SPECIALIZAREA: ASISTEN ȚI MEDICALI LICEN ȚIAȚI LUCRARE DE LICEN ȚĂ Utilizarea antialgicelor la pacien ții oncologici Îndrumă tor științific: Student:… [602881]

UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ȘI FARMACIE
„IULIU HAȚ IEGANU” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICIN Ă

SPECIALIZAREA: ASISTEN ȚI MEDICALI LICEN ȚIAȚI

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Utilizarea antialgicelor la pacien ții oncologici

Îndrumă tor științific: Student: [anonimizat]. Univ. Dr. Patricia IGNAT Pâr țilă Maria
1

CUPRINS

2

1. INTRODUCERE
Lucrarea de fa ță iși propune s ă prezinte principalele aspecte
teoretice și practice în legă tura cu utilizarea “ Utilizarea antialgicelor la
pacieții oncologici” . Consider ăm că această problematic, care este una
de o real ă actualitate, prezintă un deosebit interes atât pe plan intern cât
și la nivel mondial în rândul popula ției, dar mai ales în rândul personalui
medical.
Este cunoscut faptul c ă la ora actual ă cancerul este un inamic
de temut și că ocupă locul doi în lista bolilor ce cauzeaza decesul, dupa
bolile cardiovasculare. “8.2 milioane de oameni din întreaga lume mor
din cauza cancerului, din care jumatate premature, la varste cuprinse
între 30 si 69 de ani” 1 https://www.cardioclinic.ro/de-ce-mor-cel-mai-
des-oamenii/ Data 18.07. 2019 ora 16:43
Ca urmare a con știentizării, încerc ării de a stopa și chiar
eradicării acestui pericol iminent numit “cancer”, medicina vine în
ajutorul pacien țior diagnosticati cu o boala canceroasa cu tratamentul
paliativ de tip analgezic, ca prim ă masură pentru ameliorarea calita ții
vieții bolnavilor.
“In 2010, un studiu interna țional desf ășurat la Massachusetts General
Hospital în Boston, Statele Unite ale Americii, a demonstrat ca îngrijirea
paliativă aplicată corect, duce la prelungirea vie ții. La final, concluzia a
fost că pacienții care au beneficiat de tratament + îngrijiri paliative au
supravieț uit mai mult (11,6 luni VS. 8,9 luni). ” 2 http://www.cdt-babes.ro/articole/ingrijiri-
paliative.php Data si ora
Cu toate acestea r ămâne deschis ă căutarea pentru g ăsirea unui
tratament care s ă pună capăt avalanș ei deceselor la nivel mondial,
cauzate de această boală numită cancer, pe care o putem asemana cu
o gaură neagră care, extermin ă puțin câte pu țin obiectul sau în cazul
nostru pacientul.
3

La alegerea temei “ Utilizarea antialgicelor la pacien ții oncologici”
pe langă faptul că aceasta este înca într-un proces de continu ă evoluție
si mainefestă un larg interes, a contribuit ș i decesul unui membru al
familiei (bunicul meu) diagnosticat cu cancer bronhopulmonar.
În cele ce urmeaz ă vom încerca s ă aprofundă m diverse studii și
materiale didactice de specialitate f ăcând referire la pericolul pe care îl
reprezintă cancerul ș i ce anume ne r ămâne nouă de făcut în crâncena
luptă pe care o ducem împotriva lui. Vom încerca totodata s ă urmărim
evoluția pacien ților sub tratament antialgic în mod special, precum și a
altor metode de tratament.

2.ISTORIA CANCERULUI

Ultimele studii fă cute confirm ă faptul ca aceast ă boală a existat de-a
lungul istoriei și atât oamenii cât și animalele au suferit de cancer.
Legat de istoria cancerului, au fost sesizate la mumiile egiptene
tumori osoase fosilizate, dar informa ții vechi au fost g ăsite și în
manuscrise. Oamenii de stiin ță au descoperit la mumii osteosarcom
și chiar cancer de cap sau gât.
„Cea mai veche descriere a cancerului a fost descoperit ă în Egipt ș i
datează din anul 3000 î.Hr. Documentul poart ă numele de Papirusul
Edwin Smith ș i reprezint ă o copie a unui fragment dintr-un manual ce
tratează chirurgia. În el sunt descrise 8 cazuri de tumori sau ulcere
ale sânilor care au fost tratate prin cauterizare cu ajutorul unei unelte
speciale. Totu și, autorul manualului, care nu i-a dat niciun nume bolii,
specifică faptul că nu există niciun tratament împotriva sa.”–-
PARAGRAF DIN CARTE!!!
4

Hipocrat, numit Parintele Medicinei a dat acestei boli denumirea
de „cancer” folosind pentru întâia oar ă termenii „carcinom” ș i
„carcinos” pentru a prezenta atât tumorile care ulcereaz ă cât și cele
care nu ulcereaz ă. Aceste cuvinte în limba greac ă înseamn ă „crab”,
iar ulterior s-a creat o asociere între membrele animalului și felul de
răspândire a tumorilor. Pu țin mai târziu, un medic roman a folosit
denumirea „oncos”, pentru a descrie tumori care în limba greac ă
înseamn ă umflă tură. Și medicul roman, Celsus a tradus termenul în
limba latin ă, adică în „cancer” echivalentul termenului latinesc pentru
„ crab”.
Cu paș i mărunți, medicina s-a dezvoltat de-a lungul secolelor,
urmând ca în secolul al XVII-lea, cercet ătorii să facă observa ții
importante care vor ajuta la epidemiologia neoplaziilor. Au fost fă cute
studii pe c ălugărițe în anul 1713 de c ătre doctorul de origine italian ă,
Bernardino Ramazzini care a observant o inciden ță aproximativ
mare a cancerelor de sân ș i lipsa cancerului de col uterin în rândul
acestora. În urma constat ărilor s-a corelat leg ătura acestor cancere
cu modul lor de via ță celibatar. Constatarea sa a ajutat la a în țelege
modul de ac țiune a hormonilor, dar și a infecțiilor cu transmitere
sexuală. La câț iva ani de la constatarea medicului Italian, la spitalul
Sf. Bartholomew, din Londra, Percival Pott a remarcat că foarte
mulți bărbați care erau co șari aveau cancer testicular și imediat a
făcut legă tura între aceast ă patologie ș i funinginea.
În 1620 tot un alt medic din Londra, pe nume Thomas Venner a
luptat cu popula ția atenționându-o cu privire la efectele nocive ale
fumatului. Într-o lucrare a sa a men ționat că: „fumatul excesiv
rănește creierul și ochii, inducând tremur al membrelor și inimii”.
Cercetă ri ulterioare au confirmat faptul c ă fumatul poate cauza
cancer bronhopulmonar.
5

În secolul al XIX, dup ă ce s-a remarcat c ă toate plantele și
animalele sunt alc ătuite din celule care se nasc din alte celule a fost
înțeleasă și această boală, numită cancer.–ÎMP ĂRATUL TUTUROR
BOLILOR

2.1. DEFINIREA CANCERULUI
Cancerul este o patologie care se caracterizeaz ă prin cre șterea
necontrolată a unei singure celule. Muta țiile, schimb ările la nivelul ADN-
ului care afecteaz ă genele în a șa fel încât determin ă proliferarea
celulelor canceroase sunt factorii determinanț i. La celulele canceroase
circuitele genetice de reglare a diviziunii și moarte celular ă nu mai
acționează ca și la cele normale, drept urmare rezult ă celule care nu
mai opresc din cre ștere.
Divziunea celular ă permite organismelor s ă se adapteze, s ă crească, ba
chiar să iși revină după traume și să iși continue viaț a, însă în
mommentul când prezint ă deformări și sunt necontrolate celulele
maligne se dezvoltă în voie și trăiesc cu costul vie ții indivizilor.
În genomul fiec ărei ființe cancerul este cl ădit. Nu sunt necunoscute
corpului uman genele care realizeaz ă diviziunea celular ă a celulelor
canceroase, ci mai degrab ă sunt variante ale genelor care realizeaz ă
funcțiile celulare primordiale pentru organism, dar care au suferit muta ții.
Cancerul este întip ărit în societatea zilelor noastre. Odat ă cu înaintarea
în vârstă încep sa apară creș terile maligne, care incearc ă să aibă o
durată de viață cât mai lungă .–-ÎMPĂRATUL TUTUROR BOLILOR

2.2 EPIDEMIOLOGIA CANCERULUI
6

Boala canceroas ă se numără printre problemele de s ănătate public ă
mondială, iar după bolile cardio-vasculare, este a doua cauz ă de deces,
cu o creș tere continu ă. În țările dezvoltate ajungând chiar principala
cauză de deces. Pentru unii pacien ți această boală este curabil ă, insă
din pă cate pentru cei mai mul ți este cronic ă, uneori fatal ă.
”La noi în ț ară, în ultimii 30 ani, boala neoplazic ă a urmat o ascensiune
continuă iar numărul de cazuri s-a dublat de la 24.000 cât erau în anul
1970 ajungând la 52.000 în anul 2003”. –am scris exact datele din carte,
prefațăă!
” În anul 2000 pe plan mondial s-au inregistrat 10 milioane de cazuri noi și 6 milioane de decese prin cancer.”— prefață
Cancerul poate interesa orice organ sau țesut rezultând o multitudine
de forme clinice. Aceast ă patologie poate ap ărea la orice vârstă . De cele
mai multe ori rezult ă o multitudine de forme clinice.
Frecvența crescută a cancerului este dată de următorii factori care sunt
recunoscu ți ca fiind cei mai importanț i: capacitatea crescut ă de a
supraveghea și înlă tura bolile infec țioase, care în trecut erau inevitabile
și totodat ă diminuarea deceselor datorate acestora. Urm ătorul factor
este speran ța la viaț ă crescut ă care a ajutat la cre șterea proporț iei
populației vârstnice, la care aceast ă boală este întâlnit ă mai des.
Creșterea unor forme de cancer ca o urmare a modului de viaț ă și cu
expunere crescut ă la factorii de risc. Ca un ultim factor e amintit ă
performanț a medical ă, a mijloacelor de diagnostic și tratament, inclusiv
evidențierea celor mai profunde localiz ări care în trecut ar fi r ămas
nedescoperite.
7

–PREFA ȚĂ PÂN Ă LA PAG5–PRINCIPII DE CANCEROLOGIE
GENERALA, SUB REDAC ȚIA VIORICA NAGY -EDIT MEDIC UNIV
IULIU H CJ, 2007

2.3 ETIOLOGIA CANCERULUI
Studiile epidemiologice ajut ă la descoperirea factorii cauzali ai
cancerului. Aceste studii dau informa ții referitoare la datele demografice,
pe când studiile analitice ofer ă informații cu privire la factorii de risc
specifici, individuali rezultând rela ția cauză-efect între factorul delanș ator
și tumora malignă . Studiile de carcinogenez ă experimental ă și anchetele
genetice asociate cu progresele biologiei moleculare identific ă agentul
cauzal. Compararea rezultatelor permit cunoa șterea agen ților cauzatori
ai unor tipuri de cancere.
3. CLASIFICARE FACTORILOR ETIOLOGICI ÎN FUNC ȚIE DE
NATURA LOR
3.1 Terenul genetic
Acest factor se regă sește în procent mic în etiologia cancerelor
umane.Neoplaziile determinate genetic se împart în dou ă categorii:
forme cu predispozi ție familial ă și forme ereditare. Retinoblastomul ș i
nefroblastomul Wilms sunt singurele forme ereditare certe. Pentru cele
două s-a specificat localizarea cromozomial ă a genelor a caror mutaț ie
duce la dezvoltarea neoplaziei. În categoria de forme ereditare se
regăsesc și alte afec țiuni precum: neurofibromatoza și neuroblastomul,
polipoza rectocolic ă, sindromul de nev displazic, sindromul
adenomatozei endocrine multiple. Pe lâng ă acestea există familii care
au o inciden ță crescută a unor categorii de tumori, cu prec ădere
8

adenocarcinoame gastrice, de colon, mamare sau uterine. Cancerele
enumerate sunt caracterizate prin apari ția la o vârstă precoce decât în
mod normal, frecven ța crescută la membrii familiei respective ș i de cele
mai multe ori caracterul lor bilateral sau multifocal. –PRINCIPII DE
CANCEROLOGIE GENERALA….PAG 24-25
3.2 Factorii fizici
Aceast ă categorie este reprezentat ă de : radiaț iile ionizante,
radiaț iile ultraviolete și azbestoza, având rol confirmat în etiologia
cancerului. În aproximativ 3% din cazurile cancerului uman intervin radia țiile
ionizante. Expunerea la acestea poate proveni din surse fie naturale, fie
artificiale. Este descris ă o expunere permanent ă la radioizotopii naturali
care se g ăsesc în sol ș i în diverse materiale de construc ții.
Printre cele mai importante surse de radia ții artificiale se afl ă expunerea
cu prilejul procedurilor medicale atât diagnostice cât și terapeutice.
Această expunere fiind asem ănătoare cu cea primit ă din mediul
înconjură tor. Efectul cancerigen este în strâns ă legătură cu doza
absorbită , tipul radia ției și fracționarea.
Radia țiile UV sunt responsabile de cre șterea cancerului cutanat,
riscul apar ținând intensit ății expunerii la soare, pigmentului pielii și zonei
geografice. Deasemnea muncitorii agricoli, marinarii, pescarii prezint ă un
risc crescut datorit ă expunerii la soare. Regiunile afectate sunt cu
precădere: regiunea cervical ă, capul ș i braț ele. O alt ă categorie de mare
risc sunt persoanele cu afec țiunea ereditară numită xeroderma
pigmentosum, a c ăror reparare a leziunilor ADN indus ă de radia țiile UV
este deficitară .
9

Azbestul este un silicon natural rezultat al cristaliz ării fibroase,
fiind un carcinogen uman. În cele mai multe cazuri apare mezoteliomul
malign ca urmare a expunerii la fibrele de azbest, dar totodat ă și
cancerul bronhopulmonar este frecvent. Fibrele de azbest induc lezarea
ADN-ului prin efectele lor genotoxice și citotoxice. –-aceeasi carte ca si
sus. PAG 26-27-28
3.3. Agenț ii chimici
O multitudine de substan țe chimice din mediul extern ac ționează
asupra organismului uman în diverse moduri, având implicare în apari ția
mai multor cancere. Rolul lor a fost identificat prin supravegherea unor
tipuri de cancer la pacien ții din anumite grupuri ocupa ționale, ca mai
apoi să fie confirmat cu ajutorul studiilor experimentale pe animale. De
exemplu, în cancerul bronhopulmonar observ ăm implicarea mai multor
agenți chimici: azbestul, arsenul, tutunul, compu șii de crom, nichelul.
Principalii factori etiologici chimici ai cancerelor cavit ății bucale sunt
tutunul, alcoolul ș i compuș ii de nichel. În etiologia cancerului esofagian
sunt implica ți alcoolul și tutunul. Cancerul vezicii urinare poate fi cauzat
de consumul de tutun, pe când cancerul cutanat poate fi declan șat de
arsen, gudron, uleiuri minerale. În etiologia cancerului gastric reg ăsim
alimentele s ărate ș i afumate ca fiind cei mai importan ți factori care duc la
apariția lui.–PAG 28
4. CELE MAI ÎNTÂLNITE TIPURI DE CANCER

Cele mai frecvente tipuri de cancer sunt: cancerul bronhopulmonar, cancerul mamar, cancerul de gât, cancerul de prostată, cancerul de rect, cancerul de vezic ă urinară

10

4.1 CANCERUL BRONHOPULMONAR
Cancerul bronhopulmonar este cunoscut ca fiind pe primul loc
atât în mortalitatea cât ș i în morbiditatea oncologic ă. Este o situaț ie în
care celulele se divid în pl ămâni necontrolabil, iar asta cauzeaz ă
creșterea tumorii care reduce abilitatea persoanei de a respira. În timp
ce oricine poate dezvolta un cancer la pl ămân, fumatul și expunerea la
fumul de țigară poate cre ște foarte tare riscul acestui cancer la pl ămân.
Renunțarea la acest viciu ar putea sc ădea rata mortalită ții prin cancer
bronhopulmonar cu peste 30%. De asemenea neoplasmul se poate
dezvolta dac ă o persoan ă a fost expus ă la praful de azbest, a inhalat
chimicale sau alte toxine. Simptomatologia în cancerul pulmonar
este variată și poate imita alte afecț iuni pulmonare, tocmai de aceea
diagnosticarea precoce a acestui tip de cancer este dificil ă. Manifest ările
precum durere toracic ă, dispnee, tuse, expectora ție purulentă și
hemoptizie sunt regă site in cancerul bronhopulmonar ca simptome
obișnuite, îns ă după cum men ționam acestea pot fi reg ăsite și în alte
afecțiuni la nivel pulmonar . Evoluț ia acestui tip de cancer poate da
complica ții care la rândul lor depind de localizarea tumorii și se pot forma
în sindroame precum: Sindromul de compresiune pe vena cav ă
superioar ă, plurezia recidivant ă, insuficien ța cardiac ă și aritmia cardiac ă,
11

sindromul de invazie și compresiune a plexului brahial manifestat prin
dureri la nivelul um ărului și iradierea în membrul superior homolateral.
De asemenea, cancerul bronhopulmonar se înso țește de sindroame
paraneoplazice pe parcursul acestuia: sindromul Cushing,
hipercalcemia, sindrom carcinoid, miopatii, anemii, tromboflebite
tranzitorii. Pacien ții pot fi depistaț i având cancer pulmonar cu celule mari
sau mici, cel mai frecvent întâlnit fiind cel cu celule mari. –
Carte:ELEMENTE PRACTICE DE ONCOLOGIE, EDITURA
UNIVERSIT ĂȚII DIN ORADEA 1997. DR. VASILE PĂCURAR, PAG
155-156.
4.2 CANCERUL DE SÂN
Cancerul mamar poate ap ărea și sub denumirea de prima
localizare malign ă la femei, atât la noi în țară cât ș i pe plan Mondial, iar
pentru sexul feminin reprezintă principala cauz ă de deces oncologic.
Acest cancer apare și la bă rbați, dar în propor ție foarte mic ă,
neînsemnată . La sânul stâng este localizat mai frecvent, decât la sânul
drept și în cadranele superoexterne.
Unii factori de risc pentru apari ția acestei patologii ar putea fi: rude cu
cancer de sân( cu excep ția mamei), sindrom de cancer familial, vârsta
peste 50 ani, menopauza tardiv ă(peste 55 ani),dar ș i nuliparitatea sau
prima naș tere peste 30 ani. Și lipsa alaptatului poate fi un factor de risc.
Deasemenea modul de via ță infulenț ează mult apari ția neoplasmului.
Femeile care consum ă tutun, alcool, sunt sedentare de cele mai multe
ori, au predispozi ție către supraponderabilitate, iar aceste motive pot
duce la apari ția cancerului de sân.
12

Ca semne și simptome întâlnim durerea, ulceraț ia mamelonară
sau cutanat ă, tumora mamar ă fiind palpabil ă în 65-75% din cazuri.
Edemul difuz care poate fi întâlnit sub forma „cojii de portocal ă”. Posibil
să apară eritemul generalizat, adenopatia axilar ă și supraclavicular ă. În
fazele metastatice pacienta acuz ă dureri osoase, dispnee, deficit
neurologic.
Și radiaț iile ionizante sunt considerate factor de risc pentru apari ția
cancerului de sân. Iradierile diagnostice repetate duc de asemenea la
apariția acestuia. A șadar nu trebuie supraevaluat rolul radia țiilor
ionizante folosite în scop diagnostic.
-PROPEDEUTIC Ă ONCOLOGIC Ă-VIORIC MAGDLENA NAGY-
EDITURA MEDICAL Ă UNIVERSITAR Ă IULIU H CJ,2008 PAG 81-82
4.3 CANCERUL DE GÂT
Cancerul de gât are o inciden ță de 2 ori mai mare la sexul
masculin decât la cel feminin, iar vârsta medie la care apare este de 50-
60 de ani. Tutunul și alcoolul sunt principalii factori de risc , aș adar 90%
dintre pacien ții cu cancer de cavitate bucal ă sunt fum ători, majoritatea
fiind și consumatori de alcool. Ca ș i factor cronic iritativ amintim igiena
orală deficitar ă. Dieta joac ă un rol important deoarece consumul redus
de alimente cu vitamina A poate duce la apari ția cancerului de gât. Un
ultim factor de risc ar putea fi reprezentat de virusuri precum: HPV,
Herpes simplex tip I.
Pacientul cu acest tip de cancer acuz ă simptome cum ar fi:
durerea, dizartria, dificultatea la inghiț ire, otalgia ș i odinofagia. Semnele
care să ne duc ă cu gândul la aceast ă patologie de obicei sunt:
tumefacția submandibular ă, sângerarea bucal ă, și masa ganglionar ă
13

care este prezent ă aproximativ la 33% din bolnavi. Tot odat ă pot apă rea
și leziunile precanceroase: papiloamele și keratoacantomele infiltrative,
dar și eritroplazia și leucoplazia. –PROPEDEUTIC Ă ONCOLOGIC Ă –
VIORICA NAGHY EDIT2008- PAG 35-36
4.4 CANCERUL DE PROSTAT Ă
În România, cancerul de prostată se află pe locul al 4-lea între
cancerele b ărbatului(dup ă cancerul pulmonar, cancerul gastric ș i cel
colorectal) pe când în Europa ocup ă locul al doilea, iar în SUA ocup ă
primul loc ca incidenț ă și rată a mortalit ății. La indivizii fă ră istoric
familial riscul de dezvolta cancer de prostat ă începe s ă crească de la
vârsta de 50 de ani, pe când la cei cu antecedente heredocolaterale
(rude de gradul I) începe mai repede, de la 40 de ani, acest risc fiind
dublu. A șadar inciden ța crește odată cu vârsta. Doar pacien ții care
asociază hiperplazie prostatic ă marcată pot avea simptomtologie
obstructiv ă, dar în general boala limitat ă la prostată de cele mai multe ori
este asimptomatic ă. Pacien ții cu metastaze pot prezenta
simptomatologie, aceasta fiind dată intocmai de localizarea
metastazelor. Cei cu metastaze osoase prezint ă durere, cei cu
metastaze ganglionare voluminoase majoritatea au edeme la nivelul
membrelor inferioare.–- CARTE: ELEMNETE PRACTICE DE ONCOL,
EDIT UNIV DIN ORADEA 1997. AUTOR: DR VASILE PACURAR PAG
149
4.5 CANCERUL DE RECT
Rectul este ultima parte a intestinului, incepe la sfâr șitul
segmentului final al colonului și se termin ă când ajunge la anus.
Cancerul din rect ș i cancerul din colon adesea sunt descrise ca și cancer
colo-rectal. Tumorile rectului și a colonului sunt în creș tere datorită unei
14

alimenta ții deficitare în fibre alimentare ș i bogată în grasimi. Frecvenț a
crescută apare la persoanele peste 50 ani și la sexul masculin, dar
există forme ereditare când cancerul afecteaz ă și persoanele tinere. Un
exemplu r ăspândit în aceste cazuri este polipoza recto-colic ă familială.
Cel mai important semn în aceast ă patologie este prezen ța
sângelui în scaun, f ără a fi identificat ă o altă cauza precum fisurile anale
sau hemoroizii. Dac ă localizarea este rectal ă, atunci se poate întâlni
prezența unui sindrom rectosigmoidian însoț it de tenesme ș i chiar emisii
patologice. Tulbur ări ale tranzitului intestinal sunt asociate cu localiz ările
înalte.
De cele mai multe ori debutul neoplaziei are loc printr-o complica ție:
ocluzia intestinal ă cu simptomatologie de urgen ță chirurgical ă. Semnul
de alarm ă care poate duce medicul cu gândul la cancer de colon și de
rect este orice modificare la nivelul tranzitului intestinal obi șnuit la un
pacient peste 40 ani. Alte semn și simptome depind de localizarea
tumorii.
Cancerul rectal este asociat cu dureri, tenesme, modific ări ale
tranzitului intestinal, cu sânger ări rectale spontane în timpul defeca ției.
În aproximativ 90% din cazuri diagnosticul de cancer rectal este
confirmat în urma tu șeului rectal. Prezen ța anemiei și creșterea nivelului
antigenului carcino-embrionar sunt eviden țiate în urma examenului de
laborator.
Cancerul colonului descendent se însoț ește cu scaune sub țiri,
hemoragice, constipaț ie.
Cancerul la nivelul colonului ascendent este asociat cu sânge ocult în
scaun, tumori în flancul drept, în regiunea iliac ă dreaptă și uneori cu
15

anemie.–CARTE: ELEMNETE PRACTICE DE ONCOL, EDIT UNIV DIN
ORADEA 1997. AUTOR: DR VASILE PACURAR PAG 149
4.6 CANCERUL DE VEZIC Ă URINAR Ă
Cancerul de vezic ă urinară ocupă locul ș apte ca prevalen ță în
neoplaziile umane și al doilea loc în neoplaziile tractului genito-urinar (se
aproximeaz ă ca fiind 350.000 cazuri noi in fiecare an). –PAG 393, DE
LA EPIDEMIOLOGIE PARAGRAF 1
Tumorile sunt împ ărțite în trei categorii: tumori superficiale (75%), tumori
invazive (20-25%) și tumori metastatice (5-20%). Majoritatea pacienț ilor
la momentul prezent ării se incadreaz ă în aceast ă clasificare.??(suna
bine?) PAG 393 PARAGRAF 2 DE LA HISTOLOGIE
Principalul factor de risc pentru acest tip de cancer este fumatul.
Așadar fum ătorii sunt de dou ă ori mai predispusi la a face cancer de
vezică urinară în compara ție cu cei care nu fumează . Factorul
ocupațional reprezint ă și el un real pericol pentru muncitori: expunerea la
carcinogeni chimici( coloran ți, hidrocarburi policiclice utilizate în
industriile textile, arylamine). Analgezicele antiinflamatorii(fenacetina) se incadreaz ă tot aici la factorii de risc. Infecț iile cronice pot fi considerate o
primejdie în ariile endemice (Egipt): parazi ții (Schistosoma
haematobium) cre ște riscul de carcinoame scuamoase și determină
metaplazie. Al ți factori care duc la cistita cronic ă ar fi consumul de
bauturi răcoritoare cu zah ăr și consumul de cafea. Factorii cu prognostic
nefavorabil sunt: vârsta avansat ă, multifocalitatea, prezen ța unei mase
tumorale palpabile.– PAG 395 PARAGRAF 2 DE LA PROGNOSTIC
Carte:( cea groas ă) TERAPIA ONCOLOGIC Ă opțiuni bazate pe dovezi
Lucian Miron(editor) Institutul european
16

5..ANALGEZICELE
„Analgezicele (gr. an "fă ră" + algesis "durere") reprezint ă o grupă de
medicamente care calmeaz ă temporar durerea.”–WIKIPEDIA
„Analgezice opioide ( morfinomimetice)
Analgezice neopioide (analgezice antipiretice și antiinflamatoare)
Sistemul opioid endogen:
*Opioide endogene: neuromodulatori neuropeptide active biologic
tipuri: endorfine, dinorfine, encefaline, endomorfine
*Receptorii opioizi µ 1,2, k 1, 2, δ 1,2 ( în sistemul nervos central).
Clasificarea și efectele activarii receptorilor opioizi
Tipul de receptori Efectele activ ării
µ ( miu) Analgezie supraspinal ă, euforie,
sedare, deprimarea respira ției,
dependen ța fizică
µ1 Analgezie
µ2 Deprimarea respira ției
K (kapa) Analgezie spinal ă, sedare, mioz ă
Δ (delta) Analgezie spinal ă și analgezie
supraspinal ă ( mai pu țin)
”–– https://www.academia.edu/9711803/ANALGEZICELE
18 iulie ora 15.26
17

5.1 Clasificarea analgezicelor:
Cele trei clase de analgezice la care se face referire în scala
analgezic ă a OMS sunt: non-opioide, opioide și adjuvanț i (co-
analgezice).
Non-opioidele sunt medicamente analgezice care mediaz ă
efectul lor prin intermediul receptorilor, al ții decât receptorii opioizi.
Exemple ș i doze recomandate pentru analgezicele nonopioide:
Aspirina 600mg, cu condi ția să nu se administreze în insuficien ța
renală, trombocitopenii și tulburări de coagulare;
Acetaminofen 650 mg, acelea și recomandă ri ca ș i la aspirină , cu
excepția trombocitopeniei, deoarece nu afecteaz ă trombocitele;
Ibuprofen 200-400 mg, are un potenț ial analgezic superior aspirinei;
Naproxen 250-300 mg cu ac țiune analgezic ă mai mare decât cea a
aspirinei și cu o durat ă mai lungă decât a ibuprofenului;
Inhibitori de cox 2: Celecoxib( celebrex) 100-200 mg și Rofecoxib(vioxx)
25 mg, la cel din urm ă s-a renunț at datorit ă riscului crescut de patologii
cardiace.
Opioidele sunt medicamente cu agoni ști la situsurile receptorilor
opioizi. Sunt cel puț in trei tipuri de receptor opioid (mu, kappa și delta),
care se găsesc în mai multe zone ale creierului ș i în măduva spin ării.
Stimularea receptorilor opioizi are ca rezultat o varietate de r ăspunsuri,
inclusiv analgezie, depresie respiratorie, mioz ă, motilitate
gastrointestinal ă redusă și euforie. Diferenț ele dintre opioide se referă , în
18

parte, la diferen țele dintre receptor. Opioidele pentru durere u șoară până
la moderată sunt aș a-numite deoarece sunt conven țional utilizate pentru
a trata durerea acestei intensit ăți. Sunt uneori denumite opiacee "slabe".
Opioidele pentru durere moderat ă până la sever ă sunt utilizate pentru
tratamentul moderat în durere severă și uneori sunt numite "opiacee
puternice". Ele sunt disponibile cu eliberarea imediat ă și preparatele cu
eliberare modificat ă. Cu eliberare imediat ă opioidele ating, de obicei,
concentra țiile plasmatice maxime într-o or ă de la ingerare ș i au o durat ă
de acțiune de 1-4 ore, în func ție de formulare. Opioidele cu eliberare
modificată ating în mod obiș nuit concentra țiile plasmatice maxime la 2-6
ore după ingestie, iar nivelele plasmatice sunt sus ținute pe durata
perioadei de 12-24 ore, în func ție de formulare. Exemple și doze
recomandate pentru analgezicele opioidele minore și majore:
Opioide minore: Medicamentele recomandate sunt:
Codeina 100 mg la 4 ore administrată per os;
Dihidrocodein ă 50-75 mg la 4 ore administrat ă per os;
Oxycodon ă 7,5-10 mg la 4 ore administrat ă per os;
2.2.2.2 Opioide majore: Recomandă rile sunt:
Morfină 15 mg la 4 ore administrat ă per os;
Hidromorfon 4 mg la 4 ore;
Fentanyl 50 mg pe or ă la 72 de ore administrată per os;
Oxicodon ă 7,5-10 mg la 4 ore administrat ă per os;
Metadona 10 mg la 6-8 ore, administrată per os.
19

Analgezice adjuvante sunt medicamente care nu func ționează în
primul rând ca analgezice, dar pot ac ționa pentru a uș ura durerea în
anumite circumstan țe. Alegerea medicamentului adjuvant este în
general ghidat de natura durerii de baz ă (adică nociceptiv ă sau
neuropatic ă). PAG 229-230 OXFORD-THE MANAGEMENT OF PAIN

Adjuvant analgezic Utilizare
Antidepresiv Durere neuropat ă
Anticonvulsivant Durere neuropat ă
Antispasmodic Durere colicativă
Bisfosfonate Durerea metastazelor osoase
Corticosteroid Durerea cauzată de edeme sau
de compresia nervilor
Miorelaxant Durerea spasmului muscular sau
a crampei
NMDA-receptor blocker Durerea neuropatic ă
Pag 273
Exemple ș i doze recomandate pentru analgezicele opioidele adjuvante:
Antidepresivele sunt printre cele mai practice în durerile
neuropate. Amitriptilina este cea mai utilizată și se administreaz ă seara
la culcare, în doze iniț iale de 10-25mg. La nevoie doza se poate cre ște
cu 10 mg;
Anticonvulsivantele sunt reprezentate de carbamazepin ă care
are doza de debut 200 mg, de 3-4 ori pe zi și de gabapentin;
Fenotiazine: haloperidolul 0,5-1 mg de 3 ori pe zi;
20

Antihistaminice: hidroxizin de 25mg, care de cele mai multe ori
este asociat cu un opioid.
––Pag 191-192 -193 princi de cancerol gener –viorica nagy
5.2 Utiliz ări ale analgeticelor opioide slabe
Analgeticele opioide slabe se situeaz ă pe a doua treaptă a scării
terapeutice. Termenul de substan țe opioide face referire la toate
substanț ele endogene sau exogene care se leag ă de receptorii opiacei
și care induc efecte morfinice. Datorită ratei bune de absorb ție digestiv ă,
cel mai utilizat este codeina, ca alternativ ă folosindu-se propoxifenul.
Echivalen ța dozelor dintre codein ă și aspirină sunt: 30 mg codein ă=650
mg aspirină . Această asociere în dozele men ționate are un efect
analgeti comparativ cu 60 mg codeină . Este adesea utilizat ă asocierea
codeinei, administrat ă în doze crescânde de 30-130mg, cu 250-650 mg
aspirină sau 500mg paracetamol administrat la interval de 4-6 ore.
5.3 Utiliz ări ale analgeticelor opiacee majore
Această clasă de medicamente este prioritar ă în tratamentul durerilor
neoplazice de la medii pân ă la severe. Pe parcursul tratamentului cu
antialgice majore poate ap ărea fenomenul de toleran ță, dependen ță
psihică și fizică.Toleranța este caracterizat ă prin diminuarea efectelor
medicamentului la o perioad ă de timp de la administrare, ceea ce
presupune cre șterea dozei de medicament. Dependen ța psihică este
caracterizat ă ca fiind un sindrom psihic ce necesit ă administrarea
absolută medicamentului în cantit ăți progresive. Ini țierea unui tratament
cu opiacee majore se va face doar dup ă ce s-au luat în calcul câ țiva
21

factori: vârsta, starea nutri țională a pacientului, extinderea bolii (cu
afectarea diverselor organe: pl ămâni, ficat).
Morfina (alcaloid extras din opiu) este medica ția de elec ție în tratmentul
durerii cronice de intensitatea medie sau sever ă. Aceasta poate fi
administrată parenteral(intravenos, intramuscular, subcutanat), per os,
intrarectal și intraspinal( peridural și intrarahidian). Cea mai utilizat ă cale
de administrare este cea per os, iar cantitatea de morfin ă pe doz ă
administrată la interval de 4 ore pentru a beneficia de o analgezie optimă
variază între limite foarte largi: de la 5- 200 mg. Ideal ar fi ca
administrarea s ă se facă la ore fixe încât anlgezia s ă nu dispar ă înaintea
următoarei doze. De preferat este acest orar pentru asigurarea
intervalului de somn necesar: 06-10-14-18-22-04.
Metadona (Sintalgon) este un derivat sintetic cu ac țiune asem ănătoare
morfinei, cu putere analgetic ă puțin mai mare decât aceasta, dar cu
potențial de a crea dependen ță psihică mai redus ă. Doza de început al
tratamentului este de 2,5-5mg, administrat ă la interval de 6-8 ore.
Petidina (Miaginul) este un opioid sintetic cu putere analgetic ă de
aproximativ 10 ori mai slab ă decât morfina și are un singur avantaj
teraeutic: efectul este mai slab asupra musculaturii netede, de aceea
este reomandat ă în tratmentul durerilor colicative.
Hidromorfonul este un preparat semisintetic derivat din morfin ă, dar cu o
putere analgetic ă mai mare decât a morfinei, cu durată de acțiune mai
scurtă, până la 3 ore. Doza ini țială este de 1 mg administrat i.m sau 4-8
mg p.o la interval de 4 ore.
Tratamentul cu opioide respect ă principiile generale ale
tratamentului durerii cronice neoplazice stabilite de comisia de exper ți
22

OMS din anul 1984. Asocierea opioidelor cu o medica ție antialgic ă și
coanalgetic ă se face cu două scopuri: intensificarea analgeziei prin
asocierea cu analgetic antipiretic nonsterioidic sau cu un medicament
caracteristic pentru tratamentul durerii neuropatice, prevenirea și
combaterea efectelor secundare ale opioidelor (somnolen ță, confuzie,
halucinații, depresie respiratorie, constipa ție, greață și vărsături.
CARTE: Curs de oncol pt studen-UNIVERSIT….CATEDR: oncol-
radioterp VIORICA NAGY NICOLAE GHILEZAN EDIT MEDIAMIRA
CJ-NAPOC 1999 Pag 182-185. Am poza în tel cu referintele de la pag
185
5.4 Utilizarea medicamentelor adjuvante( coanalgezice)
Medicația contalgic ă este folosit ă pentru cre șterea eficacit ății
medicamentelor antialgice. În tratarea diverselor tipuri de durere sunt
folosite: anticonvulsivante (fenito in, carbamazepina), antidepresive și
corticoterapia, iar pentru ameiorarea simptomatologiei psihice se
utilizează neuroleptice (clorpromazina, levomepromazina, haloperidol,
droperidol), anxiolitice (hidroxizin, diazepam), somnifere și antidepresive
(amitriptilina). Principiul de care trebuie s ă se țină cont este c ă la început
dozele de medicamente psihotrope trebuie să fie mai mici decât cele
prescrise în mod curent în terapia bolnavilor psihici.
Coerticosteroizii au un rol important în tratamentul durerii
datorate compresiunii nervoase, compresiunii medulare, cre șterii
presiunii intracraniene, metstazelor osoase. În tratamentul durerii se indică dexametazon ș i prednison. Se poate administra 0,5mg/kg/zi
dexametazon și 2-3 mg/kg/zi de prednison, prednisolon și
metilprednisolon. Aceste recomand ări sunt ca schem ă terapeutic ă
generală și pot fi scă zute progresiv, dup ă 7-10 zile de tratament. CARTE:
23

Curs de oncol pt studen-UNIVERSIT….CATEDR: oncol-radioterp
VIORICA NAGY NICOLAE GHILEZAN EDIT MEDIAMIRA CJ-NAPOC
1999 Pag 182-185. Am poza în tel cu referintele de la pag 185
6. Treptele analgeziei
„Tratamentul durerii în cancer se face conform recomand ărilor OMS din
1986 (cu modific ări aduse în 1996 ) după cele trei trepte ale analgeziei”
În prima treapt ă: pentru durerea slab ă se administreaz ă analgetice
simple ș i AINS (+/- adjuvan ți).
În cea de-a doua treaptă pentru durerea de la slab la moderat se
administreaz ă analgetice opioide slabe (+/- analgetie ne-opioide +/-
adjuvanți).
În cea de-a treia treapt ă în durerea persistent ă de la moderat la sever se
admnistreaz ă analgetice opioide puternice (+/- analgetice ne-opioide +/-
adjuvanți).
Gruparea medicamentelor opiacee cu analgetice neopiacee, se bazeaz ă
pe locul lor diferit de ac țiune: antiinflamatoarele nespecifice actioneaz ă
periferic, diminuând concentra ția substanț elor care sensibilizeaz ă
receptorii la durere (prostaglandine, amine biogene), pe când opiaceele
acționează central, legându-se de receptorii specifici din
SNC.Administrarea medica ției adjuvante are la baz ă modificarea
statusului psihic al pacientului, mai pu țin efectul lor analgetic intrinsec,
cu toate c ă la unele substan țe a fost pus ă în evidenț ă o componentă
antialgică proprie.
Medicamente antialgice nonopioide
24

Aceste antialgice se utilizeaz ă pentru nivelul I de analgezie și în asociere
cu opiaceele pentru durerea moderat ă / severă, nivelele II și III. Acidul
acetil salicilic-aspirina (considerat ă ca etalon de analgezie pentru
această clasă de substan țe) este printre cele mai folosite antialgice
antiinflamatoare nesteroidiene în tratamentul durerii cronice al ături de
paracetamol, care este analgezic și antipiretic, f ără acțiune
antiinflamatorie. Deasemenea în aceast ă categorie intră și grupa
heterogen ă a antiinflamatoarelor nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac,
fenilbutazon ă, indometacin). Prima indica ție a aspirinei este în
tratamentul metastazelor osoase. Doza recomandat ă este de 500-
1000mg la 4 ore, f ără a depă și 4-6g/zi.Posologia normal ă pentru
paracetamol este de 3 g/24 ore (0,5g/doz ă) administrat la interval de 4
ore. Efecte foarte bune au și asocierile de analgetice nesteroide cu
opiacee slabe, sedative, antihistaminice, antispastice. Aceste combina ții
se gă sesc sub form ă tipizată : paracetamol, codamin, fasconal.
6.1 Alte metode de analgezie
Tratamentul medicamentos numai par țial poate ameliora durerea
neoplazic ă. Alte metode de analgezie sunt: chimioterapia și radioterapia,
blocajul c ăilor algomediatoare la nivel spinal (anesteia spinal ă,
radicular ă), blocajul unui nerv periferic (infiltra ție cu un anestezi local),
chirurgia paleativ ă (mielotomia comisural ă anterioară , radicelotomia
dorsală selectivă), electrostimularea transcutan ă.
CARTE: Curs de oncol pt studen-UNIVERSIT….CATEDR: oncol-
radioterp VIORICA NAGY NICOLAE GHILEZAN EDIT MEDIAMIRA CJ-NAPOC 1999
Pag 182-185. Am poza în tel cu referintele de la pag 185
25

7.Durerea în cancer
Durerea a fost dintotdeauna ș i este simptomul dominant al
patologiei umane, fiind aproape sinonim cu conceptul de boal ă. Pentru
boala neoplazic ă avansat ă această afirmație este și mai profund ă.
„Conform defini ției propus ă de Asociaț ia Interna țională de studiu
și Durerii din cadrul O.M.S (1984), durerea este o experien ță senzorial ă
și emoțională neplăcută asociat ă cu distruc ție tisular ă actuală sau
potențială sau descris ă în termenii unei stfel de distruc ții.
Durerea este mereu subiectiv ă. Este necondi ționat o senzaț ie
intr-o regiune sau mai multe regiuni ale organismului, dar fiind
totdeauna nepl ăcută aceasta constiuie ș i o experienț ă emoțională.
Durerea este un fenomen foarte complex, o percep ție în care intervin
mecanisme de transmitere ș i o largă integrare cortical ă. O caracteristi ă a
transmisiei stimulului nociceptiv este modularea, modificarea lui la diferite nivele de la periferie pân ă la creier. Transformarea senzaț iei în
percepție are loc în cortex o dat ă cu integrarea cortical ă. Prin
participarea afectului ș i memoriei, devine o suferin ță globală fizică și
psihică, denumit ă durere total ă (total pain). (Saunders, 1985)” Pag 486-
487 ultimul paragraf-carte CaANCEROLOGIE sub redact: I. CHIRICU ȚĂ
vol II Canc Clinic ă. Edit medicala
Principalele tipuri de durere și caracterul lor
Durerea nociceptiv ă se clasific ă în: -somatică ( superficial ă sau profund ă)
-visceral ă(în afectarea viscerelor)
Aceasta este descris ă fiind ca o t ăietură de cuț it, cu caracter e sfâș iere.
26

Durerea neuropatic ă se manifest ă clinic prin anomalii ale sensibilit ății
(alodinie, hiperestezie) și parestezii. Este produs ă prin mecanism de
deaferenta ție central ă sau periferic ă și prin participarea simpaticului.
Fiind puțin sensibil ă la morfin ă, se prefer ă tratamentul cu antidepresive
triciclice asociate AINS ș i antiepileptice. Alte tipuri de durere în cancer
mai sunt cea psihic ă și cea mixt ă. Durerea ca atare se împarte în acut ă
și cronică, iar în oncologie primeaz ă durerea cronic ă. De aceea
tratamentul etiologic în cazul durerii acute duce și la ameliorarea durerii.
Pe când în durerea cronic ă putem vorbi de o boal ă în sine din cauza
cronicizării, etiologia nemaiavând aeea și importanț ă.
Durerea cronic ă e format ă din trei componente: componenta senzorial ă,
face referire la durata ș i localizarea durerii, dar ș i la intensitatea ș i
calitatea acesteia. Urm ătoarea component ă e cea emoț ională care are
legătură cu caracterul nepl ăcut al durerii, alimentând o stare de
depresie, de anxietate. Ultima componentă este cea cognitiv ă și
comportamental ă, care se referă la modificarea percep ției mediului
inconjură tor, a atitudinii pacientului în rela ție cu persoanele apropiate și
anturajul profesional. Ansamblul acestor factori schimb ă durerea de
debut în durere total ă, în suferinț ă. ––PAG 18-25 CARTE:
CONTROLUL SIMPT ÎN CC AVANSAT-ROBERT TWYCROSS,
ANDREW WILCOCK.
7.1 TRATAMENTUL DURERII ÎN CANCER( OXFORD- THE
MANAGEMENT OF PAIN)
Gestionarea eficient ă a durerii din cancer necesit ă o abordare
multidisciplinar ă. Aceasta se axeaz ă pe preocup ările și temerile
pacientului, precum și pe tratarea aspectelor fizice ale durerii. În
27

consecinț ă, prevederea analgezicelor ar trebui s ă fie combinat ă cu
furnizarea st ărilor emo ționale, sociale și suporturi spirituale.
7.2 Incidenț a durerii cauzate de cancer
Un sfert dintre pacien ți nu sufer ă de durere. O treime dintre cei cu
durere au o singur ă durere. O treime au dou ă dureri.O treime au trei sau
mai multe dureri. Experien ța durerii poate induce depresie, poate
exacerba anxietatea, interfereaz ă cu performan ța socială și dăunează
calității relațiilor, impact negativ asupra capacită ții fizice, perturb ă munca
și reduce veniturile.
Doza corect ă a unui analgezic este doza care amelioreaz ă durerea fă ră
să provoace efecte secundare nepotrivite. Unele persoane pot cere pur
și simplu paracetamol obi șnuit, în timp ce al ții ar putea avea nevoie de
doze de morfin ă orală în exces de 1000 mg pe zi.
Calea orală este calea preferat ă pentru analgezice, inclusiv pentru
morfină . Pentru dureri persistente, trebuie luate analgezice la intervale
regulate de timp și nu "după cum este necesar", iar medicamentele
adjuvante trebuie prescrise atunci când este necesar. Fiecare pacient
trebuie reevaluat periodic pentru a determina ră spunsul la tratament ș i
pentru a se asigura de eficien ța acestuia și de cât mai pu ține efecte
adverse posibile. –- OXFORD 226-250

7.3 Clasificarea durerii în func ție de etiologie
Cauza declan șatoare a durerii este o tumor ă
În aceast ă categorie intr ă pacienț ii care din cauza durerii se prezintă la
medic pentru consultaț ie, drept urmare ameliorarea durerii este țelul
28

principal. Odată cu ameliorarea simptomatologiei implicit se
îmbună tățește calitatea vie ții pacien ților. Dac ă terapia ini țială este
eficientă , iar durerea reapare acest lucru poate avea o semnifica ție de
reușită a bolii. Ameliorarea rapid ă a simptomatologie const ă în
tratamentul cauzei care poate fi tumor ă primară sau metastaz ă. PAG
190-CARTE: PRINC DE CANCER GENER ( CALIN C ĂINAP)

Cauza declan șatoare a durerii este tratamentul
Pacienții supuș i chimioterapiei prezint ă cel mai des acuze algice: dureri
neuropatice, miozite, mucită , toxicități secundare drogurilor folosite în
schema de tratament chimioterapic. În acela și timp și componentele
tratamentului modal, radioterapia sau chirurgia pot cauza dureri:
mucozita, rectita radic ă, cistita, aderen țe postoperatorii, respectiv
durerea „membrului fantom ă”.
Dintre toate aceste toxicită ți doar cele neurologice nu au un tratament
bine definit. Celelalte toxicit ăți pot fi manageriate u șor, iar gradul de
reversibilitate este variabil începând de la câteva luni la câ țiva ani.–
PAG 190-CARTE: PRINC DE CANCER GENER ( CALIN C ĂINAP)
8. Trepte de analgezie folosite în ameliorarea durerii
Treapta 1:
Adjuvanții non-opioizi. Pacien ții cu durere u șoară trebuie trata ți cu un
analgezic non-opioid și doar dac ă există o indica ție specific ă se poate
combina analgezicul non-opioid cu unul adjuvant. De exemplu unui
pacient cu durere neuropatic ă ușoară i se poate administra paracetamol
29

500mg-1 g o dată la 6-8ore în mod regulat(doza zilnic ă maximă este de
4 g) în combinaț ie cu amtriptilin ă 25-75mg p.o
Treapta a2-a:
Opioizii pentru durere uș oară și moderat ă(non-opioid +/- adjuvan ți).
Pacienții care nu prezint ă o ameliorare adecvat ă după un non-opioid
analgezic, sau care continu ă să acuze durere moderat ă trebuie trata ți cu
opioidul conven țional pentru tratamentul durerii uș oare pân ă la
moderate. Opioidul poate fi combinat cu un non-opioid pentru a se
obține un efect analgezic aditiv. Medicamentele adjuvvante, pot fi de
asemenea utilizate în func ție de utilită ți. Ca exemplu, unui pacient cu
durere neuropatic ă moderată i se poate prescrie codeină 30-60 mg o
dată la 6 ore în asociere cu paracetamol 1g o dat ă la 6 ore și amtriptilin ă
25-75 mg.
Treapta a3-a:
Adjuvanți puternici cu opioid +non-opioizi. Pacien ții care nu simt o
ameliorare, în ciuda prescrip ției corespunz ătoare din medicamentele de
la etapa a2-a sau care prezint ă dureri severe trebuie trataț i cu un opioid
folosit în mod convenț ional pentru durerea sever ă. Medica ția adjuvant ă
poate fi utilizată după cum este necesar. Morfina oral ă, fie în eliberare
imediată , fie în eliberare modificată este opioidul ales pentru tratarea
cancerului moderat sau sever din motive de familiaritate, disponibilitate
și costuri.
Analgezice utilizate în treapta 1 de durere:
Aspirina, paracetamolul și AINS sunt toate posibile analgezice de
la etapa 1, cu toate c ă în practic ă aspirina este greu de tolerat la doze
analgezice datorită efectelor sale secundare. Alegerea dintre
30

paracetamol și AINS ar trebui s ă se bazeze pe o analiz ă risc / beneficiu
pentru fiecare pacient. Ac țiunile analgezice ș i antipiretice ale
paracetamolului sunt similare cu cele ale aspirinei, dar nu au un efect
antiinflamator. Modul de ac țiune pentru efectul s ău analgezic ră mâne
neclar, de și a fost sugerat ă o modulare a serotoninei. Ea are toxicitate
minimă la adulți în dozele recomandate, dar la doze mai mari poate
provoca hepatotoxicitate letală și leziuni renale.
AINS reprezintă un grup heterogen de medicamente care sunt
utile în tratamentul durerii mediate de prostaglandine, care servesc la
sensibilizarea nociceptorilor. Se consider ă că acestea au o utilizare
specială în tratarea durerii osoase, dar efectul lor analgezic în acest
domeniu a fost probabil oarecum supraevaluat. AINS produc efectul lor
analgezic prin inhibarea unuia sau a ambelor izoenzime ale
ciclooxigenazei: COX-1 sau COX-2. Inhibitori COX nespecifici, cum ar fi
aspirina, ibuprofenul și diclofenacul, inhib ă ambele izoenzime.
Dar utilizarea lor este asociat ă cu noile NSAID-uri care inhibă numai
COX-2 și sunt asociate cu reducerea efectul gastrointestinal. Cu toate
acestea, ele pot afecta în continuare negativ func ția renală și au fost
recent asociate cu un risc crescut de evenimente vasculare adverse. Mai
multe studii epidemiologice au sugerat c ă riscul crescut de evenimente
vasculare este un efect de clas ă și este asociat cu utilizarea AINS, de
asemenea. Aceast ă zonă este studiat ă îndeaproapeu un num ăr de
reacții adverse (în special toxicitatea gastrointestinal ă și renală).
Există o relaț ie doză-răspuns în ceea ce prive ște efectele dorite, atât
efecte renale cât ș i gastro-intestinale. Prin urmare, este o practic ă bună
inițial să se utilizeze cea mai mic ă doză eficientă din orice AINS și să se
crească numai în funcț ie de necesit ăți. Răspunsul analgezic la AINS
31

poate varia de la pacient la pacient, ceea ce duce la încercarea unui
medicament dintr-o clas ă diferită dacă medicația de prima alegere este
ineficient ă sau nu este tolerată .
Dozele AINS:
Ibuprofen 200-400 mg
Diclofenac 50 mg p.o/ subcutanat
Celecoxib 200 mg
Naproxen 250-500 p.o
Ketorolac 10-30 mg subcutanat la fiecare 4-6
ore, maxim 90 mg/ zi pentru
vârstnici, pe o durată maximă de 2
zile
Parecoxib 20 mg, apoi 20-40 mg la fiecare 6
–12 ore, maxim 80 mg zilnic,
maxim 40 mg pentru vârstnici
OXFORD PAG 278
Analgezice utilizate în treapta a2-a de durere: Codeina este un agonist mult mai slab la receptorii mu decât
morfina. Aproximativ 7% dintre caucazieni și 1-3% din popula ția asiatic ă
sunt săraci metabolizatori și nu prezintă analgezie eficient ă cu codein ă.
Codeina este disponibil ă sub form ă de tablete ș i de sirop. Doze de 30-60
mg p.o la 4h sunt în general prescrise, până la doza maxim ă de 240 mg
în 24 de ore. Este, de asemenea, disponibil ă în preparate compuse,
unde este combinată cu un nonopioid. Preparatele compuse pot con ține
fie doze mici (8 mg) de codein ă sau doze mari (30 mg) și, prin urmare,
este important s ă se precizeze doza de codein ă necesar ă în preparat.
32

De exemplu Paracetamol 500 mg / codeină 30 mg. Studiile au ar ătat că
nu există beneficii analgezice suplimentare din preparatele care con țin
doar 8 mg de codein ă combinată cu paracetamol comparativ cu
paracetamolul în monoterapie.
Tramadol prezint ă o activitate slab opioid ă și este, de asemenea,
o noradrenalin ă și inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei.
Există unele dezacorduri cu privire la care etap ă a tramadolului ar trebui
prescris. Dar, în mod tradi țional, s-a dovedit a fi adecvat ă ca analgezic la
etapa 2 deoarece, la doze terapeutice, efectul analgezic este similar la
cea a unui opioid pentru durere u șoară până la moderată în combinaț ie
cu un non-opioid. Nu este clasificat ca un „medicament controlat” ș i
acest lucru are unele avantaje practice de prescriere. Una dintre
limitările tramadolului în durerea de cancer este m ăsura în care doza
poate fi titrat ă. Se recomand ă ca, cu excep ția situațiilor clinice speciale,
să nu fie dep ășite doze de 400 mg pe zi.
Efecte adverse ale tramadolului:
Efectele adverse includ grea ță, vărsături, ame țeli și somnolen ță. Au fost
raportate halucina ții și confuzii, precum și cazuri rare de dependen ță de
droguri . Pot apă rea în timpul utiliz ării și se pare c ă sunt cel mai probabil
la persoanele care iau medicamente care scad pragul de convulsii sau
care au antecedente de convulsii. Aceste efecte pot fi ameliorate prin
titrarea lent ă. Tramadolul are potenț ial de interac țiuni serioase cu
medicamentele și poate cauza sindromul de serotonin (mai ales când
este combinat cu alte medicamente serotoninergice, cum ar fi cele mai
multe antidepresive).
Analgezice utilizate în treapta a3-a de durere:
33

Opioidele sunt medicamente sigure, eficiente și adecvate pentru
gestionarea durerilor cauzate de cancer, cu condi ția să se observe
dozele ini țiale adecvate și titrarea. Proprietă țile și potenț ialul relativ al
diferitelor opiacee sunt de în țeles, iar efectele adverse legate de opiacee
sunt monitorizate și gestionate. Produc ătorii sunt con știenți de faptul c ă
unele tipuri de durere sunt slab receptive la opioide și necesită alte tipuri
de analgezice (analgezice adjuvante).
Morfina este analgezicul puternic de elec ție, exceptând cazul în
care există un motiv clinic în a utiliza un opioid alternativ. Dozele de
morfină orală pot varia semnificativ între persoane fizice pentru a atinge
acelaș i punct final de ameliorare a durerii. Ficatul este locul principal al
metabolismului morfinei. Morfina este bine tolerat ă la pacienț ii cu
insuficien ță hepatică ușoară până la moderată . La cei cu insuficien ță
hepatică mai sever ă, poate fi necesar s ă se înceap ă o doză redusă de
morfină și să se efectueze titrarea. Produș ii de metabolism ai morfinei
sunt elimina ți de rinichi; ca urmare, pacien ții cu insuficien ță renală
prezintă un risc crescut de metaboli ți acumulaț i și efecte adverse în
dezvoltare. Morfina poate fi administrat ă pe cale oral ă,
rectală,subcutanată , intravenos, topic ă, epidural ă și intratecală . Oral este
calea de administrare preferat ă. Dacă pacienții nu pot lua morfină pe
cale oral ă, alternativa favorit ă este cea subcutanată . În general, nu
există indicii pentru morfina intramuscular pentru durerea cronic ă a
cancerului, deoarece administrarea subcutanat ă este mai simplă și mai
puțin dureroas ă. Eficacitatea relativ ă a morfinei variaz ă în funcție de
calea de administrare. Morfina oral ă este disponibil ă în două forme:
eliberare imediat ă ( cunoscut ca „eliberare normal”) și eliberare
modificată . Concentra țiile plasmatice ale preparatelor cu eliberare
imediată apar de obicei în prima oră după administrarea oral ă și efectul
34

analgezic dureaz ă aproximativ 4 ore. În contrast, preparatele cu
eliberare modificat ă produc o concentra ție plasmatic ă maximă întârziat ă
după 2-6 ore, iar analgezia dureaz ă 12 sau 24 ore. Metabolismul
morfinei poate fi indus sau inhibat de o varietate de medicamente:
Carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina și rifampicina toate accelereaz ă
clearance-ul morfinei, pe când fenoti azinele, antidepresivele triciclice și
cimetidina toate interfereaz ă cu metabolismul morfinei ș i creș terea
efectului morfinei.Lorazepam ș i alte benzodiazepine inhib ă competitiv
metabolismul morfinei.
Doza ini țială de morfin ă depinde de pacient dac ă a utilizat sau nu
opiaceele înainte și de doza anterioară . Un tratament cu morfină oferă
cea mai mare flexibilitate pentru titrarea ini țială a dozei, dar la unii
pacienți poate fi necesar s ă se înceapă tratamentul direct cu morfin ă, de
exemplu: Pacien ții care iau deja opiaceele de la treapta a 2-a, pacien ții
cu durere mai puț in severă sau pacien ții care au dificultă ți în ceea ce
privește complian ța.
Efectele adverse și toxicitatea opioidelor
În cadrul îngrijirii paliative, toleran ța farmacologic ă și dependen ța
psihologic ă apar rar, există deseori varia ții semnificative, individuale în
sensibilitatea legat ă de efectele adverse ale opioidelor, iar acest lucru
poate fi explicat, în parte, prin variabilitatea genetic ă. Alți factori care
influenț ează dezvoltarea efectelor adverse sunt: prezen ța insuficien ței
renale și hepatice, vârsta pacientului, func ția cognitiv ă a pacientului,
amploarea bolii pacientului, doza și tipul de opioide, calea de
administrare a opioidului. V ărsăturile și greaț a legate de opioide sunt
frecvente în timpul ini țierii terapiei cu opioide, ins ă aceste se
amelioreaz ă rapid ș i de obicei necesită doar o cur ă scurtă cu medica ție
35

anti-emetic ă. Dacă simptomele persist, metoclopramidul este în general
utilizat ca anti-emetic de prim ă linie. Constipa ția legată de opioide apare
frecvent, de aceea este indicat ă prescrierea profilctic ă a laxativelor.
Metilnaltrexona este special creat ă pentru acest effect advers al
opioidelor. Dac ă constipa ția persist ă se pot utiliza clisme, iar dac ă
problema este severă se ia în considerare alternarea opioidelor.
Somnolen ța este adesea prezent ă din primele zile de tratament cu
opiacee. Pacien ții trebuie avertiza ți asupra acestui lucru ș i trebuie
sfătuiți să nu conduc ă.
Simptome și semne ale toxicită ții opiaceelor: somnolență, halucina ții (cel
mai frecvent vizuale), confuzie, v ărsături, depresia respiratorie (dac ă
este severă ).
REFERINȚ Ă! Carte OXFORD PAG 226-250
Further reading
Book
Scottish Intercollegiate Guidelines Network (2000) Control of Pain in
Patients with Cancer.
Edinburgh: SIGN. Articles
Back I. N., Finlay I. (1995) Analgesic effect of topical opioids on painful
skin ulcers. Journal of Pain
and Symptom Management, 10(7): 493.
36

Cormie P. J. (2008) Control of pain in adults with cancer: summary of
SIGN guidelines. British
9.Durerea ș i efectele secundare cauzate de tratamentul cu citostatice
Chimioterapia se împotrive ște diviziunii celulelor maligne. Modul
de acțiune al medicamentelor este incomplet clarificat, fiind foarte
complex.
Efectele citostaticelor sunt multiple, iar ac țiunea lor intereseaz ă atât
tumoarea cât ș i întreg organismul. Accidentele și incidentele, efectele
secundare și reacțiile adverse ale chimioterapiei bolii canceroase
intereseaz ă de obicei nu doar o func ție sau un organ ci întreg corpul,
fiind o boal ă generală citostatic ă.
Medicamentele utilizate sunt nocive pentru toate celulele, atât
neoplazice cât și normale, dar care au totu și o anumit ă acțiune specific ă
asupra unor celule tumorale. A șadar efectele nocive se axeaz ă pe
țesuturile normale a c ăror celule sunt divizate corespun ător, în particular
țesutul germinal, cel hematopoietic și mucoasa digestiv ă.
Concluzia este c ă apariția efectelor adverse se datoreaz ă acțiunii
identice a medicamentelor asupra celor doua categorii de celule, celulele
normale și celulele tumorale.
La nivelul tubului digestiv apar manifest ări la nivelul mucoasei.
Aceasta poate fi lezată de diverse medicamente citostatice. Acest lucru
se explic ă datorită rapidită ții cu care se face înlocuirea celulelor
epiteliului intestinal, ceea ce implic ă o activitate mitotic ă intensă și deci
permite ac țiunea diverselor citostatice.
37

Existența leziunilor importante sau mai pu țin importante ale tubului
digestiv se eviden țiază prin biopsii sau constat ări necropsice. În func ție
de medicamente, tulbură rile digestive apar mai des sau mai rar.
9.1 Manifest ări provocate de tratamentul chimioterapic: stomatita ș i
ulcerațiile bucale
Stomatita și ulcera țiile bucale sunt manifest ări ale tubului
digestiv. Ulcera țiile superficiale apar dupa administrarea methotrexatului,
acestea sunt dureroase și persistă 4-5 zile putând ajunge chiar pân ă la
doua săptamâni. Uneori ulcera țiile progreseaz ă și se ajunge la celulit ă
orală secundar ă adesea cu suprainfec ții ( cu candida albicans). Leziunile
respective sunt mai accentuate la cei care au fost iradia ți in trecut pe
mucoasa bucal ă, au urmat tratament recent cu testosteron sau sunt în
insuficien ță renală.
După utilizarea 5-fluoro-uracilului s-a remarcat o complica ție
semnificativ ă: stomatita ulceroas ă, manifestându-se in primul rand prin
apariția de mici vezicule.De obicei apare in jurul zilei 7-8 de tratament.
Stomatitele pot aparea și după tratamentul cu Adramicin ă sau
Daunomicină .
Mai rar se observ ă apariția stomatitelor dup ă tratament cu Endoxan, 6-
Mercaptopurină , Mitomicină C, Mitramicin ă. Un caz aparte este stomatita
declanșată după tratamentul cu Vinblastină având un aspect deosebit:
ulcerațiile sunt neobi șnuite; mucoasa bucal ă, palatinal ă și faringian ă
prezintă un aspect edematos, uneori cu mici hemoragii intramucoase.–
PAG 139-145 CARTE: CANCERUL CHIMIOTERAPIE
(DOCUMENTARE, ÎNDRUMARE, METODOLOGIE. INSTITUTUL
ONCOLOGIC CJ-NPOCA
38

DIRECȚ IA SANITAR Ă A JUDE ȚULUI ARAD
Cei mai frecven ți factori în apariț ia stomatitei sunt: citarabina,
fluorouracil, leucovorin, metotrexatul. Stomatita, cunoscut ă și sub
denumirea de mucozit ă orală, este cea mai frecvent raportat ă ca efect
secundar al chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul cancerului. Deș i
orice suprafa ță a mucoasei poate fi afectat ă de chimioterapie, mucoasa
orală și, în special, mucoasa bucal ă și limba, sunt locurile cele mai des
afectate.
Stomatita influen țează funcționarea zilnic ă a multor pacienț i, nutriția și
calitatea vie ții. Leziunea tisular ă de la stomatit ă duce la un num ăr
crescut de infec ții, precum ș i întârzieri. Se ajunge la reducerea dozei de
chimioterapie. De și mielosupresia este considerat cel mai adesea ca
fiind tratamentul major limitând efectul secundar, mucozita poate fi la fel
de bine. De exemplu, capecitabina a cauzat mucozit ă severă atunci
când este utilizat ă în tratament pentru cancerul de sân metastatic, având
ca rezultat limitarea tratamentului. Agen ții chimioterapeutici joac ă un rol
cauzal în stomatit ă prin mecanisme directe și indirecte. Mecanismul
direct implic ă efecte citotoxice induse de medicamente. La fel, agen ții
chimioterapeutici care sunt capabili s ă distrugă celulele canceroase la o
rată mai rapidă și o proporț ie mai mare decât cei mai s ănătoși. Deși
epiteliul era în mod normal stratul mucoasei recunoscut ca fiind cel mai
afectat, exist ă studii recente care confirm ă faptul c ă acești agenț i s-au
concentrat asupra endoteliului.
Stomatita apare la cel puț in 40% dintre pacien ții supuși
chimioterapiei, de și s-a constatat că alți factori cum ar fi vârsta,
alimenta ția, tipul de cancer, terapiile concomitente și igiena oral ă
afecteaz ă severitatea și rata de apari ție. Sexul pacientului este de
39

asemenea important. Într-un studiu efectuat la 1219 pacien ți, raportul
feminin la b ărbat pentru stomatit ă a fost de 63%: 52%. Mai mult,
stomatita de gradul 3 și 4 a fost observat ă la un raport de sex feminin la
bărbat de 22%: 12%. Men ținerea unui regim strict de s ănătate și igienă
orală s-a dovedit a reduce inciden ța stomatitei de la aproximativ 44% la
26%. Pacien ții care suferă chimioterapie și transplant de m ăduvă osoasă
sunt deosebit de vulnerabili atât la mecanismele care provoac ă
stomatită, cât și la o rat ă de aproximativ 76%, în timp ce cei care
primesc radiaț ii localizate pe lâng ă chimioterapie se apropie de o rat ă de
90% . În cadrul popula ției pediatrice, stomatita afecteaz ă în special în
ceea ce priveș te dezvoltarea, 2% pân ă la 19% dintre pacien ții cu
maduva osoas ă care dezvolt ă stomatit ă vor dezvolta în cele din urm ă un
compromis al c ăilor respiratorii. Stomatita poate avea și o semnificaț ie
prognostic ă globală, deoarece gradul de mucozit ă orală este adesea un
predictor al severit ății mucozitei gastrointestinale ulterioare și a bolii
venocluzive hepatice.–-CaARTEA PERRY’S-PAG 139-140
9.2 Mucozita oral ă
Ca și în cazul pielii, severitatea reacț iei membranelor mucoase
depinde de doza de radia ții și de fracționare. Rezultă un lucru similar de
la 2 săptămâni în radioterapie pân ă la 6 săptămâni dup ă completare.
Mucozita apare datorit ă morții celulelor bazale a epiteliului mucoasei
orale. Eritemul ini țial și sensibilitatea se estompeaz ă la o membran ă
palidă , care poate evolua în ulcera ții. Suplimentarea cu zinc (sulfat de
zinc 220 mg) poate reduce severitatea mucozitei. Îngrijirea oral ă și
igiena necesită o atenț ie deosebit ă .În timpul radioterapiei, mucozita
severă poate împiedica finalizarea tratamentului de radia ții prescris.–
CARTE:ABC OF CANCER –PAG 36
40

10. Manifest ări provocate de tratamentul radioterapic
Radioterapia este o component ă majoră a tratamentului curativ și
paliativ pentru cancer. Doza optim ă poate fi modificat ă prin efectul
chimioterapeutic al medicamentelor de îmbun ătățire a radiaț iilor.
Acțiunea sinergic ă între medicament ș i radiații este adesea dorită ca
efect antitumoral, dar este problematic ă atunci când afecteaz ă pielea.
Retragerea de la radia ții apare în momentul în care un medicament
chimioterapic provoac ă un răspuns inflamator în piele care a fost
anterior iradiat ă, în timp ce amplificarea radia țiilor există atunci când un
medicament cre ște toxicitatea radioterapiei. Retragerea prin radia ții nu
este dependent ă de timp, aparând de la 8 zile la 15 ani dup ă
radioterapie. Cu cât intervalul de timp este mai scurt cu atât reac ția este
mai sever ă.–PAG-142 CARTEA PERRY S
Radioterapia este cea mai eficient ă modalitate formală de
tratament non-chirurgical. Aceasta presupune livrarea de raze X de
înaltă energie orientate spre cancer. Radia țiile X dă unează ADN-ului,
ducând la moarte celular ă. După cum men ționam pu țin mai sus,
radioterapia este livrarea de raze X concentrate de energie înalt ă pentru
a distruge celulele canceroase. Diferen țele în biologia celulelor
canceroase și celulelor normale sunt exploatate pentru a maximiza
uciderea tumorii ș i pentru a minimiza efectele secundare. Unele tipuri de
cancer sunt mai sensibile la radia ții decât altele. Urgen țe de oncologie
cum ar fi comprimarea maduvei spinarii si supresia superioar ă a venei
cave pot fi eficient ameliorate cu ajutorul radioterapiei.––Abc S OF
CANCER—PAG 30
Referitor la aparatul respirator, laringele iradiat cu doze
tumoricide poate prezenta o serie de efecte adverse. În ordinea
41

crescândă a gravității acestea sunt: epitelita, necroza tumorii, edemul și
osteocondronecroza. Epitelita nu este o reac ție gravă, dar este
deranjantă pentru pacient din cauza reflexului de tuse care se
amelioreaz ă sau chiar dispare odat ă cu încetarea reac ției. Epitelita î și
face apari ția în tratamentul frac ționat uzual de la cca 2 600 R pentru
rontgenterapia clasic ă și de la 3 600- 4 000 R pentru energiile mai mari
de 1 MeV.
Dacă radioepitelita se transform ă în epitelioz ă, aceasta se poate infecta
secundar, urmând ca infec ția la rândul ei s ă ducă spre complica ții
septice pulmonare.–-PAG 206-207 RADIOTERAPIE BIOLOGICĂ ȘI
CLINICĂ –I. BÎRZU ȘTEFAN GRIGORESCU
10.1 Toxicitatea radioterapiei
Efectele secundare ale radioterapiei sunt clasificate în efecte
imediate care apar în primele s ăptămânile pân ă la luni de tratament ș i
cele tardive care apar adesea dup ă mulți ani de la succesul
tratamentului. Efectele secundare târzii sunt deosebit de dificil de
gestionat și pot duce la o reducere considerabil ă a calității vieț ii pentru
un pacient. Ele pot necesita, de asemenea, interven ții costisitoare pentru
a încerca s ă atenueze simptomele cauzate de fistule, fibroza și
obstrucție. Planificarea optim ă a radioterapiei este un echilibru între
asigurarea unei doze adecvate pentru tumoare și evitarea țesutului cât
mai normal posibil.—PAG 27-CARTEA: TREATMENT OF CANCER

42

.

II. PARTEA SPECIAL Ă
1. Introducere
43

În prezent, cancerul este a doua cauz ă de deces, după bolile
cardiovasculare reprezentând o problemă de sănătate public ă mondial ă.
Și mai îngrijor ător e faptul c ă această boală e în continu ă creștere, având
o rată alarmantă ceea ce ar putea face ca în câ țiva ani să ajungă
principala cauz ă de deces, mai ales în țările dezvoltate. Un alt factor
care ajut ă la creșterea num ărului de decese în oncologie este diagosticul
tardiv datorit ă întârzierii prezent ării la medic.
Cancerul poate afecta orice individ, indiferent de vârst ă și poate interesa
orice organ. Fiind o boal ă galopant ă acesta metastazeaz ă de cele mai
multe ori, cauzând decesul pacien ților. Trebuie amintit, din fericire, c ă
există și cazuri favorabile în care pacien ții se vindec ă.
Indiferent de alegerea tratamentului în rândul pacien ților
oncologici e esen țial să se țină cont de calitatea vie ții acestora. În mod
special la pacien ții diagnostica ți precoce, cu prognostic favorabil ceea
ce înseamnă o supravieț uire de lung ă durată .
Vin în ajutorul pacien ților în aceast ă luptă crâncen ă, grupa de
medicamente numite „antialgice”. Acestea ajut ă la ameliorarea
simptomelor și implicit la ameliorarea calită ții vieț ii, făcând mai uș oară
suportarea bolii.
Obiectivele studiului efectuat sunt: impactul tratamentului
analgezic asupra pacien ților, cât ș i a celorlalte tratamente
(chimioterapie, radioterapie), compararea toxicit ăților în func ție de
tratamentul administrat, dar ș i supravieț uirea pacien ților în lupta cu
cancerul.
2. Material și metode
44

Studiul de fa ță este retrospectiv, efectuat pe un num ăr de 293 de
pacienți internaț i în secția oncologie medical ă a Institutului Oncologic
Prof. Dr. Ion Chiricu ță în perioada 1-29.03.2019.
Din analiz ă au fost exclu și 6 pacien ți care au decedat pe perioada
internării.
Informațiile au fost preluate din dosarele pacien ților, unde am urm ărit:
Date demografice (vârstă , sex, mediu de provenienț ă);
Date referitoare la diagnostic;
Date referitoare la tratamentul antialgic folosit (treapta antialgic ă, durata
tratamentului, toxicit ăți ale tratamentului);
Pacienții au fost interna ți fie pentru tratament oncologic (chimioterapie
sau radioterapie), fie pentru tratament simptomatic, suportiv; Analiza statistica: datele au fost prelucrate în Excel, iar rezultatele au
fost interpretate prin grafice de mai multe tipuri: pie, tabele sau coloane.
Pentru compararea ponderelor s-a testul Hi p ătrat.
Testele au fost considerate semnificative statistic la o valoare a p<0,05.
3. Rezultate
Studiul a avut loc in perioada 1-29.03 2019, in cadrul Institutului
Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricu ță din Cluj-Napoca. Acesta s-a fă cut pe
un număr de 293 de pacien ți. Excluș i din studiu au fost 6 pacien ți care
au decedat pe perioada intern ării, rămânând în analiz ă 287 de pacien ți.

45

Figura nr.1 Distribu ția pacien ților pe sexe: b ărbați și femei

Din totalul de 287 de cazuri, 203 sunt de sex masculin și doar 84
sunt de sex feminin. Din graficul de mai sus reiese c ă incidența este mai mare în randul
bărbaților supu și tratamentului cu antialgice, ace știa fiind în num ăr de
203.

46

Figura nr 2- Distribuț ia pacien ților în func ție de mediul de provenien ță

Din graficul realizat mai sus observ ăm faptul ca este o diferen ță
destul de mic ă în rândul pacien ților din mediul urban și din cel rural. Cei
care provin din mediul urban sunt in num ăr de 174, pe când cei din
mediul rural sunt 113.

47

Figura nr.3 Distribu ția pacien ților în func ție de localizarea tumorii
În rândul pacien ților predomin ă tumorile din cancerul
bronhopulmonar, iar pe o scar ă de la 1 la 100 ocupă poziția 93, urma ți
de pacien ții cu tumori la nivel mamar din pozi ția 67. Urm ătorii pacien ți
sunt cei cu tumori colo-rectale, fiind în numă r de 45. Valori apropiate
sunt regăsite la pacien ții cu tumori localizate în sfera uro-genital ă și
ginecologic ă. Aproape la egalitate sunt cei cu tumori gastrice și ORL. Cu
valori mici, respectiv 8, 7 și 4 sunt sarcoamele, tumorile pancreasului și
tumorile neprecizate.

48

Figura nr. 4 Reprezintă tipul tratamentului efectuat

În cadrul studiului efectuat pe lotul de 287 de pacien ți se poate
observa c ă din totalul pacien ților cu cancer 175 au urmat tratament
simptomatic și 112 au beneficiat de tratament oncologic (chimioterapie și
radioterapie).

49

Figura nr 5. Tipul tratamentului oncologic în func ție de vârstă

În graficul de mai sus este reprezentat tipul tratamentului
oncologic în func ție de vârstă . Dintre pacien ții până în 63 de ani, 28 au
beneficiat de tratament curativ, iar 43 au avut parte de tratament paliativ.
În total 71 de pacien ți cu vârsta sub 63 de ani au primit tratament de
specialitate.
Dintre pacien ții trecuț i de 63 de ani, doar 14 dintre ei au benefciat de
tratament curativ, pe când un num ăr de 90 au avut parte de tratament
paliativ.Totalul pacien ților trataț i cu vârsta peste 63 de ani este de 133.
Așadar tratamentul curativ a fost aplicat pe un e șantion de 42 de pacien ți
cu vârsta de pân ă la 63 de ani, dar și peste 63 de ani.
Tratamentul paliativ a fost aplicat pe un num ăr total de 175 de pacien ți
cu vârste atât sub 63 de ani cât și trecuți de 63 de ani.
50

Figura nr. 6 Prevalen ța durerii în func ție de vârstă

Graficul de mai sus reprezintă prevalen ța durerii în func ție de
vârsta pacienț ilor.
Dintre pacien ții cu vârsta până în 63 de ani 88 au prezentat durere, iar
30 nu au avut acest simptom. Num ărul total de pacienț i cu vârsta sub 63
de ani care au prezentat sau nu durere a fost 118.
Pacienții cu vârsta peste 63 de ani care au prezentat durere au fost 161
și doar 8 pacien ți nu au avut această manifestare. Totalul pacien ților
trecuț i de 63 de ani care au prezentat sau nu acest semn( durere) a fost
de 169. Numărul total al pacienț ilor de toate vârstele care au acuzat durere este
249, pe când pacien ții fără acest simptom sunt doar 38.
În total pacien ții de toate vârstele care au acuzat sau nu durere sunt
287.
51

Figura nr. 7 Prevalen ța durerii în func ție de sex

Din graficul realizat mai sus pe pacien ții luaț i în studiu, reiese c ă
bărbații au predominat, fiind 188 cei care au acuzat durere. Doar 15
dintre ace știa nu au prezentat durere. Iar num ărul total al bă rbaților care
au acuzat sau nu durere este de 203.
În rândul femeilor observ ăm că 61 au avut acest simptom, pe când 23
nu l-au resim țit. Femeile cu durere sau f ără au fost în num ăr de 287.
Pacienții, atât femei cât ș i bărbați cu acest simptom au fost 249, mult
mai puț ini au fost cei care nu au prezentat durere, mai exact 38.
Totalul pacien ților care au resim țit sau nu durerea a fost de 287.

52

Figura nr.8 Necesitatea ajustă rii tratamentului antialgic la pacien ții cu
durere cronic ă, în funcție de vârst ă

În urma efectuă rii graficului de mai sus, se remarc ă în rândul
pacienților cu durere cronic ă o ajustare a tratamentului antialgic la 42
dintre ace știa, iar la al ți 52 neefectuându-se ajustarea. Pacien ții asupra
cărora s-a intervenit printr-o ajustare, dar și cei la care nu s-a intervenit
sunt în total în num ăr de 94.
53

Diferențe mari nu se v ăd nici la pacien ții trecuț i de 63 de ani, cu durere
cronică, așadar cei c ărora li s-a ajustat tratamentul sunt 52, iar ceilal ți 50
sunt fă ră ajustare a tratamentului.
Adunați, pacienții sub 63 de ani cât și cei cu vârsta peste 63 de ani
cărora li s-a efectuat ajustarea tratamentului sunt 94. Pacien ții de toate
vârstele, dar la care nu s-a ajustat tratamentul sunt 102.
Deci pacien ții cu ajustare a tratamentului cât și fără ajustarea acestuia
care prezint ă durere cronic ă sunt 196.

Figura nr. 9 Necesitatea ajustă rii tratamentului antialgic la pacien ții cu
durere cronic ă, în funcție de sex

54

În rândul b ărbaților cu durere cronic ă, a fost necesar ă ajustarea
tratamentului antialgic la 63 dintre ace știa. La 78 dintre b ărbații cu
durere cronic ă nu a fost nevoie de ajustare a tratamentului. Astfel c ă
bărbații care au avut parte de ajustarea tratamentului sau nu, sunt 141 la
număr.
În rândul femeilor cu durere cronic ă rata este pu țin mai scă zută în
compara ție cu bărbații, doar 31 având nevoie de o ajustare a
tratamentului. La 24 de femei care prezint ă durere cronic ă nu s-a
intervenit asupra tratamentului. Femeile c ărora li s-a f ăcut sau nu
ajustare a tratamentului sunt 55.
Împreună, bărbați și femei care au suferit o ajustare a tratamentului sunt
94, iar în num ăr mai mare, de 102 sunt cei pentru care nu a fost nevoie
de o ajustare a tratamentului. În concluzie, pacien ții cu durere cronic ă, bărbați dar și femei asupra
cărora s-a f ăcut sau nu o ajustare a tratamentului sunt 196.

55

Figura nr. 10 Clase de antialgice utilizate

În figura ata șată remarcăm faptul c ă cele mai utilizate
antialgice sunt cele din treapta a II-a, aflându-se pe pozi ția 78. Acestea
sunt urmate de antialgicele din treapta I, clasificate pe locul 65 fiind o
diferență destul de mic ă între cele dou ă trepte de analgezie.
Asocierea treptei I de antialgice cu treapta a II-a le claseaz ă ca utilizare
pe locul 3, fiind în num ăr de 52.
Treapta a III-a sunt cele mai pu țin folosite, ceea ce le claseaz ă pe
poziția 38, iar asocierea treptei I de antialgice cu treapta III le duce pe
locul 16.

56

Figura nr. 11 Necesarul de tratament antialgic în func ție de vârstă

Pacienț ilor sub 63 de ani li s-a administrat tratament antialgic de
treapta I sau II, localizat pe poziț ia 60. Treapta a III-a de antialgice e
situată pe poziția 28 și s-a administrat pacien ților până în 63 de ani.
Treptele I, II și III situate pe locul 88 s-au folosit în tratamentul pacienț ilor
cu vârsta sub 63 de ani. Observăm o ușoară creș tere la pacien ții cu vârsta peste 63 de ani.
Treapta I sau II s-a pozi ționat pe locul 142, pe când treapta a III-a a fost
pe locul 19. Num ărul total al celor trei trepte antialgice este 161 și s-au
utilizat la pacien ții trecuț i de 63 de ani.
La pacien ții cu vârsta sub 63 de ani, dar și peste 63 de ani s-au folosit
treptele I sau II de antialgice astfel clasându-se pe pozi ția 202. Treapta a
III-a a fost clasat ă pe poziția 47, iar împreună cele trei clase de
analgetice au ocupat locul 249.
57

Figura nr. 12 Necesarul de tratament antialgic în func ție de sex

Din graficul ata șat reiese faptul c ă bărbații au valori mai crescute
referitor la tratamentul antialgic decât femeile, ceea ce înseamn ă ca
aceștia sunt mai vulnerabili în timp ce sexul feminin suportă mai bine
durerea.
Analgezicele de treaptă I sau II au fost utilizate la bă rbați în num ăr de
137, pe când a III-a treaptă a fost folosită doar în num ăr de 40. Impreună
cele trei trepte antialgice ocup ă locul 177 în rândul utiliz ării la bă rbați.
58

La femei, treapta I sau II ocup ă poziția 65, pe când treapta a III-a ocupă
locul 7. Asociate cele trei trepte de antialgice utilizate la sexul feminin se
află pe poziția 72.
Treapta I sau II de antialgice utilizate ca tratment indiferent de sex( bărbați sau femei) se claseaz ă pe poziția 202. Treapta a III-a ocupă
doar locul 47, iar împreun ă cele trei trepte antialgice folosite la toț i
pacienții se găsesc pe locul 249.

Figura nr. 13 Complica țiile tratamentului antialgic- constipa ția în func ție
de sex

59

În rândul b ărbaților 19 au fost care au prezentat ca și
complica ție a tratamentului antialgic, constipa ția, în timp ce 31 nu au
menționat această problem ă. Numărul total al bă rbaților implica ți în
studiu este 50, dintre ace știa unii au prezentat constipa ție, alții nu.
În rândul femeilor din e șantion, 26 la num ăr, 17 au descris apariț ia
constipației, pe când 9 dintre acestea nu au amintit acest simptom.
Totalul pacien ților și bărbați și femei care au prezentat constipa ție este
de 36, iar cei care nu au menț ionat acest simptom sunt 40. În total
pacienții luați în studiu sunt 76.

60

Figura nr.14 Complica țiile tratamentului antialgic- constipa ția în func ție
de vârstă

Dintre pacienț ii observaț i 39 la num ăr , care au vârsta sub 63 de
ani au prezentat constipa ție doar 16 dintre ace știa, pe când 23 nu au
dezvoltat această complicaț ie.
Cealaltă categorie de vârst ă, pacienții trecuț i de 63 de ani sunt inclu și în
studiu în num ăr de 37, dintre care 20 intr ă la categoria cu constipa ție, iar
17 sunt încadra ți în grupul celor f ără constipa ție.
Totalul celor introdu și în studiu atât cu vârsta sub 63 de ani cât și peste
63 de ani este de 76. Dintre ace știa 36 au confirmat apari ția constipa ției,
iar 40 dintre ei au negat c ă ar avea aceast ă problem ă.

61

Figura nr. 15 Complica țiile tratamentului antialgic- somnolen ța în func ție
de durata tratamentului antialgic

În figura prezentată este reprezentat ă somnolen ța ca ș i complicaț ie a
tratamentului antialgic cronic. Pacien ții implicaț i în studiu indiferent dac ă
au prezentat aceast ă manifestare sau nu sunt în num ăr de 196. Din
fericire cei mai mulț i dintre aceș tia, mai exact 192 nu au prezentat
somnolenț ă și doar 4 pacien ți au amintit de ea.
În paralel avem reprezentarea și în cazul pacien ților cu tratament
antialgic recent îni țiat, care s-a f ăcut pe 91 de persoane. Dintre ace știa
doar 14 au amintit aceast ă problem ă, somnolen ța. Marea majoritate,
adică 77 de pacien ți s-au confruntat cu somnolenț a.
Totalul pacien ților indiferent de tratamentul pe care l-au urmat, tratament
antialgic cronic sau tratament antialgic recent ini țiat care pe parcursul lui
au prezentat sau nu somnolen ță sunt 287. Dup ă cum spuneam și mai
62

sus, cei mai mul ți nu au resim țit somnolen ța, mai exact 269 de pacien ți
și doar 18 s-au luptat cu aceast ă manifestare.
4.Discuții
Așa cum am precizat încă de la începutul lucră rii, cancerul sau „boala
secolului” dup ă cum o numesc speciali știi din domeniul medical continu ă
să facă victime,fiind în continuă ascensiune.
Principalele cauze ale apari ției cancerului sunt: consumul de tutun care
crește riscul de a dezvolta mai multe tipuri de cancer, principalul fiind
cancerul bronhopulmonar, consumul alcoolului de asemenea este
asociat cu un risc crescut de cancer esofagian, hepatocelular sau
mamar. Și dieta joac ă un rol important in dezvoltarea cancerului, mai
exact aditivii din alimente sau grasimile care sunt consumate în
exces.Persoanele obeze prezint ă risc mare de deces din cauza
cancerului de colon, cancerului de sân, a cancerului de endometru, de
prostată sau de vezic ă urinară . Pe lângă toate acestea poluarea din
cadrul locuin țelor sau din mediul înconjur ător are locul ei în riscul
dezvoltării unui cancer. De asemenea ș i radiaț iile sunt dă unătoare, ele
fiind cauza apari ției cancerului mai mereu.
Ca și modalit ăți de tratament amintim: tratamentul antialgic ș i
tratamentul oncologic, care poate fi curativ sau paliativ. Datorit ă
descoperii cancerului tardiv, în cele mai multe cazuri se ajunge la
chimioterapie și radioterapie, chirurgia fiind mai pu țin folosită . În aceste
situaț ii tratamentul antialgic are o rat ă mai ridicat ă de utilizare.
Studiul pe care l-am realizat este unul retrospectiv, care cuprinde
un lot de 293 de pacien ți interna ți în sec ția oncologie medical ă a
Institutului Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricu ță din Cluj-Napoca, în perioada
63

64
01-29. 03 2019. Din totalul pacien ților, 6 au fost exclu și deoarece au
decedat pe perioada intern ării, astfel r ămânând în studiu doar 287 de
pacienți.