Specializare: Științe Politice [625565]

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: [anonimizat]: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 1 ~

Feminismul interbelic românesc
Abstract
În lucrarea de față se dorește a se scoate în evidență faptul că acti vitățile mișcării
feministe din spațiul interbelic românesc s -au intensificat și s -au extins în mod substanțial,
comparativ cu perioada războiului. S -au înființat noi organizații, s -au organizat numeroase
conferințe publice și dezbateri, au fost publicate articole și studii în ziare, reviste și volume
despre condițiile de viață ale femeilor și despre exigențele acestora în vederea primirii drepturilor
civile, juridice și politice în mod deplin.

Cuvinte -cheie :
feminism, perioada interbelică, societatea românească, emancipare, drepturi le femeii .

Pentru o perspectivă cât mai clară a subiectului, vom delimita semnificația feminismului,
termen ce s -a răspândit la jumătatea secolului al XIX -lea în Europa și care reprezintă, în sens
larg, pledoa ria pentru drepturile femeilor. Mihaela Frunză apeleaz ă la una dintre lucrările lui
Alison M. Jagger, unde acesta arată că „t ermenul „feminism” a fost inițial un cuvânt franțuzesc,
care se referea la ceea ce în secolul al XIX -lea în America era numit „mișcarea femeilor”
(women’s movement), o serie diferită de grupuri care toate ținteau la avansarea poziției
femeilor”1. K. Offen spunea că feminismul apare ca un concept ce poate însemna deopotrivă o
ideologie și o mișcare pentru schimbare socio -politică, ce se bazează pe evaluare critică a

1 Mihaela Frunză, „Ideologie și feminism”, ed. Limes, Cluj -Napoca, 2004, p. 11.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: [anonimizat]: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 2 ~

privilegiilor masculin e și a subordonării femeii într -o societate dată2. Conform unei lucrări
intitulate „Lexicon feminist”3, termenul supus atenției prezintă două semnificații minimale .
Prima semnificație duce spre ideea că femeile sunt , prin natura lor, oprimate, nedreptățite și
subestimate, iar acest fapt conduce spre a doua semnificație, cea a elaborării unor acțiuni politice
ce vizează schimbarea nedreptăților cu care se confruntă femeia, din cauza diferențierilor la nivel
de gen.
Spațiul românesc a simțit apariția mișcării feministe încă din prima jumătate a secolului
al XIX -lea, dezvoltându -se în paralel cu feminismul altor țări europene, însă pe fodul realităților
culturale, sociale și politice locale. „Scopul principal al mișcări i feministe, numită astfel pentru
că era pentru femei și dusă de femei, era emanciparea femeii din punct de vedere economic,
social -politic și cultural”4. Astfel, perioada interbelică a fost perioada care a determinat apariția
ideii de emancipare a femeii românce în societate , care inițial nu deținea dec ât statutul de femeie
de casă : soție, mamă și gospodină . Primul Război Mondial impune femeilor obligația de a prelua
din meseriile bărbaților, dar în ciuda faptului că o femeie executa „aceeași muncă, în ace leași
condiții și cu aceeași capacitate de pricepere, ea era plătită cu 20, 40 și chiar 50% mai puțin decât
un bărbat ”5. Demonstrându -se că femeile pot să preia producția economică în locul bărbaților,
acest fapt a fost folosit drept argument în vederea so licitării unor drepturi egale cu ale bărbaților.
Din pricina legislației, care se baza pe ideea că femeia este doar un constituent al societății
românești și că nu poate îndeplini rolul unui cetățean cu drepturi depline, precum și din cauză că
instituția B isericii poziționa femeia la un nivel inferior bărbatului , considerând că aceasta trebuie

2 Ionel Nicu Sava , „Sociologia mișcărilor sociale ”, ed. Nemira, București, 2014, p. 262.
3 Otilia Dragomir și Mihaela Miroiu, „Lexicon feminist”, ed. Polirom, Iași, 2002, p. 121.
4 Elena Georgescu și Titu Georgescu, „Mișcarea democratică și revoluționară a femeilor din România”, ed. Scrisul
Românesc, Craiova, 1975, p. 5.
5 ibidem, pp. 143 -144.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: Paula Rusu
Specializare: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 3 ~

să fie ascultătoare și supuse taților și soților lor , mișcarea feministă a întâmpinat obstacole
considerabile.
Cu toate acestea, m ișcarea feministă din perioada inte rbelică a promovat în rândul
femeilor ideea apărării drepturilor lor și conștie ntizarea rolurilor pe care le pot îndeplini în
societate, în di ferite domeni i, precum politica sau educația. În categoria personalităților marcante
ale mișcării feminismului int erbelic din spațiul românesc o includem, fără a ezita, pe
Alexandrina Cantacuzino, care a promovat ideea emancipării femeii prin numeroase prelegeri.
Aceasta susținea : „Rămâne acum ca femeile române din toate treptele sociale, din toate colțurile
țării să priceapă bine că astăzi, a fi abstenteiste de la muncă, de la solidaritatea obștească, socială
și politică este o sinucidere morală, pentru ele și pentru țară. Iar părinții, soții și frații noștri, să
fie cei care să ne ajute, care să ne îndrumeze, care să ne silească să ne înhămăm la muncă,
pregătind astfel din vreme noua armată, chemată să ducă România la noi izbânde pe terenul
luptelor de idei, ce se încing. Prin asemenea muncă, femeia nu -și va pierde nimic din farmecul
ei; dimpotrivă va câștiga respectu l tuturor. La lozinca învechită că Biserica, copiii și gospodăria
alcătuiesc paradisul femeii, adăogăm acum cuvântul Patrie, pe care nici o putere nu ne va
împiedica să o slujim cu toată cucernicia unor suflete credincioase. Aceasta trebuie să fie noul
ideal al femeii române ”6. Alături de Alexandrina Cantacuzino, un rol deosebit în lupta pentru
obținerea drepturilor politice depline ale femeilor se numără Calypso Botez , Adela Xenopol și
Eleonora Stratilescu.
Mișcarea feministă românească nu a avut un ec ou puternic în zonele ru rale. C ercetăto rul
Costion Nicolescu, de la Muzeul Țăranului Român, spune că femeile se ocupau, în acea
perioadă, de tot ce ț inea de bunul mers al lucrurilor în casă: „Ele se ocupau de toate pregă tirile

6 Ștefania Mihăilescu , „Din istoria feminismului românesc : antologie de texte (1838 -1929) ”, ed. Polirom, Iași, 2002,
p. 283.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: Paula Rusu
Specializare: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 4 ~

pentru cele trei momente impo rtante din viața omului – nașterea, nunta și moartea. Tot ele se
ocupau de medicina tradiționala, de întreținerea gospodă riei, de prepararea hranei, de creșterea și
educarea copiilor și făceau îmbrăcă mintea“7. În zonele urbane, femeile începuseră să se preocupe
ceva mai mult de educație, însă în privința drepturilor nu se observau diferențe majore . De
asemenea, politologul Mihaela Miroiu decla ră că „femeile aveau foarte puț ine drepturi civile
(cum ar fi cel la educați e pe toate nivelurile), nu aveau acces l a cele mai multe profesii, la
custodia copiilor ș i, desigur, nu aveau niciun drept în politică ”8.
Mișcarea feministă din timpul perioadei interbelice a iscat numeroase controverse, iar
presa scrisă românească a avut un rol edificator în răspândirea ideilo r feministe. Au apărut
diverse publicații dedicate aproape în totalitate curentului feminist, precum „Gazeta femeii”,
„Femeea de mâine”, „Jurnalul femeii”, sau „Tribuna femeii”, însă cu toate acestea, femeile din
spațiul rural nu aveau deschidere spre publ icațiile menționate, fapt pentru care au început să
apară alte publicații, precum „Femeia satelor” sau „Albina” , pentru a face cunoscută gândirea
feministă și în rândul acestora.
Un alt element important pentru consolidarea mișcării feministe este repre zentat de
organizațiile de femei care au activat în decursul anilor 1918 -1939 în România „au avut în
programul lor, pe lângă revendicările specifice, și principiile luptei pentru emanciparea politică,
economică, culturală a femeii, pentru cucerirea dreptur ilor care să o ridice la nivelul respectului
ce i se cuvenea ca forță ce reprezenta jumătate din populația țării, factor determinant de păstrare
a tinereții neamului”9. Un exemplu elocvent este apariția, în iulie 1918, „Asociației pentru

7 www.cultural.bzi.ro , „Evoluția femeilor din România” .
8 ibidem.
9 Elisabeta Ioniță, „Activitatea organizațiilor revoluționare și progresiste de femei din România în perioada
interbelică”, Universitatea din București, București, 1981, p. 3.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: Paula Rusu
Specializare: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 5 ~

Emancipare a Civilă și Politică a Fe meilor Române”, care valorifica eforturile de emancipare,
continuând să trimită petiții Parlamentului, să organizeze conferințe publice și să su sțină o amplă
campanie de presă în vederea acordării drepturilor politice femeilor din spațiul românesc.
În această direcție, un moment important în dobandirea de drepturi egale l -a marcat
adoptarea Constituției Române în 1921. „Luând -o înaintea multor state europene, această
constituție conținea stipulări specifice cu prvivire la drepturi le politice, sociale și economice ale
femeii. Constituția prevedea că drepturile civile ale femeii vor fi stabilite în b aza egalității
depline între cele două sexe și că, de asemenea, vor intra în vigoare legi speciale, votate cu o
majoritate de două treim i, care vor determina condițiile în care femeile își pot exercita drepturile
politice”10. Mihaela Miroiu completează, spunând că în textul constituției din 1923 nu era inclus
„dreptul de vot pentru femei, dar menționa faptul că acest drept va face obiectul unei legi
speciale. Acest drept urma să fie acordat la „momentul oportun”, așa cum spuneau politicienii
timpului, aceia care nu erau atât de conservatori, încât să nege accesul femeilor la drepturi egale,
dar nici atât de progresiști, încât să considere c ă momentul oportun este imediat, ca în oricre
dintre cazurile de reparare a nedreptății”11.
Astfel, putem vorbi despre primul val al feminismului, ce revendica egalitatea sexelor și
care a avut drept scop dobândirea unui statut egal pentru femei în raport cu bărbații. În acest
context, perioada interbelică a reprezentat apogeul primului val feminist, în condițiile în care o
serie de drepturi au fost recunoscute în favoarea femeilor : accesul acestora la educație
superioară, reforma învățământului gimnazial și liceal, deschiderea accesului femeilor la unele
profesii de la care erau excluse, recunoașterea dreptului de proprietate al femeii căsătorite,

10 Elena Zamfir și Cătălin Zamfir, „Situația femeii în România”, ed. Expert, Bucur ești, 2000, p. 17.
11 Mihaela Miroiu, „Drumul către autonomie. Teorii politice feministe ”, ed. Polirom, Iași, 2004 , p. 62.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: Paula Rusu
Specializare: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 6 ~

îmbogățiri ale legislației asupra divorțului și custodiei copiilor și treptat obținerea dreptului
electoral.
Bogata experiență câștigată de mișcarea feministă în lupta perseverentă pentru
modernizarea și sincronizarea României cu civilizația occidentală, s -a pierdut în mare măsură în
urma instaurării regimului totalitar. În locul sutelor de organizații și reuniu ni, a fost creat în
1958, un nou Consiliu Național al Femeilor Române, total subordonat, ideologic și organizatoric,
Partidului Comunist Român.
Concluzionând, impulsul mișcării feministe din spațiul românesc în perioada interbelică a
reprezentat consecința a mai multor factori, printre care un rol foarte important a aparținut presei,
ideile feministe fiind promovate mai ales de unele ziare de renu me. Societatea românească a fost
una conservatoare și a dat femeilor statutul de mame și casnice, Biserica promova ideea ca
femeile trebuie să se supună soților lor; iar părinții obișnuiau să își crească fetele spre a deveni
soții supuse și ascultătoare.
Personalitățile feminist e marcante care au militat pentru interesele femeilor erau, în mare
parte, dintre familii le importante, intelectuale, care cunoșteau semnificația luptei pentru
drepturile românilor, precum și importanța educației . Astfel, mișc area de emancipare a femeilor
s-a dezvolta t pe baza unui program care a inclus educația femeilor într-un mediu de specialitate,
cu precădere a celor din zonele rurale, lupta împotriva imoralității, păstrarea civilă și politică și
necesitatea acordării drepturi lor politice .
Pentru a -și atinge obiectivele , feministele au promovat ideea emancipării prin numeroase
discursuri, congrese naționale, reuniuni internaționale cu privire la drepturile femeilor, reușind,
în cele din urmă , să pășească într -o zonă ce nu le e ra accesibilă.

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

Student: Paula Rusu
Specializare: Științe Politice
An: 3
Grupa: 1

~ 7 ~

Bibliografie :
1. Dragomir Otilia și Miroiu Mihaela, „ Lexicon feminist ”, ed. Polirom, Iași, 2002;
2. Frunză Mihaela, „ Ideologie și feminism ”, ed. Limes, Cluj -Napoca, 2004;
3. Georgescu Elena și Georgescu Titu, „ Mișcarea democratică și revoluționară a femeilor
din România ”, ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975;
4. Ioniță Elisabeta, „ Activitatea organizațiilor revoluționare și progresiste de femei din
România în perioada interbelică ”, Universitatea din București, București, 1981;
5. Mihăilescu Ștefania , „Din istoria feminismului românesc : antologie de texte (1838 –
1929) ”, ed. Polirom, Iași, 2002;
6. Miroiu Mihaela, „ Drumul către autonomie. Teorii politice feministe ”, ed. Polirom, Iași,
2004 ;
7. Sava Ionel Nicu, „ Sociologia mișcărilor sociale ”, ed. Nemira, București, 2014;
8. Zamfir Elena și Zamfir Cătălin, „ Situația femeii în România ”, ed. Expert, București,
2000;
9. https://cultural.bzi.ro/evolutia -femeilor -din-romania -8644 .