SPECIALIZARE MASTER – BIOTEHNOLOGIE ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ [304673]
[anonimizat],
Conf.univ.dr. Florentina MATEI
Masterand: [anonimizat] 2018
Rezumat
În ultimii ani cătina (Hippophae rhamnoides) a [anonimizat], [anonimizat].
Scopul acestui experiment este de a [anonimizat] a studia potențialul antimicrobian al acestuia.
În prima parte a lucrării am făcut o trecere în revistă a uleiurilor obținute din plante și utilizate ca suplimente nutritive sau farmaceutice.
Partea documentară a lucrării conține informații despre caracterizarea morfologică și fiziologică a [anonimizat]. Totodată, am descris tehnologia de obținere a uleiului de cătina și am prezentat efectele utilizării uleiului de cătina asupra organismului uman.
[anonimizat], senzoriale și microbiologice efectuate pe ulei extras din fructe de cătină. Uleiul folosit la efectuarea analizelor de laborator a [anonimizat], în flacoane de 10 ml. [anonimizat]-[anonimizat], dotat cu echipamente specializate.
[anonimizat], Pseudomonas aeruginosa și Bacillus subtilis.
Cuprins
Introducere 1
I. Partea bibliografică 2
1. Catina albă 7
1.1. Caracterizarea morfologică și fiziologică a plantei 7 1.2. [anonimizat] 8
2. Efectele utilizării catinei/uleiului de cătină asupra organismului uman .9
3. Tehnologia de obținere a uleiului de cătină albă 11
II. Partea experimentală
4. [anonimizat] 14
5. Analiza senzorială a uleiului de cătină 22
6. Material și metodă 24
6.1 Analiza microbiologică a uleiului de cătină 27
6.1.1 Determinarea numărului total de microorganisme aerobe 27
6.1.2 Determinarea prezenței bacteriilor gram negative tolerante la sărurile biliare 28
6.1.3 Determinarea prezenței Escherichia coli 29
6.2 Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină 30
7. Rezultat și discuții 32
7.1 Analiza microbiologică a uleiului de cătină 32
7.2 Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină 35
8. Concluzii 44
Bibliografie 45
Introducere
În zilele noastre interesul consumatorilor și cercetătorilor din industria alimentară pentru fructele de cătină a crescut, mai ales în privința modului în care anumite alimente pot contribui la menținerea sănătătii umane dincolo de valoarea lor nutritivă traditională. Piața pentru alimentele funcționale crește în fiecare an cu o rată de 15% pană la 20%. (Siro și colab, 2008).
Scopul principal al acestei lucrări este de a demonstra potențialul antimicrobian al uleiului de cătină printr-o [anonimizat].
Primul obiectiv este caracterizarea uleiului de cătină din punct de vedere fizico-chimic, analizându-l conform metodelor din Farmacopeea Europeană, ediția în vigoare. Cele mai importante analize sunt: determinarea densității relative, determinarea indicelui de refracție, a indicelui de aciditate, a indicelui de saponificare și a celui de peroxid, identificarea carotenoizilor prin metoda spectrofotometrică precum și determinarea metalelor și a acizilor grași.
Al doilea obiectiv ține de caracterizarea uleiului de cătină din punct de vedere microbiologic. Metoda folosită este descrisă tot în Farmacopeea Europeană, ediția în vigoare și presupune determinarea numărului total de microorganisme aerobe, determinarea prezenței bacteriilor gram negative tolerante la sărurile biliare și determinarea prezenței microorganismului Escherichia coli.
Ultimul obiectiv al acestei lucrări dar și cel mai important este activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină. Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină este demonstrată pe cele 7 tulpini de colecție (bacterii, drojdii și fungi filamentoși).
I. Partea bibliografică
Conform Art.2 al “Ordinului nr.1069/2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele alimentare”, suplimentele alimentare sunt – produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală și care sunt surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutrițional ori fiziologic, separat sau în combinație, comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule și alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător și alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităti mici, măsurabile.
Din Art.4 al aceluiași Ordin, suplimente alimentare sunt atât vitaminele cât și mineralele: vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K, vitamina C, vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavină), niacina, vitamina B6 (piridoxina), acid folic, vitamina B12 (ciancobalamina), vitamina B7 (acid pantotenic) și mineralele: potasiu, clor, calciu, fosfor, magneziu, fier, zinc, cupru, mangan, fluorură, seleniu, crom, molibden și iod. Valorile de referință sunt exprimate în miligrame sau micrograme.
Conform unui studiu elaborat de European Advisory Services (EAS) pentru DG SANCO, EUROPEAN COMMISSION în 28 martie 2007 cu referire “Utilizarea în suplimentele alimentare a substanțelor cu efect nutrițional sau fiziologic, altele decât vitamine și minerale” (The use of substances with nutritional or physiological effect other than vitamins and minerals in food supplements) suplimentele alimentare se pot împărți în șase categorii:
aminoacizi (ex: L-arginină)
enzime (ex: lactază, papaină)
acizi grași esențiali (ex: acid linoleic)
prebiotice și probiotice (ex: inulină, Lactobacillus acidophilus, Bifidobacterium sp)
botanice și extracte botanice (ex: Aloe vera, Ginkgo biloba, Ginseng)
alte substanțe biologic active: licopen, luteină, coenzima Q10, inozitol, l-carnitina, spirulină.
Uleiuri obținute din plante și utilizate ca suplimente nutritive sau farmaceutice
Activitatea antibacteriană a uleiurilor esențiale este cunoscută de foarte mult timp. Au fost publicate numeroase studii privind această activitate a compușilor din plante împotriva unor diferite tipuri de microorganisme. (Conner, D. E. 1993) Uleiurile esențiale sunt produse naturale extrase din materiale vegetale, de obicei prin distilare cu aburi din părțile aeriene (flori și frunze) ale plantei. Acestea sunt folosite ca aditivi naturali în multe alimente datorită activităților antioxidante, antifungice și anticarcinogene. Familia Lamiaceae este o familie botanică comună, ai căror membri se găsesc în regiunile temperate din întreaga lume (Cantino, 1992). Aceasta include aproximativ 220 de genuri și aproximativ 3500 – 4000 specii, cum ar fi Lavanda, Cimbrul, Menta, Salvia și Șovârful. Din aceste plante se pot extrage uleiuri esențiale cu o importanță mare în industria alimentară sau cosmetică (Almeida și Albuquerque, 2002).
Uleiul esențial de șovârf
Șovârful sau oregano (Origanum vulgare) face parte din Fam. Lamiaceae și este originar din Grecia, Franța, Germania, Turcia. Șovârful conține antociani, flavonoizi, acid cafeic, acid rosmarinic, substanțe minerale, taninuri și uleiuri volatile. Datele obținute din numeroase studii au arătat că uleiul volatil de șovârf are eficacitate antimicorbiană împotriva bacteriilor gram-pozitive și gram-negative, având o activitate antimicrobiană mai puternică în comparație cu antibioticele folosite. Tot în aceste studii s-a demonstrat și potențialul antioxidant al șovârfului. Unii compuși volatili din uleiul de șovârf pot fi folosiți în conservarea alimentelor (Cervato et al., 2000; Damechki și colab., 2001; Vichi și colab., 2001; Bendini et Al. , 2002) Uleiul de șovârf are efect antiseptic și sedativ. Stimulează digestia și ameliorează tulburările gastro-intestinale, elimină secrețiile bronșice, îmbunătățește respirația și calmează tusea.
Uleiul esențial de salvie
Salvia (Salvia officinalis) face parte din Fam. Lamiaceae. Este o plantă originară din Spania, Croația, Franța. S. officinalis are diferite utilizări. În esență, a fost folosit ca remediu pe bază de plante pentru o gamă largă de tulburări și boli, prin aplicarea fie intern fie extern. Este folosit ca diuretic, tonic, antiseptic, antiinflamator, antifungic, stimulează cirulația și vezica biliară. (Ioannides, 2002). Este, de asemenea, utilizat ca tratament pentru dizenterie, tuse, indigestie, ulcer, varice, mușcături de insecte (Dweck, 2000; Izzo, 2005). Pe de altă parte, este utilizat pentru tratarea afecțiunilor nervoase dar trebuie utilizat cu atenție, deoarece dozele mari pot fi toxice (Jellin și colab, 2000).
Uleiul esențial de mentă
Menta (Mentha piperita – aetheroleum) face parte din Fam. Laminaceae, originară din America de Nord, zona Mediteraneeană, Marea Britanie. Mentolul și mentona sunt principalele componente care prezintă o activitate antimicrobiană împotriva bacteriilor, drojdiilor și mucegaiurilor. Menta are activitate antifungică (Carretto et al., 2010, Hussain și colab, 2010). Activitatea antibacteriană a uleiului volatil de mentă obținut din frunze a fost mai mare decât cea a uleiului obținut din tulpină. (Saeed și Tariq, 2005) Menta are și activitate farmacologică, cum este activitatea antivirală împotriva gripei, împotriva herpesului sau împotriva altor virusuri (Kerman și Kucera, 1967). Uleiul de mentă este adesea folosit în cazul răcelilor, prin desfundarea sinusurilor și prin diminuarea durerilor de cap, a febrei dar și prin diminuarea durerilor musculare. În industria cosmetică se adaugă în creme deoarece hrănește pielea dar și în șampon deoarece elimină mătreața.
Uleiul esențial de cimbru
Cimbrul (Thymus vulgaris) face parte din Fam. Laminaceae și este cunoscut și sub denumirea de cimbru roșu. Cimbrul este originar din zona Mediteraneeană, Asia sudică, Europa și Africa de Nord. Genul Thymus cuprinde aproximativ 300 de specii de plante aromatice. (Maksimovic Z, și colab. 2008). Speciile de cimbru sunt considerate plante medicinale datorită proprietătilor biologice. În medicina populară, frunzele proaspete și uscate de cimbru erau folosite sub formă de pulbere și adăugate în laptele cald. Uleiul de cimbru era folosit pentru a trata diferite boli de stomac, tuse, amigdalită, farangită și colică renală. De asemenea, utilizarea uleiului volatil de cimbru ca antiseptic în tratarea infecțiilor respiratorii și a tulburărilor gastro-intestinale pot fi legate de activitatea sa antimicrobiană. Anumite componente din uleiul de cimbru, cum ar fi fibrele dietetice, acizii fenolici, flavonoidele sau vitaminele, au activitate antimicrobiană și neurofarmacologică și joacă un rol preventiv împotriva cancerulului, a problemelor cardiovasculare și a tulburărilor neurodegenerative (Siddhuraju P, Becker K. 2007)
Uleiul esențial de ienupăr
Ienupărul ( Juniperus communis ) face parte dub Fam. Cupressaceae fiind originar din Italia. Uleiul de ienupăr este folosit în industria farmaceutică, alimentară și cosmetică, precum și pentru producția de parfumuri. Anumite băuturi sunt obținute prin distilarea fructelor fermentate de ienupăr, de exemplu ginul. (Orav et al., 2010, Chatzopoulou și Katsiotis, 1993, Kumar et al., 2007). Activitatea antimicrobiană (antibacteriană și antifungică) a uleiului esențial din fructe de ienupăr a fost studiată, rezultatele fiind pozitive. (Filipowitz et al. 2003, Stassi și colab. 1995). Uleiul de ienupăr ajută la eliminarea toxinelor, îmbunătățește circulația sângelui, împiedică căderea părului și ajută la dispariția durerilor de dinți. Se adaugă în creme și în geluri și se folosește în tratamentul celulitei, acneei, dermatitei sau eczemelor.
Uleiul esențial de fenicul
Feniculul (Foeniculum vulgare) face parte din Fam. Aplaceae și este originar din regiunea Mediteraneeană și de SV a Asiei. Uleiul volatil de fenicul a fost folosit de mult timp în medicamentele populare, pentru a trata obstrucția ficatului, a splinei și a vezicii biliare dar și pentru tulburările digestive precum colicii, indigestia, greața și flatulența. (Garga C și colab. 2009). Uleiul obținut din semințe are efect antiseptic, calmant, diuretic, antiinflamator și antimicrobian (Soylu S și colab, 2007). Este utilizat în cazul constipației, în cazul balonării dar și în cazuri de enterocolite sau colite. Uleiul volatil de fenicul ameliorează stările de greață, scade pofta de mâncare fiind folosit în curele de slăbire. Feniculul este utilizat pentru calmarea inflamațiilor oculare și ale gâtului, fiind un bun expectorant. Datorită acțiunii diuretice poate fi folosit în tratamentele de scădere a tensiunii arteriale. În industria cosmetică, uleiul de fenicul se adaugă în deodorante, geluri și în creme având efect anticelulitic și remodelator. În industria alimentară, se folosește ca agent de aromatizare în lichior, pâine și produse de patiserie, murături și branză. (Rather M, Dar AB, et al., 2012)
Uleiul esențial de pin
Pinul (Pinus sylvestris) face parte din Fam. Pinaceae. Este originar din Australia, SUA, Canada. Uleiurile esențiale de pin sunt în principal utilizate în medicina populară pentru tratamentul infecțiilor respiratorii însoțite de tuse, bronsită, astm bronșic, emfizem, sinuzită, laringită, faringită, amigdalită și gripă. Este utilizat de asemenea și în cazul problemelor intestinale, fiind un bun diuretic sau mai este utilizat în cazul toxiinfecțiilor alimentare. (Dervendzi, 1992). Multe studii au explicat activitatea antibacteriană esențială a uleiului de pin împotriva bacteriilor și a fungilor (Reichling, 1999; Youesf, 1980; Dorman, 2000; Hammer, 1998)
Uleiul esențial de lavandă
Lavanda (Lavandula officinalis) face parte din Fam. Lamiaceae și este originară din Utah, Idaho și Franța. Levănțica sau lavanda este o plantă cu proprietăți magice și este folosită încă din Antichitate, având proprietăți calmante, relaxante și antiseptice. Jianu C. și colab. (2013) demonstrează într-un studiu că uleiul volatil de lavandă are efecte bactericide semnificative împotriva microorganismelor precum Shigella flexneri, Staphylococcus aureus și E. coli, chiar și în absența unor principii active cum ar fi linalol și acetat de linalil, care au efecte antimicrobiene și antifungice puternice. Datorită proprietăților sale antiseptice, uleiul ajută în cazurile de gripă și răceală. Poate fi utilizat și cutanat, pe plăgi sau arsuri minore datorită efectului cicatrizant
Uleiul esențial de eucalipt
Eucaliptul (Eucalyptus globulus) face parte din Fam. Myrtaceae (subfamilia Myrtoideae), cuprinde aproximativ 800 de specii și este originar din China. Uleiul de eucalipt are efect antibacterian, antifungic, antiviral, insecticid și antioxidant (Burt, S. 2004, Kordali S et al, 2005). Uleiul de eucalipt a fost folosit în medicina populară în întreaga lume ca antiinflamator, analgezic și antipiretic pentru simptomele infecțiilor respiratorii, cum ar fi gripa și congestia sinusurilor (Rahimi-Nasrabad M. et al, 2012, Shahwar D. et al, 2012). Uleiul esențial de eucalipt a fost aprobat ca aditiv alimentar și este folosit și în extractele utilizate în mod uzual în industria farmaceutică și în industria cosmetică (Singla N et. al, 2014)
Uleiul esențial de brad
Bradul (Abies alba ) face parte din Fam. Pinaceae. Uleiul volatil de brad se extrage din ramuri, conuri și ace de brad, prin distilare cu vapori de apă. Uleiul volatil de brad se folosește foarte mult în industria cosmetică (obținerea de săpunuri, de loțiuni, de detergenți și de parfumuri), în industria alimentară, în industria farmaceutică dar și în aromaterapie. Datorită proprietăților bactericide, antiseptice și antiinflamtorii, uleiul volatil de brad este folosit în cazul gripelor sezoniere, ajutând nasul înfundat și înlăturând starea de oboseală. Fiind un bun expectorant, poate fi utilizat și în cazul persoanelor care suferă de bronșită. Este eficient și în calmarea durerilor articulare sau îmbunătățește funcțiile sistemului cardio-vascular.
1. Catina albă
1.1 Caracterizarea morfologică si fiziologică a plantei
Cătina albă (Hippophae rhamnioides) este un arbust ramificat, rezistent la secetă si geruri, care crește în crânguri, de-a lungul zonelor litorale dar și în zonele montane. Arbustul are o înăltime de aproximativ 2-5 m, ramuri spinoase, frunze linear-lanceolate, muguri amărui și fructe portocalii, cărnoase cu sâmbure tare. Fructele pot rămâne pe ramuri și peste iarnă. Acest arbust are radacini puternice care se dezvoltă foarte repede, fixând azotul în sol, ajutând la conservare și reîmpăduriri rapide.
Fig. 1.1. – Fructe de cătină
(Sursa: https://www.sanatate.bio/wp-content/uploads/2017/01/catina-alba.jpg)
Pulpa fructelor conține β-carotenoizi, microelemente (Ca,Mg,K,Na,Fe), vitamine liposolubile (vit. A, vit. E, vit. D), vitamine hidrosolubile (vit. C, vit. P, vit. F, vit. B1-B9), aminoacizi esențiali dar și acizi grași esențiali, steroli, lipide, flavonoide, terpene etc. Fructele de cătină sunt folosite în industria alimentară sub formă de suc de cătină sau marmeladă și în industria cosmetică, în creme hidratante sau de plajă, șampon și soluții antiacneice.
1.2 Proprietățiile fizico-chimice ale fructului si uleiului de catină
Fructele de catină contin 68% pulpă, 23% semințe și coajă 7,7%. Toate aceste componente conțin compuși bioactivi. (Lee si colab, 2011). Compoziția chimică variază considerabil în funcție de origine, climat, mărimea fructelor, gradul de maturitate și metoda de procesare. (Kallio H si colab, 2002). Acest suc de cătină nutritiv are avantajul de a rămâne lichid chiar și la temperaturi sub zero grade, deoarece are un punct de îngheț de -22°C. În plus, fructele de cătină sunt bogate în acizi grași nesaturați (acid oleic, acid linoleic, acid linolenic) cu o medie de 86,3%. Fructele conțin, de asemenea, fitosteroli cum ar fi β-sitosterol, ergosterol și amirine. (Kumar R. si colab, 2011)
Tab. 1.1 – Compoziția antioxidantă a sucului obtinut din fructe de cătină
Uleiul de cătină se poate extrage atat din pulpa fructului cât și din semințe. Semințele mature conțin 8 – 20% ulei, pulpa fructelor uscate (carne și coajă) contine aproximativ 20-25% ulei, în timp ce reziduurile de fructe rămase după extracția sucului circa 15 – 20%. Conținutul in ulei este afectat de caracteristicile morfologice, adică de dimensiunea și culoarea boabelor, precum și de timpul de recoltare. (Yang B., Kallio H. 2002). Aceste uleiuri sunt bogate în vitaminele E, K, carotenoide (licopenul, β-carotenul), tocoferoli (α-tocoferolul este cel mai abundent, în special în uleiul de semințe), tocotrienoli, β-sitosterol, colesterol, campesterol, stigmasterol). Mai mult decât atât, cele două uleiuri de cătină au o compoziție de acizi grași foarte diferită. Uleiul obtinut din pulpa fructelor conține acizi grași monosaturați și saturați cum este acidul oleic, acidul palmitoleic (conținând 30% din totalul acizilor) și acidul palmitic, pe cand uleiul obținut din semințe conține acizi grași nesaturați, fiind singurul ulei care asigură în mod natural un raport de 1:1 de acid linolenic cu acid linoleic. (Cenkowski S. si colab, 2006)
Tab. 1.2 – Compoziția chimică a celor două uleiuri, din semințe și respectiv din pulpa fructelor
2. Efectele utilizării cătinei/uleiului de cătină asupra organismului uman
Uleiul de cătină are numeroase aplicații asupra organismului uman, printre care enumeram:
Activitatea cardioprotectoare și anti-aterogenă
Efectele uleiului de cătină asupra bolilor cardiovasculare sunt cunoscute încă din medicina tradițională tibetană de peste o mie de ani. (Zeb A, 2006). Flavonoidele incluse în diferitele părți ale cătinei precum și acizii grași nesaturați din uleiuri pot îmbunătăți funcția sistemului cardiovascular, pot preveni bolile coronariene și pot reduce simptomele diabetului zaharat (Wang si colab, 2011). În plus, Basu si colab. (2007) au constatat că uleiul obtinut din semințele de cătină are o activitate semnificativă anti-aterogenă și cardioprotectoare la iepuri.
Efectele antioxidante și anticanceroase
Flavonoidele conținute în cătină sunt responsabile în principal de efectele antioxidante și anticanceroase. Protejează celulele de leziuni oxidative, mutații genetice consecutive și, în final, de cancer. Potențialul efect chimiopreventiv al fructelor de cătină a fost evidentiat la șoareci de catre Suryakumar G. și Gupta A. (2011). Studiile efectuate la obezitatea indusa a șoarecilor, au arătat că frunzele de cătină au efecte antioxidante și anti-viscerale la șoareci prin reglarea metabolismului lor antioxidant și lipidic. (Lee H. si colab, 2011). In compoziția uleiului de cătină se găsește licopenul – un pigment natural care dă culoarea fructelor și care are proprietăți antioxidante, antitumorale și de reducere a colesterolului. In fructele de cătină se găsește de asemenea quercitina, o substanță antioxidantă, analgezică, antiastmatică, antibacteriană.
O serie de studii atestă efectul pozitiv al antioxidanților din cătină, cătina fiind indicată frecvent ca tratament asociat în cazurile de Parkinson și de scădere a imunitații. Astfel, ea contribuie la întărirea sistemului imunitar prin procesul de distrugere a radicalilor liberi și a substanțelor toxice preluate din mediu.
Activitatea imunomodulatoare
Boabele de cătină au fost evaluate pentru efectul imunoprotector împotriva imunodepresiei induse de toxina T-2 la puii broiler (Rammasay T. si colab, 2010). Conform Laviniei S. și colab (2009), uleiurile esențiale extrase din fructele de cătină măresc răspunsul imun al puiilor de carne. Uleiul de cătină promovează regenerarea țesuturilor, având astfel multiple efecte benefice asupra mucoaselor, cum este mucoasa gastrică (Erkkola R. si Yang B, 2003), duodenul și mucoasa bucală.
Efecte antibacteriene și antivitale
Frunzele de cătină au prezentat efecte inhibitoare împotriva bacteriilor din genul Bacillus cereus, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus și Enterococcus faecalis. (Suryakumar G. si Gupta A, 2011). În plus, uleiul obtinut din semințe a prezentat activitate antimicrobiană împotriva Escherichia coli. ( Kaushal M si Sharma P. C, 2011)
Capacitatea anti-inflamatoare
Cătină este folosită în mod tradițional pentru tratamentul ulcerelor gastrice prin controlul mediatorilor proinflamatori. (Xing J si colab, 2002). În plus, uleiul și frunzele acestei plante promovează recuperarea leziunilor pielii și susțin vindecarea bolilor pielii. (Upadhyay N. si colab, 2009). Acidul palmitoleic, component al uleiului de cătină, se gaseste și în grăsimea pielii fiind considerat un agent ce susține țesutul celular și vindeca rănile. (Bal L. si colab, 2011) Frunzele de cătină pot proteja șoarecii iradiați sau ii pot proteja impotriva inflamațiilor. ( Tiwari S, Bala M., 2011). În plus, Lee H.I. și colab. (2003) au raportat că fructele de cătină folosite în dietele cosmonauților ruși precum și uleiul de cătină introdus în creme i-a protejat pe aceștia de radiațiile solare.
Aplicații nutriționale
Datorită proprietăților lor funcționale, gustului și aromei unice, fructele de cătină pot fi prelucrate pentru a obtine sucuri, bomboane, jeleuri, gemuri, băuturi alcoolice sau nealcoolice sau pot fi introduse ca aromatizanți în produsele lactate. Uleiul obținut din semințe și din pulpa fructelor de cătină este folosit ca sursă de ingrediente în suplimentele alimentare, cum este gelatina, capsule pe bază de legume și lichide orale. Cătina se introduce în capsule, se poate folosi ca pudră, ceai, frunze, fructe uscate, extracte sau chiar ca ulei. De asemenea, fructele de cătină sunt utilizate în produsele cosmetice disponibile în comerț, cum este șamponul, pasta de dinți sau cremele folosite pentru protecția solară. (Bal L și colab, 2011). Frunzele de cătină sunt utilizate pentru a produce extracte din frunze de cătină, ceai sau cosmetice. (Guan T și colab, 2005)
3. Tehnologia de obținere a uleiului de cătină
Uleiul de cătină poate fi obținut din două părți ale plantei. În primul rând, uleiul de cătină poate fi extras prin procesul de presare mecanică la rece a semințelor care conțin ulei până la 12,5% din greutate (Górnaś P si colab, 2014). În al doilea rând, uleiul este obținut prin extracție sau prin presare la rece a pulpei de fructe care conține 8-12 % ulei. Fracțiunile obținute sunt filtrate. Cele două tipuri de ulei diferă semnificativ în ceea ce privește aspectul și proprietățile. (Kyriakopoulou K si colab, 2014)
Tehnologia de obținere a produșilor ce conțin substanțe biologic active din cătină cuprinde următoarele etape:
fructe de cătină – spălare – presare (pasare)
turte – uscare – măcinare – extragere ulei / extragere hidrosolubilă
suc brut – omogenizare – pasteurizare – ambalare
Randamentul de obținere al sucului provenit din pulpa fructelor de cătină este de aprox. 75%. După uscare, semințele și cojile rezultate după extragerea sucului pot avea până la 10-12% umiditate, după măcinare fiind supuse procesului de extracție. Cantitatea maximă de ulei se găsește în coaja fructului și semințe. Pulberea obținută poate fi utilizată în furajarea animalelor datorită conținutului bogat în proteine, ce conține aminoacizi esențiali.
Etapa de recepție și prelucrare primară
După recoltare, produsele vegetale trebuie uscate, procesul de uscare fiind foarte important. Uscarea ar trebui să fie cât se poate de uniformă și rapidă, întrucât această etapă este cea mai critică pentru creșterea microorganismelor: mucegaiurilor, bacteriilor dar și formarea micotoxinelor.
Uscarea cătinei se face diferit în funcție de:
o părțile plantei utilizate, textură și conținutul în apă al acestora;
o natura principiilor active și a echipamentului enzimatic din părțile plantei supuse deshidratării. Uscarea fructelor de cătină necesită cunoașterea structurii chimice a principiilor active. Pentru a putea extrage uleiurile esențiale, temperatura maximă nu trebuie să depășească 30-35°C, iar pentru alcaloizi și glicozizi temperatura optimă de extracție este cuprinsă între 50-80°C. Cu cât uscarea se face mai repede, cu atât efectele reacțiilor enzimatice sunt mai reduse.
Mărunțirea
Un factor important în realizarea soluțiilor extractive îl constituie gradul de mărunțire al fructelor de cătină. Acesta trebuie ales în funcție de natura produsului vegetal: de exemplu semințele se pulverizează mai fin decât frunzele.
Etapa de extracție
Extracția este o operație fizică ce implică transferul de substanțe. Extracția se realizează prin difuziune moleculară, convecție sau alte forme de transfer de substanță cu pondere mai mică.
Factorii care influențează extracția solid-lichid, se referă la:
materia primă – natura, cantitatea, forma și mărimea, temperatura, vâscozitatea și tratamentele prealabile;
solvent – toxicitatea, natura, cantitatea, selectivitatea, vâscozitatea, densitatea, tensiunea de interfață, reactivtatea chimică, solubilitatea reciprocă cu materia primă, inflamabilitatea și posibilitatea de recuperare;
operația de extracție – viteza de extracție, temperatura și timpul de contact.
Solvenții trebuie să dizolve și să extragă majoritatea componentelor active din produsul vegetal și să conțină cât mai puține materii inerte, fără valoare terapeutică. Extracția trebuie să se efectueze cu un randament cât mai mare. Solventul ales trebuie să aibă un punct de fierbere cât mai scăzut, astfel încât întrebuințarea lui să fie cât mai economică. (Derevich IV și colab, 2014)
Cei mai utilizați solvenți folosiți în industria extractelor vegetale sunt: apa , alcoolul etilic sau eterul etilic (pentru uleiuri volatile). Separarea principiilor active se face prin extracția succesivă și selectivă a fructelor de cătină cu solvenți de polarități diferite. La început, fructele de cătină sunt extrase cu un solvent nepolar (eter etilic, eter de petrol), apoi cu un solvent polar (etanol) și în final cu apă. Se obțin astfel trei extracte: soluția extractivă eterică, soluția extractivă alcoolică și soluția extractivă apoasă. În extractul eteric se găsesc compuși chimici lipofili (uleiuri volatile, substanțe grase, steroli, triterpene, carotenoide, acizi grași, acizi rezinici, alcaloizi), cumarine, clorofilă, iar în celelalte extracte compuși chimici hidrofili (polifenoli, compuși reducători, alcaloizi și săruri ale acestora, aminoacizi, glicozide polifenolice, glicozide sterolice, glicozide triterpenice, taninuri, substanțe proteice etc.). (Dulf FV, 2016)
Concentrarea extractelor
Concentrarea extractelor se poate face la cald sau prin procedee membranare.
Concentrarea prin evaporare este o operație prin care substanțele nevolatile rămân nedizolvate în timpul vaporizării. Evaporarea poate realiza îndepărtarea completă a solventului cu scopul obținerii componentelor nevolatile în stare solidă.
Concentrarea prin evaporare depinde de o serie de factori: concentrația soluției, viteza de circulație a soluției, potențialul termic sau de spumarea soluției.
Ambalarea se face in recipiente de sticlă de 10 mL, 20 mL, 50 mL respectiv 100 mL.
Fig. 3.1.- Fluxul tehnologic utilizat pentru prelucrarea fructelor de cătină.
(Sursa: http://www.cttecotech.ro/tehnologie.htm )
II. Partea experimentală
4. Analize fizico-chimice specifice uleiului de cătină
4.1. Determinarea densității relative a uleiului de cătină cu ajutorul picnometrului
Mod de lucru:
Se cântărește picnometrul gol, se umple cu apă la 200C și se cântărește din nou. Diferența dintre masa picnometrului cu apă și a picnometrului gol reprezintă masa volumului de apă la 200C (m1). Picnometrul se golește, se usucă, se umple cu proba de analizat adusă la temperatura de 200C și se cântărește. Diferența dintre masa picnometrului cu lichid și a picnometrului gol reprezintă masa probei de analizat la 200C (m). Precizia determinării este la a patra zecimală.
Formula de calcul:
m 22,8595
d2020 = ––– = ––––– = 0,9090
m1 25,148
în care:
d2020= densitatea relativă;
m = masa volumului probei de analizat = 22,8595 g
m1 = masa volumului de apă = 25,148 g
4.2. Determinarea indicelui de refracție a uleiului de cătină
Mod de lucru:
Se examinează cu ajutorul refractometrului, la temperatura 20 ± 0,5șC, la lungimea de undă a radiației D a sodiului (λ = 589,3 nm).
Câteva picături din lichidul de analizat se aduc între cele două prisme ale refractometrului care se strâng etanș și se privește prin ocular. Se observă două zone, una luminoasă și cealaltă intunecată delimitate de o linie de separare care trebuie să fie clară. Limita dintre zona luminoasă și cea întunecată se aduce exact la punctul de încrucișare al firelor reticulare. Se citește pe scala cu diviziuni valoarea indicelui de refracție, raportată la lungimea de undă D a sodiului.
Citirea se efectuează cu o precizie de trei zecimale și, dacă este cazul, se aproximează și a patra zecimală.
Se examinează cu ajutorul refractometrului, la temperatura 20 ± 0,5șC, la lungimea de undă a radiației D a sodiului (λ = 589,3 nm).
Indicele de refracție al uleiului de cătină are o valoare de 1,472.
Determinarea indicelui de aciditate a uleiului de cătină
Mod de lucru:
Se diluează 10,0 g proba de analizat, în 50 mL amestec cu un volum egal de alcool etilic și eter / eter de petrol (light petroleum), neutralizat cu soluție hidroxid de potasiu 0,1 M sau hidroxid de sodiu 0,1M folosind 0,5 mL soluție fenolftaleină ca indicator. Dacă este necesar, se încălzește la aproximativ 90°C pentru a se dizolva proba de analizat.
Când proba de analizat s-a dizolvat, se titrează cu hidroxid de potasiu 0,1 M sau hidroxid de sodiu 0,1 M până ce culoarea roz persistă cel putin 15 secunde.
Daca s-a folosit încălzirea pentru dizolvarea probei de analizat, se menține temperatura de 90°C pe parcursul titrării.
Formula de calcul :
5,610 x V x F 5,610 x 0,37 x 1,0014
IA= ––––––– = ––––––––––– = 2,7
m 1
în care:
IA = indice de aciditate;
V = volumul de hidroxid de potasiu 0,1 M sau folosit la titrare = 0,37 mL
F= factorul soluției hidroxid de potasiu 0,1M = 1,0014
m = masa probei de analizat = 1 g ;
5,61 = numărul de miligrame de hidroxid de potasiu corespunzători la 1 mL hidroxid de potasiu 0,1 mol/L în apă.
4.4.Determinarea indicelui de saponificare a uleiului de cătină
Mod de lucru:
O cantitate de probă de analizat (g), se introduce într-un balon conic borosilicat de 250 mL prevăzut cu refrigerent. Se adaugă 25 mL solutie hidroxid de potasiu 0,5 M în etanol 90%, v/v și câteva bucăți de sticlă. Se montează la condensator și se refluxează pe baia de apă timp de minim 30 minute. Se adaugă 1 mL soluție fenolftaleină și se titrează imediat (încă fierbinte) cu acid clorhidric 0,5 M (n1 mL acid clorhidric 0,5M) până la decolorarea soluției.
In paralel, se efectuează o proba martor (n2 mL acid clorhidric 0,5M).
Formula de calcul :
28,05 x (n2 – n1 ) 28,05 x (13-6,54)
Is = ––––––––- = ––––––––- = 181
m 1
în care :
Is = Indice de saponificare
28,05= cantitatea de hidroxid de potasiu, în mg corespunzatoare la 1 mL soluție acid clorhidric 0,5 M;
n1 = volumul de soluție acid clorhidric 0,5 M folosit la titrarea probei de analizat = 6,54 mL ;
n2 = volumul de soluție acid clorhidric 0,5 M folosit la titrarea probei martor = 13 mL ;
m = masa probei de analizat luată în lucru = 1g.
4.5.Determinarea indicelui de peroxid al uleiului de cătină
Mod de lucru:
Se cântăresc 5,0 g proba de analizat, se aduc într-un vas de 250 mL prevăzut cu dop. Se adaugă 30 mL dintr-un amestec format din 2 volume cloroform și 3 volume acid acetic glacial.
Se agită și se adaugă 0,5 mL soluție saturată de iodură de potasiu. Se adaugă 30 mL apă și se agită exact un minut din acest moment. Se titrează cu tiosulfat de sodiu, soluție 0,01M, adaugând titrantul puțin câte puțin și se agită continuu până când culoarea galbenă dispare. Se adaugă 5,0 mL soluție de amidon și se continuă titrarea, agitând până când culoarea galbenă a soluției este înlăturată. Se prepară în aceleași condiții o probă martor.
Volumul de tiosulfat de sodiu, soluție 0,01M folosit la titrarea probei martor nu trebuie sa depășească 0,1 mL.
Formula de calcul:
10 ( n1 – n2) 10 (0,35-0,10)
IP = –––––- = –––––––– = 2,5
m 1
în care:
IP = Indice de peroxid
n1 = volumul de tiosulfat de sodiu, soluție 0,01M utilizat la titrarea probei de analizat = 0,35 mL;
n2 = volumul de tiosulfat de sodiu, soluție 0,01M utilizat la titrarea probei martor = 0,10 mL;
m = masa probei de analizat = 1 g.
4.6.Identificarea și dozarea carotenoizilor din uleiul de cătină
Identificarea carotenoizilor
Se cântăresc 0,2 g proba de analizat (proba lichidă), se adaugă 30 mL benzen, se agită timp de 30 minute și se filtrează. Soluția obținută reprezintă soluția test.
Se trasează spectrul soluției test în intervalul de lungimi de undă 400 – 500 nm, în cuve de 1 cm. Soluția test trebuie să prezinte un maximum de absorbție la lungimea de undă de 460 nm.
Dozarea carotenoizilor
Pentru a determina conținutul în carotenoizi avem nevoie de soluții de referință cu diferite concentrații:
– β – caroten soluție 0,5 µg/mL;
-β – caroten soluție 1,0 µg/mL;
-β – caroten soluție 1,50 µg/mL;
-β – caroten soluție 2,0 µg/mL;
-β – caroten soluție 2,50 µg/mL;
-β – caroten soluție 3,0 µg/mL
Pentru a prepara soluția de testat : se cântăresc 0,2 g proba de analizat (uleiul de cătină) se aduc cu 60 mL benzen într-un balon cotat de 100 mL. Se agită energic aproximativ 5 minute. Se completează la semn cu benzen.
Formula de calcul :
V x C 231 x 3
Carotenoizi totali exprimați în β –caroten, mg % = –––– = –––––– = 69,5 mg/100g
m x 10 1 x 10
în care:
V = volumul balonului cotat utilizat la prepararea soluției test = 231 mL;
C= concentrația de β –caroten în solutia test = 3 µg/mL;
mp = masa probei de analizat = 1 g.
Se măsoară valoarea absorbanței la lungimea de undă 460 nm, față de soluția de compensare. Concentrația în carotenoizi totali exprimaț în β – caroten a probei de analizat se calculează fața de o curbă etalon, stabilită în paralel și în aceleași condiții ca și soluția test, folosind soluțiile de referintă menționate mai sus.
4.7. Determinarea metalelor din uleiul de cătină prin spectrometria de absorbție atomică
Pentru obținerea curbei de calibrare se folosesc soluții de referință de diferite concentrații, preparate din soluția standard de 1000 ppm, în acid azotic soluție 1%, în conformitate cu tabelul de mai jos:
Tab. 4.1 – Concentrațiile soluțiilor de referință
Prepararea soluției test pentru plante, părți ale acestora, excipienți, tincturi, uleiuri grase, uleiuri volatile se face astfel:
● se cântărește într-un creuzet de porțelan o cantitate din proba de analizat și se calcinează la o temperatură de 600-8000C timp de patru ore;
● după calcinare și răcire se adaugă 5 mL dintr-un amestec format din acid clorhidric : apă (1:1) (v/v), după care are loc evaporarea la sec;
● se preia cantitativ într-un balon cotat de 50 mL reziduul din creuzet prin spălări consecutive de trei ori cu câte 2,5 mL dintr-un amestec format din acid clorhidric cu apă, (1:5) (v/v). În continuare se adaugă în creuzet 5 mL soluție formată din amestecul de acid azotic și apă (1:2) (v/v) și din nou se aduce la sec;
● se preia după uscare reziduul prin spălări repetate de trei ori cu câte 2,5 mL soluție amestec formată din acid clorhidric cu apă, (1:5) (v/v), colectându-se fracțiile în același balon cotat folosit la prima serie de spălare. Se continuă spălarea cu apă până la aducerea la semn a lichidului din balonul cotat.
Tab. 4.2 – Lungimea de unde la care se determina metalele din uleiul de cătină
Se determină absorbanțele soluțiilor de referință și a soluției test. Valoarea absorbanței soluției de referință este automat scăzută din valoarea obținută la soluția test.
Se înregistrează valorile obținute pentru concentrația metalului respectiv, în µg/mL (ppm).
Tab. 4.3 – Conținutul în minerale al uleiului de cătină
4.8. Determinarea acizilor grași din uleiul de cătină prin gaz cromatografie
Metoda cromatografică a fost descoperită în 1906 de un botanist rus, Tsvet Mihail și a fost folosită prima dată pentru separarea unor substanțe colorate pe coloană sau în eluate colorate. Dacă substanțele erau incolore, prezența lor pe coloană sau în eluate se recunoștea prin alte metode. Metodele cromatografice se bazează pe adsorbția amestecului de substanțe (solid-lichid, gaz-lichid, lichid-lichid) pe un material adsorbant, urmată de desorbtia succesivă (cu ajutorul unui dizolvant-eluant) a componentelor din amestec.
Cromatografia este una dintre cele mai utilizate metode pentru a realiza aceste separări analitice. O analiză cromatografică are în general următoarele etape:
● proba este dizolvată în fază mobilă;
● faza staționară este de cele mai multe ori un lichid adsorbit la suprafața unor particule de solid, utilizate pentru a împacheta coloana;
● faza mobilă este trecută peste faza staționară nemiscibila (eluție);
● solutul, care are o mare afinitate pentru faza mobilă, se va mișca prin coloană foarte încet;
● componenții probei se separă în benzi discrete vizibile la detector, rezultând astfel cromatograma.
Gaz cromatografia (GC) este o tehnică de separare, în care, faza mobilă este un gaz. Această metodă utilizează întotdeauna o coloană care poate fi împachetată sau capilară, umplută cu faza staționară, pentru a prelungi cât mai mult drumul parcurs de faza mobilă. Gaz cromatografia se bazează pe un echilibru partiționat al analitului între o fază staționară solidă (un material pe bază de silicagel sau siliconi) și faza mobilă gazoasă (heliu). Faza staționară este fixată în interiorul unui tub de sticlă de diametru foarte mic (coloană capilară) sau pe o matrice solidă în interiorul unui tub larg de metal (coloana împachetată). Pentru identificarea analitului la ieșirea din coloană, gaz cromatograful poate fi cuplat cu un spectrometru de masă sau cu un spectrometru în infraroșu.
Prin gaz-cromatografie pot fi analizate toate amestecurile de lichide, gaze sau solide care pot fi trecute sau care există în stare gazoasă și care nu se pot descompune la încălzire în alți compuși chimici. Modul cel mai frecvent utilizat de analiză este acela în care amestecurile supuse analizei sunt în stare lichidă și sunt aduse în stare gazoasă prin evaporare.
În cazul cromatografiei cu gaze, proba este evaporată la intrarea în coloana cromatografică direct la capătul acesteia sau într-un dispozitiv special plasat tot la intrarea în coloană. Separarea de-a lungul coloanei (elutia) are loc cu ajutorul unui gaz purtător, care nu interacționează cu faza mobilă, spre deosebire de lichide unde interacționează. Rolul gaz-purtătorului este de acela de a fi agent de transport a compușilor chimici din amestec, prin coloană. Cromatografia de gaze pe faze sationare lichide sau cromatografia de repartiție este cel mai folosit tip de cromatografie. Această metode presupune repartiția substanței de analizat între faza mobilă gazoasă și faza lichidă imobilizată pe peretele interior al coloanei cromatografice.
Uleiul de cătină conține foarte mulți acizi grași ca de exemplu: acid palmitoleic (omega-7), acid palmitic, acid oleic (omega-9), acid linoleic (omega-6), acid stearic, acid alfa linolenic (omega-3), având efecte nutritive, antioxidante, cicatrizante etc.
Tab. 4.4 – Compoziția în acizi grași a uleiului de cătină – Profilul cromatografic
Analiza senzorială a uleiului de cătină
Analiza senzorială a alimentelor presupune examinarea făcută cu ajutorul organelor de simț (văz, pipăit, gust, miros), în urma unui control al capacității de apreciere a analistului și al preciziei acestuia, fiind urmată de o apreciere a senzațiilor înregistrate și de prelucrarea din punct de vedere statistic a datelor obținute.
Simțurile participante la analiza senzorială conduc la înregistrarea cantitativă și la interpretarea cerebrală a impresiilor precum și la compararea lor cu alte impresii analoage. Acest proces fiziologic poate fi redat obiectiv și reproductibil în stadiul actual al metodelor de examinare senzorială, cu condiția ca, senzația înregistrată de simțul degustătorului să nu fie umbrită și modificată de altă apreciere psihică, provocată de o solicitare concomitentă.
Principalele proprietăți senzoriale ale produselor alimentare sunt: aspectul, culoarea, mirosul și gustul.
Simțul văzului – organul vizual este reprezentat de ochi. Cu ajutorul ochiului sunt percepute senzațiile vizuale. Senzațiile vizuale apar sub acțiunea unor radiații electromagnetice cuprinse între 390 și 760 mm. Dincolo de aceste limite undele electromagnetice nu sunt vizibile.
Simțul mirosului – analizatorul olfactiv este reprezentat de mucoasa nazală. In analiza senzoriala a produselor alimentare simțul mirosului intervine dupa simțul văzului. El este mai complex decât simțul vizual, fiind rezultatul acțiunii unui numar destul de mare de substanțe volatile.
Simțul gustului – organul prin intermediul căruia sunt percepute senzațiile gustative, este reprezentat de limbă. In “Filozofia gustului”, Michel Onfrey aduce un elogiu “plăcerilor papilare” spunând că lucrarea sa se adresează “acelora care sunt capabili să se bucure de armoniile gastronomice în aceeași măsură în care apreciază muzica lui Mozart, adică oamenilor de gust”.
Considerat “Cenușăreasa simțurilor“, gustul este ca și mirosul, un simț bazat pe stimuli chimici. Senzația gustului este provocată de particule care se dizolvă în apă. Mugurii gustativi sunt formați din terminații nervoase și celule mici. Majoritatea celuleor mici se află pe laturile papilelor valate, care sunt înconjurate de canale și care se pot întâlni pe limbă dar, în mai mică măsură și pe palatul gurii și faringe. In fiecare mugur gustativ există aprox. 50 de celule. Din acestea pornesc fibre nervoase către trunchiul cerebral și fiecare mugur gustativ reacționează la toate cele 4 gusturi de bază (dulce amar, acru, sărat). Informația care pleacă de la mugurii gustativi este transmisă în trunchiul cerebral și apoi la creier prin intermediul nervului glosofaringian.
Mugurii gustativi au așa numiții cili gustativi. Partea exterioară a mugurilor gustativi se afla în legătură cu nervii, care transmit stimuli senzoriali. Gustul se află în strânsă legătură cu percepția fizică a existenței hranei în gură. Un adult are circa 9000 de muguri gustativi, un copil are și mai mulți.
Sistematizarea metodelor de analiză senzorială
Există multiple forme de examinare senzorială, care pot fi împărțite în două categorii:
• încercări analitice, în care aprecierea subiectivă a degustatorului este neglijată, respectiv este exprimată separat;
• controlul senzorial al calității bazat mai mult pe perceptii involuntare, de natură exclusiv psihologică și care tinde să aprecieze calitatea produsului examinat.
Aplicarea practică a metodelor de examinare senzorială în fiecare dintre cele două categorii se face selectiv; alegerea acestora depinde de modul în care este pusă problema, de particularitățile calitative ale produsului respectiv, de capacitatea analitică a degustătorului, precum și de cerințele analizei senzoriale. (Necula V, 2010)
Din punct de vedere senzorial, uleiul de cătină corespunde cerințelor din Farmacopeea europeană, ed. 9.0
Tab. 5.1 – Analiza senzorială a uleiului de cătină
Material si metodă
Materiale – preparare medii de cultură :
Bulion cu clorură de sodiu și peptonă pH= 7,0 ± 0,2 (Buffered sodium chloride –peptone solution pH=7,0± 0,2 ).
Se cântăresc 16,1 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată, se fierbe timp de 1 minut, agitându-se continuu până la solubilizare completă. Se ajustează pH-ul astfel încât, după sterilizare să aibă o valoare de aproximativ 7,0 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar, se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Mediul se repartizează în flacoane și se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 1210 C.
Bulion cu hidrolizat de caseina și soia = Bulion cu hidrolizat de caseina și soia (Casein soya bean digest broth ) se folosește pentru cultivarea bacteriilor aerobe.
Se cântăresc 30 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor până se solubilizează complet. Se ajustează pH-ul astfel încât după sterilizare acesta să aibă o valoare de aproximativ 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Mediul lichid se repartizează în flacoane și se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Bulion Sabouraud cu dextroză (Sabouraud – dextrose broth ), se folosește pentru cultivarea levurilor și fungilor filamentoși.
Se cântăresc 30 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor, agitându-se continuu până la solubilizare completă. Se ajustează pH-ul astfel încât după sterilizare să aibă o valoare de 5,6 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. apoi se repartizează în flacoane și se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Agar cu hidrolizat de caseina și soia (Casein soya bean digest agar = SCDA) se folosește pentru cultivarea bacteriilor aerobe.
Se cântăresc 40 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor până se solubilizează complet. Se ajustează pH-ul astfel încât după sterilizare să aibă o valoare de 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M și se repartizează în flacoane apoi se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Agar Sabouraud cu dextroză (Sabouraud – dextrose agar), se folosește pentru cultivarea levurilor și fungilor filamentoși.
Se cântăresc 65 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează până la solubilizare. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată, agitându-se continuu până ajunge la fierbere. Se fierbe timp de 1 minut . Se ajustează pH-ul astfel încât după sterilizare să fie de aproximativ 5,6 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M, se repartizează în flacoane apoi se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Bulion de îmbogățire pentru Enterobacterii Mossel (Enterobacteria enrichment broth –Mossel) se folosește că mediu de îmbogățire pentru bacteriile Gram negative tolerante la sărurile biliare.
Se cântăresc 45 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor, agitându-se continuu până se solubilizează complet. Se fierbe timp de 30 de minute. Se ajustează pH-ul astfel încât după fierbere să aibă o valoare de aproximativ 7,2 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Nu se sterilizează prin autoclavare.
Agar cu cristal violet, roșu fenol, săruri biliare și glucoză ( Violet red bile glucose agar – VRBG) se folosește pentru cultivarea și identificarea bacteriilor gram negative tolerante la sărurile biliare.
Se cântăresc 41,5 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor, agitându-se continuu până la solubilizare completă. Se fierbe timp de 30 de minute. Se ajustează pH-ul astfel încât după fierbere să fie de 7,4 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Nu se sterilizează prin autoclavare.
Bulion MacConkey (MacConkey broth) se folosește ca mediu de îmbogățire pentru cultivarea și identificarea tulpinii de Escherichia coli.
Se cântăresc 35,0 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor până se solubilizează complet. Se fierbe 1 minut, agitându-se continuu. Se ajustează pH-ul în astfel încât după sterilizare să fie de aproximativ 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M. Se repartizează în flacoane și se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Agar MacConkey (MacConkey agar) se folosește pentru cultivarea și identificarea tulpinii de Escherichia coli.
Se cântăresc 50,0 g de mediu deshidratat. Se adaugă o cantitate mică de apă purificată și se omogenizează. Se completează până la 1000 mL cu apă purificată și se încălzește ușor până se solubilizează complet. Se fierbe 1 minut, agitându-se continuu. Se ajustează pH-ul astfel încât după sterilizare să fie de 7,3 ± 0,2 la 25 0 C. Dacă este necesar se corectează pH-ul cu HCl 1 M sau NaOH 1 M, se repartizează în flacoane și se sterilizează prin autoclavare timp de 20 de minute la 121 0 C.
Pentru controlul sterilității se incubează 10% din fiecare serie de mediu de cultură preparat. Mediile de cultură care nu se sterilizează prin autoclavare sunt repartizate în eprubete, în flacoane sau chiar în plăci Petri, sub hotă cu flux de aer laminar.
.
6.1 Analiza microbiologică a uleiului de cătină
6.1.1 Determinarea numărului total de microorganisme aerobe
Mod de lucru:
într-un flacon Erlenmeyer steril se suspendă 10 mL de produs (ulei de cătină) în 90 mL de Bulion cu clorură de sodiu și peptonă, pH=7,0. Se obtine diluția 1:10. Se prepară diluții seriale (1: 100; 1: 1000, 1: 10000), folosind același diluant steril;
în cate două placi Petri, cu diametrul de 9 cm, se transferă 1 mL din fiecare diluție preparată;
se adaugă 15 – 20 mL mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest agar) sau 15-20 mL mediu de cultură agar Sabouraud cu dextroza (Sabouraud dextrose agar). Mediul de cultură lichefiat nu trebuie sa aibă mai mult de 45 0 C.
concomitent, se efectuează probe martor negativ: Agar cu hidrolizat de caseină și soia și Agar Sabouraud cu dextroză;
placile cu Agar hidrolizat de caseină și soia se incubează pentru 3-5 zile la 30-35 0 C, iar cele cu Agar Sabouraud cu dextroza se incubează pentru 5-7 zile la 20-25 0 C;
se verifica probele pe tot parcursul perioadei de incubare;
se selectează placile care nu au mai mult de 250 colonii pentru bacterii și 50 colonii pentru levuri și fungi filamentoși;
se numară coloniile dezvoltate și se face media aritmetică pentru fiecare diluție. Se calculează numarul total de unităti formatoare de colonii/mL (UFC/mL ) impărțind la numărul de diluții efectuate.
Interpretarea rezultatelor:
numărul total de bacterii (TAMC) = media de UFC determinată pe mediul Agar cu hidrolizat de caseină și soia. Dacă se detectează UFC de levuri și fungi filamentoși se iau în calcul la numărul total de UFC pentru acest mediu (Agar cu hidrolizat de caseină și soia)
numărul total combinat de levuri și fungi filamentoși (TYMC) = media de UFC determinată pe mediul agar Sabouraud cu dextroză. Dacă se detectează UFC de bacterii pe acest mediu de cultură, se iau în calcul la numărul total de UFC dezvoltate pe mediul agar Sabouraud cu dextroză.
Nota: Numarul total de microorganisme aerobe viabile este egal cu numarul de bacterii + numarul de levuri și fungi filamentoși dezvoltate pe cele doua medii de cultura.
6.1.2 Determinarea prezenței bacteriilor gram negative tolerante la sărurile biliare
Medii de cultură:
Bulion cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest broth) ;
Bulion de îmbogățire pentru Enterobacterii (Enterobacteria enrichment broth – Mossel) ;
Agar cu rosu fenol, cristal violet, saruri biliare și glucoza (Violet red bile glucose agar);
Preparare probă și pre-incubare
-se prepară diluția 1/10 din probă de lucru (uleiul de cătină) în Bulion cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest broth);
-se omogenizează și se incubează la 20-25 0C, timp de 2-3 ore pentru ca bacteriile să treacă în faza de multiplicare exponențială.
Test pentru absență
-din cultură obținută se transferă o cantitate care să corespundă pentru 0,1 mL de probă în 9 mL bulion de îmbogățire Mossel pentru Enterobacterii (Enterobacteria enrichment broth – Mossel);
-se incubează la 30-350C, timp de 24-48 ore;
-se efectuează subculturi pe plăci Petri cu Agar cu roșu fenol, cristal violet, săruri biliare și glucoză (Violet red bile glucose agar ). Se incubează la 30-350C, timp de 24 – 48 ore.
Produsul corespunde dacă nu se dezvoltă colonii de bacterii Gram-negative de culoare roz sau roșiatică.
Interpretare
Prezența unor colonii reprezintă un rezultat pozitiv. Se notează plăcile cu cantitatea cea mai mică din produs pe care s-au dezvoltat colonii și care reprezintă un rezultat pozitiv și plăcile cu cantitatea cea mai mare din produs pe care nu s-au dezvoltat colonii, care reprezintă un rezultat negativ.
6.1.3 Determinarea prezenței Escherichia coli
Medii de cultură:
Bulion MacConkey (MacConkey broth);
Agar MacConkey (MacConkey agar);
Bulion cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest broth)
Preparare probă și pre-incubare
– se prepară diluția 1/10 din proba de lucru (uleiul de cătină) în soluția tamponată de clorură de sodiu;
– se inoculează 1 mL din diluția 1/10 în 9 mL bulion cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest broth);
– se omogenizează și se incubează la 30-35șC, timp de 18-24 de ore.
Selecție și subcultură
– se transferă 1 mL din omogenizatul obținut într-un Erlenmayer ce conține 100 mL bulion MacConkey ;
– se incubează la 42-44șC, timp de 24 – 48 de ore;
– se inoculează 1 mL, în profunzime, în plăci Petri cu agar MacConkey (MacConkey agar).;
– se incubează la 30-35șC, timp de 18-72 de ore.
Interpretare
Dacă se dezvoltă colonii de bacterii Gram-negative, de culoare roșie, lactozo-pozitive și nemucoide se suspecteza prezența microorganismului Escherichia coli.
Confirmarea se efectuează prin teste de identificare specifice (cultivare pe Agar triple sugar = agar cu glucoză, lactoză, zaharoză – Agar TSI). Creșterea coloniilor indică probabilitatea existenței unei tulpini de Escherichia coli (rezultat pozitiv). Se notează plăcile cu cantitatea cea mai mică din produs, care reprezintă un rezultat pozitiv și plăcile cu cantitatea cea mai mare din produs, care reprezintă un rezultat negativ.
6.2 Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină
Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină poate fi evaluată prin metoda difuzimetrică (similara cu antibiograma). Metoda difuzimetrică este o metodă calitativă de detectare a eficacitatii unui produs.
Prepararea suspensiilor de microorganisme:
Pentru bacterii, se efectuează două pasaje, la intervale de 18-24 de ore, cu incubare la temperatura de 30-35 0 C. Pentru Candida albicans si Aspergillus brasiliensis se efectuează două pasaje pe agar Sabouraud cu dextroză la intervale de 48 ore si respectiv 7 zile, pentru o sporulare bună. Se folosesc următoarele microorganisme test:
Staphylococcus aureus ATCC 6538
Escherichia coli ATCC 8739
Salmonella enterica NCTC 6017
Pseudomonas aeruginosa ATCC 9027
Bacillus subtilis ATCC 6633
Candida albicans ATCC 10231
Aspergillus brasiliensis ATCC 16404
Din fiecare microorganism se prepară în Bulion cu clorură de sodiu și peptonă, suspensii cu o concentrație de 1 x 10 8/mL, corespunzătoare turbidității tubului 0,5 Mac Farland. Din acestea se prepară ulterior suspensii de lucru cu o concentrație de 1 x10 5 /mL.
Medii de cultura folosite:
Agar cu hidrolizat de caseină si soia (Casein soya bean digest agar) – pentru bacterii
Agar Sabouraud cu dextroza ( Sabouraud dextrose agar) – pentru drojdii si fungi filamentosi
Mod de lucru:
o se prepară 100 mL mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia (Casein soya bean digest agar ) pentru bacterii și 100 mL mediu agar Sabouraud cu dextroză (Sabouraud dextrose agar ) pentru levuri și fungi filamentoși. Se autoclavează la 121oC, timp de 30 minute, apoi se răcesc la o temperatură de 45ș C ;
o se repartizează în plăci câte 10-12 mL mediu de cultură ;
o pe suprafața mediilor de cultură se adaugă 1 mL din fiecare soluție de microorganism – test de concentrație 105;
o se elimină excesul de soluție de pe suprafața mediului de cultură;
o se îmbibă rondele din hârtie de filtru în uleiul de cătină;
o se dispun pe plăcuțele Petri;
o se folosește ca martor Uleiul volatil de cimbru. Pentru martor se procedează la fel;
o plăcile cu agar cu hidrolizat de caseină și soia se incubează timp de 18-24 de ore la 30-35 ș C, iar cele cu agar Sabouraud cu se incubează la 20-25șC timp de 24-48 de ore, iar Aspergillus brasiliensis timp de 48-72 de ore;
o după incubare trebuie să avem o cultură bacteriană confluentă, în jurul rondelelor trebuie să apară zone de inhibiție (lipsă creșterii bacteriene)
o se notează diametrul zonelor de inhibiție – lipsa creșterii bacteriene (mm).
Rezultat si discuții
7.1 Analiza microbiologică a uleiului de cătină
Pentru determinarea numărului total de microorganisme aerobe, se obține întâi diluția 1/10 din proba de analizat, se fac diluții seriale, apoi se adaugă mediul Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru determinarea bacteriilor și Agar Sabouraud cu dextroză pentru determinarea drojdiilor și fungilor filamentoși. Mediul de cultură este răcit la 450C înainte de a fi turnat.
Fig. 7.1 – Numărul total de microorganisme aerobe (TAMC) prezente în uleiul de cătină.
Fig. 7.2 – Numărul total de drojdii și fungi filamentoși (TYMC) din uleiul de cătină.
Determinarea prezenței bacteriilor gram negative tolerante la sărurile biliare
Pentru a determina prezența bacteriilor gram negative, în 9 mL Mediu de îmbogatire Mossel se adaugă 1 mL din Bulionul cu hidrolizat de caseină și soia care a fost incubat 24 ore la 30-330C. Dacă Mediul Mossel nu își modifică culoarea din verde în galben, proba de analizat (uleiul de cătină) nu prezintă bacterii gram negative tolerante la sărurile biliare.
Fig. 7.3 – Mediu de îmbogatire Mossel pentru determinarea prezenței bacteriilor gram negative din uleiul de cătină
Pentru verificarea prezenței sau absenței bacteriilor gram negative, se fac subculturi din Mediul lichid Mossel pe Agar VRBG, prin tehnica de epuizare a ansei. Absența coloniilor de culoare roz-roșie determină un rezultat negativ, proba de analizat nefiind contaminată cu bacterii gram negative tolerante la sărurile biliare.
Fig. 7.4 – Agar VRBG pentru determinarea bacteriilor G(-) tolerante la sarurile biliare din uleiul de cătină
Determinarea prezentei Escherichia coli
Pentru a determina prezența bacteriei Escherichia coli, în 100 ml Mediu de îmbogătire MacConkey se adaugă 1 ml din Bulionul cu hidrolizat de caseină și soia care a fost incubat 24 ore la 30-330C. Dacă Mediul MacConley nu își modifică culoarea din mov în galben, proba de analizat (uleiul de cătină) nu este contaminată cu E.coli.
Fig. 7.5 – Mediu de îmbogățire MacConkey pentru determinarea E.coli din uleiul de cătină
Pentru verificarea prezenței sau absenței bacteriei Escherichia coli, se fac subculturi din Mediul de îmbogățire MacConkey pe Agar MacConkey, prin tehnica de inoculare în profrunzime. Absența coloniilor de culoare roz-roșie determină un rezultat negativ, proba de analizat nefiind contaminată cu Escherichia coli.
Fig. 7.6 – Mediu MacConkey pentru determinarea E.coli din uleiul de cătină
Tab. 7.1. – Rezultate privind contaminarea microbiană a Uleiului de cătină
7.2 Activitatea antimicrobiană a uleiului de cătină
Pentru bacterii, se efectuează două pasaje pe mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia, la intervale de 18-24 de ore, cu incubare la temperatura de 30-35 0 C. Pentru Candida albicans si Aspergillus brasiliensis se efectuează două pasaje pe agar Sabouraud cu dextroză la intervale de 48 ore și respectiv 7 zile, pentru o sporulare bună. Mediile de cultură se toarnă sub formă înclinată, în eprubete sterile și se incubează 24 ore la 30-35 0 C pentru verificarea sterilității.
Fig.7.7 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru creșterea și dezvoltarea E.coli, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.8 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru creșterea și dezvoltarea Salmonella abony, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.9 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru creșterea și dezvoltarea Staphylococcus aureus, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.10 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru creșterea și dezvoltarea Bacillus subtilis, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.11 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia pentru creșterea și dezvoltarea Pseudomonas aeruginosa, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.12- Eprubete cu Mediu de cultura Agar Sabouraud cu dextroză pentru creșterea și dezvoltarea Candida albicans, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Fig.7.13 – Eprubete cu Mediu de cultură Agar Sabouraud cu dextroză pentru creșterea și dezvoltarea Aspergillus brasiliensis, respectiv Pasajul 1 (stânga) și 2 (dreapta)
Pentru testarea eficacității uleiului de cătină am preparat suspensii cu o concentrație de 1×108/mL (corespunzătoare turbidității tubului 0,5 Mac Farland) din fiecare microorganism în Bulion cu clorură de sodiu și peptonă. Din suspensia de 108/mL am preparat ulterior suspensii de lucru cu o concentrație de 1 x10 5 /mL. Am folosit rondele din hârtie de filtru de 6 mm, câte 6 pentru fiecare microorganism în parte. Trei dintre ele au fost îmbibate în ulei de cătină și trei în ulei de cimbru – folosit ca martor.
Am preparat câte 100 mL mediu de cultură Agar cu hidrolizat de caseină și soia respectiv Agar Sabouraud cu dextroză și l-am turnat în plăci Petri cu diametrul de 9 cm. Pe suprafața mediului de cultură am adăugat câte 1 mL din fiecare suspensie de microorganism și l-am lăsat 10 minute să se usuce, apoi am adăugat rondele din hartie de filtru, îmbibate în ulei de cătină respectiv ulei de cimbru. Plăcile cu Agar cu hidrolizat de caseină și soia le-am incubat timp de 18 – 24 de ore la 30-35 ș C iar pe cele cu Agar Sabouraud la 20-25 ș C timp de 24 – 48 ore.
Am efectuat câte 3 repetări pentru fiecare microorganism în parte. Citirea rezultatelor se efectuează la 18 ore – 24 de ore.
Fig. 7.14 – Placă Petri cu Mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Escherichia coli, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig. 7.15 – Placă Petri cu Mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Salmonella abony, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig. 7.16 – Placă Petri cu Mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Staphylococcus aureus, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig 7.17 – Placă Petri cu Mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Bacillus subtils, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig. 7.18 – Placă Petri cu Mediu Agar cu hidrolizat de caseină și soia pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Pseudomonas aeruginosa, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig. 7.19 – Placă Petri cu Mediu Agar Sabouraud cu dextroză pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Candida albicans, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Fig. 7.20 – Placă Petri cu Mediu Agar Sabouraud cu dextroză pe suprafața căruia avem 1 mL din suspensia de Aspergillus brasiliensis, peste care am pus 3 rondele îmbibate în ulei de cătină și 3 în ulei volatil de cimbru (martor)
Se efectuează câte 3 citiri pentru fiecare placă Petri în parte.
Tab. 7.2. – Rezultate privind eficacitatea antimicrobiană a Uleiului de cătină
CONCLUZII
Uleiul de cătină este un produs obținut natural care are un conținut bogat în substanțe minerale, în acizi organici, în zaharuri, în flavonoide, în uleiuri grase și în vitamine, mai ales provitamina A care previne depigmentările provocate de îmbătrânire, vitamina E care este cel mai apreciat antioxidant natural, realizând o bună protecție împotriva radicalilor liberi, vitamina F care este un amestec de acizi grași nesaturați esențiali, asigură hrănirea pielii și previne deshidratarea ei. Uleiul de cătină asigură menținerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii și crește rezistența la agenții patogeni. Substanțele active sunt antisclerotice și încetinesc procesele de îmbătrânire. Fructele de cătină au de asemenea efecte radioprotectoare, fotoprotectoare (protecție pentru plajă) dar sunt și bune în procesele de cicatrizare.
Cele mai importatne proprietăți ale uleiului de cătină sunt cele antioxidante, anti-îmbătrânire, nutritive, vitaminizante, emoliente, reparatoare, cicatrizante, de protecție solară dar și calmante sau de reducere a mâncărimilor sau a discomfortului pielii.
Cantitatea cea mai mare de minerale pe care o conține uleiul de cătină este reprezentată de potasiu în concentrație de 160 mg/100 g, fiind urmată de cantități de 30 de ori mai mici de sodiu 25 mg/100 g, calciul, magneziul, zincul, fierul și manganul având valori sub 10 mg/100 g.
Uleiul de cătină conține de asemenea și acizi grași. Cel mai des întâlnim acidul palmitoleic cunoscut sub forma de Omega 7 dar și acidul palmitic, concentrația lor fiind de 42% respectiv 34%. În uleiul de cătină mai găsim acid linoleic (Omega 6) într-un procent de 10.77%, restul acizilor găsindu-se în cantități foarte mici, sub 10%.
Uleiul de cătină a prezentat cea mai mare activitate antimicrobiană față de Staphylococcus aureus, Escherichia coli și Salmonella abony, față de Candida albicans (media zonelor de inhibiție fiind de 8 mm), față de Aspergillus brasiliensis (media zonelor de inhibiție fiind de 6 mm), față de Pseudomonas aeruginosa și Bacillus subtilis (media zonelor de inhibiție fiind de 1 mm). Uleiul volatil de cimbru folosit ca martor pozitiv a prezentat activitate antimicrobiană față de toate microorganismele – test.
Bibliografie
*** Valorificarea superioara a catinei albe, Institutul Agronomic “Ion Ionescu de la Brad” , Iasi, 1982.
Almeida, C.F.C.B.R. and Albuquerque, U.P. (2002). Check-list of the family Lamiaceae in Pernambuco, Brazil. Brazilian Archives of Biology and Technology 45(3): 343-353.
Bal L. M., Meda V., Naik S. N., Santosh S. (2011). Sea buck-thorn berries: A potential source of valuable nutrients for nutraceuticals and cosmoceuticals. Food Res Int. 44: 1718-1727
Basu M., Prasad R., Jayamurthy P., Pal K., Arumughan C., Sawhney R. C. (2007). Anti-atherogenic effects of seabuck-thorn (Hippophaea rhamnoides) seed oil. Phytomedicine. 14: 770-777
Bendini, A., Gallina, T. and Lercker, G. (2002). Antioxidant activity of oregano (Origanum vulgare L.) leaves. Italian Journal of Food Science 14(1): 17-23
Burt, S. (2004). Essential oils: their antibacterial properties and potential applications in foods – A review. International Journal of Food Microbiology 94(3): 223-253.
Călin Jianu, Georgeta Pop, Alexandra T. Gruia and Florin George Horhat, (2013) Chemical Composition and Antimicrobial Activity of Essential Oils of Lavender (Lavandula angustifolia) and Lavandin (Lavandula x intermedia) Grown in Western , Romania, International Journal of Agriculture & Biology , 12–1270/2013/15–4–772–776
Cantino, P.D. (1992). Evidence for a polyphyletic origin of Labiatae. Annals of the Missouri Botanical Garden 79(2): 361-379.
Carretto, C.F.P., Almeida, R.B.A., Furlan, M.R., Jorge, A.O.C. and Junqueira, J.C. (2010). Antimicrobial activity of Mentha piperita L. against Candida spp. Brazilian Dental Journal. 13 (1), 4-9.
Cenkowski S, Yakimishen R., Przybylski R., Muir W. E. (2006). Quality of extracted sea buckthorn (Hippophae rham-noides L.) seed and pulp oil. Can Biosyst Eng. 48: 3.9-3.16
Cervato, G., Carabelli, M., Gervasio, S., Cittera, A., Cazzola, R. and Cestaro, B. (2000). Antioxidant properties of oregano (Origanum vulgare) leaf extracts. Journal of Food Biochemistry 24(6): 453-465.
Chatzopoulou, P.S., Katsiotis, S.T., (1993). Chemical investigation of the leaf oil of Juniperus communis L. J. Essent. Oil Res. 5 (6), 603-607.
Conner, D. E. , Davidson, P.M. and Branen, A. L, Marcel Dekker, (1993). Naturally occurring compounds in :Antimicrobials in Food, New York, pp. 441-468.
Damechki, M., Sotiropoulou, S. and Tsimidou, M. (2001). Antioxidant and pro-oxidant factors in oregano and rosemary gourmet olive oils. Grasas Y Aceites 52(3-4): 207-213
Danet A. (2010) Analiza Instrumentala -Partea I, ed. Univ. Bucuresti,
Derevich IV, Shindyapkin AA. (2014). Extraction of organic oil from sea buckhorn seeds with supercritical carbon dioxide. Teoreticheskie Osnovy Khimicheskoi Tekhnologii. 2014;38(3):294–304.
Dervendzi, V., (1992). Sovremeno lekuvanje so lekoviti bilki,Tabernakul, Skopje. 81-83.
Dorman, H.J., Deans, S.G. (2000). Antimicrobial agents from plants: antibacterial acivity of plant volatile oils. J. Appl.Microbiol. 88, 308-316.
Dulf FV.(2012) Fatty acids in berry lipids of six sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L., subspecies carpatica) cultivars grown in Romania. Chem Central J. 2012;6(1):106.
Dweck AC (2000). The folklore and cosmetic use of various Salvia species. In: Kintzios SE (ed) Medicinal and aromatic plants-industrial profiles, Sage, the genus Salvia. Harwood Academic Publishers, The Netherlands. pp. 1-25.
Erkkola R., Yang B. (2003). Sea buckthorn oils: towards healthy mucous membranes. Agro Food Ind. Hi-tech. 3: 53-57
Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie” vol.II – capitolul Carotenoide, autor Viorica Istudor, Editura Medicala Bucuresti 2001
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.2.5 ,, RELATIVE DENSITY” (DENSITATE RELATIVA)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.2.6. ,,REFRACTIVE INDEX” (INDICE DE REFRACTIE)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.1. ,,ACID VALUE”( INDICE DE ACIDITATE).
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.6. ,,SAPONIFICATION VALUE’’(INDICE DE SAPONIFICARE).
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2. ,,PHYSICAL AND PHYSICOCHEMICAL METHODS”, subcap. 2.5.5. ,, PEROXIDE VALUE’’ (INDICE DE PEROXID)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.2.13 “DETERMINATION OF WATER BY DISTILLATION” (DETERMINAREA APEI PRIN DISTILARE)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.4. ,, LIMIT TESTS’’ (TESTE PENTRU LIMITE) SUBCAPITOLUL 2.4.27. ,,HEAVY METALS IN HERBAL DRUGS AND FATTY OILS’’( METALE GRELE IN PRODUSELE VEGETALE SI ULEIURI GRASE)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.5.12 “WATER: SEMI-MICRO DETERMINATION” (SEMI-MICRO DETERMINAREA APEI)
Farmacopeea europeana ed. IX, cap. 2.8.5 “WATER IN ESSENTIAL OILS” (APA PENTRU ULEIURILE ESENTIALE)
Filipowicz, N., Madanecki, P., Gołȩbiowski, M., Stepnowski, P., Ochocka, R.J. (2009). HS-SPME/GC analysis reveals the population variability of terpene contents in Juniperus communis needles. Chem. Biodiv. 6 (12), 2290-2301.
Garga C, Khan S A, Ansari S H, Suman A, Garg M.(2009). Chemical composition, therapeutic potential and perspectives of Foeniculum vulgare. Phcog Rev 2009; 3:346-52.
Górnaś P, Šne E, Siger A, Segliņa D. (2014). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaves as valuable source of lipophilic antioxidants: The effect of harvesttime, sex, drying and extraction methods. Ind Crop Prod. 2014;60:1–7.
Guan T. T. Y., Cenkowski S., Hydamaka A. (2005). Effect of drying on the nutraceutical quality of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L. ssp. Sinensis) leaves. J Food Sci. 70: E514-E518
Hammer, K., Carson, C.F., Riley, T.V., (1998). In-vitro activity ofessential oils, in particular Melaleuca alternifolia (tea tree)oil and tea tree oil products against Candidia sp.. Antimicrob Agents Chemother. 42, 591-595.
http://www.academia.edu/25784457/CROMATOGRAFIA_DE_GAZE
http://www.cozacplant.ro/ulei_catina.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5438513/
Hussain, A.I., Anwar, F., Nigam, P.S., Ashraf, M. and Gilani, A.H.(2010). Seasonal variation in content, chemical composition and antimicrobial and cytotoxic activities of essential oils from four Mentha species. Journal of the Science of Food and Agriculture. 90, 1827-1836.
Ioannides C (2002). Pharmacokinetic interactions between herbal remedies and medicinal drugs. Xenobiotica, 32(6): 451-478.
Izzo AA (2005). Herb-drug interactions: An overview of the clinical evidence. Fundam. Clin. Pharmacol., 19: 1-16.
Jellin JM, Batz F, Hichen K, Gregory P, Burson S, Shaver K, Palacioz K (2000). Natural Medicine Comprehensive Database. 3rd edtion. Therapeutic Research Faculty, Stockton, CA.
Michel Onfray, (2001), “Ratiunea gurmanda. Filozofia gustului”, ed. Nemira
Kallio H, Yang B, Peippo P. (2002). Effects of different origins and harvesting time on vitamin C, tocopherols, and tocotrienols in sea buckthorn (Hippophaë rhamnoides) berries. J Agric Food Chem. 2002;50(21):6136–42.
Kaushal M., Sharma P. C. (2011). Nutritional and antimicrobial property of seabuckthorn (Hippophae sp.) seed oil. J Sci In-dust Res. 70: 1033-1036
Kerman, E. and Kucera, L. (1967). Antiviral substances in plants of the mint family. Peppermint and other mint plants. Proceedings of the Society for Experimental Biology and Medicine. 124, 874-875.
Kordali S, Kotan R, Mavi A, Cakir A, Ala A, Yildirim A. (2005). Determination of the chemical composition and antioxidant activity of the essential oil of Artemisia dracunculus and of the antifungal and antibacterial activities of Turkish Artemisia absinthium, A.dracunculus, Artemisia santonicum, and Artemisia spicigera essential oils. J Agric Food Chem. 2005; 53:9452-9458.
Kumar R., Kumar G. P., Chaurasia O. P., Singh S. B. (2011). Phytochemical and pharmacological profile of Seabuckthorn oil: a review. Res J Med Plant. 5: 491-499
Kumar, A., Yadav, L.B.S., Ahmad, J., Dubey, N., Puri, S., (2007). Chemical composition of commercial Juniperus communis L. leaf oil. J. Essent. Oil Bear. Pl. 10 (4), 310-313.
Kyriakoposulou K, Pappa A, Krokida M, Kefalas P, Chronis M, et al. (2014). Bioactive compounds of sea buckthorns (Hippophae rhamnoides) berries and leaves -Effects of drying and extraction methods. Acta Hortic. 2014;1017:399–406.
Lavinia S., Gabi D., Drinceanu D., Daniela D., Stef D., Daniela M., Julean C., Ramona T., Corcionivoschi N. (2009). The effect of medicinal plants and plant extracted oils on broiler duodenum morphology and immunological profile. Romanian Biotechn Letters. 14: 4606-4614
Lee H. I., Kim M. S., Lee K. M., Park S. K., Seo K. Il., Kim H. J., Kim M. J., Choi M. S., Lee M. K. (2011). Anti-visceral ob-esity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxic. 49: 2370-2376
Maksimovic Z, Stojanovic D, Sostaric I, Dajic Z, Ristic M. (2008) Composition and radical-scavenging activity of Thymus glabrescens Willd. (Lamiaceae) essential oil. J Sci Food Agr. 88: 2036-41.
Necula V, (2010). Analiza senzorială a alimentelor, note de curs, Univ. Transilvania din Brașov, Brasov.
Orav, A., Kailas, T., Müürisepp, M., (2010). Chemical investiga-tion of the essential oil from berries and needles of common juniper (Juniperus communis L.) growing wild in Estonia. Nat. Prod. Res. 24 (19), 1789-1799b.
ORDIN Nr. 1069 din 19 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele alimentare
Rahimi-Nasrabad M, Ahmadi F, Batooli H.(2012). Essential oil composition of Eucalyptus procera Dehnh. leaves from central Iran. Nat Prod Res. 2012; 26(7): 637-642.
Ramasamy T., Varshneya C., Katoch V. C. (2010). Immuno-protective effect of seabuckthorn (Hippophae rhamnoides) and glucomannan on T-2 toxin-induced immunodepression in poulry. Vet Med Int. Article ID: 149373
Rami Khalil1, Zheng-Guo Li, (2011). Antimicrobial activity of essential oil of Salvia officinalis L. collected in Syria, African Journal of Biotechnology Vol. 10(42), pp. 8397-8402, 8 August
Rather M, Dar AB, et al. (2012) Foeniculum vulgare: A comprehensive review of its traditional use,phytochemistry, pharmacology, and safety. Arabian Journal of Chemistry. – Article in press.
Reichling, J., (1999). Plant-microbe interaction and secondary metabolites with antiviral, antibacterial and antifungal properties. Functions of Plant Secondary Metabolite and their Exploitation in Biotechnology, Annual Plant Review. Sheffieled Acad. Press. 187-273.
Saeed, S. and Tariq, P., (2005). Antibacterial activities of Mentha piperita, Pisum sativum and Momordica Charantia. Pakistan Journal Botany. 37(4), 997-1001.
Shahwar D, Raza MA, Bukhari S, Bukhari G. (2012). Ferric reducing antioxidant power of essential oils extracted from Eucalyptus and Curcuma species. Asian Pac J Trop Biomed. 2012; 2(Suppl 3): S1633-S1636.
Siddhuraju P, Becker K. (2007). The antioxidant and free radical scavenging activities of processed cowpea (Vigna unguiculata L.) see extracts. Food Chem. 101: 1-10.
Singla N, Thind RK, Mahal AK.(2014). Potential of Eucalyptus oil as repellent against house rat, Rattus rattus. Sci World J.; doi: 10.1155/2014/249284.
Siro I., Kapolna E., Kapolna B., Lugasi, A. (2008). Functional food. Product development, marketing and consumer accep-tance – A review. Appetite 51: 456-467
Soylu S, Yigitbas H, Soylu EM, Kurt S.(2007). Antifungal effects of essential oils from oregano and fennel on Sclerotinia sclerotiorum. Journal of Applied Microbiology.103:1021-1030.
Stassi, V., Verykokidou, E., Loukis, A., Harvala, A., Philianos, S., (1995). Essential Oil of Juniperus oxycedrus L. subsp. macrocarpa (Sm.) Ball. J. Essent. Oil Res. 7 (6), 675-676.
Suryakumar G., Gupta A. (2011). Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.). J Ethnopharmac. 138: 268-278
Tiwari S., Bala M. (2011). Hippophae leaves prevent immu-nosuppresion and inflammation in 60Co-γ-irradiated mice. Phytopharmacology 1: 35-48
Upadhyay N. K., Kumar R., Mandotra S. K., Meena R. N., Siddiqui M. S., Sawhney R. C., Gupta A. (2009). Safety and healing efficacy of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed oil on burn wounds in rats. Food Chem Toxicol. 47: 1146-1153
Vichi, S., Zitterl-Eglseer, K., Jugi, M.M. and Fraz, C. (2001). Determination of the presence of antioxidants deriving from sage and oregano extracts added to animal fat by means of assessment of the radical scavenging capacity by photochemiluminescence analysis. Nahrung-Food 45(2): 101-104.
Wang B., Lin L., Ni. Q., Su C. L. (2011). Hippophae rhamnoides Linn. For treatment of diabetes mellitus: A review. J Med Plants Res. 5: 2599-2607
Xing J., Yang B., Dong Y., Wang B., Wang J., Kallio H. P. (2002). Effects of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed oil on burn wounds in rats. Food Chem Toxicol. 47:1146-1153
Yang B., Kallio H. (2002). Composition and physiological effects of sea buckthorn (Hippophae) lipids. Trends Food Sci Technol. 13: 160-167
Youesf, R., Tawil, G., (1980). Antimicrobial activity of volatile oils. Pharmazie 35, 698-701.
Zeb A. (2006). Anticarcinogenic potential of lipids from Hippophae – Evidence from the recent literature. Asian Pac J Cancer P. 7: 32-34
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZARE MASTER – BIOTEHNOLOGIE ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ [304673] (ID: 304673)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.