Specializare: Studii de Securitate [621672]

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA ” SIBIU
Facultatea de Ș tiinte Socio -Umane
Departamentul de Relații Internaționale, Știinte Politice ș i Studii de Securitate
Specializare: Studii de Securitate

Lucrare de Licență
Impactul terorismului asupra Securității Internaționale

Coordonator științific: Absolve nt:
Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă Andreea Ardelean
Asist. Univ. Dr. Marius Șpechea

Sibiu
2018

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 1
CAPITOLUL I. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
I.1.Forme de manifestare și tipuri de terorism ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
I.2. Evoluția terorismului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
I.3.Terorismul în Antichitate și Evul Mediu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …14
I.4. Statutul actual al terorismlui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
I.5.Securitatea international ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
CAPITOLUL II. Mediul internațional de securitate contemporan ………………………….. ………………………….. ….18
II.1. Mediul Internațional de Securitate Contemporan ………………………….. ………………………….. ……………… 19
II.2.Mediul de Securitate Actual sub impactul terorismului ………………………….. ………………………….. ……….. 20
II.3.Impactul terorismului asupra statelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..23
II.4.Posibile amenințări ale Mediului de Securitate Ac tual ………………………….. ………………………….. ………… 25
CAPITOLUL III. Eforturi de combatere și contracarare a fenomenului terorismului internațional ………………. 31
III.1.Combaterea terorismului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 38
III.2. Evenimentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 40
III.3. Rea cțiile naționale și internationale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……42
III.4. Analiză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 44
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 48
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 53

1

INTRODUCERE

Începutul secolului al XXI -lea se caracterizează prin exacerbarea unuia dintre cele mai
sângeroase și barbare tipuri de violență, terorismul, care tinde să îndrepte omenirea către o nouă eră a
agresivității. Spectrul amenințărilor a devenit extrem de variat și se af lă în continu ă diversificare și
internaționalizare, unele dintre acestea fiind de importanță majoră (crima organizată, proliferarea
armelor de distrugere în masă, traficul de droguri, corupția, acțiunile teroriste și activitățile ilegale de
finanțare a ter orismului). În marea majoritate, acestea urmăresc impunerea prin violență a unor
revendicări de natură diversă aparținând unor grupuri cu interese minoritare.
Abordarea conceptuală a temei alese considerăm că este necesară pentru că, deși amenințarea
teror istă reprezintă un subiect extrem de dezbătut în toate dimensiunile sale, persistă unele confuzii
legate de latura juridică a fenomenului, motivația apelării la acest tip de acțiuni de luptă asimetrice,
profilul psihologic de bază al teroriștilor sau chiar de definirea terorismului.
Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de
legiunile romane asupra populațiilor din zonele o cupate și, de -a lungul timpurilor, s -a manifestat sub
toate formele posibile, de la terorismul peșterii la ciberterorism, în funcție de treapta de civilizație pe
care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziție, și aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost
mereu altele, esența a rămas însă aceeași: înfricoșare, distrugere, ucidere. Din păcate, și terorismul, ca
și războiul, face parte, într -un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăște și se
autodistruge, crezând că se purifică .
Terorismul este același de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor
Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca și cea a revoluției române din
decembrie 1989), n -a făcut altceva decât să schimbe percepția omenirii și a fiecăruia în parte, să -i
aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se
află un monstru care -l poate ucide oricând și oricum. Acesta a fost, probabil, și obiectivul central al
atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coșmar universal, lumea să afle și să nu ui te că poate fi
lovită și ucisă oricând, oriunde și prin orice mijloace .
Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul
nostru, partea fanatică dintre noi și, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puteri i, al răzbunării, al
pedepsirii cu orice preț, al purificării prin ucidere și prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific

2
doar mediului uman (doar ființa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat și analizat
așa cum este, de pe pozi ții cât se poate de obiective, pentru a -i decela sensurile și mecanismele, pentru
a-i afla izvoarele și, în consecință, pentru a -i anihila cauzele, a -i distruge structurile, a -i limita efectele
și a-i tăia rădăcinile .
Terorismul transfrontalier este un fenomen în dezvoltare continuă, devenind un pericol social
din ce în ce mai letal la adresa securității naționale, regionale și mondiale în condițiile modificării
continue a motivațiilor, tacticilor, modalităților de acțiune și a țintelor viza te și a creșt erii sprijinului
logistic, nivelului de susținere unei părți a opiniei publice și specializării pregătirii teroriștilor.
Dimensiunile actuale ale violenței terorismului contemporan sunt de natură să zdruncine stabilitatea
relațiilor normale de conviețuir e pașnică, să afecteze legăturile politice, culturale, economice și de altă
natură dintre țări și popoare în conformitate cu normele morale și principiile dreptului internațional.
Atacurile teroriste premeditate au schimbat raporturile dintre state și rapo rtarea acestora la
mediul internațional de securitate pe ansamblu, generând un proces de concentrare a eforturilor
comunității internaționale în sensul luării unor măsuri și desfășurării de acțiuni comune de combatere
și luptă împotriva terorismului, conte xt care a și facilitat conturarea unui efort consensual pe plan
internațional.
Terorismul internațional reprezintă o amenințare strategică nu doar pentru SUA și țările UE, ci
și pentru Rusia, China, India și pentru multe alte țări, inclusiv România.
Prin asocierea sa cu fundamentalismul islamic, terorismul internațional și -a lărgit considerabil
spațiul de acțiune, fiind prezent oriunde pe glob, dar manifestându -se cu mai multă virulență în Asia
Centrală, Peninsula Arabică, Irak, Pakistan, India, Thailan da, Indonezia, Filipine .
În ultimul timp, se remarcă o proliferare a mesajului global al terorismului și o reorientare a
acțiunilor teroriste de la țintele guvernamentale, diplomatice și militare spre țintele civile, precum
bănci, hoteluri, trenuri, lăcașe de cult, ce au o importantă încărcătură simbolică și provoacă un număr
mare de victime, în scopul de a determina presiuni din partea opiniei publice naționale și internaționale
asupra factorilor decizionali, pentru acceptarea solicitărilor grupurilor tero riste.
În evaluarea amenințărilor teroriste trebuie luate în considerare condițiile de apariție și de
dezvoltare a acestora. Din acest punct de vedere este necesară monitorizarea statelor care, datorită
condițiilor sociale, economice și politice, ar pute a deveni baze de formare a nucleelor teroriste, sta tele
care ar putea juca rol de incubator, precum și statele care, prin natura regimului politic aflat la putere,
sprijină direct sau indirect, sau sunt susceptibile de a sprijini promovarea acestui gen de violență.

3
De obicei, terorismul este examinat și luat în considerare ca un amestec între realitate și ficțiune
care înconjoară adesea discuțiile asupra acestui subiect. De asemenea, fenomenul este considerat ca
fiind o tactică coercitivă folosită de difer ite grupuri, unele care derivă din altele care protejează ordinea
politică stabilită într -o comunitate.
Acestea ar fi, în l inii mari, reperele substanțiale, metodologice, și circumstanțiale ale
demersului științifi c pe care și -l propune lucrarea; repere ca re, în structura acesteia se regă sesc în
următoarele formulări:
În Capitolul 1 am făcut referire la câteva d elimitări conceptuale ( conceptul de terorism,
dificultatea definirii terorismului, principale forme de manifestare și caracteristici generale; def iniții
din sfera dezbaterilor științifice și civice, ale o rganizațiilor nonguvernamentale ), am enumerate forme
de man ifestare și tipuri de terorism ( terorism direct, indirect, terorismul de drept comun, terorismul
social, terorismul politic, terorismul re ligios și terorismul cultural , terorism intern și international). Tot
în capitolul 1 am enumerat câteva forme de manifestare în raport cu mijloacele utilizate (terorism
comis prin mijloace tradiționale, terorism electronic și terorism nuclear, chimic și biologic ). Am
prezentat evoluția terorismului, terorismul in Antichitate și Evul Mediu, statutul actual al terorismlui și
câteva paragrafe în legătură cu s ecuritatea international ă.
În Capitolul 2, am făcut referire la Mediul Internațional de Securitate Comtemporan, sub
impactul terorismului , evoluția acestuia începând din 2001, impactul său asupra statelor, ( posibile
amenințări, principalele fenomene care duc la prezența terorismului).
Măsuri de contracarare și prevenire împotriva terorismului la nivel European sunt prezentate în
Capitolul 3(cadru, măsuri). Aici am enumerate măsurile de combatere a terorismului, câteva idei
despre antiterosim, contraterorism. Tot în Capitolul 3 am realizat un Studiu de caz despre atentatele din
7 ianuarie 2015, la redac ția ziarului Charlie Hebdo, din Paris. Am prezentat date despre eveniment,
despre ziua de 7 ianuarie, reacții naționale și internaționale, o analiză și câteva concluzii în legătură cu
evenimentul.
Această lucrare își pr opune să prezinte fenomenul ter orist dintr -o altă pers pectivă, originală, în
contextu l in care frecvența actelor teroriste în Europa a ajuns să depășească chiar capacitatea de lectură
a faptelor și circumstanțelor menite să explice cauzele fenomenului, tendințele lui, consecințele și
ansambl ul de măsuri necesare pentru contracararea lor.
Având în vedere caracterul complex al acestui fenomen social, cu o încărcătură politică la fel
de mare ca și fenomenologia de veacuri și m ilenii a războiului, abordarea temei nu ar putea fi decât una

4
interdi sciplinară, acoperind domeniul politic, social, psihologic, militar, de intelligence și protecț ie, dar
și cel economic, științific, biologic.
Motiva ția personală față de tema de cercetare „ Impactul terorismului asupra securității
internationale ” este influențată de realitatea care ne găzduiește temporar pe fiecare dintre noi, realitate
politică și socială în care trăim, care pare tot mai confuză și mai năucitoare. În prezent, violența care
utilizează terorismul atât ca strategie de poziționare gl obală cât și ca tactică de atingere a unr obiective
de etapă, nu include numai regimurile bazate pe frica terorizantă, ci un terorism bazat pe o ideologie
exclusivistă, criminală.
Prin trecerea în revistă, demersul meu analitic a urmărit ințelegerea fenom enului, a actelor
teroriste din epoca noastră europeană modernă, dacă se poate anticipa ceva util pentru o mai eficientă
contracarare a lui și dacă noi, victimele am putea contribui cumva la reducerea riscurilor, diminuarea
suferințelor pe care aceste trag edii le produc.
În ceea ce privește contracararea terorismului, câteva problem e de interes major își regăsesc
ponderea firească în lucrare. Ele pornesc de la faptul că fenomenul terorist implică preocupări privind
măsurile menite să asigure contracararea pericolului terorist, să protejeze victimele -țintă, să -i
pedepsească pe cei vinovați, să prevină situația în care fenomenul ar fi putut duce la anarhie, pierderea
identității și independenței.
Cele mai importante preocupări sunt cele internaționale. În an samblul lor , sunt investigate
eforturile ONU, ale NATO și OSCE. Ponderea cea mai semnificativă se focalizează pe strategiile și
politicile publice antiteroriste, ale Uniunii Europene, care are ca principiu de lucru responsabilitatea
primordială a statelor membre, nevoia de coordonare unională, clauza de solidaritate și cooperare
transatlantică.
O precizare importantă vizează spațialitatea căreia i se circumscrie demersul, în contextul în
care, prin definiție, teza vizează terorismul ca fenomen în și vizând perimetrul european (inclusiv din
perspectiva proiecției de interese ale unei Europe mai degrabă înțeleasă virtual decât definită entitar
politic) și numai conjunctural spațiul euro -atlantic (prin încercare de comparație a tiparului acțional al
contratero rismului european versus cel american).

5
CAPITOLUL I. Delimitări conceptuale

În mediul international au apărut și se dezvoltă o complexitate de riscuri, pericole și
vulnerabilități non -militare care creează noi tipuri de provocări la adresa securității intern aționale.
Proliferarea armelor de distrugere în masă, a terorismului, crimei organizate, traficului de droguri sunt
numai câteva din provocările care afectează comunitatea international. Atacurile teroriste au
reprezentat acțiuni distruct ive și violente îndreptate împotriva statelor în cauză și civilizației.
Noțiunea de terorism este cunoscută omenirii de la începutul istoriei. Constituirea teoriilor în
ceea ce privește formele de manifestare ale terorismului, s -au accentuat după revoluț ia franceză din
1789. Terorismul internațional săvârșit în timp de p ace a luat o amploare deosebită în secolul XX .
O caracteristică a terorismului este intimidarea prin violență, mijloacele folosite fiind extrem de
variate, incluzând răpirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuțiile sumare, producerea de
explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea căilor ferate sau a unor instalații industriale sau a
mijloacelor de telecomunicații, ruperea unor diguri, otrăvirea apei potabile (a râ urilor, fântânilor sau
rezervoarelor de apă), producerea unor boli contagioase, e xecutarea de bombardamente și altele.
Terorismul s -a amplificat în volum și severitate, putere și influență, astfel încât măsurile
elaborate de contracarare par a nu fi sufici ente pentru a controla situația la nivel internațional.
Procesul de globalizare, care a deschis națiunilor accesul la tehnologii avansate și a condus la
liberalizarea economiilor, a provocat, în același timp, apariția unor factori sociali ca inechitatea so cială
și marginalizarea, aceștia fiind unele dintre motivele ce au contribuit la formarea mișcărilor extremiste
și izolaționiste. Terorismul s -a dovedit a fi o problemă mai serioasă decât acum ceva ani în urmă, acest
fapt se explică prin turbulența cu care se dezvoltă civilizațiile lumii și marginalizarea la care este
supusă o bună parte dintre ele.
Terorismul este astăzi o amenințare asimetrică la adresa democrației prin forțele și mijloacele
întrebuințate și procedeele subversive utilizate. Prin dimensiun ule și formele sale de manifestare,
terorismul a devenit „una din calamitățile cele mai teribile, din ce în ce mai active și mai amenințătoare
ale comunității internaționale” 1.
Terorismul a fost și încă mai este privit ca infracțiune, ca exercitare extre mă pentru obținerea
unor efecte în lumea interlopă, în mediile corupte. Terorismul este un război care se caracterizează prin

1 Ion Bodunescu, Dan -Romeo Bodunescu, Relații internaționale, problematici și priorități pentru mileniul
III, Editura Tipoalex, București, 2000, p. 11.

6
lipsa unui teatru de acțiuni anume definit. Acest tip de război este unul asimetric, acesta fiind
evidențiat de strategia forțelor și mijloacelor folosite: avioane comerciale și bombe umane dirijate
împotriva unor obiective social -economice. Asimetria se manifestă în domeniul gândirii și culturii
opozanților. Astfel în timp ce teroriștii nu au niciun fel de teamă și de remușcare față de moartea
oamenilor și distrugerea unor valori ale civilizației mondiale, cei din urmă caută să radieze moartea și
violența din peisajul lor mintal 2. În abordarea și înțelegerea acestui tip de război trebuie să plecăm de
la definirea lui, parcurgerea an alizei tipologiei acțiunilor teroriste, raportându -ne la scopurile și
obiectivele urmărite în vederea dezvoltării omenirii.
Noțiunea de „terorism” a fost folosită pentru prima dată la cea de -a doua Conferință de
unificare a dreptului penal de la Bruxelles , din 1930, și era definită astfel: „Utilizarea intenționată a
unor mijloace capabile să producă un pericol comun reprezintă acte de terorism ce constau în crime
împotriva vieții, libertății și integrității fizice a unor persoane sau care sunt îndreptate contra
proprietății private sau de stat”.
Potriv it actualei Strategii de Securitate a României, terorismul, în general, și terorismul
internațional structurat în rețele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă amenințare la
adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației și altor valo ri fundamentale pe care se întemeiază
comunitatea democ ratică a statelor euroatlantice 3.
Terorismul constituie unul din cele mai complexe și mai periculoase fenomene sociale. În
evoluția sa istorică, terorismul a parcurs mai multe etape, luând diverse for me și manifestându -se prin
cele mai violente modalități infracționale. In prezent, terorismul a ajuns să fie una din cele mai grave
infracțiuni, amploarea sa amenințând întreaga umanitate. Terorismul constituie o preocupare nu doar
pentru guverne și autori tăți, ci pentru întreaga comunitate internațională . In ultimii ani, întreaga lume,
dar în mod deosebit Europa, a fost marcată de schimbări politice fundamentale. Aceste mutații, s -au
resimțit în mod special în ceea ce privește politica de securitate, deter minând pentru statele europene
și nu numai, structurarea problemelor majore ale securității în jurul evoluțiilor alarmante ale crimei
organizate, terorismului, cu tot cortegiul de amenințări și implicații negative care derivă din acestea.
Complexitatea ter orismului, a formelor sale de manifestare, creșterea numărului grupărilor și
organizațiilor teroriste, diversitatea orientărilor acestora, presupune, implicit, o evoluție
corespunzătoare a scopurilor urmărite. Acestea pot fi grupate în mai multe categorii. O primă categorie

2 Cf. Lucian Stăncilă, Ioan Burghelea, Vicu -Sorin Melicianu, Teroriștii cu laptop , Editura Moroșan,
București, 2011, p.14 -16.
3 http://www.arduph.ro/domenii/diu -si-terorismul/consideratii -generale -privind -terorismul/ , accesat la
data :14.05.2018, ora 19:49

7
o reprezintă realizarea unor scopuri politice, care ar putea fi soluționarea problemelor legate de
afirmarea unor etnii sau naționalități, determinarea unor schimbări radicale din viața poli tică,
încetinirea sau stoparea unor procese politice, încordarea relațiilor între state . A doua categorie este
reprezentată de a tragerea atenției opiniei publice interne și inte rnaționale asupra “țelului ” urmărit,
asupra necesității soluționării într -un mo d a problemelor conflictuale dintr -o regiune, asupra unei
ideologii, asupra nedreptăților și persecuțiilor la care este supus un grup social. De fapt, din punct de
veder e propagandistic și psihologic, opinia publică este principală forță căreia i se adrese ază
terorismul . Altă categorie a formelor de manifestare a terorismului este su bminarea autorității
regimurilor politice din un ele țări prin crearea unei stări de încordare interrnă, de nesiguranță și
incertitudine, de haos economic și social. Toate aceste a duc la discreditarea co nducerii politice și
economice.
Realizarea unor scopuri militare: dezorganizarea conducerii la nivel strategic sau operativ,
diminuarea sau distrugerea parțială a potențialului militar al adversarului, dezorganizarea sistemului
logistic, paralizarea sistemelor de comunicații și telecomunicații; activități de propagandă și
dezinformare, suprimarea sau răpirea uno personalități politice și militare, organizarea de revolte și
răscoale, a luptei de gherilă, organizarea evadării și evac uării prozonierilor, reprezintă o categorie a
formelor de manifestare.
Termenul de terorism este definit de către Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca
„Totalitatea actelor intenționate de violență pentru a provoca o teamă generalizată și pentru ating erea
unor scopuri politice.”4.
Potrivit estimărilor diverșilor autori există, astăzi, în jur de 100 de definiții ale terorismului . ".
Cercetătorii analizează terorismul în mod diferit: unii pornesc de la viziunea generală despre terorism
ca „sistem de fri că", alții îngustează sensul acestuia până la acțiunile extremiștilor și fanaticilor
religioși.
Terorismul, după cum consideră W. Laqueur, nu este altceva decât "aplicarea violenței în
societate pentru a crea panică și frică printre oameni"5. Termenii „te rorism" și „teroare" se utilizează
mai intens din timpurile revoluției burgheze din Franța 1789 -1794. Etimologia termenului „terorism"
ne duce la rădăcinile sale latine, la cuvântul latin „terror", care semnifică frică, groază. Realmente,
elementul necesar prezent în orice acțiune de terorism este înfricoșarea oponentului politic, ori a
oamenilor – victime directe ale teroriștilor.

4 Dicționarul Explicativ al Limbii Române,20 09.
5 Laqueur, W., The Terrorism to Come. II Policy review Online . August 2004, Nr. 126, p.l.

8
Astfel, potrivit definiției propuse de Comisia SRI, „terorismul reprezintă acele acțiuni,
inacțiuni, precum și amenințări cu pr ivire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viața,
integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relațiilor sociale, factorii materiali, relațiile
internaționale ale statelor, securitatea națională sau internațională, sunt motivat e politic, religios sau
ideologic”.
Scopurile acțiunilor teroriste definite de propunerea legislativă sunt: „intimidarea populației sau
un segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic; constrângerea unei autorități
publice ori organizații internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la
îndeplinirea unui anumit act; destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor police fundamentale,
constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizați i internaționale” 6.

I.1.Forme de manifestare și tipuri de terorism

În legătură cu scopurile urmărite de actul terorist se pot determina, după diferite criterii, mai multe
tipuri și forme de manifestare a terorismului.
În funcție de modalitățile îndeplinire a scopului , terorismul poate fi direct și indirect.
Terorismul direct presupune ca acțiunea respectivă să vizeze direct și nemijlocit scopul propus. Este
cazul când un șef de stat este asasinat în scopul înlocuirii cu un altul care să promoveze anumite
reforme așteptate de gruparea teroristă . Terorismul indirect este acel tip de acțiune prin care se comite
doar un act ce reprezintă el însuși o infracțiune ce precede acțiunea teroristă propriu -zisă.
În raport cu elementul psihologic care -i animă pe membrii organizației teroriste , putem
distinge : terorismul de drept comun, terorismul social, terorismul politic, terorismul religios și
terorismul cultural.
Terorismul de drept comun reprezintă acel gen de terorism care cade sub incidența legii penale ca o
infracțiune obișnuită, dar la care metoda de execuție este caracterizată de teroare. Pot fi calificate drept
acțiuni teroriste acele acțiuni care, deși vizează scopuri particulare sau au drept obiect un interes
personal .
Terorismul social urmărește p unerea în practică a unei ideologii sau doctrine sociale ori economice, de
regulă prin distrugerea sau schimbarea ordinii sociale a unei orânduiri. De obicei, consecințele se

6 http://www.mediafax.ro/politic/proiect -conceptul -terorism -actualizat -comisia -sri-legislatia -domeniu –
completata -evaluarea -amenintarii -teroriste -schimbare -paradigma -trecerea -amenintare -generica -una-
punctuala -16740238, accesat la data: 14.05.2018, ora 19:40.

9
produc pe teritoriul unui stat, dar uneori pot influența anumite evoluții din ter itoriile vecine.
Terorismul politic este caracterizat prin faptul că elementul subiectiv al infracțiunii este de ordin
politic, actul de teroare este îndreptat asupra statului, organelor sale sau reprezentanților săi, împotriva
organizării sale politice sa u formei de stat.
Formele de manifestare ale terorismului politic sunt numeroase, pornind de la terorismul exercitat de
organizațiile politice extremiste și până la terorismul practicat de persoane influente, grupuri de
interese etc. Obiectivele terorismul ui politic vizează în principal cucerirea puterii politice prin violență,
opoziția la imperialism, lupta pentru reforme sociale, lupta pentru putere și influență, lupta pentru
imagine, lupta pentru identitate, crearea și întreținerea stării de haos. Terori smul religios, reprezintă
asocierea dintre religie și terorism. Încă din 1968, an considerat de referință pentru apariția
terorismului internațional modern de către specialiștii americani, acționau 13 grupări teroriste cu
motivații religioase, fără ca acți unile lor să fie incluse î n sfera terorismului religios 7. În prezent,
lucrurile au evoluat, circa 20% dintre grupările teroriste care acționează pe glob invocând motive
religioase pentru acțiunile lor. Uneori însă, o serie de importante organizații terori ste (de exemplu,
Armata Republicană Irlandeză, Organizația de Eliberare a Palestinei, Tigrii Tamil) deși au o
componentă dominantă religioasă, revendică aspecte de ordin politic și social.
Terorismul cultural nu este un mijloc de confruntare, ci unul de di strugere a sistemelor de
valori. El se desfășoară în cadrul a ceea ce numim „cultură de piață“, care nu are nici o legătură cu
sistemele de valori ale lumii, cultura autentică. Terorismul cultural poate îmbrăca unele forme cum
sunt: pornografia, invadarea pieței cu filme sau producții care cultivă violența, egoismul, lipsa de
respect față de valorile proprii, distrugerea simbolurilor (ceea ce s -a încercat în atentatele de la 11
septembrie) .
Dacă luăm în vedere spațiul în care se pun în practică acțiunile te roriste și întinderea efectelor
create, putem califica terorismul ca fiind intern sau internațional.
Terorismul intern (național) presupune că pregătirea, executarea și consecințele pe care le
produce se petrec între granițele unei singure țări 8.
Acest ti p de terorism se manifestă cel mai adesea sub forma terorismului politic sau social,
fiind îndreptat împotriva organizării politice a unui stat, a forme i sale sau reprezentanților săi. Ceea ce
se urmărește este destabilizarea ordinii publice prin crearea u nei stări de teamă în urma comiterii de

7 Bruce Hoffman , Implicațiile terorismului motivat de imperative religioase , studiu RAND
Corporation,1993
8 Ion Bondunescu, Terorismul -fenomen global , Editura Tipo Alex, București, 2002, p. 27

10
atentate asupra vieții, sănătății sau libertății adversarilor.
Terorismul internațional are loc în condițiile când apare un element de extraneitate, respectiv
pregătirea, desfășurarea unuia sau mai multor acte ori p ropagarea efectelor se realizează în cel puțin
două state. În concepția unor autori, terorismul poate fi internațional „când urmărește să complice sau
să determina ruperea relațiilor pașnice dintre state, să înlăture anumiți oameni politici indezirabili unor
cercuri străine sau să influențeze prin intimidare, politica internă sau externă a unui anumit stat9 .
Conform Convenției Europene de la Strasbourg, din anul 1977, terorismul internațional trebuie
analizat sub următoarele aspecte: naționalitatea autor ului sau complicilor infracțiunii, naționalitatea
victimelor, teritoriul unde a fost pregătit, s -a acționat sau și -a produs efectele actul terorist, teritoriul
unde s -a refugiat autorul.
În afară de efectele ce se produc î n general prin acte de terorism, actele teroriste internaționale
pot crea o anumită stare de neîncredere între state, ce poate avea consecințe negative pentru relațiile
politico-economice dintre acestea 10.
În raport cu mijloacele utilizate de teroriști putem avea: terorism comis prin mijlo ace
tradiționale, terorism electronic și terorism nuclear, chimic și biologic.
Terorism prin mijloace tradiționale am putea denumi actele ce se comit prin utilizarea unor
metode și mijloace frecvent folosite, respectiv: atacuri cu bombă, mașini capcană, e xplozii declanșate
de teroriști sinucigași, atentate asupra unor personalități .
Terorismul electronic presupune atacul împotriva sistemelor de calculatoare, prin intermediul
cărora se conduc aproape toate domeniile economice și sociale: controlul traficul ui aerian și al altor
mijloace de transport, coordonarea serviciului securității naționale, coordonarea sistemului bancar .
Biroul Federal de Investigatii a oferit următoarea definiție lucrativă: “cyber -terorismul este
atacul premeditat, motivat politic împ otriva informației, sistemelor informatice, programelor
informatice și datelor, rezultând în violența împotriva țintelor noncombatante, de către grupări
subnaționale sau agenți clandestini”.
Terorismul chimic, biologic și nuclear presupune utilizarea unor arme de distrugere în masă, de
genul celor menționate.
Posibilul pericol pe care -l reprezintă un asemenea tip de terorism isterizează statele numai la
simpla bănuială că s -ar putea utiliza un asemenea mijloc. Avem exemplul recent al războiului din Irak,
când declanșarea conflictului a avut drept scuză o informație, care până la urmă s -a dovedit a fi falsă,

9 Grigore Geamănu, Drept Internațional Contemporan , Ed. Didact ică și Pedagogică, București, p. 459
10 Ionel Cloșcă, coordonator, Dicționar de Drept Internațional Public , București, 1982, p. 290

11
referitoare la existența pe teritoriul irakian a unor arme de distrugere în masă ce pot fi utilizate în
scopuri teroriste. De actualitate este diferendul S.U.A. – Iran, pe aceeași temă.
Folosirea unor astfel de arme ar putea afecta regiuni întinse, distrugerea unor orașe întregi, ori
suprimarea unui mare număr de vieți omenești.
În urma atacurilor teroriste din S.U.A., Comisia Europeană a discutat unele măsuri de protecție
pentru a se putea face față amenințării unui atac biologic îndreptat împotriva țărilor membre ale
Uniunii Europene. La rândul său, O.N.U. a atras atenția țărilo r membre că teroriștii ar putea împrăștia
în mod deliberat boli infecțioase specifice animalelor, în țările Europei, pagubele economice putând fi
imense.
Se constată că tot mai frecvent sunt atacate sistemele ce conțin secrete naționale militare și de
securitate în scopul furtului de date sau virusării, pentru a le face inutilizabile. Acest gen de terorism a
prins societatea contemporană nepregătită, doar câteva state având o legislație adecvată combaterii
fenomenului menționat.
Principalele forme de manif estare a terorismului la începutul acestui mileniu sunt: terorismul
etnic, religios, informațional, economic, politic, psihologic, infracțional, genetic, spațial, de tip gherilă,
ciber -terorism11.
Din analiza unor evenimente (situații) reale, rezultă că met odele de acțiune cele mai des folosite
în realizarea actelor teroriste sunt: acțiunea directă, acțiunea acoperită și acțiunea indirectă. Utilizarea
uneia sau alteia dintre cele trei metode are la bază o diversitate de factori ce țin de obiectivele urmărite ,
de capacitățile și structura organizației, de logistica avută la dispoziție, de mediul în care se execută
acțiunea și altele.
Acțiunea directă constă în atacul armat deschis asupra țintei vizate în scopul ocupării
obiec tivului (cu sau fără luare de ostat ici), capturării, răpirii sau nimicirii unor persoane, creării de
panică, derută și groază în rândul populației. În raport cu scopul acțiunii, natura obiectivului vizat,
condițiile concrete existente în zonă și alte elemente de ordin tactic, sociologic și psihologic, acțiunea
directă face uz de o serie de procedee de acțiune între care cele mai frecvente sunt: atentatul (asasinate,
răpiri, sechestrări de persoane, agresare psihică etc.); atacul asupra unor obiective fixe (distrugerea,
degradarea, ocuparea p rin forță); atacul asupra unor obiective mobile (deturnarea unor mijloace de
transport sau distrugerea acestora).
Atentatul reprezintă unul dintre principalele procedee de acțiune folosite de teroriști și se

11 Mircea Mureșan, Gheorghe Văduva, Războiul viitorului, viitorul războiului , Editura Universității
Naționale de Apărare, București, 2004, pp. 453 -454.

12
adoptă în scopul suprimării fizice a unor perso nalități marcante care prin activitatea lor au afectat
interesele grupării teroriste. De regulă, țintele acestor acțiuni sunt: șefi de state și de guverne,
diplomați, înalți demnitari și personalități politice, oameni de afaceri, comandanți militari etc. C a
modalități concrete de executare a acțiunilor asupra personalităților vizate, elementele teroriste
folosesc: asasinatul, răpirea de persoane, sechestrarea (luarea de ostatici).
Răpirea de persoane se realizează în vederea amenințării unor grupuri de int erese (social –
politice sau economice), guvernelor sau autorităților statului cărora li se impune satisfacerea unor
revendicări de ordin politic, economic, juridic sau militar solicitate de către grupările teroriste
respective.
Sechestrarea de persoane (lua rea de ostatici) este strâns legată de răpire. Pe lângă revendicările
politice, teroriștii mai pot solicita răscumpărarea ostaticilor pe sume mari de bani dacă aceștia sunt
oameni de afaceri sau persoane bogate.
În ultima perioadă, teroriștii au început să răpească victime civile, „de obicei angajați străini, în
special pe cei din sectorul petrolifer și minier, lucrători umanitari, jurnaliști, turiști și e xpatriați pentru
răscumpărări”12. S-au înmulțit cazurile în care teroriștii și -au ucis victimele răpiril or, atunci când nu le –
au fost îndeplinite cerințele.
Asasinatul reprezintă o tactică teroristă de impact, în general mai puțin utilizată decât altele, și
vizează uciderea unor personalități publice sau indivizi reprezentativi din mediul politic, economic,
militar, religios .
Atentatul prin atac armat direct și prin surprindere este un procedeu violent adoptat în scopul
suprimării fizice a persoanei vizate.
Atacul asupra unor obiective fixe cu foc, combinat cu acțiuni rapide și prin surprindere asupra
element elor sistemului de securitate, cuprinde: atacul în forță pe una sau mai multe direcții și,
respectiv, atacul legendat. Primul aspect vizează apropierea în ascuns de obiectiv și desfășurarea rapidă
a comando -ului terorist, pătrunderea în obiectiv, neutraliz area sistemului de protecție, ocuparea
obiectivului, luarea de ostatici și începerea negocierilor pentru satisfacerea cererilor ultimative.
Atacul obiectivelor mobile (deturnarea) presupune capturarea unui mijloc de transport și
schimbarea direcției de dep lasare a acestuia sub amenințare. Deturnarea se execută de obicei asupra
aeronavelor, ori navelor maritime și mai puțin asupra mijloacelor de transport rutiere și feroviare.
Acțiunea acoperită cuprinde asasinarea unor persoane, distrugerea sau incendierea unor

12 Kidnapping Threat Worldwide, disponibil online la: http://www.smartraveller.gov.au/zw –
cgi/view/travelbulletins/ Kidnapping, accesat la data de 17 mai 2018.

13
obiective (imobile) prin diverse metode și procedee precum: expedierea/înmânarea unor obiecte
explozive (plicuri, colete, buchete de flori, cadouri diverse) prin poșta obișnuită, curieri, persoane
deghizate etc.; plasarea de încărcături explozive în l ocuri sau obiective alese din timp în scopul
producerii de asasinate, distrugeri, incendii .
Acțiunea indirectă (psihologică) ca formă de luptă teroristă vizează distrugerea echilibrului
psihologic și diminuarea capacității de rezistență psihică la nivelul persoanelor, grupurilor de interese
și chiar a națiunilor. Procedeele cele mai des întâlnite în acțiunile teroriste indirecte sunt: amenințările
prin telefon sau scrisori anonime la adresa personală sau a familiei; lansarea de alarme false prin mass –
media sau telefoane anonime care anunță iminența producerii unui atentat terorist; amenințarea cu
folosirea mijloacelor radioactive, chimice și biologice. În săptămânile următoare atacurilor de la WTC
s-au înregistrat mii de alarme false referitoare la posibile atacuri cu agenți chimici și bacteriologici,
care au generat o adevărată psihoză în rândul populației.

I.2. Evoluția terorismului

Terorismul, văzut ca formă de c onflict asimetric între un stat țintă și un grup de indivizi plasați
la un palier sub -statal (prin stat înțelegând instituțiile sale fundamentale si conducătorii acestora) a
cunoscut, ca si războiul, mutații importante pe întreg parcursul istoriei omenești, dar transformările de
esență înregistrate în ultimii ani ai secolului al XlX -lea și, mai al es, la începutul secolului al XXI -lea
sunt așa de complexe și de radicale încât credem că astăzi ne confruntăm cu un fenomen de o
particularitate cu totul aparte, astfel că putem vorbi de un sfârșit al terorismului clasic.
Actul de terorism, are ca scop de scurajarea generală , în forma sa tradițională . Victima primară a
atentatului terorist de tip clasic era mai puțin importantă în comparație cu efectul general scontat
asupra unei colectivități sau grup țintă, căruia îi era, de fapt, adresat. Terorismul clas ic, în sens
tradițional, produce victime individuale adresându -se unei colectivități țintă. Teroarea este un fenomen
natural, însă terorismul tradițional a reprezentat, întotdeauna, exploatarea conștientă si sistematică a
acesteia. Terorismul tradițional a re un caracter coercitiv, menit să influențeze prin manipulare voința
victimelor sale secundare, astfel ca șocul provocat colectivității să fie maxim.
Pentru a -și păstra credibilitatea nealterată, actorii terorismului tradițional își materializează
sistemi c amenințările potențiale în violențe episodice. Din acest punct de vedere, terorismul tradițional
poate fi perceput ca o formă de strategie violentă, de constrângere utilizată pentru a limita libertatea de
opțiune a celorlalți. Obiectivul tactic al promot orilor terorismului tradițional îl constituie diseminarea

14
fricii, angoasei și terorii, în sprijinul realizării obiectivului strategic și anume, atingerea scopurilor
politice ce motivează acțiunea. Prin urmare, obiectivul imediat al teroriștilor tradițional i îl constituie
crearea panicii și nu distrugerea țintei vizate
Terorismul este una dintre principalele problem pe care omenia le are în această perioadă. În ultimii
ani, în tările din vestul Europei, precum și cele din Orientul Mijlociu sau Africa au avut loc acte de
terorism. Totuși, deși în ultimii ani problema terorismului s -a accentuat pe glob, primele atentate
teroriste au fost înregistrate încă din primul secol al erei noastre.

I.3.Terorismul în A ntichitate și Evul Mediu

Cea mai veche organizație care a semănat cu organizațiile teroriste modern a fost cea a Zeloților din
Iudeea. Cunoscuți romanilor ca sicarii, Zeloții au dus în primul secol o campanie de asasinare a forțelor
de ocupație, precum și a evreilor despre care av eau informații că ar colabora cu romanii. Motivul lor a
fost acela că dacă vor trăi sub stăpânire romană, nu vor putea respecta dictatele iudaismului. Ulima
redută a Zeloților a căzut în anul 74, când romanii au asediat fortăreața Masada, iar cei aflați î n interior
s-au asasinat in masă.
În secolul XI, Ordinul Asasinilor a fost următorul grup terrorist ce prezenta carcteristicile
organizaților de profil din zilele noastre. Facțiunea separatist a Islamului șiit condus de Hassan I
Sabbah a adoptat tactica de asasinare a liderilor inamicului, deoarece nu dispuneau de resursele
necesare pentru o luptă deschisă. Aceștia trimiteau un asasin singuratic pentru a ucide un lider cheie
din partea inamică. Activitatea Ordinului Asasinilor s -a terminat în anul 1273, d upă ce timp de două
secole gruparea a semănat teroare în Orientul Mijlociu.
Terorismul în Epoca Modernă:
De la dispariția Ordinului Asasinilor și până la sfârșitul anilor 1700, teroarea a mai fost utilizată a scară
largă doar în război. Cum regatele și p rincipatele existente în acea perioadă au devenit națiuni, au
dispus și de mijloace suficiente penru a -și impune autoritatea și de a stopa tot felul de activități, cum ar
fi terorismul.
În timpul Revoluției Franceze ( 1789 -1799) au fost folosite pentru p rima data cuvintele
„terrorist” și „terorism”. Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se făcea referire
la regimul de teroare inițiat de guvernul revolutionar. Adevrsarii Revoluției au folosit tactici teroriste,
cum ar fi asasinarea ș i itimidarea agenților revolutionari. Mafioții perizieni au jucat și ei un rol critic
înainte, în timpul și după revoluție, aceștia ucigând oficiali importanți și aristocrați încă cu mult înainte

15
ca ghilotina să fie folosită pentru prima dată.
În timpul secolului XIX, politicile radicale și îmbunătățirea tehnoligiei armelor a stimulat
formarea unor mici grupuri de așa -ziși teroriști, care au atacat în mod efficient statele de pe tot globul.
Anarhiștii au înregistrat unele lovituri importante, reușind să a sasineze șefi de stat din Rusia , Franța,
Italia, Spania și Statele Unite ale Americii. Lipsa lor de organizare și refuzul de a coopera cu alte
mișcări sociale au contribuit la limitarea activității teroriste a anarhiștilor.
Grupul terorist Narodnaya Vol ya din Rusia este considerat drept model pentru acea perioadă.
Aceștia erau totuși diferiți față de teroriștii moderni, în sensul că au fost cazuri în care au renunțat la
atacurile lor deoarece ar fi pus în pericol alte personae decât cele pe care voiau să le asasineze. Pe de
altă parte, gruparea Narodnaya Volya avea multe trăsături asemănătoare cu cele ale rețelelor teroriste
din prezent, respectiv era organizată clandestin, iar acțiunile lor erau total surprinzătoare.
Internaționalizarea Terorismului:
Anul 1968 poate fi considerat anul în care a apărut terorismul modern. Atunci, Frontul Popular pentru
Eliberarea Palestinei (FPEP) a deturnat un avion al El Al Israel Airlines ce zbura pe ruta Tel Aviv –
Roma. Chiar dacă deturnări de avioane de pasageri au mai avut loc și înainte, aceasta a fost prima dată
când un zbor era deturnat pentru că aparținea unui anumit transportator. De asemenea, a fost prima
data când pasagerii au fost folosiți ca și ostatici pentru cererile făcute publice guvernului israelian.
Acest incident a atrsat atenția jurnaliștilor de pe tot globul. Fondatorul FPEP, George Habash, a ținut
să precizeze că „cel puțin lumea vorbește despre noi acum”.
Un alt aspect al internaționalizării terorismului este cooperarea între organizațiile extr emiste
care desfășoară operațiuni teroriste. Cooperările dintre grupurile palestiniene și radicalii europeni au
înceout încă din anul 1970, în timp ce operațiuni commune între FPEP și Armata Roșie Japoneză (
ARJ) au debutat cu anul 1974. Din acea perioadă și în pezent, cooperarea teroristă international a
continuat să se dezvolte. Un alt exemplu elocvent este în acest sens bombele exportate de Armata
Republicană Irlandeză (IRA) în regiuni îndepărtate cum ar fi Columbia.

I.4. Statutul actual al terorismlui

Cel mai mare act al terorismului internațional a avut loc la data de 11 septembrie 2001, când
teroriștii islamici au deturnat mai multe avioane civile și le -au folosi pentru a ataca World Trade
Center ( Turnurile Gemene) din New York și Pentagonul din Wa shinghton.
Alte atacuri teroriste majore au avut loc, de asemenea, la New Delhi când Parlamentul indian a

16
fost atacat, la Bali, unde o bombă a curmat viața a peste 200 de oameni, la stațțile de metrou din
Londra, la Madrid, când mai multe explozii au avut loc în patru trenuri, în Nigeria, în Pakistan și cele
de la Paris.
Epicentrul operational și strategic al terorismului Islamic se află în partea central a
Pakistanului, în Afganistan și Siria.

I.5.Securitatea international
Conceptul de securitate și elementele sale component au suferit de -a lungul timpului modificări
esențiale, ca și atitudinea statelor față de modalitățiile de transpunere a acestuia în viață, în raport cu
schimbările care au loc pe plan international.
Termenul de securitate intră în vocabularul current al comunității internaționale după anul
1945. Etimologia noțiunii își are rădăcinile în Imperiul Roman. Zeița care asigura protecția și
bunăstarea imperiului se numea Securitas.
Termenul de securitate provine din latinescul securitas -securitatis și reprezintă ״faptul de a fi la
adăpost de orice pericol; sentimental de siguranță pe care îl dă cuiva absența oricărui pericol” 13.
Securitatea reprezintă, în principiu, ״acea stare de fapt care pune la adăpost orice pericol extern și
intern o colectivitate sau un stat oarecare, în urma unor măsuri specifice, ce sunt adoptate și care
asigură existența, independența, suveranitatea, integritatea teritorială a statului și respectarea
intereselor fundamentale ” 14.
Începând cu Tratatul Westfalic din 1648, s tatele au fost privite ca fiind cei mai puternici actori
în sistemul internațio nal. Ele au fost considerate un standard universal de legitimitate politică, fără a
exista o autoritate mai înaltă care să reglementeze relațiile dintre ele. Aceasta a însemnat că securitatea
a fost privită ca o obligație pr ioritară a guvernelor statelor. Acestea au înțeles că nu există altă
altern ativă decât aceea de a -și căuta propria lor protecție în ceea ce a fost den umită o lume a
autoajutorării. Acestea au înțeles c ă nu există altă altern ativă decât aceea de a -și căuta propria lor
protecție în ceea ce a fost de numită o lume a autoajutorării. În dezbaterea istorică privind ce a mai bună
cale de a -ți asigura securitatea națională, autori cunoscuți pr ecum Hobbes, Machiav elli și Rousseau au
încercat să prezinte o i magine preponderent pesimistă a implicațiilor suveranității statale. Sistemul
internațional a fost tratat ca o arenă brutală în care statele ar căuta să -și real izeze propria lor securitate
în detrimentul vecinilo r lor. Relațiile interstata le au fost percepute ca o luptă aprigă pentru putere în

13 Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Academiei Bucureș ti, 1998, pag. 846
14 Mica enciclopedie de politologie , Editura Enciclopedică, București, 1997, pag. 402

17
care actorii statali încercau în mod constant să fie în avantaj unii în raport cu ceilalți. Con form opiniei
acestora, era de -a dreptul imposibil să se ajungă la o pace per manentă. Tot ceea ce statele ar fi putut să
facă era să prevină ca unul dint re ele să dobândească hegemonia asupra celorlalți, prin încercări
constante de a realiza și menține echilibrul de putere .
În forma generală a înțelegerii moderne, conceptul de s ecuritate internațională a fost formulat
odată cu crearea ONU. În primul articol al Cartei ONU se defi nește obiectivul său principal, și anume
„pentru a menține pacea și securitatea internațională și, în acest scop: să ia măsuri colective eficace
pentru preve nirea și înlăturarea amenințărilor împot riva păcii și pentru reprimarea oricăror acte de
agresiune sau altor încălcări ale păcii și să înfăptu iască, prin mijloace pașnice și în conformitate cu
principiile justiției și dreptului internațional, aplana rea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu
carac ter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii” .
Dacă este să luăm în calcul dimensiunea etimologică, putem porni de la unele dicționare sau
enciclopedii apărute în România care definesc teroare a ca fiind „frică, groază, spaimă provocată
intenționat prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare sau de timorare”15. În alte surse naționale
de cercetare științifică, terorismul este definit ca „asuprire bazată pe int imidare, timorare,
amenințări ”16, „totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un
climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat; ati tudine, manifestare
teroristă”17, „teroare -groază provocată intenționat, prin ameni nțări sau pri n alte mijloace de
intimidare”18, „terorism – ansamblu de acțiuni teroriste”19. Aceste definiții cuprind esența percepției
fenomenului în cauză în plan intern; percepție care, se observă, nu este foarte diferită de percepția
vehiculată în plan i nternațional.
Dacă raportăm amenințarea teroristă la secu ritatea și apărarea internațională , care reprezintă în
sine dimensiuni inseparabile ale securității și apărării euroatlantice, constatăm că acestea se pot asigura
doar prin cooperarea tuturor institu țiilor de profil ale statului în plan intern și ale acestora cu altele
similare din plan regional și global, prin stabilirea și urmarea unor strategii viabile de acțiuni
preventive și de combatere a terorismului.

15 Mic dicționar enciclopedic , Editura Enciclopedică Română, București, 1972, p. 275
16 Florin Marcu, Constantin Moneca, Dicționar de neologisme , Editura II -a, Editura Științifică,
București, 1966, p.702 .
17 Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București, 1988, p. 1088.
18 Idem
19 Ana Canasache și Vasile Breban, Mic dicționar al limbii române , Editura Științifică, Buc urești, 1974,
p. 767 .

18
CAPITOLUL II. Mediul internațional de sec uritate contemporan

Astăzi trăim într -un lume dinamică, interdependentă și conflictuală, marcată de incertitudine,
de evoluții și mutații rapide, manifestate nu numai la nivel de individ, dar, în special, la nivel societal.
Se produc schimbări majore în cadrul sistemului relațiilor internaționale, în care mediul de
securitate, la fel, este caracterizat de o complexitate sporită, de un grad ridicat de instabilitate și
imprevizibilitate și de un proces de profundă transformare care generează consecințe ce pot afecta, pe
termen lung, comunitatea internațională.
Tot mai evident a devenit faptul că nu ne mai putem raporta la un mediu global de securitate
prin prisma vechilor paradigme. De la dispariția unor state naționale, multi plicarea actorilor statali și
nonstatali, afirmarea unor noi centre de putere, manifestarea unor riscuri și amenințări cu caracter
asimetric, creșterea violenței etnice și religioase, ascensiunea fanatismului și manifestărilor teroriste cu
caracter inuman și până la anexarea Crimeii de către Federația Rusă, toate aceste fenomene marchează
procesul de divizare a lumii și nu mai au nimic în comun cu principiile ,,balanței de putere” care, de
fapt, a guvernat relațiile internaționale până la sfârșitul Războiul ui Rece.
Din cauza dinamicii transformărilor suferite în spectrul larg de securitate la adresa statelor și a
coalițiilor pe plan internațional, se impune tot mai mult o schimbare de atitudine a factorilor decidenți,
în sensul în care „soluțiile cheie” nu m ai reprezintă un factor de garanție pentru rezolvarea situațiilor
de criză contemporane. În acest context, crearea sau modificarea/ajustarea forțelor avute la dispoziție
trebuie realizată, astfel încât acestea să fie în măsură să acționeze eficient împotri va amenințărilor la
adresa securității naționale sau a Alianței, aceasta fiind o sarcină greu de realizat. Un alt aspect se
referă la acțiunile factorului politic, puternic modificat în ultima perioadă, care a generat decizii, cu
influență negativă asupra securității. De asemenea, crizele existente, ușor de identificat, prin reliefarea
nevoii de resurse energetice, la care se adaugă problema acută a lipsei de apă potabilă sau problemele
umanitare, în special cea a migranților, pot duce la o rezultantă peric uloasă, greu de contracarat.20

20 Lt.col.lect.univ.dr. Daniel Roman, Col.drd. Constantin Nicolaescu, Mediul de Securitate Actual – Realități și
Perspective, Buletinul Universității Naționale de Apărare ״ Carol I ”, București, 2017, p.38 -40.

19
II.1. Mediul Internațional de Securitate Contemporan

Securitatea, în ansamblu, se concentrează pe două mari direcții: potențialul de prev iziune și de
a acționa proactiv și potențialul de reacție și de adaptare . În acest mediu dinamic, conflictual și
complex , înțelegerea desăvârșită a tendințelor primordiale de evoluție a acestuia și a felului în care
elementele generatoare de securitate au șansasă se transforme în parte activă a procesului în discuție,
reprezintă o condiție vitală pentru atingerea obiectivelor. Abordarea comprehensive[ a mecanismelor d
interior, precum și al potențialului de mobilizare a populației și a nivelului unități sociale reprezintă o
necesitate majoră pentu îndeplinirea planurilor la nivel național 21. Pentru argumentarea și susținerea
celor afirmate, prin prisma „războiului neregulat” dus în teatrele de operații , ne vom concentra asupra
caracterist icilor noului mediu de operare, care a ridicat probleme grave la nivelul Alianței NATO, cu
privire la întrebuințarea forțelor regulate, în general, și a forțelor pentru operații speciale, în particular,
din punctul de vedere al interoperabilității acestora. În plus, probleme nemaiîntâlni te până în prezent
reclamă , mediul geostrategic al României, care intrigă în privința tendințelor și a evoluției acestuia.
Instabilitatea generată de Federația Rusia, în imediata vecinătate a României , în noul me diu
creat de războiul hibrid, ne determin ă să ne punem problema eficienței structurii forțelor pentru
operații speciale . Astfel, referitor la conflictele viitoare, se poate aprecia, că acestea se vor concentra,
în general, în zone urbane puternic populate și în plină expansiune, lipsite aproape complet de
predictibilitate în ceea ce privește viitorul de securitate al acestora. Urbanizarea rapidă va crea
provocări economice, sociale și administrative, care, combinate cu o infrastructură slăbită și
nepregătită, aflată în expansiune, v or determina a glomerări urbane: orașe vulnerabile și incapabile să
facă față noilor amenințări. Implicațiile unor asemenea situații în conflictele viitoare sunt profunde,
pentru o populație numeroasă, în lupta pentru resursele aflate în scădere în zone urbane
supraaglom erate, fără servicii de bază și cu o administrație locală depășită.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul securitate are origini latine –
securitas, -atis –, având semnificația capabilității de a te feri de pericol. În plan european, având în
vedere extinderea spațiului Uniunii, se poate spune că mecanismul de securitate este sistemul
responsabil cu organizarea și cu funcționarea, la nivelul continentului, a activității de reducere la
minimum a efectelor iminentelor și potențialelor a menințări. În ceea ce privește conceptele

21 *** Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 – O Românie puternică în
Europa și în lume , http://www.presidency.ro/files/userfiles/
Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf, accesat la 15 mai 2018 .

20
operaționale ale NATO, acestea se focalizează pe asigurarea securității spațiului euroatlantic, pilon de
bază și factor catalizator al menținerii unui mediu sta bil, din acest punct de vedere22. Identificăm
securitat ea națională, în acest sens , ca fiind starea ideală, prin care, utilizând toate resursele existente,
se asigură protejarea intereselor naționale, în condițiile înfruntării tuturor formelor de agresiune, cu
ajutorul tuturor instituțiilor care au responsabil ități clar definite de cadrul constituțional , de la peri col
potențial până la provocare . Un beneficiu colateral, generat de starea de securitate, îl constituie
menținerea unei democrații sănătoase, caracterizată de echilibru social, de progres economic, de
stabilitate politică etc., într -un cadru legal, respectat de toți factorii implicați. Securitatea națională, în
cadrul ordinii democratice, se realizează prin exercitarea deplină a drepturilor și a libertăților
cetățenești; prin asumarea conștientă a resp onsabilităților; prin îmbunătățirea capacității decizionale și
acționale statale; printr -o poziție activă a României în comunitatea internațională23.

II.2. Mediul de Securitate Actual sub impactul terorismului

Prin sintagma mediu de securitate, foarte uzi tată în ultimul timp, se delimitează „… un concept
relațional, care presupune o adaptare și o ajustare permanentă a unui set de parametri interni
(economico -sociali, politici, militari, juridici, culturali și morali) la condițiile mediului internațional, u n
proces cu o dinamică fluidă, orientat spre prezervarea spațiului, idealurilor și valorilor comune și,
totodată, punerea acestor elemente într -un echilibru stabil, neafectat de factori de risc sau de
amenințări ”24. Sub un alt aspect, complexitatea mediului internațional determină cercetătorii să afirme
că „[…] astăzi securitatea nu mai poate fi analizată în termeni de alegere politică, de capacități și
intenții ale unui stat, întrucât vulnerabilitățile, riscurile, pericolele și amenințările la adresa securi tății
au căpătat acum o semnificație sistemică”25.

22 Constantin Moștoflei (coord.), Securitatea și apărarea spațiului sud -est european, în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III , Editura Universității de Apăra re „Carol I”, București,
2006, pp. 11 -13.
23 Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 – O Românie put ernică în Europa
și în lume , http://www.presidency.ro/files/userfiles/ Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf,
accesat la 15 mai 2018 .
24 M. Mureșan, C. Țenu, L. Stăncilă, D. Enache, D. Filote , Securitatea Europeană la începutul
mileniului III , Editu ra Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2006, p. 45.
25 Al. Sarcinschi, Elemente noi în studiul securității naționale și internaționale , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005.

21
Din perspectiva numeroaselor abordări ale conceptelor de securitate și de mediu de securitate,
se poate presupune că obținerea unei viziuni comune reprezintă o necesitate obiectivă, care însă nu
poate fi a tinsă decât prin conștientizarea faptului că multe dintre actualele provocări sunt rezultatul
existenței unor riscuri, a unor amenințări și a unor vulnerabilități comune, care necesită soluții de
aceeași natură26. Acest aspect presupune ca identificarea sch imbărilor din mediul de securitate să se
constituie într -o analiză riguroasă a problematicii apărute în jurul securității, delimitată și fundamentată
pe certitudinea existenței a trei constante, în mediul internațional, cum ar fi: statul, elementul princip al,
haosul generat de lipsa unei guvernări globale și puterea, cu toate valențele ei. În sensul celor
prezentate, la momentul actual, global, sursa majoră, cu cel mai mare potențial de instabilitate
conflictual, se află în coordonate dezechilibrate, creat e de instabilitatea mecanismelor societății, într -o
perioadă de transformări profunde27.
Manifestându -se, de multe ori în mod evident, acestea creează o imagine a mediului de
securitate, ale cărui principale caracteristici sunt:
 intensificarea tendințelor de regrupare a centrelor de putere;
 dezmembrarea st atelor federale, care a condus la creșterea numărului de țări, la nivel
european și mondial;
 adoptarea modelului democratic de către tot mai multe state, fără adaptarea modului de
funcționare a instituț iilor la acest nou mod de guvernare;
 accesul inegal la r esursele care pot fi accesate de state, cu incidență negativă în privința
relațiilor bilaterale/internaționale;
 colapsul unor state, generat de starea economiei, tensiunile sociale sau interetnice, calitatea
discutabilă a clasei politice facilitează implicarea unor actori nonstatali cu scopuri obscure,
exclusiv orientate pe profit, care poate fi facil obținut într -un me diu instabil;
 creșterea performanțelor tehnicii militare a dus la o accentuare a disproporționalității în ceea ce
privește potențialul de achiziție, cu efecte nocive asupra nevoilor de apărare . 28

26 T. Frunzeti, V. Zodian, coord, Lumea 2007, Enciclopedie Politică și Militară , Editura Centrului
Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2007.
27 Manualul NATO, 2001, Ministerul Informațiilor Publice (Traducere din Office Of Information and
Press, NATO, Bru xelles, Belgium); Tratatul Nord -Atlantic, art. 3, 5; România -NATO , Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2002.
28 M. Șt Dinu, G. Alexandrescu, Surse de instabilitate , Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, București, 2007.

22
Pe de altă parte, mediul economic actual generează, prin instabilitatea sa, un set aparte de provocări
la adresa securității. Prin măsurile e conomice de austeritate, adoptate de numeroase state, pentru
diminuarea efectelor crizei economicofinanciare, s -au creat premisele instabilității interne și în unele
țări membre NATO, cu urmări indirecte asupra securității regionale. Manifestarea acestui f apt poate
atrage efecte negative asupra strategiei de ansamblu a Alianței, determinate de incapacitatea respectării
angajamentelor asumate de către actorii implicați, sau de complicarea procesului decizional. În arealul
mediului global de securitate, se es timează că nu se vor înregistra evenimente deosebite, pe termen
scurt și mediu, disputa țintind resursele, în special accesul la resursele energetice. Un alt subiect de
confruntare este dat ca obiectiv de extindere a influenței, exercitate de marile puteri , în mediul global
de securitate. În sensul celor prezentate, considerăm că răz boiul viitorului se va regăsi „…la intersecția
dintre marile drumuri de acces la resurse, coridoarelor traficului de droguri, influență, terorism și
criminalitate și zonelor de confruntare între interesele liderilor unor mari grupări care își iau drept
acoperire sisteme de valori specifice marilor civilizații. Astfel de războaie sunt de tip «mozaic» și se
desfășoară de la confruntările economice și nonmilitare, la acțiunile teror iste, război informațional și
război disproporționat”29.
Prin prisma celor prezentate, trăsăturile mediului de securitate, în ansamblu sau defalcat pe regiuni,
sunt influențate de sistemul relațiilor internaționale create la nivel mondial, de repoziționări le și de
demersurile care se înregistrează în toate nuanțele. Sistemul de relații a început să fie analizat din
perspectiva puterii, ca urmare a tendinței unor actori ai scenei internaționale de a -și exercita puterea în
planurile menționate, iar pe de altă parte, datorită eforturilor anumitor țări de ieșire din sfera de
influență a marilor state ale lumii, în scopul admiterii lor în anumite organisme de securitate, pentru a –
și putea promova interesele naționale. Relațiile bilaterale nou create dintre SUA –Rusia, pe de o parte,
și NATO –UE, pe de altă parte, influențează dramatic mediul internațional de securitate actual – ca un
nou parteneriat, cu multe valențe critice negative. În aceste circumstanțe, diminuarea bugetului alocat
sau nealocarea unui buget nece sar, reducerea timpului avut la dispoziție, lipsa de perspectivă și
implicarea superficială a clasei politice afectează securitatea atât națională, cât și internațional30.
Se poate afirma că circumstanțele nou create la nivel internațional solicită elaborarea unui nou set
de reguli în domeniu. Redefinirea regulilor, apărute după prăbușirea ordinii bipolare, a ridicat și ridică

29 I.M. Pașcu, S.N. Vintilă, Teoria relațiilor internaționale. Note de curs, Editura Școala Națională de
Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2007.
30 L. Mureșan, The New International Security Landscape, în: „Defense and Security Sector
Governance and Reform in South East Europe: Insightsand Perspectives”, Second volume:
Macedonia, Moldova, Romania, edited by J. Trapans and P. Fluri, DCAF -Geneva Centre for the
Democratic Control of Armed Forced, Geneva/Belgrade, 2003.

23
numeroase probleme practice și conceptuale. Difi cultățile identificate de noi, în acest sens, sunt
determinate de mai mulți factori, cu potențial de manifestare diferit, astfel:
 intensificarea dinamicii și complexitatea mediului internațional, comparativ cu perioada
Războiului Rece;
 disimetria modalităților de abordare în • domeniul securității, cauzată de grupurile de
interese nou formate, aflate în incapacitatea de a formula politici adecvate;
 calitatea precară a clasei politice evidențiază lipsa unei analize profunde a fenomenelor
aflate în d esfășurare și a modului de contracarare a efectelor acestora;
 multitudinea organismelor de anali ză care creează confuzie, prin abordarea problematicii
prin prisme diferite, și care conduce la decizii redundante și trunchiate;
 absența mod elului previzibil , sustenabil și convenabil majorității statelor conduce la
decizii pripite și punctuale, lipsite de esență și de viziune31.

II.3.Impactul terorismului asupra statelor

Omenirea est e încă confuză, după tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 , privind cauzele
și mecanismele activităților criminale. A devenit evident faptul că următorul 11 septembrie 2001 este
posibil în orice moment cu diferite ținte, resurse, tehnici și rezultate. A lianțele împotriva terorismului
au înregistrat diferite evolu ții, între intervenția din Afgani stan și atacul asupra Irakului.
„Actele de război produse la 11 septembrie 2001 contra Statelor Unite au depășit terorismul
obișnuit. O ver itabilă reflecție strategică și militară trebuie să fie angajată pentr u a determina ce
mijloace și ce strategii sunt necesare democrațiilor noa stre pentru a contracara în mod eficient această
amenințare. Lupta împotriv a terorismului internațional nu este numai o problemă de securitate
interioară care afectează anumite țări, ci ea constitui e o veritabilă provoca re strategică lansată împotriva
democrațiilor și valorilor noastre“32.

31 L. Mureșan, Uniunea Europeană – Politica europeană de securitate și apărare, lucrare elaborată în
cadrul Proiectului Phare RO -2002/000 -586.03.01.04.02, „Formare inițială în afaceri europene pentru
funcționarii publici din administrația publică centrală” , implementat de Institutul European din
România în colaborare cu EUROMED -Euro mediteranean Networks din Belgia , în anul 2005.
Lucrarea face parte din Micromonografii – Politici Europene.
32 La guerre contre le terrorisme, de Christian Delange , general (r.) de corp de armată, 2001 .

24
Noile relații dintre Statele Unite și Rusia, pe de o parte, și dintre NATO și Uniunea Europeană,
pe de altă parte, marchează în prezent mediul internațional de securitate – un nou parteneriat, dar și noi
tensiuni. În aceste circumstanțe lipsa de bani, de timp, de viziune și de voință politică ar putea afecta
nu doar securitatea națională, cât mai ales pe cea internațională33.
În acest conte xt, mai ales după 1998, Uniunea Europeană a dat un nou impuls eforturilor de
întărire a securității și de defi nire a dimensiunii de apărare la nivel european. Dezvoltarea unei politici
externe ș i de securitate comune a inclus și ideea definirii unei politi ci comune de apăr are, menționată
în mod explicit în Tratatul de la Amsterdam. În același timp, Uniun ea Europeană s -a arătat tot mai
mult preocupată de finalizarea propriilor reforme instituționale, mai ales în contextul extinderii,
precum și de fi nalizarea dezbaterilor pe tema construcției politice ce va defi ni viit orul Europei. Aceste
dezbateri, cel puțin cele determi nate de discutarea Constituției Europene, au șanse rezonabile de a fi
reluat e în special după votul negativ di n Franța și Olanda, cât și după Întâlnirea la nivel înalt de la
Bruxelles (iunie 2005).
Uniunea Europeană se defi nește ca o uniune de 25 de state, î ncepând cu 1 mai 2004, reunind
circa 450 de milioane de locuitori și prod ucând circa 25% din PIB-ul mondial. Dev enită actor
economic globa l, UE va trebui să participe ma i substanțial și la mecanismele de asigurare a securită ții
globale, chiar dacă formele concrete ale acestei implicări pentru moment nu sunt încă clar precizate34.

Din perspectiva Ro mâniei, mediul internațional de securitate a evolua t după 1990 în sensul
creșterii complexității și interdependețelor din relațiile internaționale. Drept urma re, stabilitatea
internațională nu poate fi astăzi concep ută decât în baza cooperării pe multiple planuri la nive lul
comunității internaționale, și, mai ales, prin intermediul dialogului în cadru instituționalizat, pr in
creșterea implicării marilor organizații internaționale în defi nire a stării de securitate a lumii35.

33 Liviu Muresan, The New International Security Landscape, in “Defense and Security Sector
Governance and Reform in South East Europe: Insights and Perspectives” , vol.2: Macedonia,
Moldova, Romania, edited by J. Trap ans and P. Fl uri, DCAF -Geneva Centre for the Democratic
Control of Armed Forced, Geneva/Belgrade, 2003
34 Ibidem .
35 Vezi Strategia de Securitate Națională a României, secțiunea consacrată mediului internațional de
securitate, la http://www.mapn.ro/strategia securitate/strategsecuritmediul.html.

25
II.4.Posibile amenințări ale Mediului de Secur itate Actual

Actualul val de terorism, văzut prin prisma istoriei, aproape epidemic, nu ar părea atât de grav.
Dimensiunile reale și im portanța unor acțiuni teroriste, nu pot fi surprins e întotdeauna de statistici.
Armele, includ gazul paralizant, rachet e sol-aer individuale și, probabil, lovituri nucleare, rudimentare,
dar eficiente. Tipurile de terorism pe care le vom înfrunta în viitor merg dincolo de deturnarea de
avioane și capturarea de ostatici. Conflictele militare contemporane vor fi înlocui te de noua generație
de conflicte . Teroriștii pot achiziționa și intra în posesia unor încărcături sofisticate, cum sunt armele
chimice și biologice. Totodată, aceștia pot să rezolve probleme complicate de logistică și de
comunicații, să folosească explozivi cu efect întârziat sau polifazici ori sisteme portabile de legătură
prin satelit. Dețin pregătirea tehnică necesară pentru a ataca și neutraliza infrastructura, rețelele
informatice, grilele energetice și de transport. Eforturile depuse pentru protejarea ace stor sectoare
vitale ale societății nu reprezintă nici măcar un început în înfruntarea pericolului reprezentat de noul
terorism. Experții Observatorului Internațional al Terorismului din Paris au făcut ample referiri la
utilizarea de către unele mișcări islamiste a așa -numitului "tehnoterorism", adică utilizarea unor
metode ale tehnicii avansate, cum ar fi comunicațiile prin satelit, poșta electronică și Internetul.
Aceștia au dezvăluit pericolul reprezentat de intensificarea relațiilor și colaborării mil itare între
mișcările islamiste extremiste (și nu numai) și totodată, atenția asupra pericolului care va amenința în
următorii ani întreaga lume, rezultat al cooperării dintre acestea și mafia rusă, prin intermediul căreia
pot intras în posesia armei nucle are și a celei bacteriologice36.
Analiștii prevăd o creștere alarmantă a acțiunilor extremist -teroriste, pentru perioada
următoare, ca urmare a reacției de răspuns a comunității internaționale la atentatele din 11 septembrie
2001 asupra teritoriului SUA. Î n context, ne putem aștepta la o diversificare a formelor, metodelor,
procedeelor și mijloacelor chimice și biologice, precum și celor informatice, mizându -se, în mod
deosebit pe impactul psihologic al acestora asupra opiniei publice. Relațiile internațion ale, determinate
de reevaluările probabile ale riscurilor și amenințărilor la adresa securității regionale și globale, precum
și redefinirea priorităților comunității internaționale față de acestea vor fi , totodată, influențate.
La începutul mileniului trei, marea majoritate a conflictelor armate semnificative sunt
intrastatale, majoritatea având la origine o componentă etnică sau religioasă. Cauzele trebuie căutate nu
numai în rivalitățile și ura etnică, ci și în structura sistemului internațional postb elic. Suntem acum

36 T. Frunzeti, V. Zodian, coord, Lumea 2007, Enciclopedie Politică și Militară , Editura Centrului
Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2007.

26
martorii răspândirii unei noi dezordini mondiale, în care conflictele profunde etnice și etnico -religioase
au devenit caracteristice din Balcani și Caucaz până în Asia de Sud și Africa Centrală, în mod tipic,
aceste confruntări sunt între țesute cu teroare în masă, purificarea etnică și desconsiderarea totală a
legilor umanitare internaționale37.
Atât în terorismul internațional, cât și în cel intern din unele state , o altă tendință semnificativă,
este emergența și consolidarea grupărilor t eroriste pe deplin sau în parte motivate de fanatismul
religios. Toate grupările teroriste active la nivel internațional acționau în baza unor credințe și scopuri
seculare, la sfârșitul anilor '70, majoritatea adoptând o variantă de marxism. Nu mai puțin de o treime
din grupările teroriste active , până la sfârșitul anilor '90, aveau motivații religioase, majoritatea
„profesând" credințe islamice. S -a susținut că fanaticul religios este înclinat spre ideea sacrificiului
propriei vieți pentru cauză. Ideolog ia poate fi în afara realității, iar teroriștii sunt, în același timp, mai
normali și mai fa natici decât individul obișnuit, este o concluzie care poate fi menționată.
Atentatele sinucigașe comise de membrii Hamas sau ai JI în Palestina sunt diferite de a ceastă
formă șiită de autosacrificiu. Sunismul palestinian se inspiră cu siguranță din șiism, dar are origini
proprii unei lupte în care nu se recurge la această practică decât târziu: apărută aici în 1994, ea a fost
utilizată de islamiștii palestinieni cu precădere ca o formă de răzbunare sau pentru a contracara
progresele procesului de pace. în Franța, la mijlocul anilor '90, celulele GIA au încercat să se
folosească preponderent de francezii de confesiune musulmană, proveniți din imigrație sau convertiți ,
relativ nesocializați, care fuseseră cel mai adesea islamizați în închisori. Această tentativă – în cele din
urmă eșuată – ar fi putut avea consecințe asupra acțiunilor de prozelitism ale diverselor organizații
islamiste38. Totodată, trebuie evitată exage rarea aspectelor religioase ale multora dintre aceste grupări.
Deși grupările fundamentalist -islamice folosesc frecvent un limbaj și justificări religioase (Osama Bin
Laden și "fatwa")39 , în spatele acestor campanii teroriste există și o puternică agendă p olitică: GIA
dorește instaurarea unei republici islamice în Algeria, Hezbollaj și Hamas doresc același lucru pentru
Liban și Palestina etc. Mai mult, activitatea intensă a acestor grupări în încercarea de a crea partide
politice acolo unde legile statului permit acest lucru și un sistem sanitar, de asistență socială și
educațional sprijină ideea că acestea nu trebuie judecate numai în termeni religioși.
Letalitatea sa crescândă și înclinația spre atacuri în locuri public e, fără a ține seama de victime,
este c ea mai îngrijorătoare și semnificativă tendință a terorismului i nternațional. S ocietățile

37 Cf. Culegere de studii – Terorismul – Istoric, forme, combatere, București, Editura Omega, 2001, pag.
202
38 Ibidem.
39 Cf. Magnus Ranstorp, Studies and Conflict and Terrorism , București, voi. 21, nr. 4, 1998, pag. 12 -39

27
democratice vor fi nevoite să se confrunte, în continuare, atât cu vechile cât și cu noile grupări și
organizații extremist -teroriste, cu tacticile și arm ele pe c are acestea le folosesc, în lumea reală a
terorismului. Terorismul , atât ca strategie, cât și ca tactici va continua să rămână în domeniul influenței
psihologice, un mod unic de luptă.
Analiza mutațiilor survenite în tipologia actelor de terorism comise la nivelul anului 2001,
scoate în evidență o concluzie și anume aceea de renunțare la atentatele "punctuale", executate asupra
unor obiective alese cu grijă, astfel încât prin utilizarea unui minim de mijloace și resurse financiare și,
de regulă, cu limitare a numărului de victime omenești, să se obțină maximul de efect propagandistic
sau de altă natură40.
Pe fondul lărgirii coaliției internaționale de luptă împotriva terorismului și a intensificării
acțiunilor concertate asupra organizațiilor teroriste „sunt de așteptat unele mutații în strategia
terorismului internațional:
– acoperire mediatică extensivă pentru mondializarea evenimentelor de
violență politică;
– realizarea surprinderii generalizate cu caracter de dezorientare publică;
– lipsa recunoașterii of iciale pentru inducerea sindromului "adversarului
nevăzut";
– putere de disimulare draconică;
– alegerea țintelor de mare audiență;
– determinarea unei game largi de reacții publice;
– spulberarea strategiilor de invulnerabilitate;
– crearea unui deficit d e credibilitate a statului în plan intern și extern;
– efectul sinergetic, dincolo de statul -țintă"41.

Vom face referiri pertinente pentru fiecare domeniu analizat , mergând pe identificarea gradului
de solicitare a pilonilor de securitate, în cazul parcurg erii unei perioade de criză sau de suportare a unui
eveniment negativ de către un stat sau de către o alianță . Este vizibil un anumit dezechilibru, în sfera
politicului, cauzat de succesiunea la putere a formațiunilor politice cu orientări diferite, fără o coerență
fermă în ceea ce privește derularea proiectelor de anvergură sau a celor cu o durată care depășește

40 T. Frunzeti, V. Zodian, coord, Lumea 2007, Enciclopedie Politică și Militară , Editura Centrului
Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2007.
41 Cf. Gl.bg.dr. Constantin Onișoru -Arta strategică a securității și integrării europene, Școala de
Aplicație pentru Tancuri și Auto, Pitești, 2002, pag. 229 -232

28
mandatul obținut în alegeri. Lupta pentru putere creează coaliții fără sens, doctrinele politice sunt
ignorate, pentru câștigarea capitalului ele ctoral, și, cel mai important, elita politică, puternic coruptă
evită, prin orice mijloace, confruntarea cu justiția42.
Deși acesta este un domeniu aparent stabil, din punct de vedere diplomatic, cu o abordare
euroatlantică, se vehiculează tot mai des prob abilitatea unor noi orientări către Federația Rusia, care ar
putea fi benefice. Deciziile politice, sub raport economic din ultima perioadă, au determinat închiderea
majorității unităților de producție, pe „falsul” considerent al eficienței reduse. În plus , ceea ce defineșt e
o economie puternic instabilă, sunt investițiile, în variante viabile, aproape nule. A spectul social este
determinat ca factor mai puțin „frământat” de instabilitate în ultima perioadă, la nivel național, deși
numeroase incidente, demonstrează că există o oarecare nestatornicie a maselor, pe un fond emoțional
neobișnuit, cum ar fi accidentul de la Colectiv (București, 2015) .
Se fac eforturi pentru menținerea echilibru lui acestui factor , în domeniul cultural, fiind unul
dintre cei care absorb majoritatea fondurilor europene alocate, dar care arată un management defectuos
al autorităților competente în acest sens. Unul dintre factorii cei mai echilibrați, în special cel al
aparten enței l a Alianța Nord -Atlantică, este factorul militar. Î n unele cazuri, o anumită îngrijorare
justificată, d in interior, o generează lipsa unor echipamente esențiale, necesare îndeplinirii misiunilor
prin forțe proprii . Acesta reprezintă unul dintre factorii cu un pronunțat caracter de inițiator al
stabilității , sub aspect informațional . Speranța că viitorul poate rezerva atât surprize pl ăcute, cât și mai
puțin plăcute, este dată de f aptul că România beneficiază de una dintre cele mai bune rețele de Internet .
În consecință, dacă factorii prezentați mai sus ar fi preponderent echilibrați, atunci soluțiile formulate,
prin prisma mediului de securitate, ar fi mult mai ușor de identificat și de abordat.
În altă ordine de idei, Bazinul Mării Negre este o zonă relativ stabilă, dominată de doi actori
importanți, și anume Federația Rusă ‒ cu aliații săi tradiționali, foști membri ai URSS ‒ și Turcia ‒ ca
una dintre puterile tradiționale, economice și militare din zona desemnată, bineînțeles membră
NATO.Abordând cronologic problematica securității, în această regiune geografică, și urmărind
succint principalele evenimente din proximitatea României, care au determinat deteriorarea situației de
securitate zonală, cu implicări la nivel mondial, putem face referire la:
 deterior area continuă a relațiilor Turcia ‒ UE ;
 anexarea Crimeei de către Federația Rusă ;
 conflictul di n estul Ucrainei și acțiunile Rusiei în fosta zonă de influență;

42 Ibidem.

29
 criza migranților ;
 deteriorarea r elațiilor Rusia – Turcia, după incidentul aviatic;
 problema ISIS43.
Doar o parte dintre efectele provocate mediului de securitate de către factorii determinați pe
baza celor menționate anterior , le vom trece succint in revistă. Î n ceea ce privește accederea în UE ,
Turcia are o lungă istorie. În ceea ce privește relațiile dintre Turcia și România, ele rămân puternice,
stabile, ca parteneri strategici și aliați. Relațiile bilaterale au multe fațete, cu m ar fi: politice,
economice, militare, energetice și culturale, dintre acestea evidențiindu -se, în special, secto rul
economic. Investițiile turce în România continuă să crească, consolidându -se astfel relațiile comerciale.
Există voința politică și sprijinul necesare în acest sens. Și totuși iese în evidență posibilitatea ca UE să
nu poată să facă față unei abordări comerciale agresive a unei economii pregătite să facă față rigorilor
europene, ca cea a Turciei44.
Anexarea teritoriului peninsulei Crimeea la Rusia reprezintă un fals proces politic și mai
degrabă unul agresiv, fără urmă de diplomație, cu o amplă mediatiza re, la nivel internațional, din
partea Federației Ruse, în 2014, când Crimeea, la acel moment parte componentă a Ucrainei, a ajuns
sub control rusesc, fiind asimilată ca două elemente federale distincte: Republica Crimeea și orașul
federal Sevastopol14, în special din cauza nesiguranței Rusiei în aprecierea modului de reacție la nivel
internațional. Cel mai probabil, analiza Rusiei aprecia o oarecare reacție în plan internațional, iar
această abordare diferențiată federativă, Crimeea, Sevastopol45, îi oferea posibilitatea concentrării pe
una singură, pentru obținerea succesului. Ulterior, se dovedește că reacția la nivel mondial se rezumă la
urmărirea evenimentelor și la condamnarea acestora în mass -media internațională, dar numai la nivel
declarativ. Anexare a este catalogată ca fiind ilegală de către o rganismele internaționale importante.
Ulterior, autoritățile nou instalate, nerecunoscute la nivel internațional, organizează și desfășoară
referendumul local, al cărui rezultat conferă rapid Rusiei avantajul sp rijinului populației în demersurile
de anexare a teritoriilo r46. Ședințele care urmează evenimentelor, la nivelul acestor importante
organisme exportatoare de securitate, concură, unanim, către ideea renunțării la o reacție adecvată în

43 Ibidem.
44 Ibidem.
45 „Putin signs la ws on reunification of Republic of Crimea and Sevastopol with Russia”, http://tass.ru/
en/russia/724785, 21 august 2017.
46 NATO Secretary -General: Russia’s Annexation of Crimea Is Illegal and Illegitimate, https://www.
brookings.edu/blog/brookings -now/2014 /03/19/natosecretary -general -russias -annexation -of-crimea –
isillegal -and-illegitimate/, 20 mai 2018 .

30
privința situației Cr imeei și Sevastopolului, cauza fiind pierdută, și a concentrării asupra sudestului
Ucrainei, unde mai există mici șanse de contracarare a efectelor acțiunilor47. Urmează metode ieftine
de amenințare și de intimidare, valorificate în întreaga regiune și folo site pentru influențarea deciziilor
de amplasare a elementelor acționale ale Alianței. Totuși Ucraina trebuie să rămână stat integru și
indivizibil, iar situațiile similare Crimeei nu trebuie tolerate. Însă, astăzi, Crimeea este parte a
Federației Ruse, o rană deschisă în memoria Ucrainei, chiar dacă faptul este consumat și șansele de
îndreptare sunt minime. Pe de altă parte, pentr u Rusia, Crimeea reprezintă un avanpost important, din
punct de vedere strategic, care poate influența decisiv frontul de sud -est al Alianței.
Concluzionăm că ceea ce s -a văzut în Crimeea și în estul Ucrainei este doar o parte a unui
proces mult mai amplu, pe care opinia publică din Vest nu o neagă încă vehement, și dovedește un
aspect foarte important din desfășurarea conflictul ui, aceea a exercitării de către Rusia a unei campanii
de influențare a mass -mediei externe. Formele acoperite ale puterii de influențare pe care Rusia o
folosește în exterior nu sunt doar militare. Sunt, în primul rând, resursele financiare și/sau resurse le
energetice, aparent inepuizabile. Cumpărarea membrilor puterii de decizie, Parlament sau Guvern,
inițial, în calitate de consultanți și, ulterior, folosiți pentru influențarea legislației sau a deciziilor, face
parte din str ategie. Cumpărarea companiilo r, cumpărarea de persoane fizice din sfera de decizie,
precum bancheri importanți, cu slujbe la Moscova și care devin pe neașteptate compromiși, șantajați,
când revin în Occident, este o altă latură a strategiei. Pe de altă parte, se afirmă tot mai mult fa ptul că
ajutorul financiar oferit statelor este, evident, însoțit de condiții. Statul mai puternic va fi întotdeauna
bucuros să mituiască și să folosească criminalitatea organizată ca pe un instrument, aceasta nemaifiind
de acum o idee, ci o regulă. Compet iția acerbă de analiză a informațiilor din surse deschise, cea mai
ieftină dintre toate, este aparent câștigată de Rusia, ca stat puternic în zonă, atât timp cât efortul
Europei continuă să se concentreze pe alte metode de identificare și de contracarare d ecât cele ale
adversarului (SIGINT, IMINT )48.

47 Ibidem.
48 Ibidem.

31

CAPITOLUL III. Eforturi de combatere și contracarare a fenomenului
terorismului internațional

Combaterea terorismului nu este o problemă militară, ci una politică. Decizia pentru
organizarea unei cruciade antiteroriste a fost luată de conducerea politică a Statelor Unite ale
Americii, a Uniunii Europene, a Alianței Nord -Atlantice, precum și de organismele internaționale
destina te să asigure protecția națiunilor, să prevină războiul și să organizeze și gestioneze bunele relații
dintre ele.
Politicile pentru combaterea acestui fenomen trebuie să se bazeze pe cunoașterea lui și să
vizeze eradicarea cauzelor care -l generează. Acest ea pot fi de mai multe tipuri, și anume:
• politici pentru investigare;
• politici pentru evaluare;
• politici pentru contracararea efectelor;
• politici pentru eradicarea cauzelor;
• politici pentru prevenire;
• politici pentru finanțarea structurilor și acțiunilor îndreptate împotriva terorismului;
• politici pentru pregătirea forțelor, mijloacelor și populației pentru a duce un război
antiterorist.
Decizia politică de luptă împotriva terorismului aparține civilizației și vizează protecția prin
lege și printr -un sistem coerent de constrângeri și de acțiuni a cetățeanului, comunității, proprietății,
instituțiilor, statului și sistemelor de valori împotriva actelor teroriste.
Apariția unui nou tip de război – războiul împ otriva răului -, care va fi dus de civilizație
împotriva non -civilizației, de societate împotriva forțelor care o macină și o distrug, de state,
organisme inte rnaționale, alianțe și coaliții împotriva rețelelor teroriste, traf icanților de droguri,
criminal ității economice, financiare și sociale internaționale, a total itarismului, fundamentalismului de
toate tipurile și a altor amenințări constituie , de cele mai multe ori, partea nevăzută a aisbergului49.
Terorismul intern ațional structurat, de sorginte extre mist-religioasă – ce se manifestă la
începu tul acestui mileniu , ca purtător al unei ideologii totalitare și absurde – nu poate fi ignorat, nu

49 Cf. Mircea Mureșan, Viitorul conflictelor armate, Curs de teoria artei militare , Editura Universității
Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2005, p. 18.

32
poate fi tolerat și nu poate fi învins decât prin solidaritate și acțiune colectivă. Neutralitatea în efortul
global de luptă împotriva terorismului nu este posibilă, iar neparticiparea la efor tul statelor democratice
vizând eradicarea terorismu lui nu reprezintă o garanție de securitate50.
Pe bună dreptate se poate aprecia că terorismul a devenit un nou pol al ordinii mondiale
determinând schimb ări majore în societatea contem porană. „Omenirea se află la răscruce în ceea ce
privește viitorul său: ori cooperăm în lupta împotriva terorismului, ori viitorul va fi sumbru, iar această
amenințare se va menține de -a lungul întregului secol XXI și poate și după”51.
Terorismul pare un sistem de ac țiuni haotice sau o amenințare omniprezentă, care generează o
situație aparent fără ieșire ce se reproduce în aproape toate domeniil e vieții politice, economice și
sociale, într -un sistem vicios. Rezolvarea acestei situații implică s oluții multiple, unele radicale ,
categorice și directe, chiar violente, care urmăresc curmarea răului de la rădăcină, altele indirecte,
constând din strateg ii bine elaborate de reducere a decalajelor și efectului de falie, de armonizare a
relațiilor sociale și in ternaționale și pe această bază de ameliorare a condiției umane.
Statele, organismele și organizațiile international de securitate, insti tuțiile de tot felul, alianțele
și coalițiile din zona s ocietăților democratice, sistemele de educaț ie și cultură din marile spații
civilizaționale își asumă din ce în ce mai mult obligația de a construi pe noile principii ale procesulu i
de globalizare și ident ificare, confirmare și afirmare a entităților și va lorilor un nou edificiu al
raporturilor politice, econ omice, sociale și umane care să scoată omenire a din fantasmele istoriei și să
recultive valoarea, solidaritatea internațională și respectul față de ființa umană. Un astfel de obiectiv pe
termen scurt nu ar fi rezonabil, iar pe termen lung nu poate fi ușor de îndeplinit deoarece s -a
demonstrat că există în că realități și prejudecăți din care omenirea nu poate ieși cu ușurință52.
Noua dimensi une a terorismului a determinat atât la nivel naț ional, cât și in ternațional, nu
numai o regândire a m odului de combatere a acestuia, dar și realizare a unui cadru juridic conceptual și
acțional adecvat, n ecesar materializării măsurilor stabilite la nivelul d eciziilor politico -militare ale
statelor.
Bulversate de f recven ța și intensitatea mare a unor atacuri teror iste, numeroase țări au adoptat
legi care definesc noile crime, interzic anumite organizații, limitează libertățile civile și chiar garanțiile
ce țin de drepturile fundamentale ale omului. Este foarte adevărat că anumite state, sub pretextul mă

50 Cf. Strategia de securitate națională a României , București, 2007, p. 15.
51 Argumenti Fackti, Moscova, 14 martie 2002 .
52 Cf. Mircea Mureșan, Gheorghe Văduva, op. cit., p. 449

33
surilor împotriva terorismului și apărării ordinii de drept, au declanșat o adevărată campanie
polițienească împotriva opozanților ca și a libertăților democratice 53.
Contracararea te rorismului cuprinde totalitatea acțiunilor întreprinse de organisme le
internaționale, statele, guverne le și instituțiile sale pe plan politic, diplomatic, economic, financiar,
juridic, psihologic, cultural, in formațional și militar pentru a preveni și combate amenin țările,
pericolele și acțiunile teroriste asupra cetățeni lor, bunurilor și obiectivelor de import anță deosebită.
Asemenea măsuri mai cuprind și acțiuni le întreprinse ca ripostă la un eveniment, mergând de l a
folosirea unei echipe tactice într-o situație de luare de ostatici pân ă la bombardarea teritoriului unei țări
care patronează o anumită acțiune sau un anumit grup . În cadrul strat egiei globale de contracarare a
terorismului prevenir ea săvârșirii actelor teroriste are un rol foarte important și se manifestă prin
acțiuni pentr u reducerea dezechilibrelor funcționa le, menținerea echilibrului de forțe și lupta împotriva
proliferării acestui fenomen54.
În domeniul prevenirii terorismului se includ următoarele: activități informativ -operative în
special de monitorizare, penetrare și control a organizațiilor sau structurilor teroriste; activități de
zădărnicire a fluxurilor de alimentare și sprijin cu resurse umane a organizațiilor teroriste derulate atât
în interiorul, cât și în exteriorul statului național; activități de interzicere sau limitare a sprijinului
financiar, logistic și informațional al grupărilor teroriste; activități de pază, protecție și securitate
sporită la unele obiective de importanță deosebită din țară sau din exterior; activități de descurajare;
activități de pre gătire pentru intervenție în situații de urgențe generate de acțiuni teroriste în vederea
limitării sau combaterii oportune și eficiente ale acestora; activități de informare publică și de
mediatizare a nivelului de dotare și de pregătire a structurilor an titeroriste. Pe lângă acestea ar mai
putea fi incluse: pregătirea și desfășurarea unor exerciții antiteroriste demonstrative (simulări) la
diferite obiective civile și militare; pregătirea antiteroristă a autorităților și a populației civile; activități
de cooperare mai strânsă între toate structurile cu atribuții ale statelor în acest domeniu; activități
destinate optimizării continue a cadrului legislativ în domeniul prevenirii și combaterii terorismului55.
Pentru a împiedica oameni să se întoarcă la tero rism și pentru a opri emergența noii generații de
teroriști, UE a convenit asupra unei strategii cuprinzătoare și a unui plan de acțiune pentru combaterea
radicalizării și recrutării unor grupuri teroriste precum Al -Qaeda și grupurile pe care le inspiră, d at

53Cf. Ignatio Ramonet, Antiterrorisme, Le Mond Diplomat ique
54 Cf. Lucian Stăncilă, Terorismul – provocare a secolului XXI, Editura Universității Naționale de
Apărare “Carol I”, București, 2007, p. 89.
55 Hotea, Mihai „Terorism și violență simbolică”, în Revista GeoPolitica nr. 12, Editura TopForm,
București, 2005.

34
fiind faptul că acest tip de terorism reprezintă în prezent principala amenințare pentru Uniune.
Terorismul nu poate fi niciodată justificat. Există scuze pentru actele teroriste. Marea majoritate a
europenilor, indiferent de credință, nu acceptă ideolo gii extremiste. Decizia de a implica în terorism
variază de la un individ la altul, chiar dacă motivele care stau la baza unei astfel de decizii sunt adesea
similare. Trebuie să identificăm și să contracarăm metodele, propaganda și condițiile prin care oam enii
sunt atrași în terorism.
Provocarea combaterii radicalizării și a recrutării teroriste constă în primul rând în statele
membre, la nivel național regional și local. Cu toate acestea, activitatea UE în acest domeniu, inclusiv
contribuția Comisiei Europene, poate oferi un cadru important de coordonare a politicilor naționale; să
împărtășească informații și să stabilească bunele practici. Dar abordarea acestei provocări este dincolo
de puterea guvernelor și va necesita angajarea deplină a tuturor pop ulațiilor din Europa și dincolo de
acestea.
Există pași practici pe care un individ trebuie să ii parcurgă pentru a se implica în terorism.
Abilitatea de a pune ideile în acțiune: de călătorie, transfer de bani și de comunicare – inclusiv prin
internet – înseamnă acces mai ușor la idei radicale și la formare. Trebuie să observăm un astfel de
comportament, de exemplu, prin interediul politicii comunitare și monitorizării călătoriei în zonele de
conflict. De asemenea, trebuie să perturbăm un astfel de comport ament prin: limitarea activităților
celor care joacă un rol radicalizat; prevenirea accesului la formarea teroristă; stabilirea unui cadru
juridic, puternic pentru a preveni incitarea și recrutarea; și examinarea modalitătilor de a împiedica
recrutarea ter oristă prin intermediul internetului.
Propagarea unei anumite viziuni extremiste asupra lumii îi determină pe indivizi să ia în
considerare și să justifice violența. În contextul celui mai recent val de terorism, de exemplu, nucleul
problemei este propaga nda care distorsionează conflictele din întreaga lume ca o presupusă dovadă a
unui conflict între Occident și Islam. Aceste aspecte trebuie să ne asigure că vocile de opinie
dominantă prevalează pe cele ale extremismului prin implicarea în societatea civil ă și în grupurile de
credință care resping ideile prezentate de teroriști și extremiștii care încurajează violența. Trebuie să
transmitem acest mesaj mai eficient și să shimbăm percepția politicilor naționale și europene. De
asemena, trebuie să ne asigurăm că propriile noastre politici nu exacerbează divizarea.
Exist ă o serie de condiții în societate care pot crea un mediu în care indivizii pot deveni mai
ușor radicalizți. Aceste condiții includ o reacție slabă sau autocratică; lipsa perspectivelor politi ce sau
economice și a oportunităților educaționale. În cadrul Uniunii, acești factori nu sunt în general
prezenți, ci în segmentele individuale ale populației. Pentru a contracara acest lucru, în afara Uniunii,

35
trebuie să promovăm o guvernare și p guvernar e mai bună, drepturile omului, democrația, precum și
educația și prosperitatea economică și să se angajeze în rezolvarea conflictelor. De asemenea, trebuie
să țintim inegalitățile și discriminările acolo unde acestea există și să promoveze dialogul intercu ltural
și integrarea pe termen lung, dupa caz.
Radicalizarea și recrutarea reprezintă un fenomen internațional. Există multe lucruri pe care le
putem face cu partenerii noștri din străinătate pentru a le asista în combaterea radicalizării, inclusiv
prin p rograme de cooperare și asistență cu țări terțe și prin intermediul oganizațiilor internaționale.
Acțiunile teroriste fundamentate religios sunt executate, în general, de persoane tinere
(majoritatea acestora au sub treizeci de ani) recrutate din mediile sărace. De exemplu, familiile tinerilor
palestinieni decedați pe timpul executării actelor teroriste primesc sume mari de bani ce le asigură
bunăstarea chiar dacă încalcă legile sfinte ale Coranului. Într -o altă lucrare de specialitate se arată că
„un merc enar cecen primea câte 800 $ pentru uciderea fiecărui ofițer rus, 600 $ pentru omorârea unui
soldat rus și 1.200 $ pentru distrugerea unui tanc sau alt tip de mașină blindată aparținând trupelor
rusești care acționau pe teritoriul Ceceniei”56.
Deși există tendința de a aprecia că fiecare grup terorist are propriul său modus operandi
studierea post -operativă a atacurilor teroriste din întreaga lume, de către compartimentele de analiză
din cadrul diferitelor agenții și instituții de specialitate, a evidențiat că acestea au anumite puncte
comune. Cronologic, în linii mari, au fost identificate următoarele faze ale pregătirii și desfășurării
unei acțiuni teroriste: selectarea țintei (obiectivului); culegerea de informații despre țintă; planificarea
acțiunii; ata cul propriu -zis; exploatarea efectelor acțiunii.
Culegerea de informații despre țintă se realizează după ce liderul grupării sau, după caz,
teroristul individual și -a selectat victima. Informațiile se pot obține pe căi nelegitime (folosirea unui
informator necunoscut infiltrat în anturajul țintei) sau prin mijloace legitime (sursele publice de
informare: mass -media, cărț ile de telefon, Internet -ul).
Planificarea operației este o etapă foarte importantă în pregătirea atacului terorist. Pe timpul
acestei faze atentatorul va întocmi în detaliu planul de atac ținând cont de următoarele elemente:
alegerea timpului, locului și condițiilor favorabile acțiunii; elementul de surprindere a țintei și de
evitare a surprinderii din partea acesteia; resursele necesare (ba ni, vehicule, acte de identitate false,
arme și muniții etc.); locuri de refugiu și adăpost; itinerarii de deplas are, posibilități de mascare .

56 Timothy L. Thomas, „ The Battle for Grozny”, in Low Intensity Conflict and Low Enforcement , vol.
5, Londra , 1996, p. 415.

36
Atacul propriu -zis reprezintă punerea în aplicare a planului de acțiune. De multe ori s -a
constatat că anumite gr upări fac repetiții sau simulări cu câteva zile înaintea atacului propriu -zis.
Inițierea fazei de atac include, de regulă, etapa de identificare a țintei. Sarcina principală a persoanei
responsabile cu identificarea este aceea de a verifica dacă ținta se a flă în locul prevăzut sau se
deplasează pe itinerarul respectiv și de a transmite semnalul echipei de atac pentru ca aceasta să
pornească acțiunea sau, dimpotrivă, să renunțe la executarea ei. Fuga de la locul atacului se realizează
în mod ordonat și discr et, fără a atrage atenția autorităților însărcinate cu paza și securitatea victimei.
Încă din faza de planificare teroriștii își prevăd și stabilesc trasee de retragere și locuri de refugiu de
bază și de rezervă.
Exploatarea efectelor acțiunii se realizeaz ă cel mai frecvent prin mediatizarea foarte largă a
evenimentului folosind tehnici și metode diverse. În urma atentatelor sau altor tipuri de acțiuni teroriste
de amploare, aceștia pregătesc și realizează în mod voit o publicitate cât mai mare pentru a da impresia
că sunt o forță puternică, de temut, față de care nu ar trebui sau nu ai putea să i te împotrivești.
Organizațiile teroriste urmăresc, de regulă, patru obiective principale atunci când folosesc televiziunea,
radioul sau presa scrisă57.
De multe or i problema prevenirii terorismului este dificilă și din cauză că unele state nu sunt
dispuse să permită unor puteri străine să acționeze fără restricții pe teritoriul lor național, iar altele nu
acceptă în niciun fel cooperarea cu SUA și aliații săi. Spre exemplu, Arabia Saudită nu permite accesul
structurilor de informații ale SUA pe teritoriul său pentru a asigura protecția forțelor armate americane
aflate în această țară și din teama de a se face publice unele dintre sursele de slăbiciune ale regimului
aflat la putere. Evaluarea capacității de prevenire și de combatere a terorismului constituie o
preocupare permanentă a majorității statelor lumii care au luat deja o serie de măsuri în acest
domeniu58.
În SUA s -au realizat următoarele: alocarea de fonduri s uplimentare destinate serviciilor de
informații; restructurarea comunității de informații; crearea Centrului de Analiză Contraterorism în
cadrul Serviciului de Informații Militare care are ca misiune principală identificarea amenințărilor
teroriste la adre sa forțelor armate; achiziționarea unor avioane fără pilot pentru îmbunătățirea
sistemului de cercetare, supraveghere și avertizare timpurie pentru teritoriul național; crearea în cadrul
CIA a unei școli de pregătire a analiștilor în domeniul teroris mului; întărirea cooperării cu serviciile de

57 Cf. Mr. Renato Nadolu, Terorismul și mass -media, în Gândirea Mitirată Românească nr. 6/2005 ,
Statul Major General, p. 57.
58 Cf. Teodor Frunzeti, Paradigme militare în schimbare , Editura Militară, București, 2005, pp. 453 –
454.

37
informații aparținând Marii Britanii, Germaniei și Israelului; reconsiderarea utilizării pe plan mai larg a
informațiilor din surse umane; adoptarea unor măsuri legislative care să permită serviciilor de
informații mo nitorizarea activităților economice, de finanțare a acțiunilor teroriste și a conturilor
bancare ale organizațiilor teroriste.
În Marea Britanie s -au luat măsuri pentru: reanalizarea priorităților și a programelor de
organizare și înzestrare din cadrul for țelor armate engleze; sporirea resurselor financiare alocate
serviciilor de informații și orientarea acestora în special pentru crearea de noi structuri HUMINT,
capacități de analiză și achiziționarea de echipamente performante; creșterea numărului unități lor de
forțe special.
În Franța s -au luat măsuri pentru organizarea unui grup de lucru, în cadrul Ministerului
Apărării, pentru identificarea necesităților și cerințelor ca forțele armate să devină capabile de
prevenire și răspuns la atacurile teroriste (una din priorități o va constitui îmbunătățirea capacității de
culegere de informații).
În Germania se analizează căile de contracarare a amenințărilor teroriste, o primă concluzie
fiind ace ea că fondurile suplimentare trebuie dirijate cu prioritate către serviciile de informații.
În Canada se analizează modificarea cadrului legislativ pentru extinderea atribuțiilor
Serviciului de Informații de Securitate, astfel încât acesta să fie autoriza t să culeagă informații din
afara teritoriului național și să acționeze direct pentru combaterea terorismului.
În Israel se acționează pentru îmbunătățirea procedurilor de securitate și pentru lărgirea bazei
de date despre teroriști, ceea ce implică suplim entarea fondurilor destinate pregătirii în cadrul
serviciilor de informații și culegerii de informații.
În Cehia se analizează modalitatea de reflectare – în Strategia de securitate și Programul de
profesionalizare a armatei – a concluziilor reieșite în u rma atacurilor teroriste din SUA, sunt vizate
sporirea rolului serviciilor de informații în asigurarea securității naționale și pregătirea forțelor armate
pentru combaterea terorismului internațional.
În Ungaria se analizează luarea măsurilor necesare pen tru a răspunde unei eventuale solicitări
din partea Alianței pentru sprijin logistic și de informații destinate luptei antiterorismului.
Măsurile de protecție a forțelor și obiectivelor din țara noastră pot fi incluse, de asemenea, în
cadrul acțiunilor pre ventive. Nu trebuie uitat că, de regulă, teroriștii atacă țintele neprotejate, de aceea,
prima măsură de protecție este de a nu expune în mod inutil obiectivele vizate de către grupările
teroriste. Aceste măsuri pot fi active sau pasive.

38
Măsurile active de prevenire a terorismului includ culegerea de date și informații precum și
prelucrarea acestora de către serviciile secrete.
Măsurile pasive constau în reducerea vulnerabilității personalului, instalațiilor, obiectivelor și
bunurilor în general. Aceste măsuri sporesc securitatea fizică și protecția și se pot materializa în măsuri
de pază și apărare, puncte de verificare și control al accesului, instituirea de zone interzise publicului,
utilizarea de senzori și mijloace video pentru identi ficarea respectării regimului de siguranță stabilit
precum și în alte măsuri de utilizare a mijloacelor tehnice sofisticate.
Prevenirea pe termen lung este destinată să împiedice apariția unei amenințări majore, în
principal, în domeniul politicului și dip lomației, armatei revenindu -i rolul de a conferi consistență
acestora și de a contribui la acțiunea de ansamblu cu misiuni particulare specifice.
Prevenirea pe termen mediu acoperă zona de interes a domeniului strategic, care se exercită
pentru prevenirea fenomenului terorist în sine și se referă la punerea în practică a programelor de
reformă, înființarea și operaționalizarea forțelor speciale de luptă împotriva terorismului, achiziționarea
de mijloace de acțiune, intervenție și culegere a informațiilor, crearea cadrului instituționalizat de
acțiune și adoptarea strategiilor și tacticilor de acțiune în funcție de tipul amenințărilor.
În ceea ce privește prevenirea pe termen scurt, aceasta urmărește punerea în practică a
măsurilor necesare la sesizarea unu i pericol iminent, la apariția unei amenințări sau a unei situații de
criză. Măsurile de prevenire a acțiunilor teroriste sunt nemijlocit legate și analizate în strânsă corelație
cu cele de combatere a terorismului59.

III.1. Combaterea terorismului

Combate rea terorismului implică desfășurarea unor acțiuni diverse și complexe care includ atât
antiterorismul (măsuri defensive în vederea reducerii vulnerabilităților la actele teroriste), cât și
contraterorismul (măsuri ofensive luate pentru a preveni, descuraj a sau a da riposta necesară
terorismului). Ambele au ca scop înlăturarea spectrului de amenințări pe care le presupune acest
fenomen. Analiza celor două concepte oferă înțelegerea tipurilor și a nivelurilor diferite de ripostă,
precum și a diferenței dintr e ele.
Antiterorismul include măsurile defensive luate în vederea reducerii vulnerabilității persoanelor
și instituțiilor la acte de terorism și constă într -o ripostă limitată, realizată prin aplicarea planificată și

59 Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, Terorismul, răul din umbra al începutului de secol , Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I” , București, 2014, pp. 114.

39
integrată a securității fizice și a op erațiilor de securitate cu sprijinul serviciilor de informații108. În
cadrul intervenției antiteroriste, forțele acționează, de regulă, independent pentru protecția obiectivelor
la care există posibilitatea materializării unor potențiali factori de risc, î n scopul prevenirii, blocării și
respingerii acțiunilor elementelor sau grupărilor teroriste, interzicerii pătrunderii acestora și ocupării
obiectivelor, precum și pentru menținerea ordinii legale.
Contraterorismul include măsurile ofensive luate în vedere a prevenirii, descurajării și ripostei la
acte de terorism, precum și acțiuni ofensive asupra elementelor de infrastructură ale teroriștilor.
Intervenția contrateroristă este acțiunea cea mai dinamică și plină de neprevăzut. Misiunile sunt, de
regulă, încr edințate unor forțe pentru operații speciale în lupta împotriva terorismului, dar și unor
structure militare cu atribuții în acest sens. Aceste forțe pot desfășura acțiuni teroriste, atât în interiorul
țării, dar și în afara granițelor în cadrul unor alian țe sau coaliții constituite în acest sens. Combaterea
terorismului se realizează prin mijloace militare, economico -financiare, po liticodiplomatice, juridice.
Cu mijloacele militare trebuie răspuns organizațiilor teroriste care au pornit războiul împotriva
valorilor fundamentale ale omenirii (libertatea, democrația, dreptul la viață) și care rămân un pericol
iminent până când vor fi anihilate, iar membrii lor deferiți justiției internaționale. Încercarea de a
combate terorismul numai prin mijloace militare e ste o misiune imposibilă. Terorismul nu este în mod
fundamental o problemă militară, ci una politică, socială și economică.
Prin mijloace economice și financiare trebuie anihilată posibilitatea organizațiilor teroriste și a
teroriștilor care finanțează acț iuni armate. Aceste măsuri economice trebuie îndreptate și împotriva
guvernelor care în mod direct sau indirect (mascat) sprijină sau ajută terorismul sau acceptă prezența
organizațiilor teroriste pe teritoriul lor național. De cele mai multe ori, sursele financiare ale teroriștilor
le reprezintă traficul de droguri și de copii, contrabanda cu arme, șantajul, spălarea de bani etc. În acest
sens trebuie înghețate conturile bancare ale teroriștilor și organizațiilor lor .
Nu în ultimul rând, combaterea terori smului trebuie realizată și prin mijloace juridice.
Aducerea teroriștilor în fața justiției și condamnarea lor de către o curte internațională specială, trebuie
să fie încoronarea luptei împotriva terorismului. Teroriștii trebuie în mod obligatoriu deferiț i justiției și
condamnați de un tribunal internațional special independent. Eliminarea teroriștilor i -ar putea martiriza
în fața propriilor simpatizanți. Din contră, judecarea lor dreaptă în fața unei curți internaționale
independente ar convinge marea maj oritate a semenilor noștri că lupta nu se duce împotriva unei
națiuni sau unei religii, ci împotriva teroriștilor înșiși.
În prezent, din analiza măsurilor întreprinse la nivel internațional, cât și din practica strategică,
sunt cunoscute trei stadii de co mbatere a terorismului.

40
Stadiul întâi se referă la domeniul politicodiplomatic, constă în negocieri, schimburi în relațiile
diplomatice, diverse sancțiuni, opțiuni politicomilitare etc.109 și cuprinde două direcții diferite de
tratare a problematicii tero rismului – una politică și una diplomatică.
Stadiul al doilea presupune abordări antiteroriste strategice. Toate structurile statale care se
ocupă de combaterea terorismului sunt tentate să rezolve problema punând în aplicare un număr
apreciabil de măsuri antiteroriste la nivel strategic. Aplicarea acestor măsuri debutează cu investigarea
situației care va cuprinde datele și informațiile despre grupările teroriste care acționează în zona de
responsabilitate și stabilirea punctelor vulnerabile ale forțelor p roprii .
Stadiul al treilea cuprinde reacțiile tactice la producerea unor acțiuni teroriste. Acestea sunt
măsuri contrateroriste inițiate ca răspuns la un incident terorist produs sau acțiuni ofensive proactive
care vizează bazele teroriștilor, taberele lor de instruire și antrenament, pentru a fi neutralizate sau
distruse înainte ca acestea să fie folosite ca baze de plecare a unor viitoare atacuri extremist -teroriste.

III.2. Evenimentul

A șaptea zi din ianuarie a calendarului gregorian reprezintă în mod normal o zi de sărbătoare
pentru creștini, Biserica cinstindu -l pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel mai mare dintre toți sfinții,
după fecioara Maria9 , „considerându -l mai mult decât un prooroc” 10, adică „prooroc al Celui Prea
Înalt” 11, el fiind acela care vestește venirea lui Christos, pe care îl botează când vine la el pentru a
împlini planul lui Dumnezeu60.
Anul 2015 aduce un nou înțeles acestei zile după Atacul de la Charlie Heb do, Paris, rămânând
în mentalul colectiv ca zi de doliu pentru francezi și nu numai. Charlie Hebdo, revistă săptămânală de
satirică franceză, cunoscută fiind ca având un profund ton provocator, a declanșat în mod frecvent
polemici, dintre acestea cele mai recente în legătură cu Islamul. Cele mai controversate dintre
caricaturile publicate în acest săptămânal au fost cele privind profetul Mahomed61.
Ziua de 7 ianuarie a anului 2015 a adus moartea în familiile celor 12 sacrificați pe „Altarul
Libertății de exp rimare”, printre victime numărându -se cinci caricaturiști, trei editorialiști, un corector,
un muncitor și doi polițiști, dintre aceștia din urmă unul fiind garda de corp a principalului caricaturist

60 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Botez%C4%83torul, accesat la data de 21 mai 2018.
61 Fran Blandy, ”12 dead in 'terrorist' attack at Paris paper”, Articol online pe site -ul Yahoo News,
publicat la 7 ianuarie 2015, disponibil online la:.htt p://news.yahoo.com/ten -dead -paris -newspaper –
shooting -prosecutors -112635032.html, accesat la 21 mai 2018.

41
al revistei (Charb) încă din anul 2011, după publi carea caricaturilor cu Mahomed62 , iar cel de -al
doilea, Ahmed Merabet, de religie musulmană, ofițer de poliție în vârstă de 42 de ani, care a fost
împușcat mortal afară, în timp ce răspundea atacului63.
Atacatorii, îmbrăcați în negru și purtând cagule pe față, a u intrat în sediu înarmați cu puști de
asalt Kalașnikov și i -au executat, practic, pe cei în care au tras, directorul de redacție (caricaturistul
Charb) fiind ținta principală a sângerosului atac64. În timpul atacului au mai fost răniți un caricaturist,
doi jurnaliști și mai mulți ofițeri de poliție .
Martorii spun că teroriștii ar fi strigat Allah akbar, o frază islamică arabă denumită Takbir,
având semnificația că Dumnezeu e mare sau Dumnezeu e (cel mai) mare65, după care au declamat în
franceză că l -au răzbunat pe Profetul Mahomed (On a vengé le prophète Mohamed!)66.
După atac, conform declarațiilor oficialilor francezi, atacatorii au părăsit redacția, fugind cu un
Citroen C3 de culoare neagră și, pentru a scăpa de urmărirea polițiștilor, ab andonând ulterior mașina
undeva, în zona nord -estică a Parisului, pe lângă parcul Buttes -Chaumont și dispărând la bordul unui
Renault Clio, fura t67.
Principalii suspecți, Cherif și Said Kourachi, doi frați cetățeni francezi de origine algeriană, au
fost îm pușcați mortal în timpul schimburilor de focuri dintre ei și trupele speciale, după nu mai puțin
de 54 de ore de la atentatul terorist. Un al treilea suspect, care era cumnatul celor doi, a fost eliberat

62 The Guardian, Charlie Hebdo Attack Report, Tony Abbott condemns barbaric Charlie Hebd o attck
in Paris, publicat la 7 ianuarie 2015 , http://www.theguardian.com/world/2015/jan/08/tony -abbott –
condemns -barbaric -charliehebdo -attack -paris, accesat la data de 21 mai 2018.
63 Newsweek -on-line, Police officer Ahmed Merabet shot during Charlie Hebdo Massacre, publicat la 7
ianuarie 2015, disponib il online la: -http://www.newsweek.com/officer -shot-during -charlie -hebdo –
massacre -identified -297603, accesat la 21 mai 2018.
64 Rob Crilly, Raziye Akkoc, Unity rally for Paris shootings: live, Telegraph.co.uk. 8:45PM GMT, 11
ianuarie 2015, http://www.telegra ph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11329976/Paris -Charlie –
Hebdo -attacklive.html, accesat la data de 21 mai 2018.
65 WIKIPEDIA, the free encyclopedia, Allahu Akbar (disambiguation),
http://en.wikipedia.org/wiki/Allahu_Akbar_%28disambiguation%29, accesat la data de 06 februarie
2015. 18BBCNews Europe, on -line, publicat la 7 ianuarie 2015, http://www.bbc.com/news/world –
europe -30710883, accesat la data de 21 mai 2018.
66 BBCNews Europe, on -line, publicat la 7 ianuarie 2015, http://www.bbc.com/news/world -europ e-
30710883, accesat la data de 21 mai 2018.
67 Patricia Tourancheau, Un commando organisé, Liberation, Accueil, Société, Fusillade meurtrière à
«Charlie Hebdo» publicat la 7.01.2015, http://www.liberation.fr/societe/2015/01/07/un -commando –
organise -et-prepare_1175841, accesat la data de 21 mai 2018.

42
după audieri îndelungate (aproape zece ore), dovedin du-se că nu are legătură cu atacul, el demonstrând
că se afla la cursur i68.

III.3. Reacțiile naționale și internationale

Bineînțeles, după un astfel de atentat și după un astfel de șoc, au apărut și îndoieli în ceea ce
privește versiunea oficială a firul ui evenimentelor, apărând întrebări cu privire la unele amănunte care
par să nu se lege; de exemplu, a părut ciudat că doi atentatori care au pregătit acest atac cu precizie și,
așa cum rezultă din înregistrările video de la fața locului, aveau o foarte bu nă pregătire militară, având
un comportament sigur și precis, au putut să își uite un document de identitate pe bancheta mașinii.
Astfel, dacă acesta aparține sau nu adevăratului terorist, reprezintă una din îndoielile vehiculate în
media69.
Reacțiile inter naționale nu au întârziat să apară, condamnând acest atac asupra unor civili,
jurnaliști, care, chiar dacă au împins cumva parodia până la extrem, au considerat că prin caricaturile
lor protejează libertatea de religie, Gérard Biard, actualul redactor –șef al publicației, declarând că
aceste caricaturi nu fac altceva decât să asigure această libertate, pentru că ele „declară că Dumnezeu
nu trebuie să fie o figură politică sau publică, dar în schimb trebuie să fie una privată”70.
Totuși, Papa Francisc Pontiful a declarat că „în libertatea de exprimare există limită”71. El a
spus că libertatea de credință este un drept fundamental al omului, și că „nu se poate provoca, nu se
poate insulta credința altor oameni, nu se poate face haz de credință”72.
Președintele Oba ma a condamnat atacul privind sediul ziarului satiric francez ca un act de
violență împotriva nu doar a indivizilor, dar și împotriva ideii de libertate de exprimare în lumea

68 WIKIPEDIA, Enciclopedia Liberă, Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatul_%C3%AEmpotriva_revistei_Charlie_Hebdo#Suspec.C8.9Bi,
accesat la 21 mai 2018.
69 Articolul Atac Terorist Paris. „L'Express” prezintă (falsele) teorii ale complotului, publicat online la
08.01.15,
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa/ATAC+TERORIST+PARIS+teoriile+complotului,
accesat la 21 mai 2018.
70 2Elisha Fieldstadt, Charlie Hebdo Cartoons Protect Freedom of Religion, Editor Says, N BC News
on-line: http://www.nbcnews.com/storyline/paris -magazine -attack, accesat la data de 21 mai 2018.
71 Elisha Fieldstadt, art, cit
72 Weinberg, Ali: "Charlie Hebdo: President Obama Condemns 'Cowardly,' 'Evil' Paris Attacks"
http://abcnews.go.com/News/o bama -condemns -cowardly -evilparis -attacks/story?id=28058882, accesat
la 21 mai 2018.

43
civilizată. El a afirmat că „pentru noi a vedea astfel de atacuri lașe, diabolice (…) întărește încă o dată
de ce este oare atât de important pentru noi să stăm în solidaritate cu ei la fel cum ei stau în solidaritate
cu noi” 73 , adică se subliniază importanța colaborării cu aliații în lupta împotriva terorismului.
În convorbirile avut e cu vicepreședintele american Joe Biden și secretarul de stat John Kerry, în
timpul unei reuniuni în Biroul Oval, Obama a adăugat și că „faptul că acesta a fost un atac asupra
jurnaliștilor, un atac asupra presei noastre libere, de asemenea, subliniază fa ptul că acești teroriști se
tem de libertatea de exprimare și libertatea presei”74.
Secretarul de Stat american, John Kerry, a condamnat în termeni duri atentatul care a vizat
redacția Charlie Hebdo, oferind asigurări, într -o declarație făcută în limba fran ceză, că „libertatea de
exprimare nu poate fi ucisă”75.
Alți lideri politici ai lumii contemporane au condamnat acest atentat terorist, printre aceștia
numărându -se și Angela Merkel, David Cameron, Regina Elisabetha a II a, dar și Jean Claude Junker,
calificându -l, pe drept cuvânt, un „act intolerabil și o barbarie” 30. De asemenea, reședintele rus
Vladimir Putin a exprimat condoleanțe președintelui Francois Holande, pentru pierderile de vieți
omenești cauzate de atacurile teroriste, condamnând actul barbar și exprimându -și, încă din 8 ianuarie,
„speranța că vinovații vor fi pedepsiți”76.
„Un act terorist crud și laș” a fost catalogat de către președintele României, Klaus Iohannis,
care și -a exprimat „compasiunea pentru familiile victimelor” . De asemenea, ac esta și -a schimbat
fotografia de profil de pe un site de socializare cu celebra fotografie „Je suis Charlie!” , reprezentând
„sloganul de solidaritate cu victimele atentatului din Paris utilizat pe rețelele de socializare și pe siteul
charliehebdo.fr după a tac”77.
Dacă amintim aici definiția dată de Hoffman cum că „toate actele de terorism implică violența
sau amenințarea cu violența și terorismul este special conceput să aibă efecte psihologice pe scară

73 Weinberg, Ali: "Charlie Hebdo: President Obama Condemns 'Cowardly,' 'Evil' Paris Attacks"
http://abcnews.go.com/News/obama -condemns -cowardly -evilparis -attacks/story?id=28 058882, accesat
la 21 mai 2018.
74 RFI România, Actualitate, informații, știri în direct, Presa internațională,
http://www.rfi.ro/node/54804/ și la http://www.rfi.ro/presa -interna%C5%A3ional%C4%83?page=69
accesat la 21 mai 2018.
75 Articolul Reacțiile ofici alilor internaționali după atacul terorist de la Paris,
http://www.mediafax.ro/externe/reactiile -oficialilor -internationali -dupa -ataculterorist -de-la-paris -ban-
ki-moon -e-un-atac-contra -democratiei -john-kerry -libertatea -de-exprimare -nu-poate -fi-ucisa1375279 5,
accesat la 21 mai 2018.
76 Official Internet Resources of the President of Russia, Telephone conversation with President of
France Francois Holande, http://eng.kremlin.ru/news/23479, accesat la data de 21 mai 2018.
77 WIKIPEDIA, Enciclopedia Liberă, art, cit.

44
largă, dincolo de victima/victimele imediate sau obiectul atentatului terorist, că este menit să inducă
frica și, prin urmare, să intimideze un „public -țintă” mai larg, care poate include un grup etnic sau
religios rival, o întreagă țară, un guvern național, partid politic s au opinia publică în general” 78, am
putea afirma că evenimentele petrecute la Paris au stârnit o reacție inversă în rândul populației și că, în
afară de uciderea celor 12 din redacție, atacul nu și -a realizat pe deplin obiectivele, declanșând un
imens val de dezaprobare și dorință de c ontracarare .
Hoffman aduce în discuție faptul că terorismul se bazează pe putere și că folosește publicitatea
pentru a se induce schimbarea, exploatând în mod deliberat frica, prin violență sau amenințare, precum
și efectele psihologice proiectate dincolo de grupurile -țintă. Frica este diseminată de mass -media și de
răspunsurile noastre colective și individuale la actele de terorism. Cea mai mare parte a puterii
terorismului este derivată din răspunsul la actul terorist și nu din actul în sine79.
Populația a demonstrat teroriștilor că nu se lasă intimidată, participând, atât în Paris cât și în
alte comunități, la impresionante marșuri ale tăcerii (numai în Paris au participat peste zece mii de
oameni), marșuri împotriva terorismului, participanții dorind să a rate că refuză să fie înfricoșați. Ei au
purtat pancarte pe care scria „Je suis Charlie” (Eu sunt Charlie). Pe rețelele de socializare au fost
postate mii de mesaje cu hashtagul #jesuischarlie80.
Modul în care răspundem la terorism după un eveniment sau inc ident este la fel de important ca
încercarea de prevenire a sa.

III.4. Analiză

Deși nu există păreri contrare asupra diagnosticării evenimentului produs la 7 ianuarie 2015,
am putea să ne punem pentru început întrebarea dacă este vorba aici de un atac te rorist sau doar de o
manifestare crudă și criminală a unor indivizi care au pierdut pentru o clipă contactul cu realitatea sau
cu conștiința umană.
Literatura de specialitate de astăzi definește mai degrabă terorismul ca fiind un act violent,
premeditat, realizat de organizații conspirative cu caracter distructiv sau de persoane individuale

78 Bruce Hoffman, Inside Terrorism, 2nd Edition, Columbia University Press, New York, 2006, p.27
79 WIKIPEDIA, Enciclopedia Liberă, art, cit.
80 Articolul Atac Terorist Paris. Zeci de mii de persoane au ieșit în stradă,
http://www.digi24.ro/Stiri/Di gi24/Extern/Europa/ATAC+TERORIST+PARIS+Zeci+de+mii+de+perso
ane+au+iesit+in+stra da+d, accesat la 21 mai 2018.

45
împotriva unor demnitari, a unor instituții politice, econom ice, științifice, militare, culturale,
diplomatice, în scopul răzbunării, obligării „țintei” să adopte o conduită convenabilă autorilor,
sensibilizării opiniei publice în legatură cu o cauză anumită, subminării stabilității politice și
satisfacerii unor re vendicări.
Pornind de la convingerea că principalele caracteristici ale terorii sunt violența și amenințarea
cu violența, folosirea sistematică și persistentă a violenței, intimidare și sensibilizare prin agresivitate
și ură, Christian Delanghe, afirma în 2001 în „La guerre contre la terrorism” că „terorismul este o
problemă a oamenilor care plonjează într -o logică a urii fără limite, pentru care toate valorile ce
fundamentează societatea noastră și mai ales respectul față de viața umană, nu mai au curs.”81 Ținând
cont de această definiție, putem afirma, fără tăgadă, că da, a fost un atac terorist.
La fel ca atentatele teroriste asupra Turnurilor Gemene din 11 septembrie 2011, care au
reprezentat un moment istoric major care a determinat regândirea proceselor democratice și a celor
privind protecția drepturilor omului, reevaluarea raportărilor la fenomenul globalizării și a abordărilor
cu privire la substanța relațiilor intercivilizaționale, și atacul asupra redacției franceze pune în evidență
paradoxul coexis tenței dintre aspectele pozitive ale globalizării din perspectiva evoluțiilor tehnologiei
moderne, cu aspectele negative materializate în folosirea, într -un mod distructiv, a acestor tehnologii.
Încă din 2001 a fost generată o nouă viziune cu privire la i maginea proiectată de „noul
terorism” constând în definirea momentului 9/11 ca fiind o veritabilă retrezire a societății globale
dintrun vis frumos al globalizării și aruncarea ei în coșmarul unei globalizări anarhice. Pentru mulți
analiști, atentatele ter oriste par să confirme semnalul de alarmă tras de Samuel Huntington, potrivit
căruia lumea s -ar afla în pragul declanșării „unui război global între civilizații, fără câmpuri de bătălie
și fără frontiere”82.
Se știe că acesta anticipa că războaiele viitorul ui vor fi nu între națiuni, ci între civilizații, în
special între Occident (considerat ca fiind preponderent: creștin catolic și protestant; democratic;
globalist; umanist; materialist; secular; multicultural) și Orient (văzut ca un amalgam ortodoxo –
islam ic: nondemocratic; conservatorist -religios, religios; ideologizat; intolerant; antiglobalist;
antimodernist)83 . Atentatele al -Qaida, sau presupuse a promova sau a fi susținute de al -Qaida au fost
prezentate, astfel, ca fiind o inevitabilă reacție fundament alistă fațăde modernitatea și progresul

81 Gheorghe Văduva, Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul
împotriva terorismului, Centrul de Studii St rategice de Securitate, București, 2002, p.19.
82 Glen E Perry, “Huntington and his critics: the Occident and Islam”, in Samuel P. Huntington, Arab
Studies Quartely, Winter 2002.
83 Langman, Lauren, Moris, Douglas., Islamic Terrorism: From Retrenchment to Ressentiment and
Beyond, Loyola University Press, Chicago, 2002.

46
tehnologic contemporan, și, ca urmare, sursa principală a suferinței și frustrării civilizațiilor
tradiționaliste (orientale, islamice, asiatice) amenințate să fie înghițite de civilizația materialist -vulgară
consume ristă și imorală americană și vest -europeană.
Ideologii noului terorism prezintă (utilizând ca argument și schița ciocnirii globale trasată de
Huntington) lumea orientală ca fiind (din cauza agresiunii și dominației vestice timp de peste o mie de
ani) într -un declin dramatic, într -o poziție marginalizată, înapoiată din punct de vedere tehnologic și
neputincioasă față de provocările expansioniste ale ceea ce ei numesc a f i imperialismul euro -atlantic84.
Aceste viziuni, alimentate de realitatea incontestabilă a evenimentului tragic, au focalizat atenția
asupra acestui gen de terorism (fundamentalist islamic), proiectându -l ca fiind principala (și
covârșitoarea) amenințare la adresa securității comunității.
Aceasta a avut ca principal efect pozitiv coagularea r apidă și eficientă a eforturilor marii
majorități a actorilor naționali și internaționali pe baricada respingerii acestui tip de violență
catastrofală85.
Este pusă o presiune tot mai mare asupra societăților democratic e, obligându -le să ia masuri de
preveni re și contracarare tot mai complexe și mai dure, cu riscul de a îngrădi exercițiul liber al
drepturilor fundamentale ale omului, de a se produce o pervertire a democrației de natură să slăbească
încrederea popoarelor în capacitatea acesteia de a oferi bună stare și securitate în condiții de libertate .
Ca urmare, într -o astfel de situație complexă, fluidă și supusă incertitudinii, sunt imperative:
contracararea acestui flagel, precum și cooperarea fără opreliști a forțelor democratice, pentru
contracararea lui – inclusiv prin acțiuni comune desfășurate în zonele care generează principalele
manifestări de terorism – constituie o cerință vitală86 .
În condițiile mediului actual de securitate, terorismul, prin efectele și consecințele sale, pune în
pericol însă și existența valorilor umane universale. Explozia fără precedent a actelor teroriste a impus
reacția comunității internaționale care, mai solidară și mai unită ca niciodată87 , a și declanșat lupta
împotriva a ceea ce inseamnă terorism.
Noua amenințare, pre cum și reacția comunității internaționale față de aceasta, au implicații și
consecințe majore asupra tuturor domeniilor vieții sociale dar, mai ales, asupra modului în care

84 1Graham E. Fuller, The Future of Political Islam, Palgrave Macmillan Ed, New York 2004
85 Jeffrey Record, Bounding the Global War on Terrorism, Strat egic Studies Institute, New York,
Decembrie 2003;
86 Strategia de Securitate Națională a României, București, 2006, p aginile 8 -9.
87 Anghel Andreescu; Nicolae Radu, Organizațiile teroriste, Conceptualizarea terorii versus securitatea
europeană, Editura M.I.R.A. București, 2008.

47
responsabilii politici decid să fie angajate și întrebuințate capacitățile militare în viitoarele operațiuni
de combatere a terorismului.
Hoffman propune elemente concrete în definirea fenomenului, precum faptul că „toate actele de
terorism implică violența sau amenințarea cu violența. (…) Terorismul este menit să genereze putere
acolo unde nu există sau să o consolideze acolo unde este foarte puțină. Prin publicitatea generată de
violența lor, teroriștii caută să dobândească influența, puterea și controlul care altfel le lipsesc, pentru a
impune o schimba re politică fie pe scară locală, fie internațională”88.
În același spirit, Paul R. Pillar enumeră, în cartea „Terrorism and U.S. Foreign Policy” – o
lucrare publicată în 2001 la Washington, patru elemente definitorii care se pot regăsi în majoritatea
defini țiilor folosite de autoritățile implicate în combaterea terorismului. Potrivit opiniilor autorului,
„pot fi rezumate patru elemente ale terorismului care apar în definițiile guvernamentale”89, fără însă ca
acestea să poată fi absolutizate. Acestea sunt:
„- Premeditarea – trebuie să existe intenție și o decizie anterioară comiterii unui act care să
poată fi numit terorism – terorismul nu este provocat de furia sp ontană sau un impuls de moment.
– Motivația politică – se exclude violența criminală motivată de câștiguri financiare sau
răzbunare personală.
– Victimele sunt non -combatanți – teroriștii atacă persoane care nu le pot răspunde cu aceleași
mijloace violente.
– Autorii sunt fie grupuri subnaționale, fie agenți clandestini”90.

88 Bruce Hoffman, Inside Terrorism, 2 nd Edition, Columbia University Press, New York, 2006, p.27
89 Paul R. Pillar, Terrorism and U.S. Foreign Policy, Brookings Institution Press, Washington, 2001.
pp. 13 -14.
90 Paul R. Pillar, op. cit.

48
Concluzii
Frații Cherif și Said Kourachi și -au premeditat acțiunea, în amănunt, îndreptându -se împotriva
unor non -combatanți (redacția publicației paiziene) și făcându -și cunoscut mesajul de pedepsire la
adresa caricaturiștilor care au îndrăznit să insulte pe profetul Maho med, declamând că „Dumnezeu e
mare” sa u „Dumnezeu e (cel mai) mare” 91 și că l -au răzbunat pe Profet92, atacul lor putând fi etichetat
fără dubiu ca un atac terrorist.
Desigur, astăzi, terorismul în multiplele sale forme, este considerat, de multe ori, ca fi ind un
atac asimetric al celor mai slabi împotriva celor mai puternici, în timp ce, ca act de violență
spectaculară, terorismul este menit să transmită un mesaj, autorii simțind că nu au niciun alt mod de a
se face auziți și fiind hotărâți să își transmită mesajul, deși de cele mai multe ori percepția publică va fi
cu totul a lta decat cea dorita de aceștia93.
Acest act premeditat în scopul declarat al răzbunării, a avut ca obiectiv obligarea „țintei” să
adopte o conduită convenabilă autorilor, sensibilizarea opiniei publice în legatură cu o cauză anumită,
subminarea stabilității politice și satisfacerea unor revendicări. George Friedman explică în articolul
său: „Paris Attack Underscores a Deeper Malaise” publicat în Stratfor Geopolitical Diary la 8 ianuarie
2015, că indiferent de natura acestor atacuri, în sensul de a fi sau nu legate de jihadiști, astfel de
incidente au ca efect agravarea tensiunilor existente în relațiile dintre lumea occidentală și cea
musulmană, acest lucru fiind cu atât mai important în Europa, unde „statele se confruntă cu o creștere a
naționalismului de dreapta, iar comunitățile musulmane se confruntă cu multă nemulțumire”94.
Mai mult decât atât, se face resimțit un conflict de lungă durată al valorilor celor două culturi și
civilizații (creștină versus musulmană) referitor la libertatea de exprimare, care este foarte prețuită de
lumea occidentală, dar percepută „de mulți musulmani ca o licență pentru sacrilegiu”95.
Faptul că majoritatea musulmanilor nu se vor angaja în înfăptuirea unor vi olențe ca răspuns la
discursul considerat o blasfemie este evident, totuși, unii au făcut -o și probabil o vor mai face, la
originea acestei atitudini aflându -se disconfortul extrem resimțit de aceștia în legătură cu „libera

91 8WIKIPEDIA, the free encyclopedia, Allahu Akbar (disambiguation),
http://en.wikipedia.org/wiki/Allahu_Akbar_%28disambiguation%29, accesat la data de 22 mai 2018.
92 Ibidem.
93 Constantin Mostoflei, “Riscuri și amenințări actuale: între criză economică și terorism”,. În
Securitate și stabilitate regională. București Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”,
București, 2009.
94 Articolul Paris Attack Underscores a Deeper Malaise, https://www.stratfor.com/geopolitical –
diary/paris -attackundersco res-deeper -malaise#axzz3O9XqOvot, accesat la 22 mai 2018.
95 Constantin Mostoflei, art. cit.

49
exprimare” cu privire la Profet, în viziunea tradiționalistă acesta fiind imposibil de descris pictural și,
nici atât, în mod satiric. Pentru Uniunea Europeană, prevenirea și combaterea terorismului cere un
control al mișcării indivizilor și fluxurilor financiare, deși construcția europe ană presupune, din contră,
principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor și bunurilor96.
Mai mult decât atât, proiectul european s -a construit pe ideea renunțării la război, având pacea
drept orizont în toate acțiunile ințiale întreprinse97. În contextul în care chestiunile de securitate țintesc
întâi problema legitimității, lupta împotriva terorismului a trebuit să urmeze diferitele etape, astfel
cooperarea europeană în materie de luptă împotriva terorismului, multă vreme considerată informală l a
nivelul Uniunii, a fost întotdeauna puternic activată în cadrul Consiliului Europei. Dar competențele
sale s -au dezvoltat ca răspuns la terorismul autonom sau revoluționar și mai puțin pentru a face față
amplorii terorismului islamist și internațional ac tual98.
În privința terorismului, principalele pârghii de acțiune ale Uniunii sunt: armonizarea
legislativă, coordonarea operațională a serviciilor statelor membr e și dialogul cu țările terțe 99 . Printre
primele măsuri se numără: întărirea cooperării poliți enești și financiare prin instituirea unui mandat de
arest european, identificarea teroriștilor prin stabilirea unei liste comune a organizațiilor teroriste,
crearea unei echipe de specialiști anti -teroriști care ar trebui sa colaboreze strâns cu omologii săi
americani, punerea în mișcare rapidă a tuturor convențiilor internaționale existente în materie de luptă
anti-teroristă, luptă contra finanțării terorismului și întărirea securității aeriene100.
Lupta împotriva terorismului poate fi văzută, așa cum afirm a și Alexandre Adam în lucrarea sa,
ca un „catalizator al eforturilor de a crea un spațiu juridic european care s -a înscris încă de la început în
logica penală”101.
Totuși, cazul Charlie Hebdo demonstrează, încă o dată, că terorismul se poate manifesta
oriun de și oricând, neașteptat și surprinzător. Binele și răul se află în noi și este greu de prevăzut cu

96 Wilkinson, Paul, International terrorism: the changing threat and the EU’s response,
http://www.iss.europa.eu/uploads/media/cp084.pdf, accesat la 22 mai 2018.
97 Constantin Mostoflei, art. cit.
98 Alexandre Adam, La lutte contre le terrorisme: étude comparative Union Européenne, Ed.
Harmattan, 2005, p. 30.
99 Ibidem .
100 Joint Declaration by the Heads of State and Government of the European Union, the President of
the European Parliament, the President of the European Commission, and the High Representative for
the Common Foreign and Security Policy , http://www.europa -eu-un.org/articles/fr/article_46_fr.htm,
accesat la data de 22 mai 2018.
101 Ibidem.

50
siguranță care este dominanta în conștiința fiecăruia, pentru că „terorismul este o problemă a oamenilor
care plonjează intr -o logică a urii fără limite, p entru care toate valorile ce fundamentează societatea
noastră occidentală și mai ales respectul față de viața umană nu mai au curs”102.

Pe parcursul acestui studio am formulat o serie de opinii cu privire la starea de securitate a
unui stat sau a unei alianțe și am arătat care sunt realitățile, dar și perspectivele unui potențial conflict,
descris în „condiții contemporane”. Pentru argumentarea afirmațiilor despre nec esitatea reconsiderării
și regândirii acțiunilor structurilor responsabile în zona cadrului de securitate, ne vom referi, în
particular, la formele de înfățișare a unui război specific zilelor noastre. Într -o lume a hipercompetiției,
a războiului hibrid sa u a conflictelor neliniare, trebuie să găsim noi forme de descurajare.
Ca primă concluzie, putem constata că internaționalizarea progresivă a terorismului a
determinat dezvoltarea unei cooperări la nivel european pentru prevenirea și combaterea terorismulu i,
fiind necesar un control al mișcării indivizilor și fluxurilor financiare, deși construcția europeană
presupune, din contră, un principiu fundamental al liberei circulații a persoanelor și bunurilor.
Printre măsurile luate în acest sens se numără: întă rirea cooperării polițienești și financiare prin
instituirea unui mandat de arest european , identificarea teroriștilor prin stabilirea unei liste comune a
organizațiilor teroriste, crearea unei echipe de specialiști anti -teroriști care ar trebui să colabo reze
strâns cu omologii săi americani, punerea în mișcare rapidă a tuturor convențiilor internaționale
existente în materie de luptă anti -teroristă, lupta contra finanțării terorismului și întărirea securității
aeriene.
Europol și Eurojust sunt organismel e europene care joacă un rol cheie în lupta împotriva
terorismului facilitând întărirea legală a cooperării și schimbului de informații și dezvoltând noi
instrumente la nivelul Uniunii Europene.
Terorismul este un război de un tip special, care vizează dis trugerea de vieți și de sisteme de
valori. Niciodată un război obișnuit nu -și propune să distrugă un sistem de valori. Războiul urmărește
doar învingerea unei armate, dacă se poate chiar fără bătălii sângeroase, pierderi de vieți omenești și
distrugeri mat eriale, supunerea unei țări, realizarea unui scop politic. Doar terorismul vizează
distrugerea de dragul distrugerii.
Terorismul este un fenomen mult mai complex chiar decât războiul, care trebuie studiat și
aprofundat nu doar pentru a -i limita efectele și a-i pedepsi pe cei vinovați, ci îndeosebi pentru a -i

102 Christian Delanghe, La guerre contre le terrorisme, www.fr.strategie.org, accesat la data de 22 mai
2018.

51
înțelege și a -i eradica mecanismele și cauzele. Terorismul lovește prin surprindere, de regulă, în
punctele vulnerabile, astfel încât să ucidă, să distrugă și să înspăimânte, să creeze efecte spectacul oase
și o atmosferă de infern și mizerie umană, dusă până la abject și insuportabil.
Arma lui principală este omul – omul inteligent, omul fanatic, omul misionar -, care, în numele
unor convingeri ce nu pot fi zdruncinate ușor, este în stare de orice sacri ficiu și, mai ales, este în stare
să inventeze mijloace de acțiune inteligente și deosebit de eficace, întrucât el pune în ceea ce face toată
religia și toată ființa lui. Asemenea oameni nu pot fi ușor opriți.
Este de așteptat ca terorismul, în pofida măsu rilor care se iau pentru eradicarea lui și pentru
distrugerea structurilor și rețelelor sale, să prolifereze, mai ales în zona neconvențională, atipică și
asimetrică.
Sesizarea etapelor și momentelor în care se pregătesc acțiunile teroriste oferă posibili tatea unei
intervenții rapide, atât pentru lovirea preventivă, deopotrivă, masivă, punctiformă și oportună a bazelor
de antrenament ale teroriștilor, a depozitelor, locurilor de întâlnire și altor elemente de infrastructură,
cât și luarea altor măsuri pent ru lichidarea efectelor, cum ar fi atacarea fără întrerupere, prin Internet,
prin media și prin mijloace ale războiului psihologic, a site -urilor, organizațiilor, rețelelor, centrelor și
altor elemente ale terorismului, adiacente sau complementare acestuia .
Analizarea tuturor amenințărilor și riscurilor de natură teroristă sau care pot facilita terorismul
de orice fel și elaborarea, în consecință, a măsurilor (politice, economice, financiare, informaționale,
sociale, culturale și militare) creează condițiil e necesare pentru evaluarea, prognozarea, prevenirea,
limitarea, anihilarea și, în final, eliminarea fenomenului terorist sau a laturilor celor mai violente ale
acestuia.
Strategia antiteroristă – în măsura în care se va considera necesară o astfel de stra tegie – trebuie
să facă parte din strategia generală, mai exact, din strategia de securitate națională, care este o strategie
de tip total, integral, și, deopotrivă, din conceptul strategic NATO, care este o strategie de coaliție, de
alianță, deci globală, urmând să identifice și să definească cu precizie acele elemente din strategia
forțelor, din strategia mijloacelor și din cea operațională care asigură tratarea și rezolvarea, la nivelul
războiului, a acestui tip de confruntare asimetrică.
Totuși, cazul C harlie Hebdo demonstrează, încă o dată, că terorismul se poate manifesta
oriunde și oricând, neașteptat și surprinzător. Binele și răul se află în noi și este greu de prevăzut cu
siguranță care este dominanta în conștiința fiecăruia, pentru că „terorismul este o problemă a oamenilor

52
care plonjează intr -o logică a urii fără limite, pentru care toate valorile ce fundamentează societatea
noastră occidentală și mai ales respectul față de viața umană nu mai au curs”103.

103 Christian Delanghe, La guerre contre le terrorisme, www.fr.strategie.org, accesat la data de 20 iunie
2018.

53
BIBLIOGRAFIE

Dicționare, legi , documente :

1. ***Dicționarul E xplicativ al Limbii Române ,2009
2. ***Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Editura Academiei București, 1998
3. ***Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic,
București, 1988
4. ***Mica enciclopedie de politologie , Editura Enciclopedică, București, 1997
5. ***Mic dicționar enciclopedic , Editura Enciclopedică Română, București, 1972
6. *** Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015 -2019 – O Românie
puternică în Europa și în lume,
7. Florin Marcu, Constantin Moneca, Dicționar de neologisme , Editura II -a, Editura
Științifică, București, 1966
8. Ionel Cloșcă, coordonator, Dicționar de Drept Internațional Public , Bucureș ti,
1982 .
9. T. Frunzeti, V. Zodian, coord, Lumea 2007, Enciclopedie Politică și Militară ,
Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, București, 2007.
10. Manualul NATO, 2001, Ministerul Informațiilor Publice (Traducere din Office
Of Information and Press, NATO, Bruxelles, Belgium); Tratatul Nord -Atlantic,
art. 3, 5; România -NATO, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București,
2002.

Monografi i:

1. *** Culegere de studii – Terorismul – Istoric, forme, combatere , București, Editura
Omega, 2001

54
2. Andreescu Anghel; Nicolae Radu, Organizațiile teroriste, Conceptualizarea
terorii versus securitatea europeană , Editura M.I.R.A. București, 2008.
3. Atanasiu Mirela, Stăncilă Lucian, Terorismul, răul din umbra al începutului de
secol , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014.
4. Bodunescu,Ion Dan -Romeo Bodunescu, Relații internaționale, problematici și
priorități pentru mileniul III , Editura Tipoalex, București, 2000.
5. Bondunescu Ion, Terorismul -fenome n global , Editura Tipo Alex, București, 2002
6. Canasache Ana, Breban Vasile, Mic dicționar al limbii române , Editura
Științifică, București, 1974.
7. Dinu Mihai. Șt, G. Alexandrescu, Surse de instabilitate , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2007.
8. Frunzeti Teodor, Paradigme militare în schimbare , Editura Militară, București,
2005.
9. Fuller Graham E., The Future of Political Islam , Palgrave Macmillan Ed, New
York 2004
10. Geamănu Grigore, Drept Internațional Contemporan , Ed. Didactică și
Pedagogică, București
11. Hoffman Bruce, I mplicațiile terorismului motivat de imperative religioase, studiu
RAND Corporation , 1993
12. Hoffman Bruce, Inside Terrorism , 2nd Edition, Columbia University Press, New
York, 2006.
13. Hotea, Mihai „ Terorism și violență simbo lică”, în Revista GeoPolitica nr. 12,
Editura TopForm, București, 2005.
14. Langman, Lauren, Moris, Douglas., Islamic Terrorism: From Retrenchment to
Ressentiment and Beyond , Loyola University Press, Chicago, 2002.
15. Laqueur, W., The Terrorism to Come. II Policy review Online . August 2004, Nr.
126

55
16. Moștoflei Constantin (coord.), Securitatea și apărarea spațiului sud -est
european, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III , Editura
Universității de Apărare „Carol I”, București, 2006.
17. Mostoflei Cons tantin, “ Riscuri și amenințări actuale: între criză economică și
terorism ”,. în Securitate și stabilitate regională. București Editura Universității
Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2009.
18. Muresan Liviu, The New International Security Landscape , in “Defense and
Security Sector Governance and Reform in South East Europe: Insights and
Perspectives”, vol.2: Macedonia, Moldova, Romania, edited by J. Trapans and P.
Fluri, DCAF -Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forced,
Geneva/Belgrade, 20 03
19. Mureșan M., C. Țenu, L. Stăncilă, D. Enache, D. Filote, Securitatea Europeană
la începutul mileniului III , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2006.
20. Mureșan Mircea, Gheorghe Văduva, Războiul viitorului, viitorul războiului ,
Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.
21. Mureșan Mircea, Viitorul conflictelor armate , Curs de teoria artei militare,
Editura Universității Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2005, p. 18.
22. Nadolu,Renato Terorismul și mass -media , în Gândirea Mitirată Românească nr.
6/2005.
23. Onișoru Constantin, Arta strategică a securității și integrării europene , Școala
de Aplicație pentru Tancuri și Auto, Pitești, 2002.
24. Pașcu, I.M. Vintilă S.N., Teoria relațiilor internaționale . Note de curs, Edit ura
Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe
Politice, București, 2007.
25. Perry,Glen E “ Huntington and his critics: the Occident and Islam ”, in Samuel P.
Huntington, Arab Studies Quartely, Winter 2002.

56
26. Pillar Paul R., Terrorism and U.S. Foreign Policy , Brookings Institution Press,
Washington, 2001.
27. Ramonet Ignatio, Antiterrorisme, Le Mond Diplomatique
28. Ranstorp Magnus, Studies and Conflict and Terrorism, București, voi. 21, nr. 4,
1998.
29. Record Jeffrey, Bounding the Globa l War on Terrorism , Strategic Studies
Institute, New York, Decembrie 2003;
30. Roman,Daniel Constantin Nicolaescu, Mediul de Securitate Actual – Realități și
Perspective, Buletinul Universității Naționale de Apărare ״ Carol I ”, București,
2017.
31. Sarcinschi Al., Elemente noi în studiul securității naționale și internaționale,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005.
32. Stăncilă Lucian, Burghelea Ioan, Vicu -Sorin Melicianu, Teroriștii cu laptop ,
Editura Moroșan, București, 2011.
33. Stăncil ă Lucian, Terorismul – provocare a secolului XXI , Editura Universității
Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2007.
34. Thomas Timothy L., „ The Battle for Grozny ”, in Low Intensity Conflict and Low
Enforcement, vol. 5, Londra, 1996.
35. Văduva, Gheorghe Teror ismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică.
Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului , Centrul de Studii Strategice
de Securitate, București, 2002.
Surse WEB

1. http://www.arduph.ro/d omenii/diu -si-terorismul
2. http:// www.mediafax.ro/politic/
3. http://w ww.smartraveller.gov.au/zw -cgi/
4. http://www.presidency.ro/files/
5. http://tass.ru/ en/russia/724785, 21 august 2017.

57
6. http://www.mapn.ro/strategiasecuritate/strategsecuritmediul.html .
7. https://www. brookings.edu/blog/brookings -now/2014/
8. http://news.yahoo.com/ten -dead
9. http://www.theguardian.com/world/2015/jan/08
10. http://www.newsweek.com/
11. http://www.telegraph.co.uk/new s/worldnews/europe/france/
12. http://www.bbc. com/news/world -europe –
13. http://www.liberatio n.fr/societe/2015/01/07
14. http://www.digi24 .ro/Stiri/Digi24/Extern/Europa
15. http://www.nbcnews.com/s toryline/paris -magazine -attack
16. http://abcnews.go.com/News/obama -condemns -cowar dly
17. http://www.rfi.r o/presa -interna
18. http:// www.mediafax.ro/externe/.
19. http://eng.kremlin.ru/news/23479, accesat la data de 21 mai 2018.
20. https://www.strat for.com/ geopolitical -diary
21. http://www.europa -eu-un.org /articles/fr/
22. www.fr.strategie.org,