Specializarea Asisten ță Socială [604041]

1
UNIVERSITATEA DIN PETRO ȘANI
Facultatea de Științe
Specializarea Asisten ță Socială

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator
Lect. Univ. dr. Irinel Stegar Lect. univ. dr. Ple șa Roxana

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
Universitatea Petro șani
Facultatea de Științe
Specializarea Asisten ță Socială

OPINIA TINERILOR CU PRIVIRE LA MANIFESTĂRILE
ANXIOASE ÎN RÂNDURILE ACESTORA

Coordonator:
Lect. Univ. dr. Irinel Stegar
Lect. Unlect

Absolvent: [anonimizat]
2018

3

CUPRI NS

Introducere…………………………………………………………………………… pag 4
Capitolul I. Anxietate, adolescen ță, fobii și tulbur ări anxioase……………………………….pag 5
Capitolul II. Aria și metodologia cercet ării……………………………………………pag 18
Capitolul III Analiza și int erpretarea informa țiilor……………………………………pag 19
Concluzii………………………………………………………………………………pag 31
Bibliografie……………………………………………………………………………pag 35
Anexe statistice și metodologice………………………………………………………pag 36

4
INTRODUCERE

Anxietatea în prezent nu este privită ca o p roblemă ce necesită un grad ridicat de
atenție deși este unul dintre factorii decisivi în procesul de dezvoltare a personalit ății unui
tânăr. Într -o colectivitate există o varietate de personalită ți incluzându -i și pe cei ce au
manifestări specifice anxiet ății. Atitudinea tinerilor faț ă de astfel de persoane poate varia din
moment ce la vârsta respectivă nu con știentizeaz ă stările prin care cei trec cu probleme de
acest gen.
În această lucrare se vor găsi informa ții cu privire la opinia tinerilor despre man ifestările
anxioase în rândul celor din jurul lor, sursele de informare ale acestora despre anxietate,
frecven ța și modul în care ei interactioneaz ă cu cei în cauză.

Motiva ția alegerii temei
Am ales această temă deoarece am trecut și eu prin episoade de a nxietate în perioada liceului
și am întâlnit persoane în aceeași situație ca și mine pe care aș fi dorit s ă le ajut dar aveam o
oarecare incertitudine cu privire la dacă este bine ceea ce fac având în vedere faptul că nu
aveam informa ții prea multe despre domeniul anxietă ții. În același timp încercam s ă îmi
găsesc singur răspunsuri la de ce anume mă sim țeam anxios și cum aș fi putut trece peste acea
perioadă. Doresc să aflu dacă tinerii sunt con știenți de perioada prin care trec și dac ă își pot
explica atit udinea celorlal ți faț ă de ei.

Ipoteza
Ipoteza de la care am pornit acest studiu „ cu cât există mai multă informare cu privire la
fenomenul anxietă ții, realizat ă într -un mod organizat, cu atât cresc șansele ca tinerii s ă
interac ționeze mai bine cu cei afe ctați” se confirm ă doar par țial, oarecum în planul doi se
poate desprinde o altă ipoteză, anume că informarea este necesară în primul rând pentru ca
tinerii șă-și poat ă con știentiza și diagnostica singuri st ările de acest fel.

5
CAPITOLUL I

ANXIETATE, ADOLESCEN ȚĂ, FOBII ȘI TULBUR ĂRI ANXIOASE

Ce este anxietatea?
Anxietatea este caracterizată printr -un sentiment ciudat de insecuritate, de nelini ște în
legătură cu un presupus pericol sau perceput. În unele cazuri pericolul care induce aceas tare
de neli niște nu este conștientizat de cel afectat, individul resimțind o stare de neliniște f ără a
putea arată pericolul fa ță de care simte acea nelini ște
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Anxietate ).
Atunci când nu este con știentizat ă, anxietatea poate lua forma unor simptome exclusiv
fizice, din această cauză cei afecta ți pot ajunge s ă creadă că suferă de o afec țiune de natur ă
organică.
Fundamental, anxietatea are un rol important pentru supravie țuire, ea p regăteste
organismul pentru reac țiile de lupt ă sau de fugă necesare în cazul unui pericol. De asemenea,
în doze moderate, ea ajută la a identifica poten țiale probleme din viitor și, în consecințî, la a
actiona în direc ția împiedic ării apari ței acestora.
Este demonstrat științific c ă un anumit nivel de anxietate creste abilitatea de a
performa, însă un nivel prea ridicat de anxietate inhibă această abilitate, ac ționând asemenea
unui obstacol. De aceea, angoasa nu este în sine negativă însă tulburările anxioa se prezintă
necesitatea de a apela la ajutor specializat.

Natura anxietatii si a fricilor umane
Frica este o stare afectivă negativă care apare în situa ția în care individul intuie ște un
pericol iminent. Reac țiile psihofiziologice c are apar în cazul frici i pregătesc organismul
pentru reac ția de fug ă, de luptă sau îl paralizeaza. Frica normal este o reac ție emotional ă cu
caracter adaptativ pentru că, dacă este cazul unei amenin țări, aceasta ne mobilizeaza să luăm
anumite măsuri pentru a ne salva via ța. Aces t mecanism func ționeaz ă și în cazul fricilor
psihologice, determinând subiectul să intreprindă ac țiuni de autoprotectie.
Teama, în doze moderate, cre ște acuitatea perceptiv ă, ca pacitatea de concentrare a
atenției, face ca gândirea s ă fie mai clară și mai rapidă, pune în mi șcare energiile, activeaz ă

6
reflexele, astfel încât subiectul să fie în stare să ac ționize mai repede și mai bine, însă un nivel
prea ridicat de anxietate inhibă această abilitate, ac ționând asemenea unui obstacol. De aceea,
angoasa nu es te în sine negativă însă tulburările anxioase prezintă necesitatea de a apela la
ajutor specializat.
Fricile sau temerile ira ționale apar atunci când subiectul se simte și se comport ă ca și
în cazul unui pericol major, î n cazul unui pericol mi nimal sau chi ar inexistent. Ast fel, o
persoană cu fobie de câini, poate fi paralizată de groază la vederea unui că țelus inofensiv.
Anxietatea este definită de speciali ști ca o teamă neclară, fără un obi ect bine precizat.
Subiectul trăieste o încordare continuă, sim țindu-se permanent amenin țat. El se simte foarte
tensionat și de multe ori nici nu realizeaz ă de fapt ce anume îl sperie atâta de tare.
Diferen ța dintre anxietate și fric ă
Anxietatea este sentimentul de nelini ște faț ă de un pericol anticipat, în timp ce frica
este un răspuns emo țional faț ă de un pericol concret și real.
Anxietatea este astfel o pregătire a răspunsului fa ță de un pericol care ar genera frică.
Astfel, anxietatea este un răspuns normal de cre ștere a vigilenței și a vitezei de reacție în
situa ții potențial periculoase, dar un nivel crescut de anxietate poate deveni dezadaptativ în
sensul în care împiedică individul să performeze la nivel ridicat în unele situa ții sau în
determină să evite alte situa ții care îi genereaz ă anxietate. În plus, un nivel ridicat sau
prelungit de anxietate, creează suferin ță fizică și emoțional ă.
Anxietatea poate luă forme ira ționale, cum este în cazul fobiilor, atunci când pericolul
perceput nu este unul real sau probabilitatea că acesta să se concretizeze este neglijabil ă.
În literatură anglo -saxonă găsim frecvent pentru a descrie o astfel de stare, termenul de
„anxietate care plute ște în aer” și se fixeaz ă când pe un obiect când pe altul, astfel încât
subiectul anxios, imediat ce a scăpat de un motiv de îngrijorare, gă seste imediat altul. Fobia(
termenul provine din grecescul „phobos”, care înseamnă fugă, dar și de la zeul cu același
nume, care putea provocă teamă și panic ă dușmanilor s ăi) reprezintă o frică persisten ță de un
obiect, gând sau situa ție care în mod obișnu it nu justifica teamă. Subiectul î și da seam ă de
faptul că frică să este ridicolă lipsită de sens, luptă împotrivă ei, dar nu o poate învinge.
Panică (de la zeul Pân) desemnează un puseu brusc și acut de teroare. Psihopatologii sunt de
părere că anxietat ea, fobiile și atacurile de panic ă reprezintă frici cu caracter ira țional.
Manualul Diagnostic și Statistic al Asociației Psihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge dou ă
forme de bază ale tulburării anxioase:

7
a) Stările anxioase;
b) Tulburările de tip fobic.
Stările anxioase cuprind:
– Tulburări anxioase gneralizate;
– Tulburări de tip panică;
– Tulburări obsesiv -compulsive;
– Tulburări post -traumatice datorate stresului.
Adolescen ța
Adolescen ța este o perioad ă de trecere de la copilărie la stadiul de adult integrat social.
Între cercetători nu există un consens privind subetapele adolescen ței și nu pot fi fixate niște
limite cronologice precise pentru începutul și sfârșitul acestei etape.
Există trei subetape ale adolescen ței:
 adolescen ța timpurie – 11 – 14 ani
 adolescen ța mijlocie – 14 – 18 ani
 adolescen ța târzie 18 – 21/25 ani.
Debutul adolescen ței este marcat de modific ările fizice importante ale pubertă ții.
Sfârșitul etapie este mult mai greu de precizat, acesta depinzând în mare m ăsură de școlarizare
și de mediul socio -cultura l în care trăie ște adolescentul ( Bocsa, E, (2013) , Psihopedagogia
adolescen ților, tineri lor și adulților, Editura Focus, Petroșani , pp.18).

Criza adolescentină
Adolescen ța este considerat ă o perioada de criză, c u numeroase probleme pe plan
afectiv și comportamental, cu tensionarea relațiilor dintre adolescent și familie.
S. Freud consideră că pubertatea este începutul perioadei genitale, în care libidoul „se
treze ște” dup ă perioada de laten ță și se orienteaz ă spr e persoanele de sex opus din afara
familiei ( Bocsa, E, (2013) , Psihopedagogia adolescen ților, tineri lor și adulților, Editura Focus,
Petro șani, pp.20).
Psihologii care vorbesc despre adolescen ță ca despre o perioadă de criză au identificat
mai multe explic ații pentru problemele adolescenților. Ei arat ă că adolescentul trebuie să
suporte atât presiuni interne, cât și presiuni externe, care vin din partea familiei, profesorilor,
prietenilor.

8
Adolescentul nu mai este copil, dar încă nu este nici adult. La aces ta coexistă trăsături
infantile, cu trăsături care anticipează viitorul adult. Comportamentul său este oscilant: uneori
copilăros, alteori sfidător, opozi ționist, alteori matur.
Uneori adul ții se comport ă cu ei ca și cum ar fi presoane mature și le cer s ă aționeze
independent și cu responsabilitate. În alte situații, poate chiar aceiași adulți, le pretind s ă se
subordoneze ca și copii.
Astfel adolescentul este obligat să se întrebe: „Cine sunt de fapt, copil sau adult?” sau
„Cum demonstrez ca sunt mare deja ?” (Bocsa, E, (2013) , Psihopedagogia
adolescen ților, tineri lor și adulților, Editura Focus, Petroșani, pp.21).

Fobia socială
Este caracterizată de anxietate fobică și de evitarea situațiilor sociale. Este vorba
despre frica de a fi în centrul aten ției, de a face sau de a spune ceva jenant și de a fi percepup
ca fiind anxios. În mijlocul acestei tulburări se află o teamă fundamentală de a nu fi evaluat
negativ de cei din jur.
Atât probabilitatea, cât și consecințele d ăunătoare anticipate ale evaluării negat ive sunt
adesea exagerate. Fobia socială, pentru multi indivizi, este o stare cronică și
incapacitantă ( Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., Page, A.
(2007), Psihoterapia Tulbură rilor Anxioase, Editura Polirom, Ia și, pp.217).
Fobiile s ociale reprezintă cele mai mascate și cele mai dificil de identificat tipuri de fobii
(Holdevici, I, (1998), Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres, Bucure ști, pag. 86).
Indivizii cu fobie socială sunt îngrijora ți că aceste simptome le arată celorla lți că sunt
mai sensibili, adică anxio și. Aceștia se tem c ă, dacă se va considera că anxietatea lor nu este
explicată, vor fi văzu ți într -un mod negativ.
De multe ori fobia socială duce la un comportament de evitare. Evitarea este cel mai
ușor observabil ș i des întâlnit simptom comportamental al fobiei sociale.
Mulți pacienți vor s ă evite pe cât posibil situa țiile de care le este fric ă, dar vor suporta
o anxietate intensă atunci când consecin țele negative ale evit ării vor fi percepute ca fiind mai
mari decâ t cele ale participării. Situa țiile care implic ă o reală sau posibilă intrare în aten ția
celorlal ți pot, s ă declan șeze anxietatea (spre exemplu vorbitul la telefon când sunt si alte
persoane în jurul nostru sau mâncatul în public).

9
Invidizii cu o fobie soc ială prezintă multe dintre simptomele de anxietate întâlnite în
cazul altor tulburări anxioase. Cu toate acestea, simptomele cele mai îngrijorătoare sunt cele
mai vizibile pentru ceilal ți:
-conform unui studiu, 77% dintre pacien ți manifest ă simptome simila re cu:
transpira ția, tremuratul, se înroșesc. Cei mai mulți pacienți cu fobie sociale se tem de o
singură situa ție.
Fobiile pot să guverneze și chiar s ă distrugă via ța unei persoane. Adesea suntem
conștienți de faptul c ă via ța este plin ă de dificultă ți și obstacole, că trebuie să luptăm cu
acestea, uneori să îi depă șim pe ceilalți, s ă fim fermecători, luptători și deși știm bine aceste
lucruri, suntem timizi, nesiguri, permanent depă șiți de ceilalți, iar existența noastr ă este lipsită
de rela ții calde și ap ropiate.
Adesea punem aceste probleme pe seama unor conflicte de natură incon știent ă nerezolvate,
conflicte care î și au originea în copil ărie. Cu toate acestea, multe din problemele men ționate
nu sunt altceva decât forme mascate de fobii sociale ( Holdevic i, I, (1998), Psihoterapia
Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres, Bucure ști, pp.87).
Există unele diferen țe între fobiile obișnuite și fobiile sociale:
Așa cum am specificat, fobiile sociale sunt mascate și, de regul ă, mai dificil de
identificat.
Fobiile soci ale produc, în afară de reac ția tipic ă de teamă și o serie de st ări afective
supraadăugate cum ar fi; vinovă ția, furia, resentimente sau depresie. Toate aceste tr ăiri produc
reacții de evitare, fug ă sau uneori chiar și agresivitate.
Pentru că obiectul fobi ei sociale sunt oamenii și nu obiecte sau situații, aceștia vor reacționa la
rândul lor la comportamentul subiectului, lucru ce complică și mai mult situația, astfel
ajungându -se la fenomenul „profe ției împlinite”.
Astfel încât o persoană care trăie ște cu frica de a fi respinsă nu interac ționeaz ă cu
ceilal ți, iar aceștia înceteaz ă să fie interesa ți de ea, cauz ă care are ca efect respingerea
(Holdevici, I, (1998), Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres, Bucure ști, pp.87)
Starea de disconfort pe care o resimte subiectul cu fobie socială se transmite și
celorlal ți care ajung s ă nu se mai simtă bine în preajma acestuia.
În centrul acestei tulburări se află o teamă fundamentală de evaluarea negativă (Beck
et al., 1985; Liebowitz et al., 1985; Lurock și Salkovskis, 1988; Mattick și Peters, 1988; attick
et al., 1989). Atât probabilitatea, cât și consecințele d ăunătoare anticipate ale evaluării

10
negative sunt exagerate, Fobia socială, pentru mul ți pacienți, este o stare cronic ă și
incapacitantă, cu o morbidi tate semnificativă în cea ce prive ște disconfortul personal, eșecul
de a dobândi un poten țial social, ocupțional și personal maxim și comorbiditatea psihiatric ă
semnificativă. Aspectele cognitive, comportamentale și fiziologice ale tulbur ării sunt
recunosc ute.
Indivizii cu fobie socială prezintă multe dintre simptomele de anxietate întâlnite în cazul altor
tulburări anxioase. Cu toate acestea, simptomele cele mai supărătoare sunt cele mai vizibile
pentru ceilal ți. (Andrews. G., Editiura Polirom, Ia și, 2007 „Psihoterapia Tulburărilor
Anxioase”, pp. 217).

Evitarea este cel mai clar simptom comportamental al fobiei sociale. Mul ți pacienți vor
evita pe cât posibil situa țiile de care se tem, îns ă vor suporta o anxietate intensă atunci când
consecin țele negative a le evitării vor fi percepute ca fiind mai mare decât cele ale participării.
Situa țiile sociale care provoac ă anxietate se pot axa în principal pe interac țiuni (spre exemplu,
inițierea și menținerea converasațiilor, întâlnirea sau „cunoașterea” celorlalți) sau performan țe
(spre exemplu, vorbitul în public, sus ținerea unei prezent ări la întâlniri și seminarii). Situațiile
care implică o reală sau posibilă intrare în aten ția celorlalți pot, de asemenea s ă declan șeze
anxietatea (spre exemplu, statul la rând, fo losirea transportului în comun, a toaletelor publice,
utilizarea telefonului când sunt alte persoane în jur, mâncatul sau băutul în public, locurile
aglomerate precum magazinele sau cinematografele). Cei mai mul ți pacienți cu fobie social ă
nu se tem de o s ingură situa ție (Andrews. G., Editiura Polirom, Ia și, 2007 „Psihoterapia
Tulburărilor Anxioase”, pp.218).

Principalele tipuri de fobii sociale (Fensternheim și Jean Baer, 1977 în Holdevici, I, (1998),
Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres, Bucure ști, pp.88 -89)
1) Fobia de a fi privit.
Subiec ții care sufer ă de această fobie au impresia că cei din jur îi privesc insistent și
acest lucru le provoacă teamă. În timpul unei conversa ții într -un grup, dacă persoana
respectivă face o remarcă, ceilal ți o proves c și aceasta se simte stânjenit ă și înceteaz ă
să mai vorbească. Într -o etapă ulterioară se instalează reac ția de evitare, în cadrul
căreia subiectul caută să minimalizeze posibilitatea de a fi privit și din acest motiv nu

11
mai participă la conversa ție. Subi ectul se ascunde prin col țuri sau în spatele unui ziar.
Acest gen de fobie are ca efect teama de a vorbi în public.
2) Teama legată de faptul că ceilal ți își vor da seama c ă individul este nervos.
Deobicei, această fobie are un con ținut precis pentru cp subi ectul î și manifestp ă
nervozitatea prin manifestări neurofiziologice cum ar fi tremuratul mâinilor sau al
vocii, paloare sau ro șeață. De teamă că ceilal ți vor observa acest lucru, individul
refuză mai ales invita țiile unde se servește ceva de b ăut, pentru c ă este convins că cei
din jur vor remarca faptul ca îi tremură mâinile când ia cea șca de cafea și c ă
inevitabilul se va produce: adică cineva îl va întreba de ce este a șa nervos.
3) Teama că subiectul va fi prins într -o rela ție apropiat ă.
Persoanele care suf eră de această fobie ra ționalizeaz ă frecvent situa ția lor, spunându -și
„nu doresc să -mi asum vreo responsabilitate” sau „dacă mi se întâmplă aceasta nu voi
mai putea face ceea ce vreau eu să fac” etc.
Mulți autori consider ă că aceasta reprezintă un fel de generalizare a claustrofobiei la
relațiile sociale, în sensul în care subiectul generalizeaz ă teama de a fi prins în capcană
și la situațiile sociale.
4) Teama de a fi descoperit.
Persoana se teme de faptul că dacă ceilal ți își vor da seama cum este aceasta d e fapt îl
vor respinge. Unii indivizi nici măcar nu sunt con știenți de acele particularit ăți care i –
ar putea face pe ceilal ți să nu-i agreeze, în timp ce altora respectivele trăsături le sunt
clare.
Acest gen de fobie duce la evitarea rela țiilor apropiate cu ceilal ți.
5) Fobia de sentimente negative.
Aici intră tot felul de fobii care pot influen ța întregul stil de viat ă al subiectului. Cel
mai des se întâlne ște teama de reacția de furie sau critic ă. Subiectul se teme să exprime
astfel de sentimente sau de fap tul că al ții ar putea exprima astfel de sentimente faț ă de
el. Acest gen de fobie poate avea un aspect general sau particular, incluzând figuri
investite cu autoritate, persoane de sex opus sau persoane apropiate.
6) Teama de singurătate.

12
Această fobie este a sociată deseori cu tendin ța de izolare și cu dispoziția depresiv ă.
Frecvent aceasta ia forma unei stări de disconfort, fără a se ajunge la o stare afectivă
intensă. Deci, persoana ar dori să iasă undeva la sfâr șit de s ăptămână, dar nu găse ște
pe nimeni să o înso țeasc ă, fapt ce îi produce o stare de dinconfort difuz. În loc să iasă
singur, individul preferă să rămână acasă în zona sa de confort, lucru care accentuează
depresia.
7) Fobia că subiectul nu va putea comunica cu ceilal ți include:
o Fobia că ceilal ți nu îl simpatizează pe subiect.
Aceasta este poate cea mai răspândită fobie cu caracter interpersonal și are un caracter
distructiv.
De cele mai multe ori când ceilal ți nu ne plac, avem tendința s ă reactionăm prin
intermediul unor sentimente de vinovă ție. Pen tru a evita astfel de situa ții, subiectul se
străduie ște permanent s ă devină o persoană mereu drăgu ță și amabil ă, renun țând s ă
mai fie el însu și. În felul acesta, el își exprim ă dorin țele sale și ajunge uneori chiar s ă
renun țe la demnitatea sa. Consecințel e foarte asemănătoare le produce și teama de a nu
îi lovi pe ceilal ți (Holdevici, I, (1998), Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres,
Bucure ști, pp.89 -90)
o Teama de a părea ridicol.
Unii subiec ți sunt cuprinși de panic ă la gândul că ar putea face un lucru pe care ceilal ți
l-ar putea considera ridicol și adesea persoana în cauz ă se judecă mult mai aspru decât
o fac ceilal ți. Pentru c ă orice ar putea spune sau face un individ poate să pară ridicol
pentru cinva, acesta tinde să evite tot mai mult să se m aniteste în public, devenind tot
mai inhibat. Astfel, aceasta î și va inhiba orice pornire creativ ă, se va refugia în
conven țional, transformându -se într -o persoană plicticoasă.
Foarte apropiată de această fobie este si cea de a nu gre și, consecințele ei fi ind
asemănătoare cu ale fobiei de ridicol.
o Teama de a fi respins.
Această fobie împiedică subiectul să intre în rela ții adecvate cu ceilalți, avînd efecte
asemănătoare cu cele ale fricii că cei din jur nu îl simpatizează. Subiectul supărăcios
într-un mod e xcesiv la reac țiile celor din jur și ajunge adesea s ă își sacrifice propriile

13
interese și obiective. Aceasta inerpreteaz ă cel mai mic semn de dezaprobare din partea
altei persoane ca pe un semn de respingere, iar respingerea reprezintă o adevărată
catastro fă pentru el ( Holdevici, I, (1998), Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed.
Ceres, Bucure ști, pp.91 -92).
o Teamă de gânduri
În loc să se teamă de propriile stări afective sau fiziologice, subiectul se teme de
propriile gânduri (o să am un accident de ma șină, o să mă îmbolnăvesc de o boală gravă, etc).
Persoană în cauza este cuprinsă de anxietate și de permanente gânduri obsesive. Deoarece în
astfel de cazuri subiectul nu poate evită situa ția care îi produce team ă el declan șează așa
numitele ac țiuni compulsive ( se întoarce de 10 ori să verifice dacă e închisă u șă etc).

Fobiile sociale sunt deosebit de subtile, cel mai des mascate și pot conduce la un
comportament hipervigilent de repetare „contrafobică„ a anumitor modele de reac ție.
Datorită hipervigilen ței, subiectul devine atât de sensibil la stimulii din zona care îi
produce teamă, încât el percepe amenin țări și acolo unde de fapt nu sunt. Repetarea de
tip contrafobic îl face pe subiect să se plaseze mereu în situa țiile care îi produc team ă
și cărora el nu reușește s ă le facă fa ță. Astfel, un bărbat poate să se teamă de femei
agresive, dar intră mereu în rela ții cu astfel de persoane și relațiile respective se
sfârșesc prost.
Rela ția fobie socială, timiditate, anxietate socială
Termenul de timiditatea nu a fost definit într -un mod adecvat. Acesta cuprinde
elemente de „stângăcie” și poate fi echivalat într -un mod negativ, dar nu conduce la un
disconfort sau la evitare semnificativă.
Timiditatea este mai frecventă, dar mai pu țin incapacitant ă decât fobia socia lă. Chiar și
la cei ce nu sunt timizi, în adolescen ță se dezvoltă o oarecare anxietate socială. Ar putea
rezulta din dezvoltarea intelectuală normală prin care adolescen ții devin conștienți de sine ca
obiecte sociale.
Speciali știi susțin c ă cea mai frecve ntă teamă este cea a vorbitului în public.
Există dovezi care indică faptul că anxietatea socială ce duce la evitare poate cauza o
incapacitare comparabilă, chiar și limitat ă la o singură situa ție, și nu este perceput ă de invidid

14
ca determinând incapacitar e functională ( Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C.,
Lampe, L., Page, A. (2007), Psihoterapia Tulbură rilor Anxioase, Editura Polirom, Ia și,
pp.227).
Natura anxietatii si a fricilor umane
Frica este o stare afectivă negativă care apare în situa ția în care individul intuie ște un
pericol iminent. Reac țiile psihofiziologice c are apar în cazul fricii pregătesc organismul
pentru reac ția de fug ă, de luptă sau îl paralizeaza. Frica normal este o reac ție emotional ă cu
caracter adaptativ pentru că, dacă est e cazul unei amenin țări, aceasta ne mobilizeaza să luăm
anumite măsuri pentru a ne salva via ța. Acest mecanism funcționeaz ă și în cazul fricilor
psihologice, determinând subiectul să intreprindă ac țiuni de autoprotectie.
Teama, în doze moderate, cre ște ac uitatea perceptivă , ca pacitatea de concentrare a
atenției, face ca gândirea s ă fie mai clară și mai rapid ă, pune în mi șcare energiile, activeaz ă
reflexele, astfel încât subiectul să fie în stare să ac ționize mai repede și mai bine, însă un nivel
prea ridi cat de anxietate inhibă această abilitate, ac ționând asemenea unui obstacol. De aceea,
angoasa nu este în sine negativă însă tulburările anxioase prezintă necesitatea de a apela la
ajutor specializat.
Fricile sau temerile ira ționale apar atunci când subiec tul se simte și se comport ă ca și
în cazul unui pericol major, î n cazul unui pericol mi nimal sau chiar inexistent. Ast fel, o
persoană cu fobie de câini, poate fi paralizată de groază la vederea unui că țelus inofensiv.
Anxietatea este definită de speciali ști ca o teamă neclară, fără un obi ect bine precizat.
Subiectul trăieste o încordare continuă, sim țindu -se permanent amenin țat. El se simte foarte
tensionat și de multe ori nici nu realizeaz ă de fapt ce anume îl sperie atâta de tare.
Diferen ța dintre anxieta te și fric ă
Anxietatea este sentimentul de nelini ște faț ă de un pericol anticipat, în timp ce frica
este un răspuns emo țional faț ă de un pericol concret și real.
Anxietatea este astfel o pregătire a răspunsului fa ță de un pericol care ar genera frică.
Astfel, anxietatea este un răspuns normal de cre ștere a vigilenței și a vitezei de reacție în
situa ții potențial periculoase, dar un nivel crescut de anxietate poate deveni dezadaptativ în
sensul în care împiedică individul să performeze la nivel ridicat în un ele situa ții sau în

15
determină să evite alte situa ții care îi genereaz ă anxietate. În plus, un nivel ridicat sau
prelungit de anxietate, creează suferin ță fizică și emoțional ă.
Anxietatea poate luă forme ira ționale, cum este în cazul fobiilor, atunci când pericolul
perceput nu este unul real sau probabilitatea că acesta să se concretizeze este neglijabilă.
În literatură anglo -saxonă găsim frecvent pentru a descrie o astfel de stare, termenul de
„anxietate care plute ște în aer” și se fixeaz ă când pe un obi ect când pe altul, astfel încât
subiectul anxios, imediat ce a scăpat de un motiv de îngrijorare, găseste imediat altul. Fobia(
termenul provine din grecescul „phobos”, care înseamnă fugă, dar și de la zeul cu același
nume, care putea provocă teamă și pani că du șmanilor s ăi) reprezintă o frică persisten ță de un
obiect, gând sau situa ție care în mod obișnuit nu justifica team ă. Subiectul î și da seam ă de
faptul că frică să este ridicolă lipsită de sens, luptă împotrivă ei, dar nu o poate învinge.
Panică (de la zeul Pân) desemnează un puseu brusc și acut de teroare. Psihopatologii sunt de
părere că anxietatea, fobiile și atacurile de panic ă reprezintă frici cu caracter ira țional.
Manualul Diagnostic și Statistic al Asociației Psihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge două
forme de bază ale tulburării anxioase:
a) Stările anxioase;
b) Tulburările de tip fobic.
Stările anxioase cuprind:
– Tulburări anxioase gneralizate;
– Tulburări de tip panică;
– Tulburări obsesiv -compulsive;
– Tulburări pos t-traumatice datorate stresului.
Tulburări anxioase generalizate și tulbur ări de tip panică(atacurile de panică)
Tulburările anxioase generalizate se caracterizează prin prezen ța unei tr ăiri anxioase cronice
(cu durată de cel pu țin o lun ă), difuze, cu t răirea aprehensiunii unui pericul iminent. Această
stare poate fi marcată de episoade anxioase cu caracter mai acut și dezaptativ. Dar deoarece
nici anxietatea difuză, nici atacurile acute nu au legătură cu o amenin țare direct ă, această
anxietate este cara cterizată a șa cum am sublinit, c ă fiind o anxietate care plute ște liber. Acești
subiec ți se afl ă într -o permanen ță stare de tensiune și supraincordare, îngrijorare și nu se simț
în largul lor ( Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., Page, A. (2007),
Psihoterapia Tulburărilor Anxioase, Editura Polirom, Ia și, pp.553)

16
Ei sunt hipersensibili la rela țiile interpersonale și adesea se simț inadecvați și
depresivi. Adesea au dificultă ți de concentrare și se tem s ă nu comită vreo eroare. Niveulul
ridicat al supraincordarii se reflectă în supraincordarea posturală și gesturala, hiper –
reactivitatea la stimulii surveniti brusc sau nea șteptat și în mișc ările care trădează
nervozitatea. Frecvent ei se plâng de tensiune în zonă gâtului, cefei, umerilor și părții
superioare a spatelui, diaree cronică, poliurie și tulbur ări de somn (insomnii și coșmaruri). Ei
transpiră frecvent și au de obicei palmele ude. Pot suferi de hipertensiune arterial ă, puls
accelerat, tulburări respiratorii sau palpita ții fără vr eun motiv de natură fiziologică. Indiferent
cât de bine la merge în via ță, ei sunt temători și așteapt ă mereu un eveniment negativ.
Temerile și fanteziile lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor îi fac s ă se simtă tri ști și
descuraja ți.
Nu numai c ă au dificultă ți în luarea deciziilor,, dar dup ă ce au luat o hotărâre se
frământă să nu fi gre șit cumva și se gândesc la tot falul de factori neprev ăzuți care ar putea
duce la dezastre. Cum au scăpat de o sursă de îngrijorare, găsesc imediat alta, astfel încât
rudele și prietenii își pierd adesea r ăbdarea cu ei. Și sear ă la culcare îl loc să se odihnească
liniștiți, ei își trec în revist ă gre șelile, reale sau imaginare. Când nu rumineaz ă problemele
trecute, anticipează toate greută țile și problemele ce ar putea apărea în viitor. În timpul
somnului au vise terifiante în care visează că sunt asasina ți, str ăngula ți, cad de la inaltine etc.
Anxietatea difuză este punctată de atacuri de panică care durează de la câteva secunde
până la o oră sau chiar mai mult . În D.S.M. III se consideră că orice atât anxios este o
tulburare de tip panică și este tratat într -o categorie separată de entită ți nozografica (maladii).
Aceste atacuri apăr brusc, au o intersitate foarte mare și apoi dispar. Atât apariția cât și
dispar iția lor nu au o cauza evidența.
Simptomatologia variază de la individ la individ, incluzând în general: palpita ții;
respira ție rapid ă și sacadat ă; transpira ții abundente; amețeli; senzație de leșin; r ăcirea
extremită ților paloarea feței, nevoie de a uri nă, senza ții diverse în zon ă abdominala senza ția
de moarte iminentă. De regulă, atacul durează câteva minute și se reminte. În cazul în care
acesta durează ceva mai mult, pacientul imploră anturajul să cheme un medic. Acesta
liniștește bolnavul și îi admin istrează sedative. Atacurile variază că frecven ță de la câteva pe
zi până la unul pe lună sau chiar mai rare. Ele se pot declan șă în timpul zilei sau noapte când
persoană se treze ște brusc din somn cu un puternic sentiment de team ă, care evoluează rapid
sub forma unui atac. Între atacuri individul se comportă normal, dar o anxietate și tensiune
psihică persistă de regulă.

17
Tulburarea obsesiv -compulsivă
Obsesia reprezintă preocuparea persisten ță pentru ceva, un gând sau o trăire afectivă.
Compulsia este un impuls spre ceva, pe care pacientul îl trăie ște ca irezistibil. În cazul
tulburări obsesiv -compulsive pacien ții se simț forțați s ă se gândească la ceva care nu doresc să
se gândească, sau să întreprindă ac țiuni pe care nu doresc s ă le realizeze. Ei sim ț că
comportamentul lor este ira țional dar nu se pot controla.
Tulburările obsesiv compulsive reprezintă aproximativ 17 -20% din cadrul tulburărilor
anxioase. Ideile obsesive pot îmbrăca o tematică foarte variată cu ar fi preocupări pentru
starea de sănăta te propriem cominterea unor acte imorale, suicid sau căutarea unor sol uții la
problemele insolvabile (
Tulburarea obsesiv -compulsiva este considerată dezadaptiva pentru că subiectul desfă șoară
comportamente nera ționale care reduc flexibilitatea conduitei ș i capacitatea de autocontrol.
Fobia este teamă patologică fa ță de un obiect bine precizat care nu reprezintă o amenin țare
directă pentru pacient ( Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., Page, A.
(2007), Psihoterapia Tulburărilor Anxioase, Editura Polirom, Ia și, pp.48 -485).

18
CAPITOLUL II
ARIA ȘI METODOLOGIA CERCET ĂRII

Cercetarea a avut loc în ora șul Petroșani, și a cuprins 70 de elevi de clasa a XII -a de la
Colegiul Na țional de Informatic ă ”Carmen Sylva” Petro șani și Cole giul Na țional ”Mihai
Eminescu” Petro șani în perioada mai 2018.
Celor 70 de subiec ți li s -a aplicat mai întâi scala de anxietate J. Taylor, după care au
fost ruga ți să completeze un chestionar sociologic, pe aceea și tem ă. Metoda de aplicare a fost
colectivă , cu pu ține excepții, în acest sens beneficiind de bun ăvoin ța cadrelor didactice care
aveau în dirigen ție clasele respective. Faza de aplicare a testului și a chestionarului nu a
ridicat probleme, cu excep ția unor cazuri izolate în care subiecții au luat î n glumă testarea.
Dintre ace știa doar un singur elev a fost obraznic și a fost retras din cercetare de c ătre
diriginta clasei.
În ordinea realizării cercetării, etapele de bază au fost
 Documentarea cu privire la tema aleasă
 Realizarea instrumentului d e investiga ție (chestionarul sociologic)
 Stabilirea amănuntelor organizatorice (contactul cu directorii de licee, cu
dirigin ții, stabilirea datelor și a orelor la care a fost permis ă realizarea fazei de
teren)
 Aplicarea scalei de anxietate și a chestionaru lui sociologic (anchetă sociologică
indirectă, cu achestionar autoadministrat)
 Prelucrarea informa țiilor culese
 Analiza și interpretarea rezultatelor
Chestionarul sociologic utilizat a con ținut 13 întreb ări, din care doar una de
identificare, vârsta și nivelul de studii al subiecților fiind aceleași. Restul au fost întreb ări de
opinie (de tip cu răspuns în evantai închis sau deschis, sau întrebări libere) care au vizat
aprecierile subiec ților referitoare la problema anxiet ății (cauze , mod de interven ție, soluții).
Din punct de vedere al distribu ției subiecților funcție de variabila sex, am avut 40%
subiec ți de gen masculin

19

CAPITOLUL III
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma celor două tipuri de chestionare aplicate (scal a de anxietate și chestionarul sociologic)
putem remarca următoarele:

3.1 Anxietatea – o problemă semnificativă a tinerilor
În urma aplicării scalei de anxietate asupra subiec ților (tineri, elevi ai claselor a XII -a)
rezultatele sunt :
 Persoane cu grad s căzut de anxietate 7,14%
 Persoane cu grad mediu de anxietate 70%
– Cu grad scăzut de anxietate 38,57%
– Cu grad ridicat de anxietate 31,43%
 Persoane cu grad ridicat de anxietate 22,86%
Conform rezultatelor, doar 5 dintre tiner ii supu și testului sunt „așa cum trebuie s ă fie,
majoritatea suferă de tulburări de comportament datorate anxietă ții, deși, în mod normal,
vârsta la care se află nu ar justifica astfel de afectare. Procentul celor cu grad ridicat de
anxietate este semnific ativ (23%), motiv pentru care, chiar dacă studiul nostru nu și-a propus
asta, ar trebui căutate mult mai temeinic cauzele acestor stări de fapt.
Separat, pe fiecare subiect, situa ția aplic ării scalei se prezintă astfel:
1-M 21 grad mediu cu tendinta spre u n grad ridicat de anxietate
2-F 11 grad mediu cu tendinta spre un grat scazut de anxietate
3-F 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
4-M 24 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
5-F 16 grad mediu tendinta spre un gr ad ridicat de anxietate
6-M 28 grad ridicat de anxietate
7-F 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
8-F 8 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
9-M 6 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
10-F 24 gra d mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
11-F 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
12-M 23 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate

20
13-M 6 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
14-F 21 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
15-F 31 grad ridicat de anxietate
16-M 8 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
17-M 33 grad ridicat de anxietate
18-M 6 grad mediu cu tendinda spre un grad scazut de anxietate
19-F 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
20-F 6 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
21-M 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
22-F 23 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
23-F 11 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
24-F 4 grad scazut de anxietate
25-F 5 grad scazut de anxietate
26-F 23 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
27-F 15 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
28-F 24 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
29-F 5 grad scazut de anxietate
30-F 38 grad ridicat de anxietate
31-F 8 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
32-M 28 grad ridicat de anxietate
33-F 39 grad ridicat de anxie tate
34-F 33 grad ridicat de anxietate
35-M 21 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
36-F 13 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
37-M 10 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
38-F 14 grad mediu cu t endinta spre un grad scazut de anxietate
39-M 10 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
40-F 15 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
41-M 6 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
42-M 8 grad mediu cu ten dinta spre un grad scazut de anxietate
43-F 36 grad ridicat de anxietate
44-M 7 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
45-F 28 grad ridicat de anxietate

21
46-F 19 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
47-F 9 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
48-F 11 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
49-F 22 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
50-M 15 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
51-F 18 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
52-F 14 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
53-M 5 grad scazut de anxietate
54-F 24 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
55-F 17 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
56-F 29 grad ridicat de anxietate
57-F 6 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
58-F 18 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
59-M 21 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
60-F 14 grad me diu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
61-F 25 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
62-F 8 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
63-M 5 grad scazut de anxietate
64-M 13 grad mediu cu tendinta spre un grad sca zut de anxietate
65-F 29 grad ridicat de anxietate
66-M 26 grad ridicat de anxietate
67-M 9 grad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate
68-M 27 grad ridicat de anxietate
69-M 23 grad mediu cu tendinta spre un grad ridicat de anxietate
70-M 16 g rad mediu cu tendinta spre un grad scazut de anxietate

22

Fig nr 1 (%) Reparti ția gradului de anxietate al subiecților, conform scalei
Mai interesant este faptul că, dintre cei cu grad ridicat de anxietate, majoritatea sunt subiec ți
de genul feminin.

3.2 Percep ția tinerilor referitor la anxietate

Deși rezultatele test ării nivelului de anxietate au demonstrat că 54% dintre subiec ți au
tendin țe spre un grad ridicat de anxietate, r ăspunsurile oferite în chestionarul aplicat în urma
testul ui acreditează ideea că cei mai mul ți dintre ei nu cunosc noțiunea de anxietate sau nu o
identifică în jurul lor. Astfel, 70% dintre tineri afirmă că nu cunosc persoane anxioase (fig nr
2), asta în condi țiile în care subiecții însuși sunt predispuș ispre a nxietate, ceea ce dovede ște
că ori nu identifică simptomele la alte persoane ori, necunoscându -și afecțiunea și
manifestările ei îi consideră pe cei asemenea lor ca fiind normali, neafecta ți de anxietate.

23

Fig nr 2(%) Cunosc sau nu pers oane anxioase

În aceea și ordine de idei, cei mai mulți dintre subiecți afirm ă că nu au tangen țe cu astfel
de persoane:

Fig nr 3(%) Frecven ța cu care au tangenț ă cu persoane anxioase

70 % declară că nu cunosc persoane cu astf el de probleme și 77% afirm ă că nu prea au
tangen ță cu asemenea persoane. Având în vedere că marea majoritate a acestor subiec ți sunt

24
predispu și spre anxietate apreciem c ă este vorba despre o necunoa ștere a conceptului de
„anxietate” sau despre o nerecunoa ștere a existenței lui în jurul lor.
Ideea este oarecum confirmată de faptul că jumătate dintre cei intervieva ți consider ă
că teama de a vorbi în public este o dovadă a acestei tulburări. 51% pun această teamă pe
ideea de anxietate, fără a lua în calcul ce lălalte aspecte necesare unei persoane care vorbe ște
în public: cunoa ștere, informație, limbaj, capacitate de sintez ă, prezen ță de spirit etc. De
asemenea este posibil că tinerii să nici nu identifice corect no țiunea de „public”, asimilând -o
pe aceasta cu cercul de prieteni.

Fig nr 4(%) Aprecierea ca fiind anxioasă a unei persoane care se teme să vorbească în
public

În ceea ce prive ște suportul acordat unei persoane cu probleme de anxietate, 40% dintre
subiec ți își declin ă capacitatea de a interveni, atât timp cât nu dispun de cuno ștințele necesare
în acest sens. Peste jumătate dintre ei sunt însă de părere că ar fi bine să intervină, chiar dacă
nu se prea pricep cum, în ideea de a acorda ajutor unei persoane care are nevoie d e așa ceva.

25
Tabel nr 1(%) Aprecierea oportunită ții acord ării de ajutor unei persoane anxioase
Variante

Subiec ți Este bine, dar
nu știu cum
să intervin Este bine,
pentru că
persoana are
nevoie de
ajutor Nu este bine,
nu am
cuno ștințele
necesare Nu pot
aprecia Total
20,00 32,86 40,00 7,14 70=100

Cauzele apari ției anxiet ății sunt variate și trebuie judecate funcție de vârsta și
pregătirea subiec ților. Pe primul loc în ierarhie apare ca factor stresant mediul școlar, ceea ce
pare a fi tipic elevilor. Din păcate nu am cerut în chestionar date despre mediile generale ale
anilor anteriori, ar fi fost edificante într -o corela ție cu opțiunea „mediul școlar”. O situație
material -financiară precară este tot un factor favorizant al apari ției anxiet ății, ceea ce pare
acceptabil nu doar la vârsta subiec ților, deși aceștia resimt mai puternic incapacitatea de a -și
satisface anumite nevoi, chiar dacă ele nu țin de stricta supraviețuire (nevoi legate de
vestimenta ție, distracție, posibil itatea de a face fa ță anturajului etc). La polul opus, cel mai
puțini importanți factori care s ă conducă la instalarea unei stări de anxietate sunt stima de sine
și anturajul, anturajul fiind perceput de c ătre tineri – de obicei – ca unicul refugiu atunci când
alte lucruri nu convin.

Tabel nr 2 (%) Cauze ale apari ției anxiet ății la adolescenți
Mediul
școlar Situa ție
materială
precară Mediul
familial Anturajul Stima de
sine
scăzută Alta Total
37,15 25,71 20,00 5,71 2,86 8,57 70=100

La vari anta de răspuns „altceva” au fost indicate aspecte de genul „via ța, în general”,
„starea de sănătate”, „lipsa părin ților plecați în str ăinătate”, și „societate care nu ofer ă șanse
tineretului”. Revenind la percep ția tinerilor c ă mediul școlar provoac ă în c ea mai mare măsură
stări de anxietate, de și nu am cerut motivații în chestionar, apreciem c ă, probabil, se face
referire la programele școlare și la pretențiile corpului didactic, care par, de cele mai multe

26
ori, exagerate elevilor. Iar un mediu familial c are provoacă anxietate nu poate fi decât un
mediu ostil dezvoltării armonioase a personalită ții copilului, un mediu lipsit de afecțiune și
interes pentru ac țiunile acestuia, un mediu propice violenței domestice, a neajunsurilor
materiale etc.
Efectele anxietă ții asupra tinerilor sunt percepute ca fiind variate, dar pertinente, cu atât
mai mult cu cât aceasta a fost o întrebare deschisă, nedorind să le sugerăm răspunsuri, în
inten ția de a verifica cât de bine sunt informați despre aceast ă afec țiune .

Tabelul nr 3(%) Opinia despre efectele anxietă ții asupra adolescenților
Variante

Înrăută țirea
relațiilor cu
familia și
prietenii Pericolul
agravării
unor boli
(depresie) Izolarea fa ță
de cei din
jur Pierderea
controlului
(episoade
de furie,
acte
deviante) Pierderea
încrederii
și
siguran ței
de sine Total
31,43 27,14 24,29 12,86 4,28 70=100

Din cei 22 de subiec ți care au menționat înr ăutățirea relațiilor, 14 s -au referit cu
precădere la rela țiile familiale. Agravarea anxiet ății și a stres ului cronic pare a fi
conștientizat ă de 19 dintre tineri ca fiind premergătoare crizelor de depresie, în timp ce 9
subiec ți apreciaz ă că anxietatea netratată poate duce la acte de devian ță, antisociale, datorită
sentimentelor de furie și revolt ă ale celor afecta ți și care au senzația c ă nu sunt în țeleși. Din
aceste formulări constatăm că tinerii con știentizeaz ă riscurile și cunosc problemele aferente
acestei boli.
Ne întăre ște aceast ă convingere și faptul c ă majoritatea subiec ților (67%) apreciaz ă că
anxiet atea se manifestă ca o boală, chiar dacă, la început, 70% dintre ei au declarat că nu
cunosc persoane suferinde de aceasta.

27

Fig nr 5 (%) Opinia despre măsura în care anxietatea se manifestă ca o boală

Sursa principală de informare d espre problematica anxietă ții o reprezint ă mass -media
(audio -vizualul și internetul), urmat ă de grupul de prieteni, famili și școal ă. De remarcat că
nici unul din subiec ți nu a ales variantele de r ăspuns „psihologul școlar” sau „medicul de
familie”.

Fig nr 6 (%) Sursele de informare despre anxietate

28
Oamenii au diverse păreri și reacții f ăță de persoanele cu probleme de comportament,
motiv pentru care am dorit să aflăm care este percep ția tinerilor despre cum sunt priviți de
către colectivitate, persoanele care suferă de anxietate. Cei mai mul ți subiecți au fost optimiști
(tabel nr 4 ) și au declarat c ă aceste persoane sunt încurajate să se trateze și au parte de un
comportament normal din partea celorlal ți, restul au fost de p ărere că astfel de cazuri sunt
marginalizate, complet izolate, oamenii din comunitate sunt indiferen ți sau sunt chiar
stigmatizate și abuzate verbal sau fizic.
La varianta „altceva” s -a declarat că e vorba de indiferen ță totală a celor din jur, de izolare, de
teama de a nu a avea de -a face cu asemenea oameni. Dacă adăugăm și ponderea celor care s –
au referit la marginalizare (chiar dacă nu în termeni atât de categorici) ob ținem o cot ă de 40%
a celor care apreciază că acestor persoane nu li se acordă tratamen tul și atenția necesare.

Tabel nr 4(%) Opinia despre cum îi tratează colectivitatea pe oamenii cu probleme de
anxietate
Variante

Încurajate să
se trateze,
comportament
normal din
partea
celorlal ți Sunt
marginalizate Sunt
abuzate
fizic/verbal,
stigma tizate Altă
reacție Nu știu Total
35,72 20,00 12,86 20,00 11,42 70=100

Subiec ții au fost rugați s ă spună cum ar ajuta ei o astfel de persoană, dacă ar fi pu și în
situa ția să o facă. Fiind tot o întrebare de tip deschis, postcodificarea răspu nsurilor primite ne
demonstrează o mare disponibilitate a subiec ților spre ascultarea și înțelegerea acestor
persoane, spre acordarea suportului moral necesar și mult mai puține intenții de a recomanda
acestora trtatamente sau consulturi de specialitate ( medic, psiholog, psihiatru). De și 40%
dintre subiec ți afirm ă că nu este bine să intervină pentru că nu au cuno ștințele necesare, deși
67% declară că percep anxietatea ca pe o boală, totu și 70% dintre ei ar ajut ă o persoană care
suferă de anxietate oferindu -i suport moral (ascultare, în țelegere), ceea ce ne dovedește înc ă o
dată ori că tinerii î și imagineaz ă problemele de anxietate limitate la tipul lor de probleme ori
că sunt destul de neaten ți în r ăspunsuri.

29

Fig nr 7 (%) Cum ar ajuta o persoană cu probleme de anxietate

În aceea și idee a inconsecvenței tipice vârstei sau a lipsei de informare am adresat o
întrebare cu rol de verificare a celor referitoare la contactul cu persoane anxioase. Întrebarea
„ați avut episoade de anxietate” a vrut să verifice, în afara sincerită ții, și percepția despre acest
fenomen, cu atât mai mult cu cât rezultatele aplicării scalei de anxietate au relevat că
majoritatea subiec ților au predispoziție spre aceasta.

Tabel nr 5 (%) Opinia subiec ților despre fre cven ța propriilor lor episoade de anxietate
Niciodată Foarte rar Rar Des Total
48,57 27,15 17,14 7,14 70=100

După cum se poate remarca jumătate dintre tinerii chestiona ți nu admit s ă fi avut
vreodată probleme de anxietate, iar 44% le men ționeaz ă ca fi ind rare și foarte rare.
Rezultatele testului ne indică 31% cu risc crescut al gradului de anxietate și 23% cu grad
ridicat de anxietate, în timp ce doar 7% recunosc că au avut astfel de probleme. Se pune firesc
întrebarea: tinerii în cauză nu cunosc sufic ient despre acest fenomen sau nu -l pot identifica
atunci când e vorba de propria lor persoană? Pare a fi astfel, deoarece 87% dintre subiec ți
apreciază că ar fi oportun să fie mai bine informa ți despre aceste probleme (fig nr 8) și tot
majoritatea (69%) ar prefera ca această informare să se realizeze prin intermediul unor
ședințe, adun ări, la care să participe speciali ști în domeniu (mulți tineri au exclus profesorii),
restul fiind de părere că se pot informa și singuri. Un procent atât de mare al celor car e
optează pentru un tip de informare interactivă este îmbucurător, șansele ca anumite lucruri s ă

30
fie mai bine re ținute și fixate (prin prelegeri, exemplific ări, discu ții) sunt mai mari decât
celălalt caz.

Fig nr 8(%) Aprecierea oportu nității de a fi mai bine informați asupra anxiet ății

31
CONCLUZII

Ipoteza de la care am pornit acest studiu „ cu cât există mai multă informare cu privire
la fenomenul anxietă ții, realizat ă într -un mod organizat, cu atât cresc șansele ca tiner ii să
interac ționeze mai bine cu cei afectați” se confirm ă doar par țial, oarecum în planul doi se
poate desprinde o altă ipoteză, anume că informarea este necesară în primul rând pentru ca
tinerii șă-și poat ă con știentiza și diagnostica singuri st ările de acest fel.
Pentru a demonstra aceasta, reluăm câteva din concluziile studiului:

 Conform scalei de anxietate J Taylor pe care am aplicat -o celor 70 de elevi de
clasa a XII -a, doar 7 % au un nivel scăzut de anxietate, 31% plasându -se la
nivel mediu dar cu t endin ță crescută spre anxietate și 23% fiind deja integrate
intervalului de grad crescut de anxietate. Din cele 13 persoane aflate în ultima
categorie, doar trei suntde sex masculin.

 70% declară că nu cunosc persoane diagnosticate cu anxietate, în timp ce 77%
spun că au avut rar sau foarte rar contacte cu asemenea persoane. Ținând cont
că majoritatea subiec ților s -au dovedit a fi persoane anxioase, este posibil ca ei
să nu cunoască suficient despre această afec țiune, drept pentru care nici nu o
identifică în jurul lor.

 Insuficienta cunoa ștere a simptomelor acestei afecțiuni îi determin ă pe subiec ți
să aprecieze majoritar (51%) că o persoană afectată de anxietate se teme să
vorbească în public, de și exist ă exemple celebre în istoria umanită ții de
persoane c are sufereau de anxietate, paranoia sau alte asemena boli și care au
ținut cuvânt ări publice electrizante.

 O treime dintre subiec ți apreciaz ă că, pu și în situația de a ajuta o persoan ă
suferindă de anxietate fac un lucru bun, deoarece această persoană are nevoie
de sus ținere, 20% sunt de p ărere că e un lucru bun dar că nu ar ști cum s ă
intervină în timp ce 40% admit că nu e în regulă să oferi ajutor nespecializat
unosr asemenea persoane.

32

 Subiec ții cercet ării identifică drept cauze ale apari ției anxiet ății în rândul
tinerilor mediul școlar ( 37%), situația material ă precară (26%), mediul familial
(20%), absen ța părinților, o societate care nu le permite dezvoltarea normal ă și
perspective profesionale, în timp ce anturajul și stima de sine sunt
nesemnificat iv apreciate, anturajul fiind, de obicei, mediul în care tinerii se
refugiază de probleme.

 Efectele anxietă ții se concretizeaz ă în înrăută țirea relațiilor cu familia și
prietenii (31%), cu acutizarea bolii până la faza de depresie (27%), cu izolarea
față de cei din jur (24%), cu posibilitatea de pierdere a controlului și de
săvâr șire a unor fapte deviante și cu posibilitatea pierderii încrederii în sine.
Fiind vorba de formulări proprii subiec ților și nu de variante de r ăspuns oferite,
aceștia par s ă con știentizeze fenomenul și implicațiile sale.

 Peste două treimi (67%) apreciază că anxietatea se manifestă ca o boală, deci
ameliorarea ei impune tratament de specialitate.

 Principala sursă de informare a tinerilor referitor la problematica fenomenului
de an xietate o reprezintă mass -media (în special internetul) (40%), urmată de
grupul de prieteni (27%), familie (25%) și școal ă. Nici unul dintre subiec ți nu a
ales variantele de răspuns „medicul de familie” sau „psihologul școlar”, ceea
ce ridică semne de într ebare asupra exactită ții informațiilor.

 În opinia tinerilor persoanele care suferă de anxietate sunt în țelese de cei din
jur și îndrumate spre tratament de specialitate (37%), 40% apreciaz ă însă că
reacția colectivit ății este una de indiferenț ă, care duce la marginalizare și
izolare a acestor persoane în timp ce 12% consideră chiar că aceste persoane
sunt stigmatizate, agresate verbal ori fizic de către cei din jur. Reac țiile
subiec ților sunt interesante cu atât mai mult cu cât majoritatea recunoaște c ă nu
au avut de -a face cu persoane afectate de această problemă, deci le putem
considera aprecierile ca fiind ipotetice sau ca fiind rezultatul neîn țelegerii
exacte a fenomenului și a confund ării lui cu boli mai grave.

33

 Dacă ar fi pu și în situația s ă acorde asisten ță unei persoane cu probleme de
anxietate, 70% afirmă că i -ar acorda suport moral (ascultare, în țelegere,
empatie) în timp ce 27% i -ar îndruma spre consiliere de specialitate. Constatăm
că există o mare disponibilitate a tinerilor pentru a -și oferi ajutorul, ceea ce este
un aspect pozitiv, atât timp cât ei con știentizeaz ă exact despre ce este vorba și
nu confundă o stare permanentă de anxietate și stres cronic cu o sup ărare
trecătoare. Este o disponibilitate interesantă cu atât mai mult cu cât 67%
consideră că anxietatea este o boală, deci, în consecin ță de cauză ar trebui să
fie tratată de speciali ști în materie.

 Jumătate (49%) dintre subiec ți nu admit s ă fi avut vreodată episoade de
anxietate și 44% le indic ă ca fiind rare și foarte rare. Aplicarea scalei de
anxietate a demonstrat că 23% dintre subiec ți au un grad ridicat de anxietate iar
31% se plasează la nivel mediu cu risc crescut de anxietate, iar faptul că doar
7% admit că au trecut prin a șa ceva sau c ă nu au identificat astfel de stări vine
în contradic ție puternic ă cu declara țiile celorlați. Putem suspecta aici ori
inconsecven ță în răspunsuri, ori necunoa șterea simptomelor afecțiunii, ori
sentimentul adolescentin de tipul „li se poate întâmpla altora, nu mie”.

 Pozitiv este și faptul c ă tine rii, în propor ție majoritar ă (87%) apreciază ca fiind
oportună o informare mai temeinică asupra acestor probleme, iar peste două
treimi (69%) ar prefera ca această informare să fie una de tip interactiv,
organizat, prin intermediul adunărilor, ședințelor î n care să audieze prelegeri
despre acest fenomen.

Ipoteza de la care am pornit, conform căreia tinerii interac ționeaz ă mai bine cu cei
afecta ți de anxietate cu cât au mai multe informații despre aceast ă problemă, ob ținute în mod
organizat, s -a confirmat doar par țial, adic ă referitor la modalitatea de informare (cadru
organizat, interactiv, cu speciali ști în domeniu) pentru c ă, în privin ța disponibilit ății de a
interac ționa cu cei anxioși par a nu exista probleme din partea tinerilor chestionați. Spunem

34
par a nu exista pentru că 70% dintre subiec ți afirm ă că ar fi alături de astfel de oameni,
susținându -i moral, ascultându -i și empatizând cu ei. Desigur, fiind vorba de o vârst ă supusă
modelării (18 ani), trebuie să fim aten ți și la inconsecvențele din r ăspunsuri, adică oameni
care nu cunosc și nu au interacționat cu persoane anxioase, care se declar ă ocolite de această
afecțiune dar pe care testul psihologic le infirm ă, pot răspunde ipotetic sau în necuno ștință de
cauză. Pe de altă parte este de apreciat fap tul că, la această vârstă, tinerii apreciază că o
informare realizată de speciali ști primeaz ă unei informări pe inter net sau din surse relativ
îndoielnice ( familie, prieteni). Informarea în grup organizat, cu prelegeri, exemplificări din
partea celor abili tați și completat ă cu discu ții este net superioar ă ca efect informării
autodidacte, pe internet, iar faptul că tinerii con știentizeaz ă asta este un bun început.

Ca urmare a acestor rezultate ne permitem câteva modeste sugestii:
 O mai aplicată prezen ță a p sihologilor școlari în ceea ce privește activitatea
elevilor și problemele acestora. Nici unul dintre subiecți nu a indicat psihologul
școlar ca surs ă de informa ție.
 Chiar dacă e șantionul acestui studiu nu este reprezentativ, ar trebui s ă se
realizeze cât mai multe astfel de informări colective, la care să participe
speciali ști în domeniu, care, prin puterea exemplului s ă capteze aten ția elevilor
și astfel, aceștia s ă poată recunoa ște cu mai mult ă obiectivitate apari ția
fenomenului.
 Cei abilita ți să sesizez e cazurile de anxietate ale adolescen ților (p ărinți, cadre
didactice, psihologi școlari, medici de familie) s ă fie mai vigilen ți, tinerii din
anchetă nu se recunosc a fi anxio și în timp ce testarea psihologic ă dovede ște
contrariul.

35
BIBLIOGRAFIE

1. Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L., Page, A. (2007),
Psihoterapia Tulbură rilor Anxioase, Editura Polirom, Ia și.
2. Andre, C., Lelord, F., (2003) Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile , Editura
Trei, București
3. Bocsa, E, (2013), Psiho pedagogia adolescen ților, tineri lor și adulților, Editura
Focus, Petro șani
4. Cauc Ion, (1998), Ancheta sociologică și sondajul de opinie publică , în Chelcea
Septimiu, Mărginean Ioan, Cauc Ion, Cercetarea sociologică, Editura Destin, Deva.
5. Holdevici, I, (1998 ), Psihoterapia Tulbur ărilor Anxioase, Ed. Ceres, Bucure ști
6. Holdevici, I. (2002). Psihoterapia anxietății , Editura Dual Tech, București.
7. Holdevici, I. și Neacșu, V. (2006). Consiliere psihologică și psihoterapie în
situațiile de criză , Editura Dual Tech, B ucurești
8. Manual de Diagnostic și Statistic ă a Tulburărilor mentale DSM -IV-TR (2003),
Editura Asocia ției Psihiatrilor Liberi din România , Bucure ști
9. Neam țu, G, (2003), Tatat de asistenț ă socială, Editura Polirom, Ia și
10. Nițescu, V,(1985), Adolescența. Sexualit ate între normal și patologic, Editura
Științifică și Enciclopedic ă, Bucure ști.
11. Nuț, S., Anxietate și performanță la tineri, T imișoara, Eurostampa, 2003
12. Radu, N,(1995), Adolescen ța.Schiț ă de psihologie istorică, Funda ția România de
mâine, Bucure ști
13. Rășcanu , R., Nuț, S., „Anxietate, depresie în perioada de tranziție”, în Revistă de
Psihologie, nr.1 -2, 2010
14. Șuteu, T, F ărcaș V, (1982), Aprecierea persoanei, Editura Albatros, București
15. https://ro.wikipedia. org/wiki/Anxietate

36

ANEXE STATISTICE ȘI METODOLOGICE

37

SCALĂ DE ANXIETATE
(după J.Taylor)

Chestionarul este destinat examinării gradului de anxietate. El conține 50 afirmații la
care persoana examinată răspunde prin “Da” când conținutul afirmației corespunde
felului său de a fi și prin “Nu”, atunci când nu corespunde.
Testarea se face individual sau colectiv și durează 15 -30 minute.
a) Se calculează numărul răspunsurilor “Da” la afirmațiile 14 -50.
b) Se calculează numărul răspunsurilor “Nu” la afirmațiile 1 -13.
c) Se calculează suma rezultatelor “a” și “b”.

40-50 puncte denotă un grad foarte ridicat de anxietate;
25-40 puncte relevă un grad ridicat de anxietate;
15-25 puncte indică un grad mediu (cu tendința spre un grad ridicat) de anxietate;
5-15 puncte denotă un grad mediu (cu tendința spre un grad scăzut) de anxietate;
0-5 puncte relevă un grad scăzut de anxietate.

38

SCALĂ DE ANXIETATE

1. De regulă sunt liniștit și imi este greu să fiu enervat.
2. Nervii nu imi sunt mai sensibili comparativ cu alte persoane.
3. De obicei dorm liniștit.
4. Rareori am dureri de cap.
5. Rareori obosesc.
6. Mă simt destul de fericit aproape întotdeauna.
7. Am încredere în propriile puteri.
8. Nu ro șesc aproape niciodată.
9. În comparație cu prietenii, mă simt destul de îndrăzneț.
10.De obicei am o dispoziție bună.
11.Rareori am palpitații sau o greutate pe inimă.
12.De obicei mâinile îmi sunt calde.
13.Nu sunt mai timid decât al ții.
14.Bineînțeles, îmi lip sește încrederea în propriile puteri.
15.Uneori am impresia ca nu sunt bun de nimic.
16.Periodic mă cuprinde o neliniște atât de mare încât nu pot sta locului.
17.Noaptea adorm cu greu.
18.Nu am suficientă tărie de caracter pentru a îmi înfrunta dificul tățile.
19.Aș vrea să fiu la fel de fericit precum consider că sunt ceilal ți.
20.Uneori am impresia că am în față greutăți pe care nu le -ași putea înfrunta.
21.Deseori visez.
22.Observ că -mi tremură mâinile când încerc să fac ceva.
23.Somnul meu e nelin iștit, adesea se întrerupe.
24.Mă neliniștesc mult eșecurile posibile.
25.Uneori simt frica, chiar când nu mă amenință nimic.

26.Mă concentrez cu greu asupra unei activități sau însărcinări.
27.De obicei lucrez cu o mare încordare.

39
28.Nimeresc ușor î n încurcătură.
29.Aproape tot timpul sunt îngrijorat din cauza cuiva sau a ceva.
30.Sunt predispus să iau totul în serios.
31.Deseori plâng.
32.Deseori am stări de vomă.
33.Mă neliniștește mult propria sănătate.
34.Deseori mă tem că voi roși.
35.Sit uația mea în mijlocul celor ce mă înconjoară mă neliniștește mult.
36.Situația materială mă neliniștește mult.
37.Uneori mă gândesc la lucruri, despre care n -aș vrea să vorbesc.
38.Am avut perioade în care nu am putut sa dorm din cauza nelini știi.
39.Un eori, când sunt în încurcătură, transpir și mă jenez.
40.Chiar și în zilele răcoroase transpir repede.
41.Câteodată sunt atât de agitat încăt nu pot sa dorm.
42.Sunt o persoană iritabilă.
43.Uneori mă simt absolut inutil.
44.Uneori am impresia că îmi vo i pierde cumpătul din cauza nervilor.
45.Deseori simt că ceva mă neliniștește.
46.Sunt cu mult mai sensibil decât majoritatea oamenilor.
47.Aproape tot timpul îmi este foame.
48.Îmi sunt neplăcute schimbările intervenite pe neașteptate.
49.Viața mea dec urge aproape întotdeauna într -o tensiune continuă.
50.Așteptarea întotdeauna mă enervează.

40

SCALĂ DE ANXIETATE

Sexul:___________
Nr DA NU Nr DA NU Nr DA NU Nr DA NU Nr DA NU
1 11 21 31 41
2 12 22 32 42
3 13 23 33 43
4 14 24 34 44
5 15 25 35 45
6 16 26 36 46
7 17 27 37 47
8 18 28 38 48
9 19 29 39 49
10 20 30 40 50

41

Chestionar

Realizez o cercetare privind opinia tinerilor față de fenomenul anxietă ții. R ăspunsurile dvs
sunt importante pentru a în țelege cum percep tinerii acest fenomen și care sunt sursele de
informare. Vă mul țumesc pentru cooperare. V ă rog să completa ți chestionarul bifând cu X în
cercule țul corespunz ător op iniei dvs.

1. Cunoa șteti persoane ce prezint ă manifestări anxioase?
o Da:
o Nu

2. Cât de des ave ți tangențe cu persoane anxioase?
o Foarte rar
o Rar
o Nici rar nici des
o Des
o Foarte des

3. În ce măsură considera ți o persoan ă care se teme să vorbească în public ca fiind
anxioasă?
o În foarte mică măsură
o În mică măsură
o Așa și așa
o În mare măsură
o În foarte mare măsură

4. Sunte ți de p ărere că este bine să încerca ți să ajuta ți o persoan ă anxioasă de și nu aveti
calificarea necesară?
o Nu cred ca este bine, întrucât nu am cuno științe de specialitate
o Cred că este bine dar nu sunt sigur cum ar trebui să intervin
o Sunt convins că este bine, întrucât persoana care trece printr -un episod de anxietate are
nevoie de suportul și înțelegerea semenilor
o Nu pot aprecia

5. După părerea dumneavoastră, ce factor crede ți că ar putea influen ța apariția anxiet ății
la un adolescent.?
o Mediul familial
o Mediul școlar
o Anturajul
o Situa ția material ă precară
o Stima de sine scăzută
o Altceva…Ce?……………………………………………………….

42
6. Care considera ți că ar fi principalul efect al anxie tății?
………………………………………………………………………………………..
7. Cum crede ți că sunt tratate persoanele anxioase în cadrul unui colectiv?
……………………………………………………………………………………………

8. Considera ți că anxietatea se manifestă asemenea unei boli?
o Într-o foarte mica măsură
o Într-o mica măsu ră
o Într-o măsură potrivită
o Într-o mare măsură
o Într-o foarte mare măsură
9. Cum considera ți că ați putea ajuta o astfel de persoan ă?
………………………………………………………………………………………..

10. Ați avut episoade de anxietate?
o Niciodată
o Foarte rar
o Rar
o Nici rar, nici des
o Des
o Foarte des
o Intotdeauna

11. Care este principala sursă de informare a dvs. cu privire la manifestările anxioase?
o Grupul de prieteni
o Școala
o Familia
o Psihologul școlar
o Medicul de familie
o Mass media (internet, TV, ziare, reviste, căr ți, etc.)
o Altă sursă. Care?…………. …………………………………………………………………………………

12. Care aprecia ți a fi cea mai bun ă metodă de informare asupra acestui aspect (anxietatea)
o Cadru organizat ( adunări, ședințe cu specialiști în domeniu)
o Mă informez personal din alte surse (familie, prieteni, mass -media)

13. Sex
o Masculin
o Feminin

43

Tabele de frecven ță

Tabel nr 1 (%) Cunosc sau nu persoanae anxioase
Variante Da Nu Total
Subiec ți 30,00 70,00 70=100

Tabel nr 2 (%) Frecven ța cu care au tangenț ă cu persoane anxioase
Frecven ța Foarte rar Rar Nici rar,
nici des Des Foarte des Total

Subiec ți 47,14 30,00 2,86 17,14 2,86 70=100

Tabel nr 3 (%) Aprecierea de persoană anxioasă a unei persoane care se teme să vorbească în
public
Măsura
aprecierii Mică măsură Așa și așa Mare măsură Foarte mare
măsură Total
Subiec ți 15,71 32,86 17,14 34,29 70=100

Tabel nr 4 (%) Opinia despre măsura în care anxietatea se manifestă ca boală
Măsura
aprecierii Foarte
mica
măsură Mică
măsură Măsură
potrivită În mare
măsu ră În foarte
mare
măsură Total
Subiec ți 11,43 12,86 8,57 40,00 27,14 70=100

Tabel nr 5 (%) Sursele de informare referitor la anxietate
Variante Mass -media Grupul de
prieteni Familia Școala Total
Subiec ți 40,00 27,15 25,71 7,14 70=100

44

Tabel nr 6 (%) Cum ar ajuta o persoană cu probleme de anxietate
Variante Ascultare,
înțelegere,
empatie Recomandare
medic/specialist Nu știu Total
Subiec ți 70,00 27,14 2,86 70=100

Tabel nr 7 (%) Aprecierea oportunită ții de a fi mai bine informați asupra anxiet ății
Variante Da Nu Nu știu Total
Subiec ți 87,15 4,28 8,57 70=100

Tabel nr 8 (%) Sex
Sex Masculin Feminin Total
Subiec ți 40,00 60,00 70=100

45