Specializare Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar [303482]

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” [anonimizat]. Univ. Dr. Muntean Trif Letiția Simona Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” [anonimizat]. Univ. Dr. Muntean Trif Letiția Simona Absolvent: [anonimizat]

2019

CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL I CURICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE 5

1.1 CADRUL CONCEPTUAL 5

1.2 EDUCAȚIA TIMPURIE/ ET – UN CONCEPT ÎN ACTUALITATE 7

1.3 ADMINISTRAREA ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIONALE 9

1.4 ACTIVITĂȚILE INTEGRATE ÎN PROIECTAREA ZILNICĂ A DEMERSULUI EDUCAȚIONAL DIN GRĂDINIȚĂ 11

[anonimizat] 14

2.1 EDUCAȚIA MORAL CIVICA DIN GRĂDINIȚĂ 14

2.2 [anonimizat] A PREDĂRII-[anonimizat] 16

2.2.1 COMPONENȚA ACTIVITĂȚII: 17

2.2.2 SCOPUL: 18

2.2.3 OBIECTIVE: 18

2.2.4 METODE ȘI PROCEDEE: 18

2.2.5 MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: 19

2.3 INSTRUMENTE ȘI METODE DE INVESTIGAȚIE UTILIZATE ÎN CERCETARE 20

CAPITOLUL III PROIECT TEMATIC „ [anonimizat]” 27

3.1 ARGUMENT 27

3.2 OBIECTIVE 28

3.3 SCRISOARE DE INTENȚIE 29

3.4 RESURSE 30

3.4.1 Resurse umane 30

3.4.2 Resurse materiale 30

3.4.3 Resurse de timp 32

3.5 METODE, TEHNICI ȘI PROCEDEE 33

3.6 EVALUAREA 33

3.7 HARTA PROIECTULUI 44

3.8 LEGENDA TRICOLORULUI 45

3.9 DESFĂȘURAREA PROIECTULUI: „[anonimizat]” 46

3.10 SCRISOARE DE MULTUMIRE 50

CONCLUZII 51

BIBLIOGRAFIE 52

[anonimizat], la școală și în viață. Intervenția adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală. [anonimizat], și până la 6/7 ani – vârsta intrării la școală. [anonimizat], precum creșa sau grădinița.

Cercetările din ultimii 30 [anonimizat]. Astfel, [anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat] o dezvoltare afectivă și o [anonimizat], precum și de calitatea procesării acestora. Se impune astfel organizarea de către practicieni a unor intervenții cu caracter formativ pentru a valorifica această receptivitate.

Educația timpurie este o [anonimizat] 6/7 ani este cea în care copiii au o dezvoltare rapidă. [anonimizat], compensarea acestor pierderi este dificilă și costisitoare. Investiția în copii la vârste cât mai fragede conduce, pe termen lung, la dezvoltarea socială a acestora și la realizarea susținută a drepturilor copiilor. Dacă la nivelul educației timpurii sunt depistate și remediate deficiențele de învățare și psihocomportamentale ale copiilor, deci înainte de integrarea copilului în învățământul primar – beneficiile recunoscute se referă la: performanțele școlare superioare, diminuarea ratei eșecului școlar și a abandonului.

Calitatea educației, a îngrijirii și protecției copilului de la naștere până la 6/7 ani depinde de noi, toți cei care interacționăm cu copiii, zi de zi: părinți sau educatori, consilier școlar sau asistent medical – toți acționând coerent și având în atenție permanentă copilul și particularitățile lui.

CAPITOLUL I CURICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE

“Educatoarea joacă oarecum rolul cristalului care polarizează lumina difuză și o

transformă în raze, care se raspîndesc într-un splendid curcubeu."

(S. Herbiniere-Lebert)

1.1 CADRUL CONCEPTUAL

Acumulările teoretice și experiența programelor de educație timpurie din ultimele decenii în plan internațional trasează, în prezent, mult mai clar teritoriile unei educații timpurii de calitate. Unele teorii, deși au fost enunțate acum câteva decenii, beneficiază de noi interpretări sau reconfirmări datorită cercetărilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltării copilului, a neuropsihologiei, a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educație timpurie. Capitolul de față prezintă acele contribuții teoretice care stau la baza adoptării abordării holiste a dezvoltării copilului, a abordării integrate a serviciilor de educație, îngrijire și protecție a copilului și a pedagogiei centrate pe copil, așa cum sunt ele promovate prin Curriculumul național pentru educația timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani.

Centrarea procesului educațional asupra copilului se reflectă în abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale și vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Curriculumul pentru Educație Timpurie, axat pe competențe, asigură abordarea holistică și individuală a copiilor prin racordarea concomitentă a domeniilor de dezvoltare: fizică, socio-emoțională, cognitivă și lingvistică. Totodată, Curriculumul pentru Educație Timpurie, din perspectiva postmodernă, cu sens de proiect pedagogic organizat pe baza competențelor copilului, determină eficiența domeniilor de activitate: Sănătate și motricitate, Eu, familia și societatea, Limbaj și comunicare, Științe, Arte, prin alegerea anumitor experiențe de învățare, a strategiei de organizare a învățării, a mijloacelor de evaluare/monitorizare realizate prin joc. Acest document stabilește, prin sistemul de competențe transversale, competențele generale și specifice domeniilor de activitate, corelate și fundamentate pe domeniile de dezvoltare a copilului, prezentate în figura 1.

Fig. 1. Elemente integratoare în Curriculum pentru Educație Timpurie

Accentul plasat pe dezvoltarea capacităților, atitudinilor ce țin de dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a respecta diversitatea), dezvoltarea fizică (motricitate fină și grosieră, dar și sănătate și alimentație sănătoasă) sau a atitudinilor și capacităților în învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență în activitate, creativitate), alături de competențe academice urmărite în mod tradițional (din domeniul dezvoltării cognitive și a limbajului și comunicării) impun cadrelor didactice o regândire a demersului educațional.

Conceptul de „dezvoltare globală a copilului” influențează în mod direct modul de organizare a educației din grădiniță, știut fiind că toate experiențele copilului sunt experiențe de învățare care accelerează dezvoltarea în diverse domenii. Proiectarea didactică este, inevitabil, profund influențată de această concepție. Experiențele de învățare prin intermediul cărora educatorii urmăresc dezvoltarea globală a copilului includ: activități pe domenii experiențiale, alături de jocuri și activități didactice alese, completate de activități de dezvoltare personală precum: rutine, tranziții, activități de după-amiază și activități opționale.

Misiunea curriculumului dat este de a orienta cadrele didactice/personalul din sistemul educației timpurii în proiectarea, organizarea și realizarea activităților educaționale din perspectiva unei noi viziuni pedagogice asupra copilului și educației.
În instituția de educație timpurie, monitorizarea dezvoltării copiilor de vârstă antepreșcolară și preșcolară se realizează atât în cadrul activităților educaționale, cât și în timpul rutinelor, tranzițiilor și altor momente de regim, în conformitate cu Curriculumul pentru Educație Timpurie, în conexiune cu Standardele de învățare și dezvoltare a copilului de la naștere până la 7 ani. În acest context, structura Curriculumului pentru Educație Timpurie, conform CRET, reflectă patru elemente indispensabile procesului educației timpurii (a se vedea figura 2):

Fig. 2. Structura Curriculumului pentru Educație Timpurie

Drept rezultat, Curriculumul pentru Educație Timpurie oferă repere, încurajează și, concomitent, solicită cadrului didactic:

realizarea unui proces educațional de calitate și dezvoltarea continuă a calității prin prisma corelării cu Standardele de învățare și dezvoltare a copilului de la naștere până la 7 ani, inclusiv prin reflectarea asupra practicii zilnice;

asigurarea stării de bine a copilului;

colaborarea cu părinții copiilor, implicarea familiei/îngrijitorilor în activitățile organizate cu copii și asigurarea continuității educației timpurii acasă, în familie.

Noul curriculum poate fi transpus în practică prin intermediul activităților integrate, iar structurarea sa pe 6 teme integratoare (Cine sunt/suntem? Când, cum și de ce se întâmplă? Cum este, a fost și va fi pe Pământ? Cum planificăm/organizăm o activitate? Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? Ce și cum vreau să fiu?) reprezintă o încercare de a organiza conținuturile curriculare, pe baza conceptului de „dezvoltare globală a copilului” .

1.2 EDUCAȚIA TIMPURIE/ ET – UN CONCEPT ÎN ACTUALITATE

Peste tot în lume, din ce în ce mai mulți analiști manifestă un interes semnificativ pentru formarea copilului în primii ani de viață (anii antepreșcolarității și preșcolarității), etapă premergătoare intrării copilului în învățământul primar. Deși intervalul arătat generează o multitudine de interogații (caracteristicile psihice ale copiilor, trăsăturile curriculumului formal, nonformal și informal pentru cei mici, notele identitare ale contextelor existențiale optime pentru realizarea influențelor fomative, ale conținuturilor maxim productive prin care se pot exercita efecte benefice pe termen scurt și lung, categoriile de situații disfuncționale cu care se confruntă copilul mic și familia acestuia în epoca postmodernă etc.), una dintre cele mai pregnante probleme invocate recurent de către persoanele implicate în dezbatere vizează formarea agenților angajați în modelarea personalității copiilor – părinți și personal profesionalizat explicit (din instituții de profil) pentru a relaționa cu copiii de vârstă mică. Pe fondul afirmării noii filosofii și practici ale educației timpurii, după anii 2000 (mai ales), antepreșcolaritatea alături de preșcolaritate au atras eforturi investigative consistente din partea pedagogilor, psihologilor, pediatrilor, asistenților sociali etc.

Conceptul de educație timpurie – ET (early education – EE). În ultimele decenii, prin sintagma educație timpurie se vizează acțiunea multidimensională și multifactorială a modelării persoanei în intervalul de la naștere până la momentul intrării în școală, aspect ultim însemnând, în funcție de țară, vârsta de 6, 7 sau 8 ani. Conceptul s-a impus pe scară largă abia după 1990, când a avut loc Conferința Mondială de la Jomtien (Thailanda), eveniment care a consacrat ideea și formula educație pentru toți – EPT (education for all – EFA), ca și mesajul educației pe parcursul întregii vieți – EPIV (lifelong learning – LL). Dacă ideea educației timpurii era asociată tradițional cu educația preșcolarilor (respectiv cu formarea copiilor în/ prin grădiniță), după momentul Jomtien, aceasta a vizat și pe copiii mai mici de 3 ani aflați în familie, creșe, centre de zi sau în alte forme/ modalități de supraveghere, de susținere, de asistență. Interval al învățării cu efecte esențiale pentru întreaga viață ulterioară a individului, educația timpurie trebuie receptată drept context existențial cuprinzător instituit la nivel familial și în context extra-familial (ce integrează instituții specializate de tipul creșelor, grădinițelor cu program normal sau prelungit, grădinițelor cu creșe, centrelor de zi, centrelor rezidențiale ș.a. de stat sau particulare), implicit, comunități, dar și persoane, acțiunile acestora, atitudinile și valorile pe care le practică agenții umani, resursele materiale, organizatorice, manageriale etc. activate în sprijinul formării personalității copiilor.

Filosofia educației timpurii transmite ideea de bază că primii ani de viață ai persoanei trebuie să fie puși în relație cu activitatea de învățare într-o măsură mult mai mare și mai insistent decât se realiza acest fapt până la jumătatea secolului al XX-lea. Doar prin învățare timpurie (ceea ce înseamnă formare, educație) alăturată păstrării sănătății, asigurării nutriției, îngrijirii, supravegherii, stimulării variate etc. se favorizează dezvoltarea multidimensională autentică, respectiv dezvoltarea fizică, psihică, socială/ socio-morală/ civică, ca și dezvoltarea emoțională. Atunci când creșterea și dezvoltarea se produc la anumiți parametri sau standarde, prin însuși conținutul lor acestea devin educative/ conținuturi educative; programele Îngrijire și educație în copilăria timpurie – ÎECT (Early Chaldhood Education and Care – ECEC) surprind în mod explicit interdependența acestor categorii de intervenții. Efectele educației timpurii se preiau și se continuă prin educația elementară, respectiv prin învățământul elementar.

Noua paradigmă a învățământului preșcolar se axează pe abordarea holistică, pornind de la premisa centrării pe cel ce învață. Acest învățământ solicită formarea competențelor la copiii de vârstă timpurie și preșcolară.

În contextul dat, apare necesitatea creării unui curriculum bazat pe competențe, care să reflecte așteptările sociale, referitoare la ceea ce va ști, ce va ști să facă și cum va ști să relaționeze cu ceilalți copilul la treapta educației timpurii. Prin urmare, curriculumul vizat nu este rezultatul acțiunii educaționale pe domeniul cognitiv și psihomotor, ci se raportează și la domeniul socio-emoțional.

Luând în considerare prevederile Codului educației, precum și afirmațiile relatate mai sus, distingem următoarele competențe generale ale educației timpurii:

Manifestarea autonomiei și respectului față de sine și ceilalți în diferite contexte;

Deschiderea spre învățare continuă, manifestând activism, creativitate și responsabilitate;

Orientarea în sistemul de valori (Binele versus răul etc.) în calitate de mic cetățean;

Manifestarea premiselor necesare la intrare în școala primară: comportament psihosocial, emoțional, autocontrol, abilități cognitive, psihomotorii și de comunicare.

1.3 ADMINISTRAREA ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIONALE

Administrarea orientativă a activităților desfășurate în instituțiile de educație timpurie vizează numărul de ore săptămânale, distribuite pe tipuri de activități de învățare desfășurate în instituțiile de educație timpurie, conform celor 3 perioade de vârstă prezente în instituția de educație timpurie, fiind schematizate în următorul tabel:

Tabelul 2.1. Planul-cadru de învățământ pentru nivelul 0 „Educație Timpurie” Program de lucru 10 h

Categoriile de activități menționate în Planul de învățământ sunt desfășurate cu întreaga grupă de copii sau pe grupuri mici, în decursul unei săptămâni.

Prezentul plan de învățământ este valabil pentru toate tipurile de servicii de educație și îngrijire, oferite copiilor de la vârsta de 1,5 ani până la 7 ani, inclusiv copiilor cu dizabilități din învățământul special, caz în care li se va acorda mai multă atenție, se va oferi mai mult timp pentru formularea unui răspuns sau pentru încadrarea/participarea lor la diverse activități, alături de ceilalți etc., și, dimpotrivă, se va reduce din numărului de activități pe care aceștia trebuie să le realizeze. Totodată, menționăm că, în cazul grupelor din învățământul special, cu excepția acestor tipuri de activități, copiii beneficiază și de terapii specifice, care nu sunt contabilizate în Planul de învățământ.

Caracterul reglator al Planului de învățare evidențiază prin prisma faptului că, pornind de la Planul-cadru, personalul didactic (educatorul/educatoarea) își poate stabili o schemă orară proprie, un program zilnic de activitate. Se recomandă ca, în fiecare zi, cadrul didactic să alterneze activitățile de dezvoltare personală cu activitățile integrate și activitățile pe centre de interes.

Durata activităților integrate poate varia în funcție de particularitățile copiilor și, implicit, în funcție de interesul manifestat de către copil/grupul de copii, de conținutul activităților, precum și în funcție de maniera de desfășurare.

În medie, o activitate durează: 15/20 de minute – grupa de creșă, 15/20 de minute – grupa mică, 20/25 de minute – grupa medie, 30/35 de minute – grupa mare; 35/40 de minute – grupa pregătitoare. În funcție de nivelul grupei, de particularitățile individuale ale copiilor, de unitățile de competență și conținuturile propuse spre realizare, cadrul didactic va decide care este timpul efectiv, necesar pentru desfășurarea fiecărei activități.

1.4 ACTIVITĂȚILE INTEGRATE ÎN PROIECTAREA ZILNICĂ A DEMERSULUI EDUCAȚIONAL DIN GRĂDINIȚĂ

Predarea integrată a conținuturilor se manifestă atât la nivelul proiectării globale, cât și în proiectarea activităților zilnice. Procesul formativ – educativ pe care îl desfășoară în activitatea cu preșcolarii permite fiecărei educatoare să-și valorifice propria experiență didactică, originalitatea și creativitatea prin realizarea activităților cu caracter integrat.

Experiențele de învățare la care copilul participă pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferențiate, în funcție de gradul de interes manifestat de aceștia, de particularitățile individuale ale fiecărui copil. Astfel, activitățile integrate se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învățare, individual, în perechi, în microgrup sau cu întreaga grupă. Prin intermediul jocului, considerat element dominant al vârstei preșcolare, copilul poate dobândi noi cunoștințe, își formează anumite priceperi și deprinderi, dar are și ocazia să aplice în situații concrete cunoștințele învățate, să interrelaționeze cu colegii, să-și formeze și dezvolte abilități socio-afective, prin asumarea responsabilității și rolurilor diferite în cadrul microgrupului din care face parte.

Obiectivele cadru și de referință propuse de noua programă pentru învățământul preșcolar se pot realiza atât prin activități pe domenii experiențiale, cât și prin activități cu caracter integrat, acestea din urmă permițând educatoarei o abordare complexă a temelor enunțate în conținuturi. Activitățile realizate în manieră integrată oferă copiilor posibilitatea de a se exprima liber, de a fi plasați în mijlocul acțiunii, de a realiza diverse construcții în plan mental, de a investiga, de a crea, de a transpune în practică cele învățate, de a găsi mijloace pentru o finalitate reală, astfel că viitorul elev de mai târziu se va deprinde încă de timpuriu cu strategia cercetării, își va însuși metodele de muncă științifice, va învăța să creeze situații problemă, va emite ipoteze asupra cauzelor și relațiilor în curs de investigație, va face prognosticuri asupra rezultatelor posibile, va formula idei și va exprima puncte de vedere diferite. Aceste activități lasă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru preșcolari, cât și pentru educatoare, care poate să-și construiască un program zilnic în funcție de temele propuse de programă, de perioada de semestru, de particularitățile colectivului de copii.

Activitatea integrată poate fi definită ca fiind un demers coerent, global în care granițele dintre discipline dispar, activitatea desfășurându-se după un scenariu bine stabilit, în scopul investigării unei teme.

Activitățile integrate se pot desfășura atât în cadrul unui proiect, dar și în cadrul temelor săptămânale. Prin abordarea activităților în formă integrată, educatoarea organizează învățarea ca un regizor, un moderator, ajutându-i pe copii să înțeleagă, să accepte și să stimuleze opinii personale, emoții, sentimente, să fie parteneri în învățare. Astfel, educatoarea dobândește diferite competențe, cum ar fi: consilier, mediator, coordonator, coevaluator, animator, partener în învățare.

Prin aceste activități se va pune accentul pe dezvoltarea gândirii critice, pe latura calitativă a formării, pe feed-back-ul pozitiv. Integrarea se va face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conținuturilor corespunzătoare ariilor curriculare implicate. În maniera activităților integrate întregul program al unei zile reprezintă un tot, un întreg, având o organizare și structurare a conținuturilor menită să elimine granița dintre domeniile de învățare.

Abordarea integrată este, așadar, o împletire a conținuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicarea practică a celor învățate.

Săptămânal, fiecare educatoare trebuie să desfășoare 3 activități integrate la nivel I (3-5 ani) și 5 activități la nivel II (5-6/7 ani).

Finalitățile activităților integrate trebuie selectate de către educatoare din obiectivele cadru și de referință ale domeniilor experiențiale din curriculum pentru învățământul preșcolar, iar obiectivele operaționale se vor constitui într-un set de 4 – 5 obiective, cu referire directă la experiențele de învățare vizate. Conținuturile sunt selectate în strânsă legătură cu nivelul de integrare curriculară.

În activitățile integrate accentul va cădea pe activitățile de grup și nu pe cele frontale, copiii fiind încurajați în permanență să se manifeste, să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicții, să-și asume roluri și responsabilități, și mai ales, „să facă”, „să trăiască împreună cu ceilalți” și „să devină” parte integrantă a comunității.

Activitățile integrate propuse de curriculum pentru învățământul preșcolar sunt, în funcție de durată și elemente de conținut, de patru tipuri:

„activitate integrată care înglobează toate activitățile din programul unei zile și care se desfășoară pe parcursul întregii zile (ADP + ALA + ADE)

activitate integrată care înglobează ALA + ADE din ziua respectivă

activitate integrată care înglobează ADE dintr-o zi

activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă , în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei”.

Un aspect important ce trebuie precizat legat de proiectarea și planificarea activităților de tip integrat este faptul că activitățile care fac parte din activitatea integrată își pierd statutul de activitate de sine stătătoare, acestea fiind părți componente ale unui demers global. Astfel, pentru activitatea integrată se întocmește un singur proiect didactic, indiferent de conținutul acesteia.

CAPITOLUL II ROLUL PROIECTĂRII TEMATICE ÎN FORMAREA COMPORTAMENTELOR MORAL-CIVICE

2.1 EDUCAȚIA MORAL CIVICA DIN GRĂDINIȚĂ

În debutul școlarității copilul ar trebui să cunoască principalele valori și norme morale, pe care chiar dacă nu le înțelege în profunzimea lor ar trebui să le respecte. Activitățile de educație morală pot fi organizate sub formă de: joc, activități didactice, activități extra-didactice, activități cultural-sportive sau concursuri, vizionarea unor filme, teatre, spectacole.Ca materiale pot fi utilizate lecturile, proverbele, filmele, imaginile. Cea mai eficientă formă de organizare a grupei, în educația morală este organizarea frontală, în colectiv, dar pentru unele situații sunt potrivite forme de organizare individuală sau în grupuri de copii.

Evaluarea rezultatelor educației morale este un proces cu un specific aparte: nu se evaluează conținuturi stricte, identificabile și măsurabile, comportamentele și conștiința morală. Forma de evaluare preponderentă este evaluarea continuă, iar ca metode specifice menționăm aprobarea și dezaprobarea în diverse variante: acordul, lauda, evidențierea, recompensa sau dezacordul, observația mustrarea, admonestarea, avertismentul, pedeapsa. Chiar dacă evaluarea are un caracter difuz, cadrul didactic poate orienta elevul spre comportamente morale adecvate în urma unor chestionări orale sau ca urmare a unor probe practice, observând activitatea și interacțiunile lui sociale. Activitățile pentru realizarea dimensiunii morale a educației în grădiniță se împart în două grupe distincte: activitățile obligatorii și activitățile libere.

Activitatea de dezvoltare a limbajului, prin unele dintre conținuturile abordate, realizează aspecte ale educației morale. Personajele din povestiri și basme dezvăluie copilului curajul, bunătatea, hărnicia, altruismul, prin opoziție cu trăsăturile negative respective. Copiilor le plac poveștile, poeziile și aderă afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferați. Dincolo de aspectele de conținut ale acestei categorii de activități, cele legate strict de dezvoltarea limbajului au de asemenea, valențe în planul educației morale. Copiii își însușesc sintagmele exprimării politicoase, ale salutului corect, își educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.

Activitățile de cunoașterea mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să respecte ființa umană, indiferent de ipostaza socială în care se află aceasta, să respecte viețuitoarele și să le îngrijească, să-și însușească normele morale ale colectivității din care face parte, să-și iubească localitatea natală și țara.

Activitățile cu conținut matematic nu par a avea prin conținut o relație directă cu educația morală, dar la fel ca celelalte activități dacă sunt bine organizate și realizate, educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde corect și concis la întrebări, de a asculta întrebările celorlalți, sprijină dezvoltarea capacității de cooperare de inter și autoevaluare.

Activitățile de desen pictură și modelaj realizate cu scopul declarat de a se obține cadouri pentru cei dragi sau cu destinația de a înfrumuseța spațiul de joc au interesante valențe pentru educația morală. Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere politicos și cu aceeași bucurie cu care primesc un cadou, să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea locului în care trăiesc și se joacă.

Activitățile muzicale, în special cele legate de intonarea în grup a unor cântece, îi educă pe copii să-și respecte colegii, să acționeze împreună cu ei, să realizeze un produs de calitate care să aducă bucurie celorlalți. În urma însușirii unor cântece ca: „ Să fim grijulii” muzica M. D. Bădulescu și „Semaforul” de Mioara Puițan am observat că mai mulți copii știu să se comporte corect le semafor și pe stradă, iar prin redarea acestor cântece la joacă și alți copii care nu le cunosc își vor însuși mesajul transmis de acestea. În urma însușirii cântecelor „Portul românesc” și „Limba românească” muzica I. Cartu am observat contribuția acestora la aprofundarea cunoștințelor de limbă, port, tradiții. De asemenea ele au trezit sentimente de dragoste față de neam, exprimându-și dorința de a-și îmbogăți cunoștințele prin vizitarea unor obiective specifice: muzee, așezări tradiționale.

Activitățile libere lasă deschisă posibilitatea consolidării unor comportamente morale. Copiii le transpun în jocul lor conduite ale adulților, se apreciază între ei imitând comportamentul evaluativ al acestora. Educatoarea trebuie să urmărească acest comportament ludic imitativ, să-i surprindă nuanțele și, când este necesar, să intervină cu tact și eficiență, corectiv.

Activitățile de autoservire la dormitor, în sala de grupă înainte și după derularea altor activități, la vestiar, în sala de mese, oferă și ele un câmp semnificativ pentru formarea și dezvoltarea comportamentelor conforme normelor morale. Câștigarea autonomiei personale este un pas important în evoluția copilului, dar este necesar să se educe și spiritul de întrajutorare prin stimularea copiilor mai mari să poarte de grijă celor mai puțin pregătiți pentru a se descurca singuri. De asemenea, această zonă de activitate face posibilă exersarea limbajului civilizat, a deprinderilor de conduită civilizată.

2.2 MODALITĂȚI DE PROIECTARE, DESFĂȘURARE A PREDĂRII-ÎNVĂȚĂRII ȘI EVALUAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN LECȚIILE CU CONȚINUT MORAL-CIVIC

Lecțiile cu un conținut moral civic au, fără îndoială, un specific inefabil. Ele înseamnă mai mult decât munca didactică cu elevii. Sunt comunicare multiformă în care afectivitatea are un rol esențial, înseamnă modelare a « eu » lui fiecărui membru al grupului preșcolar și o trecere firească, integratoare către « noi ».

De aceea, referitor la proiectarea acestor activități, avem în vedere două aspecte: pe de o parte aspectul tehnic, de tehnologie didactică a proiectării cu toate elementele sale, iar pe de altă parte fundamentarea acestei tehnologii de proiectare pe o cunoaștere cât mai bogată a elevilor cu care se lucrează. Din acest punct de vedere facem precizarea că preluarea mecanică a unor modele proiective și desfășurarea unor activități de predare-învățare-evaluare în lecții cu un conținut moral civic e o cuplare artificială a unor elemente tehniciste pe specificul inefabil al altui colectiv de elevi. Există, desigur, variante metodice, metode și procedee cu largă aplicabilitate pe colectivele de elevi, dar folosirea acestora trebuie decisă numai după cunoașterea multiplă, pe diverse planuri a elevilor dintr-un anume grup școlar.

În acest demers cadrul didactic poate elabora indicatori observaționali ce exprimă determinarea cantitativă a unei manifestări calitative a fenomenului investigat, iar pe baza lor, a operaționalizării acestor indicatori observaționali se pot aplica metodele de culegere și interpretare a datelor – metoda observației, experimentul pedagogic, metoda convorbirii, metoda chestionarului, metoda scărilor de opinii și atitudini, a cercetării documentelor preșcolare, a analizei produselor activității elevilor, testele psihopedagogice, metoda inter-evaluării elevilor, metoda studiului de caz.

Un aspect distinct și poate uneori neglijat de cadrele didactice este cunoașterea grupului de preșcolari cu care lucrează și relaționează multiform. Importanța acestei cunoașteri decurge din aceea că grupul nu este o simplă reuniune de indivizi, mulțimea interacțiunilor dintre ei conducând la apariția unei realități psihosociale calitativ deosebite, cu un conținut și dinamică proprie, exprimate prin conceptul de « sintalitate » – introdus de R. B. Cattel. Cunoașterea sintalității necesită un efort de pătrundere în mecanismele de constituire și funcționare a complexei rețele de trăsături proprii ale grupului respectiv într-un context situațional concret. Surprinderea acestor nuanțe se justifică cu atât mai mult cu cât aceste trăsături ce-i sunt proprii grupului și-l unicizează își pun amprenta asupra realizării obiectivelor urmărite.

Pentru cunoașterea acestor parametri așa cum se manifestă ei într-un grup social concret, se apelează la o gamă largă de metode și tehnici de cunoaștere. Unele sunt adaptări ale metodelor folosite pentru cunoașterea psiho-individuală, altele sunt destinate special „radiografierii“ fenomenelor de grup.

Cunoscând atât membrii grupului cu care lucrează și relaționează, cât și grupul în sintalitatea lui, cadrul didactic va lucra pe baze științifice ceea ce-i va eficientiza munca atât de selectare și prelucrare a conținuturilor activităților propuse spre desfășurare, cât și de stabilire a ponderii anumitor teme în ansamblul elaborat.

2.2.1 COMPONENȚA ACTIVITĂȚII:

Activități de dezvoltare personală

Întâlnirea de dimineață: „Cum te simți astăzi?”

Tranziții:cântec: „Cântecul prieteniei”

Joc de mișcare :„Trenulețul Chu Chu”

Joc de mișcare:”Șopârla Ligalo”

Rutine: Servirea micului dejun – deprinderi de igienă și autoservire

„Mai bine lucrăm atunci când ne distrăm!” – deprinderea de a manifesta bună dispoziție în timpul lucrului.

Activități pe domenii experiențiale:

DOS – Educație pentru societate: „Povestea broscuței Natașa”-povestirea educatoarei

Jocuri și activități didactice alese (ALA I)

Arta: „Maracas” – confecționare de instrumente muzicale;

Joc de masă: „Broscuța Natașa și prietenii săi” – reconstituire de imagini – puzzle;

Construcții: Temă la alegerea copiilor – construire prin suprapunere și alăturare.

Știința: „Slime” – experiment

Jocuri și activități didactice alese (ALA II)

Dans : ”Hafanana”

Joc liniștitor:”Tehnica broscuței țestoase” – exercițiu de relaxare

2.2.2 SCOPUL:

formarea deprinderii de a trăi în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, prin tehnici de gestionare și autoreglare emoțională;

dezvoltarea deprinderii de interpreta ritmico-melodic un cântec ( în colectiv, în grupuri mici și individual).

2.2.3 OBIECTIVE:

La sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

O1- să recunoască reacțiile emoționale ale personajelor;

O2- să propună soluții pentru ieșirea din starea de furie a broscuței;

O3- să exerseze o modalitate de gestionare a furiei;

O4- să interpreteze corect un cântec, respectând linia melodică, ritmul și durata sunetelor;

O5- să marcheze timpii din măsura cântecului cu mișcări egale și instrumente de percuție;

O6- să realizeze instrumente muzicale utilizând materiale diverse (paie colorate, boabe de orez);

O7- să îmbine piesele de puzzle pentru a realiza imagini cu broscuța și prietenii ei;

O8- să realizeze prin suprapunere și alăturare diverse construcții;

O9- să experimenteze combinarea unor ingrediente pentru a realiza „silme”;

2.2.4 METODE ȘI PROCEDEE:

tehnica comunicării rotative, „Covorul povestitor”-adaptare, tehnica broscuței țestoase, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, experimentul

2.2.5 MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

calendarul naturii,minge, animale de pluș, „covorul povestitor”, marionete, planșă cu „tehnica broscuței țestoase” sticle din plastic, paie colorate,orez, linte, pâlnie, foarfece, plicuri cu puzzle-uri magnetice, reprezentând broscuța țestoasă și prietenii săi, tabla magnetică

jocuri de construcție diverse : rotodiscuri, minilego, cuburi din spumă, boluri, pipete, colorant alimentar, aracet, glicerina boraxată, recipiente pentru depozitare, lingurițe, melodii muzica clasică , boxa portabilă, chitară, pampoane, muzică de relaxare, instrumente muzicale create de copii – maracas.

2.3 INSTRUMENTE ȘI METODE DE INVESTIGAȚIE UTILIZATE ÎN CERCETARE

Metoda experimentală – „spre deosebire de observație, în care fenomenele sunt studiate în fluxul normal al desfășurării lor, experimentul implică o schimbare, o „manipulare” de variabile controlată de cercetător în scopul sesizării efectelor asupra altor aspecte variabile vizate în demersul cercetării. De aceea, experimentul este definit și drept observație provocată.

Experimentul se deosebește de observație in primul rând prin faptul că participă direct și activ la producerea fenomenelor studiate: el nu mai așteaptă până când fenomenele se manifestă de la sine, ci le provoacă creând condiții corespunzătoare. Totodată, metoda experimentală oferă posibilitatea repetării fenomenelor precum și a varierii condițiilor de experimentare cu scopul de a mări exactitatea datelor stabilite și de a găsi cauzele determinante ale fenomenelor respective.

Metoda experimentului dă posibilitatea verificării cu precizie a adevărurilor obținute pe calea observației, sau pentru a descoperi noi adevăruri. Prin experiment se creează o situație nouă prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul de a verifica ipoteza care a declanșat aceste inovații.

Fiind vorba de un experiment integrat în procesul de învățământ, a fost transformat treptat într-o activitate. În condițiile acestui tip de experiment copiii nu au cunoscut intervențiile noastre și nu au sesizat modificările introduse în organizarea procesului de învățământ. Prin această metodă am introdus datele dorite, am furnizat fapte provocate special pentru raționamentul experimental al studiului. Acest studiu a avut caracterul unui experiment de instruire în care s-a desfășurat o activitate formativă cu copiii.

Metoda observării a fost folosită ca punct de plecare pentru experiment. Prin „observare” se înțelege constatarea lucrurilor așa cum se prezintă în mod obișnuit, deosebindu-se două feluri de observații: pasivă și provocată.

Observația pasivă este cea spontană care a fost utilizată în mod întâmplător, fără a avea o idee preconcepută, iar observarea provocată a fost utilizată cu intenția de a verifica exactitatea unor propuneri cu privire la desfășurarea fenomenelor cercetate.

Această metodă de investigație a fost utilizată cu scopul de a acumula un material faptic bogat. Observația s-a efectuat cu diferite ocazii și anume: cu prilejul probelor experimentale, cu prilejul diferitelor activități de cunoașterea mediului și la libera alegere a copiilor. În tot acest timp am încercat să nu le las niciodată copiilor bănuiala că sunt supuși observației.

Observarea a înlesnit adunarea unor date și fapte. Datele observației îmbinate cu cele obținute în celelalte metode de investigație folosite au permis înțelegerea într-o măsură mai mare a unor aspecte ale investigației, stadiul în care se găsesc copiii, progresele făcute și lacunele. Observațiile mai importante au fost consemnate imediat, pentru a nu se uita.

Notarea observațiilor referitoare la comportamentul copiilor, în timp ce lucrează la proiecte sau desfășoară alte activități, poate oferi informații importante despre cunoștințele de conținut și competențele lor.

Am avut în vedere câteva repere care să-mi ofere siguranța că informațiile pe care le colectez sunt utile și relevante:

Stabilirea unui program pentru a mă asigura că fiecare copil este observat;

Crearea unui sistem de păstrare a înregistrării observațiilor (mă refer, aici, la tehnologia informatică, ce îmi oferă condițiile optime de înregistrare electronică a informației), care să-mi permită să văd înregistrările individuale și de grup.

Observațiile notate trebuie să fie scurte, concentrate și concrete. E necesar de a înregistra atât punctele forte, cât și pe cele slabe ale copiilor.

Ar fi neproductiv să trag concluzii sau să fac deducții în notițele din observații. Am luat notițe în diverse situații, în diferite momente ale zilei, la diferite teme și tipuri de activități. Am avut mereu în vedere că luarea notițelor este doar prima parte a procesului de evaluare și mi-am alocat timp pentru a analiza notițele prin corelarea cu alte informații din evaluare, apoi mi-am planificat instruirea în funcție de ceea ce au relevat observațiile.

Tehnica broscuței țestoase este o tehnica de relaxare pentru copii, pe care copilul, prin practica, poate sa o internalizeze și sa o folosească în situații tensionate.

CAPITOLUL III PROIECT TEMATIC „ SUNT ROMÂN, ROMÂNAȘ”

3.1 ARGUMENT

Ziua națională este o zi deosebită pentru toți românii, mai ales pentru că ea are o semnificație istorică deosebită. Unirea realizată în 1918 este una din cele mai mari realizări istorice ale poporului nostru. Insuflarea dragostei pentru strămoșii noștri, pentru trecutul istoric al poporului nostru, pentru realizările istorice și culturale, precum și pentru personalitățile pe care le-a dat acest popor de la începuturile sale și până azi, sunt doar câteva din subiectele pe care le abordăm la nivel preșcolar cu ocazia acestui eveniment.

Încă de la grădiniță copiii trebuie să afle despre istoria și strămoșii noștri tot la fel cum este obligatoriu ca să-și cunoască familia: părinții, frații, bunicii, rudele mai apropiate sau mai îndepărtate.

Ziua Națională este un bun prilej de a aborda astfel de subiecte pe teme de istorie, ocazie cu care insuflăm copiilor sentimente de dragoste și respect pentru: limba română, țara noastră, poporul român, strămoșii noștri, pentru obiceiurile și tradițiile strămoșești, pentru istoria și eroii noștri, mândria că sunt descendenții unor oameni curajoși și iubitori de neam și țară. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 reprezintă un eveniment major în istoria României, și totodată, realizarea unui deziderat al tuturor românilor.

3.2 OBIECTIVE

Scopul activității:

consolidarea cunoștințelor despre valorile morale ale poporului român, despre evenimentele deosebite din istoria României;

cultivarea sentimentelor de dragoste, respect și admirație față de strămoșii neamului;

consolidarea deprinderilor practice și estetic-creative.

Obiective operaționale:

să cunoască semnificația istorică a zilei de 1 decembrie 1918 și importanța ei pentru

poporul român;

să exprime trăiri proprii prin activități artistico-plastice, practice și muzicale;

să interpreteze cântece respectând linia melodică;

să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv cu cuvinte noi;

să recite corect și expresiv;

să execute pe muzică mișcări simple specifice dansului popular;

să folosească costumul popular într-o acțiune specific românească.

3.3 SCRISOARE DE INTENȚIE

Dragi părinți,

Se apropie 1 Decembrie, Ziua Națională a României și pentru că este un eveniment atât de important, pentru toți românii, vrem ca și copiii de la grădinița să învețe despre aceasta, să înțeleagă evenimentul, să se bucure de realizările strămoșilor.

Pentru realizarea acestui scop vă rugăm să ne sprijiniți cu materiale, reviste, fotografii, CD-uri, obiecte de artă populară, povestiri sau legende despre eroii noștri locali și/sau naționali.

Va mulțumim pentru înțelegere.

Educatoarele Grupei Ursuleților

3.4 RESURSE

3.4.1 Resurse umane

Educatoarele;

copiii din grupă mijlocie;

părinții și bunicii;

frați și surori.

3.4.2 Resurse materiale

planșe cu imagini reprezentând unirea

planșe cu figuri istorice din zona noastră;

Alexandru Ioan Cuza

steagul Tricolor;

Stema Țării;

Harta României;

volume cu povestiri istorice, CD-uri cu filme istorice, CD-uri cu muzică patriotică, CD-Player, culori, hârtie creponată

3.4.3 Resurse de timp

săptămână

3.5 METODE, TEHNICI ȘI PROCEDEE

Explicația, conversația, expunerea, problematizarea, Brainstormingul, povestirea, munca independentă, exercițiul, jocul, demonstrația,

3.6 EVALUAREA

NOI SUNTEM ROMÂNI – gândește și ghicește

Unește punctele și spune ce ai obținut?

Răspunsul la întrebare l-am discutat împreuna cu grupa Ursuleților.

Găsește drumul până la steagul tricolor.

Colorează copiii.

ROMÂNAȘII

Cum se numește țara noastră?

Spune ce culori sunt pe steagul Rmâniei

Colorează stegulețele copiilor, așa cum arată desenul. Denumește culorile

Colorează formele geometrice mari la fel cu cele mici, denumește-le și formează perechi, unindu-le printr-o linie.

EȘTI ROMÂN! ÎȚI CUNOȘTI ȚARA?

Concluzii

Proiectele realizate împreună cu grupa Ursuleților le-am realizat ca și concurs de evaluarea a cunoștințelor. Întrebările fișelor au fost adresate deschis și prin joc am reușit să le captez atenția ursuleților. Ora deschisă am facit-o mai interesantă în momentul în care le-am transmis ca le vor fi răsplătite cunoștințele cu o diplomă pe care o vor duce părinților și i-am sfătuit s-o afișeze în camera lor, deoarece această diplomă demonstrează că sunt românașii autentici și își iubesc țara în care s-au născut.

LUCRU MANUAL – Dezvoltarea imaginației! 15.11.2018

În cadrul acestui proiect am încercat să captez atenția ursuleților din grupa mare, confecționând manual trăistuțe cu harta și steagul României. Harta României este decupată și lipită pe trăistuță, urmând ca ursuleții grupei mari s-o deseneze folosind cele trei culori ale tricolorului.

Obiectul principal în cadrul acestui proiect este dezvoltarea imaginației fiecărui copil din grupa mare. În cadrul acestui proiect au participat 20 de elevi,din totalul de 25 de elevi cât are clasa. Gradul de implicare este de 65%. Restul de 35% dintre elevii participanți la proiect nu au înțeles tema proiectului desenând harta României în alte culori.

Munca de echipă 16.11.2018

Obiectivul principal al acestui proiect este de a întări clasa ca și echipă și de a-i învăța să aibă încredere unul în celălalt. Împreună cu grupa mare am desenat boabele de orez în culorile steagului, repetând și îmvățând semnificația tricolorului. Fiecare bob de orez reprezintă gradul de implicare al celor mici, pentru că am împărțit cele trei culori la 22 de elevi prezenți la grădiniță în data de 20.11.2018 din totalul de 25 de elevi. 3 elevi au fost absenți din motive de sănătate. Dintre cei 22 de elevi, am reușit să-i implic pe toți datorită faptului că am ales ca fiecare copil să coloreze un anumit număr de boabe de orez și le-am promis ca și construirea steagului din cuburi lego.

Să ne jucăm….să învățăm! România te iubesc! 16.11.2019

Proiectul de la punctul 3 continuă cu promisiunea pe care le-am facut-o ursuletilor din grupa mare. Așa cum stabilisem la punctul 3 gradul de implicare a fost de 100% din cei 22 de elevi prezenți la grădiniță, urmând ca după finalizarea proiectului Munca de echipă să continuăm prin joacă atingerea obiectivului de a cunoaște semnificația sărbătorii de 1 Decembrie și semnificația tricolorului pentru micii românași. Acest proiect a avut succes de 100%. Fiecare copil a fost implicat și a ascultat cu atenție indicațiile primite de la Doamna Educatoare. Prin joc am reușit să-i învăț pe ursuleți, cele trei culori ale tricolorului, am cântat Deșteaptă-te, române! și am repetat poeziile pentru serbarea de 1 Decembrie.

Prin jos, am reușit împreună cu grupa mare să construim și harta României din cuburile lego. Harta conține mesajul, ales de elevii grupei mari România Te Iubesc!

Să cunoaștem portul popular 19.11.2018

Рοrtul рοрular oc reрrezintă una dintre ϲele mai imрοrtante fοrme de ϲultură oc ale unui рοрοr. Рe baza aϲestuia, ϲerϲetătοrii oc рοt stabili și studia date desрre geneza istοriϲă și oc fοrmele de evοluție ale unei ϲulturi, ariile de oc răsрândire sau influențele asimilate de la alte ϲivilizații.

Înϲă din ϲele mai veϲhi timрuri, atât oc bărbații ϲât și femeile рurtau ο рiesă de bază oc, ϲămașa sau ia, la ϲare se adăugau oc fοta sau ϲatrința la femei și ițarii la bărbați oc. De la sărbătοrile din ϲursul anului рână la oc evenimentele imрοrtante ale рersοanei, рοrtul рοрular a transmis oc _*`.~mesaje imрοrtante în ϲοmunitatea din ϲare făϲea рarte рersοana oc resрeϲtivă.

Acest proiect a început printr-o scurtă poveste. Am reușit să le captez atenția, făcându-i curioși de ceea ce urmează sa facem. Acest proiect a fost destul de dificil, deși prezența la clasă a fost de doar 18 elevi a trebuit să muncesc să-i ajut pe micii românași. Proiectul l-am lucrat cu fiecare elev în parte pentru că am avut de decupat și de îndoit în același timp. Imaginea de mai jos le-am prezentat-o ca și exemplu, dar se pare că imaginația nu a fost de partea lor. După finalizarea grupului de dansatori din hârtie, ursuleții au venit cu ideea sa-i lipim pe un panou și să facem o horă mare. Chiar dacă la confecționarea dansatorilor nu am avut succes, micii românașii au fost foarte inventivi și am realizat un panou cu o horă din 18 dansatori. Cei 18 dansatori semnifică prezenta celor 18 elevi la cladă în data de 18.11.2018.

Să repetăm! 21.11.2018

Realizarea unei expoziții cu lucrările copiilor Grupei Ursuleților 22.11.2018

Prezentarea unui program artistic dedicat Zilei Naționale împreună cu școlarii 23.11.2018

CREAREA CENTRULUI TEMATIC

În clasă va fi amenajat un centru tematic ce va cuprinde imagini și planșe cu Unirea, cărți cu povestiri și legende istorice, harta țării.

La centrele de interes voi așeza de asemenea materiale specifice temei pe care o vom desfășura în această săptămână și anume:

BIBLIOTECA:

cărți istorice cu imagini

cărți cu povestiri istorice

imagini cu unirea

jetoane cu obiecte de artă populară

ARTĂ :

culori

acuarele și pensule

obiecte de artă populară

coli de hârtie

ȘTIINȚĂ :

costum popular bărbătesc și femeiesc

harta țării în relief

obiecte de artă populară

CONSTRUCȚII:

cuburi, Lego

JOC DE ROL :

obiecte de uz gospodăresc (veselă, tacâmuri),

cărți cu imagini despre Unire

harta țării

3.7 HARTA PROIECTULUI

3.8 LEGENDA TRICOLORULUI

(autor Andrei Ciurunga)

Când Tudor Vladimirescu, marele nostru revoluționar de la 1821, a ridicat Țara, chemând-o la luptă împotriva exploatării boierești dinăuntru și a vrășmașilor din afară, dintr-unul din satele oltenești a pornit pentru a se înrola în oastea pandurilor și un gospodar cu numele Dragomir, tată a trei fetițe, una mai isteață ca alta.

Înaintea plecării, omul și-a îmbrățișat nevasta și pe cele trei fete, iar acestea din urmă i-au dăruit câte o amintire lucrată cu mâna lor. Fata mai mare i-a dat o batistă albastră aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata mai mică, Ileana, i-a întins cu sfială una albă; ea n-a mai avut timp să vopsească batista, așa cum a văzut c-au făcut surorile cele mari.

Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele două batiste colorate în câte un buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca sufletul Ilenuței, a ascuns-o în buzunarul de la piept al vestonului.

Așa a pornit viteazul la oaste, cu încrederea că el și miile de panduri vor scăpa țara de asuprirea boierilor și de sabia otomanilor, chemați în grabă de stăpânire să-i dea ajutor împotriva românilor răsculați.

Dragomir s-a luptat ca un leu dar în cea mai crâncenă dintre bătălii, un glonț i-a străpuns inima. A căzut cu fața la dușman. Tovarășii săi de luptă, înainte de a-l îngropa după datină, i-au cercetat buzunarele, cu gândul de a le duce alor săi obiectele pe care le-ar fi găsit asupra eroului. Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decât cele două băsmăluțe date de fetele mărișoare, iar în cel de la piept soldații au dat pese batistuța Ilenei, care nu mai era albă ca la început, ci roșie ca focul, pătrunsă de sângele tatălui ei.

Vitejii au luat cele trei bucăți colorate, care acum erau una roșie, una galbenă și a treia albastră, le-au legat între ele și le-au prins în vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte, au luptat mai departe pandurii.

Și de-atunci – așa ne spune legenda – steagul armatei române cuprinde aceste trei culori laolaltă. Sub faldurile lor s-au făcut și războiul Independenței, și marea noastră Unire.

3.9 DESFĂȘURAREA PROIECTULUI: „SUNT ROMAN,ROMANAȘ”

Educatoarea Ionela: Copii, pentru a înțelege mai bine ce înseamnă Unire am să vă iau un exemplu: Oana are pe masă un scul de lână și vrea să-l facă ghem. Oare poate să-l depene singură? Și să facă ghemul?

Copiii: Nu.

Educatoarea Ionela: De ce?

Copiii: Pentru că mai are nevoie de un alt copil ca s-o ajute.

Educatoarea Ionela: V-ați dat seama că pentru a face un anumit lucru, uneori este nevoie să ne unim câte doi sau mai mulți.

Unde-i unul nu-i putere

Unde-s doi, puterea crește

De aceea la serbarea noastră

Vom lucra, vom cânta și vom dansa că suntem cu toții în sărbătoare.

Am aflat ce e Unirea

Hai copii acum și noi

Să cântăm cu toții tare

La serbare la noi.

Cântece, Tu Ardeal!, Frati romani din lumea-ntreaga și Suntem români mereu

Poezii

Educatoarele:

Veniți copii, cu mic cu mare

Veniți cu toții la serbare

Că toată România Mare

Se află azi în sărbătoare.

Să cântăm, să ne-nveselim

Unirea s-o sărbătorim

Și să lucrăm doi câte doi

C-așa e obicei la noi

Să fim uniți și să slăvim

Țara s-o înflorim.

Eu aș vrea să te întreb

Că sunt mic și nu-nțeleg

Ce înseamnă o Unire?

Știu eu să-ți răspund copile

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi și la durere

Unde-s doi puterea crește

Și dușmanul nu sporește.

Educatoarea Ionela:

Mă uit și nu e de mirare

Că văd azi la serbare

Îmbrăcați în straie noi

– Spune Oana, tu știi de ce te-ai îmbrăcat așa?

Copii: da, eu m-am îmbrăcat în costum popular care este format din iie și fotă. Costumul popular se poartă la șezătoare și la horă în sat, mai ales atunci când țara este în sărbătoare.

Am cântat, am recitat

Lucruri bune-am învățat

Țara s-o înflorim

Și uniți mereu să fim

3.10 SCRISOARE DE MULTUMIRE

Dragi părinți,

Mulțumim, pentru că ne-au pus la dispoziție materialele necesare derulării proiectului. Datorită dumneavoastră am putut duce la bun sfârșit proiectul. Menționăm faptul că vom dori ca și pe viitor să mai organizăm astfel de proiecte care sunt atât de îndrăgite și iubite de copii.

Mulțumim educatoarele și copii Grupei Ursuleților.

CONCLUZII

Într-o lume în care comunicarea devine tot mai „digitalizată”, o lume din ce în ce mai puțin orientată către o socializare reală, cooperarea între factorii educaționali: grădiniță – școală – familie devine necesară și se impune și ca obligație morală din partea acestora, pentru a favoriza socializarea și integrarea copiilor, adaptarea lor, pentru a-i familiariza prin exemple și modele cu adevăratele valori ale spiritualității umane.

Copilul – “micuța noastră floare” cu care lucrăm – pășește cu sfială în fiecare toamnă spre căsuța educației. Și cât de greu este începutul… totul pare să fie nou, încărcat de mister, dar, în același timp, provocator. Plin de curiozitate, așteaptă nerăbdător răspunsul la noianul de întrebări ce îi apar în minte.

Menirea noastă, a educatorilor, este de a-i facilita drumul acestei flori în evoluția sa, oferindu-i suport pentru integrare în viața socială și făcând-o să descopere această lume minunată, plină de mister pentru ea. Înarmându-ne cu răbdare, cu tact și dragoste, informându-ne cu tot ce se poate, ne străduim în activitatea didactică să-i venim în ajutor acestei micuțe flori, căutându-i cele mai potrivite punți de comunicare și de relaționare cu ceilalți.

Este imperios necesar să apelăm la forul interior al fiecăruia dintre noi, la sensibilitatea tuturor adulților, pentru a ne îngriji de inocența copiilor noștri, pentru a nu le afecta copilăria. Maturitatea, înțelepciunea și experiența noastră, a tuturor celor responsabili de evoluția personalității copiilor, împreună cu un sistem educațional competent, pot contribui cu succes la evoluția pozitiva a noilor generații, a „oamenilor de mâine”.

Relația cu “doamna” trebuie înțeleasă de către cei mici ca pe una de simpatie, de ascultare. Continuând procesul de socializare început în familie , grădinița oferă preșcolarului cadrul de valorificare a potențialului psiho – social. La grădiniță, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat și astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său și să aibă inițiativă. Acum ei își îmbogățesc vocabularul, își dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorința de cunoaștere și atenția, comunică mai mult, își dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcție importantă în educația morală o constituie cunoașterea și respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului și a conduitei disciplinate. O disciplină conștientă pentru preșcolar înseamnă îndeplinirea conștientă a cerințelor educatoarei, ale părinților, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

BIBLIOGRAFIE

Balint, M., Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar. Didactica limbii și literaturii române. Suport de curs. Cluj-Napoca, 2008

Cerghiț I., Metode de învățământ”, Editura “Didactică și Pedagogica”, București, 1977

Cerghiț Ioan, Prelegeri pedagogice Editura „Polirom”, 2002

Chateau Jean, Copilul și jocul, Editura „Didactică și Pedagogică”, București, 1980,

Chateau Jean, Jocul și psihologia copilului de la naștere la adolescență, Editura “Didactică și Pedagogica”, București, 1979

Claparide E., Psihologia copilului și pedagogie experimentală, Editura “Didactică și Pedagogică”, București, 1975

Dumitru, A., Dumitru V.G., Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar. Jocuri didactice. Pitești: Editura Paralela 45, 2009

Gesller E., Mijloace de educație, Editura “Didactică și Pedagogică”, București, 1977

Plonchard E., Mijloace de educație, Editura „Didactică și Pedagogică”, București, p. 131

Stan, L., 2014, Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, Editura Polirom, Iași, p31

Țârcovnici Victor , Pedagogie generală, Editura „Didactică și Pedagogică”, București

Ministerul Educației, Cercetării Și Tineretului. Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008