SPECIALIZARE: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [304287]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
SPECIALIZARE: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Cartierele de la poalele Tâmpei. O analiză din perspectiva comunicării vizuale
Profesor coordinator:
Briciu Victor
Brașov
2020
[anonimizat] a [anonimizat]-spațiale pe care le îmbracă și conturează dinamica urbană. [anonimizat], s-au remarcat o [anonimizat] a doua jumătate a secolului trecut. Astfel, în anul 1960 [anonimizat], pe care o disociază în dezvoltare voluntară și involuntară. În anul 1973, [anonimizat] „Urban Affairs” din cadrul aceleiași universități, a vorbit despre dezvoltarea rezidențială a afro-americanilor din Pittsburgh în lucrarea „Afro-Americans in Pittsburgh: the residential segregation of a people”. Tot în anii `70 apar studii ale profesorului Ceri Peach despre dezvoltarea socială și etnică.
Cea mai importantă lucrarea a acestuia, denumită „Urban Social Segregation” (1975), aduce în prim plan problema diferențelor sociale din mediul urban ca promotor al dezvoltării. Începând cu studile elaborate de geografii britanici Michael Pacione (1983) și mai apoi Paul Knox (1988, 2006), conceptul de dezvoltare capătă noi valențe științifice fiind din ce în ce mai des utilizat în analizele de geografie umană și în special în geografia urbană. Pe de o parte Pacione face o analiză a [anonimizat]-urilor și a ghetourilor. [anonimizat] (1988), [anonimizat], ca formă importantă de manifestare a evoluției spațiului urban.
Rеalizarеa aсеstеi luсrări a рrеsuрus trеi еtaре:
1. Еtaрa dе doсumеntarе, dе сulеgеrе a informațiilor – еtaрă în сarе am сolесtat matеrialе dе sресialitatе;
2. Еtaрa dе stabilirе a tеrmеnеlor сһеiе – еtaрă în сarе am studiat și am analizat matеrialеlе сolесtatе, aрoi am ехtras informațiilе сarе au fost mai rеlеvantе реntru întoсmirеa luсrării. Informațiilе сolесtatе lе-am сomрarat folosind сa sursă dе informațiе luсrărilе mai multor autori dе sресialitatе;
3. Еtaрa dе rеdaсtarе a luсrării – еtaрă în сarе am trесut la sсriеrеa aсеstеi luсrări.
Вaza tеһniсă a luсrării am ехрloatat-o рrin difеritе tеһniсi dе сеrсеtarе – рrin analiza aсtivității, рrin analiză doсumеntară, în timрul сеlor trеi еtaре mai sus amintitе. Μеtοdеlе ɑlеѕе ɑu fοѕt unеlе ɑvutе lɑ îndеmână, ѕtudіu іntеnѕ ɑѕuрrɑ рrοblеmеі dіn mɑtеrіɑlеlе рuѕе lɑ dіѕрοzіțіе dіn ϲеntrеlе dе ѕреϲіɑlіtɑtе, ϲοnѕultɑrеɑ numеrοɑѕеlοr luϲrărі dе ѕреϲіɑlіtɑtе ϲɑrе vіzеɑză tеmɑ dе іntеrеѕ, dɑr șі luϲrărі ϲοnехе, ϲе vіn în ϲοmрlеtɑrеɑ nοțіunіlοr ɑϲеѕtеіɑ.
Luсrɑrеɑ dе fɑță, intitulată Cartierele de la poalele Tâmpei. O analiză din perspectiva comunicării vizuale, ɑ fοst struсturɑtă în trei сɑріtοlе, bіnе іndіvіduɑlіzɑtе, сɑrе surрrіnd ɑsресtеlе іmрοrtɑntе се țіn dе рrеzеntɑrеɑ tеmеі dе сеrсеtɑrе, lɑ ϲɑrе sе ɑdɑugă partea de introducere și ϲоnϲluzііle.
În vederea constiuirii bazei de date am folosit date disponibile gratuit în format vector, raster descărcate de pe site-ul www.geospatial.org, folosite pentru reprezentarea limitei regiunii și a cartierelor, cât și a datelor cu caracter geografic, rețeaua de locuințe, altitudinea și alte date conexe, cât și date puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică, varianta Tempo online.
Capitolul I. Caracteristici ale urbanismului
1.1 Delimitarea orașelor
Urbanismul reprezintă o activitate desfășurată la nivel operațional, integratoariu și în condiții normative al cărei principal scop îl constituie stimularea localităților în temeiul unei evoluții complexe, prin prisma stabilirii și îndeplinirii unor strategii privind dezvoltarea. În acest sens, prin urbanism se urmărește să se stabilească unele direcții în ceea ce privește dezvoltarea spațială a localităților din mediul urban și rural, în funcție de potențialul pe care acestea îl au, dar și de aspirațiile populației din zonă. Localitățile sunt organizate într-un sistem de rețea, sunt ierarhizate și cunosc o distribuție echilibrată pe plan teritorial, aplicarea obiectivelor vizând întregul teritoriu administrativ al orașelor și comunelor.
Zona rezidențială
În cadrul unui oraș zona rezidențială este cea mai importantă și de obicei cea mai extinsă ca suprafață (între 40-60% din suprafața urbană construită), cu funcția de asigurare și de locuire a cadrului vieții particulare și sociale a populației. Zona rezidențială este alcătuită din patru unități structurale: grupă de locuințe, complex de locuințe, cartiere și sectoare. Grupa de locuințe este un ansamblu de locuințe cu o populație de 500-2500 locuitori.
Complexul de locuințe este considerat unitatea urbanistică de bază. Complexul de locuit este format din mai multe grupe, având o populație care poate depăși și 15000 de locuitori. Această unitate este delimitată clar de străzi importante sau de elemente naturale. Elementele complexului sunt: dotările socio-culturale, clădirile de locuit cu anexele necesare, unități de învățământ, dispensare, unităță comerciale și de alimentație publică, spații verzi, terenuri de joacă și de sport, parcări, drumuri, alei, etc.
Cartierul este format din mai multe complexe de locuit. Cartierul de obicei are un nucleu central în jurul căruia sunt grupate complexele de locuit. Suprafața unui cartier variază între 60-200 ha, iar populația între 15.000-60.000 de locuitori. Astfel, cartierul este delimitat de artere de mare circulație.
Sectorul, în schimb este unitatea structurală superioară, fiind caracteristică doar orașelor mari și cele foarte mari. Sectorul cuprinde mai multe cartiere. Are o suprafață de 500-800 ha și o populație de 100.000-300.000 de locuitori. Pe lângă dotările de folosință zilnică, aici găsim și dotări specializate de folosință ocazională: cum sunt unitățile comerciale și cele de alimentație publică, cele de prestări servicii care au caracter deosebit, biblioteci, teatre, muzee, dotări cu caracter administrativ, spitale, școli superioare, săli de sport, etc.
Zona industrială
O problemă importantă a zonei industriale reprezintă amplasarea ei. Așezarea corectă a zonei oferă teritoriului o funcționalitate normală, menținând astfel un mediu echilibrat, curat și favorabil în vedere desfășurării normale a vieții. Zona industrială cuprinde totalitate unităților industriale, având funcțiuni de producție și depozitare. În arealele rurale, pe lângă unitățile industriale, zona industrială cuprinde și unitățile agricole sau agro-industriale.
În literatura de specialitate, zonele industriale sunt clasificate în funcție de:
Importanță: zone industriale de interes național sau local
Specificul unităților: zone cu predominanța unităților industriale, zone în care predomină depozitele și bazele de aprovizionare, zonele mixte
Specificul procesului tehnologic:
zone industriale producătoare de noxe: cum sunt industria de extracție, siderurgică, metalurgică, energetică, a construcțiilor de mașini, etc.;
zone industriale cu caracter nenociv: industria electrotehnică, cea alimentară, industria ușoară, cea forestieră, etc.
Amplasamentul în raport cu orașul:
Zone industriale aflate în prelungirea teritoriului destinat locuirii
Zone industriale care sunt situate în paralel cu zona de locuit
Zone industriale în pană (pătrund în interiorul zonei rezidențiale)
Zone industriale situate în balanță (se dezvoltă în orașe mari, în care concentrarea industrială se desfășoară în mai multe zone)
Zone industriale situate în alternanță
Zone industriale dispuse în bandă
Zona dotărilor social-culturale
Această zonă cuprinde cele mai semnificative dotări orășenești: sediile administrației, unități bancare, poștă, teatre, cinematografe, spitale, școli, unități de cazare, etc. Centrul orașului – centrul civic – reprezintă locul unde aceste funcțiuni ating densitatea maximă. Acestă zonă are de cele multe ori elementele unei zone comerciale, rezultând astfel o zonă mai eterogenă. Centrul exprimă identitatea orașului, fiind un spațiu urban de mare utilitate și diversitate ambientală.
Zona de recreere și a spațiilor verzi
Zonele de recreere și spațiile verzi sunt zone sociale – scuaruri sau parcuri publice – care au o importanță clară în menținerea echilibrului ecologic de tip urban, cât și a a sănătății publice și pentru îmbunătățirea microclimatului. Totodată acestea leagă zonele urbane, aduc natura în cadrul construit și întrerup monotonia construcțiilor urbane. Grădina sau parcul unui complex de locuințe are o suprafață de până la maxim 20 ha, acesta fiind calculat folosind o normă de 3 m2/loc, pe o rază ce deservește o arie cuprinsă între 800 și 1500 m.
În ceea ce privește procentul spațiilor verzi, aceasta este cuprins între 20 și 50 m2/loc. în orașe și între 40 și 70 m2/locuitor la un vizitator din stațiunile cu caracter turistic
Zona de circulație și transport
Nevoia de deplasare a persoanelor, a mărfurilor, a bunurilor materiale, cât și a materiilor prime a dat naștere acestei zone. Acesta cuprinde căi pietonale, rutiere (drumuri, străzi, poduri, tuneluri, pasaje, intersecții, etc.) și feroviare, dar și parcări, garaje, spații care sunt destinate folosirii transportului în comun, construcții și instalații care sunt destinate transportului exterior, cum ar fi gările, aeroporturile.
1.2 Zonarea funcțională
Zonele urbane reprezintă spații primare, de bază, ce se suprapun, din punct de vedere teritorial, pe vatra construită a orașului respectiv.
Complexitatea acestor spații este generată de trei elemente esențiale: terenul-teritoriul, populația și activitățile urbane, care prin configurația, dimensiunile și profilul lor generează forme specifice de organizare a spațiului. Astfel, zonarea urbană trebuie să țină cont și de cutuma reprezentată de dimensiunea orașelor. În timp ce spațiile urbane ale micilor centre sunt foarte simplu structurate, arealul urban al marilor centre reprezintă structuri foarte complexe, ca urmare a dezvoltării secvențiale și etapizate, dar și a intensificării permanente a relațiilor interne.
Orașul reprezintă un obiect de studiu pluridisciplinar în care geografia joacă un rol important, implicându-se cel puțin în câteva direcții, dar rolul de bază în organizarea spațiilor urbane revine arhitecților și urbaniștilor, care sunt profund implicați în structurarea orașelor.
Zona de excludere și cea exclusă
Fenomenele de fragmentare urbană sunt specifice spațiilor urbane mari, înfățișând forme diverse (economice, sociale, politice), în care amprenta polarizării socio-spațiale este extrem de vizibilă. În acest mod orașul apare disociat pe unități mici, iar diferențele sociale sunt vizibile prin prezența arealelor sărace și a celor bogate.
Zonele de excludere reprezintă acele areale de concentrare de tip spațial, în care membrii unui grup social specific, definit prin poziția superioară dată de putere, avuție sau statutul relațiilor cu vecinii noștrii, se adună cu scopul de a protejja pozița lor. Persoanele care au fost excluse din comunitatea dominantă, în funcție de statutul socio-economic, rasă sau etnie, creează noi forme ale structurii urbane, asemenea unor nuclee care au noi particularități geografice. În continuare, cei excluși caută să se localizeze în zonele urbane ce constituie de fapt niște areale urbane excluse social.
Enclava
În geografia urbană și socială, enclava reprezintă din punct de vedere teritorial o zonă de concentrare spațială, în care persoanele dintr-un anumit grup social, autodefinit de către etnie, religie sau oricare altă particularitate geografică, socială sau economică, se adună având drept scop protejarea și sporirea dezvoltării lor economice, sociale, politice și culturale. Astfel, ghetourile, fortificarea urbană și citadelele sunt niște enclave, dar cu anumite caracteristici distinctive. Prima direcție în evidențierea nucleelor menționate la zona de excludere sunt cele locuite de persoanele sărace, adesea numite enclave paupere (ghetouri, favelas, barrios, bidonville, vecindades etc.), iar cea de a doua este reprezentată de grupuri din populația urbană cu un nivel foarte mare al veniturilor, care formează enclave autonome, ce nu au în mod obligatoriu la bază fundamentul economic, ci mai degrabă un stil de viață mult mai sofisticat.
Ghetoul și ghetoizarea reprezintă un proces prin care se ajunge la formarea unui spațiu închis fizic și social, marginal, acolo unde trăiesc într-o concentrație mare minoritățile etnice, rasiale, sexuale și altele, care sunt constrânse de sărăcie și de restricții sociale (Gyongyi, Laszlo citat Zamfir și Stănescu, 2007). Peter Marcuse (2001) dă o definiție asemănătoare și afirmă că “ghetoul este spațiul geografic de concentrare spațială, utilizat forțat până când societatea dominantă separă sau limitează un grup de indivizi, definit ca rasial, etnic sau străin și care este tratat drept inferior de către societatea dominantă”.
Asemenea studii există și în literatura de specialitate românească, iar ele fac referire, în special la alcătuirea unor zone extrem de sărace, denumite foarte adesea ghetouri sau slum-uri. Noțiunea de ghetou provine din Europa, dar a fost consacrată în SUA, în secolul trecut, în geografia și sociologia urbană.Spre deosebire de noțiunea de slum, ghetoul are o conotație preponderent etnică și/sau rasială, avându-și originile în Roma. În Europa Occidentală medievală, ghetoul făcea referire la acea parte a orașului unde locuiau doar evrei, aceștia fiind separați de populația creștină. De altfel, cel mai cunoscut ghetou este cel al evreilor din Veneția, unde, inițial a fost un spațiu denumit atelier în care muncitorii răceau fier, care era proaspăt turnat, numindu-l astfel „campo gheto”.
După 1950, schimburile economice au cunoscut un trend ascendent și odată cu ele și fluxurile de imigranți, care au reînviat termenul de ghetoizare. De această dată, termenul era utilizat pentru a defini noile realități ale etnicilor săraci precum: turci în Germania, greci în Suedia, maghrebieni în Franța, iar mai nou, români în Italia.
Această problemă capătă amploare și la noi în țară, iar acest fapt poate duce în viitor la generalizarea comportamentului de tip colectiv de genul revoltei urbane.
Fortificarea urbană
Fortificațiile urbane sau citadelele sunt locuite de persoane foarte bogate, unde accesul este restricționat și măsurile de protecție sunt de foarte multe ori exagerate. Acest termen nou utilizat în geografia urbană, desemnează acel spațiu urban în care locuiesc comunități închise. Particularitatea fortificării este dată de componenta umană reprezentată în general de grupurile sociale cu venituri foarte mari.
Michael Dear afirmă ca fortăreața urbană nu este altceva decât „un spațiu prohibitiv” (1999, p. 146) din care iau naștere noi forme ale spațiului urban. Modul în care trăiesc comunitățile bogate diferă foarte mult de cel al ghetourilor, reprezentând un paradox al lumii globalizate în care trăim.
În concluzie, putem spune că locuirea în mediul urban schimbă percepția geografică a spațiului, astfel se creează noi forme de concentrare spațială, fie dispar, fie se accentuează. În final, rezultă un mozaic de nuclee sociale în care grupuri umane sunt distribuite spațial în funcție de preferințele individuale, politicile administrației, calitatea spațiilor locative, facilitățile oferite etc.
1.3 Cooperare teritorială la nivel european
Cooperarea teritorială pe plan european reprezintă un instrument al politicii de coeziune al cărui obiectiv este reprezentat de soluționarea problemelor transfrontaliere, cât și de dezvoltarea comună a potențialului diverselor teritorii. Aceste acțiuni de cooperare sunt de fapt sprijinite din Fondul European de Dezvoltare Regională prin intermediul componentelor cheie, respectiv cooperarea transfrontalieră, cooperarea de tip transnațional și cooperarea interregională.
În vederea asigurării unei dezvoltări durabile a continentului european, orașele reprezintă principalii determinanți, prin intermediul evoluția sau involuția lor, din perspectiva:
factorului social,
factorului economic,
factorului teritorial.
Experiența statelor membre ale Uniunii Europene în privința practicării strategiilor locale de dezvoltare urbană este destul de vastă, reliefându-se prin crearea unor instrumente destinate planificării dezvoltării spațiale. Direcțiile pe care strategiile de dezvoltare urbană le promovează sunt în deplină conformitate priorităților constatate la nivel european, dar și cu nivelul spatial la care se situează orașul respectiv; nominalizându-le, acestea sunt reprezentat de:
„creșterea economică fundamentată pe principiul inovării, accentul fiind pus pe încurajarea dezvoltării policentrice;
atenție îndreptată asupra gestiunii schimbărilor climatice;
limitarea extinderii în mod necontrolat a zonei urbane;
asigurarea unui grad mai ridicat de ocupare a forței de muncă;
împiedicarea polarizării sociale;
stoparea dezvoltării sociale și spațiale;
asigurarea unei variate palete de servicii adresate tuturos categoriilor sociale;
îmbunătățirea accesibilității, respectiv promovarea unei mobilități prin intermediul transportului în comun;
conservarea și utilizarea eficientă a patrimoniului natural și antropic;
revitalizarea zonei urbane, accentul fiind pus pe regenerarea la nivel de zonă, și nu de clădire, precum și pe reutilizarea terenurilor;
creșterea atractivității spațiilor publice deschise”
Abordând aceste direcții, zonele urbane cu o capacitate mai mică de 50000 de locuitori pot oferi dinamism activităților lor și se pot dezvolta nu numai pentru populația care locuiește acolo, ci și în sensul asigurării unui grad optim de bunăstare și zonelor rurale adiacente, provocând o dezvoltare spațială echilibrată, dar și prevenind depopularea rurală și extinderile necontrolate pe plan urban.
Uniunea Europeană vine în sprijinul dezvoltării urbană integrate și susține, mai ales, consolidarea dimensiunii teritoriale prin intermediul tuturor documentelor programatice. Localitățile urbane sunt invitate la cooperare, la negociere în vederea identificării unor soluții cât mai avantajoase pentru fiecare, folosindu-se de potențialul deținut. Pentru a susține schimbul de informații între orașe, organismele europene au dezvoltat o varietate de programe prin care se poate realiza un schimb de experiență dar și de bune practici între diversele localități, pe baza stabilirii unor rețele dense.
Programul URBACT are rol în stimularea dezvoltării urbane integrată și durabilă în orașele europene. URBACT reprezintă un instrument al politicii de coeziune care este co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională și se aplică unui număr de douăzeci și opt de state membre, Norvegiei și Elveției. Misiunea acestui program este de a crea o reațea care să permită zonelor urbane să conlucreze și să dezvolte anumite soluții integrate privind provocările urbane comune, învățând din experiențele altor state și identificând bune practici în vederea îmbunătățirii politicilor urbane. URBACT este un program care se bazează pe patru obiective principale, respectiv pe:
Capacitatea pentru livrarea unui document de politici urbane integrate – acest obiectiv vizează îmbunătățirea capacității localităților în vederea gestionării politicilor și practicilor urbane durabile într-o manieră integrată și participativă.
Propunerea și elaborarea diverselor politici – acest obiectiv vizează îmbunătățirea procesului de elaborare a unor politici și practici urbane durabile în cadrul localităților urbane.
Implementarea diverselor politici- acest obiectiv vizează îmbunătățirea modului de aplicare a strategiilor și acțiunilor la nivelul zonelor urbane integrate și durabile.
Deprinderea și schimbul de cunoștințe- acest obiectiv vizează asigurarea în vederea accestului la cunoștințe a tuturor practicienilor și factorilor decizionali, aceștia împărțind, ulterior, know-how-ul. În acest context, conceptul de know-how privește toate acele aspecte atribuite dezvoltării urbane durabile, în vederea îmbunătățirii politicilor de dezvoltare pe plan urban.
Pentru atingerea obiectivelor anterior menționate, programul URBACT va dezvolta următoarele tipuri de intervenții:
Schimbul transnațional,
Consolidarea capacităților,
Capitalizarea și diseminarea.
URBACT utilizează atât resursele, cât și know-how-ul cu scopul de a consolida capacitatea zonelor urbane în furnizarea strategiei și acțiunilor urbane integrate conform provocărilor la care sunt supuse.
Programul INTERREG Europe 2014-2020 vine în continuarea programului INTERREG IVC derulat în perioada 2007-2013. Acest program este finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, iar principalul său obiectiv constă în îmbunătățirea modului de aplicarea a politicilor și programelor de dezvoltare pe plan regional, mai ales în ceea ce privește programele de investiții pentru cooperare. Asigurând co-finanțarea proiectelor, programul INTERREG Europe 2014-2020 oferă autorităților publice regionale și locale, dar și altor actori de importanță regională la nivel european, posibilitatea de a face schimb de bune practici și idei inovatoare asupra modului de lucru al politicilor publice. Prin urmare, programul ajută actorii instituționali europeni să identifice acele soluții optime în scopul îmbunătățirii strategiilor pentru cetățeni.
Structural vorbind, conform lui Radoslav, statul român se află în fața unor provocări majore „privind fenomenul de globalizare, schimbările climatice și punerea la dispoziție a resurselor, fenomene privind migrațiile și excluziunea socială cât și schimbările demografice.”
Totuși, aceste provocări par a avea rezolvare, întrucât Comisia Europeană a adoptat Acordul de Parteneriat cu România pentru intervalul de tip 2014 – 2020. Acesta este un document ce analizează maniera în care fondurile europene structurale și de investiții urmează a fi utilizate între anii 2014 și 2020, făcând referire la cinci fonduri structurale și de investiții europene, respectiv:
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)
Fondul de Coeziune (FC)
Fondul Social European (FSE)
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
Fondul European pentru Pescuit Și Afaceri Maritime (FEPAM Sau EMFF).
Totodată, Acordul vizează anumite provocări și priorități aferente, în special:
Promovarea competitivității și a dezvoltării pe plan local, cu scopul de a consolida sustenabilitatea operatorilor economici și de a îmbunătăți atractivitatea regională;
Dezvoltarea capitalului uman, acest lucru realizaându-se prin creșterea ratei de ocupare a forței de muncă dar și a numărului de absolvenți, cu identificarea unele soluții privind provocările de tip social severe și combaterea sărăciei, mai ales în cadrul acelor comunități defavorizate sau marginalizate sau chiar din zonele rurale;
Dezvoltarea infrastructurii în domeniul tehnologiei și transporturilor, cu scopul atragerilor de investiții străine;
Încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale prin promovarea eficienței energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a protecției mediului și a adaptării la schimbările climatice;
Consolidarea administrației publice moderne și profesioniste printr-o reformă sistemică, orientată spre soluționarea erorilor structurale de guvernanță
La nivel european se manifestă o nevoie vitală a unui schimb de experiență și de bune practici între localități, în contextul provocărilor și vitezei dezvoltării urbane. În acest sens, la nivelul Europei s-au pus bazele mai multor platforme în sensul stimulării unui dialog cât mai optim între orașele europene.
Referențialul pentru Orașe Europene Durabile (RFSC) . reprezintă un instrument online interactiv care se adresează zonelor urbane și care are rolul de a facilita dialogul la nivelul dezvoltării urbane, durabile și integrate la nivelul localităților, cu actori locali și între anumite domenii sectoriale de la diverse niveluri politice. Referențialul cuprinde următoarele secțiuni principale:
Profilul orașului, respectiv al instituției;
Rețele de conexiune;
Instrumentele de evaluare.
In cadrul evaluării, se pot utiliza următoarele trei instrumente:
Verificarea listei în vederea dezvoltării unei strategii urbane durabile;
Verificarea dacă strategia se realizează într-un mod integrat;
Fundamentarea unui sistem de monitorizare cu scopul de a evalua strategia respectivă sau proiectul în cauză.
R.F.S.C. are rolul unui instrument didactic ce vizează evaluarea, verificarea și monitorizarea „tuturor categoriilor de strategii integrate pe plan urban și regional.” În același timp, referențialul poate asigura și comunicare mai bună între grupurile ce se ocupă cu elaborarea documentelor strategice, îndeosebi politici urbane integrate, ilustrând și explicând procesul de elaborare.
Capitolul II. Brașov. Cartierele de la poalele Tâmpei
2.1 Orașul Brașov, analiză de ansamblu
Municipiul Brașov este situat în partea central-estică a României, la paralela 45˚38’ latitudine nordică și 25˚35’ longitudine estică și înregistrează o altitudine medie de 625 m.
Din suprafața totală a județului – 536309 ha, municipiul Brașov ocupă 1,072 hectare, din care teritoriul intravilan este de 10410, 7 hectare. Municipiul are o suprafață de 267,32 km². Municipiul Brașov se învecinează la nord cu localitățile: Bod, Hălchiu și Sânpetru, la sud cu localitățile: Râșnov și Predeal, la est cu localitățile: Săcele, Hărman, Prejmer și Tărlungeni și la vest cu localitățile: Cristian, Ghimbav, Codlea Și Vulcan.
Fig. 1 Localizarea orașului Brașov în județ
Arealele protejate din Brașov sunt Muntele Tâmpa, care are o suprafața de 206,469 ha și un perimetru de 9,885 km (Fig. 2).
Fig. 2 Arealele protejate NATURA 2000 în Municipiul Brașov (Sursa: http://atlas.anpm.ro/atlas#)
Tâmpa este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaților Orientali (mai precis în Carpații de Curbură) și înconjurat aproape în totalitate de municipiul Brașov. Înălțimea: 960m (după unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orașului.
Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase, formându-se în urma procesului de încrețire a scoarței terestre.
Mare parte a sa (150 ha) este declarată rezervație naturală, datorită speciilor de animale (urși, râși, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din țara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) care se găsesc pe acest munte. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Brașovia sau drumul pentru mașină de ”la iepure”.
Cei neobișnuiți cu drumețiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic aflat pe coama muntelui în mai puțin de trei minute. Priveliștea din vârful Tâmpei oferă o splendidă panoramă asupra orașului, iar în zilele senine se poate observa întreaga țară a Bârsei.
Municipiul Brașov este împărțit în următoarele cartiere: Noua- Dârste, Astra, Valea Cetății, Florilor-Craiter, Centrul Nou, Centrul Vechi, Tractorul, Bartolomeu, Bratolomeu-Nord, Schei, Triaj-Hărman, Scriitorilor, Stupini, Poiana Brașov și Platforma Industrială Est-Zizin.
Fig. 3 Harta cartierelor – orașul Brașov
Ca și primul aspect al identității, din cuprinsul art. 6, și identitatea culturală este destul de greu de conturat, având în vedere înglobarea termenului general de „cultură”, precum și imposibilitatea utilizării unor elemente specifice acestei identități, limba sau religia, din cauza normării acestora ca valențe distincte ale identității protejate.
Factorii care au dus la accentuarea “izolării sociale”, sunt de cele mai multe ori persoanele care locuiesc în zona periurbană, situându-și locuințele la distanțe considerabile față de alte locuințe, nu au acces la informații, apă curentă, stradă asfaltată, salubritate publică insuficientă sau indecvată, parcurg distanțe mari până la anumite instituții publice (școala), unității sanitare (farmacie, spital) sau comerciale (magazine).
Periferiile marilor orașe ascund, de multe ori, și persoane cu un comportament blamabil sau consumatori de droguri, persoane fără familie, fără adăpost sau fără venituri, infractori sau persoane violente; de multe ori, persoanele de acest fel sunt prezențe “obișnuite” în zonele sărace sau depărtate de centrele administrative ale marilor orașe civilizate.
Noile planuri urbanistice zonale (PUZ) prevăd alipirea, într-o primă fază a aproximativ 13 hectare de teren. Ȋn acest caz extinderea intravilanului nu aduce după sine demolarea construcțiilor ridicate fără autorizație, ci le dă posbilitatea proprietarilor să intre în legalitate, proprietarii putând să-și schimbe destinația construcțiilor din anexe gospodărești în locuințe. Ȋn această zonă s-au construit peste 200 de locuințe cu regim de ȋnălțime P,P+1-2 fără autorizație de construire.
Dinamica socială, migrația, schimburile, energia, aglomeratia, activitațile sociale, centrele culturale, factorii istorici, multitudinea agentilor economici, preocuparile sociale economice, serviciile și multe alte funcții. Însă ce dă cu adevarat valoare spațiului urban sunt locuitorii acelui spațiu bine delimitat, acești locuitori care contribuie și determina funcționalitatea și dinamica orașului, locuitorii care contribuie la modelarea și structurarea orașului din punct de vedere a activităților economice, aici referindu-ne la sectorul primar, secundar și terțiar.
Totuși impactul locuitorilor unui spațiu urban își lasă amprenta în special în spațiul social al urbanismului local, prin complexitatea și mixtura demografică, religioasă, etnică ori putem să o denumim pur și simplu culturală. Însă tocmai datorită acestor elemente care alcătuiesc bagajul cultural a unui grup de indivizi ce determină o diversificare a structurii elementelor sociale care alcătuiesc totalitatea complementară a unei localitați si determină apariția fenomenului diferențial.
Prin procesarea GIS, a fost posibilă obținerea noii suprafețe de evoluții rezidențiale, industriale sau comerciale. Tipul dezvoltării (rezidențial – locuințe unifamiliale, rezidențial – locuințe colective, instalații industriale și de depozitare, comerț, servicii, altele) a fost determinat în cea mai mare parte prin observarea directă pe teren. Creșterea suprafeței construite pentru fiecare funcție urbană și pentru fiecare municipalitate a fost apoi asociată cu date statistice privind populația și numărul de locuințe (pe baza datelor de recensământ a INSSE).
Din analiza graficului de mai jos putem remarca o creștere a locuințelor existente pentru perioada analizată (anii 1990-2018).
Fig. 4. Tipologia locuințelor în Municipiul Brașov (Sursa: INSSE, 2020)
În privința autorizațiilor care au fost eliberate oficial pentru construirea clădirilor rezidențiale, aceasta a avut un trend ascendent până în 2000, iar ulterior datorită boom-ului economic, din 2009 începând să aibă un trend descendent, pe fondul crizei economice. Din dorința de a avea o locuință individuală, de a avea o casă cu spațiu verde, oamenii au început să-și construiască locuințe la periferia orașului sau în localitățile din zona metropolitană, încercând să scape de zgomotul și poluarea orașului, conturându-se încetul cu încetul fenomenul de extindere urbană.
Fenomenul de urbanizare s-a intensificat foarte mult în ultimii ani, rata de urbanizare ajungând la 53% la nivel mondial, 75% în Europa și 54% în România, ceea ce a făcut ca abordările sociologice să scoată la iveală rădăcinile economice și industriale ale fenomenului, dar și implicațiile culturale sau sociale (cum ar fi schimbarea practicilor comunicării interumane prin folosirea mijloacelor de comunicare la distanță sau diversificarea mediilor informative: presă, radio, televiziune, internet).
Există numeroase avantaje sau beneficii pentru locuitorii zonelor urbane, chiar dacă orașele sunt aglomerate. Cu cât stai mai aproape de zona centrală a orașului există servicii medicale mai bune, o ofertă educațională mai variată, o rețea de piețe, dar și servicii de transport și utilități.
Unele statistici arată că folosirea pe scară largă a dispozitivelor electronice sau inteligente, utilizarea telefoanelor mobile și a internetului, precum și accesul la celelalte servicii, reprezintă experiențe ce par să determine o dezvoltare mai rapidă a inteligenței copiilor. Extinderea urbană se realizează în prezent prin zone monospecializate sau chiar mixte: prin extinderea zonelor rezidențiale sau a platformelor industriale și comerciale.
Integrarea fizică într-o comunitate, simpla situare a unei persoane într-un bloc, înconjurată de zeci de vecini, poate reprezenta un avantaj prin comunicarea cu aceștia, dar asta nu schimbă “datele singurătății” și nu soluționează problemele sociale care afectează orașele.
2.2 Analiza orașului Brașov din perspectiva comunicării vizuale
Inovația în comunicarea vizuală urbană contemporană poate fi monitorizată în tranziții de la prezentarea clasică a informațiilor vizuale către metodele contemporane de transmitere a unui mesaj utilizând o interacțiune vizuală nouă. În mediile urbane, mesajele vizuale au fost trimise odată prin motive arhitectonice statice, care nu se mișcă, coloane, fațade.
Cu toate acestea, în exemplele contemporane de practică arhitecturală și urbană, posibilitățile se schimbă, mesajul vizual are un sens multistrat, lumina și sunetul sunt încorporate în relația clădirilor cu mediul lor; interioarele se împletesc cu exteriorul.
În timp și spațiu, forma și perimetrul așezării, trama stradală, locuințele și lotizarea, centrele de concentrare a activităților politice, economice sau spirituale, modalitățile de apărare a orașului, compoziția socială și densitatea populației inclusiv concentrarea acesteia după stare socială și ocupație în anumite perimetre ale vetrei construite (mahalale, cartiere) se schimbă, se măresc, se micșorează, capătă alte roluri și altă importanță tocmai în funcție de influența mai mare sau mai redusă a factorilor geografici, politici, economici, sociali etc.
Oamenii obișnuiți locuiesc în spațiile mediilor urbane globalizate, aceste spații fiind peisaje vernaculare. Peisajele vernaculare sunt rezultatul unui imperativ social, economic, administrativ și/sau de multe ori religios. Acest tip de peisaj s-a dezvoltat în prezent prin asocierea cu sau mai bine zis ca răspuns în fața mediului înconjurător de tip natural. Astfel de tipuri de peisaje reflectă procesul de evoluție concret sub forma și în componentele lor. Lucrările de specialitate prezintă date vizuale despre cartierele vernaculare din orașe precum Anvers, Berlin, Brooklyn, Cape Town, Hong Kong, Lisabona, Londra, Manchester, Paris, Philadelphia, Roma, St Petersburg, Stockholm și Tirana.
În structura urbană contemporană a apărut un nou fenomen, în care orașul este din ce în ce mai exclusivist și mai segmentat și unde trecerea dintr-o parte în alta a spațiului urban devine din ce în ce mai problematică.
Spațiile urbane sunt, de asemenea, supuse efectelor inegalității sociale. Ierarhiile de clasă, rasă / etnică, religie și cetățenie marchează teritoriile urbane având semnificații diferențiale. Analiza spațială semiotică permite chiar și celor mai neputincioși dintre locuitorii orașului să fie agenți sociali în reproducerea locală a culturii urbane. Autorii susțin că analiza sociologică a datelor vizuale este necesară pentru a înțelege cum se schimbă cartierele vernaculare urbane ca urmare a globalizării.
Spațiile urbane sunt pline de semne de identitate colectivă. În mediul fizic, detaliile arhitecturale, semnele comerciale și graffiti, printre altele, semnifică fluxurile de oameni și cultură. La fel și practicile sociale, cum ar fi tranzacțiile comerciale, socializarea și transferul în spațiile publice ale cartierelor etnice vernaculare. Analiza autorilor, bazată pe sute de imagini din arhiva lor, relevă reprezentări vizuale distinctive ale diferențelor sociale din peisajele vernaculare.
Noua identitate vizuală pentru orașul Brașov arată imaginea sa istorică bine cunoscută, precum și caracterul său inovator care poate fi utilizat pentru activități de marketing în oraș. Identitatea vizuală unește elemente tradiționale cu elemente recent proiectate și dezvăluie spiritul istoric și modern al Brașovului.
Criza de identitate resimțită de orașele României este resimțită și la nivel vizual. Lipsa programelor de comunicare vizuală coerente și coerente este mai mult decât evidentă. În acest context, încercarea de a reprezenta un concept atât de vast (identitatea orașului) este mai actuală ca niciodată.
Logo-ul propriu-zis a fost inspirat dintr-o emblemă veche a orașului, reproiectată dar ușor de recunoscut. Una dintre ambițiile acestui proiect a fost reproiectarea unui simbol adecvat cu semnificații puternice, un simbol modern bazat pe istoria și cultura tradiției.
Spațiile verzi sunt o componentă importantă a spațiului urban și reprezintă suprafețele de teren cu vegetație în general amenajată, la care se asociază o serie de construcții specifice pentru satisfacerea funcțiilor sociale, culturale, estetice și igienice-sanitare. Spațiile verzi ale municipiului Brașov se îmbină într-un mod armonios cu arhitectura acestuia astfel suprafața totală a spațiilor verzi din municipiul Brașov este de 8.103.714 de metri pătrați ce se divide în parcuri, spații verzi stradale, scuaruri, complexe sportive și stadioane, spații verzi aparținând instituțiilor și gospodăriilor individuale, cimitire și spații verzi în unitățile de locuit. Suprafața spațiilor verzi pe cartiere reiese din tabelul următor.
Tabelul nr.1. Suprafața spațiilor verzi pe cartiere din municipiul Brașov
Sursa: Primăria Municipiului Brașov-Direcția de Urbanism
Din totalitatea spațiilor verzi ce aparțin mediului urban cea mai însemnată parte o reprezintă parcurile.
Tabelul nr.2. Suprafața parcurilor din municipiul Brașov
Sursa: Primăria Municipiului Brașov-Direcția de Urbanism
Municipiul Brașov beneficiază, de asemenea, de o multitudine de zone peisagistice, care majoritatea îndeplinesc funcția de agrement, acestea fiind situate la distanțe cuprinse între 1 și 12 kilometrii de centrul orașului.
Tabelul nr. 3. Zonele de agrement din Municipiul Brașov
Sursa: Primăria Municipiului Brașov
Datorită diversității și inovației tehnologice a mass-mediei contemporane, arhitectura de astăzi este obligată să implice în conceptul de fascinație pentru neobișnuit pentru a obține statutul legitim și poziția relevantă în cadrul social și cultural care sunt create și dezvoltate în context de digitalizare.
Acesta este motivul pentru care conceptul de fascinație pentru neobișnuit devine o prioritate, deoarece această formă de experiență estetică este rezultatul curiozității noastre înnăscute sau al nevoii de a explora conținutul provocator din punct de vedere informațional. Nevoia umană de a explora necunoscutul și a face cunoștință cu neobișnuitul este segmentul esențial al procesului și inovației creative pe care arhitectura contemporană și designul urban trebuie să le accepte și să le aplice.
Astfel, se formează un câmp larg de posibilități pentru interpretarea conceptelor arhitecturale care influențează crearea de unități de mediu în spațiile urbane. Este o certitudine că implementarea adecvată a mass-mediei contemporane prin unități arhitecturale separate are un efect asupra calității și experienței estetice a spațiilor macro urbane unde procesul de recepție a conținutului vizual este multistrat și complex.
Având în vedere toate cele de mai sus, se poate afirma cu certitudine că arhitectura contemporană devine multisenzorială și cu mai multe straturi, creând o imagine a percepției complexe în corelație permanentă și în sinergie cu utilizatorii săi.
Cu toate acestea, ținând cont de faptul că caracteristicile vizuale ale arhitecturii sunt aspectul principal, se așteaptă tendința de sintetizare expusă a creației arhitecturale și a comunicării vizuale. Prima decadă a secolului XXI este martorul valorizării și al utilizării tot mai mari al acestui concept prin practica urbană și arhitecturală, precum și prin discursul teoretic.
Spațiul și obiectele arhitecturale și-au pierdut de mult timp rolul de segment static în țesătura urbană. Prin efectele puternice ale culturii digitale și mass-media, arhitectura în sine, precum și orașele întregi au devenit senzații vizuale dinamice, caracterizate prin schimbare, mutlimialitate și virtualitate.
Din această cauză trebuie să ținem cont constant de semnificația imaginilor macro urbane în care fiecare segment arhitectural sau spațiu urban participă în mod legitim la crearea unei imagini și experiențe unice de oraș a spațiului urban contemporan.
Factorii geografici atât generali și locali explică localizarea și posibilitatea dezvoltării orașului, dar pentru înțelegerea organizării actuale și a modului de extindere, trebuie luate în calcul cauze precum: contextul politic, economic și social-cultural, omul și obiceiurile sale; adică arealul trebuie văzut ca un produs antropogeografic, un organism care crește datorită condițiilor în care se dezvoltă.
În figura de mai jos avem detaliată schema pentru explicarea modelului valorii diferențiate a terenului, valabil și pentru Municipiul Brașov.
Fig. 5. Modelul valorii diferențiate a terenului (după Oxford Dictionary of Geography, 1997).
Cu trecerea timpului omul a pus stăpânire tot mai mare asupra teritoriului producând schimbări tot mai puternice mediului natural și cauzând dezechilibre ecosistemelor. Odată cu dezvoltarea produsă de revoluția industrială a luat amploare instalarea aparatelor de climatizare artificială, favorizată și de abundența de resurse energetice cu costuri mici (cărbune, petrol, gaz, electricitate). Astfel a început epoca consumului care a dus la ignorarea oricărei inițiative care limita consumul energetic, delegând aparatelor rezolvarea problemelor legate de confortul ambiental. Începând cu perioada ’70 / ’80 a secolului trecut a început conștientizarea acestui aspect și au început să fie căutate soluții.
Clădirile verzi apar că urmare a conștientizării gravei crize ambientale în care ne aflăm și a cărei simptome sunt poluarea atmosferică și consecințele acesteia, apropiata epuizare a resurselor neregenerabile, poluarea apelor și solului, creșterea consumului de apă potabilă, schimbările hidrogeologice și dispariția speciilor.
Clădirile, care folosesc circa o treime din consumul mondial de energie și circa 40% din consumul de materiale, sunt printre responsabilii majori ai acestei degradări ambientale.
În arhitectură politica de economie energetică are ca scop diminuarea impactului ambiental atribuit clădirilor, controlând consumul, în primul rând prin îmbunătățirea izolamentulu termic al clădirilor și deci favorizând atât utilizarea tehnologiilor de înaltă eficiență cât și stimulând experimentarea și folosirea surselor de energie alternativă și regenerabilă.
Foto 1. Imaginile termografice arată diferența dintre o casă izolată și una fără izolație.4
Foto 2. Temperatura fațadei unei case fără izolație este mai mare, deoarece aceasta pierde mai multă căldură prin pereți.
Nu trebuie uitate nici cele mai elementare măsuri de economisire a energiei, care sunt normal și cele mai ieftine, și care constau în adoptarea unor precise măsuri bioclimatice cum ar fi orientarea clădirii în funcție de soare și vânt, forma arhitecturală, dispunerea și dimensiunile ferestrelor și nu în ultimul rând alegerea materialelor în funcție de caracteristicile lor termice.
Deși extragerea materiilor prime, producția și obținerea materialelor, transportul lor, punerea în operă a clădirilor, chiar și demolarea clădirilor și curățarea terenului consumă o imensă cantitate de energie totuși cea mai mare parte a consumului energetic atribuibil construcțiilor este folosită pentru climatizarea și iluminarea clădirilor. „Construirea modernă din ultima perioada precum și noua urbanizare produc clădiri stereotipice, în care locuiesc persoane care au ca unic vis de a fugi din aceste locuri și a-și construi propria casă într-o zonă verde.” 6
2.3 Cartierul Tractoru și cartierul Bartolomeu, caracteristici generale
Numele cartierului Bartolomeu își are originile în cea mai veche clădire a orașului Brașov ”Biserica Sf. Bartolomeu”, care este situată pe Str. Lungă, la numărul 251 și este una din atracțiile turistice ale orașului. Biserica Sfântul Bartolomeu este de fapt singurul monument păstrat din acest așezământ urban si este mai vechi probabil decât orașul în sine.
Am realizat harta modului de utilizare al terenului de unde putem observa diferențe între cele două cartiere analizate. Primul, Tractoru are o zonă unde sunt prezente căi de comunicație, dar și zone industriale, spre deosebire de cartierul Bartolomeu, care are în perimetrul său culturi, sau mai degrabă zone libere, câmp deschis.
În contextul concurenței globale, orașele sunt obligate să se diferențieze de concurenții lor, să găsească și să facă publicitate într-un mod susținut elementele care le fac speciale și să descopere calea către a deveni un marcaj de dragoste (un brand iubit și respectat).
Orașul Brașov este unul dintre cele mai mari orașe din România care deține de-a lungul timpului mai multe imagini, în funcție de contextul istoric și economic (imaginea unui oraș comercial, imaginea unui oraș industrial și a imagine a unui oraș turistic).
În prezent, Brașovul a depășit perioada de tranziție postrevoluționară, fiind inclus pe lista orașelor românești care se află în expansiune economică.
Din 2005, Brașovul împreună cu alte 17 localități formează zona metropolitană Brașov și este considerat un motor al dezvoltării regionale, fiind singurul pol de creștere din Regiunea Centrală. După stagnarea cauzată de criza globală din 2008, din 2011, orașul de sub Muntele Tâmpa a înregistrat indicatori economici încurajatori. În ultimii ani, industria locală a atins 40% din cifra de afaceri și 33% din activitatea economică.
În perioada comunistă, în orașul Brașov a existat un proces de conversie a identității colective prin regenerarea urbană centrată pe conceptul de ideologie. Corpul nou al hotelului Aro de exemplu, a fost construit după demolarea din anul 1963 a Catedralei Reformate, care era reper arhitectural al identității comunității maghiare din zonă.
Schimbările economice din 1990 au dus la declinul sectorului industrial și la închiderea întreprinderilor industriale. În acest caz, am asistat la transformarea unui oraș industrial în oraș al ruinelor industriale. Fără un sector industrial puternic și profitând de condițiile geografice și de trecutul istoric, Brașovul a devenit un oraș cu valențe turistice, această caracteristică fiind frecvent menționată de participanții la sondaje care au evaluat imaginea actuală a Brașovului. Imaginea de brand a Brașovului nu este încă foarte clară, dar orașul beneficiază de câteva active (precum istorie, moștenire, locație geografică, locuitori) pentru a crea o imagine puternică și diferită.
Secolul XXI este o perioadă de schimbări radicale, dar nu foarte bine planificate, deoarece au dus la dezechilibre și dezordine în compoziția urbană anterioară. Aceste schimbări s-au evidențiat prin dinamismul și diversitatea unor modele ideologice și urbanistice care au încercat conservarea elementelor vechi.
Modernizarea a avut multe particularități ce au influențat evoluția spațiului construit: modificări pozitive în părțile cele mai la vedere; păstrarea vechilor forme de organizare a spațiului geografic și de acoperire cu străzi și case în rest, adică pe cea mai întinsă suprafață a arealului; disproporție între teritoriul clădit și cel neclădit; contraste între dimensiunile și stilul locuințelor; spații verzi (grădini, parcuri) și maidane în număr și cu întindere mai mare către șoselele de centură, unde însă întreprinderile industriale, în creștere, introduceau o notă nouă, atât prin construcțiile lor, cât și prin apariția cartierelor muncitorești sistematizate, dar în general lipsite de confort și de aspect atrăgător
În prezent, sub influența acestui tip de nihilism la care tot fac referire, repetăm de fapt aceleași greșeli, astfel că Primăria Brașov deține fosta platformă Rulmentul, iar Planul Urbanistic Zonal prevede de fapt conversia halelor industriale în spații pentru industria IT, muzee și/sau galerii. Clădirile industriale nu sunt însă încadrate în patrimoniul arhitectural. În consecință, interpretarea arbitrară a PUZ-ului tocmai a dus la conversia primei hale într-un hotel de trei stele și sală pentru nunți iar arhitectura acesteia a fost deja modificată.
Un exemplu interesant al procesului de regenerare a identității orașului Brașovului este legat de numele Coresi, nume folosit pentru noile proiecte imobiliare din cartierul Tractorul. Deși inițial a fost folosit pentru identitatea Coresi Business Park (conversia clădirilor fostei uzine IAR și ale fabricii Tractorul în spații de birouri de clasa A), ulterior a dat numele noului mall, dar și viitorului proiect rezidențial Coresi Avantgarden.
Un loc poate fi identificat printr-o galerie extinsă de imagini, dar trebuie acordată o atenție specială acelei imagini recunoscute de majoritatea oamenilor ca reprezentativă, capabile să activeze atât respectul cât și latura emoțională a potențialilor cumpărători (asta înseamnă să nu fie doar o imagine, ci un „marcaj de dragoste”.
Practic, reperul central al Brașovenilor pentru numele Coresi a devenit tocmai simbolul economiei de consum, mall-ul. După aproape 500 de ani, Coresi s-a regenerat într-o morișcă cu cinci culori. Paradoxal, în același timp Muzeul Primei Școli Românești trece prin momente economice critice, cu atât mai mult cu cât a fost recent inundat.
Acolo sunt depozitate și primele cărți tipărite în limba română de către Diaconul Coresi și totodată este o referință importantă de identitate materială a acestei comunități. Atât de importantă încât, chiar și printr-un proces de naming destul de arbitrar, devine prin Coresi numele unui întreg cartier, Tractorul.
Fig. 6. Harta modului de utilizare – cartiere Brașov
În ceea ce privește harta mentală a confortului și fricii urbane în orașul Brașov, am analizat materialul cartografic realizat de Sorin Matei, disponibil la adresa http://mentalmaps.info/index.html se poate observa situația existență pentru cele două cartiere luate în analiză în această lucrare.
Mobilitatea socială a populației urbane în condițiile globalizarii presupune un dinamism uman accentuat, uneori chiar destul de alert, în care opțiunile și oportunitățile populației contează foarte tare pentru o viață cât mai „comodă și eficientă”. Natura geografică a mediului urban influențează astfel natura oportunităților de care populația poate să dispună.
În definitiv, ceea ce contează este maniera în care omul, locuitor al mediului urban, poate beneficia de oportunitățile pe care orașul, în ansamblul său funcțional i le oferă, dar și modul de utilizare a facilităților urbane, păstrându-le totodată în stare optimă pentru o perioadă cât mai mare de timp.
Cercetătorul privește prin prisma oportunităților urbane din Brașov, atât componentele fizice (spațiul urban, ansamblurile rezidențiale, cadrul natural pentru recreere, sistemul și mijloacele de transport etc.), cât și pe cele sociale (educație, angajare, petrecerea timpului liber etc.).
Fig. 7. O hartă mentală a confortului și a fricii urbane în Brașov
Calitatea locuirii este o reflectare directă a mecanismelor prin care funcționează disparitățile sociale în general. Gama amplă a studiilor dedicate acestui subiect sugerează două tipuri principale de abordare a calității de locuire având în atenție inegalitățile existente. În primul caz locuirea este analizată prin prisma lipsei locuințelor subscrisă în sens larg problemelor sociale, respectiv urbane, iar în cel de-al doilea caz ca mecanism prin care ia naștere, respectiv se reproduc inegalitățile sociale.
Diferențele cele mai mari de preț între locuințele din zonele considerate mai bune și, implicit, mai scumpe, și celelalte derivă în principal din confortul acestora, și, nu din poziționare. Locuințele din Brașov au un preț mediu la nivel național, astfel că nu prea mai există zone ieftine și zone scumpe și nu există diferențe mari între ele. De exemplu, din punct de vedere al prețurilor, zona semicentrală echivalează în mare măsură cartierul Astra. O zonă ieftină de blocuri este periferia cartierului Tractorul și mare parte din cartierul Bartolomeu.
La polul opus se află zonele ultracentrală și centrală.
Fig. 8. Hartă mentală a confortului și a fricii urbane în Brașov, prelucrare fisier KML
Calitatea vieții este influențată decisiv de acest complex de oportunități urbane. Totuși a doua categorie (oportunitățile sociale), pare să dețină primatul, deoarece educația și pregătirea profesională sporesc șansele pentru găsirea unui loc de muncă decent, care poate aduce în perspectivă un venit sporit și un statut socio-economic dorit.
Îndeplinind aceste condiții preliminare pe care geografia urbană, mai mult decât cea rurală le oferă, indivizii pot beneficia și de primul complex de oportunități fizice. În mod cert, pe lângă cei expuși mai pot interveni și alți factori 108 independenți de natura cadrului expus anterior cum ar fi, de exemplu, moștenirea unui stil de viață favorabil. Sau pot interveni anumite probleme care să îngreuneze sau să stopeze tot acest curs evolutiv. Printre acestea se numără și locul de rezidență (proveniență).
Răsfrângerea efectelor provocate de varietatea formelor de segregare urbană asupra cartierelor și a calității de locuire, îmbracă cel puțin două forme majore în Brașov. Așadar, pe de o parte peisajul cartierelor segregate sau al unor areale urbane din cadrul acestora, creează o imagine degradată și insalubră, iar pe de altă parte spațiile ocupate de grupurile înstărite, după cum sugerau și Jacqueline Beaujeu-Garnier și Georges Chabot, se remarcă printr-o formă „mult mai pretențioasă”, locuințe dispuse ordonat și cu o arhitectura originală, condiții naturale dintre cele mai favorabile, adevărate oaze de verdeață etc.
Un spațiu segregat dintr-un anumit punct de vedere, sărăcia accentuată a familiei și a zonei urbane, pun bariere convulsive în accesarea anumitor oportunități sociale. Printre acestea, oportunitatea obținerii unei educații alese, accesul la școli „bune” și obținerea unui loc de muncă sigur și viabil sunt cel mai des întâlnite obstacole generate de spațiile segregate. Astfel în cele două subsecțiuni care urmează mă voi opri tocmai la analiza efectelor pe care segregarea urbană le are asupra oportunităților educaționale și rezultatelor școlare, precum și pe impactul asupra obținerii unui loc de muncă.
Cartierul este o fracțiune a unui oraș cu o fizionomie proprie și este caracterizată de anumite trăsături distincte, conferind o anumită unitate și individualitate.
Periferia, care începe dincolo de vechile șosele de centură, oferă cele mai accentuate contraste: cartiere mai mult decât modeste, cu aspect rural sau semirural, cartiere muncitorești vechi pe lângă întreprinderile industriale dinainte de 1944 și cartiere de blocuri cu 6-12 etaje, dominându-le prin înălțimea și masivitatea lor, înzestrate cu confort modern, între impresionante incinte industriale vechi. Există contraste vizibile între modul de locuire tradițional periferic și cel modern, prin creșterea suprafeței construibile și absorbția zonelor limitrofe ale orașului prin intermediul unor regulamente de urbanism și operațiuni funciare profitabile. Există un mod de locuire hibrid între modul de viață autentic urban și unul rural, în general posibil de adoptat de o clasă mijlocie în ascensiune sau de o casă bogată ca alternativă la un mod de locuire considerat perimat
2.3.1 Zonarea funcțională a cartierului Tractorul
Tractorul este un cartier situat în partea de Nord-Vest a orașului, fiind recunoscut pentru fosta Uzină Tractorul. Zonă este o zonă animată cu obiective sportive și cu carcater de relaxare, fiind populată în mare parte de tineri. Pentru tinerii pasionați de sport, în cartierul analizat pe lânga parcuri, aceștia își pot petrece timpul paticipând la competițiile de patinaj sau hochei pe gheață de în incinta Patinoarulului Olimpic.
Cartierul Tractorul de-a lungul timpului s-a dovedit a fi o mărturie vie a parcursului istoric al orașului Brașov. Cu o denumire sugestivă cartierul face trimitere la specializarea părții de nod-vest a orașului. Încă din perioada interbelică această zonă a fost centrul economic a orașului. Zona e cunoscută pentru industria producătore de avioane ca ulterior să fie de tractoare. Cartierul Tractoru este poarta de intrare și de ieșire pentru călători și turiști. În acest cartier sunt situate Gara și Autogara Brașov.
Din Figura 9 putem vedea modul de utilizare al terenului pentru cartierul Tractorul Brașov.
Fig. 9. Harta modului de utilizare – cartier Tractoru Brașov
Parcul Tractorul- acest parc a fost înființat în anul 1955 și însumează o suprafață totală de 114.625 de metri pătrați în total, situat în perimetrul carterului Tractorul, în apropierea gării Brașov. Acesta este amenajat cu bănci, alei și aranjamente florale, fântână arteziană precum și tufe și copaci seculari.
În incinta parcului se află o bază sportivă, care include doua terenuri de fotbal și unul de minifotbal. Există, de asemenea, și un teren de baschet și pistă pentru role, cu o lungime de 250 de metri și loc de joacă special amenajat pentru copii.
Spațiile verzi, indiferent de apartenența și de destinația lor, servesc atât la îmbunătățirea calității mediului, menținerea echilibrului ecologic și a genofondului autohton, la îmbogățirea asortimentului de plante ornamentale, menținerea și protejarea obiectelor naturale prețioase cât și la armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale în vederea realizării unei ambianțe favorabile desfășurării activităților antropogene.
Vegetația are un rol vital și în moderarea climatului urban. În orașe, construcțiile și suprafețele pavate sau betonate creează un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate și o restricție a circulației aerului, ceea ce conduce la producerea așa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta, vegetația, prin efectul de umbră și de creștere a umidității aerului contribuie la crearea unui mediu mai confortabil.
Un alt beneficiu adus de vegetație mediului urban îl constituie atenuarea poluării fonice. Astfel spațiile verzi, în special cele compacte, se transformă în adevărate bariere pentru zgomote, fapt ce contribuie semnificativ la reducerea nivelului acestora, în perioada de vegetație.
Pe de altă parte, spațiile verzi, au rolul și de a păstra și perpetua vegetația naturală autohtonă din zonele în care sunt situate orașele, prin furnizarea și conservarea habitatelor pentru diferite specii, ce pot avea, uneori, o diversitate mai mare decât în habitatele rurale.
De asemenea, spațiile verzi bine întreținute joacă un rol semnificativ în promovarea sănătății populației urbane. Astfel că, prin existența acestora se oferă populației oportunități prin care se încurajează un stil de viață mai activ, mai sănătos, prin plimbări, alergări, exerciții fizice, ciclism, sau alte actiivități desfășurate în aer liber, inclusiv și deplasările pe rutele dintre zonele locuite sau locurile de joacă pentru copii
O altă importanță deosebită a spațiilor verzi pentru mediul urban o constituie estetica.
Felul în care acestea încadrează construcțiile, amplasamentele, clădirile, străzile reprezintă un complex unitar și înfrumusețează mediul în care trăim și înfrumusețează tot ce mediul antopic dezvoltă.
Сa urmarе a o rеduϲеrіі sрațііlоr о vеrzі urbanе dіn țara nоastră, o рrіn ОUG nr о. 114/2007 реntru o mоdіfіϲarеa șі ϲоmрlеtarеa ОUG о nr. 195/ o 2005 рrіvіnd рrоtеϲțіa mеdіuluі, о sе рrеvеdе оblіgatіvіtatеa o autоrіtățіlоr admіnіstrațіеі рublіϲе lоϲalе „dе о a asіgura o dіn tеrеnul іntravіlan о suрrafață dе sрațіu о vеrdе o dе mіnіmum 20 mр/lоϲuіtоr, рână о o la 31 dеϲеmbrіе 2010, șі dе mіnіmum 26 o о mр/lоϲuіtоr, рână la 31 dеϲеmbrіе o 2013 о” (art. ΙΙ, alіn o. (о 1)).
Rеstrângеrеa sрațііlоr vеrzі o aϲϲеntuеază рutеrnіϲ rіsϲurіlе о еϲоlоgіϲе urbanе șі arе un o іmрaϲt nеgatіv іmеdіat asuрra о ϲalіtățіі vіеțіі șі stărіі o dе sănătatе a рорulațіеі. о Dе aϲееa, o în ultіma vrеmе, lumеa luрtă о sub dіvеrsе o fоrmе реntru ϲrеarеa dе nоі sрațіі vеrzі о, o în sреϲіal în zоnеlе urbanе ϲеlе maі aglоmеratе о o. Evaluarea și clasificarea tipurilor de spații rezidențiale, după accesibilitatea lor către parcurile urbane reprezintă o etapă importantă în planificarea teritorială durabilă, deoarece este un factor de condiționare a investițiilor publice, precum și a dinamicii pieței imobiliare.
Cunoașterea raportului dintre spațiile rezidențiale și parcuri urbane ajută la luarea de măsuri pentru a se evita aglomerarea spațiilor verzi, scaderea costurilor mediului în ecosistemele urbane, adaptarea și optimizarea localizării dotărilor în funcție de cerințele vizitatorilor și reglementările planificării urbane, asigurarea unei repartizări corecte a spațiilor naturale și de petrecere a timpului liber între diferite spații verzi.
Respectând modelul dezvoltării orașelor europene, structurarea rezidențială ce reflecta o structurare socială și economică a îngăduit în toate perioadele istorice dezvoltarea după logici coerente dinspre centrul orașului spre periferie. Spațiul construit a evoluat în raport cu modurile de viață, cu aspirațiile și referințele sociale din fiecare perioadă istorică
Din cercetările efectuate cu privire la cartierul Tractoru din Brașov am remarcat harta cu însemnările sugestive, astfel că după această analiză putem observa faptul că perimetrul cartierului este caracterizat ca fiind acela al ghetourilor.
În ultimul cerc, între blocuri sau la marginea orașului, singurele spații culturale sunt universitatea privată „Spiru Haret” Brașov Auditorium (500 mp) din cartierul Tractorul, „Go Multiplex” Cinema (243 locuri) în cartierul Bartolomeu și Cinema unul în Coresi Shopping Resort (cartierul Tractorul), alcătuit din opt camere moderne, dintre care patru au capacități și echipamente pentru proiecții 3D (un total de 1470 locuri).
Cu capacitatea de a organiza evenimente culturale, putem remarca și Patinoarul Olimpic, cu o capacitate de 2.000 de locuri (în zona Parcului Tractorul).
Fig. 10. Însemnări asupra calității locuirii în cartierul Tractorul, Brașov
Proces urban prin excelență, segregarea devine importantă odată cu evoluția urbanizării, adică odată cu manifestarea problemelor cauzate de consecințele ei (inegalități sociale, rasiale și de locuire, o slabă calitate a vieții, conflicte rasiale etc.). Astfel, în literatura de specialitate, segregarea este tratată drept o problemă socială, cauzată de lipsa dezvoltării urbane și ineficiența politicilor publice. Teoriile care abordează segregarea se grupează în două mari direcții: ecologistă și culturalistă.
Termenul de segregare, ca obiect de analiză umană, a fost lansat de către membrii Școlii de la Chicago (Berry și Kasarda, 1977), aceștia fiind și teoreticienii ai ecologiei urbane. În fond abordarea ecologistă a segregării este văzută prin prisma modelelor de organizare a spațiului urban, fapt ce reiese din teoriile lui Burgess, Hoyt sau Harris și Ullman.
În toate cele trei teorii se poate observa cum orașul este împărțit în mai multe zone funcționale, iar printre acestea, zonele ocupate de clasele sociale sunt bine definite, deci putem spune că spațiul urban este aprioric segregat. Cu alte cuvinte, zonele rezidențiale ale claselor sociale ocupă areale diferite în cadrul orașului, iar din punct de vedere rezidențial clasele sociale nu se pot intersecta.
Segregarea este unul dintre cele mai importante procese urbane conform teoriilor ecologiste, alături de concentrare, uniformitate, grupare, expunere și centralitate, deoarece formarea și delimitarea spațială a diferitelor zone și sectoare duc la separarea populației urbane. Ca urmare, segregarea poate fi considerată un proces urban natural, datorită numărului mare de locuitori și a diversității stilurilor de viață sau a modelelor culturale. În acest caz diviziunea spațială a populației este inevitabilă.
În ciuda faptului că au fost elaborate numeroase programe de planificare urbană din ce în ce mai riguroase, procesul segregării urbane continuă să se manifeste. Îmbinarea cât mai armonioasă a componentelor urbane: blocuri, complexe comerciale, spații verzi și de recreere, infrastructura rutieră, spații industriale etc., în procesul de organizare a spațiului, presupune cunoașterea cât mai detaliată a proceselor ce se petrec în interiorul unui oraș. Varietatea studiilor și cercetărilor asupra segregării din marile orașe, aduc în atenția publicului o gamă bogată de termeni, care explică și detaliază realitatea socio-spațială din mediul urban.
Segregarea urbană nu reprezintă un proces coerent și concret, ci oferă cadrul general în care au loc celelalte forme de segregare. Astfel, gama terminologică este vastă și dezvăluie, atât procese subscrise mediului urban, cât și formele de manifestare spațială din cadrul acestuia.
Dacă orașul și evoluția sa se sprijină pe două componente de bază: spațiul fizic și populația, înseamnă că și segregarea urbană îmbracă tot atâtea dimensiuni generale: segregarea socială și segregarea geografică sau fizică. Cele două elemente se succed și în același timp, se intercondiționează. Segregarea socială se concentrează pe anumite spații, iar cauzele și particularitățile sociale care o creează își pun amprenta asupra orașului, dând naștere la concentrări umane segregate spațial sub formă fizică. Spațiul urban segregat se diferențiază de ansamblul orașului, iar la rândul ei, segregarea socială se poate împărții în: segregare rasială, etnică, socio-economică, confesională, educațională etc.
În timp ce segregarea socială conduce la procese de separare în funcție de dimensiuni bine definite (etnie, rasă etc.), segregarea fizică generează modele spațiale de separare: ghetouri, slum-uri, favelas, barrios, fortificații etc.
Segregarea ca și concept general se bucură de o multitudine de definiții și explicații conceptuale, acest termen fiind utilizat în multe domenii: geologie, metalurgie, construcții etc. Sintetic, segregarea este definită ca fiind un proces de izolare, separare a două sau mai multe elemente.
În sens sociologic, segregarea se referă la separarea teritorială și socială a diferitelor categorii de oameni, diferiți din punct de vedere socio-profesional, rasial, etnic și cultural. Teoriile sociologice vorbesc de două tipuri majore de segregare: voluntară, cea a categoriilor sociale favorizate și forțată, în cazul categoriilor sociale defavorizate. Ambele fenomene au efecte sociale nedorite, dar segregarea forțată este cea care cauzează probleme sociale grave.
Segregarea socială este un fenomen predominant urban, cercetarea și teoretizarea sa devenind importante odată cu începerea procesului de urbanizare.
2.3.2 Zonarea funcțională a cartierului Bartolomeu
În cartierul Bartolomeu transportul în comun este asigurat de liniile 5 (Stadionul Municipal-Roman SA), 9b (Bartolomeu Nord – Rulmentul), 12 (Stadionul Tineretului- Livada Poștei), 16 (Stadionul Municipal- Livada Poștei), 18 (Bariera Bartolomeu – ICA Ghimbav), 22 (Stadionul Tineretului – Saturn), 23 (Stadionul Municipal – Saturn), 23b (Stadionul Municipal – Triaj). Pe lângă acestea sunt prezente o gară și două autogări (Autogara 2 și Autogara Internațională Bartolomeu).
La nivel de educație este prezentă școala gimnazială nr.14, școala generală nr. 10, apoi școala generală nr. 25 și Școala Generală nr. 14, unde se înscriu și frecventează cursurile elevii ce locuiau în zona Barierei, Morii și până la marginea Brașovului spre cartierul Stupini și orașul Cristian. Există și gradinițe private cum este Gretel Kindergarten, colegii cum sunt Colegiul Național Economic, Grupul Școlar Auto, Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă.
Cetatea de pe dealul Șprenghi este de altfel una din atracțiile cartierului Bartolomeu. Astăzi, pe în acest loc se află un catarg cu drapel românesc, care simbolizează un omagiu adus ostașilor români care au pierit în tranșeele morții.
La nivelul dezvoltării zonelor rezidențiale s-a dezvoltat complexul rezidențial Avantgarden și proiectul Mall Korona. Tot aici este și Centrul de Afaceri din Brașov.
Harta modului de utilizare al terenului este prezentată mai jos.
Fig. 11. Harta modului de utilizare – cartier Bartolomeu și Bartolomeu Nord Brașov
Capitolul III. Studiu de caz
3.1 Cartierul Tractoru și cartierul Bartolomeu – O analiză din perspectiva comunicării vizuale de-a lungul timpului
Ideea de a „citi” orașul sau mediul urban a fost introdusă de Kevin Lynch, pentru care citirea structurii urbane urmărește recunoașterea sau identificarea numeroaselor sale elemente vizuale, nu neapărat verbale.
Pentru majoritatea dintre noi, lumea în care trăim este experimentată prin capacitatea noastră de a vedea și de a înțelege ceea ce vedem. Cel mai fundamental, cercetarea vizuală se bazează pe capacitatea noastră de bază de a interpreta lumea prin simțul nostru vizual. În această privință, pentru aceia dintre noi care nu suntem în niciun caz cercetarea vizuală cu deficiențe de vedere, s-ar putea vedea că este ceva mai mult decât ceva pe care îl facem tot timpul pentru a ne descurca în viața noastră de zi cu zi.
Am putea, de asemenea, să argumentăm că toată sau cel puțin marea majoritate a cercetării sociale se bazează pe capacitatea noastră de a interpreta și de a înțelege imagini vizuale. Acest lucru este valabil nu numai în cazurile în care se folosesc metode de observare și observare a participanților, ci și în ceea ce privește necesitatea de a citi date scrise de diferite tipuri, de a interpreta statistici și de a ne orienta doar în orice locație de cercetare dată.
Când rătăcim în jurul unui oraș precum Brașov, suntem înconjurați de litere, numere și simboluri. Aceste elemente fac parte dintr-un mediu plin de semne în multe forme și dimensiuni care concurează pentru atenția noastră. Percepția noastră asupra acestor elemente contribuie la îndrumarea noastră spațială și la sensul locului.
Cantitățile din ce în ce mai mari de capacitate de procesare a informațiilor sunt încorporate în mediul din jurul nostru. Spațiile din jurul nostru sunt acum forjate și transformate continuu în procesele informaționale și comunicative. Este o lume în care nu numai că ne gândim la orașe, ci la orașe care ne gândesc la noi, unde mediul ne monitorizează reflexiv comportamentul.
Evoluția către Internet și GIS (Geographical Information System) este văzută ca o componentă critică în dezvoltarea orașelor virtuale care va permite planificatorilor urbani și proiectanților urbani să vizualizeze și să modeleze complexitatea mediului construit în realitatea virtuală în rețea.
În cele din urmă, este prezentat un punct de vedere al orașului virtual, care leagă Internetul și GIS-ul cu lumi virtuale multi-utilizator fotorealiste. În prezent, există constrângeri cu privire la cât de departe pot fi dezvoltate orașele virtuale, dar este oferită o vedere asupra modului în care aceste lumi virtuale în rețea se dezvoltă pentru a ajuta comunicarea vizuală în planificarea urbană și design urban.
O nouă abordare a orizontului urban, fenomen nou al experienței vizuale și primirea mesajelor vizuale, se manifestă printr-un cadru teoretic inedit care reunește câmpurile geografiei urbane și ale culturii vizuale, constituind astfel o noțiune de geografie emotivă.
Coloana vertebrală a acestui cadru este dialectica încapsulării / decapsulării între privirea subiectivă și amenajarea urbană strategică și scripting. Procesul de încapsulare, adică crearea orașului ca tărâm coerent al experienței implică o îmbinare a spațiilor politice de reprezentare și atașament spațial, articulând ceea ce numim o serie de sentimente.
Acestea includ, de exemplu, uimirea, fascinația și mândria, uneori pentru a fi înlocuite, prin decapsulare, prin dezamăgire sau problemă intelectuală. Prin dialectica încapsulării / decapsulării ne putem aprofunda și înțelege negocierile simbolice și emoționale implicate în producerea „cetății ca spectacol”. Producerea de spații de viitor ca o formă de încapsulare este producerea de panorame urbane și skyline prin două forme (suprapuse): conjuncțională și hiper-reprezentativă.
Arhitectura clădirilor și a spațiilor publice, identitatea vizuală a serviciilor publice și a sistemelor de comunicare ale acestora, conservarea patrimoniului construit, funcționalități ale cartierelor aflate în proces de regenerare, sunt câteva teme centrale care trebuie gestionate strategic pentru că reprezintă componentele de identitate materială ale Brașovului. Acestea sunt repere vizuale la care se raportează atât comunitatea, cât și populația aflată în tranzit în oraș. Aceștia transferă percepțiile despre istorie și cultură, cât și despre performanțe și aspirațiile colective. Atracțiile cartierului Bartolomeu conform site-ului primăriei sunt cele din figura 12.
Fig. 12 Atracțiile cartierului Bartolomeu
”Branding-ul de oraș trebuie să fie preocupat de modul în care cultura și istoria, creșterea economică și dezvoltarea socială, infrastructura și arhitectura, peisajul și mediul, printre altele, pot fi combinate într-o identitate vandabilă, care este acceptabilă tuturor oamenilor.”
Procesul de regenerare urbană s-a dovedit a fi unul vital și care produce deja primele efecte prin dezvoltarea imobiliară remarcată în cartierul Tractorul. În acest cartier există deja exemple pozitive de conservare a reperelor de arhitectură industrială, precum este cazul conversiei Coresi Business Park. Odată cu procesul de regenerare, care este alimentat de forța industriei imobiliare, administrația locală a profitat și a pus în aplicare măsurile strategice care au rolul de a îmbunătăți accesibilitatea sistemului de transport.
Planul de Mobilitate Urbană Durabilă al Brașovului elaborat în 2015, are ca obiective creșterea calității serviciilor de transport public, a sistemelor de gestionare ale traficului și ale parcărilor.
Dezvoltare plan spațială polinucleară a intravilanului celor două cartiere ale municipiului Brașov reprezintă o altă măsură necesară atingerii aceluiași obiectiv. Această formă de dezvoltare a urbanului reprezintă o soluție a viitorului prin care se urmărește detașarea netă a rezidențialului de unitățile economice, a ariilor recreative de cele agricole și forestiere.
Extinderea plan spațială a orașului urmând a se realiza pe amplasamente noi cu un grad ridicare de specializare a funcției urbanistice și în conformitatea cu modelul natural al teritoriului. Aceste amplasamente urmează să fie conectate prin drumuri expres și garnisite cu spații forestiere cu funcție mixtă: recreativă și parte componentă a rețelei ecologice NATURA 2000 în calitate de coridoare ecologice.
La nіvеlul о anuluі 2017 a fоst dеmarat o la nіvеl națіоnal Рrоgramul о „Ѕрațіі Vеrzі” o – Соmроnеnta „Ѕрațіі vеrzі о urbanе”. Aϲеst o рrоgram nu еstе dе faрt sіngurul о рrоgram ϲarе o dоrеștе să рrеvіnă sіtuațіa рrоblеmatіϲă în ϲarе о nе o aflăm.
Aϲtіvіtățіlе еlіgіbіlе alе aϲеstuі рrоіеϲt о o sunt:
– înfііnțarеa sau rеabіlіtarеa sрațіuluі vеrdе o о рrіn gazоnarе, рlantărі dе flоrі, arbuștі o șі о arbоrі autоhtоnі,
– sе vоr o іnϲludе оblіgatоrіu о aϲtіvіtățі dе еduϲațіе еϲоlоgіϲă nоn- o fоrmală (în о afara ϲurrіϲulеі șϲоlarе) ϲu o еlеmеntе ϲrеatіvе, dеstіnatе о ϲоmunіtățіlоr lоϲalе,
o – aϲtіvіtățі dе іmрlіϲarе a о ϲоmunіtățіі în fоrma o еvеnіmеntеlоr ϲоmunіtarе,
– ϲоnϲursurі о, ехроzіțіі o, ϲarе au ϲa tеmă рrоtеϲțіa mеdіuluі о, o
– rеabіlіtarеa ϲu matеrіalе naturalе sau mеdіu о o -рrоtеϲtіvе a dіfеrіtеlоr еlеmеntе dіn sрațііlе рublіϲе, o о ϲum ar fі: tеrеnurі dе jоaϲă, o bănϲі о, mеsе, еϲhірamеntе dе sроrt, o suроrturі dе о bіϲіϲlеtе, stabіlіmеntе реntru оdіhnă, o
– înfііnțarеa о dіn matеrіalе naturalе a unоr o tеrеnurі dе jоaϲă, о suроrturі dе bіϲіϲlеtе, o bănϲі, mеsе, unеltе о dе sроrt, o stabіlіmеntе реntru оdіhnă în sрațіі рublіϲе о,
o – ϲurățіrеa sрațііlоr рublіϲе dе rеϲrееrе (о рarϲurі o, sрațіі vеrzі),
– mоntarеa șі о o vорsіrеa ϲоșurіlоr dе gunоі; înfііnțarеa ϲоlеϲtоarеlоr sеlеϲtіvе dе o о dеșеurі (numaі în lоϲalіtțііlе undе ехіstă sеrvіϲіі o dе о ϲоlеϲtarе sеlеϲtіvă a dеșеurіlоr).
Am consultat de asemenea și strategiile adoptate la nivel de oraș, astfel vedem că la nivelul întregului oraș avem un număr de șașe strategii adoptate cu proiecte depuse, sau în stare de lucru în vederea dezvoltării orașului. Doar două dintre ele fac parte din dezvoltarea urbană (Fig. 13).
Fig. 13 Strategiile adoptate la nivelul orașului Brașov, conform site-ului primăriei
Dezvoltarea durabilă și inteligență a orașelor este văzută că cel mai important motor al dezvoltării economice și sociale și poate fi realizată doar printr-o abordare integrată, care să urmărească toate dimensiunile sustenabilității urbane, precum și noile tendințe în materie de tehnologii. Pentru că și generațiile următoare să trăiască într-un mediu de viață corespunzător și adaptat nevoilor lor, trebuie să existe o baza comună și bine definită a conceptului de dezvoltare sustenabilă și inteligență, după care orașele să se ghideze în vederea atingerii obiectivelor propuse.
În condițiile în care orașele se dezvoltă continuu, infrastructură existența este insuficientă și de aceea dezvoltarea într-un mod sustenabil reprezintă cheia în rezolvarea tuturor problemelor cu care comunitățile urbane se confruntă. Este nevoie de sudarea într-un ingur sistem al celor 6 domenii relevante din cadrul unui oraș și anume: administrația, sănătatea, educația, mobilitatea, energia și mediul înconjurător și clădirile. Deși din ce în ce mai multe orașe ale lumii, implementează strategii de dezvoltare durabilă și/sau de dezvoltare inteligență, mai mult de 70% din acestea au loc de îmbunătățiri semnificative.
O imagine poate afecta atât de mult opiniile și spațiul comportamentul consumatorilor: o imagine pozitivă indică un loc atractiv, în care persoana va arăta un comportament topofil (va fi interesat de locul respectiv), în timp ce o imagine negativă indică un loc respingător, pe care persoana va tinde să-l evite (comportamentul topofob).
Reprezentarea urbană cuprinde două realități sau două orașe: realitatea obiectivă („orașul extern”, și realitatea percepută („orașul intern”), identificate prin sondaje.
Cultura străzii ia naștere ca urmare a modului de trai periculos din cartiere. Astfel, în arealele urbane din Brașov unde sărăcia și deprivarea sunt concentrate spațial, șomajul generează frustrarea aspirațiilor, plictiseală și furie, slăbindu-se de pildă moralul indivizilor. În general constrângerea dată de acest tablou urban, creează un teren fertil pentru reproducerea comportamentului delincvent și poate favoriza dezvoltarea unei subculturi marginalizate, cum de altfel găsim în zonele marginalizate și rău famate ale Brașovului (zona gării, strada Manole Diamandi în special).
Foarte des arealele urbane de acest gen sunt neglijate, ocolite de politicile publice și de integrare, funcționând în mentalul public ca un areal urban în care „nu trebuie să mergi” datorită gradului ridicate de periculozitate pe care îl reprezintă. Din punct de vedere al calității vieții lucrurile nu sunt deloc îmbucurătoare. Densitatea populației este foarte mare, iar igiena și starea de sănătate au foarte mult de suferit din cauza gunoiului care persistă pretutindeni, rezultând un stil de viață care se degradează, numit adesea „ghetoizarea culturii urbane”.
Viața urbană a influențat comportamentul uman, conturându-se adevărate "patternuri" comportamentale, tipologii specifice: petrecerea timpului liber în spații destinate cumpărăturilor, durate de timp mai mari alocate divertismentului, durate importante de timp alocate programelor informative și activităților de socializare petrecute în spații publice, participare la viața comunității prin implicarea în activitățile organizațiilor civile.
În același timp însă, conviețuirea în mediul urban scoate la iveală și faptul că viața omului și a comunității s-a lăsat influențată și a ignorat tot mai mult mediul natural. În zona urbană, omul are acces mai degrabă la ziduri de sticlă și beton sau la piețe deschise, ce au prea mult pavaj și prea puține spații verzi, un nivel ridicat de zgomot, iluminatul nocturn și reclamele publicitare viu colorate ascund strălucirea stelelor, lipsa spațiilor deschise. Unele studii arată că petrecerea câtorva ore într-un mediu natural, în mijlocul naturii, poate diminua semnificativ stresul, poate reduce oboseala mentală și poate contribui chiar la îmbunătățirea unor parametri fiziologici ai organismului nostru.
Ritmul trepidant al străzilor aglomerate, activitățile stresante și sarcinile profesionale multiple, concurența existentă pe piața forței de muncă, informatizarea serviciilor, pe de o parte propun, pe de alta reduc semnificativ locurile de muncă, determinând pe cei interesați să aibă o slujbă stabilă, să fie tot mai preocupați de perfecționarea profesională, uneori cu riscul de a renunța la viața de familie sau la îngrijirea propriului copil.
În toate cartierele există numeroase contraste sau neregularități precum disproporția între suprafața neclădită și cea clădită (contrast de la extremitatea estică la cea vestică, spre periferie; contraste între forma, înălțimea și suprafața clădirilor pe aceeași stradă; mai multă uniformitate la periferie); contrast între străzile noi și cele vechi, neregularitate în trasarea rețelei stradale și a cartierelor din cauza lipsei unei planificări serioase a spațiului construit în secolul XIX. În general, cartierele nu au hotare clare deoarece străzile sunt strâmbe și strâmte, tăiate de mai multe străzi drepte și mai puține largi.
În figura de mai jos putem observa dispersia arealelor construite în Municipiul Brașov.
Fig. 14 Dispersia arealelor construite în Municipiul Brașov (Sursa: https://www.arcgis.com/home/webmap/viewer.html?useExisting=1&layers=190255c33dc0479eaa295624d470ffca)
Pentru a ne face o idee de ansamblu pentru cele două cartiere ale orașului Brașov am consultat site-ul Primăriei Brașov de unde am realizat capturile din figurile de mai jos. În aceste capturi se observă rubrica Realizări, iar dintre acestea una singura (Școala Profesională Germană Kronstadt – SPGK), face parte din cartierul Tractorul, la care se adaugă cea de ansamblu (Brașov Smart City).
Mulți aleg să definească orașele inteligente prin semnalizarea principalelor arii de aplicare a schimbărilor ”tip smart”. Astfel, un Smart City poate fi descris ca unul dotat cu: clădiri inteligente, mobilitate inteligentă, infrastructură inteligentă, tehnologie inteligentă, energie inteligentă, cetățeni inteligenți și conducere și educație inteligente.
Definiția de Smart City cuprinde de asemenea procesele de schimbări complexe (de infrastructura, instruire, mentalități, etc) necesare pentru creșterea calității vieții în regim de eficientizare a consumului de resurse. Metodele de implementare a schimbărilor și mijloacele tehnologice aferente acestora sunt parte a noțiunii de Smart City.
Din cele observate în cartierul Bartolomeu nu sunt realizări importante.
Fig. 15 Print screen – rubrica Realizări de pe site-ul Primăriei Brașov
Din cercetările efectuate în rândul populației, am remarcat faptul că mulți brașoveni au început să își imagineze nu numai cum ar arăta orașul lor în 2030, ci și cum ar arăta un cetățean al Brașovului în 2030. Încet, dar sigur, brașovenii încep să înțeleagă funcția culturii în dezvoltarea durabilă al societății: un factor de dezvoltare socială și comunitară, un factor al calității vieții, o parte esențială a modului de viață al indivizilor și societăților, expresia identității (individuale, de grup, regionale, naționale etc.) și, în egală măsură , de diversitate și diferență, de valori de bază și drepturi fundamentale.
Cultura contribuie la structurarea societății și la dezvoltarea personalității umane și are un rol important în realizarea integrării sociale și în lupta împotriva tuturor formelor de excludere și marginalizare.
Prin urmare, prioritățile de dezvoltare durabilă au fost schimbate astfel încât „orașul compact” implică și „sprijinul de dezvoltare policentrică al sectoarelor culturale și creative oferite pentru creșterea calității vieții și combaterea excluderii sociale”; „orașul turistic” include măsuri „pentru dezvoltarea industriilor culturale și creative ca pilon al dezvoltării durabile”; „orașul inovator” include, de acum, industriile culturale și creative bine.
Noua prioritate, „orașul cultural” are drept scop „potențarea capacității sectoarelor culturale și creative de a contribui și de a sprijini eficient dezvoltarea socio-economică a orașului Brașov și, în același timp, de a oferi rezidenților orașului și a zonei metropolitane satisfacerea nevoilor și aspirațiilor lor culturale, prin generarea întăririi sentimentului de apartenență și a identității și creșterea participării la viața culturală care promovează diversitatea în contextul european. Pentru fiecare epocă istorico-ideologică traversată de această unitate administrativă sunt specifice anumite resorturi și mecanisme ale mobilităților rezidențiale și sociale.
Pentru a vedea unde este mai bine să trăiești, să parcurgi obiectivele turistice, să descoperi zonele la modă și să vezi unde se află zonele de prosperitate a afacerilor am analizat harta realizată pe site-ul https://nomadlist.com/neighborhoods/brasov.
Fig. 15 Harta cartierelor Brașovului – păreri ale turiștilor (Sursa: https://nomadlist.com/neighborhoods/brasov)
Se poate observa faptul că între cele două cartiere există diferențe notabile, cu caracter subiectiv, deoarece folosind această metodă rezultatele au caracter obiectiv.
Zona acoperită de cartierul Tractorul face parte din zona celor bogați, a apartamentelor de închiriat și a hipsterilor, în timp ce ultimele două categorii nu sunt regăsite în cartierul Bartolomeu.
Concluzii
Lucrarea intitulată Cartierele de la poalele Tâmpei. O analiză din perspectiva comunicării vizuale, pune în evidență aspecte ce țin de comunicarea vizuală, cu aplicabilitate asupra celor două cartiere ale orașului Brașov, Tractorul și Bartolomeu.
În elaborarea lucrării de față, s-au efectuat următoarele etape de cercetare: etapa de investigație și documentare, etapa de teren, în care am realizat observații directe din teritoriu, am întocmit schițe și am făcut fotografii, etapa de prelucrare și interpretare a datelor acumulate.
Studiul a mai fost elaborat pe baza consultării datelor statistice furnizate de Direcția Județeană de Statistică Brașov și de Primăria Municipiului Brașov. Pentru a evidenția principalele particularități întâlnite în zonă datele obținute au fost prelucrate și reprezentate grafic. Pentru prezentarea sintetică a diferitelor elemente prezentate pe parcursul lucrării s-au folosit reprezentări grafice (coloane, benzi) și cartografice.
Conținutul vizual trebuie să fie un punct focal datorită relației sale puternice cu natura umană. Impactul este important, fiind generat de imaginile din oraș, iar dacă acestea lasă de dorit impactul este implicit și invers. Comunicarea și vizualizarea sunt plasate în centrul sistemului de planificare, harta și planul formei inter-dimensionale sunt norma, deși extensiile la a treia dimensiune sunt importante prin designul urban care acționează ca interfața dintre planificare și arhitectură. În ultimul deceniu, planificarea a fost expusă la noi metode de vizualizare și s-au demonstrat exemple impresionante. Cu toate acestea, progresul a fost lent.
Cultura computerelor este străină de tradițiile intelectuale ale planificării, așa cum este într-adevăr o mare parte din științele sociale. La nivelul celor două cartiere analizate din orașul Brașov acest proces a fost și este lent, lucrurile nu par să înainteze, nu pot ține pasul cu alte orașe de rangul celui analizat din Europa.
Din analiza realizată s-a remarcat faptul că dintre cele două cartiere analizate, cartierul Bartolomeu este cel cu mai multe probleme, astfel că și calitatea vieții este mai scăzută.
Cele două cartiere au suferit modificări de-a lungul timpului, dar însemnate modificări au fost semnalate în cartierul Tractorul. O zonă ieftină de blocuri este periferia cartierului Tractorul și mare parte din cartierul Bartolomeu. S-a putut remarca schimbarea destinațiilor spațiilor construite, astfel că prin apariția mall-ului Coressi zona a căpătat altă perspectivă, iar din punct de vedere vizual locul atrage miile de vizitatori ai orașului Brașov.
În rubrica Realizări, de pe site-ul Primăriei Brașov s-a putut observa faptul că a existat doar o realizare din ultima perioadă, anume Școala Profesională Germană Kronstadt – SPGK, în cartierul Tractorul, la care se adaugă cea de ansamblu (Brașov Smart City), în timp ce în cartierul Bartolomeu nu s-au semnalat realizări importante.
Beneficiile pe termen lung a acestor proiecte se vor traduce în creșterea calității serviciilor publice dedicate cetățenilor, creșterea eficienței gestionării resurselor existente (de la resurse energetice, materiale, dinanciare, logistice la resurme umane și altele, utilizarea de instrumente și facilități care să atragă noi investitori, creșterea vizibilității orașului și a numărului de turiști, punerea destinației turistice Brașov pe harta orașelor turistice din lume, creșterea gradului de satisfacție al utilizatorilor finali cărora li se adresează soluțiile
Bibliografie
Băileșteanu, A., INCD URBAN-INCERC – Punct național de diseminare al programului URBACT II, Urbanism. Arhitectură. Construcții, Vol. 3, Nr. 3 , 2011
Bădiță Amalia Roxana, Raportul imagine turistică – imagine urbană în municipiul Craiova, București, 2013
Beaujeu-Garnier, J. și Chabot, G., Geografia urbană, București: Editura Științifică, 1971;
Brueckner, J. K. – Urban sprawl: diagnoses and remedies, International Regional Science Review, 2000
Graham B., 2002, Heritage as knowledge: Capital or culture?, Urban Studies, vol. 93, 5-6, pp. 1003 – 1017
Giddens, A., (2009), Sociology, ediția a 6-a, Cambridge: Polity Press
Ionică, L., (2000), Imagine vizuală, aspecte teoretice, Editura Marineasa, Timișoara
Jansson, A., Lagerkvist, A., (2009), The future Gaze, City Panoramas as Politico Emotive Geographies, J. of Visoal Culture, vol. 8, no 25, pp. 25-53
Jianca Ștefan, Noile retele-pilot si viitorul program URBACT, Cea de-a șaptea ediție a conferinței de cercetare în construcții, economia construcțiilor, arhitectură, urbanism și dezvoltare teritorială având ca temă: Competitivitatea durabilă, 2014
Jacques Lecarte, Parlamentul European, Fișa tehnică- Sprijinul acordat din fondul european de dezvoltare regională (FEDR) pentru cooperarea teritorială europeană, 2015, pag.1
Kenneth L. Smith, Sandra Moriarty, Keith Kenney, Gretchen Barbatsis, (2011), Handbook of visual communication. Theory, methods, and media, https://books.google.ro/
Mihăilescu V., (2003), Evoluția geografică a unui oraș – București, Ed. Paideia, București
Mitrică, B., Săgeată, R., Grigorescu, I., (2013), The Romanian urban system – an overview of the post-communist period;
Pacione, M., (2009), Urban Geography: A Global Perspective, ediția a 3-a, London: Routledge
Pascariu G., Trăistaru I., 2001, Politica de dezvoltare regională, Institutul European din România, București (program Phare, RO-9706.01.02)
Pătrășcoi, P.R., (2012), Dezvoltarea urbană integrată în contextual politicii regionale europene. Studiu de caz: Municipiul Craiova, București;
Pole, C., (2004), Visual research: potential and overview, Pole, C. (Ed.) Seeing is Believing? Approaches to Visual Research (Studies in Qualitative Methodology, Vol. 7), Emerald Group Publishing Limited, Bingley, pp. 1-7. https://doi.org/10.1016/S1042-3192(04)07001-6
Radoslav, Radu, 2011, Politici urbane, Universitatea Politehnica, Timișoara, accesat la data de 5.03.2020 de pe http://www.bcut.ro/dyn_doc/revista/colpol4.site/colpol4.p29-46.Radoslav.pdf
Pacione, M., Urban Geography: A Global Perspective, ediția a 3-a, London: Routledge, 2009;
Hynes, P., „Urban Health”, în Hutchison, R. (ed.), Encyclopedia of Urban Studies,
London: Sage, 2010, pp. 876-879;
Höjer, M., & Wangel, J. (2015), Smart Sustainable Cities: Definition and Challenges, In L. M. Hilty & B. Aebischer (Eds.), ICT Innovations for Sustainability, Advances in Intelligent Systems and Computing (p. 333–349), New York: Springer
Surd,V., Alexe Rădița, Kantor Camelia, Tanislav Dănuț, Sencovici Mihaela, (2011), The evaluation of the environmental quality in Romania, Geographica Pannonica,
Scârneci-Domnișoru, F. (2016). Datele vizuale în cercetarea socială. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
*** Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ghid privind Dezvoltarea și Implementarea de Politici Urbane Integrate, proiect „Platformă pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată, 2015, pag. 92
*** Raport anual privind starea mediului în România pe anul 2017, Agenția pentru Protecția Mediului București, MMDD
*** Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul
Pagini web
*** UE – Politica regională – Orașele de mâine – provocări, viziuni, căi de urmat – 2011.
*** www.urbact.eu
*** http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
***https://www.researchgate.net/publication/30869430_Visual_Communication_in_Urban_Planning_and_Urban_Design
*** Cadru de referință european pentru orașe comunități sustenabile, Reference Framework for European Sustainable Cities, http://app.rfsc.eu/
*** https://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/brasov/Brasov2021_EN.pdf
*** https://www.arcgis.com/home/webmap/viewer.html?useExisting=1&layers=190255c33dc0479eaa295624d470ffca
*** https://nomadlist.com/neighborhoods/brasov
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZARE: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE [304287] (ID: 304287)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.