SPECIALIZARE: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ANUL: III Scrima este arta de a mânui armele albe. După apari ia armelor de foc i-a ț ș pierdut progresiv… [604320]

SCRIMA ȘI PROCEEDELE TEHNICE
STUDENT: [anonimizat]: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
ANUL: III
Scrima este arta de a mânui armele albe. După apari ia armelor de foc i-a ț ș
pierdut progresiv destina ia militară, dar folosirea baionetei i practica duelului s-au ț ș
men inut în Occident până la mijlocul secolului al XX-lea. La sfâr itul secolului al XIX-ț ș
lea, s-a dezvoltat ca activitate de agrement. În prezent este un sport de combat în care
armele folosite sunt floreta, spada i sabia. Este inclusă în programul olimpic încă de la ș
prima edi ie a Jocurilor Olimpice moderne din 1896. Este i o part din disciplinele ț ș
pentatlonului modern. Sportul este organizat i condus de Federa ia Interna ională de ș ț ț
Scrimă (prescurtat FIE), la care în prezent sunt afiliate 145 de asocia ii na ionale. ț ț
Limba oficială folosită în cadrul competi iilor interna ionale este franceza. O mare ț ț
parte din vocabularul vine din franceză sau italiană, i cel mai recent din engleză. În ș
jargonul scrimei, scrimerii sunt numi i i trăgători (în franceză tireurs). Ei nu joacă, ci ț ș
trag. Nu sunt puncte, ci tu e (în franceză touches) sau lovituri. Lama armei se nume te ș ș
i fierul. Un scrimer specializat pe floretă este un floretist; cel specializat pe spadă este ș
un spadasin i cel specializat pe sabie este un sabrer. Lupta între doi trăgători este un ș
asalt. Când contează scorul, este vorba de un meci. Pe echipe, se nume te o întâlnire. ș
Sărind peste timp , academicianul francez Ernest Legouve conchide: ”Scrima
este un exerci iu unde omul se cheltuie te furtunos i generos, sim ind că trăie te cu ț ș ș ț ș
intensitate. Sângele îi curge tumultos prin vine, capul e treaz, arterele vibrează,
plămânii se umflă, porii se deschid”. O defini ie, clasică apar inând lui Moliere consideră ț ț
că ”scrima este arta de a lovi fără să fii lovit”.
Scrima este arta de mânui una dintre cele trei arme:
SPADA
Lovitura la spadă, se dă prin împungere i este valabilă atunci cand vârful ș
love te orice zonă a corpului advers. Poate avea două tipuri de mânere: mâner drept ș
(francez) i mâner ortopedic (pistol). ș
FLORETA

Este o armă conve ională. În prezent, sunt răspândite două tipuri de florete: cu ț
mâner drept/francez i cu mâner pistol. Lovitura se dă prin împungere i este valabilă ș ș
atunci cand vârful love te corpul advers. ș
SABIA
Este o armă conven ională. Lovitura se dă prin împungere, dar i cu tăi ul i este ț ș ș ș
valabilă atunci cand vârful love te corpul advers, masca (capul) i bra ele. ș ș ț
În trecut, scrima era, după cum am mai arătat, un mijloc de realizare a duelurilor,
iar astăzi ea devine pur conven ională concretizată în asaltul dintre doi sportivi (fără ț
limite de greutate i vârstă), folosind una dintre cele trei arme: floreta, sabia sau spada, ș
atât masculin cât i feminin, după reguli bine stabilite i cu un sistem ultra modern de ș ș
semnalizare a loviturilor.
Scrima este o disciplină sportivă care solicită complex organismul sportivului
având efecte importante asupra dezvoltării îndemânării, vitezei, for ei, rezisten ei ț ț
orientării rapide, hotărârii, sim ul ritmului i al timpului, pune la încercare voin a i ț ș ț ș
fantezia scrimerului, întăre te spiritul de luptă, capacitatea de concentrare i reac ionare ș ș ț
în situa iile diferite din concursuri. ț
Antrenamentul scrimerului constă în îmbinarea pregătirii fizice, tehnico-tactice i ș
moral volitive, o astfel de pregătire multilaterală fortifică sănătatea, căle te fizic i moral, ș ș
dezvoltă for a sistemelor func ionale ale organismului i influen ează dobândirea celor ț ț ș ț
mai bune rezultate sportive.
Cu toate acestea, multilateralitatea pregătirii sportive a scrimerului nu
estompează influen a specifică a actului de bază al scrimei – ASALTUL – asupra omului, ț
în acest sens, scrimei revenindu-i sarcina de a dezvolta deprinderile de atac i apărare, ș
curaj, mare precizie a mi cării bazată pe coordonare neuromotorie deosebit de fină i ș ș
pe o mare rapiditate în execu ia deprinderilor motrice specifice. ț
Gama variată de mi cări specifice (fandarea, pa i repezi de atac sau de ș ș
retragere în apărare), loviturile i împingerile rapide efectuate din pozi ia de gardă sunt ș ț
desfă urate pe un spa iu limitat (lungimea plan ei fiind de 14m i lă imea de 1,80-2m). ș ț ș ș ț
Aceasta impune o aten ie deosebită, sporită i permanentă din partea ț ș
scrimerului, nu numai asupra pozi iei i ac iunilor adversarului, ci i a încadrării, în ț ș ț ș
limitele acestui spa iu, ini ierea i valabilitatea unui atac depinzând de parametrul ț ț ș
spa ial.ț

PROCEDEE SIMPLE DE ATAC SI APĂRARE
ATACUL
Atacul, în scrimă, este o ac țiune ofensivă prin care adversarul este lovit. Atacul
poate fi: simplu, compus, combinat i repetat. Atacul simplu, prin defini ș ție i prin ș
regulament, este o ac țiune ofensivă care este executată intr-un singur‚ ”timp”. Timpul în
scrimă este unitatea de măsură a ac țiunilor executate pe plan ă. Atacul simplu constă ș
într-o singură acțiune a brațului înarmat, corect executata în viteză cu fandare sau cu
fleșă.
Împungerea directă este acel procedeu tehnic care se execută din angajament
propriu, neutru sau absen ța fierului, lovind adversarul în linia pe care o deschide, vârful
armei proprii mergând linear drept spre țintă. Situația din care se poate realiza o
împungere directă este condiționată de poziția armei adversarului în raport cu cea
proprie. Aceste situa ții sunt:
a) din angajament propriu, în una dintre pozi țiile brațului înarmat (indiferent de linia
superioară sau inferioară), vârful armei proprii are drum liber în linie directă spre o
anumită zonă a spa țiului valabil advers;
b) din angajament neutru când o parte a zonei în care se dore te lovitura este deschisă; ș
c) din lipsă de angajament, deci în absen ța fierului, i zona în care se dore te lovitura ș ș
este deschisă.
Împungerea indirectă este acel procedeu tehnic, care permite lovitura să se facă prin
ocolirea lamei adversarului. Vârful armei proprii va descrie în înaintarea spre țintă un
început de spirală, pe dedesubt, în jurul cochiliei adverse sau o ocolire pe deasupra,
sus-jos, peste vârful advers. Din defini ție reies două procedee care la rândul lor au o
serie de variante: împungerea prin degajament (ocolind lama adversă pe dedesubt);
împungerea prin cupé (ocolind lama pe deasupra
APĂRARE PRIN PARADA – RIPOSTA
PARADA
În scrimă, acțiunea defensivă – parada – reprezintă totalitatea mi cșărilor tehnico-
tactice executate cu scopul de a îndepărta sau evita lovitura adversarului, de pe direc ția
suprafeței valabile proprii.
Parada de execută cu partea tare a lamei proprii (prima treime de lângă cochilie)
asupra părții slabe (a treia treime) a lamei adversarului.

În tehnica execuției parăzilor vom găsii: procedeu prin lovire (bătaie); procedeu
prin opoziție; procedeu prin cedare.
Când acțiunea defensivă (parada) este urmată de o riposta (ac țiune ofensivă),
paradă-ripostă devine ac țiune defensiv-ofensivă; în caz contrar rămâne o ac țiune
defensiv-pasivă. În descrierea i analiza parăzilor trebuie ș ținem seama că parada este
legată de ripostă care îi urmează întotdeauna.
După numărul mi cărilor efectuate pe lamă, parăzile se împart în simple i ș ș
compuse. Parăzile simple sunt însu ite de către începători. Pozi ș ția finala a acestor
mi cări corespunde poziș țiilor clasice ale bra țului înarmat:
a) în linia superioară-interioară
– poziție de sixtă – paradă de sixt (6)
– poziție de terță – paradă de ter ță (3)
b) în linia superioară-exterioară,
– poziție de quartă – paradă de quart (4)
– poziție de primă – paradă de primă (1)
c) în linia inferioară-interioară,
– poziție de octavă – paradă de octav (8)
– poziție de secundă – paradă de secundă (2)
d) în linia inferioară-exterioară, pozi ție de septimă – paradă de septim (7)
g) în linia superioară-mediană ,pozi ție qintă – paradă de qintă (5)
După traiectoria descrisă de vârful lamei, parăzile simple sunt: drepte (cele la
care vârful lamei se deplasează drept în aceea i linie), semicirculare (cele la care vârful ș
trece dintr-o linie superioară într-o linie inferioară i invers, executând un semicerc) si ș
circulare (cele la care vârful execută o mi care circulară de învăluire a lamei ș
adversarului ajungând în pozi ția brațului de unde a plecat (contră).
RIPOSTA
Acțiunea ofensivă care urmează după o paradă, este riposta, a cărei calitate este
determinată chiar de paradă: dacă aceasta a fost executată la timpul potrivit i de la ș
distanta corespunzătoare, atunci i riposta beneficiază ș de un drum scurt i sigur. ș

Riposta constă într-o lovitură de răspuns dată prin orice procedeu de împungere,
după ce atacul adversarului a fost parat. Ea este foarte mult legată de paradă încât
terminologia scrimei úi în practica antrenorilor se vorbe te de ac șțiunea paradă-ripostă
ca termen unic. Deoarece expunerea procedeelor ar fi foarte grea dacă s-ar face global,
ele trebuie legate.
Ca regulă generală la efectuarea ripostei, degetele care au strâns mânerul în
timpul parăzii î i slăbesc strânsoarea i dirijează vârful armei. ș ș
Tot ca regula, riposta trebuie sa se execute imediat după paradă, astfel trăgătorul
riscă să fie lovit cu o reluare de atac. Din acest punct de vedere, ripostele se pot
clasifica i după ”timpul” în care ele se dau, în: imediate (de tac-au-tac, judecată ș
împreună cu parada, din punct de vedere al regulamentului) i întârziate (cu ”timp ș
pierdut”).
Ripostele imediate se executa imediat după efectuare parăzii, fă ră nici o pauză,
deci în fraza de arme nu există nici o întrerupere, mi cările ș fiind legate (acțiune
continuă).
Ripostele întârziate sunt acelea care se declan șează după un timp (relativ scurt,
timp de scrimă sau mai scurt) de la terminarea parăzii. Mi carea celui care a parat i ș ș
ripostează, are un moment de întrerupere. Din punct de vedere tehnic, ripostele se
împart în două mari grupe: simple i compuse. ș