Specializarea Administrație Publică Anul II, Grupa 2 Iași, 2015 FINANȚE PUBLICE I Studiu de caz comparativ privind dimensiunile și structura… [600073]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea Administrație Publică
Anul II, Grupa 2
Iași, 2015

FINANȚE PUBLICE I
Studiu de caz comparativ privind dimensiunile și
structura cheltuielilor publice (bugetare) în România și
Finlanda în perioada 2009 -2013

Profesor coordonator: Irina Bilan
Student: [anonimizat],
Grupa 5

2

Cuprins

1. Cadrul conceptual al analizei cheltuielilor publice ………………………….. ………………………….. .. 3
1.1. Tipologia cheltuielilor publice ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
1.2. Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice ………………………….. ………………………….. . 9
1.3. Indicatori privind structura cheltuielilor publice ………………………….. ………………………. 10
1.4. Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice ………………………….. ………………………. 11
2. Analiza comparativă a mărimii și dinamicii cheltuiel ilor publice în România și Finlanda … 12
3. Analiza comparativă a structurii cheltuieli lor publice în România și Finlanda ………….. Error!
Bookmark not defined.
3.1. Analiza cheltuielilor publice în structură funcțională …… Error! Bookmark not defined.
3.2. Analiza cheltuielilor publice în structură economică ……. Error! Bookmark not defined.
4. Concluzii și propuneri ………………………….. ……………………….. Error! Bookmark not defined.
5. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………….. Error! Bookmark not defined.

3
1. Cadrul conceptual al analizei cheltuielilor publice

Noțiunea de cheltuială publică s -a conturat pe fundalul apariției și evoluț iei consum ului de
resurse în formă bănească , pentru satisfacerea d e nevoi publice, fiind utilizată în mai multe abordări,
atât în teorie, cât și în practică , cele mai des folosite sunt sensul juridic ș i cel economic. 1
În sens juri dic, mai larg cheltuiala publică semnifică o plată a unei sum e de bani din fonduri
publice, legată de crearea și funcționarea entităților publice și de înfă ptuirea activi tăților cu c aracter
public, inclusiv a celor derulate prin întreprinderile cu ca pital de stat. În această accepț iune,
cheltuielile publice se realizează î ntr-un cadru juridic dat, printr -un complex de organism e sau entităț i
publice, cu competențe și ră spund eri prestabilite prin reglementă ri, cu pr ivire la angajarea ș i
efectuarea operațiunilor de plăț i (pe seama resurselor fina nciare publice), ce ea ce implică și aspecte
ale gestionă rii, de ansamblu, a banului public, potrivit normelor legale.
În sens economic, cheltuiala publică semnifică relațiile ș i procesele economice de repartiț ie a
produs ului intern brut, concretizate în alocarea și u tilizarea resurselor băneș ti (financiare) pe ntru
realizarea de obiective/acț iuni considerate de interes public, fie la nivel naț ional, fie la nivelul
colectivităț ilor locale, inclusiv al entităților publice operative (instituții, î ntreprinderi, etc.). Acea stă
accepț iune include și conț inutul de procese economice de consum public al unor resurse, c e se
efectuează în legatură directă cu satisfacerea nevoilor de utilităț i publice asumate spre a fi finanțate de
către autorităț ile publice. Astfel, sub aspect eco nomic, conceptu l de cheltuială publică ex primă o
anumită categorie de re lații ș i procese economice (financiare), care se manifestă între autorităț ile
publice (de stat), pe de o parte, ș i persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu prilejul alocării și
utilizării resurselor bănești, pentru înfă ptuirea obiectivelor/acț iunilor de interes public. De asemenea,
în interpretarea noțiunii de cheltuială publică, un rol important îl are și abordarea acesteia dată în
funcție de cele două concepții, clasice și moderne, cu privire la finanțele publice.
Potrivit concepției clasice, cheltuială publică presupune un consum de valori cu caracter definitiv
și nerecuper abil, ce afectează mărimea produsului național și determină diminuarea avuției naționale.
Astfel, cheltuielile bugetare (publice) sunt reduse la strictul necesar funcționarii unui stat, ceea ce
antrenează o diminuare a efectelor negative produse de acestea .

1 Finanțe publice – Gheorghe Filip, Editura Junimea, Iași 2010, pag.88 -91

4
În concepția modernă, datorită reconsiderării rolului statului, acesta preocupându -se de echilibrul
sistemului social -economic și de satisfacerea nevoilor întregii colectivități, se consideră că cheltuielile
publice pot chiar favoriza dezvoltarea economică și socială a colectivității umane.
Conținutul cheltuielilor publice s -a diversificat continuu, corespunzător mutațiilor apărute în cadrul
activităților instituțiilor și al rolului statului, ajungându -se la conturarea unui sistem complex ce
înglo bează și cheltuieli, ce pot fi considerate instrumente de influență asupra evoluției societății.

1.1.Tipologia cheltuielilor publice2

1. Cheltu ieli publice bugetare pentru acț iuni social -culturale

Cheltuielile pentru acțiuni social -culturale dețin, de regulă, primul loc, înglobând nevoile
considerate de interes public în majoritatea statelor lumii. Aceste cheltuieli sunt finanțate din fonduri
constituite conform bugetelor entităților de tip statal, începând cu bugetul statului. Locul pe care îl
ocupă se justifică prin natura activităților vizate, rolul și impactul pe care îl au asupra dezvoltării
fiecărei țări, contribuind la progresul general al umanității .

 Cheltuieli publice pentru învățămâ nt (educaț ie)
Această categorie de cheltuieli c onstituie o componentă principală a cheltuielilor cu caracter social –
cultural, ocupând un loc central între acțiunile finanțate de către stat, și mai ales, î n actual a etapă a
evoluției societății, confirmând creș terea rolului învățământului ca factor de progres și ci vilizație.
Recunoașterea contribuției decisive a școlii (ca lăcaș de cultură, instruire și formare profesională), la
propășirea societăț ii modern e, în condițiile revoluțiilor științ ifice contemporane, a impus dezvoltarea
și modernizare a rețelelor școlare ș i alocarea din bugetele publice a unor sume tot mai mari pentru
finanțarea învățămâ ntului.

2 Finanțe Publice – Gheorghe Filip, Editura Jujnimea, Iași 2010, pag. 110 -138.

5
Cheltuieli pentru învățămând sunt asigurate din fondul bugetar( bugetele central e sau locale) sau se
pot utiliza și alte surse (spre ex.: donații).

 Cheltuielile pub lice pentru cultură și artă
Realizarea diferitelor obiective ale politicilor privind serviciile culturale, artistice, sportive, etc.
impune autorităților statului să utilizeze o parte din resursele financiare publice pent ru organizarea
unor asemenea acțiun i, respectiv crearea și funcț ionarea de instituț ii specializate în aceste domenii.
Resursele financiare desti nate culturii contribuie la creș terea capac ității creatoare ș i a cali tății
factorului uman, inclusiv prin acțiuni, care îș i aduc aportul la formar ea personalităț ii umane.
În consecin ță, și aceste cheltuieli sunt a similate celor ce reprezin tă “investiție în resurse umane”, ele
având un c aracter general indirect, de creștere a PIB prin influențarea pozitivă a celorlalte activități
economico -sociale, dar și prin producerea directă de bunuri ș i servicii specifice ce se valorifică pe
piață , contribuin d astfel la dezvoltarea societăț ii.

 Cheltu ieli publice pentru ocrotirea sănătăț ii
Starea de sănătate a populației unei țări reprezintă unul din cei mai im portanți factori, care asigură
desfăș urarea normal ă a vieții oamenilor și a tuturor activităților realizate de aceș tia. Din acest motiv,
protejarea sănătății este o preocupare permanentă , nu numai p entru fiecare membru al societății, ci și
pentru autorităț ile statale, care trebuie să întreprindă acțiuni cu caracter public în scopul prevenirii ș i
combaterii factorilor daunători ai aceșteia. Acțiunile întreprinse pentru ocrotirea sănătății
colectivităț ilor umane de tip statal s unt considerate parte integrantă a politicii sociale promovate de
către guverne, iar pentru înfăptuirea lor se efectuează cheltuieli publice din ce în ce mai mari, în
condițiile confruntării cu amplificarea continuă a nevoilor de acest tip.
În Romania, a fost înființată Casa Asigurărilor de Sănătate care ajută la administrarea resurselor
destinate ocrotirii sănătății. Resursele folosite pentru finanțarea acțiunilor de ocrotire a sănătății se
structurează astfel: contribuții (cotizații) pentru asigurări de sănătate, alocațiile din bugetul public,
resursele proprii ale populației și ajutoarele financiare externe.

6
 Cheltuieli publi ce pentru securitate socială
Securitatea socială cuprinde ansamblul acțiunilor î ntreprinse de societate pen tru prevenirea,
diminuarea sau înlăturarea consecinț elor unor evenimente considerate ca riscuri soc iale, ce au impact
negativ asupra vieții ș i nivelu lui de trai al cetăț enilor. Riscurile vizate sunt: de natură fizică, prin care
este afectată, parț ial sau total, capacitatea de muncă; riscuri economice, a căror pr oducere generează
pierderi, prin împiedicarea persoanelor să exercite o activitate aducă toare de venit; riscuri sociale, ce
se manifesta pe plan soci al mai larg, ca urmare a diminuării substanțiale a veniturilor obtenabile și
afectează viaț a persoanelor re spective.
Cheltuielile cu securitate a socială se structurează, la râ ndul lor, pe mai multe co mponente, ce
presupun forme ș i tehnic i distinctive de concretizare, ș i anume:
a) cheltuieli pentru asigurările sociale sunt finanțate din fondurile asigură rile socia le constituite pe
seama contribuțiilor salariaților, a liber -profesioniștilor ș i a patronilor , la care se mai pot adăuga
subvenți ile de la bugetul de stat.
b) cheltuieli pentru asistență socială sunt finanțate, î n principal pe seama resurselor a locate din
bugetul statului, dar și din fonduri speciale, precum ș i a resurselor provenite din donaț ii sau contribuț ii
voluntare etc.
c) cheltuieli pentru protecție socială, sistemele de finanțare din diferite țări se caracterizează prin
folosirea a două tipuri de resurse, și anume: contributive ș i noncon tributive. Primul tip se bazează pe
plata de contribuț ii sau cotizaț ii sociale, iar cel de -al doilea pe finanțări din bugetul statului, între ele
neexistând o linie de demarcație strictă .
Formele cele mai cunoscute sub care se realizează cheltuielile publice pentru asigură ri sociale de stat
sunt: pensiile, î ndem nizațiile sau ajutoarele, compensările costurilor de odihnă ș i tratament balnear,
medicamentelor ș i serviciilor medicale.
d) cheltuieli pentru acordarea de pensii s e structurează, la râ ndul lor, pe tipuri de pensii practicate în
mod obiș nuit: pensia pentru lim ită de vârstă , pensia pentru pierderea capacității de muncă sau
invalid itate, pensia de urmaș, pensia suplimentară .
Pensia pentru limita de vârstă, denumită și normală, se acordă dacă sunt îndeplinite două condiții, și
anume: să fie împlinită vârsta până la care se consideră prin lege că există capacitate normal ă de

7
muncă; să presteze o activitate un număr minim de ani, adică sa acumuleze o vechime minimă în
muncă .

2. Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică și siguranță națională
Cheltuielile din această categorie se structurează, în primul rând, în raport cu însăși structura
organizatorică a auto rităților și instituțiilor publice centrale, cuprinzâ nd:
 Chel tuieli pentru organele puterii și administraț iei publice – admin istrația prezidențială ș i
organele executive c entrale ș i locale (guvern, ministere, prefecturi , primării și alte instituții); puter ea
legislativă central ă și locală (parlamente, consilii sau autoritățile locale); puterea judecătorească ș i
procuratura, etc.
 Cheltuieli p entru organele de ordine publică, î ntre ca re se disting cele pentru: poliție,
jandarmerie, securitate națională, servicii de informaț ii, servicii special e de protecț ie și pază , etc.

Principala sursă de finanțare este fondul bugetar (bugetul de stat sau begetele locale), insă pot fi
utilizate și alte surse precum: venituri proprii realizate, donații, ajutoare financi are externe etc.

3. Cheltuieli pentru apărarea națională
Apărarea națională reprezintă o componentă importantă a strategiei fiecă rui st at pentru asigurarea
suveranității și siguranței naționale, în acelaș i timp fiind o concretizare a funcției externe a statului. În
acest scop, se alocă importante r esurse financiare care servesc întreținerii și menținerii în stare
operațională a arma telor naționale, participării la diferite alianțe militare, purtării de razboaie sau
înlăturării urmărilor acestora, menț inerea unei baze militare pe teritorii stră ine, aju toare militare
acordate altor ță ri.
Aceste cheltuieli sunt finanțate din bugetul statului, la care se pot adăuga resurse financiare ce provin
din apartenența țării la anumite alianțe militare, sau din credite externe.

8
4. Cheltuieli publice pentru acțiuni economice

Această categorie de cheltuieli se caracterizează prin caracterul material al activităților specific, ce
sunt creatoare de valoare și permit recuperarea sumelor cheltuite din veniturile obținute prin
valorificarea bunurilor/serviciilor produse, inclusiv obținerea unui profit.
Cheltuielile publice pentru acțiuni economicesunt finanțate din bugetul statului sau begetele locale
precum și din alte surse, și se structurează pe trei grupe: cheltuieli cu acordarea de subvenții,
cheltuieli cu cercetarea științifică și dezvolatrea tehnologică.
Cheltuielile publice exprimã relații -sociale în formã bãneascã, care se manifestã între stat și
persoane fizice sau juridice, cu ocazia repartizãrii și utilizãrii r esurselor financiare ale statului, în
scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.
Pentru analiza cheltuielilor publice se dimensionează o serie de indicatori. Acești indicatori se referã
la volumul, structura și dinamica cheltuielilor publice.

9
1.2.Indicatori pr ivind nivelul cheltuielilor publice

a)Volumul cheltuielilor publice – acest indicator reprezintã o însumare a cheltuielilor publice, la
nivelul tuturor bugetelor.
Suma cheltuielilor publice ale tuturor bugetelor mai este cunoscutã și sub denumirea de cheltuieli
publice totale neconsolidate (CPTN).
Dacã eliminãm transferurile (T) din cheltuielile publice totale neconsolidate obținem cheltuielile
publice totale consolidate.
CPTC = CPTN – T
Volumul cheltuielilor publice ne consolidate sau consolidate se poate exprima atât în prețurile
perioadei curente (în mărimi nominale), cât și în prețurile unei perioade de bază, adică în prețuri
constante (în mărimi reale).
b) În comparații internaționale se folosește, ca indicator privi nd nivelul cheltuielilor publice,
ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut.
𝑝𝐶/𝑃𝐼𝐵=𝐶
𝑃𝐼𝐵×100
c) Un alt indicator folosit în comparații internaționale îl reprezintã cheltuielile publice medii pe
locuitor exprimate în moneda națională s au într -o monedă de circulație internațională, în general
USD.
𝐶𝑙𝑜𝑐/𝑈𝑆𝐷 =𝐶
𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 ×𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑑𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏

10
1.3. Indicatori privind structura cheltuielilor publice

Acești indicatori exprimã ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli publice în total cheltuieli sau într -o
anumitã grupã de cheltuieli. Indicatorii privind structura cheltuielilor publice se calculeazã pe baza
clasificãrii cheltuielilor publice.

𝑔𝑖=𝐶𝑖
𝐶×100, unde:
𝑔𝑖= ponderea cheltuielii i în total cheltuieli sau într -o anumitã grupã de cheltuieli;
𝐶𝑖 = cheltuiala a cãrei pondere se calculeazã;
C = cheltuiala totalã sau volumul cheltuielilor unei anumite grupe de cheltuieli.
Cheltuielile publice a le bugetului de stat al României, spre exemplu, se clasifică după două criterii:
economic, respectiv funcțional.

a) Conform clasificației economice avem:
Cheltuielile totale ale bugetului de stat = Cheltuieli curente + Cheltuieli de capital + Împrumuturi
acordate + Rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite externe și interne
Cheltuielile curente = Cheltuieli de personal + Cheltuieli materiale + Prime + Subvenții + Transferuri
+ Dobânzi aferente datoriei publice + Rezerve .

b) Conform clasificației funcționale avem:
Cheltuielile totale ale bugetului de stat = Servicii Publice generale + Apărare, Ordine publică și
siguranță națională + Cheltuieli Social -Culturale + Servicii și Dezvoltare publică, locuințe, mediu și
ape + Acț iuni economice + Cercetarea științifică + Transferuri + Împrumuturi acordate + Dobânzi
aferente datoriei publice + Fonduri de rezervă .

11
1.4.Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice

Pentru a cuantifica modificãrile survenite în timp se folosesc o serie de indicatori:
– modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut;
– modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor, exprimate în USD;
– modificarea ponderii cheltuielilor publice;
– elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu produsul intern brut.
Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB se determinã pe baza urmãtoarei formule:
∆𝑝𝐶𝑃/𝑃𝐼𝐵=𝑝𝐶𝑃/𝑃𝐼𝐵 1−𝑝𝐶𝑃/𝑃𝐼𝐵 0=𝐶1
𝑃𝐼𝐵 1×100 −𝐶0
𝑃𝐼𝐵 0×100
Modificarea cheltuielilor publi ce medii pe locuitor exprimate în USD se determinã pe baza urmãtoarei
formule:
∆𝐶𝑙𝑜𝑐/𝑈𝑆𝐷 =𝐶1
𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 1×𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑑𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏 1−𝐶0
𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 0×𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑑𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏 0
Modificarea ponderii cheltuielilor publice se determinã pe baza urmãtoarei formule:
∆𝑔𝑖=𝐶𝑖1
𝐶1×100 −𝐶𝑖0
𝐶0×100
Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB se determinã dupã formula:
𝑒=𝐶1−𝐶0
𝐶0
𝑃𝐼𝐵 1−𝑃𝐼𝐵 0
𝑃𝐼𝐵 0
O elasticitate supraunitarã ne indicã o creștere a ponderii cheltuielilor publice în PIB. Dacã
elasticitatea este subunitarã este reflectatã o tendințã de restrângere a ponderii cheltuielilor publice în
PIB. Dacã elasticitatea este unitarã are loc o mențin ere în timp a ponderii cheltuielilor publice în PIB.

12
2. Analiza comparativă a mărimii ș i dinamicii cheltuielilor publice în
România ș i Finlanda
Tabelul nr.1: Ch eltuieli publice ale administrației publice din România și Finlanda în perioada 2009 -2013 (%
din PIB)
Perioada/
Sector Administrația publică Administrația centrală Administraț ia locală Fonduri de
securitate socială
Romania Finlanda Romania Finlanda Romania Finlanda Romania Finlanda
2009 40.6 54.8 6.9 3.5 3.7 10.5 14.0 22.7
2010 39.6 54.8 6.2 3.4 3.3 10.4 14.6 22.8
2011 39.2 54.4 4.7 3.3 3.0 10.4 12.8 22.6
2012 36.4 56.1 4.6 3.3 3.0 10.7 12.3 23.8
2013 35.2 57.8 4.7 3.4 3.3 10.7 11.5 24.9
Sursa , Eurostat : http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do (consultat la
27.11.2015 )

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 40.6 39.6 39.2 36.4 35.2
Finlanda 54.8 54.8 54.4 56.1 57.840.6 39.6 39.236.435.254.8 54.8 54.456.157.8
010203040506070Cheltuieli realizate de Administratia Publica
Romania
Finlanda

13

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 6.9 6.2 4.7 4.6 4.7
Finlanda 3.5 3.4 3.3 3.3 3.46.9
6.2
4.7 4.6 4.7
3.5 3.4 3.3 3.3 3.4
012345678Cheltuieli realizate de Administratia
Centrala
Romania
Finlanda
2009 2010 2011 2012 2013
Romania 3.7 3.3 3 3 3.3
Finlanda 10.5 10.4 10.4 10.7 10.73.73.33 33.310.5 10.4 10.410.7 10.7
024681012Cheltuieli realizate de Administratia locala
Romania
Finlanda

14

Tabelul nr. 2 : Cheltuieli publice în mă rime absolută , în mărime relativă ș i cheltuieli publice pe locuitor i în
România ș i Finlanda în perioada 2009 -2013
Țara Categorie cheltuieli 2009 2010 2011 2012 2013

România Cheltuieli în mărime
absolută (mil. Euro) 48,929.4 550,199.5 552,2210.2 48,638.8 50,731.7
Cheltuieli în mărime
relativă
(%din PIB) 40.6 39.6 39.2 36.4 35.2
Cheltuieli publice pe
locuitori (euro/loc.) 48,610.1 49,854.5 51,828.6 48,239.1 49,742.3

Finlanda Cheltuieli în mărime
absolută (mil. Euro) 99,134.0 102,467.0 107,009.0 112,169.0 116,697.0
Cheltuieli în mărime
relativă (%din PIB) 54.8 54.8 54.4 56.1 57.8
Cheltuieli publice pe
locuitori (euro/loc.) 96,708.0 99,707.0 104,049.0 109,071.0 113,085.0
Sursa , Eurostat : http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11.2015 ) 2009 2010 2011 2012 2013
Romania 14 14.6 12.8 12.3 11.5
Finlanda 22.7 22.8 22.6 23.8 24.91414.6
12.812.311.522.7 22.8 22.623.824.9
051015202530Evolutia fondurilor de securitate sociala
Romania
Finlanda

15
Capitolul 3. Analiza comparativă a structur ii cheltuielilor publice în România ș i
Finlanda

3.1. Analiza cheltuielilo r publice î n structura economică
3.1.1.Cheltuieli curente
Tabelul nr.3 : Cheltuieli curente în România și Finlanda î n perioada 2009 -2013 ( % din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Romania 30.6 30.2 30.7 28.5 28.8
Finlanda 7.2 6.9 7.5 8 8.4
Sursa: Ameco: http://ec.europa.eu/economy_finance/ameco/user/serie/ResultSerie.cfm (
consultat la 30.11.2015)

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 30.6 30.2 30.7 28.5 28.8
Finlanda 7.2 6.9 7.5 8 8.430.6 30.2 30.7
28.5 28.8
7.2 6.97.5 8 8.4
05101520253035
Romania
Finlanda

16
 Cheltuieli cu salariaț ii
Tabel ul nr. 4 : Cheltuieli cu salariații î n România ș i Finlanda î n perioada 2009 -2013 (% din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Romania 46.6 45.9 44.5 44.7 46.4
Finlanda 91.1 92.5 96.9 100.4 101.3
 Sursa: Ameco : http://ec.europa.eu/economy_finance/ameco/user/serie/ResultSerie.cfm
(consultat la 1.12.2015 )

Din tabelul nr.4 privind cheltuielile cu salariații în România și Finlanda în perioada 2009 -2013 (% din
PIB) putem constata o serie de fluctuații la nivelul fiecarei țări, iar comparând cheltuielile cu salariații
dintre cele 2 țări putem deduce că în perioada 2009 -2013 in Finlanda s-a produs o cr eștere de la an la
an față de România, unde cheltuielile cu salariații au cam păstrat același nivel.

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 46.6 45.9 44.5 44.7 46.4
Finlanda 91.1 92.5 96.9 100.4 101.346.6 45.9 44.5 44.7 46.491.1 92.596.9100.4 101.3
020406080100120
Romania
Finlanda

17
 Cheltuieli publice privind subvenț iile
Tabelul nr. 5 : Cheltuieli publ ice care vizează subvențiile în România ș i Finlada î n perioada 2009 -2013 (%
din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Romania 1.3 1.3 1.1 1 0.9
Finlanda 2.5 2.7 2.7 2.7 2.7
Sursa: Ameco : http://ec.europa.eu/economy_finance/ameco/user/serie/ResultSerie.cfm (consultat
la 1.12.2015 )
Din tabelul nr.5 privind cheltuielile publice cu subvențiile în România și Finlanda în perioada
2009 -2013 (% din PIB) putem constata o serie de fluctuații la nivelul fiecarei țări, iar comparând
cheltuielile cu subvenții din cele 2 țări putem deduce că în perioada 2009 -2013 in România
cheltuielile cu subvențiile sunt mai mici față de cele din Finlanda.
Cheltuielile cu subvenț iile sunt necesare pentru acoperirea pierderilor î nregistrate la nivelul
intreprinderilor publice sau privat e; acestea contribuind la dez voltarea unor ramuri economice și
în general a economiei prin asigurarea consumului bunurilor si serviciilor necesare populatiei sa u
stimularea exporturilor, pe câ nd scaderea acestor cheltuieli au c ontribuit la diminuarea dezvoltă rii
anumitor ramuri. Astfel, cu câ t procentul din PIB rezerv at cheltuielilor privind subvenț iile este
mai mare cu atat se real izeaza o sustinere mai potrivită a creșterii economice, bunăstarea
populației ș i chiar obținerea unui profit a producă torilor.

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 1.3 1.3 1.1 1 0.9
Finlanda 2.5 2.7 2.7 2.7 2.71.3 1.3
1.110.92.52.7 2.7 2.7 2.7
00.511.522.53
Romania
Finlanda

18

 Cheltuieli de capital
Tabelu l nr.6 : Cheltuieli de capital în România ș i Finlanda în perioada 2009 -2013 ( % din PIB)
GEO/TIME 2009 2010 2011 2012 2013
Romania 7.2 7.2 7.2 6.4 6.5
Finlanda 8.4 8 7.5 6.9 7.2
Sursa: Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do ( consultat la
1.12.2015)

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 7.2 7.2 7.2 6.4 6.5
Finlanda 8.4 8 7.5 6.9 7.27.2 7.2 7.2
6.4 6.58.4
8
7.5
6.97.2
0123456789
Romania
Finlanda

19

3.2. Analiza cheltuie lilor publice în structura funcțională
A. Cheltuieli pentru acț iuni social -culturale
 Cheltuieli publice pentru sănă tate
Tabelul nr. 7.Cheltuieli pentru sănătate în România ș i Finlanda în perioada 2009 -2013 (% din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 1.2 1.2 1.2 1.2 1.2
Romania 2.9 2.5 3.2 3.1 3.1
Sursa: Eurostat : http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11. 2015 )
Din t abelul nr 7 ref eritor la cheltuielile pentru sănătate în România ș i Finlanda în perioada 2009 –
2013 (% din PIB) putem deduce că acestea sunt mai mari î n România decât în Finlanda , în
România presupun o oarecare creștere a acestora, creștere obținută în urma acțiunii unor factori
precum: creșterea nevoii de ocrotire a sănătăț ii, creșter ea numarului populației, creșterea costului
prestațiilor medicale, creș terea n umarului de personal medical, pe când în Finlanda se păstrează o
constantă a procentului deținut î n PIB de această categorie de cheltuieli, lucru ce impiedică
funcț ionarea opti ma a sistemului sanitar. Această constantă se realizeaza datorită actiunii
urmatorilor factori: ponderea ridicata a resurselor din bugetul sănătă ții pentru î ngrijirea
spitalicească, progresele tehnologice și terapeutice î n domeniul medical ce presupun costuri
ridicate, aș teptă ri tot mai mari din partea populației ș i lipsa unei discipline financiare in sistemul
medical.
2009 2010 2011 2012 2013
Romania 2.9 2.5 3.2 3.1 3.1
Finlanda 1.2 1.2 1.2 1.2 1.22.9
2.53.23.1 3.1
1.2 1.2 1.2 1.2 1.2
00.511.522.533.5
Romania
Finlanda

20
 Cheltuieli publice pentru educatie
Tabelul nr. 8: Cheltuieli publice pentru educație în Romania ș i Finlanda în perioada 2009 -2013 (% d in
PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 6.5 6.6 6.5 6.4 6.5
Romania 4.1 3.3 4.1 3.0 2.8
Sursa: Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11.2015 )
Din t abelul nr.8 în care sunt prezentate cheltuielile publice pentru educație în România și
Finlanda î n perioada 2009 -2013 se poate observa în primul rând că acestea sunt mai mari in
Finlanda decât în România. In al doilea rând, putem spune că se realizează o oarecare creș tere a
procentului privind a ceastă c ategorie de cheltuieli în PIB, creștere obț inuta pe f undalul acț iunii
unor f actori precum: creșterea populației și totodată a numarului de elevi, creș terea numarului de
cadre didactice si a profesionalismului, sp orirea cheltuielilor materiale, a energiei ș .a.

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 4.1 3.3 4.1 3 2.8
Finlanda 6.5 6.6 6.5 6.4 6.54.1
3.34.1
32.86.5 6.6 6.5 6.4 6.5
01234567
Romania
Finlanda

21

 Cheltuieli publice pentru protecț ie sociala
Tabelul nr. 9: Cheltuieli publice pentru protec ție socială în România ș i Finlanda în perioada 2009 –
2013 (% din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 22.7 22.8 22.6 23.8 24.9
Romania 14.0 14.6 12.8 12.3 11.5
Sursa: Eurostat: eurostat http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11.2015 )
Cheltuielile pentru protecție socială , cele mai practicate, sunt cele care îmbraca forma ajutorului
de șomaj și a alocaț iilor de sprijin.

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 14 14.6 12.8 12.3 11.5
Finlanda 22.7 22.8 22.66 23.8 24.91414.6
12.812.311.522.7 22.8 22.6623.824.9
051015202530
Romania
Finlanda

22

B. Cheltuieli publice pentru servicii publice generale, ordine publică și siguranță națională
 Cheltuieli pentru servicii publice generale
Tabelul nr. 10: Cheltuieli pentru servic ii generale în Româ nia si Finlanda î n perioada 2009 -2013 (% din
PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 5.9 6.0 6.2 6.4 6.5
Romania 4.4 6.1 6.8 6.5 6.9
Sursa: Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11.2015 )

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 4.4 6.1 6.8 6.5 6.9
Finlanda 5.9 6 6.2 6.4 6.44.46.16.86.56.9
5.9 66.26.4 6.4
012345678
Romania
Finlanda

23

 Cheltuieli pentru ordine publică și siguranță națională
Tabelul nr. 11: Cheltuieli pentru ordine publică ș i sigura nță socială în România ș i Finlanda în
perioada 2009 -2013 (% din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 1.2 1.2 1.1 1.1 1.1
Romania 2.0 2.3 2.1 2.1 2.1
Sursa: Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do (consultat la 27.11.2015 )

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 2 2.3 2.1 2.1 2.1
Finlanda 1.2 1.2 1.1 1.1 1.122.3
2.1 2.1 2.1
1.2 1.21.1 1.1 1.1
00.511.522.5
Romania
Finlanda

24

C. Cheltuieli pentru apărarea națională

Tabelul nr. 12 : Cheltuieli pentru apărarea națională în România și Finlanda în perioada 2009 -2013 (%
din PIB)
Tara/Perioada 2009 2010 2011 2012 2013
Finlanda 1.6 1.5 1.4 1.5 1.5
Romania 1.5 1.4 0.8 0.7 0.8
Sursa: Eurostat: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do , (consultat la 27.11.2015 )

2009 2010 2011 2012 2013
Romania 1.5 1.4 0.8 0.7 0.8
Finlanda 1.6 1.5 1.4 1.5 1.51.5
1.4
0.8
0.70.81.6
1.5
1.41.5 1.5
00.20.40.60.811.21.41.61.8
Romania
Finlanda

25
Capitolul 4. Concluzii și propuneri

În urma studiului comparativ am remarcat anumite deosebiri cu privire la dimensiunile și structura
cheltuielilor publice în România și Finlanda în perioada 2009 -2013 .
Potrivit analizei comparative putem observa dimensiunile foarte mici ale cheltuielilor în domeniul
sănătății din Finlanda , în comparație cu valorile mult mai mari înregistrate în România , ceea ce a
determinat lipsuri în cadrul sistemului sanitar din Finlanda . În România in ultima vreme se pune mai
mult accept pe sănăt ate decât în Finlanda, ia r ținâ nd cont de faptul că Finlanda este o țară mult mai
mai si mai dezvoltată decat România, ar trebui și ei să -și imbunătățească sistemul sanitar.
Cheltuielile pentru protecția socială au dimensiuni mai mari în Finlanda ceea ce evidențiază
responsabilit atea mai mare a statului în producerea și echilibrarea bunăstării colectivității. În timp ce
în România am constatat că aceste cheltuieli au fost menținute la un nivel destul de scăzut, fiind chiar
cel mai mic din Europa.
În ceea ce privesc cheltuielile publice p entru servicii publice generale, acestea au un nivel mai ridicat
în România , decât cele din Finlanda, excepție făcând anul 2009, în care s -a produs o valoare mai mica
in România decât în Finlanda.
Cheltuielile publice pentru apărare națională sunt mai mari în Finlanda decât în România , ceea ce se
datorează faptului că Finlanda are un teritoriu și o populație mai mare. Însă ele ar trebuie să aibă o
tendința de reducere , deoarece acestea sunt neproduc tive, consumând definitiv o parte din PIB .
În cazul cheltuielilor publice pentru salarii, aceastea sunt mai mari în Finlanda , lucru ce poate fi
datorat gradului de dezvoltare economică mai mare generând salarii mult mai mari în comparație cu
România, unde nivelul salariului minim pe economi este mai mic.
Întrucât Finlanda este o țară mai dezvoltată din punct de vedere economic, nevoia de împrumuturi
este mare. Astfel justificându -se ponderea mai mare a chelt uielilor publice pentru dobânzi în Finlanda
în com parație cu România.

26

Capitolul 5. Bibliografie

1. Finanțe publice – Gheorghe Filip, Editura Junimea, Iași 2010
2. AMECO: http://ec.europa.eu
3. EUROSTAT: http://epp.eurostat.ec.europa.eu