hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la oricare dintre excipienti 
– forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva 
– insuficienta cardiaca ce nu raspunde la tratament 
– soc cardiogen 
– bloc atrioventricular de gradul II sau III 
– angor Prinzmetal (neasociat cu alte afectiuni cardiovasculare si in cazul administrarii metoprololului in monoterapie) 
– boala nodului sinusal 
– bloc sinoatrial 
– bradicardie sinusala (frecventa cardiaca sub 45-50 batai/min) 
– forme severe de sindrom Raynaud si afectiuni arteriale periferice 
– feocromocitom netratat 
– hipotensiune arteriala 
– antecedente de reactii anafilactice 
– copii cu varsta sub 6 ani (datorita formei farmaceutice)

Reactii adverse:

Tulburari ale sistemului nervos: oboseala, ameteli, cefalee, stare confuzionala. Au fost raportate rareori: pierderea de scurta durata a memoriei, cosmaruri si insomnie. 
Tulburari cardio-vasculare: bradicardie, hipotensiune arteriala, extremitati reci, insuficienta cardiaca, prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-ventricular preexistent. 
Tulburari respiratorii: bronhospasm, dispnee. 
Tulburari gastro-intestinale: diaree, greata, uscaciunea gurii, dureri abdominale, constipatie, flatulenta. 
Tulburari cutanate: prurit, eruptii cutanate, agravarea psoriazisului. 
Alte reactii adverse: dureri musculare, vedere incetosata, tinitus, alopecie reversibila, agranulocitoza, agravarea unei claudicatii intermitente preexistente.

Mod de administrare: Dozele de metoprolol trebuie intotdeauna ajustate la necesitatile individuale ale pacientului.

In caz de hipertensiune arteriala, doza recomandata este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi in 1-2 prize. Doza va fi adaptata in functie de raspunsul terapeutic. Terapia va fi inceputa cu o doza initiala de 100 mg tartrat de metoprolol, urmand daca este cazul, sa fie scazuta (la 50 mg tartrat de metoprolol pe zi) sau crescuta la interval de o saptamana, cu inca 100 mg tartrat de metoprolol. Metoprololul se poate administra singur sau in asociere cu diuretice sau alta medicatie antihipertensiva.

Pentru profilaxia crizelor de angina de efort, tratamentul se incepe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe zi, in 1-2 prize, in functie de raspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescuta saptamanal. 
In infarctul miocardic acut, se incepe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol dupa 15 minute de la ultima injectare intravenoasa, in cazul in care aceasta a fost bine tolerata. Aceasta doza se repeta la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de intretinere se administreaza 200 mg tartrat de metoprolol pe zi in doua prize, dimineata si seara sau in priza unica. 
In cazul pacientilor care nu au tolerat intreaga doza de metoprolol administrata intravenos, terapia cu tartrat de metoprolol va fi initiala cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind in functie de gradul de intoleranta), la 15 minute dupa administrarea ultimei doze intravenoase sau in momentul in care conditiile (statusul) hemodinamice permit. 
Ca tratament de intretinere, se administreaza 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi. In caz de intoleranta grava la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie intrerupt. Doza recomandata in tratamentul de lunga durata al infarctului miocardic este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi in 2-3 prize. 
In caz de aritmie cardiaca, doza uzuala este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2-3 ori pe zi, crescand doza zilnica, daca se impune, pana la 300 mg tartrat de metoprolol administrate fractionat. 
In eretismul cardiac, doza recomandata este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi. 
Ca adjuvant in tratamentul hipertiroidismului, doza recomandata este de 50 mg tartrat de metoprolol de 4 ori pe zi. Doza va fi scazuta cand se va constata functionarea normala a glandei tiroide. 
In profilaxia migrenei doza recomandata este de 100-200 mg tartrat de metoprolol zilnic, doze fractionate. Comprimatele trebuie administrate in timpul sau imediat dupa masa, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului. 

Precautii: In cazul in care in timpul tratamentului se inregistreaza bradicardie marcata (sub 50-55 batai/minut), simptomatica, doza de tartrat de metoprolol trebuie scazuta.
Sportivi: Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping. Excipienti: Deoarece medicamentul contine lactoza este contraindicat la bolnavii cu afectiuni ereditare rare cum sunt intoleranta la galactoza, deficitul de lactaza Lapp sau malabsorbtia glucoza-galactoza.

Sarcina si alaptarea: Metoprololul se administreaza la gravide doar daca beneficiul potential peatru mama depaseste riscul potential pentru fat. 
Nu s-a evidentiat efect teratogen pentru metoprololul administrat in timpul sarcinii. Daca se administreaza metoprolol pe durata sarcinii este posibila aparitia unor efecte ale beta-blocantelor la nou-nascut, actiune ce persista cateva zile dupa nastere; este posibila o reducere a contractilitatii miocardice care necesita instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot sa apara bradicardie, detresa respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesara o supraveghere medicala atenta si specializata (frecventa cardiaca si glicemie) a nou-nascutului in primele 3-5 zile de viata.

Metoprololul se excreta in laptele matern. Nu se recomanda administrarea de metoprolol in timpul alaptarii. Daca tratamentul cu metoprolol este totusi necesar, alaptarea trebuie intrerupta. 

Forma de prezentare: Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate. Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a cate 20 comprimate.

Capitolul IV.

PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA

Caz I

Nume:D

Prenume:M

Vârstă:60ani

Sex:feminin

Domiciliu: Bucuresti

Profesia:pensionară

Anamneză medicală

Antecedente-heredocolaterale: tată cu HTA și mama cu probleme cardiace

-personale-HTA, ulcer gastric

Diagnostic clinic : Angina pectorala

Istoricul bolii

Bolnava cunoscută hipertensivă de aproximativ 3 ani,cu tratament neglijat,cu antecedente de ulcer gastric și HTA.Prezintă în timpul serii, în timpul unui stres emoțional (moartea unei rude), durere violență retrosternală cu iradiere în membrul superior stâng prelungită peste 30 minute, asociată cu anxietate,transpirații,greață,vomă,motiv pentru care solicită serviciul de urgență.

Motivele internării:

-dureri retrosternale cu caracter de apăsare,zdrobire

-transpirații reci

-dispnee

-iradierea durerii în membrul superior stâng

Problemele pacientei:

-dificultate în a respiră

-circulație deficitară

-deficit de volum lichidian

-dificultate în a se odihni

-alterarea integrității fizice și psihice

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Epicriza

În urma tratamentului administrat pe perioada spitalizării, pacienta prezintă o stare generală bună, cu îmbunătățirea stării fizice și psihice. Asfel, se reduce anxietatea, se va ține sub control durerea apărută la nivel toracic și se va continua tratamentul medicamentos și după externarea sa din spital. Este contraindicat efortul susținut, sau practicarea de activități fizice de intensitate mare de efort.

Se recomandă revenirea la controlul medical în termen de 14 zile.

CAZUL al II-lea

Culegerea datelor:

Nume: G

Prenume: M

Sex:M

Vârstă:40 ani

Domiciliu: Craiova

Profesia: inginer

Anamneză-antecedente heredo-colaterale-tată(decedat) Infarct

-mama HTA

-antecedente personale-neagă

Diagnostic clinic -Angina pectorala

Motivele internării-durere violentă retrosternală cu caracter de apăsare zdrobire

-transpirații reci

-dispnee

-iradierea durerii în umărul stg și de a lungul marginii cubitale a membrului superior stâng

Istoricul bolii:

Bolnav fumător,obez, prezintă în cursul dimineții dureri retrosternale cu caracter de apăsare,zdrobire.În timpul consultului efectuat de echipa salvării bolnavul prezintă stop cardiorespirator,resuscitat de aceștia(IOT,masaj cardiac extern).De menționat prezența durerilor toracice cu caracter anginos în antecedente cărora bolnavul nu le-a acordat importantă.

Problemele pacientului-riscul alterării circulației și respirației

-anxietate

-alterarea mobilității

-disconfort

-durrere

-dificultate în a se odihni

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

EXAMENE DE LABORATOR

REGIMUL ALIMENTAR

INVESTIGATII PARACLINICE

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Epicriza

Pacientul este externat după o perioadă cu o stare generală bună. Este recomandat ca tratamentul să fie urmat și după externare, cu menținerea regimului alimentar pentru a se evita eventualele modificări la nivelul tensiunii arteriale, precum și complicațiile ce pot apărea datorită vârstei și stilului de viață inadecvat.

Este contraindicat consumul de cafea, aceasta fiind înlocuită cu ceaiuri de plante. Se va reveni la control ori de câte ori este necesar, pentru evitarea și ținerea sub control a funcțiilor diminuate.

CAZUL al III-lea

Culegerea datelor:

Nume: M

Prenume: I

Sex:M

Vârstă:68 ani

Domiciliu: Ploiesti

Profesia:pensionar

Anamneză:

Antecedente heredo-colaterale -mama decedată,cardiopatie ischemică

-tată decedat IMA

Antecedente personale-apendicectomie

Diagnostic:Angina pectorala,hipertensiune arterială

Istoricul bolii:Pacientul în vârstă de 75 ani,fără antecedente cardiace se prezintă de urgență la clinică acuzând durere precordială cu caracter constrictiv cu iraduere în membrul superior stâng însoțită de dispnee paroxistică,transpirații reci,adinamie,amețeli.

Motivele internării-durere precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în membrul superior stg

-dispnee paroxistică

-transpirații reci

-adinamie

Problemele pacientului:

-riscul alterării circulației și respirației

-proces inflamator

-anxietate

-disconfort

-dificultate în a se odihni

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

EXAMENUL DE LABORATOR

INVESTGATII PARACLINICE

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Epicriza

Pacientul prezintă la externare o stare generală ameliorată, prezentând încă senzație de anxiatate. Sunt oferite informații familiei pentru ca integrarea pacientului să fie cât mai confortabilă, și pentru a se evita stresul emoțional sau emoțiile puternice.

Se recomandă :

evitarea efortului ;

respectarea regimului impus de medic ;

prezentarea periodică la control.

CONCLUZII

Pronosticul pacienților cu boală coronariană a fost îmbunătățit de progresele înregistrate în tratamentele cardiovasculare, totuși aceasta rămâne prima cauza de mortalitate, în România decedând zilnic prin infarct miocardic 40 de oameni, potrivit studiilor prezentate la congresul de cardiologie.

Prevenirea infarctului de miocard consta, in principal, in suprimarea factorilor de risc: incetarea fumatului, tratarea hipertensiunii arteriale, a diabetului sau a hipercolesterolemiei. Prevenirea infarctului miocardic mai presupune si tratarea imediata a oricarui angor.

Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că boala coronariană vă rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 la sută din mortatitalitea generală, înaintea celor provocate de cancer, accidente rutiere, HIV/SIDA și bolile hepatice, a spus Roxana Huștiu, manager compania Servier, în conferința organizată cu ocazia celui de-al 49-lea Congres Național de Cardiologie organizat la Sinaia, în perioada 7-9 octombrie.

În 2010, aproape 30 la sută dintre pacienții cu insuficiență coronariană prezintă risc de mortalitate de trei ori mai mare decât la cancer.Jumătate dintre bolnavi mor la patru ani de la depistarea bolii, iar unu din patru se reinternează la trei luni de la primul episod, a adăugat medicul.

BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C .– Manual de Medicină internă pentru cadre medii, Ed. Bic All, București, 2000

2. Gherasim L .– Medicina Internă, Ed. Medicală, București, 2001

3. Gherasim L. – Actualități în cardiologie, Ed. Teora, București, 2004

4. Harrison – Principiile Medicinei interne, Ed. Teora, București, 2000

5. Mozes C. – Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, București, 1998

6. Păun R. – Tratat de medicină internă, Ed. Medicală, București, 1994

7. Rangă V, Teodorescu E. – Anatomia și fiziologia omului, Ed. Medicală, București, 1969

8. Titircă L. – Ghid de nursing, Ed. Viața medicală românească, București, 1996

9. Tower L.B. – Medical-surgical nursing, Ed. Springhouse Corporation, Baltimore, Maryland, 2000.

10. Cursuri UMF si AMG

11. Informatii internet

ANEXE

Tromboza coronariana cu organizare si recanalizare

Infarct miocardic acut constituit aspect macroscopic

Infarct miocardic subacut, cu prezenta lizereului hemoragic, aspect macroscopic