Specializare: Inginerie Economică în Agricultură [308768]

[anonimizat], Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Specializare: Inginerie Economică în Agricultură

PROIECT DE DIPLOMA

Prof. Coordonator,

Șef. Lucr. Dr. Alecu Ioan Iulian

Absolvent: [anonimizat],

2018

PROMOVAREA VINULUI DE PIETROASA

Cuprins:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

DATE DESPRE PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA

1.1 Consumul de vin in România

1.2 Soiuri de vin

1.3 [anonimizat]

2.1 Istoricul stațiunii

2.2 Prezentarea S.C.D.V.V. PIETROASA

2.3 Domenii de activitate

CAPITOLUL III

CANTITĂȚI OBȚINUTE ȘI VÂNDUTE DE STAȚIUNE SI PROCESUL DE PRODICTIE

3.1 Tipuri de vin

PROCESUL DE PRODUCTIE

Recoltarea

Prelucrarea strugurilor

Prelucrarea mustului

Fermentația și macerația

Linii tehnologice folosite în vinificație

CAPITOLUL IV

METODE DE PROMOVARE

4.1 Rolul promovării

4.2Mijloace promoționale utilizate

4.3 Promovarea vânzărilor

4.4 Relațiile cu publicul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Vinul în România are o tradiție îndelungată, o [anonimizat], cu investitori români dar și străini. În țara noastră funcționează circa 250 [anonimizat] 6 în topul european al producătorilor de vin și pe locul 12 la nivel mondial.

[anonimizat] 2013 o producție de peste 550.000 tone de vin.

Structura variată a podgoriilor românești are o [anonimizat] a produce o gama destul de larga de vinuri. Romania oferă aproximativ 400 [anonimizat] 11 tipuri de vin pentru consum,42 tipuri de vinuri superioare si 349 de tipuri de vin cu denumiri de origine controlată.

Integrarea României în Uniunea Europeană și-a [anonimizat]. [anonimizat]-a deschis larg porțile în fața bunurilor produse în spațiul U.E., unele dintre ele având prețuri mult mai mici și calitate superioară celor de aici. Acest lucru i-a determinat pe producătorii din România să dezvolte și să adopte noi strategii de abordare a pieței.

[anonimizat] , [anonimizat]. Luna decembrie se caracterizează printr-o explozie a vânzărilor. Atunci e sezonul ofertelor. Și piața vinurilor beneficiază de vânzări foarte mari datorate ofertelor și promoțiilor generoase .

[anonimizat] , pachete promoționale pentru clienții fideli: un pachet poate avea sticle vin+ [anonimizat] , gastronomie , [anonimizat].

[anonimizat]: [anonimizat], internet, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], sponsorizări, [anonimizat], un bun exemplu fiind dacă cumperi produsele respective bani vor fi donați pentru anumite cauze umanitare, participarea firmelor producătoare în cadrul diverselor festivaluri folclorice cu oferte gratuite din anumite produse pentru cei prezenți, prin care să-și atragă clienții, să se facă cunoscuți și să-și întărească încrederea consumatorilor în calitatea produselor lor. Îmbogățirea gamei de produse cu altele noi, participarea continuă a produselor românești la diverse prezentări și concursuri internaționale, unde se știe faptul ca vinurile noastre sunt printre cele câștigătoare de premii importante și apreciere a străinilor, prezența în magazine a unor specialiști din domeniul vini-viticol care poate da informații si păreri cumpărătorilor și să le prezinte oferta de vinuri si diverse detalii despre vinul ce urmează să- l aleagă.

Totodată și eticheta este cea care îi face pe cumpărători să aleagă un anumit produs. Etichetele trebuie să fie cât mai atractive, colorate, chiar nonconformiste, sugestive, să folosească anumită grafică care să atragă plăcut privirea, care să sară in ochii cumpărătorilor, aplicarea pe etichetă a unor desene care să arate premiile primite de respectivul vin la cele mai importante concursuri. Unii producători pot influența negativ piața prin aplicarea frauduloasă pe etichete a unor desene, nume sau grafică asemănătoare cu cea a firmelor mult mai cunoscute. Unele branduri induc în eroare consumatorul, prin folosirea unor denumiri apropiate fonetic de cele ale unor firme producătoare renumite. (ex. Busuioc de Pietroasă care se aseamănă cu Busuioacă de Bohotin). Pot exista și etichete create prin diverse metode de la firme mari care se ocupa cu publicitatea si promovarea , care au fost aplicate pe sticle cu vin inferior calitativ, de contrabandă și apoi vândute la un preț mult mai mare.

CAPITOLUL I

DATE DESPRE PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA

1.1 Consumul de vin in România

Producția mondială de vin a scăzut cu 8,2% în anul 2017, până la 246,6 milioane hectolitri, cel mai redus nivel înregistrat după 1961, însă țara noastră este printre singurele țări din Europa a căror producție a crescut comparativ cu anul 2016, a doua ca procent din lume, potrivit estimărilor preliminare publicate de Organizația Internațională a Viei și Vinului.

Țara noastră a exportat în urmă cu un an aproximativ 13.000 tone de vin, însă a importat de aproape patru ori mai mult, respectiv 51.000 tone. Exporturile au adus încasări de 20,5 milioane de euro, în timp ce valoarea importurilor a fost de 47,5 milioane de euro.

“Vinul românesc din producția acestui an va fi unul de excepție din punct de vedere calitativ, ideal pentru învechirea în vinotecile cramelor și ale iubitorilor de vin. Cu siguranță, vinurile românești vor obține distincții numeroase la concursuri internaționale datorită calității, pentru că 2017 este an de vinotecă pentru vinul românesc”, ne spunea atunci directorul PNVV, Ovidiu Gheorghe

Consumul anual de vin în România este de 18 litri pe cap de locuitor și reprezintă aproximativ jumătate din consumul țărilor dezvoltate, care se ridică undeva la peste 50 de litri/locuitor.

Consumul de vin în România în perioada 2010-2016 se prezinta astfel:

1.2 Soiuri de vin

Feteasca alba (Pasarea, Poama fetei) – acest soi produce struguri cilindro-conici, de mărime mică, cu boabe rotunde, o pulpa cărnoasă și un gust plăcut specific.

Feteasca regala (galbena de Ardeal) – este soiul care produce struguri cilindrici, cu boabe rotunde, mici si dense, pielita subțire, culoare galben-verzuie, pulpa cărnoasă si aroma discretă pe care o regăsim in vin.

Creata (Riesling de Banat) – produce struguri uni sau biaripați, de mărime mica sau mijlocie, boabe dens așezate pe ciorchine, culoarea verde-gălbui, și uneori galben-aurie, miezul fiind foarte suculent.

Galbena de Odobești – soi de mare productivitate, cu struguri mijlocii spre mari, boabe dens așezate pe ciorchine, de culoare verde-gălbuie cu nuanțe argintii.

Iordana (Iordovana) –soi ce produce struguri de mărime mijlocie, cu formă cilindro-conică, cu boabe mijlocii, rotunde, de culoare verzui-gălbui si foarte suculente.

Grasa de Cotnari – produce struguri de mărime mijlocie, boabe rotunde sau ușor ovale, de culoare galbena-verzuie, cu pete ruginii, miezul fiind semi-zemos, cu gust caracteristic regăsit în vin.

Tămâioasa românească – soiul ce produce struguri de mărime uniformă, de forma cilindro-conica, boabe de mărime mijlocie, rotunde, așezate dens pe ciorchine, pielita medie ca grosime, culoare gălbuie cu nuanță ruginie, cu pulpa suculentă, puțin crocantă cu aromă unică.

Băbească neagră – produce struguri de mărime mijlocie spre mare, cu boabe rotunde-turtite, pielița este subțire, cu o culoare roșie-închisă, cu un aspect negru-albăstrui si pulpa semi-suculentă.

Busuioacă de Bohotin (Tămâioasă vânătă de Bohotin, Busuioacă neagră) – vechi soi românesc, strugurii sunt uniformi, cu o mărime mijlocie, boabe sferice, așezat dens pe ciorchine, culoare roșu-închis, pulpă zemoasă, necolorată, cu aroma specifică soiului.

Cadarca (Lugojana) – produce struguri de mărime mijlocie, de forma cilindro-conica, boabe des așezate pe ciorchine, pielita subțire de culoare negru închis spre albastru și cu miezul suculent.

Fetească neagră – produce struguri de mărime mijlocie de forma cilindrică, regulată, boabe de forma sferică, așezate des pe ciorchine. Pielița mijlocie ca grosime, de culoare roșie-închisă, aspect negru-albăstrui, pulpă suculentă, necolorată.

Pe lângă aceste soiuri mai adăugăm și altele autohtone: Ardeleanca, Berbecel, Frunza de tei, Cruciulița, Plăvaie, Bătuta neagra, Negru moale, Negru Vârtos, Vulpe, si altele.

1.3 Preferințe de consum

Alegerile în materie de vinuri pe care le facem s-au schimbat în ultimii ani. Ținând cont de accesul la informație pe care îl avem, 58% din români consumă vinuri seci, o proporție de 28% consumă vinuri albe,13% preferă vinul rose și pe ultimul loc sunt vinurile spumante cu un procent de 2%

Indiferent de sursă (de la cramele din România, de la cele din afară sau din producție proprie), vinul este consumat de 2-3 ori pe săptămână de către 45% dintre respondenți, iar cel îmbuteliat la sticlă este ales în peste 91% dintre situații.

“Cel mai des românii cumpără vinuri atât pentru consum propriu, dar de multe ori îl găsesc potrivit și pentru cadouri. Ce am observat este că vinul spumant rămâne în continuare asociat, în 57% dintre cazuri, cu ocaziile speciale, dar 34% dintre respondeți preferă să îl consume în orice moment.” continuă Alina Iancu.

Documentarea înainte de a achiziționa este dată de informațiile pe care consumatorii le găsesc la raft în 60% dintre cazuri. Doar 14% dintre cumpărători caută pe internet informații despre un vin înainte de a-l cumpăra și 9% cer sfatul unui specialist.

Mai jos putem vedea o statistică cu cele mai vândute vinuri românești în anul 2017:

Soiuri de vinuri albe:

Soiuri de vin roșu:

Consumul mediu de băuturi alcoolice, in funcție de regiune:

Din acest studiu, se trag următoarele concluzii:

Cel mai ridicat consum de vin este in zona de sud-vest a Olteniei, urmată de toata zona de nord-est a țării noastre.

Consumul de vin este foarte scăzut in zona de vest, pierzând teren față de bere.

In nicio zona a țări noastre consumul de vin nu este mai scăzut decât consumul de țuică sau rachiu

CAPITOLUL II

DESCRIEREA STAȚIUNII DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE PIETROASA-BUZĂU

2.1 Istoricul stațiunii

Pietroasele este un areal plin de istorie, de mister, de legendă, celebră în România dar și în afara granițelor țării noastre, pentru o comoară reală, cunoscută sub numele “Cloșca cu puii de aur”, dar și pentru vinurile obținute în această zonă.

Pe teritoriul podgoriei de la Pietroasa, s-au găsit dovezi arheologice care ne dezvăluie si ne arată că viticultura și vinificația au un trecut istoric îndepărtat.

Ținând seama de condițiile de favorabilitate maximă a culturii viței de vie, în anul 376 e.n. – când regele vizigot Athanaric a ascuns comoara „Cloșca cu puii de aur” la Pietroasa, un alt tezaur – viile – erau prezente pe dealurile însorite din zona, unde au continuat să își creeze un excelent renume.

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa – filială a U.S.A.M.V. București din anul 2005, un renumit centru viticol, face parte, teritorial, din podgoria Dealu Mare, dar, se deosebește de restul podgoriei prin calitatea vinurilor dar si prin condițiile de climă și sol.

Stațiunea de Cercetare Pietroasa a fost înființată în anul 1893, după atacul dezastruos al filoxerei și a fost prima unitate de acest fel din România.

Înființată ca „Pepiniera Pietroasa”, a îndeplinit rolul de „vie model și experimentală pentru cultura viței de vie și fabricarea vinului” fiind amplasată în mijlocul uneia din cele mai mari podgorii ale țării – Dealu Mare.

De aici au experimentat continuu soluții și metode noi de producere a materialului săditor viticol, de alegere a soiurilor, de înființare a plantațiilor, de cultivare a viilor, preluate cu multă încredere de viticultori.

Între anii 1893-1895, la Pietroasa s-a înființat, pe o suprafața de 10 ha, o colecție de 737 de soiuri cu viță de vie pentru struguri de masă și vin, aduse de pe toate continentele lumii.

Începând cu 1894 a intrat în funcțiune și școala de altoitori din cadrul Pepinierei Pietroasa.

În anul 1924, a fost înființată Stațiunea Viticolă și Oenologica Pietroasa o instituție cu caracter științific și de propagandă, menită pentru a intreprinde cercetări pentru găsirea unor soluții problemelor mari de viticultură din zonă. În cadrul stațiunii a fost înființată o școală de ucenici agricoli pentru formarea de viticultori practicieni, iar în 1932 a fost creată prima școală specială de pivniceri din țară.

1928 – la Pietroasa s-a înființat Stațiunea de avertizare a manei viței de vie, una dintre primele din țară dotată cu stație meteorologică. Astfel, s-a extins aria de cercetare prin înființarea unor departamente noi, dar și prin extinderea cramei și a pivniței.

Tot în anul 1928 Stațiunea viticolă și oenologică a preluat denumirea de „Via Experimentală Pietroasa”.

„Via Experimentală Pietroasa”, a fost prima unitate viticolă din țară în care au fost organizate experiențe sistematice privind comportarea soiurilor de viță de vie roditoare și de portaltoi, aplicarea tăierilor în uscat, prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor.

Primele plantații experimentale și de încercare cu distanțe mari și forme înalte de conducere, care au stat la baza conceptului de viticultură intensivă promovat în țară începând din anii 1960 – 1970 au fost înființate la Pietroasa.

1962 – În luna Septembrie, prin reorganizarea rețelei de cercetare din agricultură, Stațiunea Viticolă Pietroasa s-a unificat cu Stațiunea Experimentală Viticolă Valea Călugărească, devenind o secție a acesteia, iar în anul 2005 reintră în subordonarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară – București, ca filială a acesteia.

Suprafața stațiunii s-a diminuat ca urmare a retrocedărilor efectuate, de la 512 ha în 2003 la 203,38 ha în anul 2014.

Pietroasa, un loc binecuvântat de Dumnezeu, o dată pentru istoria sa și a doua oară pentru vinurile sale, pare să aibă destinul unei comori: așteaptă răbdătoare să fie descoperită și redescoperită de fiecare dintre noi.

2.2 Prezentarea S.C.D.V.V. PIETROASA

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa – Buzău este filială a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din anul 2005. Aceasta este amplasată în zona centrală a podgoriei Dealu Mare, care se întinde pe o lungime de cca 70 km între Valea Buzăului și Valea Teleajenului.

Stațiunea are atât sediul central cat și cele două ferme vegetale în partea de vest a comunei Pietroasele, la o altitudine de 200 m, iar plantațiile sale ocupă terenuri cu condiții extrem favorabile pentru cultura viței de vie, acesta fiind caracteristic arealului viticol.

Terenul stațiunii este așezat în pantă, având o expoziție predominant sudică. Altitudinea sa variază de la 130 m la baza pantei până la 350 m la limita sa superioară.

Solurile sunt formate pe calcare cochilifere. Roca mamă în unele porțiuni apare la suprafață iar in rest se găsește la mică adâncime. Între solurile cu însușiri distincte se poate enumera: solurile scheleto-calcaroase care ocupă porțiunea superioară a pantei, solurile coluviale cu schelet în partea de mijloc a pantei și solurile coluviale cernoziomice și cernoziomurile la baza pantei.

Reacția solurilor este slab alcalină sau alcalină; ele au un conținut ridicat în carbonat de calciu (CaCO3), care variază între 14% în orizontul A și 20- 36% în orizontul B; în orizontul C este predomină roca mamă calcaroasă.

Solurile prezintă însușiri fizico-chimice care sunt favorabile culturii viței de vie. Astfel, solurile scheletice din partea superioară a pantei, bogate în calcar, sunt indicate pentru cultura soiurilor destinate producerii de vinuri dulci, în special a celor aromate, iar pe solurile mai bogate de la baza pantei sunt rezervate pentru cultura soiurilor de masă.

Solurile situate pe versații cu pante mari, unde roca mamă apare la suprafață, au fost valorificate prin cultura migdalului și a nucului.

Contact

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa

Adresa: Sat Pietroasele, comuna Pietroasele, Județul Buzău

Telefon: +40 238 512 317

Fax: +40 238 512 318

Comenzi: +40 786 716 825

Email: scdvvpietroasa@yahoo.com

Web: www.pietroasaveche.usamv.ro

2.3 Domenii de activitate

Conform regulamentului de aplicare a legii „pepinierele, stațiunile viticole si viile model au scopul de a experimenta si alege cele mai bune varietăți și specii de portaltoi, producerea de material săditor si distribuirea acestuia, tratarea bolilor, fabricarea si conservarea vinului, învățarea viticultorilor cu arta altoirii, într-un cuvânt, acestea constituie adevărate centre de „ soare” in mijlocul podgoriilor, indicând mijloacele si calea cea mai potrivită pentru reconstituirea plantațiilor viticole" (Regulamentul de aplicare a Legii nr. 2109 din iulie 1891 pentru combaterea filoxerei, publicat in Monitorul Oficial nr. 168 din 31 oct. 1891, pag. 4 431, Arhivele Statului, București).

Până în anul 2010 cercetările au condus la omologarea unor clone si soiuri noi, după cum urmează: Grasa de Cotnari 4 Pt. (1975); Băbeasca neagră 94 Pt.(1975); Muscat de Hamburg 4 Pt. (1980); Tămâioasă românească 36 Pt. (1982); Tămâioasă românească 5 Pt. (1989); Grasă de Cotnari 45 Pt. (1989); Muscat de Adda 5 Pt. (1995); Busuioacă de Bohotin 26 Pt. (2000); Feteasca neagră 10 Pt. (2009).

Crearea de soiurilor s-a concretizat cu omologarea a : Otilia (1987); Timpuriu de Pietroasa (1989); Centenar Pietroasa (1991); Istrița (1995); Alb aromat (1998).

In prezent, stațiunea de la Pietroasa produce butași portaltoi, coarde altoi si vite altoite, atât din clonele si soiurile obținute în unitate în urma cercetărilor, precum și din alte soiuri.

Crama de la Pietroasa a funcționat mult timp ca una din cele mai înzestrate din țară, ce beneficia, încă din 1940, de un centru de vinificare dotat cu utilaj modern importat din Italia.

Colecția de vinuri începută atunci numără în prezent cca 100 000 de sticle, cele mai vechi din anii `40 ai secolului al XX-lea. Sunt vinuri de patrimoniu, vinuri de o valoare inestimabilă.

CAPITOLUL III

CANTITĂȚI OBȚINUTE ȘI VÂNDUTE DE STAȚIUNE SI PROCESUL DE PRODICTIE

3.1 Tipuri de vin

Tămâioasă româneasca

Ca vin dulce natural, este emblema Centrului viticol Pietroasa, medaliat de foarte multe ori în competiții naționale și internaționale. Vinul tânăr are o aromă complexă și persistentă de flori de tei, flori de câmp, de busuioc, de trandafir și fân proaspăt cosit. Prin maturare la vas de lemn, culoarea devine aurie; apoi, în ani, capătă patina aurului vechi. Aroma se schimbă și ea: sugerând mirosul de miere de albine, de stafide și migdale. Asociat cu nuci, migdale sau dulciuri tradiționale, acest soi de vin dă noblețe meselor. Se spune că prin buchetul aromatic, corpolență și aspectul gras, acest vin este o bucurie a sufletului.

Busuioacă de Bohotin

Este un soi autohton ce dă vinuri deosebite numai în câteva areale: Pietroasa fiind unul dintre ele. Vinurile din acest soi se caracterizează prin trei însușiri de neconfundat: culoarea, aroma și gustul caracteristic. Culoarea vinului tânăr este roșu strălucitor, către roze, cu nuanțe trandafirii; după 1-2 ani de maturare este mai pal, dar strălucitor, cu nuanțe ruginiu-chihlimbarii, tomnatice. Aromele sunt inconfundabile, de trandafir, de busuioc, dar și de tămâie. Gustul este complex, foarte bine structurat. Pe lângă echilibrul dulce-acrișor mai intervine senzația tactilă specifică taninurilor, care aici se găsesc mai mult decât în alte vinuri de aceeași talie.

Grasă de Cotnari

Acest soi este prezent în două areale de mare favorabilitate climatică, Cotnari și Pietroasa, unde se realizează vinuri demi-dulci naturale și în anii de „putregai nobil”, chiar vinuri de excepție. La Pietroasa, acest vin și-a găsit un al doilea „sălaș” cel puțin la fel de valoros, ca cel de la Cotnari, unde a căpătat o faimă ce amenință să o depășească pe cea din locul de obârșie. Vinul este plin, dar fin, amplu, corpolent, gras. Caracterul intens și „cașeul” gusto- olfactiv inconfundabil sunt elemente ce-l definesc ca vin de înaltă calitate. Cu o culoarea galben- aurie sau chihlimbarie, obținută prin învechire, fac din acest vin „o perlă” a vinurilor românești.

Riesling italian

Este soiul ce dă la Pietroasa vinul de rezistență din gama celor albe seci. Vinul tânăr are culoare alb-verzuie, caracter neutral, gust răcoritor și aciditate agreabilă, mai echilibrată decât în alte zone. Printr-o ușoară maturare, vinul oferă consumatorului un buchet agreabil, provocator, cu nuanțe minerale și trăsături senzoriale ce-i sunt specifice. Datorita „caracterului de piatră”, Rieslingul de la Pietroasa, are o distincție și o sobrietate între vinurile albe seci.

Fetească albă

Cunoscut ca soiul a cărui aciditate înregistrează cu fidelitate particularitățile eco-climatice, acest vin are la maturitatea tehnologică de recoltare a strugurilor o aciditate care în unii ani necesită corecție. Fermentat cu grijă la temperatură scăzută, vinul de Fetească albă poate dezvolta o aromă secundară de fermentație ce conferă vinului o savoare cu totul remarcabilă. Această savoare, caracteristică viței de vie înflorite, cât și personalitatea etalată de finețe, persistență și armonie gustativă îl propulsează ca vin sec, cu loc bine reprezentat în gama vinurilor seci.

Fetească regală

Este soiul autohton cel mai cultivat la noi, datorită însușirilor de productivitate, dar și calității vinurilor sale. Este cultivat cu bune rezultate și la Pietroasa. Vinurile de aici, deși copiază specificul zonei prin corpolență și echilibru gustativ, sunt mai lejere și plăcute la gust, cu aromă specifică ce le dă o notă de rusticitate. În primul an, când sunt încă tinere, caracteristică le este prospețimea și aroma de mere văratice. Prin păstrare, mai ales vinurile din recoltele obținute în anii favorabili, capătă arome ce amintesc de stupi și de mirosul de ceară de albine.

Fetească neagră

Soi ancestral autohton, cultivat în prezent la Pietroasa în sistem ecologic, dă vinuri puternice cu multă vigoare și personalitate. La tinerețe, vinurile au culoare porfiriu intensă, parfum de violete și aromă de fructe roșii, mure și prune uscate. Gustul este echilibrat, ușor astringent, acoperit de forța și onctuozitatea vinului. Maturat la butoi, culoarea capătă nuanțe rubinii, aromele se complexează cu nuanțe de vanilie, ciocolată și cuișoare. Gustul devine mai rotund, mai catifelat.

Cabernet Sauvignon

La Pietroasa dă vinuri unice prin culoare și personalitate gustativă. La tinerețe, vinul este roșu rubiniu intens, de o robustețe și rusticitate specifică, cu gust taninos de struguri și ciorchini zdrobiți. Prin maturare și învechire, culoarea evoluează în roșu-granat, aroma devine mai discretă și complexă (de mirodenii), iar gustul devine echilibrat, puternic, dar dominat de extractul bogat și de conținutul ridicat de taninuri.

Merlot

Este un soi predominant în gama celor pentru vinuri roșii. Vinul este sec, de culoare roșie-rubinie, strălucitoare. Se poate consuma și tânăr, la câteva luni după obținere. Se preferă însă maturarea în vase de lemn, chiar pentru o perioadă scurtă. Astfel, vinul devine mai prietenos, cald, generos, plin, catifelat, cu aromă complexă de fructe de pădure bine coapte.

Băbească neagră

Soi de legendă, cultivat cu succes încă de la înființarea „Viei experimentale Pietroasa”. Vinul este suplu, fructuos, aparte. La tinerețe, culoarea este purpuriu-zmeurie cu tentă violacee, aromele sunt puternice, persistente, ușor condimentate, cu nuanțe de fructe roșii de pădure. Gustul este echilibrat, acrișor, răcoritor, plăcut, reconfortant. Maturat, vinul capătă noblețe și personalitate. Culoarea se deschide, devine mai strălucitoare, cu nuanțe calde, chihlimbarii. Aromele se complexează, devin mai îmbietoare. Gustat, vinul este plăcut, prietenos.

PROCESUL DE PRODUCTIE

Recoltarea

Momentul recoltării strugurilor se alege cu grija in funcție de fiecare soi. Momentul recoltării se stabilește în funcție de maturarea tehnologica, aceasta fiind foarte importantă in procesul de vinificare deoarece parametrii diferă in funcție de fiecare soi de struguri.

De obicei, recoltarea începe cu soiurile de struguri albi, in zile fără risc de precipitații. Toamnele reci si ploioase reprezintă un factor care grăbește recoltarea deoarece ploaia reduce semnificativ cantitatea de zahar din struguri, totodată precipitațiile abundente conduc la crăparea boabelor iar asta conduce la apariția.

Pentru recoltare se folosesc foarfece, vase de plastic sau inox, coșuri de rachită, navete de plastic sau de lemn. Vasele din fier sunt total interzise deoarece prin utilizarea acestora exista riscul apariției bolii numite- casarea ferică a vinului

Prelucrarea strugurilor

Prelucrare strugurilor trebuie să înceapă cât mai repede după cules și astfel începem prin zdrobirea și dezbrobonirea strugurilor.

Zdrobirea  reprezintă punerea în libertate a miezului și a mustului prin ruperea pielitei si fărămițarea boabelor.

Dezbrobonirea constă in separarea boabelor de ciorchini. În general, aceasta operațiune este asociata cu zdrobirea pe care o urmează.

Operațiunea de zdrobire-dezbrobonire este obligatorie pentru obținerea vinurilor roșii de calitate si prezinta o serie de avantaje:

se ușurează formarea căciulii de boștina in recipientele de fermentare-macerare;

se ușurează dispersarea si dezvoltarea drojdiilor;

eliberează sucul din struguri

se accentuează disoluția substanțelor colorante;

fermentația pornește fără întârziere – se scurtează durata ei;

se economisește spațiu folosit la macerare-fermentare;

separarea ciorchinilor permite reducerea cantității de mustuiala ce se manipulează

se asigura o calitate mai buna a vinurilor – ciorchinii conțin elemente care dau gusturi ierboase;

creșterea tăriei alcoolice cu pana la 0.5 grade alcool, care nu mai este absorbit de masa ciorchinilor;

se obține o culoare mai intensă a vinurilor prin eliminarea pierderilor de materii colorante fixate pe ciorchini.

Trebuie evitate zdrobirea semințelor, măcinarea totala a pielitelor, zdrobirea si destrămarea ciorchinilor.

Operațiunea de zdrobit-dezbrobonit se poate executa cu un utilaj special numit zdrobitor-dezbrobonitor sau manual pentru cantități mici de struguri.

Prelucrarea mustului

Prelucrarea mustului cuprinde mai multe etape tehnologice: limpezirea sau deburbarea, depigmentarea (in cazul unor musturi pătate), corectarea compoziției si adăugarea unor stimulatori si factori de creștere pentru levuri.

Deburbarea se face cu moderație. Îndepărtarea totală a fragmentelor de pielițe și pulpă, care sunt purtătoare de arome, se răsfrânge negativ asupra caracteristicilor organoleptice ale vinurilor. O alta problema a limpezirii radicale, cu eliminarea totala a burbei, este prelungirea exagerata a fermentației, care stagnează înainte de epuizarea conținutului in glucide. In cazul unei recolte sănătoase se recomandă o deburbare parțială, menținându-se in must sursele de potențare a aromei si extractului.

Limpezirea mustului se poate realiza prin adăugare de dioxid de sulf (SO2), prin folosirea enzimelor pectolitice, cu ajutorul bentonitei, prin centrifugare. De obicei se folosește SO2 in "tandem" cu bentonita (0,5-1,0 g/l) care determina o diminuare a glucamilor. Folosirea acestora asigură un procent ridicat de stabilitate. Depigmentarea se aplica musturilor "pătate". In acest sens rezultatele bune se obțin prin tratamentul cu cărbune activ (50-70 g/hl), gelatină (5-10 g/hl) și bentonită (50-100 g/hl), administrate concomitent în mustul sulfitat.

Corectarea compoziției mustului se realizează la mustul limpede, iar in cazul unor recolte atacate de putregaiul cenușiu se adaugă azot amoniacal sub formă de fosfat monoacid de amoniu, sulfat de amoniu (200-300 mg/l) si tiamina (0,5-0,6 mg/l) pentru stimularea multiplicării, urmata de fermentarea mai puternica a glucidelor.

Fermentația și macerația

Fermentația alcoolica a musturilor trebuie sa fie lenta. Temperatura de fermentare trebuie sa fie mai mica pentru a se evita contactul mare cu aerul.

Tragerea de pe drojdie se face la sfârșitul fermentației alcoolice, exceptând unele tipuri de vinuri la care pentru evitarea declanșării fermentației malolactice, reducerea de acid sulfhidric (H2S) și formarea gustului de drojdie, operațiunea se face preventiv, urmata de o sulfitare lejera.

Pentru producerea vinurilor exista mai multe tehnologii: macerația peliculară prefermentativă sau stabulația la frig a mustului pe burbe fine.

Macerația prefermentativă se aplică într-un timp de 4-8 ore, la o temperatura de 18 grade C, strugurilor sănătoși. Musturile obținute sunt mai bogate in substanțe odorante, polizaharide, săruri de potasiu (K) iar vinurile sunt mai fructuoase si cu un pH ridicată

Stabulația la frig a mustului pe burbe fine este o operațiune delicata durând de la 1 la 2 săptămâni, chiar și mai mult.
Stocarea are loc in cisterne la temperatura de 10-14 grade C. Se face plinul si se realizează pritocuri, iar cantitatea de dioxid de sulf (SO2) trebuie controlată. Se face îmbutelierea sterilă în sticle de 0,75-1 l.

Linii tehnologice folosite în vinificație

Linia tehnologica folosita in vinificație este simplă relativ și cuprinde un număr redus de verigi și operațiuni tehnologice. Tehnologia de vinificație se poate aplica diferențial in funcție de fiecare categorie de vin ce se realizează.

Convențional, o linie tehnologică este reprezentată de un ansamblu de mașini, utilaje și instalații, care printr-o anumită ordine de funcționare asigură desfășurarea unui proces tehnologic. Procesul Tehnologic, la rândul său cuprinde toate operațiunile ce se efectuează într-o ordine firească și conform procedeelor de lucru pe care le reclamă materia primă pentru a ajunge la produsul finit dorit.

Fluxul tehnologic este reprezentat de circulația materiei prime în cadrul unui proces tehnologic pâna la realizarea produsului finit. Specific procesului tehnologic de prelucrare a strugurilor in constituie faptul ca unele operațiuni au un flux continuu iar altele discontinuu.

O linie tehnologică de prelucrare a strugurilor trebuie sa îndeplinească anumite cerințe:

prelucrarea strugurilor într-un interval cat mai scurt de timp

obținerea unui volum mare de must

mustul rezultat din prelucrarea strugurilor sa fie lipsit de substanțe ce pot influenta calitatea vinului în mod negativ.

Operațiunile tehnologice sa fie efectuare la un grad ridicat de mecanizare si automatizare întărite cu un consum minim de forță de muncă și consumabile

Utilajele componente să prezinte siguranță mare in exploatare, fiabilitate ridicata, iar capacitatea să fie corelata în mod convenabil.

Folosirea de mașini cu gabarit redus

Asigurarea de condiții certe de protecție a muncii pentru personalul care lucrează.

În literatura de specialitate și in practica viticolă, liniile tehnologice sunt clasificate pe diferite criterii. Cea mai folosita fiind clasificarea după capacitatea de lucru al liniei tehnologice. După acest criteriu se pot deosebii linii tehnologice de capacitate mare, de capacitate medie și linii de capacitate mică.

În raport cu strugurii folosiți ca materie prima, orice linie de vinificație, indiferent de mărimea capacitații sale de lucru, poate fi destinată fie in procesul producerii vinurilor albe, fie in procesul producerii vinurilor roșii. Totodată, in practica viticolă se mai întâlnesc: linia tehnologica de producere a vinurilor aromare si linia tehnologica de producere a vinurilor rose.

TEHNOLOGIA GENERALA DE PRODUCERE A VINURILOR

CAPITOLUL IV

METODE DE PROMOVARE

4.1 Rolul promovării

Promovarea reprezintă unul din cuvintele foarte des folosite atunci când vine vorba despre economia de piață, considerat de foarte multe persoane ca fiind succesul unei firme. Prin promovare se înțelege efortul pe care îl depune o firmă pentru a-si prezenta oferta de produse sau servicii astfel încât să vândă cât mai mult.

Trăsăturile esențiale ale promovării sunt:

caracterul direct, imediat, concret;

prezenta unui avantaj, adaos, supliment, etc.;

caracter efemer;

caracter excepțional si neobișnuit;

legătura sa cu un produs definit;

originea sa (producător) și țintele sale (consumatori) variate;

legătura sa cu mix-ul de marketing în ansamblu

Promovarea se desfășoară in 2 direcți:

promovarea produselor- totalitatea mijloacelor si metodelor utilizate în informarea potențialilor clienți despre noul produs, începând de la ideea unui nou produs până la lansarea acestuia,

promovarea vânzărilor- ansamblu mijloacelor si acțiunilor de captare a atenției cumpărătorilor. Se realizează prin mai multe tipuri de acțiuni, denumite mijloace promoționale, de exemplu: publicitatea, promovarea directă, relațiile publice, etc..

Principalele obiective ale promovării:

fidelizarea consumatorului;

regularizarea cererii

modificarea fluxului cererii direct, dar și indirect

accelerarea creșterii cererii de bunuri pe termen scurt

creșterea vânzărilor

menținerea sau îmbunătățirea segmentului pe piață

informarea și educarea pieței

îmbunătățirea eficienței promoționale

Modul de desfășurare in timp a activității promoționale duce la diferențierea opțiunilor strategice in:

-strategii promoționale permanente;

-strategii promoționale intermitente.

In cazul in care se dorește promovarea imaginii se pot avea in vedere doua variante: strategia de promovare a imaginii si strategia de extindere a imaginii, iar acestea cuprind mai multe opțiuni strategice:

-strategia de informare in cadrul pieței;

-strategia de stimulare a cererii ;

-strategia de diferențiere a ofertei;

-strategia de stabilizare a vânzărilor.

4.2 Metode de promovare utilizate

Promovarea reprezintă „ transmiterea de informații de vânzător către potențiali cumpărători, în vederea influențării atitudinii și consumului, dar si de a păstra și informa clienții”.

Publicitatea pe partea de on-line

Este întâlnită și numele de publicitate interactiva, aceasta fiind folosita în mediul on-line pentru transmiterea de mesaje către potențialii clienți.

Printre avantajele acestei modalități de publicitate avem:

Posibilitatea de a oferi informații mai multe

Posibilitatea de a interacționa cu clienții

Țintirea clientelei dorite

Ca dezavantaje avem:

Publicitatea on-line poate fi uneori blocata

Implică si o serie de cheltuieli în plus

S.C.D.V.V. Pietroasa își promovează activitatea prin intermediul platformei de socializare FACEBOOK.

Pagina deschisa pe Facebook este incă la inceput, contul fiind deschis in luna februarie a acestui an. Aici sunt postate imagini cu produsele însoțite de cate o descriere științifică.

Tot pe aceasta pagina de Facebook sunt prezentate si diverse evenimente sau târguri la care stațiunea a participat.

Pe această pagina nu e promovează prețurile, ci doar branduri in informați ce iar putea ajuta pe vizitatori.

Site-ul

Pe site-ul stațiunii ne sunt prezentate soiurile de vin, soiurile de struguri de masă, conducerea, evenimente viitoare, cât și proiecte de dezvoltare. Site-ul este unul asemănător celui al universității, având aceiași pagina de start.

O metoda de promovare o reprezintă și participarea la diverse târguri.

S.C.D.V.V. Pietroasa a participat anul trecut la cel mai important târg agricol din țară si anume INDAGRA si nu numai

Prin participarea la diverse concursuri S.C.D.V.V. Pietroasa a câștigat numeroase premii și trofee. Cea mai importantă distincție fiind medalia de aur „Vin de colecție-Tămâioasă Românească-Pietroasa Veche 1986 obținuta în anul 2009.

Pe lângă aceasta medalie au mai fost si alte premii,precum:

Medalie de Aur, Ljubljana, 1988

„Mare Campion” la Concursul Național de Vinuri din soiuri românești, București, 1996

Concursul Național de Vinuri Bachus 2017:

Grasă de Cotnari 2014 – MEDALIE DE AUR

Tămâioasă Românească 1980 – MEDALIE DE AUR

Tămâioasă Românească 2013 – MEDALIE DE AUR

Tămâioasă Românească 2016 – MEDALIE DE ARGINT

Fetească Neagră 2016 – MEDALIE DE ARGINT

Concursul Național de Vinuri "Strugurele de Aur" Ediția 2011:

Tămâioasă Românească 2002 – MEDALIE DE AUR

Merlot 2009 – MEDALIE DE AUR

Grasă de Cotnari 1994 – MEDALIE DE AUR

„Orice medalie este un plus la imaginea noastră” a spus unul din angajații stațiunii.

Sărbătoarea Tămâioasei este sărbătoarea comunei Pietroasele, care este găzduită de stațiunea Pietroasa. Acest lucru este un mod eficient de promovare, în acea zi fiind organizate degustări, vizite in cramă dar si diferite concursuri. Sărbătoarea Tămâioasei aduce stațiunii in acea zi mii de vizitatori, localnici dar și turiști, încântați de ceea ce vad aici.

Stațiunea este foarte bine așezată, zona Pietroasele fiind o zona turistică datorită castrelor romane dar si pentru tezaurul „Cloșca cu puii de aur”. În sala de degustare a vinurilor este expusa o replică a acestui tezaur descoperit pe meleagurile acestor locuri.

Promovarea prin intermediul radioului local.

Din când in când, mai ales de sărbători, stațiunea își face reclame la postul de radio local, organizând chiar si concursuri. Premiile acestor concursuri constând in sticle de vin si pentru a fii printre câștigători trebuie să răspunzi la o întrebare simplă. Câștigătorii preferă să vină personal sa-si revendice premiul doar pentru a mai face o vizită în cramă și poate pentru a mai cumpăra ceva.

Un alt angajat al stațiunii ne spune că „sub conducerea U.S.A.M.V.-București- este un privilegiu” argumentând ca prin intermediul Universității stațiunea Pietroasa este mult mai cunoscut. Și încă un lucru avantajos pentru stațiune a fost sloganul pe care l-a adoptat in timp si anume „Singurul vin universitar din România”

4.3 Promovarea vânzărilor

Promovarea oferă o reducere a prețului, o cantitate mai mare la același preț, un eșantion sau o prima. Promovarea, în realitate, este o tehnica mixta care tine de vânzare dar și de distribuție. Totuși, promovarea reprezintă mai puțin o tehnica de ajutor dat distribuției si mai mult o tehnica de vânzare.

Acțiunea premergătoare a promovării se adresează clienților, iar acțiunea propriu-zisă se adresează si forțelor de vânzare ale intreprinderii:

Promovarea destinată clienților- reprezintă aproximativ 60% din totalul acțiunilor de promovare și are drept scop de a face cât mai cunoscut un produs.

Promovarea destinată distribuitorilor: caută cea mai buna expunere a produsului, în standuri, pe rafturi , reducerea caracterului sezonier al comenzilor, dezvoltarea notorietății mărcii.

Tehnicile utilizate în promovarea vânzărilor pot fi împărțite in mai multe categorii:

Reduceri de preț (oferte speciale)

parteneriat și colaborări

4.4 Relațiile cu publicul

Activitatea de relații cu publicul reprezintă o formă de promovare mult mai credibilă, informațiile furnizate considerate mai veridice decât cele oferite în reclame.

În general, trebuie să distingem, relația publică științifică și activitate de relații publice ca aplicație practică. Dacă prima componentă are un caracter teoretic, a două un caracter aplicativ, fiind fundamentală prin prima

In ceea ce privește stațiunea Pietroasa toți angajații pot oferii informați precise vizitatorilor.

In magazinele proprii, S.C.D.V.V PIETROASA, are angajate persoane calificate și bine pregătite, gata de a ajuta cumpărătorii cu informații dar și pentru a le recomanda cele mai potrivite produse pentru ceea ce doresc.

„Consumatorul este în centrul preocupărilor noastre” spune un angajat.

CONCLUZII

Un produs de calitate nu se vinde niciodată singur. Pentru ca aceasta să poată fi valorificat, beneficiile lui trebuie sa fie comunicate foarte clar potențialilor consumatori.

Una din componentele de baza a unei strategii de promovare este comunicarea caracteristicilor si beneficiilor produsului către client si crearea unei imagini cat mai bune. In același timp marca in sine trebuie promovată pentru a se face cunoscuta și pentru a putea sa vândă susținut. Produsele agroalimentare românești cu valoare adăugată ridicată (vinuri de calitate, produse ecologice, etc.) reprezintă sursa spre relansarea economică a diferitelor sectoare prin integrarea in politica agricola comună.

România este o țară viticolă membra a OVI din 1927, deținătoare a unei suprafețe importante cultivata cu vita de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piața în sectorul vinului. Suprafața viticola a României se afla cantonată in 8 regiuni viticole, delimitate conform legislației naționale.

România este unul din cei cincisprezece producători mondiali de vin si al șaselea producător la nivel european . De asemenea, ocupa locul cinci in ierarhia țărilor viticole din Europa, cu o suprafața cultivată totală de 186,900 hectare.

S.C.D.V.V PIETROASA este singura stațiune din țara noastră care se afla sub conducerea unei Universități.

In prezent, stațiunea de la Pietroasa produce butași portaltoi, coarde altoi si vite altoite, atât din clonele si soiurile obținute în unitate în urma cercetărilor, precum și din alte soiuri.

Colecția de vinuri numără în prezent cca 100 000 de sticle, cele mai vechi din anii `40 ai secolului al XX-lea. Sunt vinuri de patrimoniu, vinuri de o valoare inestimabilă.

BIBLIOGRAFIE

Georgeta Sptilici, Limpezirea vinului, Editura Ceres, 2010

Martin Bell, „Marketing: Concepts and Strategy”, Ed. a 2-a Houghton Miffein, 1972

P.L. Dubois, A. Jolibert, „Marketing, teorie si practica”, vol. I Ed. Economica 1989 Paris, tradusa in limba romana si editata sub egida Universitatii de Stiinte Agricole din Cluj-Napoca 1992, p.233

http://www.pietroasaveche.usamv.ro

www.madr.ro

http://www.wineromania.com/files/docs/romania_RO.pdf