SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI INTEGRARE EUROPENĂ [600220]

GALAȚI
2015

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS ” GALAȚI
FACULTATEA DE ȘTIINTE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI INTEGRARE EUROPENĂ

EXTRĂDAREA
O FORMĂ DE COOPERARE JUDICIARĂ
INTERNAȚIONALĂ

Coordonator stiintific,

Masterand: [anonimizat] 1

2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
1.1. Definirea extrădării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.2. Caracterele extrădării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.3. Evoluție istorică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 7
1.4. Izvoarele extrădării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.5. Tipuri de extrădare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
II. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EXTRADĂRII ………………………….. …………………. 11
2.1. Clasificarea principiilor extrădării ………………………….. ………………………….. ……………… 11
2.2. Analiza principiilor extrădării ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
2.2.1. Principiul legalitatii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 12
2.2.2. Principiul reciprocității și curtoaziei internaționale ………………………….. …………….. 13
2.2.3. Principiul neextrădării anumitor categorii de persoane ………………………….. ……….. 14
2.2.4. Principiul dublei incriminări ………………………….. ………………………….. ……………….. 18
2.2.5. Principiul specialității ………………………….. ………………………….. ………………………… 19
2.2.6. Principiul „non bis in idem” ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
2.2.7. Principiul umanismului ………………………….. ………………………….. ……………………… 23
2.2.8. Principiul r efuzului extrădării ………………………….. ………………………….. ……………… 25
III. ANALIZ A COMPARATIVĂ PRIVIND PROCEDURA ÎN CAZUL EXTRĂDĂRII
ACTIVE ȘI EXTRĂDĂRII PASIVE ………………………….. ………………………….. ………………………. 27
3.1. Extrădarea pasivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 27
3.1.1. Condițiile ext rădării pasive ………………………….. ………………………….. …………………….. 27
3.1.2. Procedura extrădării pasive ………………………….. ………………………….. …………………….. 28
3.1.2. Efectele admiterii cererii de extrădare pasivă. ………………………….. ……………………….. 30
3.2. Extrădarea activă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 30
3.2.1. Condițiile extrădării active ………………………….. ………………………….. ……………………… 30
3.2.2. Procedura e xtrădării active ………………………….. ………………………….. ……………………… 30
3.2.3. Efectele extrădării active. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
3.3. Asemănări si deosebiri între extrădarea activă și cea pasivă ………………………….. ………….. 31
3.3.1. Asemă nări între cele doua tipuri de extrădare ………………………….. ……………………….. 31
3.3.2. Deosebiri între extrădarea activă si pasivă ………………………….. ………………………….. … 32

3
IV. STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 33
4.1. Extrădare activă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 33
4.2. Extrădare pasivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 34
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 37
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 39

4
INTRODUCERE

Asistența judiciară, extrădarea, transferul de proceduri, transferarea persoanelor
condamnate, recunoașterea hotărârilor sunt doar câteva forme care sunt cuprinse în procedura de
cooperarea judiciară internațională în materie p enală . Prezenta lucrare trateaza doar o formă
a cooperării in ternaționale în vederea prevenirii și combaterii infractiunilor, respectiv extrădarea.
Această lucrare este structurată pe patru capitol e care sunt precedate de o introducere.
Primul capitol, denumit “Noțiuni introductive”, prezintă modul în care diverși a utori au
definit conceptul de extrăda re, urmat de o scurtă evoluție istorică a In stituției extrădării, precum
și clasificarea tipuril or de extrădare.
În prima parte a celui de -al doilea capitol, sunt clasificate, în funție de anumite criterii,
principiil e extrădării, iar în cea de -a doua parte a acestui capitol sunt analizate principiile
extrădării.
În cadrul celui de -al treilea capitol, “Analiză comparativă privind procedura în cazul
extrădării active și extrădării pasive" este prezentată procedura care trebuie urmată, atât în cazul
extrădării acti ve, cât si al extrădării pasive, precum și asemănările și deosebirile dintre
procedurile acestor două tipuri de extrădare.
Al patrulea capitol prezintă două situații referitoare , atât la procedura folosită în cazul
extrădării active, cât și în cazul celei pasive.
Aceste patru capitole sunt urmate de o concluzie, iar în finalul lucrării se regăsește și
bibliografia folosită pentru documentare.

5
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definirea extrădării
Extrădarea este alcătuită ca un act juridic internațional între doua state, care constă în
convenirea predării unei persoane banuite ca fiind autorul unei infracțiuni de către statul
solicitant, în vederea judecării acesteia sau pentru a îndeplini o pedeapsă la care a fost
condamnată în statul postulant1.
Extrădarea reprezintă o instituție care activează în interesul statului care o solicită, dar
susține și interesele celorlalte state, deoarece prevenirea și combaterea infracțiunilor a devenit la
nivel corecț ional o grijă de atenție generală.
Dacă un infractor comite o infracțiune pe teritoriul statului din care provine, indiferent
daca faptașul a fost judecat, dar înainte sau în timpul îndeplinirii pedepsei reușește să părăsească
țara unde a săvârșit acea in fracțiune pentru a scăpa de tragerea la răspundere penală, acesta nu
poate executa pedeapsa în lipsă, iar statul în care s -a refugiat nu deține probe referitoare la
săvârșirea vreunei infracțiuni. Petru a se putea rezolva astfel de cazuri a fost elaborată intituția
extradării, pe care Matei Basarab o definește astfel : „instituția menită să asigure cooperarea
juridico -penală dintre state pentru a nu crea posibilitatea infractorilor dintr -un stat, care s -au
refugiat pe teritoriul altui stat, să scape de răsp underea penală ori să se sustragă de la executarea
sancțiunii aplicată printr -o hotărâre de condamnare definitivă.”2
Acest concept a fost tratat de numeroși autori, fiecare având propria viziune asupra acestui
subiect.
Ion Oancea considera că „prin extrăda re se înțelege actul prin care statul, pe teritoriul
căruia s -a refugiat un infractor sau un condamnat, predă pe infractor sau condamnat statului pe
teritoriul căruia s -a săvârșit infracțiunea sau statului împotriva căruia s -a săvârșit infracțiunea sau
statului care l -a condamnat, predare care se face în vederea judecării sau în vederea executării
pedepsei.”3

1 Moldo van Aurel Teodor, Expulzarea, extrădarea și readmisia în dreptul internațional , Ed. All Beck, București,
2004, p. 132.
2 Matei Basarab – Drept penal partea generală , Ed. Lumina Lex, București 1997, pag. 79
3 Ion Oancea – Tratat de drept penal partea gen erală, Ed. All, București 1994, pag. 68

6
O altă explicație este redată de către Rodica Mihaela Stănoiu, care definește extrădarea ca
fiind „actul prin care statul pe teritoriul căruia s -a refugiat o persoană urmărită penal sau
condamnată într -un alt stat remite, la cererea statului interesat, pe acea persoană pentru a putea fi
judecată sau pentru a executa pedeapsa la care a fost condamnată.”4
Așadar, extrădarea este „predarea de către un s tat a unui individ inculpat sau condamnat
pentru o infracțiune, unui alt stat care îl cere în scop de a aplica legea sa penală pentru
infracțiunea pe care a săvârșit -o pe teritoriul său.”5
În opinia lui Costică Bulai extrădarea este „actul prin care un sta t, pe al cărui teritoriu s -a
refugiat un infractor, predă la cererea altui stat pe acel infractor pentru a fi judecat sau pus să
execute pedeapsa la care fusese condamnat de instanțele judecătorești ale acelui stat.”6
Într-o exprimare mai detaliată, „extr ădarea este un act bilateral politic și juridic prin care
statul pe al cărui teritoriu se află un infractor străin, predă pe acesta statului unde s -a săvârșit
infracțiunea ori statului ale cărui interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui
cetățean este, în vederea tragerii la răspundere penală ori executării pedepsei la care a fost
condamnat printr -o hotărâre definitivă.”7
Pe scurt, extrădarea este „actul prin care un stat remite altui stat un individ urmărit sau
condamnat pentru o infracți une la legile țării reclamante.”8

1.2. Caracterele extrădării
Acestea sunt ușor de evidențiat din definițiile extrădării, pe care le -am prezentat la punctul
anterior :
a. Extrădarea reprezintă un act bilateral ce este provine din decizia a două state: Calitatea
de stat solicitat o are doar statul pe al cărui teritoriu se află infractorul, în timp ce calitatea de stat
solicitant o pot avea mai multe state interesate în pedepsirea infractorului.
b. “Extrădarea, ca instituție juridică, are conținut politic evi dent, deoarece se realizează pe
baza voinței liber exprimate a statelor respectându -se suveranitatea și independența lor.”9

4 Rodica Mihaela Stănoiu – „ Asistența juridică internațională în materie penală”, Ed. Academiei R.S.R., pag. 98
5 I. Tanoviceanu , Tratat de drept și procedură penală, Ed. Curierul judiciar, București 1924, pag. 353
6 Costică Bulai , Manual de drept penal partea generală , Ed. All, Timișoara 1997, pag. 110
7 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi , Drept penal partea generală, Ed. All Beck, București, 2002 pag. 49
8 Florian Coman, Florin Sandu, Nicolae Purdă, Ioana Dărângă – Dicționar de drept internațional public , Ed.
MediaTM, București 2002, pag. 113
9 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi , Drept penal partea generală, Ed. All Beck, București, 2002 pag. 49

7
c. „Extrădarea este și un act jurisdicțional, solicitat și acordat exclusiv în scopul realizării
represiunii, persoana extrădată fi ind un inculpat sau un condamnat penal.”10
Este normal ca în cadrul relațiilor internaționale, să aibă prioritate acele norme care au
la bază o înțelegere interstatală. „În statele în care există legi de extrădare, dispozițiunile acestora
servesc ca nor me complinitoare pentru tot ce nu s -ar găsi reglementat prin convenții de extrădare
și ca norme principale atunci când nu există o convențiune de extrădare.”11

1.3. Evoluție istorică
Extrădarea reprezintă una din cele mai vechi forme de cooperare internaționa lă in materie
penală.
Până la începutul Secolului al IX -lea extrădarea era un act politic de înaltă autoritate
derivând din prerogativele absolute, prin care, din motive de interes de stat, se putea evita
principiul acordării de azil.
Hugo Grotius (1583 – 1645) este considerat fondatorul teoriei dreptului de extrădare; În
opera „De iure belli ac pacis“ a precizat faptul ca toate statele trebuie să fie obligate să remită
sau sa supravegheze o persoană care nu respectă legea („aut dedere aut punire” ).
În dre ptul român, Instituția extrădării, apare la sfârșitul secolului XIX odata cu încheierea
Convenției de extrădate dintre România și Marea Britanie din anul 1893.
În urma celor două războaie mondiale s -a hotărât că este necesar ca Statele suverane să
colabor eze, astfel încât au fost înființate Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei,
Comunitatea Economică Europeană, etc.
Conform Rodicăi Mihaela Stănoiu : „În realizarea colaborării statelor în lupta împotriva
fenomenului infracțional, extrădarea joacă u n rol deosebit fiind forma de asistență juridică la care
statele recurg cel mai adesea în activitatea de prevenire și reprimare a infracțiunilor.”12
Din punct de vedere legal, extrădarea reprezintă o asigurare acceptată de către guvernele
statelor suverane de a preda o persoană în puterea statului care solicită extrădarea, având ca
obiectiv urmărirea penală pentru diverse infracțiuni sau în vederea îndeplinirii pedepsei hotărâte
de către organele competente .

10 Rodica Mihaela Stănoiu –„ Asistența juridică internațională în materie penală”, Ed. Academiei R.S.R., pag. 98
11 Rodica Mihaela Stănoiu – „ Asistența juridică internațională în materie penală”, Ed. Academiei R.S.R., pag. 108
12 Rodica Mihaela Stănoiu –„ Asistența juridică internațională în materie penală”, Ed. Academiei R.S.R., pag. 96

8
1.4. Izvoarele extrădării
A. Definiție
Sursele sau izvoa rele extrădării reprezintă formele de exprimare ale normelor juridice ce
reglementeaza extrădarea, procedele prin care a fost legitimată această instituție, “haină juridică
pe care aceste norme o îmbracă”13.
Extrădarea are ca surse de reglementare convenții le internaționale ( atât bilaterale, cât și
multilaterale), declarațiile de reciprocitate și dreptul intern, deoarece este un act de colaborare
între state.
Izvoarele extrădării sunt precizate atât în Constituția României, care precizează în art. 19
alin. 2 că: „Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetășenii români pot fi extrădați în baza
convențiilor internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe baza de
reciprocitate”, cât și în Codul Penal, în art. 9: „Extrădarea se ac orda sau poate fi solicitată pe bază
de convenție internațională , pe baza de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.”
B. Clasificarea izovarelor extrădării
În aceste condiții, izvoarele extrădării se pot clasifica astfel:
1. dupa sursa lor:
a) interne (Legea 302/2004)
b) externe (Tratatele și convențiile internaționale)
2. dupa importanță :
a) principale (convențiile internaționale)
b) secundare (legile interne)
3. dupa obiectul lor:
a) destinate numai reglementării extrădării (Convenția Europeană de Extrădare)

13 Nicolae Lupulescu – „Extrădarea ”, Ed. Luceafarul, București, 2004, pg. 94;

9
b) cu destinație multiplă (Convenția Pentru Prevenirea și Reprimarea Terorismului
Internațional)
1.5. Tipuri de extrădare
Conform literaturii de specialitate, extrădare a poate fi clasificată după mai multe criterii,
după cum u rmează :
a. În funcție de poziția României :
 extrădare activ ă (cand România este stat solicitant)14;
 extrădare pasivă (cand România este stat solicitat ).
Doar statul pe al cărui teritoriu se află infractorul poate avea calitatea de stat solicitat , in
timp ce ma i multe țări pot avea calitatea de state solicitante, după cum urmează :
 statul pe al cărui teritoriu a fost comisă fapta ;
 statul împotriva intereselor căruia a fost comisa infracțiunea;
 statul al cărui cetățean este infractorul.

b. În funcție de voința per soanei extrădabile :
 Extrădare voluntară – persoana nu se opune extrădării;
 Extrădare forțată – persoana se opune extrădării.

c. În funcție de organul competent care soluționează cererea de extrădare :
 Extrădare judiciară – competența aparține puterii judecăto rești;
 Extrădare administrativă – competența aparține Guvernului;
 Extrădare mixtă – competența aparține puterii judecatorești si executive.

d. În funcție de finalitate15:
 extrădare în scop de judecată (cand procesul penal se afla în faza de judecată);
 extrăd are în scop de executare a pedepsei (când procesul penal se află în faza de
executare).

14 Florin Streteanu – „Drept penal. Partea generală ”, Ed. Rosetti, București, 2003, pg. 164;
15 George Antoniu – „Dreptul penal și integrarea Europeană ”, în R.D.P., nr. 3/2001, pg. 36;

10
e. După procedura aplicabilă :
 extrădare normală (atunci când se parcurg toți pașii în vederea acordării sau refuzării
extradării);
 extrădare simplificata (când nu mai es te nevoie de prezentarea anumitor acte în
procedura extrădării).

f. În funcție de îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și de formă :
 extrădare obligatorie (când sunt îndeplinite toate condițiile);
 extrădare facultativa (caz în care se poate refuza extrăda rea)

g. În funcție de faza procesului penal :
 extrădare procesuală (solicitată în vederea tragerii la raspundere penală);
 extrădare execuțională (solicitată în vederea executării pedepsei deja aplicate16).

16 Mirela Gurunescu – „Extrădarea. Actualitate și perspective ”, în R.D.P., nr. 3/1998, pg. 98,
Fernando Mantovani – „Diritto penale, parte generale ”, 3 editione, Casa editrice Dott, Antonio Milani, 1992,
pg. 936 -957

11
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE AL E EXTRA DĂRII

„Prin principii de bază sau fundamentale se înțeleg ideile sau orientările care călăuzesc și
străbat întregul drept penal, întreaga activitate de luptă împotriva infracțiunilor prin mijloace
de drept penal17”

2.1. Clasificarea principiilor extrădă rii
Principiile fundamentale ale extrădării se pot clasifica în funcție de mai multe criterii, printre care
și urmatoarele :
1. În funcție de prevederea lor în lege
a. Prevazute expres în lege (Constituție, Codul penal, Codul de procedur ă penal ă, Legea
302/2004 , convenții și tratate internaționale) ;
b. Prevazute tacit a caror existenț ă se deduce din interpretarea normelor juridice în domeniu.

2. În funcție de puterea lor juridic ă acestea sunt:
a. Absolute (de la care nu există derogări) ;
b. Relative (care comportă o serie de excepții).

3. În funcție de condiția la care se refera:
a. Referitoare la persoană ;
b. Referitoare la faptele pentru care se cere extrădarea ;
c. Referitoare la pedeapsă ;
d. Referitoare la procedură .

4. Dacă sunt sau nu comune :
a. Specifice extrădării ;
b. Nespecifice extrădăr ii.

17 Oancea, op., cit., p. 26 , citat de A. Boroi – I. Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie de drept
penal , Ed. C.H. Beck, București , 2008

12

5. În funcție de importanță :
a. Principale ;
b. Secundare sau adiacente .

6. DupĂ natura legii În care sunt prevazute:
a. Principii prevăzute în Constituți e;
b. Principii prevăzute în Codul penal ;
c. Principii prevăzute în legi speciale .

2.2. Analiza principiilor extrădării
Analiza principiilor extrădării va urmări cel puțin patru aspecte: definirea noțiunii, cadrul
juridic de reglementare, dar și o scurtă caracterizare și încadrare a lor în criteriile de mai sus.
2.2.1. Principiul legalit ății
Notiune Principiul legalității reprezi ntă o regulă esențială care impune respectarea legii
fundamentale și a celorlalte acte normative existente, iar nerespectarea acestuia atrage anularea
actelor încheiate.
Cadrul juridic Din punct de vedere al cadrului juridic, acest principiu nu este
regle mentat expres în nici o lege privind extrădarea, însa datorită importanței pe care o are este
prezent în urmatoarele tratate: „Declarația drepturilor omului și cetățeanului” din anul 1789,
„Declarația Universală a Drepturilor Omului”din anul 1948, „Pactul internațional cu privire la
drepturile civile și politice”semnat în anul 1966, „ Convenția Europeană a Drepturilor Omului”
încheiată în anul 1950.
Caracterizare Acest principiu nu este specific extrădării, el guvernând întreaga legislație
penală. Principi ul legalității face parte din prima categorie de principii, iar din punct de vedere
juridic are caracter absolut. În cazul extrădării, existența principiului este construită pe regula
potrivit căreia toata procedura trebuie sa se efectueze in conformitate cu legile in viguare.
Pentru respectarea principiului legalității extrădării, este necesar să se acorde o atenție
deosebită următoarelor idei:

13
 legea penală noua nu se aplică unor fapte din trecut ( nullum crimen sine lege praevia,
nulla poena sine lege pra evia)
 descrierea exactă în lege a faptei incriminate și prevederea clară a sancțunii aplicabile
(nullum crimen sine lege certa, nulla poena sine lege stricta )
 îndeplinirea legalității procesuale ( nullum justitia sine lege, nullum judicium sine lege ).
În legile ce au ca obiect extrădarea, legalitatea este un principiu prevazut tacit, dar
care are caracter principal și absolut și se refera la toate condițiile extrădării, nefiind specific
acesteia.
2.2.2. Principiul reciprocității și curtoaziei internaționale
Noțiune: Principiul reciprocității este o regulă necesară de drept international, prin intermediul
căreia fiecare stat trebuie să recunoască celuilalt stat un tratament egal sau echivalent. Mariana
Mitra precizează că, în conformitate cu aceasta regulă, “partile contractante au obligația de a -și
preda reciproc persoanele care sunt urmărite pentru o infracțiune sau care sunt căutate în vederea
executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță de către autoritățile judiciare ale parții
solicitante, in confo rmitate cu regulile și condițiile hotarăte în diverse documente.”18
Cadrul juridic : Acest principiu este reglementat de către
 Convenția Europeană de Extrădare,
 Instrumente internaționale la care România este parte,
 Constituția României,
 Codul Penal,
 Legea 302/2004.
Caracterizare: Din analiza acestei reguli, rezultă că acest principiu este prevăzut expres de lege
și că are un caracter absolut , de la care nu se poate face excepție.
Trebuie evidențiat faptul ca principiul reciprocității nu este specific ext rădării, ci el
guvernează întreaga activitate de cooperare internaționă în materie penală , lucru dovedit de
poziționarea sa în lege : art. 6 în cadrul „Dispozițiilor generale” ale legii 302/2004.

18 Mariana Mitra –„Drept penal, partea generală – Caiet de seminar ”,vol. I, Ed. Bren, București, 2007,pag. 58;

14
2.2.3. Principiul neextrădării anumitor categorii de persoane
A. Princi piul neextrădării propriilor cetățeni
Notiune: Acesta stabilește că proprii cetateni nu pot fi extrădati. Totodată conceptul de
cetățenia poate fi definit ca apartenența unui individ la un anumit stat, proveniență care îi impune
individului anumite oblig atii19, dar îi conferă și drepturi, ca de exemplu cel prin care statul îi
garantează o anumită protecție față de orice abuz îndreptat împotriva sa.
Cadrul juridic. Acest principiu este stabilit expres prin următoarel e documente:
 art. 6 din Convenția europe ană de extrădare
 art. 19 alin. 1 din Constituția României20
 art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea 302/200421
 Convențiile și Tratatele pe care România le -a încheiat cu diferite țări22.

Caracterizare: Acest principiu a fost îndelung criticat deoarece unii autor i consideră că
din aplicarea lui decurg următoarele consecințe :
 Se îngrădește realizarea justiției pe teritoriul statului unde a fost comisă infracțiunea
deoarece judecarea infractorului nu poate avea loc acolo unde fapta a fost săvârșită ;
 Estomparea efect ului preventiv -educativ al pedepsei;

19 Art. 54 -57 din Con stituția Româ niei;
20 „ (1) Cet ățeanul rom ân nu poate fi extr ădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.1,cet ățenii rom âni pot fi extrădat i pe baza conven țiilor interna ționale la
care România este parte, în condi țiile legii și pe baza de reciprocitate.
(3) Cet ățenii str ăini și apatrizii pot fi extrădaț i numai în baza unei conven ții interna ționale sau în condi ții de
reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotar ăște de justi ție.”
21 Asigurarea de reciprocitate : „În cazul în care statul rom ân formuleaz ă o cerere în condi țiile prezen tei legi, î n baza
curtoaziei interna ționale, asigurarea reciprocit ății va fi dat ă de către ministrul justi ției, pentru fiecare caz, ori de
câte ori va fi necesar, la cererea motivat ă a autorit ății judiciare rom âne competente”.
22 A se vedea în acest sens art. 3 din Tratatul între România și Republica Popular ă Chinez ă privind extrădarea.
Tratatul a fost semnat la București , la 1.07.1996 și a intrat in vigoare la 16.01.1999.

15
 Împiedicarea tragerii la raspundere penale în cazuri de im unitate stabilite de către statul al
cărui cet ățean este cel care a săvârșit fapta ;
 Limitarea sectorului de cooperare a țărilor în lupta împotriva criminalit ății23.
În cadrul procesului de integrare î n Uniunea Europeană, extrădarea propriilor cetăț eni a
fost considerată o necesitate24, iar în acest scop a fost reglementată în Constituției ca o excepție.
Pentru ca un cetățean român sa poată fi extrădat este neces ar sa fie cumulate trei condiții :
 În Convenția cu statul solicitant să fie specificat ă persimisiunea de extră dare a propriilor
cetățeni;
 Statul solicitant să acorde extrădarea propriilor cetăț eni;
 Să fie îndeplinită cel putin una din condițiile mentionate în art. 24 din Legea 302/2004.
Următoarele categorii de persoane nu pot fi extrădate din România decât dacă este
îndeplinită cel putin una dintre condițiile art. 24 din Legea 302/2004 :
 persoanele care au dreptul la azil în Româ nia,
 persoanele stră ine care au imunitate de jurisdicție în Româ nia
 persoanele stră ine care au fost citate pentru audieri ca martori, părti sau experți.
În cazul î n care statul solicitat nu extrădează propriul azilant , este necesar ca la cererea
țării solicitante, statul care solici tă extrădarea să explice motivul autorităț ilor competente, în
conform itate cu principiul “aut dedere aut judicare ”25, pentru a se putea pune în aplicare
supravegherea judiciar ă, daca este cazul.
Principiul “neextrădării propriilor cetăț eni” este prevă zut expres în legile ce au ca obiect
extrădare a, se refera la persoana extradăbilă ,are un caracter principal , specific , dar și relativ.

23 Ion Retca – „Extrădare a cet ățenilor rom âni”, Revista Dreptul nr. 8/2004, pg 207;
24 Florin Razvan Radu – „Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internațională în materie penal ă – un pas
important spre integrarea Rom âniei în spa țiul de libertate, securitate și de justi ție al Uniunii Europene și un r ăspuns
ferm la noile provoc ări ale criminalit ății transnationale ”, Revista „Dreptul” nr. 11/2004;
25 George Antoniu – „ Dreptul penal și integrarea Europeană ”, „Revista de Drept Penal”, nr. 3/2001, pg. 38;

16
B. Principiul neextr ădării propiilor justi țiabili
Notiune. Acest principiu se referă la faptul că statul căruia i se solicită extrădarea are
prioritate în raport cu proprii justițiabili, dacă în momentul înaintării cererii, aceștia fac obiectul
unui proces în România, a stfel ei nu pot fi extrădați.
Cadrul juridic. Aceast principiu poate fi regăsit în art. 23 din Legea 302/2004 , dar și în
conven țiile ș i tratatel e pe care Rom ânia le are cu diferite state. Această regulă nu este prezentă în
Convenț ia de extr ădare, în Constitu ție și nici în Codul penal.
Caracterizare. Acest principiu face referire doar la extrădare a pasivă. Persoan a
extrădabilă nu poate fi extră dată decât după ce există o hotărâre definitiv ă în statul care a fost
solicitat, iar în caz ul în care a fost condamna tă doar după ce a executa t pedeapsa .
C. Principiul neextr ădării azilan ților politici
Notiune. Articolul 18 din Constituția României precizează faptul că azilul reprezintă un
drept acordat de România străinilor care sunt abuzați în țara de origine, obiectivul fiind acela de
a-i proteja de persecuțiile la care sunt supuși în țara din care provin. Din acest motiv, ce i care au
calitatea de aziliați politic nu pot fi extrădați.
Cadrul juridic. Aceast principiu este definit în doua feluri :
1. În mod indirect în art. 18 din Constitu ția Rom âniei;
2. În mod direct, expres in art. 23 lit. b) din Legea 302/2004, în cadrul căreia e ste stipulat
faptul că nu pot fi ext rădate „ persoanele carora li s -a acordat dreptul de azil in România ”
Caracterizare. Termenu l de azil este de origine latină „asylum ”, provine din grecescul
„asilon” . Acest termen are doua sensuri:
 locul unde o persoană nu poate fi prinsă de către urmă ritori;
 protecția personei față de urmă ritori.

17
Conform documentelor internaționale î n mate rie, “azilul este un act paș nic și umanitar ș i
nu poate fi considerat ca un act inamical faț a de un stat ”26.
Documente le juridice in ternaț ionale, dar ș i practica țărilor î n acest domeniu reflectă faptul
că orice persoană are dreptul de a cere și obține azil î ntr-un alt stat . În principiu , azilul se poate
acorda stră inilor supuș i unor abuzuri grave pe teritoriul statului din care prov in (de obicei are
caracter politic), dar sub nici o formă celor urmăriț i pentru că au săvârșit infracț iuni de drept
comun sau pentru că au comis crime internaț ionale. Dreptul la azil este reglementat de art. 18
alin. (2) din Constituția României : „Dreptul de azil se acordă și se retrage în condiț iile le gii, cu
respectarea tratatelor și a convențiilor internaț ionale la care România este parte .”
Azilul se acorda doar persoanelor urmărite pentru activități politice, acestea având toate
drepturile și obligații le ca și cetățenii români, dar cu toate astea, aceștia nu pot fi extrădați.
Conform cu art. 14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar ș i cu Declaraț ia
asupra azilului teritorial27, doar statul care acordă dreptul la azil poate hotărî dacă moti vul are
baze reale.
Azilul îmbracă trei forme :
a. Azil teritorial se acorda, la cerere, persoane lor asupra cărora se exrcită abuzuri politice în
țara de origine. Acordarea azilului teritorial reprezint ă un drept suveran al statului, dar din
momentul în care a fost acordat, este necesar ca statul să -i garanteze o protecți e azilantului atât
din rațiuni sociale, cât și umanitare . Din Declara ția Universal ă a Drepturilor Omului adoptat ă de
O.N.U. în anul 1948 rezultă că solicitarea de azil este un drept fundamenta l al omului.
b. Azil politic reprezintă acordarea de către un stat a dreptului de intrare și de ședere pe
teritoriul său a unei persoane străine, persecutate în țara sa pentru convingerile politic e28,
respectiv statutul pe care îl poate primi un cetățean străin care riscă în țara sa un tratament
discriminatoriu sau chiar inuman datorat convingerilor politice29.

26 Ioan Muraru, Elen a Simina Tanasescu – „Drept constituțional și instituții politice ”, Ed. Lumina Lex, București,
2006, pg 192;
27 Adoptată de ONU la 14.12.1967;
28 Diverse Domenii Juridice: Azil politic
29 Dictțonar juridic: Azil politic

18
c. Azilul diplomatic face referire la primirea și protecț ia unor cetățeni străini persecutați de
către autoritățile statului din care provin sau celor cărora le este pusă viața în pericol din cauza
anumitor evenimente interne excepționale. Azilul diplomatic se poate acorda în baza unor
convenț ii, ori pe bază de reciprocitate, însă fără să fie recu noscut în dreptul internațional.
Protecț ia diplomatică desemnează suținerea de care au parte cetățenii unei țări aflați pe
teritoriul altui stat, din dorința de a li se apăra interesele în relație cu autoritățile locale ale statului
în care se află. Scopul protecți ei diplomatice este acela de a urmări situația în care se află cetățeni
unei țări pentru ca statul străin în care se află să îi protejeze prin garantarea unui standard minim
de drepturi.
2.2.4. Principiul dubl ei incrimină ri
Notiune. Principiul dublei inc riminări se referă la faptul că, pentru a duce la îndeplinire
extrădarea, este necesar ca , infracțiunea comisă de persoana pentru care se cere extrădarea , să fie
regăsită atât în legislația statului solicitat, cât și în cea a statului solicitant, indiferen t de
încadrarea juridică sau de denumire.
Cadrul juridic. Aceast principiu este conturată în mod expres î n art. 26 din Legea
302/2004 , dar se regăsește și indirect în conven țiile și tratatelor pe care Rom ânia le -a încheiat cu
diverse state.30
Caracterizare. Conform anumitor autori31, prevederea faptei în cadrul ambelor legisla ții
reprezintă o condiție care face ca realizarea principiului să aibă loc doar în abstract. Aceștia cred
că cerinț a dublei incriminari este doar atunci în momentul în care fapta este pedepsit ă de ambele
legislații.Astfel, extrădare a poate fi realizată doar atunci când fapta este pedepsibil ă in concreto ,
atât dup ă legea statului solicitant, c ât și dup ă cea a statului solicitat. Având în vedere cele

30 A se vedea în acest sens art. 2 din Convenția dintre R.S.România ș i Regatu l Belgiei, privind extrădarea ș i
asisten ța judiciar ă în materie penal ă. Convenția a fost semna tă la București, la 14.10.1976 ș i a intrat în vigoare la
1.09.1984, sau art. 43 din Convenția dintre România și Republica Araba Egipt, privind asisten ța judiciar ă în
materie penal ă, transferul condamna ților ș i extrădarea. Convenția a fost se mnat ă la Cairo, la data de 28.06.2001 și
a intrat î n vigoare la 1.02.2003.
31 H. Schultz – „Compétence des jurisdictions pénales pour les infractions commis á l’étranger .” Revue de science
criminelle et de droit penal compare, nr. 2, 1967, pg. 798;

19
menționate mai sus, ar trebui stabilit conceptul de „ dubla pedepsibilitate ” și nu „dubla
incriminare”.
În ceea ce privește înț elesul expresiei „ pedepsibilă in concret ”, unii autori inclu d în
aceasta noțiune absența oricărei cauze care ar înlă tura c aracterul penal al faptei sau răspunderea
pena lă. După alț i autori32, la verificarea condițiilor de pedepsibilitate se au în vedere dispozițiile
care reglementează aplicarea legii penale în raport cu spațiul, cauzele care justifică sau exclud
culpabilitatea, plângerea prealabilă, grațierea.
În doctrina s-au exprimat unele critici33 referitoare la condi șia dublei incrimin ări,
exprimându -se următoarea opinie „va veni un timp far ă îndoial ă când extrădare a va avea ca unic
fundament represiunea faptei ea fiind pedepsibil ă și în tara solicitat ă, părere mai con form ă cu
realizarea asisten ței judiciare interna ționale în materie penal ă”.
Condiția dublei incrimină ri a suportat diverse modifică ri34 (cu caracter de premieră pentru
România ), din punct de vedere al evoluției majore a criminalității și înlatură posibili tatea ca
neîndeplinirea acestui principiu fie un obstacol pentru extrădarea unor persoane urmă rite sau
condamnate pentru fapte grave.
Principiul dublei incriminări este prevăzut expres în legile care se referă la extrădare , are
un caracrer relativ , princ ipal și specific extrădării.
2.2.5. Principiul specialităț ii
Notiune . Principiul specialit ății se referă la faptul că persoana care a fost extrădată nu
trebuie să fie supravegheată , judecată , deținută pentru a executa o pedeps ă sau să fie supusă
oricărei alte re stricții a libert ății sale individuale, pentru orice fapt ă anterioră predării, alta decâ t
cea prin carea fost justificată extrădarea. În situația în care calificarea dat ă faptei incriminate va fi

32 D. Oehler – „Les problémes actuels de l’extradition ”, R.I.D.P., nr. 3 -4, 1968
33 R.Garraud – „Traite theorique et pratique de droit penal francais” , Vol I , Paris, Sirez, 1913, pag 458;
34 Florin Razvan Radu – „Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internațională î n materie penal ă – un pas
important spre integrarea Rom âniei î n spa țiul de libertate, securitate și de justi ție al Uniunii Europene și un răspuns
ferm la noile provocă ri ale criminalit ății transnationale ”, Revista „Dreptul” nr. 11/2004;

20
modificat ă în cursul procedurii, persoana extradat ă nu va putea fi urmarit ă ori judecat ă decât dacă
elementele constitutive ale infrac țiunii recalificate ar permite extrădarea.
Cadrul juridic. Acest principiu este reglementat expres î n cadrul :
 art. 14 din Convenția Europeană de extrădare ;
 art. 73¹ din Legea 302/20 04;
 Tratete si conventii pe care Româ nia le are cu diverse țări .
Caracterizare. Principiul specialității reflectă două reguli :
 persoana extră dată nu poate fi urmărită , judecată , deținută pentru a executa o pede apsă
pentru orice fapt anterior predă rii, alta decât cea motivat ă pentru extrădare (infracțiunea
sau pedeapsă )35,
 atunci când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cadrul procedurii,
persoana extrădată nu va putea fi urmarită sau judecată doar dacă elementele constitutive
ale infra cțiunii recalificate ar permite extrădare a.
Excep țiile care fac ca acest principiu să fie relativ sunt:
 statul tcare a preda t persoana consimte . (consimțământul se va dat atunci când
infracțiunea pentru care este cerut atrage obligația de extrădare) ;
 persona extrădăta, deși avea posibilitatea să părăsească (în termen de 45 de zile de la
eliberarea definitivă) teritoriul statu lui că ruia i -a fost predat ă;
 daca s -a înapoiat acolo dupa ce l -a părăsit.
Acest principiu este restrictiv36, doctrina arătând ca aces t principiu pretinde doar
constatarea faptei, nu și calificar ea din punct de vedere juridic a acesteia. Totodată, din analiza
excepțiilor pe care acest principiu le are rezultă relativitatea acestuia. În practică, principiul
specialității constituie o garanție a respectării drepturilor persoanei extrădate, prin respectarea

35 Constantin Mitrache – „Drept penal român, partea generală ”, Casa de Ed. si Presa Sansa SRL, București , 1997,
pg. 61;
36 Mariana Boier – „Extinderea extrădării ”, „Revista de Drept Penal”, nr. 4/1999, pg. 133;

21
condițiilor în care extrădarea a fost conferită, dar și prin împiedicarea evitării regulilor privitoare
la extrădare37.
În noua procedura a Mandatului european de arestare se renunță la principiul
speci alității î ntre statele membre ale Uniunii Europene38.
Principul specialităț ii se regăsea inițial în cadrul art.11 din Legea 302/2004, dar prin
intermediul Legii 224/2006 a fost mutat de la art. 11 la art. 73¹. Rați unea39 acestui lucru este
reflectată de faptul că acest principiu nu este aplicabil tuturor formelor de cooperare judiciară
prevă zute de Legea 302, ci doar extrădării .
Principiul specialității este prevă zut expres în lege, are caracter principal, specific și
relativ .
2.2.6. Principiul „non bis in idem”
Notiune. Expresia „non bis in idem”( “nu de două ori în aceeași cauză” ), provine din latină,
desemnând o persoană nu poate fi judecată de doua ori pentru aceeași faptă. Pentru ca această
regulă să fie aplicată, este necesar ca să existe o hotărâre judecătorească definitivă.
Așadar , principiul „non bis in idem” reflectă faptul că extrădarea nu se poate accepta
dacă persoana supusă extrădării a mai fost judecată pentru aceeași infracțiune, indiferent dacă
instanța de judecată a hotărât ach itarea, încetarea procesului penal sau condamnarea.
Cadrul juridic. Acest princi piu este prevăzut expres î n:
 Art. 9 din ConvențiaEuropeană de extrădare din 13.12.1957;
 Art. 10 din Legea 302/2004 .

37 Costica Bulai – „Manual de drept penal. Partea generală .”, Ed. ALL, București , 1997, pg 115;
38 Art. 100 din Legea 302/2004 – Regula specialit ății;
39 INFORMARE NR. 57773 din 22 iunie 2006 Subiect: Principalele nout ăți aduse prin Legea n r. 224/2006 pentru
modificarea ș i completarea Legii nr. 302/2004 p rivind cooperarea judiciar ă internațională în materie penală,
publicată î n Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006 . Emitent – Ministerul Justiției,
Direcția Drept Internațional ș i Tratate

22
Datorită importanței sale , principiul non bis in idem este regăsit și în următoarele documente
internaț ionale, după cum urmează :
 „Convenția de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem ” de la Bruxelles
1986,
 „Convenția de la Schenghen ” din anul 1990,
 „Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturi lor Omului ” de la Strasbourg, în
anul 1984,
 „Convenția Europeană de extrădare ” din anul 1957,
 „Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărâ rilor represive ”de la
Haga, în anul 1970,
 „Convenția Europeană privind transferul de proceduri in materie penala ”de la
Strasbourg, în anul 1972.
Caracterizare. Acest principiu are la bază regula conform căreia un stat nu poate judeca
o persoană de doua sau mai multe ori pentru aceeaș i fapta sau ca persoana sa fie oblig ată să
execute de mai multe ori o sanc țiune pentru aceeași infracțiune .
Acest principiu are și excepții , ca:
 în cazul în care asistenț a este cerută pentru revizuir ea hotărârii definitive, pentru unul
dintre argumentele care motivează promovarea uneia din tre caile extraordinare de atac
stipulate de Codul de Procedură Penală al Româ niei,
 dacă un tratat internaț ional la care România este parte conț ine dispoziții mai avantajoase
conform principiului „non bis in idem ”.
Principiul non bis in idem este prevazut expres în lege, este relativ , există excepț ii
regăsite atât în legislația internă, cât si în cea externă.
Este necesar de precizat faptul că nu este un principiu specific extrădării, ci guvernează
întreaga activitate de cooperare internațională în materie penală , dar are caracter princip al,
referindu -se la condițiile care trebuie îndeplinite în cadrul procedurii de extrădăre.

23
2.2.7. Principiul umanismului
Notiune. Acest principiu desemnează regula de drept potrivit că reia, interesele, drepturile
și libert ățile fundamentale ale omului ocup ă locul central în cadrul activit ății de cooperare , atât
din punctul de vedere al nivel ui național , cât și la nivel interna țional în ceea ce privește aparare a
social ă.
Cadrul juridic. Acest principiu este prevăzut indirect î n
 art. 11 din Convenția European ă de extrădare din data de 13.12.1957 ;
 în art. 29 din Legea 302/2004 ;
 tratete ș i conven ții pe care România le-a încheiat cu diferite state40
Acest principiu a fost constata și în unele documente interna ționale, precum:
 Art.7 din „Pactul internaț ional cu p rivire l a drepturile civile ș i politice ”;
 Art. 5 din „Declaraț ia Universal ă a Drepturilor Omului ”;
 Art. 10 din „Convenția impotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime,
inumane, ori degradante ”;
 Art. 3 din „Convenția Europeană a Drept urilor Omului ”,;
 „Convenția privind transferarea persoanleor condamnate ”, etc41.
Caracterizare. În cazul în care există semnale că integritatea, sănătatea, precum și viața
persoanei extrădabile sunt puse în pericol, România poate, ca în baza acestui princ ipiu să refuze
cererea de extrădare. În cazul în care infracțiunea pentru care se cere extrădare a este pedepsită cu
moartea de că tre legea statului care solicită , extrădare a va putea fi acordată doar cu condiția ca
statul respectiv să ofere asigurări că pe deapsa capitală nu va fi executatăsi va fi substituită .
O expresie a umanismului în cazul extrădării este constituită ș i de refuzul Româ niei de a
aproba extrădare a în cazurile î n care persoana care reclam ă ar urma sa fie judecată, î n statul care
a solicita t extrădarea, de că tre un tribunal care nu protejează garanțiile fundamentale de protecț ie

40 A se vedea î n acest sens art. 7 din Convenția dintre R.S.România ș i Regaru l Belgiei, privind extrădarea ș i
asisten ța judiciară în materie penală . Convenția a fost semnat ă la București , la 14.10.1976 și a intrat î n vigoare la
1.09.1984;
41 Daniela Lamasanu – „Drept penal interna țional ”, Ed. Mirton, Timi șoara, 2004, pg. 23;

24
a drepturilor la aparare ori de către un tribunal naț ional întemeiat special pentru cazul respectiv,
sau în cazul în care extrădare a este solicitată pentru executa rea unei pedepse pronunț ate de către
acel tribunal.
Acest principiu și -a gă sit o largă percepție și î n cadrul Deciziei -cadru a Consiliului
Uniunii Europene privind mandatul de arestare european , dar și procedurile de predare î ntre țările
membre. Principiul u manismului este reprezentat î n noul mecanism al extrădării de:
 Prezența unei condiții care să privească necesitatea existenței unui avocat , iar în cazul în
care este necesar, prezența unui interpret în momentul arestării în baza mandatului
European ;
 Existe nța posibilității, ca persoana arestată să fie pusă în libertate condiționată , aceasta
având obligaț ia de a se prezenta în fata organelor judiciare de exec utare (ale statului
solicitat). Identic, autorităț ile judiciare care emit mandatul european pot stabi li
întreruperea execută rii acestuia atunci când persoana arestată este de acord să fie prezentă
de bună voie î n fata lor42;
 În cazul în care o persoan ă este judecată î n lipsă, aceasta are dreptul la rejudecarea cauzei
pentru exer citarea drepturilor la aparare și a că ilor de atac43;
 Dacă este posibilă audierea persoanei prin sistemul video -conferință44, atunci transferul
persoanei nu se impune. In mod asemănător, executarea pedepsei î n locul în care persoana
condamnată poate fi cel mai bine reintegrată î n cadrul societ ății trebuie să fie încurajată45;
 Grăbirea procesului penal, părtile având dreptul la judecarea cauzei î ntr-un timp
rezonabil46 și limitarea pe rioadei de arestare provizorie î n vederea extrădării la maxim 90
de zile47;

42Art. 13 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și procedurile
de predare între statele membre
43Art. 35 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de ares tare european și procedurile
de predare între statele membre
44 Art. 34 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și procedurile
de predare între statele membre
45 Art. 33 si art. 36 din Decizia -cadru a Consiliul ui Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și
procedurile de predare între statele membre
46 Art. 39 si art. 40 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și
procedurile de predare între statele m embre

25
 Renunț area la dubla supor tare a cheltuielilor judiciare și aplicarea legii mai blâ nde sub
aceast aspect48;
 Asigurarea că nu va fi solicitată arestarea provizorie î n baza unui mandat european, dacă
măsura respectivă nu este necesară .
Cu toate ca acest princip iu nu este prev ăzut expres în lege și nici nu este un principiu
specific institu ției extrădării , are un caracter principal , este absolut , neexistând derogă ri sau
excepții , dar face referire la pedeapsa care poate fi aplicată în cazul în care se admite
extrădarea.
2.2.8. Principiul r efuzului extrădării

Notiune. Principiul r efuzului extrădării arată faptul că respingerea extrădării poate fi de
două feluri : categorică sau facultativ ă. Acest principiu poate fi aplicat în cazul în care sunt indicii
că nu a fost re spectată una dintre reguli sau nu au fost îndeplinite condițiile referitoare la
desfășurarea extrădării.
Cadrul juridic. Acest principiu este reflectat tacit în art. 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 14 din
Convenția Europeană de extrădare , in art. 24¹ si 24² din Legea 302/2004, dar rezultă și din
tratele și convenț ii încheiate de Româ nia cu diverse țări49.
Caracterizare. Această regulă nu este un principiu direct al extrădării , ci rezultă ca o
consecin ță din ner espectarea celorlalte principii . Acest principiu este strâns legat de alte doua
principii și anume : principiul umanismului și cel al legalităț ii.
Refuzul poate î mbraca doua forme: obligatoriu sau facultativ .

47 Art. 20 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și procedurile
de predare între statele membre
48 Art. 27 din Decizia -cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european și proc edurile
de predare între statele membre
49 A se vedea în acest sens art. 4 din Convenția dintre R.S.România și Regarul Belgiei, privind extrădarea ș i
asisten ța judiciar ă în materie penală . Convenția a fost semnată la București, la 14.10.1976 și a intrat în vigoare la
1.09.1984;

26
În art. 24¹ din Legea 302/2004 regăsim motivele obligatorii de refuz , printre care și
următoarel e:
 nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil;
 există informații credibile care reflectă faptul că solicitarea extrădării este realizată cu
scopul de fi urmărită sau pedepsită o persoană pe motive discriminatorii(din cauza
religiei, rasei, național ității , opiniilor politice ori ideologice, limbii, apartenenșei la un
anumit grup social ;
 vizează la o infracț iune cu caracter politic sau conex ă uneia politice ;
 vizează o infractiune de natură militară care nu este inclusă în drept ul comun.
Motive facult ative de refuz sunt50:
 Extrădare a poate fi refuzată în situașia ăn care fapta care justifică cererea face obiectul
unui proces penal în curs sa u atunci când această faptă poate f ace obiectul unui proces penal î n
România .
 Extrădare a unei persoane poate fi r espinsă sau întârziată , atunci când predarea acesteia
este susceptibilă să aibă consecinț e de o grav e pentru respectiva persoană.
În caz de refuz al extrădării51 propriului cetățean sau a refugiatului politic , statul român
este obligat, ca la cererea statul ui care a solicitat extrădarea, să prezinte cauza autorit ăților sale
judiciare competente, pentru a se putea exercita urmărirea penală ș i judecata, daca este cazul. Î n
acest scop statul solicitant transmite gratuit Ministerului Justiț iei din România dosare le,
informațiile ș i obiectele referitoare la infracț iune, iar s tatul solicitant va fi informat despre
rezultatul cererii sale.
Principiul r efuzului extrădării este prevă zut tacit în lege , dar trebuie precizat că motivele
de refuz sunt reglementate expres în Legea 302/2004, are un caracter secundar și relativ , dar se
referă la toate condiț iile privind extrădare a, nefiind specific acesteia.

50 Art. 24² din Legea 302/28.06.2004 , „Motive obligatorii de refuz
51 Art. 25 din Legea 302/28.06.2004 ,. „Transferul procedurii penale î n cazurile de refuz al extrădării”;

27
CAPITOLUL II I
ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND PROCEDURA ÎN CAZUL
EXTRĂDĂ RII ACTIVE ȘI EXTRĂDĂRII PASIVE

După cum am arătat și la punctul 5 din primul capitol, în funcție de situația în care se află fiecare
stat, de solicitat (statul căruia îi este adresată o cerere52) sau solicitant (statul căruia îi este
adresată o cerere53), extrădare a poate fi împărțită în extrădare activ ă și pasivă .

3.1. Extrădarea pasivă
Legislația de specialitate54 defineș te extrădare pasivă ca fiind procedura de extrădare în care
România are calitatea de stat solicitat;

3.1.1. Condițiile extrădării pasive
A. Persoane supuse extrădă rii
Pot fi extrădate din Româ nia, la cererea unui stat stră in, persoanele care se află pe teritor iul să u și
care sunt:
 Urmărite penal;
 Trimise în judecată pentru comiterea unui delict;
 Căutate pentru a executa o pedeapsă sau o masură de siguranță î n statul care a solicitat
extrădarea55.

52 Conform Legii 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internaț ională în materie penal ă republicat ă 2011.
53 Conform Legii 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internațională în materie penal ă republicat ă 2011.

54 Art. 2, lit. i) din Legea 302/2004 – „Definirea unor termeni și expresii”;
55 Art. 18 din legea 302/20 04 , Titlul II – Extrădarea, Legea nr. 224/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.
302/2004 privind cooperarea judiciar ă interna țional ă în materie penală

28
B. Persoane exceptate de la extrădare56
Nu pot fi ext rădate din România următo arele categorii de persoane:
a) cetățenii româ ni;
b) persoanele care au drept de azil î n România ;
c) persoanele care au imunitate de jurisdicț ie;
d) persoanele străine citate din str ăinătate pentru a fi audiate ca martori, părti sau experț i.
3.1.2. Procedura extrădării pasive
În ceea ce privește extrădarea pasivă , pentru respectarea procedurii trebuie parcurși următorii
pași:
1. Se întocmește un dosar adresat Ministerului de Justiție, care treb uie sa cuprindă
urmatoarele documente:
a. Cerere de extr ădare
Aceasta trebuie formulată în scris de către organul competent al statului care solicit extrădarea.
Este necesar ca această cerere să fie adresată Ministerului Justiției. În cazul în care cererea es te
înaintată pe cale diplomatică, ea se transmite cât mai urgent Ministerului Justiției, dar există și
situații în care statul solicitant și statul solicitat se pot înțelege în mod direct.
b. Mandatul de arestare sau de hotărârea de condamnare
c. O descriere a faptelor (Data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridical, dar se vor
indica într -un mod cât mai precis și referirile la dispozițiile legale care le sunt
aplicabile57).
d. O copie a dispozițiilor legale aplicabile faptei comise.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, la dosar se va adăuga o declaratie asupra dreptului
aplicabil, împreună cu semnele exterioare după care poate fi identificată persoană extradabilă.
e. Date referitoare la pedeapsa rămasă de executat, în cazul în care persoana
condamnat ă a executat doar o parte din pedeapsă.

56 Art. 19 din legea 302/2004 Titlul II – Extrădarea
57 Conform art. 36 din Legea 302/2004 pri vind cooperarea judiciar ă internațională în materie penal ă republicat ă
2011.

29
1. Cererea de extrădare împreună cu restul documentelor este supusă exa menului de
regularitate international, realizat de către Ministerul de Justiție , aceasta fiind necesar
pentru a verifica daca cererea este conform ă cu dispozițiile tratatelor internaționale
aplicabile în respectivul caz, dar și cu declarațiil e de reciprocitate semnate de către
România.
2. Cererea poate fi admisă sau respinsă.
2.1.În cazul în care cer erea de extrădare a fost admisă, Ministerul de Justiție tr imite cererea și
anexele ce o însoțesc procurorului gene ral al parchetului de pe lângă Curtea de A pel în a
cărei rază teritorială a fost localizată persoana care trebuie extrăda tă, iar dacă locația
persoanei nu este cunoscută , cererea și documentele anexe ajung la Procurorul General al
Curții de Apel București.
2.2. Dacă cererea de extrădare este respinsă, arestarea provizorie încetează de drept.
3. Procuro rul general identifică persoana pentru care a fost întocmită cererea de extrădare și
îl informează asupra co nținutului actelor care au fost transmise de către autoritățile
statului care a solititat extrădarea.
4. Extrădarea se hotărăște de către Curtea de A pel în raza căreia a fost desfășurat ă și
urmărirea penală.
5. La soluționarea cererii de extrădare poate partic ipa și autoritatea competentă a statului
solicitant, la cererea expresă a acestui stat și cu în cuviințarea instanței.
În cadrul procesului este obigatorie prezența procurorului.
Completul de judecată la curtea de apel este format dintr ‑un singur judecător, iar la recurs, din
trei judecători.
Curtea de A pel poate emite trei soluții în cazul unei astfel de cereri:
 poate admite sau respinge cererea de extrădare
 poate dispune conexarea dosarelor
 poate dispune amânarea soluționării cererii
În cazul în care cer erea de extrădare a fost admisă sau respinsă , recursul este invalidant de
executare, cu excepția cazului în care se referă la arestul preventiv.
Hotărârea definitivă a instanței se co munică procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea de A pel și direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiți ei și Libertăților
Cetățenești.

30

3.1.3. Efectele admiterii cererii de extrădare pasivă.
În momentul în care hotărârea de extrădare este definitivă se iau măsuri pentru ca persoana
supusă extrădării să fi e predată statului solicitant. Ministerul de Justiție colaborează cu Ministerul
Administrației și Internelor care va stabili locul și data predării și care va asigura acest fapt,
inclusiv escorta persoanei în cauză, predare care ar trebui să se facă în ter men de 15 zile. Predarea
poate fi amânată doar dacă persoana este parte într ‑un proces penal în fața autorităților române
sau se află în executarea unei pedepse care îl privează de libertate. Totodată, dacă cerințele
situației o cer, persoana în cauză poat e fi predată temporar statului solicitant, cu condiția de a nu
impieta desfășurarea justiției la noi și ca, odată terminate procedurile judiciare în statul solicitant,
acesta să dea asi­gurări că va remite extrădatul.

3.2. Extrădarea activă
Conform Legii 302 /2004 extrădare activă reprezintă procedura de extrădare în care
România are calitatea de stat solicitant.

3.2.1. Condițiile extrădării active
Extrădare a unei persoane împotriva că reia autorit ățile judiciare româ ne competente au
emis un mandat de arestare preventive ori un mandat de executare a pedepsei închisorii sau că reia
i s-a aplicat o masur ă de siguran ță va fi solicitat ă statului str âin pe teritoriul c ăreia aceasta a fost
localizat ă în toate cazurile în care se întrunesc condi țiile prev ăzute de lege58.

3.2.2. Procedura extrădării active
Extrădarea activă reprezintă situația în care România solicit extradădarea une i anumite
persoane . Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești întocmește și transmite cererea statului
solicitat.
Când autorități le judiciare române competente au emis, față de o persoană, un mandat de
arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori de executare a unei
măsuri de siguranță, vor solicita statului străin pe teritoriul cărei aceasta a fost local izată,
extrădarea, în toate cazurile în care sunt întrunite condițiile legii de extrădare59.

58 Articolul 62 din legea 302/2004 Titlul II – Extrădarea
59 A. Boroi, I. Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C. H. Beck, București, , p. 259

31
Analiza cererii de extrăd are are loc cu rapiditate și cu prioritate , în camera de consiliu.
Completul este format dintr ‑un singur jud ecător iar p articiparea procuro rului este obligatorie.
Instanța se pronunță printr -o încheiere dată de către un singur judecător , în camera de
consiliu , fără a fi citate părțile, dar cu participarea procurorului , hotărârea fiind consemntă într‑un
registru special , destinat ședințelor de judecată a sesizărilor privind extrădarea , în care se vor
trece următoarele informații :
 numărul curent;
 numele și pr enumele inculpatului sau condamnatului;
 numărul și data mandatului de arestare preventi vă sau de executare a pedepsei;
 numărul și data adre sei Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul
Ministerul Administrației și Internelor sau a Ministerului Justiției și al Libertăților
Cetățenești;
 numărul dosarului instanței;
 numărul și data pronunțării încheierii;
 data comunicării în cheierii Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești.
Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs în termen de 24 de ore doar de către procuror.
Recursul va fi judecat în termen de 3 zile , iar hotărârea definitive va fi comunicată Ministerul ui
Justiției și al Libertăților Cetățenești .

3.2.3. Efectele extrădării active .
În condițiile admiterii cererii, persoana supusă extrădării urmează a fi predată statului român de
către statutul solicitat, după care aceasta va fi predată administrației penitencia re sau autorității
judiciare competente. În condițiile în care persoana extradată a fost condamnat în lipsă, aceasta
poate cere rejudeca rea.
3.3. Asemănări si deosebiri între extrădarea activă și cea pasivă

3.3.1. Asemanări într e cele doua tipuri de extrădar e
 În ambele cazuri, procedura de extrădare este una judiciară.
 Documentele care însoțesc cererea de extrădare sunt aceleași.
 Mandatul de arestare,fiind un act procesual, este realizat de către instanța de judecată.

32
 La soluționarea cererii de extrădare pot fi prezente autoritățile competente ale ambelor
state (solicitat si solicitant), dar cu aprobarea instanței de judecată.
 Ambele tipuri de extrădare pot fi solicitate și/sau acordate în baza convențiilor
multilaterale , tratatelor bilaterale sau pe bază de reciprocitate.
 Condițiile de extrădare se aplică ambelor tipuri de extrădare (activă și pasivă).

3.3.2. Deosebiri între ex trădarea activă si pasivă
 Ne referim la extrădare activă atunci când România trimite o cerere de extrădare către un
alt stat, pe când extrădarea pasivă face reprezintă faptul că statul roman este cel care
primește o cerere de extrădarea din partea unui sta t străin.
 În cazul extrădării active este necesar să se fi început urmărirea penală pe ntru persoana
supusă extrădări .

33
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
4.1. Extrădare activă

Respingerea recursului privind cererea de extrădare
În ra port cu prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală, încheierea prin care se dispune arestarea provizorie în
vederea extrădării sau prelungirea acesteia nu poate fi atacată cu recurs d ecât împreună cu
hotărârea pronunțată asupra cererii de extrădare. Prin urmare, nu este admis recursul separat
declarat împotriva încheierii prin care instanța a hotărât , înainte de pronunțarea unei hotărâri
asupra cererii de extrădare, arestarea provizori e a persoanei extrădabile, în caz de urgență, în baza
art. 46 din Legea nr. 302/2004. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2537 din data de 17 aprilie
2006 .
Prin încheierea nr. 9 din data de 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis
sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe H.G., cetățean român, și a
dispus arestarea provizorie a acestuia pe o perioadă de 21 de zile.
Instanța a reținut că, la data de 29 martie 2006, Parchetul de pe lângă Cu rtea de Ap el
Craiova a trimis , spre a se da o soluție, cererea de extrădare privind ul pe B.M. , deoarece prin
intermediul sentinței penale nr. S 1284/2005 pronunțată la data de 11 august 2005 s -a decis
aresta rea în lipsă a acestuia pentru comiterea infracțiunii de v iol prevăzută de art. 216 alin. (2)
din Codul penal al Danema rcei, sentință care a rămas definitivă prin hotărârea nr. S 2671 -05 din
data de 17 august 2005 a Curții de Apel Ostre – Landstret Danemarca.
Prin ordonanța din 29 martie 2006, procurorul genera l a dispus reținerea pentru 24 de ore
a persoanei extrădabile, potrivit art. 47 din Legea nr. 302/2004.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 43 din 30 martie 2006, a admi s sesizarea
parchetului, a hotărât arestarea provizorie în vederea extrăd ării pe o perioadă de 29 de zile și
totodată extrădarea către statul danez a cetățeanului roman.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Legea nr. 302/2004 cu
privi re la asigurarea reciprocității și respectarea garanții lor prevăzute de dispozițiile legale, că

34
fapta este incriminată de legea daneză, dar și de legea r omână și sancționată cu pedeapsă care îl
privează, pe inculpat, de libertate mai mult de 2 ani, iar statul danez asigură garanțiile procesuale
în judecarea acestei cauze .
Împotriva acestei hotărâri persoana extrădabilă a declarat recurs . Instanța a constatat că în
cauză sunt întrunite condițiile privind arestarea provizorie, că din actele depuse la dosarul cauzei
de către statul solicitant rezultă că sunt indicii temeinice că cetățeanul român a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală pe teritoriul statului străin, că infracțiunea comisă se regăsește în
Codul penal român, că justiția daneză a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă pentru
persoana extrădabilă și că există probe că cetățeanul român se sustrage de la judecarea cauzei,
împrejurări ce fac posibilă arestarea provizorie în caz de urgență, în vederea extrădării, potrivit
prevederilor art. 46 din Legea nr. 302/2004 și art. 148 alin. (1) lit. c) din Codul de P rocedură
Penală.
Cum în cauză persoana extrădabilă a promovat o cale de atac care nu este prevăzută de
lege, recursul declarat de aceasta a fost respins ca inadmisibil.
4.2. Extrădare pasivă
Cetățean român având și cetățenia st atului solicitant
Cetățenii români pot fi extrădați din România, în baza convențiilor internaționale
multilaterale la care aceast ă țată este parte și pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită una
dintre clauzele precizate în articolul 24 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie pe nală republicată în anul 2011. Printre prevederile din cadrul
art. 24 alin. 1 din Legea menționată mai sus, se regăsește faptul că persoana care trebuie
extrădată, pe lângă calitatea de cetățean român, să aibă și cetățenia st atului care solicit extrădarea.
Așadar, în cazul în care persoana extrădabilă are ambele cetățenii, cererea de extrădare este
admisibilă din punct de vedere legal, dar este necesar sa fie îndeplini te și celelalte condiții
regasite în legislația în viguare.
În cadrul sentinței penale nr. 29 din data de 12 iulie 2006, în temeiul art. 54 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală , Curtea de Apel
din B acău, a aprobat cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Republicii

35
Moldova privind pe numitul N.N., care are atât cetățenie română, cât și moldovenească, și a
decis predarea acestuia în Republica Moldova.
La cererea de extrădare au fost anexate de copii certificate de autoritatea competentă a
Republicii Moldova, în conformitate cu art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004,ale
următoarelor documente
 ordonanța de punere sub învinuire,
 mandatul de arestare,
 dovada cetățeniei moldove nești,
 extras al textului de incriminare,
 dovezi privind domiciliul din România și cetățenia română a persoanei extrădabile.
Instanța a admis cererea de extrădare, deoarece a fost considerată ca fiind întemeiată ,
întrucât cetățenie română pe care o deț ine respective persoană nu reprezintă un inconvenient
pentru extrădare, potrivit art. 23 și art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie pena lă republicată în anul 2011.
Astfel, recursul afirmat de către persoana supusă extrădării, care dezaprobă hotărârea de
extrădare, argumentând că are dublă cetățenie, română și mo ldovenească, nu este întemeiat.
Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea n r. 302/2004, nu pot fi extrădați din România
cetățenii români, dacă nu sunt reunite condițiile prevăzute în art. 24 din aceeași lege60.
Conform art. 24 lit. c) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați din
România în baza convențiilor intern aționale la care acesta este parte, dar și pe bază de
reciprocitate, dacă persoana supusă extrădării are și cetățenia statului solicitant.

60 Artico lul 24 – Dubla incriminare din Legea nr. 302/2004
(1) Extrădarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este învinuit ă sau a fost condamnat ă persoana a c ărei
extrădare se solicit ă este prevazut ă ca infrac țiune at ât de legea statului solicitant, c ât și de legea rom ână.
(2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extrădarea poate fi acorda tă și dac ă fapta respectiv ă nu este prev ăzută de
legea rom ână, dac ă pentru aceast ă faptă este exclus ă cerin ța dublei incrimin ări printr -o conven ție internațională la
care România este parte.
(3) Diferen țele existente între calificarea juridic ă și denumirea dat ă aceleia și infrac țiuni de legile celor dou ă state nu
prezint ă relevan ță, dac ă prin conven ție internațională sau, în lipsa acesteia, prin declara ție de recip rocitate nu se
prevede altfel.

36
Legislația în viguare nu solicită îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor regăsite în
cadrul art.24 din Legea nr . 302/2004 , însă, pentru ca cetățenii români să poată fi extrădați din
România, este necesar ca persoana extrădabilă să se afle în cel puțin una dintre situații, printer
care se află și persoana în cauză. Din documentele anexate la dosar reiese ca N.N. este și cetățean
al Republicii Moldova.
Astfel, recursul a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece aceasta
a constatat faptul că instanța de fond a respectat în totalitate condițiile prevăzute de lege pentru
predarea către Repub lica Moldova a numitului N.N. , în cauză neexistând nici un motiv de
anulare a hotărârii atacate.

37
CONCLUZII

Niciodata extrădarea nu a prezentat mai mult interes decât în zilele noastre, deoarece
astăzi, din cauza usurinței și repeziciunii com unicațiilor, un infractor poate sa se refugieze într -un
stat străin și să scape, în acest mod, de consecințele faptelor sale. Din aceată cauză, tendința
tuturor legislațiilor este în favoarea instituției extrădării.”
Extrădarea reprezintă un act de asiste nță juridică prin care un stat pe teritoriul căruia s -a
refugiat un infractor sau condamnat , care nu este cetățean al statului solicitat, este predat, la
cererea statului în drept în vederea urmări rii penal e, judeca t sau supu s la executarea condamnăr ii
penal. Art. 19 din Constituția României recunoaște extrădarea ca fiind instituție juridică.
În cadrul doctrinei de specialitate definiția extrădării este următoarea: ”un act de asistență
juridică interstatală în materie penală care urmărește predarea unui in divid urmărit ori condamnat
penal din domeniul suveranității juridice a unui stat în domeniul celuilalt stat .”
Extrădarea are ca scop principal asigura rea pentru fiecare stat de condiții optime de
realizare a justiției, prin prevenirea și combaterea infra cțiunilor.
Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, stabilește
doar condițiil e de reciprocitate, dar și de procedură a extrădării.
Extrădarea este o instituție juridică a dreptului intern și a ce lui internațional prin c are
persoanele care sunt vinovate de comiterea anumitor infracțiuni internaționale sunt trimise țărilor
autorizate să le judece și să le condamne sau să le forțeze să execute o pedeapsă, ea prezentând și
un conținut politic accentuat, deoarece este realiza tă pe baza voinței liber exprimate a statelor, cu
respectarea independenței lor.
Extrădarea reprezintă cooperarea diferitelor statel e pentru a stopa eschivarea diverșilor
infractori de la răspunderea penală, prin refugierea pe teritoriul altei țări.
Extră darea este o înțelegere între două state, care presupune ca unul dintre state să dolicite
extrădarea, iar cealaltă țară să recepționeze cererea de extrădare.

38
În cadrul articolului 9 din Co dul penal este prevăzut faptul că extrădarea poate fi solicitată
sau acordat ă pe bază de reciprocitate, dar și pe baza convenților international încheiate de către
România cu diferite state.
Principalul rol al extrădării este acela de a garanta fiecărui stat condiții bune pentru
realizarea justiției . Instituția extrădării oferă țărilor posibilitatea de realiza re a acestei cerințe ,
fiind o asigurare a unitășii internaționale a statelor î n lupt a contra infracționaliăț tii.
Utilitatea extrădării este incontestabilă, deoarece, prin intermediul acestei idei
fundamentale,infrac torii nu se pot sustrage de răspunderea penală, trebuind astfel să -și asume
consecintele negative ale faptelor comise . Odată cu înmulțirea cazurilor de criminalitate
transfrontalieră, este necesară o colaborare mai strânsă între state pentru a reuși să pre vină și să
combată fenomenul infr acționa l.
În concluzie, putem aprecia faptul că extrădarea este o instituție de o importanță deosebită
în aplicarea principiilor teritorialității, al personalității, realității și universalității legii penale
române, iar sc opul final este acela de a preveni și combate criminalitatea transfrontalieră, prin
gasirea infractorilor. Este foarte important și relevant faptul că toate țările din Europa și
majoritatea țărilor lumii acordă un accent important acestei instituții în lup ta împotriva
criminalit ății, acționând în vederea punerii în practică a acesteia, dar și pentru adopt area unei
legislații corespunzătoare în acest sens.

39
BIBLIOGRAFIE

 Carți:
1. Antoniu G. – „ Dreptul penal si integrarea Europeană ”, in „Revista de Drep t Penal”, nr.
3/2001
2. Basarab M. Drept penal. Partea generală , Ed. Lumina Lex, București, 1997;
3. Boroi A., Drept penal. Parte generală , Ed. All Back, București, 2000;
4. Coman, F., Drept internațional public , Ed. Silvy, București, 1999;
5. Coman, F., Sandu, F., Purdă, N., Dărângă, I., Dicționar de drept internațional public , Ed.
MediaTM, București, 2002;
6. Constantinescu Mihai, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu,
Ioan Vida – „Constitutia Romaniei – comentata si adnotata ”, Bucuresti, 1992 ;
7. Crețu, V., Drept International Penal , Ed. "Tempus România ", Bucuresti, 1996;
8. Ivan Gheorghe., Extrădarea pasivă. Reflecții, în Revista română de drept penal nr. 2 ,
2007.
9. Lupulescu Nicolae – „Extrădare a”, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2004;
10. Mitra Maria na, Extrădarea în legislația penală română Ed. Academia de Poliție
Alexandru Ioan Cuza, 2008
11. Mitrache Constantintin, Drept penal român – partea generală, ediție revăzută și
adăugită , Ed. Universul Juridic, București, 2007
12. Moldovan, A. T., colaboratori: Da chin, F., avocat Cioacă G. A., Expulzarea, extrădarea si
readmisia în dreptul internațional , Ed. All Beck, Bucuresti, 2004;
13. Moldovan Aurel Teodor, Dachin Florina, Cioca Georgeta – Adriana, Expulzarea,
extrădarea și readmisia în dreptul internațional , Ed. All Beck , 2004
14. Muraru Ioan, Constituția României revizuită, Editura All Beck, București, 2004
15. Muraru Ioan, Elena Simina Tanasescu – „Drept constitutional si institutii politice ”, Ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2006
16. Nistoreanu, G., Boroi, A., Drept penal part ea generală, Ed. All Beck, București, 2002;
17. Gh. Nistoreanu, Prevenirea infracțiunilor prin măsuri de siguranță , Ed. Academia de
Poliție, București, 1991
18. Pantea, V., Infracțiunea politică și dreptul penal contemporan , Ed. Lumina Lex,
București, 1998

40
19. Pascu, I., Drept penal. Partea generală (Examinarea instituțiilor fundamentale ale
Dreptului penal, potrivit dispozițiilor Codului penal în vigoare, cu modificările și
completările ulterioare, inclusiv cele cuprinse în Legea nr. 278 din 2006);
20. Pivniceru, M. M., Răspunderea penala în dreptul internațional , Ed. Polirom, Iasi, 1990;
21. Radu, Florin Răzvan, (coord.), Ghid de cooperare judiciară internațională în materie
penală, 2008
22. Rusu Ion, Alexandru Boroi, Cooperarea judiciara internațională in materie penala , , Ed .
C.H. Beck, Bucuresti, 2008
23. Stănoiu, R. M., Asistența juridică internațională în materie penală, Ed. Academiei
R.S.R., București, 1977;
24. Stănoiu, R. M., Asistența juridică internațională în materie penală, Ed. Academiei R. S.
R., București, 1975;
25. Tănăsesc u, I., Tănăsescu, G., Tratat de drept penal general, Ed. INS, București, 1999.

 Site-uri web :
26. http://www.just.ro/Sectiuni/Cooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C4%83/C
ooperarejudiciar%C4%83interna%C5%A3ional%C4%83_penala/Extr%C4%83dare1/tabi
d/610/Default.aspx
27. http://legeaz.net/dictionar -juridic/conventie -internațională
28. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_cooperarea_internationala_penala.php
 Alte materiale:
29. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, lege modificată și
completată prin Legea nr. 224/2006 , republicat ă 2011 ;
30. Convenția Europeană de extrădare ;
31. Radu, Florin Răzvan, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală – un pas important spre int egrarea României în spațiul de libertate,
securitate și de justiție al Uniunii Europene și un răspuns ferm la noile provocări ale
criminalității transnaționale , in revista Dreptul , nr.11/2004 ;

41
32. „Convenția de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem” ;
33. „Convenția Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg ;
34. „Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive”de la Haga ;
35. „Convenția Europeană privind transferul de proceduri in materie penala ” de la
Strasbourg ;