SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR REGIONALE FORMA DE INVĂȚĂMÂNT ZI LUCRARE DE DISERTA ȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC : Conf.univ.dr. Adrian FLOREA… [620214]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR
REGIONALE
FORMA DE INVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf.univ.dr. Adrian FLOREA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
UNIVERSITATEA DIN ORAD EA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR
REGIONALE
FORMA DE INVĂȚĂMÂNT ZI

PARTICULARITĂȚI ALE
FENOMENIULUI
INFLAȚIONIST ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf.univ.dr. Adrian FLOREA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Capitolul I
1.1. Concept
Inflația este un fenomen complex ce este interpretat și reinterpretat de -a lungul anilor,
fiind abordat în numeroase feluri în literatura de specialitate. Acest fenomen este abordat și
înțeles în mod diferit de către economiști, aceștia punând accent pe explicarea lui din punct de
vedere social -economic, ce anume îl generează, modul de manifestare, precum și rolul și
consecințele care le lasă în urma lui.
Este un fenomen complex ce poate fi privit din mai multe perspective: economic,
social, politic sau psiholo gic ceea ce î l face greu de definit. Inflația are totuși o serie de
caracteristici dintre care putem aminti următoarele:
a) este un proces de depreciere valorică a banilor aflați în circulaț ie;
b) se manifestă ca un proces de creștere generalizată și cumulativă a prețurilor, creștere
diferențiată î nsa pe categorii de bunuri, pe se rvicii ale factorilor de producție, pe diferite pieț e
teritoriale;
c) semnifică un anumit raport între mă rimea fluxuril or bănești ș i cea a fluxurilor re ale:
excedentul masei monetare în raport cu oferta de bunuri ș i servicii;
d) apare ca disfuncție acceptată de agenț ii econ omici, ca un rau necesar al creș terii
economice;
Așadar, putem spune că ”inflația reprezinta o stare economic -financiara de aglomerare
a economiei cu bani de hârtie, în care echilibrul dintre cantitatea de bani necesara circulației și
cantitatea de bani aflată în circulație este perturbat și în care are loc o creștere generalăde
autoîntreținută a prețuril or.”1
O altă definiție a acestui fenomen este dată de Aurel Negucioiu care consider că ”
Inflația reprezintă o stare economico -financiară de supraîncărcare a canalelor circulației cu
bani de hârtie, în care este rupt echilibrul dintre cantitaea de bani ne cesară circulației (cererea
de bani) și cantitatea de bani aflată în circulație (oferta de bani) și în care ae loc o creștere
general autoîntreținută a prețurilor mărfurilor.” 2
O definiție ce scoate în evidență aspecte generale legate de efectele inflați ei este cea
dată de Victor Jinga, care spune că ”inflația este o maladie a monedei, cu stări latent,
virulente, explosive, anarhice. Durează întotdeauna, mult și foarte mult, e contagioasă,
produce suferințe, injustiții, lasă urme, deseori grave.”3

1 Florea, Adrian, Macroeconomie , 2013, p. 188.
2 Cohuț Pop, Ioana, Inflația în cea de -a doua jumătate a secolului XX , 2005, p. 16.
3 Jinga, Victor, Moneda și problemele ei contemporane , vol. I, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1981, p. 198.

1.2. Factori și cauze ale inflației
Dar totuși, ce cauzează acest fenomen și care sunt factorii care stau la baza lui?
Conform surselor de specialitate, eele mai des întâlnite cauze care stau la originea inflației
sunt următoarele:
– emiterea excesivă a semnel or bănești și anume, banii de hârtie;
– insuficiența producției de mărfuri, a ofertei. Echilibrul dintre ofertă și cerere se poate rupe
atât prin creșterea mai rapidă a cererii în raport cu oferta, cât și prin scăderea mai rapidă a
ofertei decât a cererii, ceea ce duce la creșterea prețurilor mărfurilor;
– existența unei puteri de cumpărare în exces;
– creșterea excesivă a creditului, care „creeaza” bani suplimentari față de nevoile circulației,
ducând la creșterea accelerată a cererii de mărfuri în compara ție cu oferta;
– existența unui decalaj între ritmurile de creștere a salariilor și a productivității muncii;
– creșterea prețurilor internaționale la materii prime, combustibil și energie, odată cu
importarea unor asemenea mărfuri, importandu -se și inflaț ie.

1.3. Forme ale inflației
Datorită cauzelor ce o generează, inflația îmbracă mai multe forme:
1. Din punct de vedere al libertății comportării deținătorilor de venituri avem:
a) inflația deschisă sau declarată: nu există niciun fel de obstacol prin care beneficiarii de
venituri să fie împiedicați să dispună de acestea;
b) inflația constrânsă sau refulată: sunt adoptate măsuri de împărțire a mărfurilor sau de
blocare a veniturilor excedentare, care constrâng posesorii de venituri să le tezaurizeze sau să
le împrumute puterilor publice sau să achiziționeze mărfuri care nu corespund trebuintelor lor
prioritare.
2. Din punct de vedere al intensității cu care se manifestă:
a) inflația moderată ce nu depășește 3 -5% și este însoțită de obicei, de o creștere economic
într-o măsură mai mare;
b) inflația rapidă care poate atinge 10% și este însoțită de creșteri mai lente sau de stagnări,
dar și de fenomene de scădere a producției naționale;
c) hiperinflația care se caracterizează printr -o creștere anuala a nivel ului prețurilor și printr -o
reducere însemnată a puterii de cumpărare a banilor care depășesc 10 procente ajungând
uneori la depășiri mult mai mari de 100%.
3. Potrivit originii sau a cauzelor ce o genereaza, inflația îmbracă următoarele forme:

a) inflația prin bani;
b) inflația prin cerere:
c) inflația prin costuri;
d) inflația structurală;
e) inflația importată.

1.4. Scurt istoric
Istoria a avut parte de inflații de diferite magnitudini, de la așa numitele revoluții ale
secolului XVI cauzate de fluxul de aur și jefuirea argintului, la cea mai mare inflație cauza tă
de banii de hârtie în Ungaria după cel de Al Doilea Război Mondial.4
Creșterea rapidă a cantității de bani sau a ofertei de bani a avut loc în mai multe
societăți diferite de -a lungul istoriei, prin diferite forme de bani utilizate. De exemplu, atunci
când aurul a fost folosit ca monedă, guvernul putea sa colecteze monede de aur, sa le
topească, să le amestece cu alte metale, cum ar fi argint, cupru sau plumb, și să le emită din
nou la aceeași v aloare nominală. Prin diluarea de aur cu alte metale, guvernul ar putea emite
mai multe monede, fără a fi nevoie creșterea cantității de aur folosită pentru a le face. Această
practică ar duce la creșterea ofertei de bani, dar, în același timp, valoarea re lativă a fiecărei
monede ar fi redusă. Pe măsură ce valoarea relativă a monedelor devine mai mică,
consumatorii trebuie să dea mai multe monede în schimbul acelorași bunuri și servicii ca și
înainte. Aceste bunuri și servicii vor experimenta o creștere a p rețurilor ca urmare a reducerii
valorii fiecărei monede.
Secolul XIX si p rima perioadă din secolul XX, până în 1914, este caracterizat de o
stabilitate relativă a prețurilor. Toate țările importau din Europa și multe din afara Europei
utilizau etalonul de aur. În această perioadă, în toată lumea s -au înregistrat rate modeste ale
inflației și un grad ridicat de stabilitate a piețelor inte rnaționale.5
Însă, s ecolul XX poate fi amintit ca secolul excesului. Această perioadă a văzut unele
dintre cele mai distrugatoare razboaie din istorie, dezvoltarea bombei atomice, începutul
transportului aerian și spațial, colonizarea și decolonizarea din Lumea a Treia, ascensiunea și
căderea comunismului, îmbunătățiri dramatice în standardul de viață, explozia populației,
inventarea computerului, progresele incredibile în știință și medicină, precum și sute de

4 Bernholz, Peter, Monetary Regimes and Inflation: History, Economic and Political Relationships , 2015, p. 11.
5 Cohuț Pop, Ioana, Inflația în cea de -a doua jumătate a secolului XX , 2005, p. 37.

modificări fără precedent în istorie.6 Tododa ta, acest secol a produs mai multă inflație decât
orice alt secol până atunci
Perioada ce a declanșat o serie de inflații și hiperinflații, este cea a Primului Război
Mondial. Instabilitatea din acești ani s -a datorat faptului că țările participante la război nu au
fost capabile să finanțeze războiul numai din taxe, așadar au emis cantități suplimentare de
bani ce se vor dovedi fără acoperire. Rezultatul a fost unul dezastruos, înregistrându -se cea
mai mare inflație de până atunci. Perioada imediat ă după primul război mondial a dus la o
creștere chiar mai mare decât în timpul războiului. Țările victorioase , cum ar fi Regatul Unit
și Statele Unite ale Americii, au cunoscut o scădere a acestui fenomen , dar țările care au fost
învinse s -au confruntat cu instabilitate politică după război și a dus la apariția celei mai mari
hiperinflații din istoria omenirii.
Noile țări care au fost create după război, cum ar fi Polonia și Ungaria, nu aveau
capacitatea de a colecta impozite suficiente și a plătit facturile prin tipărirea de bani. Ulterior,
revoluțiile au zguduit Rusia și alte țări, indem nizații de război a u trebuit să fie plătite de
Germania, iar guvernele au fost împovărat cu datorii de război. Una dintre soluții a fost
creșterea taxelor în multe dintre țările europene care au fost implicate dir ect în al doilea război
mondial, însă a dus doar la crearea mai multor probleme economice. Rezultatul a fost
hiperinflatie în Germani a și alte țări care au luptat de partea puterilor Axei sau au fost ocupate
de puterile Axei.
Tabelul de mai jos compară ratele de schimb în Statele Unite ale Americi i dolar în
1914 și 1924 pentru unele dintre aceste țări.
Tabelul nr.1: Ratele de schimb ale dolarului American în 1914 și 1924
Țara 1914 1924
Austria 4.96 71.428
Germania 4.2 4.200.000.000.000
Ungaria 4.96 77.000
Poland 5.3* 9.330.000
Russia 2.35 257.500.000.000
Sursa: Taylor, Bryan, The Century of Inflation, 2000, p. 4.
Perioada următoare, din 1924 până în 1939 a fost caracterizată de instabilitate
financiară și deflație.

6 Taylor, Bryan, op.cit ., p. 1.

Ceea ce a dus la declanșarea unui nou val inflaționist, a fost cel de Al Doilea Război
Mondial . Această perioadă a înregistrat o creștere a inflației în majoritatea statelor lumii.
Astfel, între 1939 -1945, rata inflației s -a ridicat la 30% anual în Statele Unite, 300% în Franța
și 2.200% în Itali a.7 Totuși, mai puține țări au suferit de fenomenul inflaționist după Al Doilea
Război Mondial, decât după primul.
Colaps ul inflaționist în China a avut mai mult de a face cu războiul civil care a urmat
după Al Doilea Război M ondial decât cu războiul în sine. În Grecia, inflația s -a manifestat în
timpul celui de al doilea război mondial, iar în România acest fenomen a fost moderat în
comparație cu Ungaria.
Cea mai gravă inflație din istoria omenirii a avut loc în Ungaria, în 19 46, când s -au
înecat în Pengo zerouri. În timpul primăvara și vara anului 1946, Ungaria a trecut prin pengo,
Milpengo (egal cu 1 milion de Pengoe), Bilpengo (egal cu 1 milion de milioane de Pengoe) și
Adopengo (Pengo fiscală care ar fi trebuit să se evite efectele inflației, dar nu a reușit) .
Atunci când inflația s -a încheiat în iulie 1946, a fost nevoie de 400 cvadrilioane Pengoe să
cumpere 1 Forint, noua monedă. Această inflație a fost inevitabilă.8
Un alt fenomen ce s -a manifestat în economia țărilor in dustrializate a fost cel de
creștere a prețurilor. Acesta își face apariția la începutul anilor 50 și se accentuează către
sfârșitul anilor 60.
În anul 1973 s -au produs șocuri ale ofertei cu impact foarte mare asupra economiilor
ce au cauzat grave inflații în majoritatea țărilor. Acest fenomen s -a produs datorită crizei
petrolului. Ulterior se cunoaște o scurta perioadă de stabilizare, însă în anu l 1979 prețul
petrolului cunoaște din nou o creștere brutală.
Următorii ani sunt caracterizați în continuare de prezența inflației și deflației, astfel
aceste fenomene nu mai sunt considerate o disfuncție trecătoare a mecanismului economic.
Există un dec alaj între bani , crearea lor și ajustarea prețurilor. Catalizatorul ex tern a
fost în mod tipic: războaiele internațional e, revoluți ile sau condițiile economice internaționale.

7 Cohuț Pop, Ioana, Inflația în cea de -a doua jumătate a secolului XX , 2005, p. 39.
8 Taylor, Bryan, op.cit ., p. 9.