SPECIALIZARE: MANAGEMENT ÎN ADMINISTRAȚIE ȘI SERVICII [612506]

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ” DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI MARKETING ÎN AFACERI LE
ECONOMICE
SPECIALIZARE: MANAGEMENT ÎN ADMINISTRAȚIE ȘI SERVICII
PUBLICE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. ALINA VOICULEȚ

Masterandă,
ELENA-ELIODORA ZIDARU

RM. VÂLCEA
2020

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ” DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI MARKETING ÎN AFACERI LE
ECONOMICE
SPECIALIZARE: MANAGEMENT ÎN ADMINISTRAȚIE ȘI SERVICII
PUBLICE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Sărăcia african ă – realitatea dureroasă a economiei globalizate

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. ALINA VOICULEȚ

Masterandă,
ELENA-ELIODORA ZIDARU

RM. VÂLCEA
2020

2

Cuprins

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. GLOBALIZAREA ASPECTE TEORETICE 5
1.1. Definirea globalizării 5
1.2. Globalizare , americanizare și globalism ? 7
1.3. Promovarea globalizării 10
1.4. Caracteristicile globalizării 12
1.5. Cauze și efecte 13

CAPITOLUL II. PREZENTAREA S ITUAȚIEI REALE DIN AFRICA 17
2.1. Dezvoltarea – salvare sau blestem ? 17
2.2.Corupția– cancerul Africii 23
2.3.Metodele de înșelăciune de tip Elefantul Alb 28
2.4. Despre apă și schimbări climat ice 29
2.5.Despre boli și alți demoni 33

CAPITOLUL III.STUDIU DE CAZ –CUM SUNT AFECTAȚI COPIII DE
VENITURILE PĂRINȚILOR 36
3.1. Copii și jucării 36
3.2. Soluții și propuneri pentru înlăturarea exploatării copiilor 41
3.3. Realitatea crudă 44
3.4. Galimoto- sau campionii reciclării 50
3.5. Brain Powered Games 54

CONCLUZIE 56

BIBLIOGRAFIE 58

3
Introducere

Lucrarea de față reprezintă sinteza unor inverstigații cu privire la efectele pe care
le au problemele globale asupra dezvoltării țărilor africane, ce măsuri s -au luat pentru a
putea combate aceste efecte și adaptabilitatea copiilor, care provin din fami liile cu
venituri mici, în fața sărăciei.
Lucrarea este împărțită în trei capito le, dintre care primul prezintă o abordare
teoretică a globalizării, al doilea prezintă situația și cifrele reale ale sărăciei din Africa
și al treilea este un studiu de caz care prezintă cum sunt afectați co piii de veniturile
părinților.
În primul capitol, numit Globalizarea aspecte teoretice, se vor prezenta aspecte
teoretice asupra globalizării, cum ar fi definiții ale globalizării, în ceputurile acesteia și
caracteristicile ei. Se vor analiza aspectele care diferențiază globalizarea, de glo balism
și americanizare. Iar în cele din urmă, cauzele și efectele globalizării în unel e țări
africane vor fi prezentate și analizate.
În al doilea capitol numit Prezentarea situației reale din Africa se va analiza și
prezen ta situația reală a Africii, se vor folosi statistici și date prelevate de pe platforme
specializate în măsurarea nivelului de sărăcie (World Poverty Clock), de coru pție
(Global Corruption Barometer Africa ) și a exporturilor (World Economic Situation and
Prospects). Tot în acest capito l vom vedea cât de mult au fost afectate țările în curs de
dezvoltare de consecințele globalizării, cât sunt afectate de sărăcia și disperarea celor
afectați de efectele inabilității de echilibrare a economiei naționale d e către țările
dezvoltate care au p romis să le ajute. Printre cauzele care au împiedicat dezvoltarea
acestor țări se vor analiza corupția, clima, lipsa apei potabile și „economia i nformală” .
Al treilea și ultimul capitol, numit Cum sunt afecta ți copiii de veniturile părinților
reprezintă un studiu de caz din care reiese cu adevărat cât de mult sunt afectați copiii
de acești „ ghimpi în coloana ” dezvoltării. Acest adevăr va fi reprezentat prin ilustrarea
și prezentarea jucăriilor preferate a 12 copii din 8 țări africane diferite, ca re prov in din

4
medii de viață diferite și din familii cu venituri lunare diferite. D e asemenea, se vor
ilustra și analiza modul în care acești copii contribuie la „econ omia informală” , cum au
reușit unii dintre ei să găsească soluții ingenioase la probleme d e dezvoltare durabilă la
care nici specialiștii în domeniu nu s -ar fi gândit, dar și felul cum anumite instituții au
venit în sprijinul lor.
Toate acestea urmează a fi prezentate și analizate în acestă lucrare, împreună cu
statistici și articole din care se relevă situația alarmantă prin care t rec locuitorii
continentului african.

5
CAPITOLUL I
GLOBALIZAREA ASPECTE TEORETICE

1.1. Definirea global izării
Fenomenul de globalizare este de multe ori asociat și cu fenomenul de
mondializare, iar de cele mai multe ori teoreticienii au pus în di scuție posibilitatea ca
aceste două fenomene să fie considerate unul și același .
Pe de o parte în „Dicționarul de economie ” global izarea este definită ca o
„modalitate sau sistem de receptare și abordare pe termen lung a marilor probleme
contemporane, determinate de interacțiunea multiplelor procese și feno mene
economice, tehnice, politice, sociale, culturale ecologice etc. și preconizarea
soluționării lor într -o largă perspectivă de către comunitatea internațională.”1 Iar
mondializarea este definită ca „un proces care relevă că activitățile realizate de
anumite firme devin expresia (sinteza) unor operații economice care se desfășoar ă la
scară planetară atât în ceea ce privește producția, cât și comercializarea.”2
Global izarea apare ca urmare a faptului că o piață internă se află î n incapacitatea
de a- și putea „acoperi din propiile resurse costurile crescânde ale cercetării și
dezvoltării și nici investițiile în noi capacități.”3De asemenea, ea „este caracterizată ca
fiind un efect al transnaționalizării vieții economice.”4
Pe de altă parte, în Atlasul Băncii Mondiale este prezentată o definiție mai clară și
mai amplă decât cea din Dicționarul de economie și anume că mondi alizarea
reprezintă „procesul care oferă indivizilor și întreprinderilor o libertate și o capacitate
crescândă de a realiza tranzacții economice dincolo de tranzacțiile naționa le. Acest
proces este indus prin eliminarea bariere lor naționale și diminuarea c osturilor, în
principal de transport și comunicații.”5Aceeași definiție îi este atribuită și globalizării.

1 Dobrotă Niță – coordonator, Dicționar de economie , Editura Economică, București, 1999, p. 315.
2 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Economie și organizații mondiale – curs aplicativ , Editura
Independența Economică, Pitești, 2010, p.98.
3 Ibidem, p. 99.
4 Idem.
5 Ibidem, p.97.

6
Poate singura diferență acceptată de către teoreticieni dintre cele două es te faptul că
termenul de globalizare provine din limba engleză (globe, glo bal – lume, global), iar
termenul de mondializare provine din limba franceză (monde, mondiale – lume,
mondial).
În cartea sa, Probleme globale contemporane , Ioan Bari descrie începuturile
globalizării ca pe o „consecință aproape naturală a cursului tot mai accelerat imprimat
istoriei, dacă nu de Renaștere, atunci cel puțin de prima Revoluți e industrială.”6 Dacă
globarizarea nu a putut să -și lărgească frontierele de la începuturile Renaștere, a reușit,
însă, să-și întindă influențele de la primele momente ale Revoluției industriale.
Tot Ioan Bari definește globalizarea ca „procesul prin care distanța geo grafică
devine un factor tot mai puțin important în stabilirea și dezv oltarea relațiilor
transfrontaliere de natură economică, politică și socioculturală.”7 Cu alte cuvinte, el
vede globalizarea ca pe un ansamblu de „rețele de relații și depedențe”8 care reușesc cu
timpul și cu resursele necesare, fie materiale, politice sau economi ce, să dobândească
„un poten țial” de a deveni rețele internaționale și mondiale.9
Laureatul Premiului Nobel pentru Economie din 2001, Joseph E.Sti glitz definește
globalizarea ca o „integrare mai puternică a țărilor și a populațiilor acestora ca urmare
a reducerii semnificative a cos turilor de transport și comunicare și a eliminării
barierelor artificiale […] și a oamenilor în tre state. ”10
Sterian Dumitrescu și Ana Bal disting două tipuri de global izare: cea lingvistică
reprezentată de limbă engleză și cea economică reprezentată de piețele financia re.
Globalizarea limbii engleze a reprezentat „un atú major al firmelor americane în
tranzacțiile internaționale”11, iar pentru firmele americane acest atú a fost un „vehicul
de cultură” care a reușit să faciliteze „expansiunea modului de viață american până și
în țări cu vechi tradiții.”12

6 Ioan Bari, Probleme globale contemporane , Editura Economică, București, 2005, p.32.
7 Idem.
8 Idem.
9 Idem.
10 Joseph E. Stiglitz, Globalizarea speranțe și deziluzii , Editura Economică, București, 2003, p. 38.
11 Sterian Dumitrescu și Ana Bal, Economie mondială , Editura Economică, București , 2005, p. 54.
12 Idem.

7
Globalizarea piețelor financiare a reprezentat pentru țările în curs de dezvoltare și
subdezvoltate o „integrare la scară mondială.” Însă această economie financiară tinde
să devină simbolică în unele țări ș i „are o tendință de autonomatizare.”13 Aceste țări
provin din foste colonii care au adoptat, voit sau forțat, cul tura și obiceiurile șării care
i-a colonizat. Putem spune că aceast colonism a fost unul dintre factorii pri ncipali în
facilitarea acceptării globalizării.

1.2. Globalizare, americanizare sau globalism?
Chiar dacă teoreticienii au emis definiții clare și plauzibile asupra term enului de
globalizare, în mod curios, există anumite opinii sau „ asocieri ” efectuate de către
anumite categorii de oameni. În primul rând ea este asociată cu „americanizarea ”
datorită principiului de „ pax americana , ilustrată de de supremația economică și
militară a SUA, a noii ordini mondiale unipolare”14, în al doilea rând este asociată cu
„creșterea importanței pieței mondiale” și nu în ultimul rând cu o „ victorie a economiei
de piață”, cea din urmă asociere este utilizată ca un „ concept pentru descrierea unei
realități ideologice.”15
Aceste asocieri nu fac decât să creeze o altă iluzie a „ visului american ” care
trebuie să vină și să rezolve probleme interne ale țării, să le dea șo merilor slujbe bine
plătite și să aducă țara pe același plan cu cel al țărilor dezvoltate. O concepție destul de
naivă ce nu poate fii efectuată dacă țara nu poate să -și creeze singură o piață și o
econ omie stabilă care să poată să atragă atenția investitorilor stră ini care ar putea
aduce țara pe aceeași linie cu țările dezvoltate.
Totodată, această asociere a globalizării cu americanizarea a dus la ideea că
aceasta nu face altceva decât „să promoveze și să protejeze interesele anumitor state și,
îndeosebi, ale Statelor Unite, care, după sfârșitul Războiului Rece , au devenit cea mai
mare putere mondială.”16 Însă, Schneider contrazice această asociere specificând că

13 Sterian Dumitrescu și Ana Bal, Op.cit. , p. 54.p. 351.
14 Ibidem, p.34.
15 Idem.
16 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p.98.

8
„globarizarea nu înseamnă dominarea tuturor de către o singură țară”17. De asemenea,
el atrage atenția atât a noastră cât și a Statelor Unite, specificând că aceast a din urmă
are „un avans în domeniul tehnologiilor informației”18, astfel avem ce prelua de la ei,
„dar și americanii trebuie să înțeleagă, că la rândul lor, au ce învăța de la fiecare altă
țară.”19
Cei care au produs aceste asocieri au fost și cei care au adus criti ci nu numai la
adresa globalizării ci și la adresa Occidentului. Acestuia din urmă i se aduc acuzații de
ipocrizie și nu sunt departe de adevăr. Occidentalii au forțat țăril e subdezvoltate „să
elimine barierele comerciale, dar ei și le -au menținut pe ale lor, împiedicând statele în
curs de dezvoltare să -și exporte produsele agricole și privându -le astfel de venitul pe
care l- ar fi putut obține din acestă activitate și de care au disperată nevoie.”20
Acesta a fost cazul țărilor africane în care agricultura era singura sursă de v enit.
Pentru a- i ajuta pe micii agricultori africani, Occidentul a propus și l e-a acordat un
împrumut care i- ar fi ajutat la sporirea venitului lor și a economiei țării. Acest ideal ar
fi reprezentat un succes pentru globalizare și pentru dezvoltare î nsă s -a produs tocmai
opusul și a provocat mult rău decât bine. Occidentul nu și -a luat asupra sa eșecul ci „a
stabilit prioritățile globalizării asigurându -și o parte disproporționat de mare a
beneficiilor, în dauna țărilor în curs de dezvoltare.”21
Cei care au aduc critici globalizării uită și de beneficiile pe care acest a le-a adus
țărilor sărace. Susținătorii acesteia au adoptat „o atitudine și mai puțin echilibrată.”
Acel „vis american ” de care am menționat în paragrafele anterioare pare să fi pri ns la
publicul susținător. Acesta din urmă asociază globalizarea „ cu acceptarea
capitalismului triumfător de tip american” care din punctul lor de vedere asta ar
însemna progresul.
Țările sărace nu au avut încotro și au trebuit să accepte „dacă vor să se d ezvolte și
să lupte cu succes împotriva sărăciei.” Din păcate, pentru unele dintre țările în curs

17 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p.98.
18 Idem.
19 Idem.
20 Joseph E., Stiglitz, Op. cit. , p. 34.
21 Ibidem , p. 34.

9
dezvoltare acestă decizie a fost și cea care i -a condamnat la o sărăcie și mai grea și mai
lucie decât au fost înainte. Iar pentru oamenii din aceste țări gl obalizarea, care la
început a reprezentat un înger salvator, a devenit cel mai negru coșmar al lor care „ nu a
produs beneficiile economice promise. ”22
De asemenea, nu trebuie să trecem cu vederea peste distincția dintre globalizare și
globalism. Globalizarea reprezintă treapta care „impulsionează creșterea economică,
conduce la avansul tehnologic și determină un nivel de trai mai ri dicat.”23Pe când
globalism ul reprezintă total opusul globalizării, dacă aceasta din urmă promovează
avansul tehnologic și creșterea economică, globalismul le distruge.
Cu alte cuvinte, globalismul este „cel ce șterge diferențele specifice, erodează
suveranitatea națională dincolo de limitele pe care le presupun proces ele
integraționiste, uniformizează cultura și tradițiile locale, provoacă deteriorarea
mediului înc onjurător.” Dacă ar fi să găsim echivalente umane pentru aceste
fenomene, acestea ar fi coloniile britanice pentru globalism și cele ola ndeze pentru
globalizare.
După ce au apărut pe pământ american coloniile britanice au distrus culturile
americanilor nativi, au erodat suveranitatea conducătorilor fie prin corupție, fie prin
șantaj sau promisiuni deșarte, și au deteriorat mediul înconju rător prin construirea de
orașe, prin construirea de căi ferate și prin dorința de înavuțire în perioada Goanei
după aur (Golden Rush).
Deși de scurtă durată campaniile coloniștilor olandezi în Japo nia, au avut un
efect benefic asupra țării fără însă a deteriora cultura țării. Olandezii au reușit să
deschidă rutele comerciale între Japonia și Europa, putând pentru o scurtă perioadă să
crească exporturile și importurile japoneze care au ajutat la creșterea econom iei din
acea perioadă și solidificarea suveranității împăratului și shogunat ului. De asemenea,
poate singurul impact cultural major pe care l-au avut olandezii asupra japonezilor a
fost introducerea și înflorirea religiei catolice.

22 Joseph E., Stiglitz, Op. cit. , p. 34.
23 Idem.

10
În cartea sa, Globalizarea – Speranțe și deziluzii , Stiglitz menționează beneficiile
globalizării însă ne dă de înțeles că globalizarea din ziua de azi tinde să prindă nuanțe
de globalism remarcând că „prețul plătit a fost mult mai mare căci medi ul înconjurător
a fost distus, ciața politică viciată, iar ritmul rapid al schimbărilor nu a permis țărilor să
se adapteze la noul sistem de valori. ”24
Cum globa lismul este opus globalizării tot așa individualizarea este opu să
globalizării. Individualizarea se referă la „procesele de creștere a autonomiei și
diferențierii actorilor la nivel mondial și colectiv.”25 Atât globalizarea cât și
individualizarea se află „fie în raport de concordanță, fie de opoziție.”26

1.3. Promovarea globalizării
Aceste probleme apar din cauza „ciclurilor de viață tot mai scurte ale produselor,
sub aspect tehnologic. ”27Altfel spus, globalizarea se face resimțită atunci când firmele
naționale reușesc să -ți extindă afacerile în afara granițelor țărilor lor, prin
diversificarea surselor de aprovizionare și a zonelor de desfacere. Acest e diversificări
ajută la stabilitatea veniturilor și aduce beneficii asupra firmelo r „în condițiile
volatilități i ridicate a mediului economic. ”28 De asemenea, o altă dovadă a prezenței
globalizării se poate observa prin diversificarea produselor, deoarece p rodusul finit
este rezultatul „combinării unor input -uri cu proveniență tot mai diversificată, iar
subansamblel e, piesele ce alcătuiesc un bun sunt furnizate adeseori de întrepri nderi
situate în cele mai diferite colțuri ale lumii.”29
O altă cale prin care globalizarea este promovată într -un stat este prin apariția
surselor de finanțare tot mai mari folositoare pentru investiț iile care ajută la
dezvoltarea internațională a afacerilor economice. Însă acestea nu apar decât da că
sursele interne ale țării în cauză nu sunt necesare pentru a finanț a noi investiții. Toate

24 Joseph E., Stiglitz, Op. cit. , p. 36.
25 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p.98.
26 Ibidem.
27 Ibidem, p. 99.
28 Idem.
29 Idem.

11
acestea apar ca urmare a progresului științei și teh nologiei, cel mai bun exemplu aici
este cel al monedei electronice, de tip B itcoin sau al plăților și finanțării electronice
sau al rețelelor de transfer electronic de tip PayPal sau WesternUnion. Aceste tip de
globalizare se numește globalizarea fluxurilo r financiare care este „stimulat și accelerat
și de noile produse și servicii financiare, dezvoltate ca urmare a progreselo r din știință
și tehnologie.”30Progresul tehnologic nu a făcut decât să ajute la amplificarea și
stimularea procesului de globalizare.
Monedele electronice de tip Bitcoin, plățile, finațările electroni ce și transferurile
electronice fac parte din economia modernă care progresează pe zi ce trece și reușește
să atragă cât mai multă popularitate atât în rândul țărilor dezv oltate cât și în rândul
celor subdezvoltate. Deși pentru cea din urmă, în unele cazuri, acesta es te folosită
pentru un scop nu tocmai benefic pentru economia națională. A ici am putea da drept
exemplu afacerile înșelătoare de tip scam care au la bază transferurile ilegale de la
victimă către așa ziși iubiți bogați rămași fără venituri sau care nu î și pot permite să
plece din țara lor natală (acestea au loc de obicei cu persoane rămase bloca te în țări
africane sau care au anumit statut în acele țări). Aceste înșelăciuni nu ne arată de cât cât
de departe a ajuns disperarea țărilor sărace care încearcă, de pe o parte să s e răzbune
indirect pe țările care le -au promis un „vis”, și de pe altă parte să scape și să -și ajute,
pe cât pot ei de mult, compatrioții care au nevoie fie de mâncare, fie de medicamente
pentru a supraviețui.
Aceaste economii moderne ce se regăsesc în zilele noastre sunt „clădite și, în
același timp, progresează având ca suport informația.”31 La fel ca și societatea și
economia a tot prosperat pe măsura ce informația a devenit mai accesibilă, această
evoluție a transformat o „societate predominant industrială” într- o „societate
informațională”, iar acestei societăți îi este atribuită și o econ omie pe măsură numită și
anume noua economie.32 Noua economie devine din ce în ce mai puternică fiindcă spre

30 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p. 99.
31 Ibidem., p.100.
32 Idem.

12
deosebire de cea precedentă aceasta se bazează pe „inteligență, inovație, informație și
cunoștințe, precum și viteza acțiunii.”33

1.4. Caracteristicile globalizării
În cartea, Economie și organizații mondiale ni se prezintă mai multe caracteristici
ale globalizării în funcție de scopul și manifestările sale și anume:
1. Globalizarea ca interdependență în creștere la nivel mondi al.
Interdependențele încep să crescă la scară mondială făcând astfel dificilă
soluționarea sau ameliorarea lor. Cu alte cuvinte probleme precum: sărăcia, po luarea,
foametea, asigurarea păcii, eliminirea sau cel puțin reducerea corupției nu pot
rezolvate decât „printr- un efort conjugat la scară planetară.” Organizația Națiunilor
Unite a propus și efectuat soluții pentru a putea combate aceste probleme însă acestea
nu au fost eficiente decât pe hârtie, fiindcă în realitate au adus rezu ltate dezastruoase,
mărind astfel prăpastia dintre țările dezvoltate și cele subdezvoltate.
2. Globalizarea ca expansiune a dominației și dependenței.
Din păcate globalizarea în epoca contemporană tinde să penduleze î ntre
dominație și libertate. Interdependențele specifice epoci i contempotane sunt „încă
departe de cerințele reciprocității, ale eticii, adeseori sunt un paravan pentru dominație
și subjugare la scară mondială.”
3. Globalizarea ca tendință de omogenizare a lumii.
Unele dintre standardele universale actuale tind să estompeze treptat „specificul
național cultural al țărilor slab dezvoltate” și să înlocuiască sau cel puțin să creeze o
copie, cu cel al țărilor dezvoltate, mai ales cea a Statelor Unite ale Americii.
4. Globalizarea ca diversificare în interiorul „comunităților teritoriale”
Gradul de globalizare devine din ce în ce mai mare pe măsură ce mai multe s tate
încep să adere la diversitatea mondială.
5. Globarizarea ca o unificare a discontinuităților temporale

33 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p. 100.

13
Burs ele internaționale sunt un bun exemplu pentru a ilustra global izarea ca o
unificare a discontinuităților temporale, fiindcă aici există ma i mult domenii la care
timpul s-a comprimat.34

1.5 Cauze și efecte
Dacă în subcapitolul Promovarea globalizării am precizat unele efecte și cauze
ale globalizarii, Ioan Bari identifică trei cauze principale, și anum e: tehnologică,
politică și economică35. Datorită acestora distanța geografică pentru globalizare a
devenit un factor aproape inexistent în „stabilirea și susținerea legăturilor
transfrontaliere, a relațiilor economice, politice și socio -culturale internaționale.”36
Globalizarea și creșterea problemelor (printre care și sărăcia) din țările
subdezvoltate au atras atenția unot instituții înființate to cmai pentru a putea soluționa
aceste probleme și pentru a putea unifica și statelele. Accestea sun t: Organizația
Națiunilor Unite (O.N.U.) care „încearcă să mențină pacea în lume”, Organiz ația
Internațională a Muncii (O.I.M.) înființată în 1919, care „își promov ează în lumea
întreagă propriul program sub sloganul muncă decentă ” și Organizația Mondială a
Sănătății (O.M.S.) care „se ocupă în mod special de îmbunătățirea stări i de sănătate a
cetățenilor dințările în curs de dezvoltare.” Acestea organizații au ca un unic scop
combaterea sărăciei în statele în curs de dezvoltare, dar și rezolvarea probl emelor între
statele dezvoltate și în curs de dezvoltare, acestea având și rol de mediator între state
datorită neutralității lor.
Creșterea aproape explozivă tehnologiei a generat și o avanlanșă de
informații și o cale de comunicare din ce în ce mai accesibilă. Această creștere a reușit
să creeze „o avansare clară de la capitalismul industrial către o concepție (și o realitate)
postindustrialistă a relațiilor economice.” La acest nou context digital Ioan Bari îi
găsește două caracteristici pe care autorul le găsește remarcabile și anum e: 1.
„convergență a serviciilor, ceea ce înseamnă că orice serviciu poate fi furnizat p rin

34 Ovidiu Puiu, Iulica Voicu, Alina Voiculeț, Mirela Răcășan, Op. cit. , p.100.
35 Ioan Bari, Op. cit , p. 34.
36 Joseph E. Stiglitz, Op. cit. , p.35.

14
același mijloc de înmagazinare și transmisie;” și 2. „conectabilitate și
interoperatibilitate, ceea ce înseamnă că utilizatori multipli – fie persoane reale, fie
dispozitive – pot prelucra și utiliza resursele prin intermediul rețelelor.”37
Ioan Bari găsește un alt vector al globalizării după cel al tehnologiei și anu me
hegemonia ideologiei neoliberale. Acesta din urmă este „ un curent ideologic global în
care democrația este considerată soră cu economia de piață, împreună formând o
echipă câștigătoare.”38 După Bari, ideologia neoliberală este legat de „ triumful
ideologiei economiei de piață, a societății de consum și de distracție etc.”39 Apărut la
sfârșitul Războiului Rece, acest curent „invită politicienii să libe ralizeze piețele, să
descentralizeze economiile și să privatizeze companiile de stat.”
În teorie liberalizarea piețelor a fost o soluție benefică pentru a mbele părți,
atât pentru țările dezvoltate cât și pentru cele în dezvoltare. În practică însă au apărut
mai multe probleme decât soluții stagnând astfel progresul și șansa statelor de a se
dezvolta. Statele dezvoltate au refuzat „să-și deschidă piețele pentru mărfurile dințările
în curs de dezvoltare, insistând însă ca acestea din urmă să și le deschidă pe ale lor
pentru mărfurile din țările mai bogate.” Și ce este cel mai rău statele industrializate „ au
continuat să subvenționeze agr icultura, astfel încât țărilor î n curs de dezvoltare le- a
fost din ce în ce mai greu să facă față concurenței.”40
Cum de altfel s-a întâmplat în statul african Botswana care a su ferit poate cel
mai mult de pe urma refuzului statelor de a- și desface piețele. Oamenii din Botswana
având ca mijloc principal de venit agricultura au cerut un împ rumut din parte Fondului
Monetar Internațional în speranța de -aș mări veniturile și de -aș putea dechide afaceri
locale, lucru ce nu s- a întâmplat din moment ce pământurile au devenit infertile, iar
agricultura a avut de suferit și din cauza schimbărilor climatice. Aceast a a rezultat nu
numai în incapabilitatea celor împrumutați de -ași plăti datoria față de F.M.I., dar și în
adâncirea țării în sărăcie.

37 Joseph E. Stiglitz, Op. cit. , p.35.
38 Idem.
39 Idem.
40 Idem.

15
Agricul torii au fost nevoiți să renunțe la meseria lor și să vândă pământurile
sau să le distrugă ei însăși. Cei care și -au distrus culturilor au făcut -o și în semn de
protest pentru scăderea prețului produselor de la producător la cumpărător, în sp ecial al
acelor producători care își trimiteau marfa în afară sau la mutinați onale. Cu alte
cuvinte refuzul țărilor dezvoltate (și a F.M.I -ului) „să elimine subvențiile la bunurile
industriale. ”41 Aici Fondul Monetar Internațional a făcut poate cele mai multe păcat e,
dacă putem spune așa, fiindcă și -a cam erodat neutraliatea și jurământul de propune
soluții pentru fiecare țară în parte. Însă mulți au uitat că „ F.M.I. –ul este o instituție
publică, fondată cu banii furnizați de contribuabili din întreaga lum e.”
Din păcate, majoritatea țărilor în dezvoltare sunt foste colonii care au încercat
cu greu să se scape de dependența lor față de popoarele care i -au cucerit. Dezvoltarea
economică a acestor state a fost de la bun început una dificil d e efectuat, iar „ slabele
eforturi de dezvoltare economică care s -ar fi putut sau ar fi trebuit să se întreprindă
fiind considerate de competența stăpânilor lor europeni.” Țările dezvoltate au greșit
prin obligarea țărilor în curs de dezvoltare să -și deschidă piețele pentru produsele de
import pentru a putea să le facă concurență celor din propiile ramuri ale economiei lor
naționale. Ramurile din țările în curs de dezvoltare s -au dovedit a fi „periculos de
vulnerabile în concurența cu domenii de activitate asemănătoare, dar mai dezvoltate
din alte țări, ar putea avea consecințe dezastruoase în plan social și economic.”
Consecințele au fost acestea: „locurile de muncă au dispărut în mod sistematic,
agricultorii săraci din țările în curs de dezvoltare pur și simp lu nu au putut face față
concurenței produselor puternic subvenționate din Europa și America. ”42Toate aceste
consecințe au apărut înainte ca industria și agricultura din acele țări să aibe măcar o
șansă să se poate dezvolta și să poată crea noi locuri de muncă.
Joseph Stiglitz rămâne optismist în ciuda consecințelor preze ntate ca urmare
a greșelilor făcute de țările dezvoltate. El crede că globalizarea „ poate fi un factor al

41 Joseph E. Stiglitz, Op. cit. , p. 34.
42 Ibidem, p.35.

16
bunăstării și are potențialul de a aduce bogăția tuturor, în special celor săraci. ”43 Însă el
ne avertizează că dacă consecințele încep să devină din ce în ce mai m ulte și nu sunt
remediate atunci „procesul globalizării, inclusiv acordurile comerciale internaționale
care au jucat un rol atât de important în eliminarea acelor bariere și politicile impuse
țărilor în dezvoltare în acest proces, trebuie să f ie radical regândit. ”44
În concluzie, globalizarea nu este nici rea, dar nici bună. Pentru unele ț ări
aceasta a reprezentat cel mai mare bine ce li s- a făcut. Vorbesc aici de țările din Asia
de Est, acestea „au îmbrățișat globalizarea în condițiile impuse de ele, în ritmul impus
de ele. ”45 Chiar dacă în criza din 1997 au dat un pas înapoi. Pentru alte țări însă aceasta
a reprezentat un dezastru total și „ nu a adus foloase comparabile ”, așa cum s -a
întâmplat în țările africane unde problem a sărăciei a fost amplificată în loc să fie
atenuată.
În capitolul următor vom vedea mult mai detaliat cât de mult au fost afectate
țările în dezvoltare de consecințele globalizării, cât sunt afectate de sărăci a și
disperarea celor afectați de efectele inabilității de echilibrare a economiei naționale de
către țările dezvoltate care au promis să le ajute.

43 Joseph E. Stiglitz, Op. cit. , p. 10.
44 Idem.
45 Ibidem, p. 53.

17
CAPITOLUL II
PREZENTAREA SITUAȚIEI REALE DIN AFRICA

2.1. Dezvoltarea – salvare sau blestem?
Conceptul de dezvoltare s-a schimbat de-a lungul anilor, drept rezultat există mai
multe definiții ce i s -au atribuit termenului. În sensul pur, dezvoltarea înseamnă
„creștere” , „ceea ce în opinia multor economiști și factori de decizie politică î nseamnă
creștere economică”46 , însă dezvoltarea nu este un obiect de st udiu rezevat exclusiv
domeniului economic.
Ca urmare a evoluției sale rapide dezvoltarea a reprezentat centrul de studiu a mai
multor specialiști din diverse domenii precum „ politica, sociologia, psihologia,istoria,
geografia,antropologia,medicina și mult e alte discipline. ”47 Paul Streeten și Dudley
Seers au evidențiat faptul că dezvoltarea economică nu poate fi totun a cu creșterea
economică. Streeten afirma că „ dezvoltarea are drept scop oferirea tu turor ființelor
omenești oportunitatea unei vieți împlinite ”48, în timp ce Seers argumenta că
„dezvoltarea ar trebui să cre eze condițiile pentru realizarea personalităț ii umane. ”49
Opiniile celor doi cercetători au fost exprimate mai pe larg în Teoria Capabilităților
alcătuită de economistul indian Amartya Sen. A cesta din urmă prin teoria sa , ne invită
să privim dezvoltarea „din perspectiva capabilităților sau libe rtăților semnificative pe
care oamenii le consideră de valoare, pe drept motiv.”50
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
Obiectivele de Dezvolta re ale Mileniului, sau ODM, au apărut ca urmare „ a
negocierilor la nivel înalt în cercurile politice și pe baza acord urilor internaționale
încheiate în decenile anterioare. ”51 Aceste obiective au reprezentat un pas semnificativ
în dezvoltare și reușesc totodată să depășească obiectivele CAD.

46 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării ,Editura comunicare.ro, București, 2017, p.4 .
47 Idem.
48 Ibidem, p.4-5.
49 Ibidem, p.5.
50 Idem.
51 Ibidem, p.109.

18
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sunt:
1. Eradicarea sărăciei extreme și a foametei
2. Realizarea accesului universal la educația primară
3. Promovarea egalității de gen și emanciparea femeilor
4. Reducerea mortalității infantile
5. Îmbunătățirea sănătății materne
6. Combaterea HIV/ SIDA, a malariei și a altor boli
7. Asigurarea durabilității mediului
8. Dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare52

Obiectivele Dezvoltării Durabile
Obiectivele dezvoltării durabile ce urmează a fi prezentate sunt un se t de noi
obiective ce au fost concepute în septembrie 2015 la cea mai mare reuni une a șefilor
de stat organizată la New York.
Obiectivele dezvoltării durabile sunt:
1. Eradicarea sărăcie i de pretutindeni, sub toate formele sale
2. Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea
alimentației și promovarea unei agriculturi durabile
3. Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor l a toate
vârstele
4. Garanta rea unei educații incluzive și de calitate pentru toți și prom ovarea
oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții
5. Realizarea egalității de gen și emanciparea tuturor femeilor și fetelor
6. Asigurarea accesului la apă și salubritate pentru toți
7. Asigurarea accesului tuturor la servicii moderne de energie accesibile ca
preț, de încredere, durabile și moderne
8. Promovarea creșterii economice durabile și favorabile incluziunii, a
ocupării forței de muncă și a muncii în condiții decente pentru toți

52 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării ,Editura comunicare.ro, București, 2017, p.109.

19
9. Construi rea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării
durabile și încurajarea inovației
10. Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și de la o țară la alta
11. Dezvoltarea orașelor pentru a le face incluzive, sigure, rezistente și
durabile
12. Asig urarea unor modele durabile de consum și de producție
13. Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a
impactului acestora
14. Conservarea și folosirea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor
marine
15. Gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea ș i
remedierea degradării solului, stoparea pierderii biodiversității
16. Promovarea unor societăți echitabile, pașnice și favorabile incluziunii
17. Revitalizarea parteneriatului global pentr u dezvoltarea durabilă53
Aceste obiective precum și obiectivele de dezvoltare ale mileniulu i „reflectă
evoluția gândirii în domeniul dezvoltării.”54
Cu mai mult de 169 de ținte specifice, ODD -urile au drept scop soluționarea mai
multor probleme care afectează dezvoltarea mai multor țări. Printre aceste multiple
probleme se numără „eradicarea sărăciei și foametei, îmbunătățirea sănătății ș i
educației, creșterea sustenabilității orașelor, combaterea schimbărilor cli matice și
protecția oceanelor și pădur ilor.”55
Dezvoltarea se diferențiază de creșterea economică prin faptul că, în termeni pur
economici „creșterea economică se accentuează atunci când productivitatea totală a
factorilor de producție, sau eficiența producției, se accentuează.”56Ajungem astfel la
concluzia că „dacă o țară își sporește gradul de folosire a forței de m uncă sau a
capitalului, având o eficiență crescută, se creează condițiile necesare pe ntru creșterea

53 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării ,Editura comunicare.ro, București, 2017, p.111 -112.
54 Ibid em., p.110.
55 Ian Goldin, Op. cit. , p.112.
56Idem .

20

economică.”57 Cu alte cuvinte, „creșterea economică poate fi asociată cu mărirea
cuantumului investiților în resurse, inclusiv în educație și sănătate, ceea ce duce la o
acumulare de capital sau la o sporire a bogăției.”58
Creșterea economică nu trebuie asociată numai cu mărirea cuantumului
investiților în resurse ci și cu rezultatele schimbărilor apărute ca urmare a folosirii
acelor resurse. Aceste schimbări conduc la „transformări structurale ale econo miilor,
având loc o realocare a activităților economice, de obicei dinspre sec torul agricol
înspre sectorul manufacturier și cel al serv iciilor. ”59

Graficul 1.1.Veniturile administrațiilor publice în anumite țări din Africa
Procentajul PIB-ului

Somalia

Nigeria

Sudan

Democratic Republic of the Congo

Ethiopia

Burundi

Benin

Zimbabwe

United Republic of Tanzania

Ghana

Africa (average)

0 5 10 15 20 25
Sursă: UNDESA, pe baza datelor prelevate de IMF, World Economic Outlook database,
Octombrie 2019.

57 Ian Goldin, Op. cit. ,p.5.
58 Idem.
59 Ibid em., p. 5- 6.

21
Conform unui raport efectuat de FMI la sfârșitul anului 2014, Africa a reușit să
înregistreze „o creștere PIB -ului supra- prevăzută și o inflație sub -previzionată .”60

Graficul 1.2. : Populația care trăiește în sărăcie lucie

Sursă: World Poverty Clock

World Poverty Clock (sau Ceasul Mondial al Sărăciei ) este o platformă ce
monitorizează în timp real date despre sărăcie la nivel global și regiona l. Scopul
acestei platforme este de a putea monitoriza progresul împotriva sărăci ei. Cu ajutorul
datelor prelevate d e pe această platformă, vă voi arăta câți oameni, din cele 10 țări
africane alese, trăiesc în sărăcie lucie cu un venit lunar de aproximativ 1.90$ și
ponderea celor care reușesc să scape din ea:
 Burundi are o populație de 10.882.299 milioane de locuitori. Din tot alul
populației 8.256.353 adică 76% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceșt ia 7.083.946
locuiesc în mediul rural și 1.172.406 locuiesc în mediul urba n. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de -0.5 persoane/minut.
 Republica Democratică Congo are o populație de 85.794.352 milioane de
locuitori. din totalul populației 63.676.722 adică 74% trăi esc în sărăcie lucie. Dintre

60 Ian Goldin, Op. cit. p.5. Burkina Faso
33%
Burundi
76%
Zimbabwe
9% Coasta de Azur
18% Rwanda
46% Nigeria
48% Africa de Sud
24% Kenya
16%

22
aceștia 41.184.656 locuiesc în mediul rural și 22. 492.069 locuiesc în mediul urban. Iar
ponderea curentă a celor care reușesc să scape de sărăcie este de -2.2 persoane/minut.
 Nigeria are o populație de 201.623.008 milioane de locuitori. Din tot alul
populației 95.903.776 adică 48% trăiesc în sărăcie lucie. Di ntre aceștia 55.661.428
locuiesc în mediul rural și 40.242.348 locuiesc în mediul urban . Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de -3.9 persoane/minut.
 Rwanda are o populație de 13.793.501 milioane de locuitori. Din tot alul
populației 6.326.597 adică 46% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceșt ia 5.425.590
locuiesc în mediul rural și 901.006 trăiesc în mediul urb an. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de 0.5 persoane /minut.
 Uganda are o populați e de 45.490.752 milioane de locuitori. Sin totalul
populației 16.822.231 adică 37% trăiesc în sărăcie lucie. Dintr e aceștia 15.848.240
locuiesc în mediul rural și 973.989 locuiesc în mediul urb an. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăc ie este de 0.4 persoane/minut.
 Burkina Faso are o populație de 21.677.208 milioane de locuitori. Din totalul
populației 7.191.903 adică 33% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceștia 5.645.106
locuiesc în mediul rural și 1.546.796 locuiesc în mediul urba n. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de 0.5 persoane/minut.
 Africa de Sud are o populație de 54.728.480 milioane de locuitori. Din totalul
populației 13.381.630 adică 24% trăiesc în sărăcie lucie. Dintr e aceștia 6.506.338
locuiesc în mediul rural și 6.875.292 locuiesc în mediul urba n. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de -0.1 persoane/minut.
 Coasta de Azur are o populație de 23.285.572 milioane de locuitori . Din
totalul populației 4.251.823 adică 18% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceștia 2.532.894
locuiesc în mediul rural și 1.718.929 locuiesc în mediul urba n. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de 0.7 persoane/minut.
 Kenya are o populație de 48.872.784 milioane de locuitori. Din totalul
populației 7.781.120 adică 16% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceșt ia 6.883.955

23
locuiesc în mediul rural și 1.170.199 locuiesc în mediul urba n. Iar ponderea curentă a
celor care reușesc să scape de sărăcie este de 0.7 perso ane/minut.
 Zimbabwe are o populație de 12.961.907 milioane de locuitori. Din totalu l
populației 1.125.008 adică 9% trăiesc în sărăcie lucie. Dintre aceștia 76 3.939 locuiesc
în mediul rural și 361.070 locuiesc în mediul urban. Iar ponderea curentă a celor c are
reușesc să scape de sărăcie este de 0.1 persoane/minut.

2.2. Corupția – cancerul Africii
De ce s- a ajuns până la acest punct? De ce economia țărilor africane stagneaz ă?
De ce aceste țări rămân sărace, deși primesc atâta ajutor din partea țărilor dezvolta te?
Aceste întrebări au fost pe buzele economiștilor și liderilor lu mii, care au încercat să le
răspundă fără însă a găsi un răspuns satifăcător. Problemele țărilor africane au început
să se înmulțească și să apară la suprafață abia la sfârșitul anilor 1990.

Tabelul 1. Lipsa de capital social
Africa Subsahariană Alte țări
subdezvoltate
Corupție 4.97 6.03
Birocrație 1.38 1.72
Implementabilitatea
contractelor 1.95 2.09
Războaie civile 1.27 0.72
Fracționalizare 67.6 32.7
Dezvoltare socială 1.10 -0.43
Inegalitate 31.0 31.0
Surse : Corruption and fractionalization from Mauro (1995); civil war (months per year) from
Singer and Small (1994); Adelman-Morris Index and inequality from Temple (1998)

24
Din cauza numărului alarmant de cazuri și a statisticilor îngrijorăt oare, care au
arătat situația adevărată a acestor țări, revista The Economist a început să se întrebe cu
adevărat în anul 2000, dacă Africa are defecte?61 Potrivit economiștilor răspunsul este
da, iar argumentele aduse au fost acestea: „corupția este endemică, birocrația este
ineficientă, contractele nu pot fi implementate, țările sunt devastat e de războaie civile,
și acestea se datorează unei combinații de inegalitate, fragmentare etnică și dezvoltarea
socială scăzută .”62 Corupția mai este cunoscută și drept „ cancerul Africii ”, fiindcă
aceasta „mănâncă adânc din măduva țesăturii sociale din Africa.”63
Termenul de „lipsă de capital social”este utilizat des de către Sir Paul Collier și
Jan Willem Gunning într-un articol publicat în Journal of Economic Literature
(Jurnalul Literaturii Economice ). În articolul intitulat Explaining African Economic
Performance (Explicând performanța economică africană) autorii sugerează că această
„lipsă de capital social” ar putea explica de ce Africa s-a dezvoltat atât de slab. De
asemenea, „lipsa capitalului social ” este considerat în articol „păcatul original” al
Africii de la care „ pot fi obținuți toți factorii de retard de creștere”64.
Potrivit lui Sir Paul Collier și Jan Willem Gunning, un capi tal social slab are
„efecte mari, dăunătoare asupra ritmului de creștere”65. Nu numai atât, dar acesta poate
cauza „politici proaste ” cum ar fi „politici comerciale restrictive și servicii publice
deficiente ”66 , acestea pot intensifica „efectul dotărilor naturale nefavorabile, și au o
lipsă de profunzime financiară ca produs secundar și face ca ajutorul să fie
ineficient. ”67 Despre aceste „politici de retardare a creșterii” a vorbit și Robert Bates în
anii ’80, afirmând că „ politicienii africani au ales politici care le-au servit mai degrabă
propiilor interese decât ale celor care au favorizat dezvoltarea economică.”68

61 Morten Jerven, Africa-Why economists get it wrong , Editura Zed Books, London,2015, p.41.
62Idem.
63 Peter Wuteh Vakunta, Cry my beloved Africa , Editura African Books Collective, 2008, p. 7.
64 Morten Jerven, Op. cit ., p.40.
65 Ibidem, p. 74.
66 Ibidem, p.74.
67 Idem.
68 Idem.

25
Aceste afirmații printre altele au fost susținute în Raportul privind dezvoltarea
mondială , acest raport a arătat că „instituțiile slabe argumentează că lipsa de crește re
este o cauză a conflictului”69. Cu alte cuvinte o politică proastă atrage după sine
conflicte grave cum ar fi războaiele civile și lovituri de stat c are grăbesc procesul de
sărăcie. Un astfel de exemplu este și războiul civil din Sudanul de Sud, acesta din urmă
„reflectă incapacitatea de a soluționa în mod adecvat conflictele lat ente și slăbiciunea
structurilor de guvernare constituite pentru a proteja fragilul st at al Sudanului de
Sud.”70
Războaiele și conflictele nu au reușit decât să distrugă economia, să împiedice sau
să încetinească dezvoltarea și să crească riscul de prelungire a confli ctelor. În astfel de
cazuri, „pacea și securitatea sunt necesare pentru dezvoltarea economică și so cială”71.
Dacă acestea au succes atunci „țările devin din ce în ce mai ferite de ameninț area unor
conflicte violente, fiind facilitată astfel dezvoltarea ulterioară.”72

Graficul 1.3 . Procentajul persoanelor care cred că corupția a crescut în ultimele 12 luni
Sursă: Global Corruption Barometer Africa 2019

69 Ian Goldin, Op. cit. , p. 94.
70 Ibidem, p.95.
71 Ibidem, p.93.
72 Idem.
85%
82% 80%
78% 76%
72% 72%
69% 67%
67% 66%
64% 62%
62% 61%
60% 60%
57% 56%
53% 52%
51% 49%
47% 43%
43% 43%
40% 39%
39% 34%
33% 32%
28%
10% 0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
Republica Democratică…
Sudan
Gabon
Namibia
Madagascar
Malawi
Cameroon
Uganda
Tunisia
Kenya
Zambia
Africa de Sud
Guinea
Niger
Mauritius
Zimbabwe
Mali
Togo
São Tomé și Príncipe
Maroc
Botswana
Eswatini
Mozambic
Liberia
Senegal
Sierra Leone
Nigeria
Coasta de Azur
Lesotho
Republica Capului Verde
Benin
Ghana
Gambia
Burkina Faso
Tanzania

26

Conform unui studiu efectuat de Global Corruption Barometer , în care au fost
interveievați peste 47.000 de cetățeni din peste 35 de ț ări africane, „ mai mult de
jumătate dintre cetățeni cred că corupția devine din ce în ce mai gravă în țara lor, iar
guver nul lor fac o treabă slabă în a preveni sau a aboli corupția.”73Studiul a fost
efectuat între septembrie 2016 și s eptembrie 2018. Rezultatele sunt acestea: 55% cred
că corupția a crescut în ultimele 12 luni, 23% cred că corupția a scăz ut, iar 16% cred
că corupția a rămas la fel.

Graficul 1.4 Procentajul persoanelor care au folosit aceste servicii și au dat șpagă în
ultimele 12 luni
Sursă: Global Corruption Barometer Africa 2019

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a creat și
calculat un Indice de Bunăstare (în engleză Better Life Index ). Acest indice a fost creat
cu scopul de a putea „oferi o perspectivă mai nuanțată asupra a ceea ce înseamnă să
trăim o viață mai bună sau mai împlinită.”74 Pentru a putea calcula acest indice, OCDE
a avut la bază unsprezece indicatori și anume: „locuința, venitul, locul de muncă,

73 Global Corruption Barometer Africa 2019, Citizen’s vi ews and experiences of corruption – Full report , p. 4.
74 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării ,Editura comunicare.ro, București, 2017, p. 19. 47% 39% 36% 36% 34%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%PolițiaUtilitățiMembrii ai parlamentuluiȘcoliCabinetele prezidențiale/ale Primului ministru

27
educația, comunitatea, mediul, participarea civică, sănătatea, satisfacția cu privire la
viață, siguranța și echilibrul dintre viața profesională și viața personal ă.”75
Comform acestui Index efectuat în 2017, în Africa de Sud „venitul mediu pe cap
de locuitor ajustat net al gospodăriilor este mai mic decât media OCDE de 33.604 $ pe
an.”76 Din totalul populației sud -africane doar 44% di n cei cu vârste între 15 și 64 de
ani au o slujbă plătită, mult sub media normală de 68% a OCDE.
Una dintre cauzele procentajului scăzut a celor care se află în incapabili tatea de a
avea o slujbă este lipsa educației. În același Index ni se dezvălui e că d oar „73% dintre
adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani au terminat înv ățământul secundar
superior, mai mic decât media OCDE de 78%. ”77
Surprinzător ponderea femeilor care reușesc să termine liceul este mai mare cu
1% față de cel al bărbaților (74 % – femei, 73%- bărbați). Sistemul educațional sud –
african este, din punctul de vedere al Indexului OCDE, mai scăzut decâ t media lor
normală. Potrivit rezultatelor obținute în Programului OCDE pentru Evaluarea
Internațională a Studenților (sau PISA pe scurt) „studentul obișnuit a obținut un nivel
mai scăzut la lectură, matematică și știință decât media OCDE de 486 de puncte ”78, pe
când studenții sud -africani obțin „performanțe similare, sub media decalajului OCDE
de 2 puncte. ”79
Toate acestea au un impact negativ asupra dezvoltării comunității și individului.
Ian Goldin însumează cel mai bine acest impact „educația, tehnologia, i nfrastructura și
instituțiile pot fi interpretate ca întârzierea creșterii sau îmbună tățirea creșterii doar în
contextul lor fizi c și numai în ceea ce privește nivelul de dezvoltare relativ al
economiei examinate. ”80

75 Ian Goldin, Op.cit ., p. 19.
76 http://www.oecdbetterlifeindex.org/countries/south-africa/ (24 Feb. 2020).
77 Idem.
78 Idem.
79 Idem.
80 Ian Goldin, Op.cit. , p.60.

28
2.3. Unde ne sunt ajutoarele?
Sărăcia și problemele din țările africane nu sunt necunoscute țărilor dez voltate ,
ba chiar s- a încercat întrajutorarea lor și sprijinirea lor în încercarea de a deveni țări
dezvoltate prin ajutoare, planuri economice, medicamente și donații di n parte mai
multor asociațți non -guvernamentale și mondiale, încă din timpul Războiului Rece. Cu
atâta sprijin și ajutor mulți s -ar întrebat: cum de aceas te țări rămân la stadiul de țări
subdezvoltate? De ce încă sunt copii i africani care mor de foame și de ce părinții lor nu
reușesc să -și găsească slujbe mai bune? De ce fondul dedicat educației și cr eșterii lor
este mai tot timpul scăzut? Ajutoarele au fost un factor important și benefic al
dezvoltării, însă aceste ajutoare au subminat dezvoltarea. Din păcate, în că odată
corupția și dorințele politice par să se fi pus din nou în calea dezvoltării și au fost
folosite „drept instrument politic și militar, mai degrabă pentru a impune obiective
geopolitice decât pentru a atinge obiective de dezvoltare. ”81

2.3.1. Metodele de înșelăciune de tipul Elefantul Alb
Metoda elefantul alb este o formă de înșelăciune mai puțin cunoscută î n lume însă
foarte des folosită în țările care beneficiază de foarte multe ajutoare e xterne pentru
dezvoltarea lor. Termenul provine din Siam (în prezent Thailanda), unde e lefanții albi
erau sacrii și intrau imediat în posesia regelui. Însă acești elefan ți deveneau o corvoadă
fiind nefolositori și foarte scumpi de întreținut. Regii din Siam „obișnuiau să dăruiască
aceste animale celor cărora le displăceau astfel încât să fie obligați să ch eltuiască o
avere păstrând prețioasele animale .”82 Cel care primea un elefant alb nu va mai putea
să scape de el, iar întreținerea animalului sacru îl aducea pe propietar la sapă de lemn .
În zilele noastre, metoda elefantului alb se referă la „ proiecte indezirabile din
cauza costurilor mari asociate acestora ”83. Un bun exemplu al unui astfel de abuz al
fondurilor menite să -i ajute pe cetățeni este cel al lui Mobutu Sese Seko, fostul dictat or

81 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării ,editura comunicare.ro, București, 2017, p. 102.
82 History Extra, Why do we say white elephant (12 Aug. 2019) https://www.historyextra.com/period/victorian/why- do-
we-say-white-elephant/ (3 Mar. 2020).
83 Ian Goldin, Op.cit. , p. 103.

29
al Zairului (în prezent Republica Democratică Congo). Acesta a „ investit ” donațiile
venite din partea vesticilor în mai multe fabrici industiale și programe energetice, ce
aveau scopul de a industrializa „satele africane ”. Prin „satele africane ”, Monbutu se
referea desigur la orașul său natal, Gbadolite, pe care l -a transformat într-un mic
Versailles.
În articolul intitulat The white elephants publicat pe pagina Muzeului Photografic
al Umanității (în engleză Photographic Museum of Humanity), Colin Delfosse scrie
despre aceste programe energetice, referindu-se aici la hid rocentralele Inga, că „ ar fi
putut aduce o dezvoltare durabilă în Congo .”84În continuare el spune despre aceste
proiecte că au fost finanțate „de un cornucopia de resurse și de instituțiile monetare
internaționale, care i-au oferit lui Mobutu miliarde […]Barajul, despre care se
presupunea că va îmblânzi fluviul Congo, este (acum) doar un utilaj metalic în
descompunere, ceea ce aduce Republica Democratică Congo foarte puțină putere și
datorii nefaste. ”85

2.4. Despre apă și schimbări climatice
Accesul la apă este foarte limitat în Africa Subsahariană. Singurele surse de apă
la care au acces mulți dintre africanii săraci sunt acele bălți de ti p waterholes care se
regăsec în sălbăticie și de la care se adapă animalele din savană. Aceste bălți le fac mai
mult rău decât bine celor care beau din ele, deoarece apa este plină de imp urități și
larve care odată ingerate pot declanșa boli grave. Cateodată aceste bălți d e apă devin
un adevărat focar de infecție, din moment de mulți folosesc apa nu n umai pentru
consum, ci și p entru a- și spăla rufele sau a se îmbăia. Prin consumarea acestor ape
contaminate omul poate contacta boli precum gastroenterită (dize nteria, diareea),
hepatita virală de tip A și E, febra tifoidă și holeră .
Pe lângă problema apei potabile, Africa se mai confruntă și cu peri colul
schimbărilor climatice. Despre problemele cauzate de schimbările climatice n e spune

84 Colin Delfosse, The white elephants (2014 -2015) https://phmuseum.com/colindelfosse/story/the-white-elephants-
4c67f05fc9. (26 Feb. 2020).
85 Idem.

30
și Ian Goldin în cartea sa În căutarea de dezvoltării . El ne descrie parcursul distructiv
pe care îl iau schimbările climatice atunci când reprezintă o amenința re pentru
sistemele agricole. Acestea „sporesc instabilitatea modelelor meteorologice, ceea ce
conduce la fluctuații semnificative ale temperaturilor maxime și min ime, ale
vânturilor, ale distribuției și intensității precipitațiilo r, precum și ale altor factori
esențiali.”86
De asemenea, ni se atrage atenția și asupra aspectului că aceste schimbări
climatice pot exarcerba deficitul de apă, „ceea ce va necesita îmbunătă țiri majore
privind eficientizarea utilizării apei.”87 Una dintre aceste îmbunătățiri ar putea fi la
sistemele de canalizare și irigație, deoarece „se estimează că peste jumătate d in apa
care este alimentată prin conducte se pierde din cauza scurgerilor.”88 Proiectele de
irigații și canalizare au fost un fel de alba -neagra pentru țări le africane. Unii politicieni
au reușit să aloce fonduri și donații pentru astfel de proiecte, însă nu au reușit să aloce
fonduri și donații pentru astfel de proiecte. Iar aceste donați i nu au reușit decât să
aducă un plus la buzunarul lor și la datoria internă și externă a ț ărilor (vezi Metoda
elefantului Alb).
În acest moment, schimbările climatice reprezintă un pericol pentru ag ricultură și
afectează , deja, populațiile cele mai sărace și mai vulnerabile din lume. Ca o ironie,
populațiile din aceste țări sărace „tind să se stabilească pe terenurile cele mai fragile și
mai vulnerabile. ”89 Desigur acești „nu dispun de capacitatea și de resursele necesare
pentru a face față acestor probleme.”90 Această problemă este „un aspect esențial al
dezvoltării atât la nivel național, cât și la nivel internațio nal.”91Organizația Națiunilor
Unite în parteneriat cu Organizația Mondială de Meteorologie a creat un organism
științific internațional numit Intergovernmental Panel on Climate Change (în română

86 Ian Goldin, Op.cit. , p. 153.
87 Ian Goldin, Op.cit. , p. 153.
88 Idem.
89 Idem.
90 Ibidem., p.152.
91 Idem.

31
Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei ) sau IPCC, care are drept
scop cercetarea schimbărilor climatice.
Printre soluțiile aduse în legătură cu schimbările climatice, se numără și câteva
propuse de scriitorul Ian Goldin. Acestea fiind “intervențțile privind protecția în fața
inundațiilor și protecția zonelor de coastă, sistemele de irig ații și de stocare a apei,
culturile rezistente la stres, modernizarea locuințelor, birourilor și a altor clădiri pentru
a reduce absorbția căldurii și alte măsuri menite să compeseze impact ul schimbărilor
climatice. ”92
Ian Goldin ne avertizează că schimbările climatice au început deja să îș i arate
colții, iar “dacă se pot limita la 2 grade Celsius, ele vor avea un imp act potențial
catastrofal asupra perspectivelor de dezvoltare ale multor oamenilor. ”93De asemenea,
este esențială “reducerea impactului schimbărilor climatic prin limi tarea gazelor cu
efect de seră.”94Aceste schimbări afectează foarte mult culturile agricole, chiar și cea
mai mică variație a “modelelor sezoniere și zil nice în perioadele critice ale sezonului
de creștere pot avea un impact devastator asupra culturilor.”95
O altă problemă apărută ca urmare a schimbării temperaturilor și, totodată, a
activităților umane, este pierderea biodiversității. Această problemă es te „recunoscută
ca o amenințare semnificativă la adresa dezvoltării”96
Scriitorul Morten Jerven în cartea sa Africa: Why economists get it wrong ne
prezintă un scenariu „cu toate acestea, chiar și atunci când dezvol tarea nu reușește,
instituțiile pot persista atunci când beneficiază de câteva elit e”97, „regimurile
autoritare, centralizate, pot produce o creștere limitată, susțin ei, î nsă resursele din
astfel de regimuri nu vor fi redistribuite într- un mod care să conducă la o dezvoltare
reală într-un mod în care are ca rezultat o dezvoltare reală, deoarece redistribuirea
poate destabiliza soluționarea instituțională extractivă”98 Din păcate acestă afirmație

92 Ian Goldin, Op.cit. , p. 153.
93 Idem.
94 Idem.
95 Idem.
96 Ian Goldin, Op.cit. , p.150.
97 Morten Jerven, Op.cit ., p.60.
98 Idem.

32
elaborată de are sens în teorie însă „ dovezile empirice sunt construite pe baze
temeinice ”99
Nu nu mai omul are de suferit de pe urma consumului de apă, ci și animalele. Î n
zona bazinului Congo, mai ales jurul lacului Malebo, există ap e ce sunt infectate cu
paraziți și bacterii ce pot provoca apariția „ tripanosomiozei – o boală parazitară care
provoacă emacie, anemie și moarte la animalele de fermă – ce a făcut imposibilă
păstrarea vitelor”100. În aceste zone există soluri tropicale care „ sunt fertile doar la o
adâncime mică, iar folosirea plugurilor crește riscul de eroziune a s olului”101. Iar din
cauza deșertificării, folosirea plugurilor este aproape imposibil ă și agricultura are și
mai mult de suferit. Mulți dintre cei care și -au pierdut recoltele și animalele din cauza
sărăciei sau a deșertificării au recurs la un alt mijloc care le -ar putea aduce un ven it și
anume mineritul.
Mineritul în Africa a devenit un miracol finan ciar pentru țările sale mai ales că
9% din exportul către țările dezvoltate o reprezintă cărbunele și m inereurile, iar 36% o
reprezintă combustibilul. Dar mineritul a reprezentat și o portiță d e scăpare pentru
angajatorii și firmele, care aduc contribuții la „economia informală” , mai ales în
exploatarea copiilor. Despre minerit și exploatarea copiilor voi vorbi mai detaliat în
capitolul următor.
Graficul 1.5. Structura exporturilor din 2018

Sursă: World Economic Situation and Prospects 2020

99 Morten Jerven, Op.cit ., p. 60.
100 Ibidem. , p.61.
101 Idem. Agricultur
ă și
administr
ație
12%
Combusti
bil
36% Cărbune
și
minereuri
9% Servicii
17% Altele
7% Bunuri
Fabricate
19%

33

Printre a cțiunile ce capătă o dimensiune importantă în agenda globală de
dezvoltare se numără și „intensificarea eforturilor globale de îmbun ătățire a cantității
și calității producției agricole.”102 Proiectul Generația 2030 Africa din cadrul UNICEF
estimează că totalul populației de pe continentul african va ating e 2,4 miliarde până în
anul 2050 și în anul 2100 populația va atinge un total de 4 ,2 miliarde.103 Din acest
punct de vedere și a „presiunii din ce în ce mai mari asupra rezer velor de apă, a solului
și a altor resurse, la care se adaugă impactul schimbărilor climatice, sti mularea
producției se va dovedi a fi o provocare tot mai mare.”104 Populația este nemulțumită
de felul cum decurg lucrurile în viitorul lor după cum o arată și un sondaj efectuat de
OCDE în Africa de Sud, unde „67% dintre oameni spun că sunt nemulțumiți de
calitatea apei lor, sub media OCDE de 81%. ”105
Cea mai bună soluție pentru a putea combate dispariția biodiversității, de
adaptibilitate la condițiile aspre și a ajuta atât populația cât și economia țărilor africane
este dezvoltarea unor sisteme energetice „care reduc în mod radical emisiile de
carbon ”106 și care „necesită nu numai o creștere rapidă a surselor regenerabile –
energie eoliană, solară, provenită din maree, biomasă, hidroenergie și altele – ci și
modernizarea sistemelor existente cu scopul reducerii emisiilor de carbon. ”107

2.5. Despre boli și alți demoni
Una dintre bolile care au marcat Africa și a produs moartea a mii de oameni este
malaria . Deși malaria este fatală aceasta nu a avut astăzi un impact dăună tor asupra
dezvoltării economice. Potrivit cercetărilor lui Bloom și Sachs, „d e îndată ce malaria
este eradicată sau oamenii sunt protejați corespunzător, venituri le vor crește și va urma
o altă dezvoltare instituțională .”108 O metodă eficientă pentru combaterea malarie i a

102 Ian Goldin, În căutarea dezvoltării , Editura comunicare.ro, București, 2017,p.83.
103 Generation 2030 Africa, UNICEF, 2014, Division of Data, Research and Policy.
104Ian Goldin, Op.cit., p.83.
105 http://www.oecdbetterlifeindex.org/countries/south-africa/ (24 Feb. 2020).
106 Ibidem., p.153.
107 Idem.
108 Morten Jerven, Op. Cit ., p.68.

34
fost achiziționarea de plase care să -i protejeze pe cei vulnerabili. Fondurile dedicate
achiziționării aces tor plase s-au dovedit a fi benefice . Însă din păcate „ într-o economie
cu instituții slabe, este probabil ca agențiile care distribuie plas e de malarie să nu
funcționeze eficient .”109 Iar persoanele care reușesc să se vindece de malarie„ vor fi
încă reținute de instituțiile deficiente, inclusiv protecția in adecvată a proprietății
private. ”110
În Africa malaria ucide aproximativ 1 milion de oameni în fiecare an, „mai mult
de 75% dintre ei sunt copii. A cesta reprezintă aproximativ 20% dintre decesele în
rândul copiilor sub 5 ani. ”111 Iar conform unui raport UNICEF din 2006 „doar 14%
dintre copiii sub 5 ani din regiune au dormit sub plase, doar 4 % au dormit sub plasele
tratate și doar 37% dintre cei cu febră au primit medicamente antimalarice între 1999 și
2003 ”112. Ratele de prevenire și tratament sunt scăzute, în ciuda faptului că 200– 450
milioane de copii mici sunt infectați de boală.113
De asemenea, „guvernele din Africa Subsahar iană au finanțat doar 50% din
programele de rutină extinse privind vaccinurile pentru imunizare (EPI) în 2005;
donatorii și sectorul privat au finanțat cealaltă jumătate.”114 Iar rezultatele programului
de vaccinare au fost acestea: „76 % dintre copiii de 1 an sunt imunizați împotri va
tuberculozei și 66 -77 la sută sunt imunizați împotriva DPT (diterie, pertussis ș i
tetanus), poliomielită și rujeolă.”115 Africa pare să o ia pe un drum bun, însă „ aceste
cifre sunt încă cele mai scăzute din lume.”116 Inclusiv, „vaccinarea împotriva rujeolei
s-a îmbunătățit la 65% în 2005, dar rămâne mai mică decât în orice altă regiune. ”117
În capitolul următor vom vedea cu adevărat cât mult sunt afectați co piii de
acești „ ghimpi în coloana ” dezvoltării, dar și cum au reușit unii dintre ei să găsească

109 Morten Jerven, Op. Cit ., p.68.
110 Idem.
111 Marito Garcia, Alan Pence, Judith L. Evans, Africa’s Future, Africa’s Challenge , Editura The World Bank,
Washington, 2008, p. 14.
112 Idem.
113 Idem.
114 Idem.
115 Idem.
116 Idem.
117 Marito Garcia, Alan Pence, Judith L. Evans, Op. Cit. , p. 19.

35
soluții ingenioase la probleme de dezvoltare durabilă la care nici specialiștii în
domeniu nu s- ar fi gândit, dar felul cum anumite instituții au venit în sprijinul lo r.

36
Capitolul III
Studiu de caz – Cum sunt afectați copiii de veniturile părinților

3.1. Copii și jucării
În cartea African Children at Work ni se prezintă cazuri în care copiii, chiar dacă
muncesc cot la cot cu adulții, își găsesc lucruri și metode prin care se pot juca. În satele
în care mai există fierării, copii se adună în jurul bancului de lucr u al fierarului și îl
privesc cu nerăbdare și uimire cum prelucrează fierul și chiar încearcă să -l imite pe cât
pot de bine. Copii care sunt trimiși la păscut cu animalele înc ep să lege prietenii cu
animalele sau chiar cu ceilalți păstori, ba chiar în timpul păsto ritului ei se joacă cu
animalele.
Uneori, fetițele procură de la mame sau de la „locurile lor de muncă” bucăți de
material, lemn sau lut din care își confecționează păpuși sau vase mici de lut cu care să
se joace de- a casă, incercând pe cât pot să -și imite mamele. Toată joaca lor derivă din
imitarea a ceea ce ei văd in viața de zi cu zi, inclusiv jucăriile lor sunt făcute din
diferite materiale care încearcă să imite cât mai bine jucăriile adevărate. Acești c opiii
se folosesc inclusiv de unelte, haine sau roți rupte pentru a -și confecționa jucăriile.
Jucăriile adevărate sunt rezevate numai clasei sociale mari. În casele mu ltora din
copii africani nu vom găsi aceleași jucării, pe care noi le găsim la magazine. Aceste
jucării se vor găsi numai în casele celor care au un venit destul de mare și care își pot
permite un astfel de lux. Ba chiar, în unele sate se consideră, că jucăriile adevărate se
găsesc numai în „civilizațiile avansate” sau chiar „futuriste ”, deși cu toții trăim în
același secol.
Fără să ne dăm seama, jucăriile copiilor noștri trădează foarte mult ve nitul unei
familii. Anna Rosling Rönnlund a realizat un colaj de fotografii prin care arată copii
proveniți din diverse familii cu diferite venituri lunare. Aceșt i copii își prezintă fiecare
jucăria preferată.

37
I. Burkinabe

a) b)
În casa din imaginea a) în care venit ul este de 29$ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil este o roată veche.
În casa din imaginea b) în care venitul este de 45$ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil este o păpușă de plastic ruptă .

c)

II. Burundia

Într-o casă din Burundia , al
cărui venit este de 29 $ pe lun ă per
adult, jucăria preferată a acestui
copil este un cocean uscat. În casa din imaginea c) în care
venitul este de 54$ per lună pe
adult, jucăria preferată a acestui
copil este o roată.

38
III. Zimbabwe
a) b)
În casa din imaginea a) în care venitul este de 34 $ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil este o minge făcută din resturi.
În casa din imaginea b) în care venitul este de 41 $ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil este o mașinuță .

IV. Coasta de Azur

V. Rwanda
a) b)
În casa din imaginea a) în care venit este de 72 $ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil sunt niște frunze.
În casa din imaginea b) în care venit este de 251 $ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestui copil este un băț.
Într-o casă din Coasta de Azur, al
cărui venit este de 61 $ pe lună pe r adult,
jucăria preferată a acestui copil este un
pantof vechi.

39

VI. Nigeria

VII. Africa de Sud

VIII. Kenya

Sursă fotografii: The Bored Panda

În cartea Sărăcia Africană a Milleniului ni se propun două principii ce trebuie să
stea la baza analizei sărăciei. Prima dată, nu trebuie să uităm nicio dată greutățile și
tragedia c e se află în spatele cifrelor. În fiecare an, două milioane de copii africani mor
Într-o casă din Nigeria, al cărui venit
este de 124 $ pe lună pe r adult, jucăria
preferată a acestor copii sunt niște prăjini.
Într-o casă din Africa de Sud, al
cărui venit este de 2,862 $ pe lună pe r
adult, jucăria preferată a acestui copil
este un animăluț de pluș.
Într-o casă din Kenya, al cărui
venit este de 3,268 $ pe lună pe
radult, jucăria preferată a acestui
copil este o tabletă.

40
înainte de ziua lor de naștere.118 Practic fiecare dintre acestea lasă o familie îndurerată.
În al doilea rând, „trebuie să înțelegem sensul multidimensionalității sărăciei”119.
O copilărie lipsită de griji este posibilă numai dacă copiii pot d epinde de adulții
care dispun de resurse adecvate pentru a le asigura o copilărie fericită și o educație
completă. „În țările cu venituri mari, copiii sub 14 ani cuprind 17% din populație; în
Africa Sub sahariană, copiii sub 14 ani cuprind 42% din populație, iar veniturile
adulților care le susțin sunt mult mai mici.”120 Multe dintre astfel de familii se bazează
foarte mult pe copiii lor pentru a avea un trai decent.
O viață cât mai bună poate fi facilitată de către stat pentru popu lația sa, dacă se
ține cont de mai mulți factori, cum ar fi creșterea veniturilor pri vate, asigurarea
sănătății, educației, apei și a infrastructurii. Dar țările africane s -au dovedit a nu fi
eficiente în a- și crește veniturile pentru a putea asigura o viață cât mai bună pop orului
său. Din această cauza, mulți dintre săracii africani sunt triplu dezavantajați .
În primul rând „prin lărgirea gabaritului internațional, pe măsură ce indicatorii
sociali din Africa sunt în detrimentul celor din restul lumii, ceea ce se explică parțial
din istoria continentului de creștere slabă.”121 În al doilea rând, sunt dezavantajați „ de
către performanțele insuficiente ale economiilor africane în transformarea creș terii în
ceea ce privește îmbunătățirea bunăstării.”122 Și nu în ultimul rând, „de disparitățile
naționale în materie de sănătate și educație între cei săraci și cei bogați .”123
Majoritatea copiilor din familiile sărace reușesc să trasforme simplele t reburi
casnice în mijloac e de a se distra și orice obiect devine o jucărie pentru ei. O s implă
sarcină precum împletitul frânghiilor devine un joc la care iau parte toți copii din acea
casă. După ce frânghiile sau alte bunuri sunt produse sau adunate cop ii se strâng în
grupuri și pleacă pentru a le putea vinde în piețe sau în caravane.

118 Howard White, Tony Killick, Steve Kayizzi-Mugerwa, African Poverty at the Millennium: Causes, Complexities, and
Challenges , Editura The World Bank, Washington, 2001, p. XIII.
119 Howard White, Tony Killick, Steve Kayizzi-Mugerwa, Op.Cit ., p. XIII.
120 M. F. C. Bourdillon, African Children at Work: Working and Learning in Growing Up for Life, Editura LIT, Berlin,
2012, p.3.
121 Howard White, Tony Killick, Steve Kayizzi-Mugerwa, Op. Cit. , p. 75.
122 Howard White, Tony Killick, Steve Kayizzi-Mugerwa, Op. Cit. , p. 75.
123 Idem.

41
Majoritatea copiilor din Africa sunt nevoiți să muncească de la vârste fragede
pentru a- și putea suține familiile. Acești copii provin din familii mo noparentale, fără
niciun părinte sau cu părinți care fie și muncesc pe bani pu țini fie sunt grav bolnavi.
Bolile precum HIV sau malaria au marcat adânc continentul african și au l ăsat mulți
copii orfani. Aceștia nu au avut altă soluție decât să se maturizeze rapid, să preia
frâiele casei și să se ducă să muncească pentru a supreviețui și a -și ajuta părinții.

Graficul nr.1. Copiii care locuiesc cu părinții biologici, pe regiuni, 2018

Sursă: Statistics South Africa (2019), General Household Survey 2018
*Notă: Analiza a fost făcută de Katherine Hall și Winnie Sambu, Children ’s Institute, UCT.

3.2. Soluții și propuneri pentru înlăturarea exploatării copiilor
Conform unui raport numit Giving Globalization a human face efectuat la a 101
a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii de le Geneva, copiii , care sunt
exploatați la locul de muncă, fac parte dintr -o economie informală, unde legislația
Conferinței de la Geneva nu se poate aplica. În paragraful 341 ni se explică cum Weste
rn
CapeEaster
n
CapeNorth
en
CapeFree
StateKwaZu
lu-
NatalNorth
WestGaute
ngMpum
alangaLimpo
poSouth
Africa
Locuiesc doar cu mama 34,3 41,7 44,8 41,2 49,8 46,7 37,2 44,7 47,8 43,1
Locuiesc doar cu tată 3,6 3,5 3 3,8 4,1 2,7 3,2 3,6 1,8 3,3
Locuiesc cu ambii părinți 53,7 21,8 34,8 33,9 21,8 30,7 48,9 32,5 27,6 33,8
Locuiesc cu niciun părinte 8,4 33,1 17,4 21,1 24,4 19,9 10,8 19,3 22,8 19,80%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%

42
„guvernele au luat diferite măsuri pentru a se asigura că de protecția oferită de
convenție beneficiază de copiii care lucrează în economia informală.”124
Potrivit datelor prelevate de pe pagina web a universității Cape Town , intiulată
Children Count , 30% dintre copii locuiesc în case, unde niciun adult nu este a ngajat cu
acte și se bazează numai pe alocațiile copiilor și pe asistență social ă. 12.4 milioane de
copii primesc alocații și sunt plătite către cei care au grijă de cop ii și 380.000 de copii
primesc ajutor de asistență maternală . De asemenea, „în cazurile în care legislația
generală a muncii exclude lucrătorii din economia informală din sfera de aplicare a
acesteia, această legislație poate fi modificată pentru a stabili în mod specific că aceste
excluderi nu se aplică dispozițiilor care reglementează munca copiilor.”125
Aici avem exemplul Kenyei unde s-a implementat cu succes Legea p rivind
ocuparea forței de muncă din 2007 (și revizuit în 2012) în ceea ce privește vârsta
minimă de angajare. Conform acestui act, în Cap 226:
„56. Interzicerea angajării copiilor între treisprezece ani și șaisp rezece ani ;
(1) Nici o persoană nu poate angaja un copil care nu a împlinit vârsta de
treisprezece ani, indiferent dacă a avut un scop sau altceva în orice întreprindere.
(2) Un copil cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaisprezece an i poate fi
angajat pentru a efectua lucrări ușoare care …
(a) nu poate fi dăunător sănătății sau dezvoltării copilului și
(b) să nu se împiedice prezența copilului la școală, participare a la programe de
orientare sau formare profesională aprobate de ministru sau capacitate a sa de a
beneficia de instrucțiunile primite.
(3) Ministrul poate adopta reguli care să prevadă o muncă ușoară în care să poată
fi angajat un copil cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șais prezece ani și condițiile
de încadrare în muncă.
57. Interzicerea contractelor scrise pentru un copil cu vârs ta între treisprezece și
șaisprezece ani;

124 Giving Globalization a human face , Editura International Labour Office Geneva, Geneva, 2012, p.153.
125Katherine Hall, Child Support Grants , (Noiembrie 2019)
http://www.childrencount.uct.ac.za/indicator.php?domain=2&indicator=10 (21 Apr. 2020).

43
Sub rezerva dispozițiilor din Legea privind instruirea industrial ă referitoare l a
contractele de ucenicie sau de învățare nedeterminată, o persoană care angaje ază un
copil cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaisprezece ani sau determ ină un astfel de
copil să fie angajat, fie părintele sau tutorele sau o altă persoană având, deocamdată,
acuzația sau controlul asupra copilului, permite angajarea copilului, altfel dec ât
contractul de serviciu sub verbal comite o infracțiune și poate fi condamnat cu
credibilitate la o amendă care nu depășește o sută de mii de șilingi sau la închisoare
pentru un termen cel mult șase luni sau ambele .
58. Restricție la angajarea unui copil cu vârsta între trei sprezece și șaisprezece
ani pentru a participa la utilaje;
(1) Nimeni nu poate angaja un copil cu vârsta cuprinsă între treisp rezece și
șaisprezece ani, altul decât unul care lucrează în baza unui contract de ucenicie sau î n
învățământ protejat, în conformitate cu prevederile Legii privi nd instruirea industrială,
într-un sector industrial care urmează să participe la utilaje.
(2) Nimeni nu poate anga ja un copil în turnări deschise sau lucrări sub -suprafețe
care sunt introduse prin intermediul unui arbore sau al unor diguri.
64. Sancțiuni pentru angajarea ilegală a copilului ;
(1) O persoană care angajează, sau folosește un copil într -o întreprindere
industrială, contravențional prevederilor acestei părți, comite o infracți une.
(2) O persoană care folosește un copil în orice activitate care constit uie cea mai
proastă formă de muncă comite o infracțiune și poate fi condamnată la o amendă care
nu depășește două sute de mii de șilingi sau la închisoare pen tru un termen care nu
depășește doisprezece luni sau ambele.
(3) Este o apărare dacă persoana învinuită dovedește că a avut cu adev ărat motive
să creadă că copilul era peste limita de vârstă, care face obiectul acuzației.
65. Sancțiuni în caz ul deces ului sau rănirii unui copil
(1) În cazul în care un copil este ucis, moare sau suferă vreo vătămare corpora lă
din cauză că angajatorul său a încălcat orice prevedere a acestei părți, ang ajatorul va fi,
pe lângă orice altă pedeapsă, cu o amendă care să nu depășească cinci sute de mii de

44
șilingi sau pedeapsa cu închisoarea pe o durată care nu depășește do uăsprezece luni
sau pentru amenda și întreaga sau orice parte a amenzii poate fi apli cată în beneficiul
copilul ui vătămat sau al familiei sale, sau altfel, după cum poate ordona ministrul.
(2) Un angajator nu va fi responsabil în subsecțiunea (1) –
(a) în caz de vătămare a sănătății, cu excepția cazului în care vătămarea a fo st
cauzată direct de contravenție; și
(b) în cazul în care o acuzație împotriva lui în temeiul acestei părț i cu privire la
implicarea actorului prin care a fost cauzată moartea sau vătămarea a fost au zită și
respinsă înainte de producerea vătămării.”126
În următorul paragraf și anume paragraful 342 ni se confirmă temerea că acești
copii nu pot fi protejați de legislația unor anumite țări, fii ndcă aceste legislații nu
acoperă decât relațiile formale de muncă și nu cele informale, unde, din păcate, se
regăsesc mulți dintre copii din familiile sărace. Și, din păcate, consec ința este acesta:
„Absența protecției legislative este agravată de faptul că, fără o bază legi slativă pentru
a proceda, inspectorii de muncă din multe țări nu pot monitoriza copiii din acest
sector. ”127 Cu alte cuvinte cop ii pot fi angajați pe baza un contract verbal și supuși la
munci grele nerecomandabile unui copil, fără a putea fi verificați de către autorități .

3.3. Realitatea Crudă
Lisa Cavazuti, Christine Romo, Cynthia McFadden and Rich Schapiro ju rnaliști
ai postu lui american NBC NEWS au reușit să întocmescă un reportaj numit Zone
Rouge: An army of children toils in African mines , unde au dezvăluit cum o armată de
copii muncesc zilnic în minele de mică din Madagascar. Aceste mine sunt niște găuri
în pământ prin care copiii, împreună cu părinții lor, coboară cu ajuto rul unor frânghii.
Mediul în care se lucrează este descris de jurnaliști drept „înăbușitor cu temperaturi

126 Laws of Kenya, Employment Act – Chapter 226. Revised Edition 2012 (2007), publicat de National Council Law
Reporting with the Authority of the Attorney-General, p.38 – 40.
127 Giving Globalization a human face , Editura International Labour Office Geneva, Geneva, 2012, p. 154.

45
care pot depăși 95 de grade și cu niveluri scăzute de oxigen care pot împiedica
respirația”128

În reportaj ni se dezvăluie cum aceste minerale „își croiesc drum pri ntr-un lanț
de aprovizionare opac din Africa până în Asia, înainte de a ateriza în m ilioane de
produse – electronice, aparate, chiar trenuri – care se termină în America.”129 Nu numai
atât, după o cercetare mai amănunțită a registrelor de transport s -a descoperit “modul
în care marea majoritate de mică extrasă în Madagascar se revarsă în China și sfârșește
în piese componente din produsel e americane, cum ar fi uscătoarele de păr, boxele
audio și bateriile.”130

Femeia din imaginea de sus este o mamă pe nume Solange ,care coboară în mine
având- o pe Mirela, fiica ei de 4 ani în spate, fără a avea un echipament de prot ecție
corespunzător. Programul de lucru a lui Solange este de la 7 dimineaț a până la 7 seara.

128 Lisa Cavazuti, Christine Romo, Cynthia McFadden și Rich Schapiro, Army Children toil african mica mines , (18
Nov. 2019) https://www.nbcnews.com/news/all/army-children-toil-african-mica -mines-n1082916 (21 Apr. 2020)
129 Lisa Cavazuti, Christine Romo, Cynthia McFadden și Rich Schapiro, Op.Cit .
130 Idem.
„Nu avem bani”, a
spus Solange. „Nu
avem de ales.”

46
După ce termină „ programul ”, Solange și copiii ei rămân „de pază” noaptea la gura
minei sale pentru nu putea fi jefuită de ceilalți mineri.
Întrebată de ce face acest efort în astfel de condiții în fiecare zi, ea le -a răspuns
„Nu avem bani. Nu avem altă soluți e.” Jurnaliștii au rămas cu Solange timp de două
luni și jumătate și au observat -o cum lucrează. La finalul acestor două luni și jumătate,
familia lui Solange a reușit să adune 3 tipuri de mica: fier vechi, foaie și bloc, cea din
urmă fiind „ de cea mai în altă calitate”. Solange a reușit, în aceste două luni, să câștige
„echivalentul a aproximativ 7 centi de lire sterline. ”131
Cealaltă persoană intervievată de jurnaliști este un copil malg aș de 10 ani pe
nume Manjorza. El lucrează de dimineața și până seara (uneori chiar și în timpul
nopții) în minele de mică, „ târându-se prin tuneluri negre din interiorul minei
improvizate, cu degetele culegând prin pământ, colectând și so rtând cioburi de
mică .”132 Întrebat de ce muncește atât mult el a răspuns simplu: „ Mama mea nu face
destui bani. Așa că trebuie să o ajut să facă bani.”133
Manjorza nu se duce la școală și nici Solange sau copiii ei nu s -au dus. Motivul
acestei alegeri este, pe de o parte, frica de- aș pierde găurile de mică și a mineralelor
respectiv, iar pe de alta prezența unor trupe de hoți de vite bine înarmaț i, numiți
malaso , care păzesc acele zone, prădează mereu singura școală din zonă și alungă
turiștii și ajutoarele venite în sprijinul loca lnicilor.
Neavând echipamentele necesare de protecție, copiii sunt expuși la bolile cauzate
de expunerea la mică. Chiar și muncitorii calificați care au echipamentele necesare
extragerii de mică pleacă cu boli și probleme la nivel respiratoriu î n formă ușoară.
Copiii expuși dezvoltă probleme la plămâni și cel mai grav și mai des dezvoltă
probleme de vedere. Mamele, precum Solange, care lucrează zilnic în acele mine pot le
transmită acele boli bebelușilor lor.
În imaginile de mai jos o mamă își alăptează bebelușul în tim p ce ea sparge
bucățile de piatră pentru a extrage mică într -un centru de procesare în aer liber, iar în

131 Lisa Cavazuti, Christine Romo, Cynthia McFadden și Rich Schapiro, Op. Cit.
132 Idem.
133 Idem.

47
cealaltă imagine este fiica ei de patru ani care își ajută mama în spar gerea pietrelor.
Lisa Cavazuti și Christine Ramo, cele care au făcut aceste fotografii n e dezvăluie un
adevăr sfâșietor, fetița s -a născut mută și are vederea slabă ca și surorile ei. Mama lor
câștigă echivalentul a 3 $ pe săptămână pentru ea și copiii ei. Întrebată de jurnaliști d e
ce nu- și trimite copiii la școală, ea le răspunde că își dorește să -și poată trimite copiii la
studii, însă „nu are soț și nu poate produce suficient pentru a- și hrăni familia. Tot ea a
dezvăluit că mănâncă doar o masă pe zi: o cană de orez pe care o împarte cu cei patr u
copii ai ei. ”134

Toți acești copii sunt prinși „ într-un ciclu de sărăcie extremă, exploatare și
muncă a copiilor care se întinde între generații.”135 Însă ei nu par să fie conștienți de
acest lucru, în inocența lor munca li se pare o joacă și o normă, iar o rice mică
contribuție la întrajutorarea familiei este privită cu mândrie. La prima întâlnire a
jurnaliștilor cu Manjorza, băiețelul le -a arătat mândru bucățile de mică pe care le -a
găsit. Însă joaca asta se transformă treptat în tragedie. Chiar dacă Manjorza este
mândru că -și poate ajuta familia (și face acest lucru de la vârsta de 8 ani), el a început
să sufere de probleme cu spatele, să tușească mult, să aibe probleme cu vederea .

134 Lisa Cavazuti, Christine Romo, Cynthia McFadden și Rich Schapiro, Op. Cit.
135 Idem.

48
Graficul nr. 2 . Estimările muncii copiilor și valoare adăugată pentru mărfuri exportate și
servicii și cerere internă , pe regiuni (2015).

Sursă : Bazat pe (a) date privind munca copilului din cele 65 de seturi de date utilizate în
estimările globale ale OIM pentru 2017 privind munca copilului (inclusiv sondajele naționale
susținute de OIM privind modulele de muncă pentru copii sau modulele de muncă pentru copii în
sondajele naționale ale forței de muncă, clusterul cu indicatori multipli susținut de UNICEF)
Sondaje (MICS) și Sondaje demografice și de sănătate suportate de US AID);
(b) tabelele ICIO OCDE (ediția 2018); și
(c) date cu valoare adăugată din OCDE (conturi naționale anuale de conturi și baze de date
analize structurale), agregatele principale ale Națiunilor Unite și date oficiale ale țărilor conturilor
naționale ale Națiunilor Unite.136

În Madagascar există cinci mari exportatori de mică, cea mai mare dintre ele est e
Tri-H. Tot minereul pe care Solanja și familia ei îl extrag ajunge la acest exportator.
Când jurnaliștii de la NBC l -au confruntat pe Haja Ranahary, managerul Tri-H, în
legătură cu situația familiilor care lucrează la mine de mică, el le -a răspuns că știa de
ce se întâmplă cu adevărat în acele mine. Însă în loc să -și asume responsabilitatea el le –
a spus jurnaliștilor că „Nu este problema noastră. Nu este vina noastră . Este vina

136 ILO,UNICEF, OECD, IOM, Ending child labour, forced labour and human trafficking in global supp ly chain , Editura
Alliance, Geneva, 2019, p. 9. 88% 85% 78% 84% 91% 82% 74% 77% 88% 85% 12% 15% 22% 16% 9% 18% 26% 23% 12% 15%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Munca
copiilorValoare
adăugatăMunca
copiilorValoare
adăugatăMunca
copiilorValoare
adăugatăMunca
copiilorValoare
adăugatăMunca
copiilorValoare
adăugată
Legat de exporturi Legat de consum și producție domesticăAsia
Centrală și
de Sud Africa
Subsahariană Asia de Est
și de Sud-
Est Africa de
Nord și
Asia de
Vest America
latină și
Caribele

49
părinților copiilor .”137 Ba mai mult i- a asigurat pe jurnaliști că „ el le înmânează măști,
pahare și mănuși în vizitele sale la siturile miniere.
El a mai spus că oferă și lucrătorilor mâncare, inclusiv sac i de orez. ”138 Și le -a
mai dezvăluit jurnaliștilor că acestea sunt „ „cadouri ” și nu sunt deduse din plata pe
care o primesc lucrătorii.”139 Deși există suspiciunea că se întâmplă exact opusul, însă
muncitorilor le este frică să vorbească.
Marile companii din America depind foarte mu lt de foile de mică pentru a -și
construi produsele, iar aceste foi sunt importate chiar din Mada gascar. Jurnaliștii au
încercat să ia legătura cu reprezentații lor pentru a le adresa niște î ntrebări implicarea
companiilor lor în folosirea copiilor în munca silnică, însă aceștia fie au evitat
răspunsul, fie au negat implicarea. Firmele contactate de jurnaliștii NBC sunt Ford,
Fiat- Chrysler, Boeing, United Airlines, Alaska Airlines, Virgin Atlan tic și Isovolta, o
companie care fa brică piese de avion interioar e
Poate cea mai tristă statistică este aceea a nivelului de creștere a
telecomunicațiilor. Deși acești copii trăiesc într -un mediu murdar și cu un venit mult
sub nivelul unui trai decent, părinții lor pare că pot să -și permită un smartphone sau
acces la internet. Conform statisticilor companiei GSMA Africa Sub- Sahariană va
rămâne una dintre regiunile cu cea mai rapidă creștere cu o rată de creștere anu ală
compusă de 4.6% și un supliment de 167 de milioane de abonați d e-a lungul perioadei
până în anul 2025.140

137 ILO,UNICEF, OECD, IOM, Op. cit., p. 9.
138 Idem.
139 Idem.
140 The Mobile Economy Sub-Saharan Africa 2019, p.2.

50
Graficul nr. 3. Aproape 170 de millioane de noi abonați până în anul 2025; 141
84 167

15 10 9

31
18

Nigeria Ethiopia DRC Tanzania Kenya Alte țări Numărul de
abonați noi
până în anul
2025

Sursă: The Mobile Economy Sub-Saharan Africa 2019

Însă creșterea numărului de abonați și accesul la internet poate să aducă beneficii
în dezvoltarea educațională a copilului, dar și în dezvoltarea țărilor africa ne.

3.4. Galimoto – sau campionii reciclării
Lipsurile materiale nu i- au împiedicat pe acești copii din a -și folosi creativitatea
în încercarea lor de a- și ajuta părinții sau a avea o copilărie frumoasă. Imaginația
copiilor este infinită și reușesc în innocența lor să vadă frumosul în orice l ucru. Putem
spune că copii africani sunt campionii reciclării și reușesc să t ransforme orice gunoi
într-o jucărie sau într -un mijloc de transport. Din punct de vedere psihologic, copiii
percep realitatea altfel decât adulții, modul de a se adapta la diferite situ ații este
fascinantă și misterioasă.
Să luăm drept exemplu copilul din Coasta de Azur. Pentru el acel pa ntof vechi
reprezintă un obiect de joacă de care nu se poate despărți și care i se pare cea frumoasă

141The Mobile Economy Sub-Saharan Africa 2019, p.7.

51
jucărie. Dacă i -am da unui copil de aceeași vârstă, dar dintr -un alt mediu social și cu
posibilități materiale acesta ar începe să plângă și ar arunca pantoful la gunoi. La fel ar
reacționa și un adult. Însă pentru alți copii cum ar fi acela din Coasta de Azur acel
pantof poate reprezenta o mașinuță de curse, o păpușă sau un animal de pluș sau orice
altceva imaginația lui poate să creeze.
Echivalentul „pantofului ” în țările dezvoltate ar putea fi cutia de carton. Mulți
copii folosesc c utiile de carton de la pantofi, televizoare, frigidere ș.a. pentru a se j uca
și văd în acea cutie de carton un castel, un magazin, un dulap de hain e, o mașină exact
cum am menționat în exemplul anterior cu pantoful. Totul depinde de capacitatea
copilului d e a percepe lumea din jurul său și totodată de capacitatea creativă a acestuia.
Galimoto înseamnă mașină în Chichewa, limba oficială a statului Mal awi, dar
acest cuvânt a fost curând asociat cu orice obiect sau jucărie ce se poate realiza din
materiale r eciclabile sau care se găsesc la îndemână afară. Inițial galimoto se referea la
„un vehicul de jucărie creat de obicei din sârmă veche; dar poate fi, de asemenea,
confecționat din bețișoare, coceni de porumb și igname .”142
Galimoto a căpătat popularitate după publicarea cărții cu același nu me de Karen
Lynn Williams. Cartea spune povestea unui tânăr malawian pe nume Kondi, care căută
prin satul lui sârme pentru a- și putea construi un galimoto, adică un camion. Tot în
carte ni se descrie că un obiect pentru a putea fi numit gali moto trebuie să aibe părți
care să -i permită să se deplaseze și care poate fi „mișcat de un băț lung, în timp ce
copilul stă în picioare.”143
Această metodă ingenioasă de a recrea obiecte folosind materiale reciclabi le a
atras atenția instuțiilor educaționale care au început să o integrez e în planul lor de
lecție. Instituții precum Lowell School și Boston Children’s Museum oferă ateliere
creative prin care îi învață pe copii cum să construiască un galimoto din obiecte ce se
pot găsi la îndemână precum ațe, sârme sau chiar țevi din PVC. Ba mai mul t, în mod

142 Susan Buckner, Lesson Plan – Toy making and resourcefulness ,
(1998),http://teacherlink.ed.usu.edu/tlresources/units/byrnes-africa/susbu c/back.html (21 Apr. 2020).
143 Susan Buckner, Lesson Plan – Toy making and resourcefulness ,
(1998),http://teacherlink.ed.usu.edu/tlresources/units/byrnes-africa/susbu c/back.html (21 Apr. 2020).

52
indirect copii din zonele sărace din Africa le devin profesori cop iilor din ateliere și îi
învață cum să creeze aceste jucării. Acestă comunicare indirectă este realiza tă prin
materiale fotografice și video.

Sursa: Boston Children ’s Museum

Satele africane au un spațiu deschis unde copiii se joacă sau au loc evenimente
importante și întâlniri între bătrânii satului. Locul este b ine amenajat și structurat în
astfel de zone astfel încât „numeroși adulți și copii mai mari din diferite familii pot s ă-
i supravegheze ”144. Aceștia locuri sunt numite ilo în Nigeria de sud est. Copiii se
strâng în grupuri în aceste ilo, nu numai pentru a se juca împreună ci și pentru a mânca
și dormi. Depinzând de materialele pe care le găsesc în împrejurimi, ei le transformă
într-un joc sau jucărie.
În zonele aride și semi aride din Africa Sub -Sahariană, copii joacă mancala .
Mancala este un joc „ce se poate juca cu pietricele și găuri în nisip”145, în unele zone se
folosesc și scânduri cu semințe sau sâmburi. În capitolul Games, toys and pastimes ,
din The Greenwood Encyclopedia of World Popular Culture ni se descriu mai multe

144 Eva Nwokah și Clara Ikekeonwu, The Greenwood Encyclopedia of World Popular Culture , Editura Greenwood Press,
Wesport, 2007, p.128.
145 Idem.

53
activități recreative și jucării „ handmade ” care solicită îndemânarea și creativitatea
copiilor. În unele zone din Africa Subsahariene există un pământ roș u, numit ultisol
sau argilă roșie, care poate fi modelat și transformat în diferite ob iecte din ceramică.
Copiii , care locuiesc în astfel de zone, adună ultisolul pentru a crea oale, dar și pentru
a-și putea confecționa blocuri, modele de păpuși și animale. Pe lângă ultisol copii mai
folosesc și lemne, pe care le cioplesc.
Deși apa potabilă este un subiect sensibil pentru comunitat ea africană, însă în
locurile unde apa nu este potabilă copii se joacă și în sezonul ploios , ei se joacă în
noroi sau fac tobogane de noroi.
De asemenea, climatul tropical din alte zone „ prevede prezența unor insecte mici,
șopârlă și chiar insecte comestibile care pot fi prinse și colectat e.”146 Alte avantaje
pentru copii africani din zonele rurale sunt cățăratul în copac i, îngrijirea și alergatul
animalelor, agricultura ș.a. Acestea îl ajută pe copil să -și dezvolte capacitatea mentală
și fizică, dar și abilitățile sociale și adaptare la condițiile precare.
După cum se poate vedea din imaginile prezentate mai sus copiii care previn din
mediul rural și cu venituri mici sunt fotografiați în exteri orul locuințelor, în acele ilo,
pe când cei car e locuiesc în mediul urban și cu venituri medii sunt foto grafiați în
interiorul locuințelor. Interesant este faptul că locul în care au preferat să fie
fotografiați, ar putea indica o „restricție în ceea ce privește avabili tatea spațiilor de
joacă”147.Aceast ă restricție este marcată de prezența străzilor aglomerate și a traficului
care ar putea pune în pericol siguranța copilului, pericol ce nu se g ăsește în mediul
rural.
De obicei, blocurile nu sunt „construite ținând cont de nevoile de joacă ale
copiilor, dar de proprietarii care sunt concentrați pe profit .”148 Copiii, restricționați de
un spațiu în care să se recreeze, au tendința să se „închidă” într- un spațiu virtual, cum
ar fi în jocurile video. Dar după cum vom vedea, jocurile video pot aj uta la dezvolta rea
mentală a copilului și poate să -i vindece pe copii de sechele datorate unor boli.

146 Eva Nwokah și Clara Ikekeonwu, Op.cit., p.128 .
147 Idem.
148 Idem.

54
3.5. Brain Powered Games
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan au creat un jo c care să -i
ajute pe copii din țările africane subsahariene. Acest joc a fos t creat cu scopul de a- i
reabilita pe copii care suferă de deficiențe cognitive după ce aceștia au s upraviețuit
unor boli care au marcat Africa și care le -au pus viața în pericol cum ar fi malaria și
HIV.
Acest proiect, cunoscut ca și Brain Powered Games , este unic în sine, deoarece
este atât un sistem de reabilitare cât și o evaluare computerizată a co piilor africani.
Aceste jocuri au fost create de către Colegiul de Arte și Științe ale Comunicării din
interiorul universității, în Laboratorul de Jocuri pe ntru Divertisment și Învățare .
Profesorul și directorului acestui departament Brian Winn descri e aceste Brain
Powered Games drept „o serie de jocuri ce (copii) pot juca care pot exersa diferite
funcții cognitive, cum ar fi memoria sau atenția sau funcțiile mot orii fine.”149 Aceste
jocuri i- au ajutat pe copiii din Uganda, Malawi și alte țări din Africa, și pro iectul a
adunat sprijin din partea Instituțiilor Naționale a Sănătății (National Institutions of
Health).
Unicitatea jocului constă tocmai în softwareul său, care este valabil pe orice tip de
PC, Mac sau iPad. După cum este descris și pe pagina Universității din Michigan ,
acest software „are o tehnologie încorporată pentru urmărirea creșterii copiilor de -a
lungul timpului, ceea ce face ca proiectul să asigure o evaluare conti nuă a calității
dezvoltării cognitive a tinerilor africani afectați.”150
Winn și echipa sa au urmărit mediul de viață a copiilor din sate le sărace din țările
africane și au observat că deși lor le lipseau lucrurile de bază (cum ar fi apă potabilă,
haine curate, mâncare etc.), aceștia beneficiau de acces la internet. Având în vedere
acest lucru se poate obser va fără probleme eficiența pe care ar putea -o avea aceste
jocuri pentru orice copil indiferent de mediul din care provine.

149 Melissa Priebe și Beth Brauer, Using game technology to treat cognitively impared children in Africa , (28 Aug. 2019)
https://msutoday.msu.edu/news/2019/using-game-technology- to-treat-cognitively-impaired-children- in-africa/
(18.04.2020).
150 Idem.

55
Feedbackul primit pentru acest program a fost unul pozitiv după cu m mărturisește
și Michael Boivin, directorul Programului de Cercetare Psihiatrică al USM -ului:
„Copiilor le- au plăcut forate mult jocurile și s -au adaptat rapid la ele. ”151
Tot el relatează ulterior că: „ Într-un studiu clinic ulterior, pe care l-am publicat în
Global Mental Health, am prezentat dovezi că Africa BPG a fost eficientă în
îmbunătățirea atenției și a memoriei de lucru la copiii din Uganda din med iul rural care
trăiesc cu HIV.”152 Lucru confirmat și de către Winn, care a afirmat că programul nu
numai că a ajutat copii în reabilitarea lor și evoluția lor ci i -a aju tat și în introducerea
lor în științele informatice și în expunerea lor la software -urile interactive.

Sursă: Michigan State University

151 Melissa Priebe și Beth Brauer, Op.cit.
152 Idem.

56
Concluzii

Sărăcia este un subiect ce ar trebui să fie întotdeauna abordat cu cea mai mare
seriozitate și ce trebuie combătută. Organizațiile mondiale precu m și statele dezvoltate
care și -au luat angajamentul în a combate problemele globale (printre care și sărăc ia)
au încercat în nenumărate rânduri să limiteze răspândirea sărăciei și să ajute ță rile
aflate în acel prag. Însă, aceste ajutoare venite din partea țărilor dezvo ltate au fost bine
venite, însă nu bine distribuite, motiv pentru care țările africane răm ân sărace în ciuda
ajutorului pe care îl primesc.
Din punctul meu de vedere, inițiativa de ajuta țările africane sărace trebuie să
pornească din mediul intern, nu numai din cel extern, de felul c um sunt alocate aceste
ajutoare atât financiare cât și material în interiorul țărilor dar și c um planurile și
soluțiile propuse de țările dezvoltate sunt implementate de către conducătorii țărilor
africane vizate. De asemenea, sărăcia în aceste țări a fost favorizată și de clima, care i –
a împiedicat pe locuitorii acestor țări să dezvolte o economie in ternă care i -ar putea
ajuta. Sch imbările de temperatură au facilitat pierderea biodiversității și a accel erat
deșertificarea, acestea reprezentând unele dintre cele mai mari piedici în calea
dezvoltării.
O viață cât mai bună poate fi facilitată de către stat pentru popu lația sa, dacă se
ține cont de mai mulți factori, cum ar fi creșterea veniturilor pri vate, asigurarea
sănătății, educației, apei și a infrastructurii. Conform statisti cilor prezentate în
capitolele I și II, acestă viață pare a prinde mai mult contur pe hârtie decât în real itate.
Ba mai mult acesta este viața care se promite în proiectele de dez voltare propuse de
organizațiile, comisiile și administrațiile locale, însă nu pare s ă fi fost implementată,
deocamdată, în prezent.
Însă, după cum s -a observat în capitolul III, gen erația tânără a demonstrat că, în
ciuda neajunsurilor și a condițiilor în care trăiesc, există speranță la un viitor mai bun.
Odată cu progresul tehnologic, crește și adaptabilitatea și recepti vitatea copiilor la tot

57
ceea ce este nou și cu ajutorul lor, dezvoltarea ar putea, cu pași mici , să devină vizibilă
și în țările africane sărace.

58
Bibliografie

1. Bari Ioan, Probleme globale contemporane , Editura Economică,
București, 2005
2. Bourdillon M. F. C., African Children at Work: Working and Learning in
Growing Up for Life, Editura LIT, Berlin, 2012
3. Buckner Susan, Lesson Plan – Toy making and resourcefulness , (1998)
http://teacherlink.ed.usu.edu/tlresources/units/byrnes-africa/su sbuc/back.html (21 Apr.
2020).
4. Cavazuti Lisa, Romo Christine, Mc Fadden Cynthia și Schapiro Rich,
Army Children toil african mica mines , (18 Nov. 2019)
https://www.nbcnews.com/news/all/army-children-toil-african-mica-mi nes-n1082916
(21 Apr. 2020)
5. Delfosse Colin, The white elephants (2014-2015)
https://phmuseum.com/colindelfosse/story/the-white-elep hants-4c67f05fc9. (26 Feb.
2020)
6. Dumitrescu Sterian și Bal Ana, Economie mondială , Editura Economică,
București, 2005
7. Garcia Marito, Pence Alan, Evans L.Judith, ,Africa ’s Future, Africa ’s
Challenge, Editura The World Bank, Washington, 2008,
8. Generation 2030 Africa, UNICEF, 2014, Division of Data, Research and
Policy.
9. Giving Globalization a human face , Editura International Labour Office
Geneva, Geneva, 2012
10. Global Corruption Barometer Africa 2019, Citizen ’s views and
experiences of corruption – Full report
11. Goldin Ian, În căutarea dezvoltării , Editura comunicare.ro, București,
2017

59
12. Goldin Ian, În căutarea dezvoltării , Editura comunicare.ro, București,
2017
13. Hall Katherine, Child Support Grants , (November 2019)
http://www.childrencount.uct.ac.za/indicator.php?domain=2&indicator= 10 (21 Apr.
2020)
14. History Extra, Why do we say white elephant (12 Aug. 2019)
https://www.historyextra.com/period/victorian/why- do-we-say-white-elephant/ (3
Mar. 2020)
15. ILO,UNICEF, OECD, IOM, Ending child labour, forced labour and
human trafficking in global supply chain , Editura Alliance, Geneva, 2019
16. Jerven Morten, Africa-Why economists get it wrong , Editura Zed Books,
London,2015
17. Laws of Kenya, Employment Act – Chapter 226. Revised Edition 2012
[2007], publicat de National Council Law Reporting with the Authority of the
Attorney-General,
18. Niță Dobrotă – coordonator, Dicționar de economie , Editura Economică,
București, 1999
19. Nwokah Eva și Ikekeonwu Clara, The Greenwood Encyclopedia of World
Popular Culture , Editura Greenwood Press, Wesport, 2007
20. Priebe Melissa și Brauer Beth, Using game technology to treat cognitively
impared children in Africa , (28 Aug. 2019)
https://msutoday.msu.edu/news/2019/using-game-technology- to-treat-cognitively-
impaired-childr en-in-africa/ (18.04.2020).
21. Puiu Ovidiu, Voicu Iulica, Voiculeț Alina, Răcășan Mirela, Economie și
organizații mondiale – curs aplicativ , Editura Independența Economică, Pitești, 2010
22. Rönnlund Rosling Anna , Kids at every income level were asked to show
their favorite toys, and the result will make you think, (2018),
https://www.boredpanda.com/rich-poor-kids-favorite-toys-around -world-dollar/
(14.04.2020).

60
23. Stiglitz E. Joseph, Globalizarea speranțe și deziluzii , Editura Economică,
București, 2003
24. Vakunta Wuteh Peter, Cry my beloved Africa , Editura African Books
Collective, 2008
25. White Howard, Killick Tony, Kayizzi-Mugerwa Steve, African Poverty at
the Millennium: Causes, Complexities, and Challenges , Editura The World Bank,
Washington, 2001.
26. The Mobile Economy Sub-Saharan Africa 2019
27. http://www.oecdbetterlifeindex.org/countries/south-africa/ (24 Feb . 2020)
28. https://worldpoverty.io