SPECIALIZARE: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI [625051]

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZARE: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
EXTENSIA: TÂRGU MURES 2017

ROLUL,LOCUL ȘI METODOLOGIA
JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Coordonatori științifici : Absolvent: [anonimizat]-Ancuța
Asist.univ.drd. Veronica-Oana Moldovan Oltean
Lector.univ.drd. Eugenia Someșan

1

MOTTO:
„Matematica pură este, în felul ei, poezia ideilor logice.”
(Albert Einstein, 1879-1955, fizician german)
2

CUPRINS
INTRODUCERE
1. Motivația alegerii temei…………………….……………….…………………….4
CAP.I. Jocul didactic in invatamantul prescolar…..…………………………..10
I.1. Definirea.Functiile si importanta jocului didactic…………….….………10
I.2. Clasificarea jocurilor didactice………………………………..………….17
I.3. Rolul matematicii în stimularea gândirii logice……………….…………22
I.4. Multimi.Operatii cu multimi……………………………….…………….24
I.5.Formarea noțiunii de număr și a deprinderilor de număr…….………..…

CAP.II.Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic in
invatamantul prescolar…………………………………………………………………………………………43
II.1. Conceptul de joc didactic……………………………………….……………43
II.2. Tipuri de jocuri didactice matematice……………….……….……………..56
II.3. Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic matematic ……………….59
CAP.III. Modalități de utilizare a jocului didactic la lecțiile de matematică
III.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea no tiunii de multime si operatii cu
multimi…………………………………………………………………………….……..63
III.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului
matematic………..……………………………………………………………..………….69
III.3Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunilor de geometrie……..72
3

1. MOTIV AȚIA ALEGERII TEMEI
M-am oprit la această temă atât cu scopul de a-mi dezvolta nivelul de pregătire
profesională ,cât și pentru a-i face pe preșcolarii cu care lucrez să înțeleagă și să
privească matematica ca pe un joc ,iar reușita se datorează jocului didactic matematic.
O foarte mare importantă o au activitațile matematice în dezvoltarea gandirii
copilului ca formă a deprinderii de a gandi eficient și creativ.
Exersarea îndelungată a operațiilor gândirii are drept consecință formarea capacității
elevilor de a gândi corect în multiple situații ale diferitelor activități matematice
teoretice și practice. Aceste situații, care uneori au ceva special,complicat sau inedit, pot
să ofere rezolvarea mai rapidă,mai elegantă și mai originală în funcție de calitățile
gândirii.
Matematica posedă avantajul de a dispune de numeroase oportunități care
influnențează pozitiv calitățile gândirii.Jocurile didactice matematice constituie un
deosebit prilej de a forma la preșcolari capacitatea de gândire corectă în multiple situații
în cadrul variatelor activități matematice.
Vârsta preșcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind înmagazinarea achizițiilor
fundamentale referitoare la calitățile și operațiile gîndirii.
În timpul jocului copiii dovedesc inițiativă și inventivitate, jocul le permite mai
multă independență și libertate de acțiune.
Pornind de la locul si rolul matematicii în general și în special de la importanța
deosebită pe care o au activitățile matematice în dezvoltarea raționamentului și logicii
copiilor, de la necesitatea înțelegerii cât mai clare a cunoștințelor matematice ce se
predau în grădiniță, care mai apoi se aprofundează în ciclul primar, precum și a
dificultăților pe care le întâmpină în formarea anumitor noțiuni matematice la preșcolari,
am optat în alegerea acestei teme.
4

CAPITOLUL I
I. Jocul didactic în invățământul preșcolar
I.1 Definirea. Funcțiile si importanța jocului didactic
„Jocul este un impuls irezistibil, prin care copilul își modelează propria-i statuie''
Jean Chateau – Copilul și jocul
Jocul ocupă, evident, locul preferat în activitatea de fiecare zi a copilului . Jucându-
se, el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a
se transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Folosirea jocului didactic în procesul de învățământ face ca elevul să învețe cu plăcere,
să devină interesat de activitatea care se desfășoară; face ca cei timizi să devină mai
volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitatea lor, mai
multă siguranță și tenacitate în răspunsuri.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea,
cu buna dispoziție și cu bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală și fizică a copilului. Inclus în activitatea didactică, elementul de joc imprimă
acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună
dispoziție, de divertisment, ceea ce previne apariția monotoniei, a oboselii și a
plictiselii.
Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective și sarcini de
învățare, folosind un conținut accesibil, modalități atractive și recreative de
organizare și desfășurare, precum și materiale didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forma plăcută
și atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la
realizarea sarcinilor formative ale procesului de învățământ, în cadrul jocului
copilul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv și volițional.
Importanța jocului didactic constă in faptul că el facilitează pregătirea copiilor
preșcolari pentru introducerea lor în activitatea de învățare. In cadrul jocului didactic,
copilul învață să observe, să compare, să susțină un dialog ș.a.
5

Jocurile didactice solicită intelectul copiilor pentru a rezolva unele sarcini în
mod individual. Astfel, unele jocuri le cer să deosebească obiectele mari de cele
mici, pe cele lungi de cele scurte, să compare lucrurile după diferite criterii (ce se
potrivește), să facă clasificări ale obiectelor după anotimp, sau ale animalelor după
modul și locul unde trăiesc. Ei fac unele generalizări folosindu-se după loto-urile cu
animale, cu fructe etc.
Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, la
concentrarea atenției și la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală
independentă .
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului este ușor de înțeles
eficiența folosirii lui în procesul instructiv – educativ. Folosirea jocului didactic în
procesul instructiv – educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat
față de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi,
mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor.
J- Bruner spunea că jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să
participe activ la procesul de învățare. Elevii simt nevoia să stabilească o relație între
gândirea abstractă și gestul concret, tocmai ceea ce-și propune jocul. El valorifică
avantajele dinamicii de grup.
Independența si spiritul de cooperare, participarea afectivă și totală la joc,
angajează atât pe elevii timizi, cât și pe cei slabi, stimulează curentul de influențe
reciproce, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune în colectivul clasei .
Pedagogul rus R. O. Ușinski a definit jocul ca o formă de activitate liberă, prin care
copilul își dezvoltă capacitățile creatoare si învață să-și cunoască posibilitățile proprii. El
a precizat si rolul formativ al jocului: .Jocul reprezintă activitatea liberă a copilului și,
dacă comparăm interesul pe care îl prezintă jocul și număratul, diversitatea urmelor
lăsate de el în sufletul copilului, cu influențele analoge pe care le exercită învățătura în
primii IV- V ani, este evident că supremația o deține jocul”.
Jocul didactic poate lî folosit cu succes la captarea atenției elevilor pe tot parcur sul
activității didactice și înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
Plăcerea funcțională ce acționează în timpul jocului va crea o nouă formă de interes,
de participare din partea elevilor, mult superioară atenției realizată prin constrân gere,
aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la joc va avea o comportare activă.
6

Jocul didactic poate fi folosit cu succes la captarea atenției elevilor pe tot
parcursul activității didactice și înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
Plăcerea funcțională ce acționează în timpul jocului va crea o nouă formă de
interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenției realizată prin
constrângere, aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la joc va avea o comportare
activă.
Dacă subliniem și unele dintre efectele funcționale secundare ale jocului în
general si, implicit, ale jocului didactic în special, tendința de repetare, destindere și
odihnă, înțelegem rolul jocului în înlăturarea plicitiselii ce amenință unele aclivilăți
didactice.
Toate cele arătate despre joc întăresc importanța folosirii jocului didactic ca
mijloc instructiv. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și
familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde
sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor
și la valorizarea lor creatoare.
Jocul este un mijloc de educație indirect. Cu ajutorul lui copilul poate fi
influențat prin intermediul situației ludice. Astfel se știe că fiecare joc are un obiect al
său, o structură și reguli, sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de
a păstra structura și desfășurarea jocului. Jucătorul se află în fața acestor raporturi
complexe și reciproce, între obiectul, structura și regulile jocului.
Ch. Bühler spunea : „ Copilul care construiește ceva cu un material învață
să accepte și să îndeplinească o datorie.”
Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie să existe
și voința de a le realiza. Jocul este adesea obositor, câteodată chiar istovitor. Astfel,
departe de a se naște din lene, jocul se naște din voință. Există un raport mutual între
joc și muncă. Jocul nu exersează numai mușchii, ci în cea mai mare parte inteligența, el
aduce acea stăpânire de sine fără de care poți fi o ființă umană fără a fi cu adevărat om.
Disciplinarea cerută de structura și regulile jocului nu este considerată
supărătoare de cel care se joacă. Jocurile disciplinează fără constrângere pe jucător atât
sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective (coordonarea mișcării, concentrarea), cât și
sub aspectul
comportamentului social.
7

Această disciplinare funcțională nu rămâne superficială, adică nu reprezintă o reacție ce
este acceptată de cel care se joacă.
Prin intermediul jocului copilul ia contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de
punctul de vedere al altora și să iasă din egocentrismul său original, jocul fiind și o
activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului colectiv, fiecare ține seama de
celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare copil o continuă trecere de la coordonare la
subordonare, un „spirit de echipă”, cum se spune în limbaj sportiv. Important în jocul
colectiv este, de asemenea, faptul că această atitudine de coordonare și subordonare nu
poate fi realizată prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi în desfășurarea
jocului. În acest fel, se realizează în joc o interiorizare a normelor pe care o întâlnim, de
regulă, doar fragmentar în alte situații pedagogice.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că institutorul se poate folosi de joc pentru a
cunoaște elevul. Știm că orice copil se angajează în jocul său fiindcă jocul îi servește
pentru a-și afirma întreaga sa personalitate. Fiecare copil are un stil propriu de joc, așa
cum fiecare artist are stilul său caracteristic. Copilul își arată în joc inteligența, voința,
caracterul dominant, într-un cuvânt personalitatea.
Jocul constituie o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru
dezvoltarea sa psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează
întreaga activitate psihică a copilului.
În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității
copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare
și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifestă direct în conduită și
reprezintă latura proiectivă a personalității. Jocul îi permite individului să-și realizeze
„eu-l”, să-și manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său
major, atunci când nu o face prin alte activități.
Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere
cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității.
Ca școală a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința
copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se
afirma și de a-și face datoria.
Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul că acesta
îndeplinește multiple funcții.
8

J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:
1.Funcția de adoptare este realizată pe cele două coordonate : asimilarea realului la
„eu” și acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcție de modelele exterioare;
2. Funcția catarctică ,de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor
3. Funcția de socializare constă în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea
relațiilor cu cei din jur la propriul „eu”;
4. Funcția de extindere a ,,eu-lui” , de satisfacere a multiplelor trebuințe ale
copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a
potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de
autoexprimare în plan comportamental ;
Psihologul Ursula Șchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului și
distracțiilor” stabilește funcțiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcții
esențiale, secundare și marginale.
Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:
*funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a
caracteristicilor lumii și vieții;
* funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o școală a
energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educă atenția,
abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter (perseverența, promptitudinea,
spiritul de ordine), trăsături legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul
de competiție, de dreptate, sociabilitatea, ș.a), modelează dimensiunile etice ale
conduitei.
*funcția de exercitare complexă, stimulativă a mișcărilor (pusă în evidență mai ales
de Gross și Carr) concretizată în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și
dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principală în jocurile de mișcare,
jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundară în jocurile simple de mânuire,
proprii copiilor mici. În perioada copilăriei și tinereții este o funcție principală,
devenind ulterior marginală.
Funcțiile secundare ale jocului sunt următoarele:
*funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține
jocul față de activitățile cu caracter tensional;
9

*funcția catarctică și proiectivă;
*funcția distractivă.
Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutică ce se manifestă cu succes în
cazuri maladive.
I.2.Clasificarea jocurilor didactice matematice
Prin caracter, conținut și structura, jocurile sunt numeroase și variate.
Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:
a.în funcție de scopul și sarcina didactică
b.în funcție de aportul lor formativ
În funcție de scopul și sarcina didactică , pot fi împărțite în
a.1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:
*jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;
*jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;
*jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final
a.2. După conținutul capitolelor de însușit:
*Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;
*Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe;
a.3. După materialul didactic:
*Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)
 natural (din natură);
*Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece,
povestiri);
În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii
căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)
b.1. Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză;

10

Exemplu: – „Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la elevi ideea
negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor
atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.
-„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care
se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.
b.2. Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză;
Exemplu: – Jocurile matematice cu numere naturale.
– Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere.
Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.
b.3. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații;
Exemplu: -Compararea cantitativă a două mulțimi
-Recunoașterea egalității /inegalității a două numere
-Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător /descrescător
b.4. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări
și generalizări ;
Exemplu: -„Cine știe,răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune
exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.
b.5. Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini
cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o
gândire logică.
Exemplu: -„Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și
cifră,formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare.
O altă clasificare este realizată de autorii Antohe V ., Gherghinoiu C., Obeadă
M. în lucrarea: „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de
curs”, Brăila 2002.
Autorii clasifică jocul didactic matematic împărțindu-l în trei categorii:
Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare,
exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și
formare de mulțimi.
11

Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea
deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a
cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a
raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.
Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu
mulțimi.