Specializarea Afaceri internaționale și Relații Interculturale [612203]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea Afaceri internaționale și Relații Interculturale

Schimbarea
instituțională în fostele
țări socialiste

Profesor: Prof.univ.dr. Andreea Oana Iacobuță Realizat de : Golovco Daniela
Petrașcu Maxim
Disciplina: Instituții și dezvoltare

Iași 2020

Cuprins

Introducere

Odată cu dezvoltarea econ omiei mondiale, instituțiile și rolul acestora a căpătat tot mai
mare importanță.
E greu să iai decizii asupra elementelor definitoare a unei societăți și economii când
poporul suferă de foame. Este și mai greu să crezi în importanța instituțiilor atunci câ nd
societatea și economia nu reușește să ofere o educație de calitate, un loc de muncă sau
posibilități de a -ți hrăni familia.
Desigur, există o multitudine de instituții care sprijină societatea, care apără drepturile
de proprietate, cadrul legal și siste mul judiciar, instituții care asigură stabilitate economică și
financiară. Acestea sunt instituțiile care conduc societatea, economia cât și promovează valorile
naționale.
Însă nu întotdeauna a fost astfel. În perioada comunismului situația instituțională era
mult mai radicală. Un stat socialist este caracterizat de autoritarism și de un singur partid.
Activele naționale sunt aproape în totalitate deținute de stat.
Este devastator faptul că statele care erau sub influența URSS au fost obligate să
participe la un experiment dramatic, cel al construirii socialismului, care din nefericire s -a
soldat cu un eșec economic și cu milioane de victime omenești.
Aceste țări au fost atat țări europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania,
Bulgaria, Republica Moldov a, republicile baltice), cat și țări asiatice (Vietnam, Mongolia,
Coreea de Nord).
În lucrarea dată, se va discuta procesul de schimbare instituțională în fostele țări
socialiste, începând cu descrierea sistemului instituțional socialist până la situația a ctuală a
țărilor post -socialiste.

I. CONCEPTE GENERALE
O definiție comun acceptată a instituțiilor este că acestea sunt regulile formale și
informale care organizează relațiile sociale, politice și economice (No rth, 1990). Ele sunt
sistemele de „reguli sociale stabilite și prevalente care structurează interacțiunile sociale”
(Hodgson, 2006, p. 2).
Caracteristicile cheie ale instituțiilor includ următoarele :
▪ Sunt reproduse prin acțiuni de rutină – trăiesc prin adoptare
▪ Acestea oferă o certitudine relativă și predictibilitate pentru interacțiunile sociale,
economice și politice de zi cu zi
▪ Ei tind să persiste în timp, dar se pot schimba treptat și, în cazuri rare, brusc
▪ Ele sunt adesea interiorizate și inconștiente, în sensul că actorii sociali nu pot nici măcar
să recunoască faptul că urmează modalități instituționalizate de interacțiune
▪ Ele modelează comportamentul și astfel afectează rezultatele dezvoltării.
Instituțiile funcționează în toate sferele vieții și pot afecta accesul la dre pturile și
oportunitățile economice, juridice, politice și sociale .
Potrivit lui Hobley, „schimbarea instituțională se concentrează pe regulile și procesele
care guvernează relațiile dintre organizații și public și între diferite organizații. Se referă la
schimbări în arhitectura și relațiile dintre agenții și organizații ”. (Hobley 2000, p.15) Cu toate
acestea, abordarea ei nu ia în considerare normele și valorile. Prin urmare, o definiție a
schimbării instituționale trebuie să includă schimbări în sisteme le de valori, în normele și
regulile de comportament informale și formale între agenți și, în al doilea rând, între agenți și
organizații.
Deoarece subiectul se concentrează asupra perioadei în care socialis mul domina
economia, ar fi corect să fie definit și acest concept , prin urmare, conform dicționarului
Cambridge, Socialismul reprezintă orice sistem economic sau politic bazat pe proprietatea și
controlul guvernului asupra afacerilor și metodelor de producție importante.

II. CARACTERISTICILE INSTITU ȚIILOR ÎN PERIOADA
SOCIALISMULUI
Când vine vorba despre socialism, se ivește și conceptul de comunism care pare a fi
același lucru. Deși aceste două filozofii au o mulțime de diferențe, lucrarea dată nu are drept
scop evidențierea a cestor discrepanțe ci din contră, subiectele discutate vor avea atât tendințe
socialiste cât și comuniste fără a separa cele două concepte. Până la urmă, atât socialismul, cât
și comunismul sunt în esență filozofii economice care susțin proprietatea public ă în favoarea
celei private, în special a mijloacelor de producție, distribuție și schimb de bunuri într -o
societate. Ambele își propun să rezolve problemele pe care le consideră create de un sistem
capitalist de piață liberă, inclusiv exploatarea lucrător ilor și o prăpastie crescătoare între bogați
și săraci.
Economia socialistă planificată centralizat se caracteriza prin exercitarea de către stat
a unui monopol absolut asupra tuturor activităților economice: de producție, repartiție a
resurselor, circulaț ie a mărfurilor, repartizare și redistribuire a veniturilor, schimburi economice
cu străinătatea.1
Sistemul instituțional comunist avea trei caracteristici principale:2
1. Controlul exercitat de statul -partid a fost extrem de răspândit, prin care se
subînțelege că:
▪ Antreprenoriatul privat a fost interzis, ceea ce a rezultat în monopolul sectorului de stat;
▪ Interacțiunile comerciale între firme au fost înlocuite de planificarea centrală;
▪ Schimbul valutar a fost limitat, adică banii nu erau convertibili;
▪ Înființarea și funcționarea organizațiilor non -economice au fost puternic controlate de
stat, adică societatea civilă a fost suprimată și opoziția politică a fost interzisă;
▪ Călătoriile în străinătate a fost restricționate;
▪ Mass -media au fos t supusă cenzurii și controlului statului, fiind în mare măsură un
instrument de propagandă.

1 HotNews.com, Economie Mondială , https://media.hotnews.ro/media_server1/document -2016 -01-18-
20736179 -0-economie -mondiala -cap-7.pdf , pag. 4.
2 Leszek Balcerowicz, INSTITUTIONAL CHANGE AFTER COMMUNISM , European University Institute,
Florence, June 14 -15, 2007

2. Statul avea o structură specială și concentrată pe sine :
▪ Puterea politică a dominat societatea, nu exista loc pentru instanțele independente sau
pentru o bancă c entrală independentă ;
▪ Cadrul legal și sistemul de justiție au incriminat activitatea economică privată,
societatea civilă și activitatea politică independentă;
▪ Constituția a oferit libertăți individuale largi, dar acestea erau o ficțiune; adică
încercările de a le folosi au fost pedepsite de autoritățile statului .

3. Control larg a coexistat cu un stat social prea mare, care a inclus:
▪ Transferuri relativ mari în natură (educație, sănătate);
▪ Protecție socială asigurată doar de întreprinderi le de stat;
▪ Prețuri artificial scăzute pentru produse alimentare, energie, locuințe;
▪ Nu a existat o plasă de siguranță de stat, tipică pentru unele economii de piață, deoarece
nevoia acesteia a fost brusc limitată prin suprimarea concurenței economice și
ineficiențele rezultate (supra -ocuparea forței de muncă) .

III. TRANZIȚIA DE LA SOCIALISM LA ECONOMIA DE PIA ȚĂ
Începand cu anul 1989, comunismul începea să se prăbușească în țările europene aflate
sub influență sovietică. Ulterior, în fostele republici ale Uniunii Sovietice și în unele țări din
Asia, din anul 1991 se destrăma și CAER -ul (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc).
O reprezentare geografică a statelor post -socialiste din spațiul eurpean, poate fi
observată în imaginea următoare:
Fig. 3.1. Fostele Țări Socialiste din Europa
Sursa: https://www.pioneersineurope.com/news -and-articles/9 -obstacles -to-faith-in-
the-former -communist -countries -of-europe
Cele două obiective fundamentale ale tranziției de la o economie planificată centralizat
la una de piață erau: refacerea structurilor democratice și ale economiei de piață.
Aceste noi structuri și mecanisme, politice și economice, urmau să determine
repartizarea drepturilor și obligațiilor între persoane și grupuri sociale, precum și repartiția
puterilor, a resurselor și a veniturilor.
Prin urmare, scopul final al transformă rilor îl constituia: creșterea prosperității
individuale și colective, menținerea ordinii și păcii sociale. Toate acestea nu puteau fi însă
înfăptuite fără refacerea sistemului de valori al acestor societăți, a mentalităților și

comportamentelor, valorile morale fiind temelia oricărei construcții, politice, economice și
sociale, durabile in timp.3
Trecerea de la socialism la economia de piață a produs o divizare între cei care au
susținut reforme rapide sau , numite și „big-bang” , și cei care au susținut o abordare treptată.
Studiile arată că reformatorii rapizi i-au depășit de departe pe cei treptați, atât în ceea ce privește
măsurile economice, cum ar fi PIB pe cap de locuitor, cât și pe indicatorii sociali, cum ar fi
Indicele Dezvoltării Umane.
Procesul d e tranziție era direcționat spre următoarele modificări:4
▪ modificări instituționale și structurale – crearea instituțiilor specifice pieței, reforma
proprietății, reforma fiscală, reforma sistemului financiar -bancar etc.;
▪ dereglementarea economiei și crearea piețelor concurențiale – prin măsuri și politici
de liberalizare a prețurilor, a cursului de schimb, a comerțului exterior, a fluxurilor
externe de capital, în primul r ând al celor de investiții străine directe;
▪ realizarea macrostabili tății economice – prin politici monetare și fiscale restrictive.
De asemenea, o schimbare majoră era necesară a fi aplicată asupra rolului statului drept
agent economic principal, astfel statul nu mai era unicul agent de coordonare a raporturilor
economice , acest rol fiind repartizat între piețele nou create.
Principalele măsuri aplicate în procesul de tranziție la o economie de piață în țările post –
socialiste erau:
Reforma proprietății – care presupunea, pe de o parte, transformarea sectorului de stat
în sector public, iar pe de alta, crearea și extinderea sectorului privat;
Măsurile de macrostabilizare – a căror scop era reducerea ratei inflației și a deficitului
bugetar.

3 HotNews.com, Economie Mondială , https://media.hotnews.ro/media_server1/document -2016 -01-18-
20736179 -0-economie -mondiala -cap-7.pdf , pag. 3.
4 ConspecteCom, De la economia social istă la cea de piață in Europa centrală , 2018,
https://conspecte.com/geoeconomia/de -la-economia -socialista -la-cea-de-piata -in-europa -central a.html

IV. Rezultatele trazi ției în fostele țări
Primele rezultate vizibile a măsurilor într eprinse în direcția tranziți ei către o economie
de piață au fost înregistrate în 1999, prin următoare reprezentare tabelară:
Analiza comparată a unor indicatori macroeconomici ai țărilor din Europa Centrală
(1999)
Tabel nr. 4.1.
Indicatori Cehia Ungaria Polonia Slovenia Slovacia Romania
PIB,volumul real,1990=100 89,4 103,1 136,8 115,6 103,6 80,3
PIB/loc, PPC, in USD 12362 10232 7619 14293 9699 5648
Indicele prod. ind.1990=100 79,6 125,4 156,1 84,5 80,9 54,0
Rata inflației (IPC anual),% 2,1 10,0 7,3 6,1 10,6 45,8
Rata șomajului, % 9,4 9,6 13,0 13 19,2 11,5
Exp, milUSD 26845,8 21842,0 26347,0 8608,5 10197,4 8503,0
Imp.,milUSD 28906,0 24020,0 40727,0 9765,2 11300,5 9595,1
Stoc net ISD, milUSD 14924 18347 21126 1193 1877 5471
Sursa: HotNews.com, Economie Mondială , https://media.hotnews.ro/media_server1/
document -2016 -01-18-20736179 -0-economie -mondiala -cap-7.pdf , pag. 12
Acești indicatori dau dovada fa ptului că țările precum Polonia, Cehia, Ungaria și
Slovenia erau considerate reformatoare, prin urmare fiind recunoscute mai rapid drept economii
de piață, î n timp ce Slovacia, România, cât și Bulgaria, erau caracterizate de o situație mai
incertă în ceea ce țone de reformele economice fapt ce a determinat o performanță economică
slabă până în anul 2000.
Începutul anilor 1990 au constituit o perioadă determina ntă pentru țările Europene în
proces de tranziție doarece are loc crearea Uniunii Europene și stabilirea noilor acorduri de
cooperare economică care permite ameliorarea acestui proces prin acordarea ajutorului reciproc
de la țările cu o economie de piață d eja stabilită și cele care întâmpină dificultăți în acest proces.
Cu toate acestea, transformările economice din țările post -socialiste au avut demersuri
și rezultate diferite. Pe planul schimbărilor instituționale, la sfârșitul anilor `80 începutul anilor
`90 situația economică, cât și cea socio -politică era caracterizată de o pondere mult prea ridicată
a sectorului de stat și existența minoritară a sectorului public. Spre exemplu, în timp ce în

România și Cehoslovacia ponderea sectorului de stat era în j ur de tocmai 95%, în Ungaria
sectorul privat avea o oarecare influență sensibilă în sfera comerțului și serviciilor, iar Polonia
fiind cea mai progresivă, agricultura particulară reprezenta aprox. 75% din totalul fermelor,
existând și o mulțime de firme mi xte mici create de polonezii din afara țării.
Un alt impact determinant în schimbarea insitutțională îl avea acestă divizare sau
omogenizare a societății. Concret vorbind, în Polonia și Cehoslovacia existau așa numitele
formațiuni politice cu un suport pop ular extins, fiind vorba de Forumul Civic (Polonia) și
Solidaritatea (Cehoslovacia). Datorită acestor formațiuni, tranziția spre o economie progresivă,
de piață, a fost un proces mult mai rapid, în timp ce în România domina divizarea societății în
diferite grupuri de interese și acea luptă pentru obținerea puterii economice ceea ce, evident, a
încetinit și îngreunat adoptarea noilor legi și crearea de instituții ale pieței.5
Este interesant faptul că când țările post -sovietice au început să -și dezvolte ec onomiile
în conformitate cu regulile economiei de piață, le -a fost prea dificil și poate prea târziu să
dezvolte unele sectoare economice în care țările occidentale aveau deja o istorie lungă și de
succes în domenii precum producția și sectorul serviciilor . După ce au omis această șansă, unele
țări au înțeles că există un sector pe care încă îl pot prinde și concura cu economiile occidentale
și acesta a fost cel de IT. Prin urmare au adoptat o tranziție de la economiile bazate pe resurse
la economiile bazat e pe cunoștințe.6
Atât România, Moldova cât și țările Baltice au început a se baza tot mai mult pe
domeniul IT prin tehnologizare și digitalizare a economiei, promovând -o populației tinere
pentru ca ei să studieze ace astă sferă și să o aplice în cât mai multe sectoare economice posibile,
astfel servind drept un impuls pentru tranziția acestor țări menționate anterior către o economie
progresivă de piață. Nu doa r acest domeniu a fost aplicat în instituțiile existente, dar au și fost
create noi afaceri bazate pe servicii de IT care în prezent sunt indispensabile.

5 HotNews.com, Economie Mondială , https://media.hotnews.ro/media_server1/document -2016 -01-18-
20736179 -0-economie -mondiala -cap-7.pdf , pag. 14.
6 Botan Valentina, Post-Soviet countries: the journey from resource -driven economies to
knowledge based -economies. Focus on ICT sector , Review of Ap plied Socio – Economic Research
(Volume 9, Issue 1/2015), p. 15.

V. Activitatea antreprenorială în țările fost socialiste
Un instrument de bază a procesului de transformare sistemică către o economie de piață,
în fostele țări socialiste a fost promovarea antreprenoriatului privat.
Organizațiile internaționale care erau deschise spre sprijinirea financiară și consultanța
înființării noilor insituții, au afirmat că „antreprenoriatul va apărea și va deveni încorporat în
mai mult sau mai puțin aceleași forme, bazându -se pe principii juridice similare și condiții
prealabile instituționale”7.
La începutul anilor 2000 specialiștii din domeniu deja au reali zat faptul că în țările
Comunității Economice Europene (CEE) cât și în cele Baltice s -au realizat progrese remarcabile
în procesul de tranziție sistemică către o economie antreprenorială față de statele post -socialiste,
membrii Comunității Statelor Indepen dente (C IS).
Comunitatea antreprenorială din fostele țări socialiste este considerată a fi mai modestă
în privința creșterii și a piețelor noi, fiind orientați mai mult spre a activa pe piețele unde sunt
deja prezenți și nu urmăresc să atragă noi clienți.
Următorul tabel este o reprezentare comparativă a condițiilor în care s -a dezvoltat
antreprenoriatul în statele CEE și cele post -sovietice, raportat la anul 1990:
Condiții variate pentru dezvoltarea antreprenoriatului în țările CEE și fostele republici
sovietice în anii 1990
Tabel nr. 5.1.
Factorul Țările CEE Țările CIS
Mediul de
afaceri Asocierea cu Europa și țările UE Dominarea vechilor rețele sovietice
Dezvoltarea orientată spre vest, piața
liberă și democrația ca obiective
declarate Dezvoltarea capitalistă în stil mafiot,
„capitalismul amical”
Sistemul de reglementare al UE
(instituțiile importatoare) Sistemul de reglementare, luând în considerare
cele mai bune practici și evoluțiile proprii ale
țărilor (institute difuzate)
Instituții stabile și transparente Fără transparență, instituții car e se schimbă
frecvent

7 Chepurenko Alexander, Entrepreneurial Activity in Post -Socialist Countries: Methodology and Research
Limitations. Foresight and STI Governance , Moscow, 2017, vol. 11, no. 3, p. 12.

În perioada socialistă, cultura afacerilor
private mici și limitate a supraviețuit În timpul perioadei socialiste, cultura afacerilor
private a fost complet eliminată
Comunismul s -a prăbușit și a dus la o
nouă elită politică Comunismul s -a prăbușit doar cu o mică
schimbare a elitei politice
Lipsa finanțării Lipsa finanțării
Nivele mai mici de corupție Nivele mai ridicate de corupție
Rolul statului Model de mână invizibilă care
guvernează piața Model de mână apucătoare: modelul
distribuției statului
Cultură de cooperare și sprijin Cultur ă de supravegher e și inspecții e
Caracteristicile
proprietarilor de
afaceri Întreprinderile private domină
activitatea economică, stabilitatea este
principalul obiectiv Dezvoltarea afacerilor este axată pe „marea
grevă” sau îmbogățirea rapidă; pentru a face
față condițiilor instabile de piață
Sectoare de afaceri diversificate
Activități de afaceri implicate în principal în
comerț
Dezvoltarea afacerilor văzută ca un
proces gradual
Afaceri part -time, în combinație cu ocuparea
forței de muncă în sectorul de stat
Întreprinderile individuale sunt forma
dominantă
Predomină parteneriatele pentru protecția și
supraviețuirea afacerilor
Întreprinderile funcționează ca parte a
unei economii oficiale
Afacerile funcționează atât în economiile
oficiale, cât și în cele informale