Specializare: Asistență Socială [612226]

1
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice
Specializare: Asistență Socială

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
PROTECȚIA SOCIALĂ A COPILULUI
PROVENIT DIN FAMILII SĂRACE

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. dr. NINA MIHALACHE. TICA DANIELA

Iași, 2019

2
CUPRINS
CAPITOLUL I …………… …………..…………..…….4
1.Noțiuni introductive…………………… ………….……………4
➢ Defin iția copilului și a copilăriei în legi slația internă și
supranațională….. 4
➢ Istoricul dreptului european al copilului………………… ..…….5
➢ Definiția copilului în doctrină………… ..……………………….7
2. Drepturile copilului și particularitățile drepturilor copilului. …9
3. Dreptul european al copilului și Conve nția ONU cu privire la
drepturile copilu lui în funție de natura lor……… ……………………..10
4.Sistemul legal de protecție a drepturilor copilului în
România………………… ……………………………………………………. …..13

CAPITOLUL II…………………………………………. …………..15
1.Mediul familial și îngrijirea alternativă………………. ………….. ….15
➢ Asistența Parentală Profesionistă……………….. ………………………..17
2.Sănă tatea si bunăstarea copilului……………………… ……………….18
➢ Bunăstarea copilului din mediu rural……… ………………… ………….19
➢ Sănătate și nutriție…………………………………………………… …………19
3.Educație și activități recreative……………………………………… …..20
4.Rolul familiei în educația copilului………………………. …………….21

CAPITOLUL III…………………………………….. ………………24
1.Pro tecția copilului aflat în dificultat e……………………… ………….24
➢ Protecția și asistența acordată………………………… …………………….2 5
2. Accesul copiilor la servicii de îngrijire și educație – un drept și un
mijloc de a i eși din sărăcie…… ……………………………………………..2 6

3
3. Inegalitatea – o cauză principală a sărăciei și excluziunii
sociale. ………………………………………………………………………. …28
4. Forme de ocrotire a copilului aflat în dificu ltate…………….. 30
5.CONCLUZII……………………………………….. ……………………..3 3

CAPITOLUL IV………………………………………………… …………..3 4
1. Motivarea alegerii temei de cercetare………… …………….. ……34
2. Designul cercetării…………………………………….. ………….. ……34
2.1. Perspectiva teoretică utilizată……………………………… ………34
2.2. Scopul și obiectivele cercetării………. ………………… …………3 5
2.3. Întrebările generale și specifice ale cercetări i……….……3 5
2.4. Temele principale urmărite…………… ………………….3 6
2.5. Demersul metodologic…………………………… ………3 6
2.6. Eșanționarea și descri erea grupului țintă…………………. …….3 7
2.7. Colectarea datelor prin interviu ….………………………..3 8
2.8. Etica cercetării…………… …………………….………… 40
3. Rezultatele cercetării……………………… ……….………. 41
3.1. Analiza și interpretar ea datelor colectate…………… ..…..41
3.2.Limite, provocări și beneficii ale cercetării ………….…… 54
4. Concluzii……………………………… …………………… 56

BIBLIOGRAFIE ………………………… ..………………… 57
WEBOGRAFIE………………………………… ……………. 59
Anexa 1………………………………… ………… 60

4

CAPITOLUL I

1.Noțiuni introductive.

➢ Definiția copilului și a copilăriei în legislația internă și supranațională.

Definirea exacta a termenului de copil are impotanță practică prin prisma
faptului că anumite dipoziții legale ce reglementează instituții jur idice cu aplicare
în materia protecției copilului stabilesc măsuri în funcție de vârsta sau anumite
elemente ale statutului civil, cu mar fi:
➢ Starea de sănătate,
➢ Statutul civil,
➢ Antrenarea răspunderii în dreptul penal.
Calific area persoanei fizice ca adult sau copil este determinată de analiza
capacității civile și a personalității juridice mai ales pe fondul noilor reglementări
impunse de Codul civil actual. ( Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. Nr. 511 din
iulie 2009, repu blicată în M. Of. nr. 505 di n 15 iulie 2011, modificată prin Legea
nr. 60/2012.).
Din punt de vedere etimologic, termenul de „copil” vine de la latinescul
infans înseamnă „care nu vorbește”. Infans latin era ceea ce acum numim un copil
mic de vârstă. Astăz i termenul de copil are un sens mult mai larg, fiind definit de
Convenția Organizației Națiunilor Unite. Astfel Convenția definește in art. 1 copilul
ca fiind „orice ființă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile când legea
aplicabilă copilului stab ilește limita majoratului su b această vârstă.(Andreea
Drăghici, 2013, pp. 9 -10).
În același sens se pronunță și art. 4 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului, care definește copilul ca fiind „acea
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de
exercițiu, în condițiile legii”. Prin urmare, rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ
doua condiții, anume: persoana să nu fi împlinit vîrsta de 18 ani și persoana să nu

5
fi dobândit c apacitate de e xercițiu. Conform art. 38 alin. (2) C. Civ., persoana
devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.
Regula inserată în art. 38 alin. (2) C. Civ comportă și excepții în sensul în
care ne interesează, și anume pierderea statutului de minor în ainte de dobân direa
majoratului. Excepțiile sunt prevăzute prin lege. Astfel, Codul civil se referă, pe de
o parte, la dobândirea capacității depline de exercițiu ca urmare a încheierii de către
un minor a unei căsătorii (art. 39), iar, pe de altă parte, c a urmare a înc uviințării de
cătreinstanța de tutelă (art. 40). Putem afirma că excepțiile pot avea ca sursă fie
legea ( sau actul căsătoriei), fie hotărârea judecătorescă. În primul caz se vorbește
despre emanciparea minorului prin actul de căsătorie, iar în al doilea c az despre
emanciparea minorului prin ordin judecătoresc.
Embrionul dispune de asemenea de dreptul la respect, datorat oricărei ființe
umane (de altfel, în acest sens se pronunță și în Curtea Europenă a Drepturilor
Omului). De asemenea, în doc trina fraceză se discută des pre recunoașterea
dreptului la viața privată a embrionului.( Drăghici, 2013, pp. 11 -12)
În concluzie, embrionul uman sau fetusul este o ființă în devenire, legată
până la naștere de corpul mamei sale. Fără a fi o „persoană” până în momentul
nașterii, embrionul uman nu are peronalitate juridică distinctă de cea a mamei sale,
chiar dacă din analiza anterioară reiese că legea îi recunoaște condiționat, în
anumite împrejurări, drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale.
Cu alte cuvinte , embrionul um an nu are existență juridică și nu este subiect
de drept decât din momentul în care acesta se naste viu.

➢ Istoricul dreptului european al copilului.

Cea mai mare parte a dreptului european al copilului a fost elaborată de UE
și CoE. Pe lângă ONU există și alte instituții in ternaționale, ca de exemplu
Conferința de la Haga de drept internațional privat, care au adoptat acte juridice
importante ce sunt în continuare utilizate la elaborarea dreptului european. Deși
aceste cadre internaționa le au funcționat se parat unul de altul , încep să se contureze
din ce în ce mai multe legături între ele. Cooperarea interinstituțională este deosebit
de puternică în special între CoE și UE.
În trecut, drepturile copilului au fost abordate în mod fragmenta r în UE.
Legislația avea ca scop princ ipal reglementarea aspectelor unor inițiative

6
economice și politice mai vaste care afectau în mod specific copiii, de exemplu în
domeniul protecției consumatorului și al liberei circulații a persoanelor. Însă în
ultima perioadă drepturil e copilului au fost abordate ca parte a unei agende UE mai
co- ordonate, pe baza a trei etape majore.
• introducerea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
• intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 200 9;
• adoptarea Com unicării Comisiei Europene cu privire la locul special al
copii – lor în acțiunile externe ale UE și a Orientărilor Consiliului UE pentru
promo – varea și protecția drepturilor copilului.
Prima etapă majoră a fost introducerea Cartei drept urilor fundamentale
a UE în anul 2000. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1
decem – brie 2009, Carta se bucură de același statut juridic ca tratatele UE [articolul
6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)]. Aceasta obligă Uniunea și
statele membre să protejeze dreptu rile consacrate în cartă atunci când pun în
aplicare dreptul UE. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene conține
primele mențiuni detaliate referitoare la drepturile copilului la nivelul constituțional
al UE, de exemplu prin re cunoașterea dreptului copiilor de a urma gratuit
învățământul obligatoriu [articolul 14 alineatul (2)], prin interzicerea discriminării
din diferite motive, printre care și vârsta (articolul 21) și prin interzicerea muncii
care exploa – tează copiii (artico lul 32). Un aspect seminificativ este faptul ca in
cartă există o dispoziție specială referitoare la drepturile copiilor (articolul 24).
Această pre – vedere identifică trei principii fundamentale privind drepturile
copiilor, și anume dre ptul de a -și exprim a în mod liber opin ia în funcție de vârsta și
gradul lor de maturitate [articolul 24 alineatul (1)], dreptul ca interesul superior al
copilului să t primeze în toate acțiunile referitoare la copii [articolul 24
alineatul (2)] și dreptul de a întreține cu r egularitate relații personale și contacte
directe cu ambii părinți [articolul 24 alineatul (3)].
A doua etapă majoră a fost Tratatul de la Lisabona, care, după cum s -a
menționat mai sus, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Acest act a adus
importante schimbări instituționale, procedurale și constituționale în UE, prin
modificarea TUE și a fostului Tratat de instituire a Comunității Europene [în
prezent Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)]. Aceste
modificări au dus l a creș – terea poten țialului UE de prom ovare a drepturilor
copilului, nu în ultimul rând prin identificarea „protecției drepturilor copilului” ca

7
obiectiv general declarat al Uniunii [articolul 3 alineatul (3) din TUE] și ca aspect
important al politicii UE privind relațiile externe [articolul 3 alineatul (5) din TUE].
În TFUE se regăsesc și alte dispoziții specifice referitoare la copii, care permit UE
să adopte măsuri le – gislative menite să combată exploatarea sexuală și traficul de
persoane [artico – lul 79 alineatul (2) li tera (d) și articolul 83 alineatul (1)].
Cea de -a treia etapă majoră s -a produs la un nivel mai strategic – cel al
politici – lor, inițial în contextul agendei de cooperare externă a UE și ulterior în
relație cu anumite probleme interne. Mai exact, Consiliu l UE a adoptat „Orientările
Uniunii Europene pentru promovarea și protecția drepturilor copilului”, iar Comisia
Europeană a adoptat Comunicarea intitulată Copiii ocupă un loc special în acțiunile
externe ale Uniunii Europene în scopul in tegrării drepturilo r copilului în toat e
activitățile desfășurate de UE cu statele din afara sa. În mod similar, în 2011
Comisia Europeană a adoptat Agenda UE privind drepturile copilului, care
stabi – lește prioritățile fundamentale în materie de dezvoltare a dreptului și
politicilor privind dr epturile copilului pe teritoriul statelor membre ale UE. Agenda
a in- clus și o analiză a proceselor legislative cu relevanță pentru protecția copilului,
cum ar fi adoptarea menționată anterior a directivei privind dre pturile victimelor.

➢ Definiția copilului în doctrină.

O definiție doctrinară, care ni se pare mai cuprizătoare, dată noțiunii de copil
este următoarea: „prin copil se înțelege orice persoană care, în temeiul legislației
țării sale, nu a ajuns încă la vârsta cerută pentru a -și asuma responsabili tatea actelor
sale într -un domeniu determinat”.
Vârsta legală a majoratului diferă de la o țară la alta, în unele situații în funcție
de sex sau de alte instituții juridice importante, cum ar fi căsătoria, drep tul la vot,
capacitate a de a controla etc. Atat legislația internă cât și cea internațională pornește
de la recunoașterea copilului ca și persoană, în această calitate recunoscându -i
acestuia toate drepturile de natură civilă, economică, culturală, politic ă și socială,
așa cum rezultă din tipologia drepturilor consacrate de Convenția internațională
privind drepturile copilului. Recunoașterea acestor drepturi este însă condiționată
în anumite cazuri de împlinirea unei anumite vârste.
Astfel, din punct de v edere al dreptului uni onal al muncii, Directiva Consiliului
Europei nr. 94/33.CE din 22 iunie 1944 privind protecția tinerilor la locul de muncă

8
consacră, printre altele, ca periodizarea vârstei persoanei tinere, în scopul integrării
mai eficiente în viața socioprofesională a a dulților, poate fi rec onsiderată față de
formularea ei clasică, și anume :
➢ Prin copil se înțelege orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă
obiectul școlarizării obligatorii impusă de legislația națională,
➢ Prin ad olescent se înțelege o rice tânăr în vârstă d e la 15 ani la 18 ani care face încă
obiectul școlarizării obligatorii impusă de legislația națională,
➢ Prin tânăr se înțelege orice persoană în vârstă de până la 28 ani,( Drăghici, 2013,
p.22)
În funcțiile de nev oile specifice si part icularitățile împrejurărilor în care se află,
sunt identificate în legislația națională mai multe categorii de copii :
➢ Copil aflat în dificultate, adică acel copil a cărui dezvoltare sau integritate fizică sau
morală este pecetluită,
➢ Copil maltratat, acel c opil victimă a unor violențe fizice,abuzuri sexuale, acte de
cruzime mentală sau a unei negrijări severe, având în vedere consecințe grave
asupra dezvoltării sale fizice și psihice,
➢ Copil în situație de risc, adică acel copil care trăiește in condiții de v iață care riscă
să îi per icliteze sănătatea fizică și mentală, dezvoltarea morală sau educația,
securitatea, fără a fi însă în situație de maltratare,
➢ Copil al străzii, acel copil care a pierdut orice contact cu membrii familiei sa u cu
instituțiile de prot ecție și care trăiește în strada,
➢ Copil în stradă, acel copil care are o legătură ocazională cu familia de oigine și care
devine ocazional o parte integrantă a subculturii de stradă,
➢ Copil delicvent, adică acel copil care se face v inovat de săvârșirea unor fapte care
intră sub inc idența legii penale,
➢ Copil public, copilul aflat în îngrijirea organelor statale specializate,
➢ Copil din căsătorie, acel copil conceput și născut în timpul căsătoriei,
➢ Copil din afara căsătoriei, etc.
În co ncluzie, noțiunile de cop il și protecția copilului fac obiect de studiu pentru
mai multe discipline, de unde rezultă clar că protecția copilului reprezintă azi o
preocupare primordială a statului.( Drăghici, 2013, pp. 22 -23)
Ca noțiune juridică, s -a afirma t că protecția copilului reprezintă un pachet de
măsuri de protecție, asistență și apărare preconizat de stat și pus în aplicare de
organismele sale specializate cu ajutorul factorilor sociali (organizații

9
neguvernamentale) în vederea asigurării unui trai decent pentru ființa uman ă,
constând în dezvoltare a sa armonioasă.(H. Schaub, K.C. Zenke, 2001, p. 233.)

2.Drepturile copilului și particularitățile drepturilor copilului.

Această noțiune trebuie înțeleasă mai întâi ca un drept aplicabil copilului din
moment ce s -a con turat o legislație specifică care consacră expres depturile și
libertățile acestuia, mijloacele juridice de ocrotire și autoritățile responsabile a
asigura supremația interesului superior. Un drept al copilului a ex istat întotdeauna,
chiar dacă în anumite momente acesta era compus din regli jurid ice care vizau mai
mult raporturile dintre părinți și copii prin prisma drepturilor recunoscute de lege
părinților.( Drăghici, 2013, p: 97)
În preambulul Convenției cu privir e la drepturile copilului se precizează: „ ..din
cauza lipsei sale de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de o
protecție și de îngrijire specială, și, în mod deosebit, de o protecție juridică
adecvată, înainte și după naștere”.
Legea nr. 272.2004 afirmă obligația autorităților p ublice, a organismelor private
autorizate , precum și a persoanelor fizice persoanelor juridice responsabile de
protecția copilului de a respecta, de a promova și de a garanta „drepturile copilului
stabilite prin Con venție și lege, în concordanță cu prevede rile Convenției ONU cu
privire la dreptur ile copilului și ale celorlante acte internaționale în materie, la care
România este parte” și „ principiul interesului superior al copilului”.
Ca și Convenția ONU, legea int ernă reușește să acopere în mare parte to ate
categoriile de drepturi. Legea grupez ază drepturile copilului în patru secțiuni
principale, respectiv – drepturile și libertățile civile (secțiunea 1 a capitolului II din
Legea nr. 272/ 2004), drepturile privitoa re la mediul familial și îngrijirea alter nativă
(secțiunea a2 -a), drepturile privi toare la bunăstarea copilului ( secțiunea a3 -a) și
dreptul copilului la educație și activități recreative și culturale ( secțiunea a4 -a). De
asemenea patru capitole disctinti ve din lege tratează protecția copilului aflat în
diverse situații:
• Situația copilului lipsit de ocrotire părintească,
• Situația copiilor refugiați,
• Protecția copilului care a săvârșit fapte penale și nu răspunde penal,

10
• Protecția copilului împotriva exploatării economice,
• Protecția copilului împo triva răpirii sau altor forme de trafic.
Deși Legea nr. 272/2004 reprezintă actul normativ principal în materie,
dispozitii care completează acest domeniu se regăsesc și în alte acte normative (
Codu l Civil). Toate drepturile copilului au aceeași importanț ă, deși este cert că
unele drepturi depind ăn realizarea lor de altele (cum ar fi de exemplu, faptul că
drepturile economice și sociale concură la realizarea dreptului la educație, dreptului
la ident itate, drept cu un conținut complex, implică și dreptul c opilului de a -și
cunoaște părinții șo de a fi îngrijit și educat de aceștea), alcătuind un tot unitar.
Participarea activă a copilului la viața socio -juridică și recunoașterea crescândă a
autonomiei sale s -a realizat prin consacrarea și recunoașterea drept urilor și
libertăților civile.
Consacrate în secțiunea 1 a Capitolului II din Legea nr. 272/2004, în
categoria drepturilor și libertăților civile sunt incluse : dreptul la identitate, libertatea
de ex primare, libertatea de gândire, conștiință și religie, dr eptul la asociere, dreptul
de petiționare, dreptul la res pectarea personalității și individualității, dreptul
copilului la respectarea imaginii publice și a viețiisale private, intime și de familie,
dreptul de petiționare. Toate aceste drepturi și libertăț i civile recunoscute copilului
atât în legislația interna țională, cât și în legislația internă, definesc un nou statut al
acestuia, recunoscând astfel copilul ca ființă independentă, autonomă, ca per soană
cu drepturi și libetăți fundamentale, cu opinii, ne voi și sentimente proprii. Prin
urmare, legiuitorul, prin consacrarea legală a acestor drepturi și libertăți civile, îl
transformă pe copil intr -un participant activ la viața socio -juridică. ( Drăghi ci, 2013,
p. 99)

3.Dreptul european al copilului și Conv enția ONU cu privire
la drepturile copi lului în funție de natura lor.

Articolul 1.
În sensul prezentei Convenții, prin copil se înțelege orice ființă umană sub
vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabilește
limita major atului sub această vârstă.
Articolul 3.

11
1. În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență
socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autorit ățile administrative
sau de organele legislative, interesele copilu lui vor prevala.
2. Statele părți se obligă să asigure copilului protecția și îngrijirea necesare
în vederea asigurării bunăstării sale, ținând seama de drepturile și obligațiile
părințilo r săi, ale reprezentanților săi legali sau ale altor persoane căror a acesta le –
a fost încredințat în mod legal, și în acest scop vor l ua toate măsurile legislative și
administrative corespunzătoare.
3. Statele părți vor veghea ca instituțiile, serviciile și așezămintele care
răspund de protecția și îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de
autoritățile competente, în spec ial cele referitoare la securitate și sănătate, la
numărul și calificarea personalului din aceste instituții, precum și la asigurarea unei
supravegheri competente.
ARTICOLUL 4
Statele părț i se angajea ză să ia toate măsurile legislative, administrative și
de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor recunoscute
în prezenta Convenție. În cazul dre pturilor economice, sociale și culturale statele
părți se obligă să adopte aceste măsuri, fără a precupeți resursele de care dispun și ,
dacă este cazul, în cadrul cooperării internaționale.
ARTICOLUL 9
1. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu f ie separat de părinții săi
împotriva voinței acestora, exceptând si tuația în care autoritățile competente decid,
sub rezerva revizuiri i judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile,
că această separare este în interesul suprem al copilu lui. O astfel de decizie poate
deveni necesară în cazuri particular e cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor
maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se
impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședin ță a copilului.
2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol toate
părțile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a -și
face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele părți vor respecta dreptul cop ilului care a fost separat de ambii
părinți sau de unul dintre ei d e a întreține relații personale și contacte directe cu cei
doi pări nții ai săi, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine
interesului suprem al copilului.

12
4. Când sepa rarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum
deten ția, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent
de cauză, survenită în timpul detenției) ambilor părinți sau a unuia dintre ei ori a
copilului, statul parte v a furniza, la cerere, părinților, copilului sau, după caz, unui
alt membru al familiei informațiile esențiale despre locul unde se găs esc membrul
sau membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor informații ar aduce
prejudicii bunăstării cop ilului. Statele părți vor veghea, de asemenea, ca prezentarea
unei astfel de cereri să nu antreneze prin ea însăși consecințe dăunătoa re pentru
persoana sau persoanele interesate.
ARTICOLUL 19
1. Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administr ative, sociale și
educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme
de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele
tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea
părinților sau a unuia dintre ei, a reprezentant ului ori reprezentanților legali sau a
oricărei persoane căreia i -a fost încredințat.
2. Aceste măsuri de protecție vor cuprinde, după caz, proceduri eficiente
pentru stabilirea de program e sociale care să asigure sprijinul necesar copilului și
celor căro ra le -a fost încredințat, precum și pentru instituirea altor forme de
prevenire și pentru identificarea, denunțarea, acționarea în instanță, anchetarea,
tratarea și urmărirea cazurilor de r ele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus,
și, dacă este necesar, a procedurilor de implicare judiciară.
ARTICOLUL 29
1. Statele părți sunt de acord că educația copilului trebuie să urmărească:
a) dezvoltarea plenară a personalității, a vocațiilor și a aptitudinilor mentale
și fizice ale copilului;
b) culti varea respectului pentru drepturile omului și libertățile
fundamentale, precum și pentru principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite;
c) educarea copilului în s piritul respectului față de părinții săi, față de limba
sa, de identitatea și valorile sal e culturale, față de valorile naționale ale țării în care
acesta locuiește, ale țării de o rigine, precum și față de civilizații diferite de a sa;
d) pregătirea copil ului să își asume responsabilitățile vieții într -o societate
liberă, într -un spirit de înț elegere, de pace, de toleranță, de egalitate între sexe și

13
prietenie între toate popoarele și grupurile etnice, naționale și religioase și cu
persoanele de origine au tohtonă;
e) educarea copilului în spiritul respectului față de mediul natural.
2. Nici o dispoziție din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretată
de o manieră care să aducă atingere libertății persoanelor fizice sau juridice de a
crea și co nduce instituții de învățământ, cu condiția ca principiile enunțate în
paragraful 1 al pre zentului articol să fie respectate și ca educația dată în aceste
instituții să respecte no rmele minimale prescrise de stat.
ARTICOLUL 37
Statele părți vor veghea ca :
a) nici un copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,
inuman e sau degradante. Pedeapsa capitală sau închisoarea pe viață fără
posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronunțată pentru infracțiunile comise de
persoane sub vârst a de 18 ani;
b) nici un copil să nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar.
Arestarea, deținerea sau întemnițarea unui copil trebuie să fie conformă cu le gea și
nu va fi decât o măsură extremă și cât mai scurtă posibil;
c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie și cu respectul cuvenit
demnității umane și de o mani eră care să țină seama de nevoile persoanelor de vârsta
sa. Astfel, orice copil privat de libertate va fi separat de adulți, cu excepția cazurilor
în care se apreciaz ă ca fiind în interesul major al copilului să nu se procedeze astfel,
și va avea dreptul d e a menține contactul cu familia sa prin corespondență și vizite,
în afara unor cazuri exc epționale;
d) copiii privați de libertate să aibă dreptul de a avea acces r apid la asistență
juridică sau la orice altă asistență corespunzătoare, precum și dreptul de a contesta
legalitatea privării lor de libertate, în fața unui tribunal sau a unei alte autorități
competente, independente și imparțiale, și dreptul la judecarea în procedură de
urgență a cazului respectiv.

4.Sistemul legal de protecție a drepturilor copilului în România.

Pâna în anul 1997, sistemul de protectie a copilului era un sistem centralizat.
Responsabilitatea apartinea mai multor autoritati ale administratiei publice centrale.

14
Institutionalizarea reprezenta singura solutie pentru toti copiii aflati în dificultate.
Institutiile pentru copiii mici si pentru cei cu handicap ofereau servicii strict
medicale iar institutiile pentru copiii de vârsta sc olara si pentru cei aflati în
internatele unitatilor de învatamânt special ofereau servicii strict educationale.
Institutiile de protectie protejau un numar mare de copii si, mai mult decât atât, erau
amplasate în zone izolate. Anul 1997 reprezinta început ul procesului de reforma
semnificativa a sistemului de protectie a copilului.
Un prim pas realizat a fost schimbarea cadrului legislativ, prin crearea
serviciilor descentralizate si începerea implementarii conceptului de
responsabilitate parinteasca si a c omunitatii locale în cresterea si educarea copiilor,
statul având rol subsidiar. Prin adoptarea si aplicarea lor practica, Ordonanta de
Urgenta nr.25/1997 cu privire la adoptie si Ordinanta de Urgenta nr.26/1997 cu
privire la protectia copilului aflat în d ificultate pot fi considerate pietre de hotar în
domeniul protectiei drepturilor copilului în Româ nia si primele aplicari practice ale
Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, precum si a altor documente
internationale ratificate de România.
Eforturile sustinute întreprinse atât la nivel central cât si la nivel local de
structurile responsabi le au facut din începutul anului 2001 momentul de schimbare
radicala a politicii de protectie a copilului aflat în dificultate si a adoptiei. Având ca
princip ale elemente de reper pentru interventie Programul de Guvernare si Strategia
Guvernamentala în dom eniul protectiei copilului în dificultate (2001 -2004),
Guvernul României a demonstrat, prin masurile legislative, administrative si
financiare întreprinse pe parcursul acestei perioade, angajamentul de a rezolva
problema copiilor institutionalizati. Strate gia propunea adoptarea unui numar mare
de reforme radicale care sa aduca România la standardele internationale de protectie
a copilului, punîndu -se accent pe transformarea sistemului "institutionalizat" într –
unul " de tip familial". Cele trei tipuri de act ivitate ce fac obiectul strategiei
guvernamentale sunt:
1. Aducerea sistemului de protectie a copilului din România la standardele
Conventiei Natiunilor Unit e cu privire la Drepturile Copilului prin îmbunatatirea,
completarea si armonizarea legilor române ști,
2. Prevenirea separarii copiilor de familiile lor, prin dezvoltarea unor
servicii de sprijin acordat familiilor nevoiase,
3. Restructurarea si inchidere a centrelor de plasament de mari.

15
Unul din dezideratele strategiei a fost scoaterea copiilor din i nstitutiile de
tip vechi si readucerea lor alaturi de parintii lor, sau plasarea în cadrul familiei
extinse (pîna la rudele de gradul IV). În cazurile în care acest lucru nu a fost posibil,
solutia este de a -i plasa într -un serviciu alternativ bazat pe con ceptul de îngrijire de
"tip familial", în care sunt implicati asistenti maternali, apartamente sociale sau
solutia adoptiei nationale. Foarte multi copii din sistemul de ocrotire sunt acum
adolescenti ceea ce face ca procesul reintegrarii lor în medii de t ip familial sa fie
destul de dificil. În 2004, 77% din copiii aflati în sistemul de protectie aveau vîrste
cuprinse între 10 si 17 ani. Activitatea de elabora re a noului pachet legislativ in
domeniul protectiei copilui a fost initiata în luna mai 2002 si a presupus consultari
cu toti partenerii sistemului de protectie a copilului si cu toti specialistii din cadrul
sistemului. Pachetul legislativ a intrat in vig oare 1 ianuarie 2005 si contine 4 acte
normative:
• Legea nr.272/2004privind protectia si promova rea drepturilor copilului
(MO, nr.557/23.06.2004);
• Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ( MO,
nr.557/23.06.2004 );
• Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea
Oficiului Roman pentru Adoptii (M O, nr.557/23.06 .2004 );
• Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 12/
2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copil ului si Adoptie
(M O, nr.557/23.06.2004 );
Prin elaborarea acestui nou set de legi s -a dorit instaurarea un ei stari de
normalitate si responsabilizare a familiei naturale precum si centrarea atentiei
acesteia catre copil. ( http://www.drepturilecopiilor.ro/overview_development.htm ,
acces at în data de 17.04.2018, ora 15.45)

16
CAPITOLUL II

1.Mediul familial și îngrijirea alternativă

Istoria vietii familiilor are atât continuitate, cât si discontinuitate prin
conectarea generațională, iar schimbarea tinde sa fie mai degraba graduala decât
dramatica; desi modelele familiale sunt diferite si se schimba de la o societate la
alta, totusi, institutia familiei ramâne stabila . Majoritatea cercetatorilor admit ca pe
masura evolutiei societatii, raporturile parinti -copiii sunt tot mai mult definite
printr -o dimensiune emotionala si ca interesul pari ntilor pentru educatia copiilor
creste . Mihailescu sesizeaza ca familiile din s ocietatile contemporane au suportat
în ultimele decenii transformari profunde, atât de importante încât si termenul de
"familie" a devenit tot mai ambiguu, el tinzând sa acoper e astazi realitati diferite de
cele caracteristice generatiilor precedente. Dina mismul structurii si functiilor
familiei poate parea multora surprinzator. Opinia curenta, preluata si în discursul
politic si stiintific, afirma ca familia este cea mai fidela pastratoare a traditiilor, a
valorilor nationale. Contrar acestor opinii, famil ia este mai putin "depozitara" si mai
curând "barometrul" al schimbarilor sociale.(Negrenu, Ionescu, 2006, p:8)
În societatea contemporana, functiile ce revin familiei apar as tfel:
• functia biologic -sexuala;
• functia de procreare – care asigura continuita tea speciei;
• functia economica – asigurarea unor conditii de ordin material ale familiei;
• functia psihoafectiva – un climat familial pozitiv care asigura membrilor sai
posibili tatea recrearii si reconfortarii;
• functia educationala – pe care parintii o exe rcita prin influenta directa (actiuni mai
mult sau mai putin organizate, dirijate, cu me tode educative) sau prin influenta
indirecta (modele de conduita, climatul psihosocial familial). În cadrul functiei
educationale a familiei – se pot decela anumite di mensiuni: instructionalformativa;
psihosociala; social -integrativa; cultural -formativa.
În opinia unor autori functia socializatoare a urmat, în timp, o traiectorie
descendent a, deoarece societatea a dezvoltat un sistem de gradinite, scoli care au

17
preluat aceasta responsabilitate. Alti autori considera ca, pe masura evolutiei
societatii, interesul parintilor pentru educatia copiilor creste.
Bunăstarea copilului este un domeniu care i -a interesat pe toți oamenii pe
parcursul mai multor secole, punându -se ma i mare accent în secolul XIX -lea, când
forțele erau concentrate asupra protejării copiilor de părinții violenți sau săraci,
plasându -și copiii într -o formă de instituție sau al ta. Reformele trebuie să se
concentreze asupra unui sistem de servicii care să s atisfacă toate nevoile copiilor,
să-i protejeze pe cei vulnerabili precum sunt copiii aflați în situații dificile, să le
ofere șansa de a -și dezvolta în totalitate capacitățile și să le permită să participe la
deciziile cheie care îi privesc iar asistența parentală profesionistă reprezintă o cale
de succes în acest sens. Familia reprezintă cea mai importantă „curea de transmisie”
a normelor culturale din generație în generație, spunea R. K. Merton. Drepturile
civile ale copilului încep din familie. Familia este un agent fundamental pentru
conștientizarea importanței drepturilor omului și respectarea acestora, precum și a
valorilor umanității, a identității și tradiției culturale proprii sau ale altor civilizații.
În acest sens, stabilirea unui echilibru într e autoritatea părintească și aplicarea
drepturilor copilului, inclusiv a dreptului la libera exprimare, care reprezintă o
necesitate ce trebuie îndeplinită prin toate metodele posibile.
În ultimii ani, datorită situației social -economice precare apar tot m ai mulți
copii în dificultate (copii în situații de risc). Categoria copiilor aflați în dificultate
se extinde și include copii plasați în instituții de ocrotire, copii rămași fără ocrotire
părintească, copii cu dezabilități, copii abandonați, copii ai str ăzii, copii în conflict
cu legea, etc. Cu părere de rău, acești copii sunt lipsiți de mediul familial, din
diverse motive, bine cunoscute de către specialiștii din domeniul asi stențial și
anume: sărăcia, emigrarea părinților, decăderea din drepturi părinte ști sau
abandonul maternal. Conform ultimilor date statistici oficiale oferite de
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în anul 2014 au fost luați la
evidență 332 6 copii rămași fără îngrijire părintească. Printre principalele motive de
stabil ire a statutului de copil rămas fără îngrijire părintească este plecarea peste
hotare a unicului sau ambilor părinți (44,8% din copii), decăderea din drepturi
părintești (17,1% ) și alte motive cum ar fi: lipsa condițiilor de trai, neîndeplinirea
obligațiil or părintești sau părinți țintuiți la pat/ grad sever de dizabilitate (20%), etc.
Copiilor rămași fără îngrijire părintească în cele mai dese cazuri li s -au aplicat
forme de pr otecție familială, în special integrarea în familii extinse (58%), dar și

18
plasar ea în instituții de tip rezidențial – 13,6%.( Biroul Național de Statistică,
Tipografia Centrală, 2015 )

➢ Asistența Parentală Profesionistă.
Un Asistent Parental Profesionist asigura la domiciliul său îngrijirea, creșterea
și educarea temporară a copilului. Serviciul de Asistența Pare ntală Profesionistă
este una dintre cele mai bune soluții pentru copiii separați de familia lor n aturală.
Asistența Parentală Profesionistă (APP) este un serviciu social, care oferă copilului
îngrijire familială substitutivă în familia asistentului parenta l profesionist, în baza
delimitării între autoritatea locală și asistentul parental profesionist a drepturilor și
obligațiilor referitor la protecția drepturilor și intereselor legale ale copilu lui. Pentru
copiii separați de familia lor naturală, acest ser viciu de asistență este una dintre cele
mai bune soluții, doar în aceste familii el este îngrijit , educat. APP este un serviciu
social specializat, care oferă copiilor îngrijire familială substi tutivă în familia unui
asistent parental profesionist. Asisten tul parental profesionist este angajatul
Serviciului de asistență parentală profesionistă, care a sigură la domiciliul său
îngrijirea și educarea copilului pentru o perioadă determinată de timp. Scopul APP
este de a oferi copilului îngrijire într -un mediu f amilial substitutiv pentru o perioadă
determinată de timp.
În familia asistentului parental profe sionist pot fi plasați în același timp până la
trei copii, excepție constituind plasarea împreună a fraților și surorilor, când
numărul copiilor plasați în familia asistentului parental profesionist poate fi majorat
până la 4 copii. Cu toate că familia asi stentului parental profesionist oferă copiilor
în situații de risc căldura familială și toate cele n ecesare pentru o creștere și
dezvoltare armonioasă a cop ilului, totuși acești părinți pot întâmpina unele
dificultăți. Rezultatele unui studiu realizat de n oi ne permite să evidențiem
problemele și dificultățile cu care se confruntă familiile de asistenți parentali
profesioniști și anume: probleme de relaționar e și comunicare cu copiii, probleme
de integrare familială și socială a copilului, probleme de sănăt ate și probleme
comportamentale a copilului.
Responsabilitatea părinților de a asigura copilului un nivel de viata adecvat si
datoria statului de a asigura ca aceasta responsabilitate sa fie realizabila si apoi
realizata, la nevoie prin recuperarea pensiei alime

19
2.Sanatatea si bunastarea copilului.

IntrBunăstarea copilului , ca un domeniu de specialitate al asistentei sociale,
a devenit mult mai complex decâ t in secolul al XIX -lea, când forțele erau
concentrate pe “salvarea” copiilor de părinți săraci sau violenți, plasându -i pe acești
copii in instituții de un tip sau altul. In timp, politicile si pract icile in domeniul
bunăstării copilului au dezvoltat un m odel (patern) care a evoluat gradual.
Bunăstarea copilului a devenit o forța dominanta si influenta in dezvoltarea
profesiei de asistenta sociala. Schimbările sociale rapide din ultimule decenii au
determinat un proces de inovație si adaptare a servicilor oferite de agențiile pentru
ocrotirea copilului si familiei. Aceste noi cerințe reflecta îngrijorare a publica in
legătura cu statutul familiei puternic perturbat de efectele unor noi schimbări
sociale , industriale si economice produse intr -un ritm foarte r apid. (Bădescu, 2006 –
2007, p :4)
Scopul primar al sectorului de bunăstare sociala este sa consolide ze/susțină viata de
familie si in familie a copilului. In cadrul b unăstării sociale, bunăstarea copilului,
in relația cu copilul are un rol dublu: furnizare a de servicii primare directe, adresate
copiilor cu nevoi speciale susținerea si elaborarea unei pol itici pentru bunăstarea
tuturor copiilor. Bunăstarea copilului continua sa fie unul dintre domeniile din
cadrul bunăstării sociale in care asistenta sociala este profesiunea dominanta. Mai
mult decât multe alte agenții/instituții sociale, instituțiile pent ru bunăstarea
copilului sunt/sau trebuie sa fie dotate si administrate de asistenți sociali care sa fie
conduși de filozofia ca cea mai buna cale de a ajuta copiii este aceea de a sprijini,
de a consolida si de a suplimenta eforturile familiilor. Interven țiile asistenților
sociali in familie trebuie făcute cu foarte multa grija pentru a evita acele acțiuni care
ar putea slabi familia naturala. (Stănescu, 200 6- 2007, pp:4 -5).

➢ Bunăstarea copilului din mediul rural.

Cercetarea a evaluat mai multe aspecte privind calitatea vieții copiilor din
mediul rural, punând accent pe nevoile de bază, precum hrana, locuirea în condiții
bune, siguranță, relații de susținere din partea familiei. În plus, studiul descrie

20
modul în care contextul gospodăriei s -a schimbat în timp de criză și efectele acestei
schimbări asupra copiilor, protecția copiilor atunci când au loc dezastr e naturale,
precum și nivelul de implicare și participare a copiilor în comunitate. În ultima
partea a acestui capitol sunt prezentate rezultatele ev aluării confortului psihologic
al copiilor, obținute prin aplicarea unui test de aptitudini. (Stănescu, 2012, p:58)

➢ Sănătate și nutriție.

Cercetarea a evaluat câteva atribute fizice și de sănătate a copiilor, nivelul
de informare și implicare a părințilo r în problemele legate de nutriție, starea de
sănătate și dezvoltare a copiilor, facilitățile sanitare existente în gospodărie, accesul
la servicii medicale și gradul de satisfacție al adulților din gospodărie față de
acestea. Cei mai mulți dintre indicato rii care estimează accesul copiilor la servicii
de sănătate și calitatea nutriției nu sunt influențați de plecarea u nui membru al
gospodărie i în străinătate. Sunt însă două excepții. Astfel, plecarea are un efect
pozitiv asupra șansei de a avea analize med icale: proporția este de 29% în
gospodăriile cu un membru plecat, față de 18% în rândul celor care nu au pe nimeni
plecat32. Datele nu oferă suficiente informații despre determinanții acestei
diferențe. Ar putea să fie vorba despre resurse materiale sporit e în cazul familiilor
de migranți, dar și de adoptarea unui model diferit de prevenție și tratament, ce are
ca scop minimizarea riscului uno r complicații medicale ulterioare, mai greu de
gestionat cu un părinte absent. Cei care migrează tind să fie mai act ivi și mai
deschiși adoptării de practici noi decât ceilalți oameni din rural, iar locuirea în altă
țară le oferă oc azia de a învăța noi com portamente. În același timp, evaluările
tratamentului medical la oraș sunt mai puțin pozitive în cazul persoanelor c are au
un membru din gospodărie plecat la muncă în străinătate.(Stănescu, 2012, p:76)

3.Educatie si activitati recreative.

Accesul copii lor la sistemul de educație a fost măsurat prin intermediul unei
serii de indicatori ce includ estimări ale proporți ei copiilor înscriși și care
frecventează diferitele forme de învățământ, modalitățile de acces la școală,

21
grădiniță sau creșă din punct de vedere al timpului și mijloacelor de transport și al
motivației pentru participarea la diversele forme de educație f ormală.
Educatia influenteaza dezvoltarea si formarea personalitatii. Este foarte
important ca înca de la cele mai fragede vârste sa se pu na accent pe educatia
copilului. Copilul are dreptul de a primi o educatie în conditii nediscriminatorii,
potrivit a ptitudinilor si personalitatii sale. Statele parti recunosc dreptul copilului la
educatie si în vederea asigurarii exercitarii acestui drep t în mod progresiv s i pe
baza egalitatii de sanse în special:
• vor face învatamântul primar obligatoriu si gratuit p entru toti;
• vor încuraja diferite forme de învatamânt secundar, le vor face deschise s i
accesibile oricarui copil si vor lua masuri coresp unzatoare, cum sunt instituirea
gratuitatii învatamântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie ;
• vor asigura tuturor accesul la învatamântul superior în functie de capacitatea
fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate;
• vor face deschise si accesibile tuturor copiilor informarea si orientarea scolara si
profesionala;
• vor lua masuri pentru a încuraja frec ventarea scolii cu regularitate si reducerea ratei
de abandonare a scolii.
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asi gura aplicarea
disciplinei scolare într -un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana.
Vor promova si în curaja cooperarea internationala în domeniul educatiei mai ales
cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei s i analfabetismului în lu me si de
a facilita accesul la cunos tinte stiintifice si tehnice si la metode de învatamânt
moderne. Educatia copii lor urmareste urmatoarele: dezvoltarea personalitatii, a
aptitudinilor mentale si fizice, educarea respectului fata de parinti, de identitat ea si
valorile sale culturale, etnice, precum educarea respectului fata de persoane, alte
civilizatii. Prin educatie copilul trebuie pregatit sa fie responsabil, întelegator, sa
traiasca în societate în spiritul pacii si al prieteniei, educarea lui în spi ritul
respectului fata de mediul natural. (Iovu, 2012, pp:44 -45)
Trebuie respectate si drepturile copilului cu privi re la odihna si vacanta,
drepturile acestuia de a practica activitati recreative proprii vârstei sale, de a
participa liber la viata artisti ca si culturala. Autoritatile publice trebuie sa asigure

22
mijloace adecvate de petrecere a timpului liber si de desfa surare a activitatilor
recreative, artistice si culturale în conditii de egalitate.

4.Rolul familiei în educatia copilului.

Copilul mic, dupa naștere este înconjurat de familie, care devine astfel primul
și cel mai important factor educațional al copilul ui. Rolul familiei în zilele noastre
s-a schimbat. Odata cu
proclamarea emancipației feminine a scăzut valoarea maternității. Femeile nu se
mai străduiesc să devina mame ci, în interesul carierei, îsi umple mintea, inima și
timpul cu "cunoștințe" și daca s unt în asteptarea unui copil se confrunta cu propriul
conflict: Cariera sau maternitate? Din pacate de multe ori alegerea este
influ ențată de drepturile femeilor la "egalitate" și "libertate" și copilașii, embrionii
nenăcuți sunt avortați, uciși. Lumea a cestor oameni nenăscuți devine tot mai mare
și mai mare. Guvernul estimează că anual se efectuează între 12.000 si 13.000 de
avorturi. Cifrele sugereaza faptul că una din nouă sarcini se încheie cu un avort.
Daca totusi copilul se naște, lipsesc legăturile corporale, de exemplu timpul
alăptării se scurt ează sau lipsește în totalitate.Cercetarile psihologice au aratat că la
cei mai multi adolescenți antisociali și adulți infractori, în majoritate se află cei care
au crescut ori fără mama ori fara iubire de m ama. Apartenența la mama apare ca o
necesitate de siguranță pentru copilul nou născut, iar lipsa ei provoacă nesiguranța
și tensiune.
Nu numai rolul mamei ci și al tatălui s -a schimbat. În zilele noastre sunt
mulți " tați în
umbra ", care doar cu trupul sunt prezenți în familie: se uită la televizor, citesc ziarul
sau dorm și în situatii de criză bat cu pumnul în masă, îngrozind copiii si familia.
Sunt si tați, care din cauze financiare, pentru binele familiei accepta mai multe
locuri de muncă și lucrează toa tă ziua. Acești tați sunt mai conștienți mai
responsabili, dar responsabilitatea lor de multe ori este ghidată din necesitate
financia ră. Psihanalistul Mitscherlich spune că societatea europeană este o societate
fară tata, -divorțuri, copii născuți în afara căsătoriei – adică mulți copii nu -și cunosc
tatăl, eventual din vedere și nu au posibilitatea de a cunoaște ce este " barbatul ".
Exempl ul patern nu -l vede nici la grădiniță, mai rar în scoala primară și idealul îl

23
alege din televizor, eventual lecturi, unde bărbați puternici prin constitutie, cu forța
rezolva situațiile de conflict , exemplu: Rambo, Superman, etc.
Pentru copil are o im portanță majoră dezvoltarea spirituală în familie. Parinții,
deoarece au dat viața copiilor lor, au obligația de a -i educa , și de aceea trebuie
considerați primii și principalii lor educatori. Această funcție educativă a lor este
atât de import antă încât, acolo unde lipsește, cu greu poate fi suplinită. Familia este,
așadar, prima școală a virtuțiilor sociale de care nici o s ocietate nu se poate lipsi.
Viziunea sănătoasă asupra copilului și educația morală corectă se poate asigura
numai atunci d acă părinții în cadrul căsătoriei construiesc educarea copilului pe
sentimentul de încredere și siguranță într -o iubire reciprocă, car e asigură armonia
familiei. . ( Balahur, 2001, pp:6 -7)
Cercetări recente asupra dezvoltării creierului uman au demonstrat că
parinții sunt într -adevăr primii " profesori " ai copiilor lor. Tot ceea ce părintii fac
sau nu fac în mod obișnuit se va regăsi mai târziu și în obiceiurile copiilor. De
exemplu, copilul căruia i se citesc în mod curent povești va dovedi mai târziu un
interes mai ma re pentru citit. Din păcate însa, nu prea mulți părinți îți fac timp
pentru a le citi copiilor povești în fiecare zi. (Bal ahur, 2001, pp:6 -7)
Dupa primii trei ani de viață, creierul copilului ajunge pâna la 90% din
greutatea unui
creier de adult, așa că n u-i de mirare că în acești trei ani copilul își dezvoltă
capacitatea de învățare.
Atunci când părinții le vorbesc, le cânt ă sau le citesc copiilor, creierul este
realmente " pe receptie ",adică se creează legături noi între celulele nervoase, iar
legăturile vechi se întăresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie susținut
nu numai printr -o alimentație adecvată copiilo r ci și printr -o buna stimulare a
simțurilor (auz, vaz etc.). Atitudinea pozitivă a părintilor față de literatură și de cit it
în sine este de asemenea un factor ajutător în procesul de învățare, chiar și numai
prin entuziasmul arătat de părinți pentru cărț i. Copiii care își văd părinții citind cu
plăcere vor învăța astfel că cititul este ceva distractiv și vor fi mai târziu re ceptivi
la învățarea lui în școala.
Orice părinte trebuie să înțeleagă că joaca este de fapt " munca " copilului,
iar învățarea este ma i ușoară cu ajutorul jocului. Doct orii încurajează cititul
poveștilor de către părinți, ca pe o adevărată metodă de stabili re a legăturilor dintre
părinte și copil. În plus, cititul poveștilor sau răsfoirea împreuna a unei cărți cu

24
poze pentru copii dă pr ilejul petrecerii unor clipe fericite împreună cu copiii.
Părinții nu sunt însă singurele persoane care -i pot citi copilulu i, mai ales dacă
programul lor este încarcat. Bunicii sau orice altă persoană care se ocupă de copil
îi pot citi acestuia sau chiar s ă-i spună povești. Deși există un mare număr de
programe de televiziune destinate copiilor, s -a dovedit că vocabularul folo sit în
astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr -o carte cu povești
obișnuită. În plus, timpul petrecut de un co pil la televizor într -o zi este echivalent
cu timpul alocat într -o saptamână cititului de plăcere. În consecință este bine ca
cititul și uitatul la televizor să fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales
în favoarea cititului. Chiar și în cazul în care există programe educative pentru copii
la televizor, din păcate nu toți părinții optează pentru acestea. (Negoesc u, 2013,
pp:65 – 67)

25
CAPITOLUL III

1.Protectia copilului aflat in dificultate.

In intelesul legii pe care o avem in vedere, copilul se afla in dificultate daca
dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala este periclitata. Potrivit
textului, se pot distinge doua situatii: (Filipescu, 1997, pp:121)
a) copiii a caror dezvoltare fizica si morala, l e este primejduita deoarece parintii nu -si
indeplinesc in mod corespunzator drepturile si indatoririle lor cu privire la persoana
copilului, facandu -se viinovati de neglijenta in exercitarea ocrotirii parintesti, dar
fara caracter de gravitate ori abuz.
Copilul se afla in situatia de a fi amenintat in dezvoltarea sa fizica si intelectuala, si
in urmatoarele cazuri: – Parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub
interdictie, disparuti sau decazuti din drepturi,
– Copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila,
– Instanta judecatoreasca nu a hotarat incredintarea copilului unei persoane sau
familii, in conditiile legii, desi trebuia incredintat.

b) copii a caror integritate sau securitate, fizica sau morala, est e periclitata, deoarece
sunt lipsiti de ocrotirea parinteasca pentru aceleasi motive ca si in cazul copiilor din
prima situatie. (Filipescu, 1997, pp:121 -122)

➢ Protectia si asistenta acordata .

Copilul alat in dificultate se bucura de protectie si de asis tenta in realizarea
deplina si in exercitarea corespunzatoare a drepturilor sale, in conditii le Ordonantei
de urgenta nr.26/1997(art 2). Responabilitatea de a asigura copilului protectie si
asitenta in realizarea drepturilor si in exercitarea drepturilor r evine, in primul rand
colectivitatii in care face parte (art.3 alin.1). Statul sprijina colec tivitatea locala din
care face parte copilul, in indeplinirea obligatiilor care decurg din aceasta
responsabilitate.( art.3 alin.2). (Filipescu, 1997, pp:122)

26
Masurile de protectia a copilului aflat in dificultate se stabilesc de Consiliul
judetean, respe ctiv consiile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, aceste
autoritati asigura, totodata, aplicarea corespunzatoare a masurilor de protectie.(art.4
alin.1)
Copilul declarat judecatoreste abandonat (Legea nr.47 din 7 iulie 1993) Parintele
care se d ezintereseaza, in mod vadit, o perioada mai mare de sase luni de copilul
sau aflat in ingrijirea unei persoane fizice sau persoane juridice poate fi declarat
aband onat prin hotarare judecatorasca.
Legea prevede procedura de urmat pentru declararea abandonu lui. In cazul
abandonului declarat, instanta delega exercitiul drepturilor parintesti unei institutii
publice sau private autorizate. Masurile de protectie prevazu te de art.7 din
Ordonanta de urgenta nr26/1997 se iau si fata de copilul declarat abandonat p rin
hotarare judecatoreasca. (Filipescu, 1997, pp:123)

2. Accesul copiilor la servicii de îngrijire și educație – un
drept și un mijloc de a ieși din sărăcie.

Accesul egal la servicii de îngrijire a copilului accesibile și complete,
precum și la învățământ gratuit și de înaltă calitate este esențial pentru a garanta
oportunități egale și pentru a întrerupe cercul vicios al sărăciei (Convenția ONU,
articolele 28 și 29). Primii ani de viață, de la naștere și până la înscrierea în
învățământul obliga toriu, sunt cruciali pentru dezvoltarea unui copil. Sunt anii în
care încep să se formeze capacitățile și aptitudinile care durează o viață întreagă.
Accesul la servicii d e îngrijire și educație formală este esențial pentru a implementa
drepturile copilulu i și pentru a -i oferi copilului oportunitățile necesare care să
conducă la asigurarea venitului în viața de adult. Totodată, accesul copilului la
servicii de îngrijire acc esibile și complete, precum și la învățământ de calitate și
gratuit le permite părinț ilor să participe la piața muncii. (Radu, Smith, 2014, pp:16 –
17)
Calitatea serviciilor de îngrijire și educație timpurie a copilului este la fel de
importantă ca și gradul de acoperire. Important este inclusiv numărul de ore oferite
de aceste servicii. Mul te țări din Europa înregistrează rate de acoperire ridicate, însă
pun la dispoziție servicii de îngrijire pentru copii de una până la 29 de ore pe

27
săptămână. Acest lucru a fectează nu doar calitatea, ci și posibilitățile de participare
în muncă ale părințil or. În general, la nivelul Europei, datele referitoare la calitatea
serviciilor de îngrijire pentru copii sunt puține. Tot reduse sunt și informațiile
privind formările și calificările personalului, raportul dintre numărul de copii care
revine unui îngriji tor sau rata de integrare ulterioară în sistemul educațional. Acest
aspect este îngrijorător, având în vedere creșterea gradului de acoperire în perioada
2008 –2011 pentru care nu există informații disponibile referitoare la calitatea
serviciilor de îngriji re acordate. În mod similar, o acoperire mai sporită nu se
asociază neapărat cu servicii de îngrijire accesibile din punct de vedere financiar.
În multe țări europene, cop iii care provin din familii sărace au cele mai mici șanse
să beneficieze de serviciil e de îngrijire. Acestea pot include familii cu părinți care
muncesc rar sau deloc, familii de migranți sau minorități etnice (de ex., romi,
nomazi), sau au primit doar edu cația primară sau gimnazială. (Radu, Smith, 2014,
pp:18 -19)
Un studiu realizat de Sal vați Copiii România a descoperit că, pentru a
acoperi cheltuielile legate de educația copilului (excluzând plata personalul școlii),
părinții trebuie să cheltuiască o sumă care este de o dată și jumătate de ori mai mare
decât suma alocată de către stat pen tru educația unui copil.42 Deși învățământul
obligatoriu este, în teorie, gratuit, părinții trebuie să plătească pentru meditații
suplimentare, materiale (precum manuale, creioane, cretă și alte materiale
didactice), transport, renovarea și întreținerea șc olilor, echipamente sportive sau
personal de pază privat. Aceste „costuri ascunse” creează un dezavantaj clar pentru
copiii ai căror familii nu își permit să plătească, ce ea ce poate conduce la neînscriere
sau abandon școlar.
Lipsa locuinței și excluziune a de la locuință reprezintă una dintre formele
extreme de sărăcie și precaritate, care s -a extins în ultimii ani. Lipsa combustibililor,
care riscă să lase gospodăriile nu numai fără încălzire sau reducere a temperaturii
dar și fără apă caldă, lumină și al te necesități domestice esențiale, reprezintă o altă
manifestare a precarității severe. Excluziunea fi nanciară care provine din lipsa
accesului la servicii bancare de baz ă, precum și gradul înalt de îndatorare, agravat
de recenta criză, pot reprezenta și ele obstacole în calea găsirii unui loc de muncă
și pot duce, astfel, la marginalizare persistentă și la sărăcie. De asemenea, criza
economică a subliniat expunerea ridica tă la riscuri sociale a populației migrante,
adesea prima afectată într -un context de șomaj sporit. În primul trimestru al anului

28
2010, șomajul pentru cetățeni străini a depășit 21 %. Pentru această populație,
pierderea locului de muncă se adaugă adesea la lipsa accesului la rețelele de
securitate socială. Anumite minorități etnice, între care romii (aproximativ 10 -12
milioane de persoane în Europa) reprezintă grupul cel mai numeros, sunt afectate
în mod disproporționat de o precaritate multiplă. (Radu, Smi th, 2014, pp:17 -18)
Asistența medicală din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din
România este furnizată în mod gratuit pentru toți copiii până la vârsta de 18 ani
(adică până la absolvirea învățământului secundar). Nu există niciun fel de costuri
medicale pentru copii, școlile dispun de cabinete medicale care asigură acord area
primului ajutor și se ocupă de campanii de vaccinare, iar majoritatea
medicamentelor sunt furnizate la prețuri mici sau în mod gratuit. Până în 2005,
mortalitatea inf antilă a scăzut la 15 decese în cursul primului an de la naștere per 1
000 de copii n ăscuți vii. Acest număr este încă ridicat prin comparație cu statele
membre ale UE (pentru care media este mai mică de șase decese infantile). (Radu,
Smith, 2014, pp:19 -20)

3. Inegalitatea – o cauză principală a sărăciei și excluziunii
sociale.

Cel mai frapant aspect al inegalității este discriminarea cu care se confruntă
copiii din simplul motiv că sunt copii. În timp ce un adult este expus riscului de a
cădea temporar î n sărăcie sau excluziune socială fără consecințe majore pe termen
lung, pentru c opii, efectele negative ale sărăciei temporare pot dura o viață întreagă.
La nivelul țărilor europene se constată o relație puternică între riscul de sărăcie sau
excluziune soc ială în rândul copiilor și nivelul de educație al părinților. Aceste
inegalități nu reflectă nepăsare din partea părinților cu un nivel de educație mai
scăzut, ci doar că părinții cu un nivel de educație mai ridicat câștigă în mod normal
mai mult. Un nivel de educație mai scăzut înseamnă de multe ori un venit disponibil
mai mic proven ind din salarii sau remunerații. Întrucât condițiile în care trăiesc
copiii depind deseori de contextul familial, o lipsă a educației poate reprezenta un
factor de risc major d e sărăcie si excluziune socială. Copiii ai căror părinți au un
nivel de educație mai scăzut (pre -primar, primar, sau secundar inferior) sunt mai
vulnerabili la sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu cei ai căror părinți au

29
primit o educație la nivel mai înalt (secundar superior și post -liceal, sau universitar).
Din 2008, aceast ă vulnerabilitate se află în creștere. Copiii ai căror părinți au un
nivel de educație mai scăzut (pre -primar, primar sau gimnazial) sunt mai vulnerabili
la sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu cei ai căror părinți au primit o
educație la nivel ma i ridicat (secundar superior și post -liceal, sau universitar).
(Radu, Smith , 2014, pp:10 -11)
Componența gospodăriei este un alt factor ce influențează măsura în care
copilul din acea familie este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială. Se
asocia ză cu un nivel ridicat de risc de sărăcie în rândul copiilor din familiile
monoparentale, fiind vorba în principal de femei (49.8% dintre copiii din familii
monoparentale se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, față de 25.2% dintre
copiii din fa milii medii cu copii dependenți), precum și familiile numeroase
alcătuite din doi adulți și cel puțin trei copii dependenți (30% ponderea sărăciei per
copil). (Radu, Smith , 2014, pp:13 -14)
Sărăcia în sine nu reprezintă în mod necesar un motiv suficient pe ntru ca un
copil să fie exclus din punct de vedere social sau să devină un adult sărac în viitor.
Alți factori cum ar fi instabilitatea familială (cauzată de abuzul de alcool, violența
domestică sau condițiile supraaglomerate de locuit) și educația insufic ientă se pot
combina cu sărăcia, având ca rezultat un climat apăsător și negativ pentru
bunăstarea și dezvoltarea copilului. (Platforma europeană de combatere a sărăciei
și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială,
2010, pp:9 -10)
Datele disponibile arată că rata riscului de sărăcie (punctul limită de: 60 %
din venitul mediu echivalat după transferurile sociale) pentru România în 2005 a
fost foarte asemănătoare cu rata medie a riscului de sărăcie din UE pentru
categori ile „părinți singuri cu copii în întreținere”, „doi adulți cu un copil în
întreținere” și „doi adulți cu doi copii în întreținere”. Cu toate acestea, rata pentru
„doi adulți cu trei sau mai mulți copii în întreținere” este în mod semnificativ mai
mare (44 % pentru România în comparație cu o medie de 26 % în UE). O analiză a
ratei sărăciei în rândul copiilor, în funcție de ocupația capului familiei (în baza unui
studiu privind bugetul familial din 2004), indică faptul că familiile din zonele rurale
în care c apul familiei nu are un statut ocupațional legal (care din motive statistice
sunt clasificați ca agricultori de subzistență sau „muncitori care lucrează pe cont

30
propriu în agricultură”) sunt cel mai mult expuse riscului de sărăcie extremă.(
Cătălin, Z, 200 5, p:10)

4.Forme de ocrotire a copilului aflat în dificultate.

Noua lege de protectie a copilului (3/1970) oferea protecie urmatoarelor
categorii de minori (Comanescu. Mihut, Petrescu, 1989, pp:234 -235):
a) copii cu parinti decedati, necunoscui, sau în orice alta situaie care duce la
instituirea tutelei, daca acetia nu dispun de bunuri sau alte mijloace materiale proprii
i nu exista persoane care sa aiba, potrivit legii, obligaii de întreinere pentru copil;
b) copii care fiind deficieni, au nevoie de î ngrijire speciala ce nu le poate fi
asigurata în familie;
c) copii a caror dezvoltare fizica, morala, intelectuala sau stare de sanatate
este primejduita în familie;
d) copii care au savârit fapte prevazute de legea penala, dar nu raspund penal
sau sunt e xpui sa savâreasca asemenea fapte, ori ale caror purtari sunt în pericol sa
contribuie la raspândirea de vicii sau deprinderi imorale în rândul altor minori.
Pentru minorii care nu puteau fi plasati sau încredintati în familii si minorii
cu deficiene, Comi siile pentru Ocrotirea Minorului puteau decide încredintarea lor
pentru cresterea, educarea, pregatirea scolara si profesionala în institutii de ocrotire,
organizate în subordinea diferitelor ministere tehnice (Ministerul Muncii si
Ocrotirii Sociale, Minis terul Învatmântului, Ministerul Sanataii), în funcie de
vârsta, deficiena, grad de handicap, astfel:
•Leagane pentru copii în vârsta de pâna la 3 ani care necesita protectie în
afara familiei naturale sau pentru minorii cu deficiente în sectii organizate
diferentiat;
•Case de copii pentru prescolari si scolari care necesita protectie în afara familiei
biologice; •Grdinite pentru copii deficienti recuperabili în vârsta de peste trei ani
pâna la încadrarea în scoala generala;
• Scoli generale pentru defici enti recuperabili în vârsta scolara (cu excepia
celor cu deficiente locomotorii accentuate);

31
•Licee de cultra generala pentru deficientii recuperabili, absolventi ai scolii
generale;
• Scoli profesionale pentru deficienti recuperabili, absolveni ai scoli i
generale sau care au întrerupt învatmântul obligatoriu sau nu l -au frecventats i au
depasit vârsta de 14 ani;
•Licee de specialitate pentru deficienti recuperabili absolveni ai scolii
generale;
•Camine scolare pentru deficienti oligofreni, partial recu perabili care
primesc instruire în limita posibilitatilor intelectuale, precum si pentru deficienti
motori cu infirmitati grave care urmeaza cursurile de cultura generala dupa regimul
scolilor din învatamântului de masa;
•Camine atelier pentru deficienti parial recuperabili în vârsta de peste 16
ani;
•Camine pentru deficienti nerecuperabili care nu pot presta nici un fel de
activitate.
Rolul principal în ocrotirea minorului îl are familia, intervenția statului și a
colectivităților locale avân d un caracte r subsidiar, numai în măsura în care protecția
copilului în propria familie nu este posibilă sau nu este în interesul acestuia. În acest
caz, instituțiile specializate ale statului au obligația de a interveni prin măsuri de
protecție alternativ ă a copilulu i și de a sprijini sau de a prelua integral, prin măsuri
cu caracter temporar sau permanent sarcina ocrotirii acestuia. (Art. 99 din Legea nr.
272/21.06.2004 prevede că: „Orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de
ocrotirea părințil or săi sau c are, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi
lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă.”)
Potrivit art. 5 măsurile de protecție specială au un caracter subsidiar,
autoritățile administrației publice locale având obligația de a sprijini părinții sau
reprezentantul legal al copilului prin servicii diversificate corespunzător nevoilor
copilului. Art. 5 alin.4 prevede că intervenția statului este complementară: "statul
asigură protecția copilului și garantează respect area tuturor drepturilor sale",
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie,
naționalitate, apartenență etnică sau origine socială.
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și
servic iilor destin ate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv,

32
de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu
poate fi lăsat în grija acestora.
Potrivit art.51 din lege copilul beneficiază de p rotecția spe cială până la
dobândirea capacității de exercițiu. Ulterior, dacă tânărul își continuă studiile într –
o formă de învățământ de zi, la cerere se acordă protecția specială pe durata
continuării studiilor până la vârsta de 26 de ani.
Art. 51 alin.3 prevede pos ibilitatea prelungirii măsurii de protecție specială
de care a beneficiat anterior tânărul, până la împlinirea vârstei de 20 de ani, chiar
dacă nu își mai continuă studiile după dobândirea capacității depline de exercițiu.
Prevederile acestui a rticol se ap lică dacă acesta nu are posibilitatea revenirii în
propria familie, în vederea înlesnirii integrării sale sociale. Aceste dispoziții nu vor
fi aplicabile dacă se face dovada că tânărului i s -a oferit un loc de muncă și/sau
locuință iar acesta l e-a refuzat ori le -a pierdut din motive imputabile lui, în mod
succesiv.

33
5.Concluzii.
Copiii sunt cea mai mare resursa umana a oricarei culturi. Modul în care
sunt crescuti contribuie la fomarea conceptiei fundamentale despre ei însisi.
Educatia parinti lor în ceea ce prives te comunicarea cu copilul este un element
esential în viata de familie si ca în societatea noastra contemporana este necesara o
asemenea interventie. Infomarea si educarea parintilor pot preveni multe conflict e
în viata de familie si pot contribui la respectarea drepturilor copilului. Pentru a
cunoaste mai bine educatia în familie, pentru a crea o legatura mai apropiata cu
copilul si familia lui sunt necesare aplicarea unor metode de cunoastere bine
structurate .
Parintii de multe ori nu pot accepta copilul lor as a cum este el, nu pot
accepta capacitatea lui de retinere, doresc sa fie numai "copil de 10" fapt ce duce
de multe ori la un copil stresat, plin de retineri, complexe, chinuit. Acesti parinti nu
reuses c sa perceapa copilul în adevarata lui valoare si ajung în aceasta lupta cu
copilul lor de doar 5 sau 7 ani într -un conflict, care exclude încrederea, siguranta
si de multe ori pacea din familie. De multe ori mama, gaseste un "aliat" în tatal
copilului.
Metodele de cunoastere pot ajuta eficient la descoperirea situatiilor
conflictuale si pot veni prin rezultatul lor în ajutorul copilului mic care nu este
vinovat din cauza ca: tatal lui bea si îl bate sau parintii sunt concentrati asupra
carierei, sunt p reocupati mai mult de te lenovele si vicii decât de propriul copil,
doresc de la copilul lor imposibilul. Multe mame gândesc astfel: "copilul meu sa
realizeze ceea ce eu nu am reusit sa realizez", "as vrea sa -mi gasesc fericirea în el",
altele vad în copil ul lor un "ajutor" în si nguratatea lor, fiind divortate.
Sunt mame care au copii cu mici sau mari handicapuri si gândesc asa:"
Dumnezeu m -a batut cu copilul pentru pacatele mele". Parerile sus mentionate
oglindesc autocompatimirea mamelor si tocmai de ac eea când copilul lor aju nge
într-o colectivitate, le creeaza surprize, chiar probleme. Atunci ele se simt înselate,
parasite, sau unele se simt rusinate de atitudinea copilului lor.
În acest studiu am încercat sa aflu multe dintre po veștile de viață a uno r
copii cu care am avut contact prin practica la sediul Salvați copiii, Iași. Copii care
provin din familii cu statut foarte scăzut și resurse financiare egale aproape cu 0, pe
lângă alocații.

34

CAPITOLUL IV. MICRO -CERCETARE ASUPRA FAMILIEI AFLATE ÎN
SĂRĂCIE ȘI URMĂRILE SALE A SUPRA COPIILOR

1. Motivarea alegerii temei de cercetare.

Așa cum am relatat în capitolele anteiroare, această lucrare își propune să
analizeze modul în care s ărăcia și excluderea socială a părinților afectează copiii
rămași acasă pe plan afectiv și ulter ior comportamental, dar și modul sau măsura în
care determină apariția comportamentelor deviante la copii rămași singuri acasă sau
în grija altor persoane. Astfel, în sensul acestei micro -cercetări, am ales centrul
Salvați cop ii acolo unde personalul se oc upă cu diferite cazuri de copii care provin
din familii nefavorizate, care mi -a permis să cercetez amănunțit, în limita resurselor
disponibile, acest fenomen. “Salvați copiii” România este o organizație
neguvernamentală, de ut ilitate publică, non -profit ca re, din 1990 militează activ
pentru drepturile copilului și protecția copilului în Romania. Am ales această zonă
de cercetare deoarece acesta este sediul unde am realizat practica semestrială și
practica pentru lucrarea de lic ență și prin această oportunit ate am descoperit diferite
cazuri care se pliază foarte bine cercetării mele. De asemenea, un alt motiv pentru
care am ales să cercetez această instituție este faptul că prin această lucrare pot
aduce informații noi cu privire la fenomenul sărăcie și exclu dere socială a familiilor
nefavorizate și la cel al devianței copiilor proveniți dina ceste familii, întrucât zona
nu a mai fost cercetată până în prezent în acest scop.

2. Designul cercetării.
2.1. Perspectiva teoretică ut ilizată.

Perspectica teoretic ă pe care am considerat -o potrivită acestui tip de cercetare
este cea abductivă sau fenomenologică. Această perspectivă oferă o imagine de
ansamblu în profunzime asupra temei cercetate, ceea ce face ca abordarea să se
plieze uniform în acest context cercet ării. În acest sens, „interpretativismul ia ceea
ce pozitivismul și raționalismul critic ignoră: înțelesurile și interpretările, motivele
și intențiile pe care oamenii le folosesc în viețile lor de zi cu zi și le dire cționează

35
comportamentul”(Agabrian, M. , 2004, p:32). Cercetătorii din sfera socialului
consideră că aspectul central al strategiei abductive îl reprezintă lumea actorilor
sociali și înțelegerea acesteia. Fenomenologia pledează pentru ideea conform căreia
„experiența este conceptualizată ca fii nd percepția lumii și a propriei persoane în
lume, în momentele în care adevărurile și valorile se constituie pentru
sine”(Băban,A., 2002, p:97).

2.2. Scopul și obiectivele cercetării.

Datorită dinamicii schimbărilor la nivel social din ultimele două dec enii cu
privire la fenomenele sărăciei, acestea reprezintă o arie de mare interes pentru mine,
tocmai de aceea scopul acestei lucrări constă în identificarea unei legături directe
între aceste două fenomene de actualit ate în România, respectiv fenomenul să răciei
într-o familie, devianța și delincvența juvenilă rezultat al sărăciei și excluderii
sociale. Pentru a atinge scopul inițial propus, am realizat câteva obiective de
cercetare care vor facilita demersul metodologi c ulterior.
Obiectivele specifice ale micro -cercetării constau în:
a. aprecierea impactului absenței părinților din viața copiilor, și lipsa educației
oferite de către aceștea copiilor săi, lipsa comunicării dintre membrii familiei,
b. identificarea tipu rilor de relații intrafamiliale și a t iputilor de atașament dintre
părinții și copii,
c. identificarea principalelor motive excluderii sociale și a sărăciei,
d. înțelegerea în profunzime a nevoilor copiilor care ajung pe stradă sau în
centrele statului pen tru protecția copilului,

2.3. Întrebă rile generale și specifice ale cercetării.

În literatura de specialitate, întrebările de cercetare „constituie cel mai important
element al oricărui design metodologic iar răspunsul la întrebări orientează
activitățil e cercetării, aceasta din urmă fiind d ependentă de răspunsurile la aceste
întrebări”(Agabrian, M., 200, p:19). Pentru a satiface această exigentă a procesului
de cercetare, m -am axat asupra a câteva întrebări asupra studiului realizat și am
inițiat o între bare generală, respectiv, care este le gătura dintre fenomenul sărăciei,
excluderii sociale și devianța/delincvența juvenilă?

36
Din această întrebare generală, care reprezintă nucleul cercetării prezente, au
decurs urmatoarele întrebări, mai puțin generale, s pecifice, precum:
a. Care este dinami ca relațiilor intrafamiliale după fenomenul numit sărăcie?
b. Care sunt efectele excluderii sociale asupra comportamentului copilului pus
în fața faptului împlinit?
c. Cum acționează instanțele de control informale ( familia, școala, grupul de
prieteni) a supra comportamentului copilului înainte și după fenomenul sărăciei?

2.4. Temele principale urmărite.

În urma stabilirii scopului, obiectivelor și întrebărilor cercetării, m -am focalizat
pe anumite tematici pe care l e-am considerat relevante în cadrul ac estui studiu
pentru eficientizarea procesului metodologic și pentru înțelegerea fenomenelor
studiate. Astfel, o primă temă de mare interes pentru prezenta lucrare a constituit -o
stima de sine și reziliența adolescențil or afectați de sărăcie aspecte care au condus
la determinarea unei alte tematici de interes pentru mine, respectiv dinamica
relațiilor intrafamiliale și tipurile de atașament dintre părințiii și copiii aflați în
fenomenul de excludere socială . O a treia te mă pe care am considerat -o relevantă
în stabilirea relației dintre fenomenul sărăciei este importanța educației și a
parteneriatului familie -școală , iar cea din urmă tematică urmărită a constat în
dinamica interacțiunilor adolescentului afectat de sărăcia familiei cu grupul de
prieteni/egali.

2.5. Demersul metodologic.

Pentru realizarea comprehensivă a acestei lucrări am utilizat o abordare
metodologică calitativă ce s -a bazat exclusiv pe realizarea interviului individual,
față în față și semi -structurat. Am considerat utilă folosirea ace stei metode
deoarece, potrivit lui Mircea Agabrian (2004:p:69), „interviul este una din metodele
majore de lucru în cercetarea sociologică și permite cercetătorului să înțeleagă
profund și nuanțat ființa um ană, relațiile ei cu lumea, credințele și comporta mentele
specifice grupurilor sociale.”
De asemenea, în contextul tipului de interviu abordat în cadrul lucrării, același
autor susține faptul că „interviul semistructurat este semi -formal, de obicei bazat p e

37
anumite întrebări intervievatorului să devieze d e la plan ca să pună întrebări
relevante potrivite”(Agabrian, M., 2004:p:70).
Desigur, orice metodă sau tehnică utilizată pentru realizarea unei lucrări
științifice presupune atât avantaje, cât și dezavataj e. Conform lucrării „Metodologia
cercetării sociol ogice. Metode cantitative și calitative”(Chelcea, S., 2001:p:271), în
ceea ce privește avantajele utilizării interviului ca metodă de cercetare, acestea
constau în:
a. flexibilitate și posibilitatea obține rii răspunsurilor specifice fiecărei întrebări
b. posibilitatea obținerii informațiile și din partea persoanelor care nu știu să
scrie sau să citească sau a celor care se simt mai protejate atunci când vorbesc decât
atunci când scriu
c. observarea compor tamentelor nonverbale
d. asigurarea controlului a supra succesiunii întrebărilor e. asigurarea unor
răspunsuri personale etc.
În fapt, există o sumedenie de avantaje ale interviului, așa cum există și o
sumedenie de dezavantaje, preluate din aceeași lucrar e (Chelcea, S., 2001:p:271)
după cum urmează:
a. costul ridicat al orelor de intervievare
b. timp îndelungat pentru identificarea persoanelor incluse în eșantion, pentru
obținerea acordului, pentru desfășurarea interviurilor
c. dificultăți în accesul la cei care sunt incluși în eșantion etc.

Instrume ntul de cercetare utilizat a constat în elaborarea unui ghid de interviu
semi structurat, cu întrebări specifice fiecărei teme de bază prestabilite precum:

d. cunoașterea și stima de sine e. dinamica rela țiilor intrafamiliale
f. importanța educației și a parteneriatului familie -școală
g. dinamica relațiilor cu grupul de prieteni.

2.6. Eșanționarea și descrierea grupului țintă.

Pentru stabilirea subiecților care au participat în desfășurarea cercet ării ca
sursă de informare principală, am consider at eficientă ca și strategie de eșantionare,
strategia bulgărelui de zăpadă. În literatura de specialitate, această strategie face

38
parte din eșantionarea neprobabilistică, în cadrul căreia „construcția plea că de la
ideea dificultății înțelegerii complexită ții comportamentului uman, a imposibilității
cunoașterii tuturor parametrilor necesari unui studiu calitativ sau chiar de la ideea
că valorile, credințele, motivațiile și atitudinile nu respectă o distribuț ie
normală”(Neamțu, G., 2016).
Strategia bulgărelu i de zăpadă „se referă la metoda de selectare a cazurilor
de investigat pe baza recomandărilor subiecților consultați. Astfel, fiecare persoană
care a fost investigată, recomandă alte persoane care vor intr a în
eșantion”(Cojocaru, Ș., 2010:p:218). În ceea ce privește prezenta lucrare, inițial am
ales o persoană cunoscută, la care am avut acces și care să facă parte din studiu.
După obținerea consimțământului acestei persoane de a participa și colectarea
datelor, aceasta mi -a recomandat o altă persoană iar a cea persoană a recomandat o
altă persoană care să participe la cercetare și care să corespundă caracteristicilor
grupului -țintă vizat, până la momentul atingerii volumului propus al eșantionului.
În urma ut ilizării acestei strategii, eșantionul cercetării a fost format din 10
minori, adolescenți, cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani, dintre care 6 persoane de
sex feminin și 4 persoane de sex masculin, toți făcând parte din organizația
nonguvernamentală Salv ați Copiii, ( 8 persoane din eșantion).
Dintre ace știa, 5 persoane au ambii părinți șomeri de câțiva ani fără pregătire
profesională și în pragul excluderii sociale, 5 au doar un singur părinte care lucrează
cu ziua, fără pregătire profesională. Dintre cele 5 persoane care au doar un singur
părinte care l ucrează, 4 dintre ele au tatăl care lucrează, iar 1 persoană care mama
sa lucrează. De asemenea dintre toți subieții intervievați situația lor de sărăcie este
ridicată chiar dacă unu l dintre părinți lucrează.

2.7. Colectarea datelor prin interviu.

Etape le cele mai laborioase ale cercetării au fost cea de colectare a datelor
și de interpretare a acestora. În ceea ce privește colectarea datelor necesare
cercetării, am utilizat metoda interviului semistructurat, individual și față în față,
prin tehnica inte rviului ghidat sau dirijat și cu intrumentul de cercetare ghidul de
interiu semistructurat. Am ales tehnica interviului ghidat deoarece prin intermediul
acestuia am putut pătrunde în profunzime subiectele abordate, am putut acoperi un

39
plan de subiecte prec onceput și de asemenea a permis identificarea de noi subiecte,
pe care inițial nu leam luat în calcul în ceea ce privește furnizarea datelor.
După realizarea ghidului de interviu, am contactat prima persoană pe care
am considerat -o potrivită să participe l a acest studiu, deoarece îndeplinea criteriile
stabilite în eșantionare, respectiv:
a. minor/ă la vârsta adolescenței (16 -17 ani)
b. elev/ă c. domiciliul stabil să fie în localitat ea Iași
d. să aibă o situație precară iar fenomenul de sărăcie să persiste de mai bine
de 2 ani.

După intervievarea primului subiect, a început eșantionarea prin tehnica
bulgărelui de zăpadă care a dus la intervievarea unui număr de 10 persoane care
îndep linesc criteriile sus menționate. Interviurile s -au desfășurat atât la dom iciliul
celui cercetat, dar și la sediul Salvați Copiii, într -un mediu organizat de către mine
cu ajutorul asistentului social din cadrul organizației. Deși este recomandată
intervie varea într -un loc neutru, am ales să aplic interviurile în aceste două cad re
datorită relației deschise și bazate pe încredere pe care am dezvoltat -o cu subiecții
anterior realizării acestui studiu, datorită faptului că am realizat stagiul de practică
cu m ult înainte de realizarea interviului. Pe de altă parte, am considerat că acesta
este un bun prilej de a -i face pe subiecți să se simtă în siguranță, deschiși și să putem
explora în profunzime tematica abordată în cadrul interviului.

Pe parcursul interviu rilor, atmosfera a fost una relaxată, subiecții simțind că
poată o discuți e cu un prieten, lucru pe care l -am și inteționat prin alegerea cadrului
de desfășurare al interviului. Ca și durată, cele 10 interviuri aplicate alternează între
30-40 minute, timp suficient pentru a dezbate în profunzime tematicile interviului
cu fiecare subiect în parte, ceea ce a dus la formularea unor răspunsuri la întrebările
cercetării, pe care le voi detalia în subcapitolul următor intitulat „Rezultatele
cercetării”.

Intervi urile s -au realizat pe o perioadă de două luni, respectiv intervalul mai
– iunie 2018, în localitatea Iași, sediul Salvați Copiii, timp, consider eu, suficient,
în care am reușit să îmi asigur accesul la subiecții recomandați în urma interviurilor
și să ob țin acordul acestora de a participa la studiu.

40
Toate informațiile din cadr ul interviurilor au fost înregistrate utilizând
reportofonul și telefonul mobil, cu acordul subiecților. Pentru a reuși să ma
concentrez asupra celor relatate de subiecți și pentru a putea pătrunde în profunzime
în cele discutate, am ales să nu iau notițe în timpul interviului, ceea ce ar fi putut
inhiba subiecții. De aceea, după finalizarea intervievării fiecărei persoane, am notat
toate elementele pe care le -am considerat relevante pentru studiu, precum: poziția
adoptată, tonalitatea, reacțiile, contactul vizual etc.

2.8. Etica cercetării.

În demersul metodologic realizat în cadrul acestui studiu am încercat să
obțin informații de la subiecții studiului cât mai calitative și relevante temei
studiate. Pentru a reuși acest lucru, pe lângă realizarea desig nului cercetării, am
acordat o importanță majoră valorilor de ordin etic ce fundameantează cercetarea.
Am considerat că este deosebit de importantă cooperarea pers oanelor intervievate
cu mine, astfel că nu am putut trece cu vederea principiile etice necesa re desfășurării
interviului.
În acest sens, am realizat un consimțământ formal (Anexa 1) prin care
subiecții să își dea acordul pentru participarea la acest studiu . Desigur, a fost cerut
și acordul părinților sau al persoanei de îngrijire, însă datorită fa ptului că toți
participanții au vârsta de 16 ani împlinită, aceștia au semnat personal
consimțământul, în prezența unui părinte sau al persoanei de îngrijire. Atât
subiecții, cât și persoanele responsabile de îngrijirea acestora au fost informate cu
privir e la scopul cercetării, la procesul acesteia, la potențiale riscuri sau beneficii.

Un alt aspect față de care am manifestat un interes major, a fost acela al
asigurării confidențialității. Atât subiecții, cât și părinții sau persoana de îngrijire,
au fost asigurate cu privire la faptul că:

a. datele pe care subiectul le va furniza în cadrul cercetării sunt confidențiale
b. identitatea acestora va fi protejată
c. oricând, în derularea procesului de colectare a datelor, acesta poate
renunța la a mai face parte din eșantion
d. poate refuza să răspundă la întrebările pe care le consideră prea personale

41
e. în raportul de cercetare vor fi trecute datele, citatele p entru care eu am
aprobarea subiectului
f. informațiile sunt utilizate doar în scopul cercetăr ii subiectelor acestei
lucrări

Un ultim aspect etic pe care l -am considerat important de respectat, a constat
în asigurarea echilibrului emoțional și fizic, prin evitarea subiectelor „prea
personale” și prin solicitarea acordului pentru a discuta anumite subiecte care ar
putea produce stari emoționale intense subiectului.

3. Rezultatele cercetării.

3.1. Analiza și interpretarea datelor colectate.

Procesul de a naliză a datelor constă în descompunerea datelor în părți și
elemente ale întregului (Agabrian , M., 2001:130). Așa cum am menționat anterior,
micro -cercetarea de față s -a realizat prin culegerea de date calitative prin metoda
interviului semistructurat, in dividual, față în față. Prin intermediul celor 10
interviuri realizate în localitatea Iași, se diul Salvați Copiii, cu elevi în vârstă de 16
până la 17 ani, afectați de situația economică de acasă am dorit să identific o
legătură directă între două fenomene de actualitate în România, respectiv
fenomenul sărăciei și excluderii sociale din această cau ză, devianța și delincvența
juvenilă.
Impactul absenteismului părinților din viața socială, privată și emoțiile sale
date privind problema sărăciei și efectele î n plan comportamental asupra acestora
prin identificarea tipurilor de relații intrafamiliale ș i a tiputilor de atașament dintre
părinții și copiii înainte și după fenomenul de sărăcie dar și prin înțelegerea în
profunzime a nevoilor copiilor (nevoi educați onale, nevoi sanitare, bunăstarea
copilului, etc.) care nu sunt satisfacute din cauza problem elor financiare.

Așa cum susțin si cercetătorii de referință în domeniul cercetării sociologice,
activitatea principală în etapa analizei datelro calitative o re prezintă codarea. În
acest sens, nu există o anumită strategie de realizare a analizei, însă e xistă anumite
recomandări, utile eficientizării procesului de analiză a datelor calitative, precum:

42

a. datele ce vor fi colectate trebuie aduse într -o formă ce facilitează
interpretarea (transcrierea interviurilor).
b. identificarea categoriilor ce urme ază a fi interpretate
c. codificarea și interpretarea categoriilor.
d. realizarea concluziilor ce reprezintă rezultatul unui proces de interpretare
personală.

În ceea ce privește micro -cercetarea de față, procesul de analiză a început,
în primă fază,cu transcrierea integrală a celor 10 interviuri, realizate în Județul Iași,
cu elevi cu vârste cuprinse între 16 -17 ani, care au reprezentat grupul -țintă al acestei
micro -cercetări. Ulterior transcrierii integrale a interviurile, le -am introdus în
programul d e analiză calitativă a datelor ATLAS. și pentru reducerea acestora și
categorizarea lor, în cadrul căruia am introdus drept variabile următoarele arii de
interes:

a. reziliența copilului afectat de starea financiară a familiei,
b. stima de sine a copilulu i afectat de sărăcia familiei, și excluderea sa din
mediul social,
c. dinamica relațiilor intra -familiale,
d. relațiile cu prietenii,
e. importanța parteneriatului familie -școală,
f. importanța educației,

Variabilelor identificate le -am atribuit coduri s pecifice, proces realizat prin
codificare selectivă. Procesul de codare pe care l -am desfășurat are următoarea
schemă:

43

CATEGORIE
RĂSPUNS
COD

REZILIENȚA – mereu incerc să văd ce
este de făcut,
– trăiesc în stress și
mereu plâng,
– niciodată nu v orbesc cu
părinții despre această
problmă,
– când am o problmă
încerc să vorbesc cu cei
mai apropiați prieteni,
– mereu îmi pun bariere
cand ceva rău se apropie,
– mereu simt o durere
când îi văd cum se
chinuie,

DECIZII

DESCĂRCARE
EMOȚIONALĂ
LIPSA COMUN ICĂRII

PRIETENI

AUTOAPĂRARE

DURERE

STIMA DE SINE -sunt spontană și
energică,
-sunt energic, amuzant și
sincer,
– îmi place să cunosc
oameni noi, sunt
sociabilă,
– îmi place siceritatea ți
să fiu sincer,
-îmi place să -i ajut pe
ceilalți, sunt un p rieten SPONTAN
ENERGIC
SOCIABIL

SINCER
BUN PRIETEN

POZITIVĂ

NEÎNCREDERE

44
bun și te poti baza pe
mine,
– sunt foarte calmă și
pozitivă în ceea ce va
urma,
– mereu am impresia că
cineva mă judecă din
cauza condiției mele
sociale.

DINAMICA
RELAȚIIL OR
INTRAFAMILIALE -părinții mei au mereu
conflicte din cauza
consumului de alcool,
-exista certuri constante
la mine in familie dar
cred că așa este în orice
familie,
-ne-am dezobișnui să
discutăm problemele
familei,
-conflicte constante din
cauză că doar unul dintre
ei muncește,
-mama este totul pentru
mine,
-dacă ași putea cum i -ași
ajuta să treacă peste
acest impas,
-mama este putin mai
strictă, dar tata niciodata
nu mi -a spus nimic.
CONFLICT

ÎNȚELEGERE/
CERTURI

DEZOBIȘNUINȚĂ

CONFLICT

IUBIRE
DESCHI DERE

STRICTEȚE

45

RELAȚIILE CU
PRIETENII -am un prieten bun,
-nu am un prieten anume,
mai mult amici sau colegi
cu care mai ies la fotbal,
-am prieteni care sunt în
același impas ca și mine,
ne înțelegem problemele,
-am mulți prieteni.
PRIETEN

LIPSĂ PRI ETENI

COMPATIBILITATE

PRIETENI

IMPORTANȚA
PARTENERIATULUI
FAMILIE -ȘCOALĂ -nu văd asta a fi necesar,
-mergeau, dar acum mai
rar spre deloc,
-se implică atât cât
trebuie,
-mereu îmi verifică
temele sau mă asculă la
lecții,
-măcar o dată pe lună
sau la 2 luni vorbesc cu
doamna dirigintă,
-vine la școală deseori
pentru a mă controla,
-sunt foarte interesați de
scoală, spu n mereu că
dacă am carte o să scap
de sărăcia de acasă. INUTILITATE
DEZINTERES

IMPLICARE
VERIFICARE

COMUNICARE

CONTROL

SPRIJIN
IMPORTANȚA
EDUCAȚIEI -educația de acasă este
cea mai importantă,
-educația/ școala mă va
scăpa de sărăcie, SOCIALIZARE

LIBERTATE

REVOLTĂ

46
-tata nu a avut școală, eu
de ce să am ?
-încerc să fiu cel mai bun
din clasa mea,
-în casă la noi nu prea se
pune accentul pe
educație,
-părinții m ei nu mă
presează asupra școlii,
-eu cred că cei 7 ani de
acasă sunt cei mai
importanți.
DEPĂSIREA
LIMITELOR

DEZINTERES

FĂRĂ STRES

IMPORTANȚA

Următorul pas în sensul analizei datelor micro -cercetă rii constă în
prezentarea datelor obținute iar metoda aleasă pentru prezentarea și interpretarea
acestor date este de tip tabelar, pe baza temelor stabilite inițial în ghidul de interviu
utilizat pentru colectarea datelor, după cum urmează:

TEMA

REZU LTATE
CITATE

În ceea ce privește reziliența,
toți cei 10 subiecți
intervievați au prezentat un
nivel al rezilienței ridicat. La
întrebarea „Vorbește -mi
despre o experiență Când am o
problemă
mă gândesc
la prieteni.

47

REZILIENȚA stresantă/mai puțin fericită
din viața ta”, doar 2 subiec ți
din 10 au considerat ca
perioadă de stres certurile și
conflictele părinților din
cauza banilor sau din cauza
altor factori, 8 considerând
ca fiind perioade de stres
anumite experiențe
cotidiene, precum cearta cu
un prieten, susținerea unei
evaluări imp ortante etc. Tot
din relatările subiecților,
reiese faptul că nivelul de
rezilien ță ridicat se
datoarează relației pe care ei
au dezvoltat -o de-alungul
timpului cu părinții, datorită
educației pe care au primit -o
și datorită faptului că
indiferent de faptu l că starea
economică a familiei este
precară, totuși membrii
familiei și -au dat interesul
pentru a păstra bunăstarea
familiei. În aceste cazuri,
obișnuința devine un
mecanism de apărare și cu
cât frecvența acestor
evenimente este mai mare,
cu atât crește și reziliența
copiilor. De asemenea, toți
cei 10 subiecți nu își

Eu trăiesc în
stres, plâng
mai mereu.

Îmi pun niște
bariere când
ceva rău se
apropie.

Nu îi
învinovățesc
pe ei, ci
faptul că nu
sunt locuri
de muncă
pentru toți.

48
învinovățesc păr inții pentru
starea de sărăcie, ci
învinovățesc sistemul și
starea de criză a locurilor de
muncă din România.

STIMA DE SINE – În urma celor 10 interviuri
realizate cu elevi cu vârste
cuprinse între 16 -17 ani,
afectați de stadiul de sărăcie
în care se află fiecare dintre
ei, am constatat faptul că,
unii dintre ei nu prezintă
semne ale unei stime de sine
scăzute. Cu toate că în
literatura de specialitate se
vorbește destul de des despre
efectele negative al e sărăciei
la nivel afectiv asupra
copiilor (anxietate, despresie
etc.), ce i 10 subiecți
intervievați prezintă în
totalitate o stimă de sine
ridicată, astfel că nu le -a fost
afectată imaginea de sine în
cadrul societății, al familiei
și al grupului de prie teni, au
reușit să se adapteze noilor
situații și și -au păstrat
încrederea în sine. Conform
datelor furnizate de către
subiecți, acest lucru se
datoarează în special
relațiilor foarte bune cu Sunt energic,
amuzant și
sincer.

Sunt pozitivă
și încerc
mereu să îmi
păstrez
calmul.

Îmi place să
îi ajut pe
ceilalți dacă
pot.

Părinții mei
se înțeleg
bine chiar
dacă avem
probleme.

49
prietenii care îi ajută să
treacă peste toate aceste
probleme. A cest lucru a
funcționat ca un mecanism
de apărare în momentul în
care au ap ărut problemele
financiare, au reușit să
mențină o stare de echilibru
la nivel familial. Pe
parcursul interviurilor, în
momentul în care subiecții
primeau întrebări de genul
„Cum te -ai descrie în câteva
cuvinte?” sau „Vorbește -mi
despre relația ta cu părin ții
tai”, aceștia deveneau mult
mai implicați dar și puțin
ruținați în răspunsuri și
prezentau o încărcătură
emoțională puternică când
venea vorba de familie și
problemele acestora. Nu mă
implic în
problemele
financiare
ale familiei.

-Dinamica relațiilor
intrafamiliale a constituit o
temă de mare importanță
deoarece aceasta poate fi
cheia în identificare și
explicarea legăturii dintre
sărăcia precară prin care
trece familia și adoptarea
comporta mentelor deviante
de către copiii care rămân
singuri acasă sau în grija Părinții mei
mereu se
ceartă din
cauza
alcoolului.

Există mereu
certuri în

50

DINAMICA
RELAȚIILOR
INTRAFAMILIALE altor persoane. Subiecții
intervievați au afirmat
existența conflictelor în
cadrul familiilor proprii, însă
aceste conflicte nu îi implică
și pe ei. Subiecții au afirmat
faptul că pent ru ei, certurile
fac parte din viața de familie
și reprezintă un lucru normal
chiar și într -o familie
sănătoasă, atât timp cât
aceste certuri nu trec de o
anumită limită. Dintre cei 10
subiecți, doar 2 au afirmat
faptul că sărăcia si
excluderea socială a
părinților le -a afectat
echilibrul familial, că nu mai
există aceeași comunicare pe
care o aveau înainte. De
asemenea, când aceștia au
fost întrebați „Ce anume
consideri că te -a ținut în frâu
în toți acești ani de a o lua pe
un drum greșit?”, toți
responde nții au considerat că
educația primită în sânul
familiei și re lațiile foarte
strânse dezvoltate înaintea
problemelor financiare au
fost elementele principale
care au contribuit la
păstrarea echilibrului familie dar
cred că așa
este în
fiecare
familie.

Părinții mei
s-au
schimbat
odată cu
problemele.

Mama este
mai strictă
dar tata nu
imi spune
niciodată
nimic.

51
familial și la prevenirea
apariției comportamentelor
antisociale. În cazul tutror
subiecților intervievați am
aprec iat faptul că la nivel
familial, tipul de atașament
existent este cel securizant.

RELAȚIILE CU
PRIETENII Alături de importanța
relațiilor intrafamiliale, am
considerat deosebit de
importante și tipuri le de
relații pe care subiecții le au
cu grupul de egali/prietenii.
În acest sens, literatura de
specialitate apreciază faptul
că aderarea la un anumit
grup poate influența
conduita unei persoane,
lucru de altfel dovedid prin
diverse cercetări sociologice.
În ceea ce privește
microcercetarea de față, 5
din 10 subiecți au afirmat
faptul că fac parte din
anumite grupuri (colegi de
clasa, colegi de fotbal etc.)
însă nu îi pot considera
prieteni. Acest lucru îl
consider a fi, pe de o aprte,
un mecanism de apăra re ce
își are originile în ceea ce
părinții au înce rcat să le
transmită copiilor de -a Am un
prieten bun.

Nu am
prieteni, sunt
ori
cunoștințe
ori amici de
fotbal.

Prietenii mei
sunt ca și
mine, îmi
înțeleg
problemele.

Niciodată nu
m-am lăsat
manipulat.

52
lungul timpului, iar pe de
altă parte, consider ca acest
lucru denotă o maturitate
emoțională a subiecților ce
se manifestă prin grija față
de propria persoană dar și
față de menținerea
echilibrului familial. Afirm
acest lucru deoarece în
cadrul acestor interviuri, unii
subiecți au afirmat faptul că
deseori au avut loc discuții
aprinse sau certuri între ei și
părinții lor din cauza
prietenilor, pe care părinții
nu îi consi derau potriviți
pentru ei. În acest sens, 8
subiecț i din 10 au considerat
că prietenii lor reușesc să îi
influențeze într -o foarte mică
măsură (20%, 30% etc.) și că
niciodată nu au făcut și nu ar
face ceva contra voinței lor
pentru a se simți acceptați de
către ceilalți. Ceilalți 2
subiecți au afirmat fapt ul că
deși relațiile intrafamiliale
erau foarte bune, grupul de
prieteni i -au determinat la un
moment dat „să se abată de
la drumul cel bun” pentru a
fi la fel ca ceilalți, pentru a

Mi-am ales
și prietenii
dar
cateodată nu
am făcut
cele mai
bune alegeri.

53
se simți apreciați sau
acceptați.

IMPOTANȚA
PARTENERIATULUI
FAMILIE -ȘCOALĂ Deși pentru toți cei
intervievați educația
reprezintă o componentă
esențială în dezvoltarea unei
persoane, doar 5 dintre ei
consideră ca este foarte
important ca părinții să aibă
o legătură strânsă c u școală,
să se intereseze de
performanțele lor școlare sau
de conduita lor. Această
perspectivă este întâlnită la
subiecții de gen masculin,
care apreciază că părinții lor
se implica suficient, nu mai
mult decât ar fi nevoie,
deoarece ei nu consideră
neap arat necesară această
relație. Pe altă
parte,persoanele de gen
feminin au considerat că
acest parteneriat are o
importanță majoră și
consideră acest lucru ca fiind
atât o responsabilitate din
partea părinților, cât și o
modalitate de a -și manifesta
grija ș i afecțiunea față de ei. Educația de
acasă este
cea mai
importantă.

Dacă tata nu
are școală
eu de ce să
fac?

Nu văd a fi
necesar
implicarea
lor.

Părinții mei
aveau o
legăură
strânsă cu
școala, acum
mai rar spre
deloc.

54
6.2.Limite, provocări și benefic ii ale cercetării.

Procesul de cercetare a fenomenelor societății prin metode calitative este
unul extrem de laborios. Acest lucru este susținut și de autorii de referință ai
socialuluicare apreciază faptul că în ceea ce privește cercetarea calitativă, în că nu
există o metodologie pusă la punct. Pe parcursul realizării acestei micro -cercetări
am avut parte atât de obstacole, cât și de avantaje sau de anumite „portițe”.
Obstacolele (limitele) au fost, în primul rând, de ordin numeric, adică inexistența
unei game l argi de subiecți, potențiali participanți la această micro -cercetare în
Județul Iași.

Pe de altă parte, un alt obstacol întâlnit este legat de reținerea potențialilor
subiecți ai microcercetării, dar mai ales a părinților acestora sau a persoanei d e
îngri jire. Așa cum am menționat anterior, strategia de eșantionare a fost cea a
bulgărelui de zăpadă iar pe măsură ce mi se recomandau posibili subiecți în cadrul
cercetării, începeam formalitățile participării acestora la studiu. În momentul în care
posibilii subiecți erau invitați să participe, ori unii dintre ei, ori părinții/persoana de
îngrijire manifestau reticență iar ulterior refuzau, din motive necunoscute mie, însă
aș îndrăzni să spun că probabil din teama de a nu fi stigmatizați.

O provocare pentru mine a reprezentat -o înteg demersul metodologic, deoarece
în acestă oranizație Salvați Copiii nu au mai fost realizate astfel de studii sau micro –
cercetări, însă în special a reprezentat o provocare faptul că a trebui să conving, fără
prea mari insi stențe, subiecții și părinții/persoanele de îngrijire ale acestora că nu se
vor expune la niciun risc dacă vor participa la această microcercetare, dar și faptul
că abordarea subiecților dar și a întregului demers trebuie să fie una științifică.

Benefici ile pre zentei micro -cercetări decurg, în primul rând, din faptul că prin
ea am reușit să am o imagine de ansammlu asupra a ceea ce mulți cercetători au
relatat în lucrările lor, asupra modului în care funcționează o familie în momentul
în care starea finan ciară e ste precară iar excluderea lor socială și etichetarea este
realizată instant de cei din exterior. Pe de altă parte, am reușit să obțin date relevante
referitoare la fenomenul sărărciei și efectele acesteia asupra copiilor în plan psiho –
comportamenta l, folo sindu -mă de toare resursele de care am dispus, respectiv

55
timpul, cunoștințele teoretice și relațiile dezvoltate de -a lungul timpului cu subiecții
intervievați și familiile acestor

56
7. Concluzii.
Scopul acestei cercetări rezindă în dorința de a indet ifica ș i de a explica dacă
există o legătură cauzală între două fenomene de actualitate în România, respectiv
fenomenul sărăciei într -o familie și adaptabilitatea copiilor la aceste schimbări
radicale.

În acest sens, am desfășurat o micro -cercetare prin interme diul căreia am reușit
să îmi ating scopul și obiectivele inițial propuse. Aceasta s -a desfășurat în perioada
mai- iunie 2018, în județul Iași, sediul “Salvați Copiii”. Utilizând strategia
bulgărelui de zăpadă, am reușit să intervievez 10 elevi, mino ri, cu vârste cuprinse
între 16 -17, care se află într -o stare de sărăcie de peste 2 ani. În demersul
metodologic m -am axat pe metodele calitative, respectiv interviul semistructurat,
individual.
Rezultatele cercetării arată faptul că între aceste două fe nomene există o relație
cauzală doar în anumite condiții. Principalele condiții care favorizează instalarea
comportamentului deviant la minorii constau în relațiile intrafamiliale defetuoase
dezvoltate îinainte. Astfel, 2 subiecți din cei 10 intervievați a u afirm at faptul că
lipsa comunicare, de afecțiune sau implicare au determinat adoptarea de
comportamente antisociale de scurtă durată. Atașamentul copiilor intervievați față
de părinți și viceversa sunt preponderent securizante.

De asemenea, din aceast ă cerce tare a rezultat faptul că subiecții acordă o
deosebită importanță educației formale, dar mai ales celei informale, considerând
că părinții reprezintă principala sursă de socializare și la fel de importantă este
considerată și alința familie -școală. În ceea ce privește grupul de prieteni, cei mai
mulți dintre subiecți consideră că grupul de prieteni din care fac parte împărtășește
aceleași valori cu subiecții și că aceștia îi influențează într -o măsură foarte scăzută
în sensul negativ, fapt datorat to t socia lizării din cadrul familiei. Cu toate acestea,
copiii sunt în continuare vulnerabili, deoarece presiunile sociale sunt foarte mari iar
relațiile cu familia, grupul de egali sunt decisive în dezvoltarea ulterioară a
copiilor.Astfel, cea mai mică modi ficare la nivelul arborelui de relații ale persoanei,
duce la schimbări majore ale acesteia în contextul social.

57
BIBLIOGRAFIE

1.Educația copilului, Negoescu Gabriela Silviu, Craiova, Legis, 2013;
2.Drepturile copiilor, bunăstarea și protecția lor , Iovu Mihai, Cluj -Napoca, Presa
Universitară Cluj -Napoca, 2012;
3.Bunăstarea copiilor din mediul rural, Bădescu Gabriel, Cluj -Napoca, Risoprint,
2012;
4.Bunăstarea copilului, Lect. Universitar dr. Alin Stănescu, Universitatea din
București, 2006 – 2007;
5.Protecția juridica a drepturilor copilului, Andreea Drăghici, București, Universul
Juridic, 2013;
6.Adopția si protecția copilului aflat în dificultate, Filipescu Ion P, (1927 – 2002),
București, All Educational, 1997;
7.Ființa spirituală a copilului, cunoa ștere, ocrotire și îngrijire, Popescu Aurel,
Craiova, Oltenia, 1993;
8.Legislația privind protecția copilului, București, MarkLink, 2000;
9.Drepturile copilului, viața, educație, sanatate, libertate, fericire, Grigore Ileana,
Craiova Didactică Nova, 2004;
10.România și Convenția cu privire la drepturile copilului recomanările
Comitetului O.N.U pentru drepturile copilului, România Guvernul, București,
Vanemounde, 2009;
11.Asistența și intervenția socială, Sandu Antonio Ștefan, Iași, Lumeu, 2002;
12.Abolirea pedepsei corporale aplicate copiilor, Council of Europe, 2008;
13.Protecția drepturilor copilului ca principiu al asitenței sociale, Doina Balahur,
Editura All Beck, 2001;
14.Studiu de caz – metodă de cercetare calitativă, I Bozga, 2010;
15.Metode ce cercet are calitativă în psihologie și științele educației, Ana Maria
Cazan, Editura Universitatea Transilvania Brașov, 2014;
16. Cătălin, Z., Sărăcia și riscurile dezvoltării copiilor în România, Academia
Română, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Bucur ești, 2005;

58
17. Sărăcia și excluziunea socială a copiilor din europa, Publicat de Save the
Children, 2014;
18. Combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea incluziunii sociale a
copiilor, Marieta Radu, Ian Smith, 2007,
19. Platforma europeană de co mbatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru
european pentru coeziunea socială și teritorială, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Europene, 2011;
20. Bălăban. A. 2002. P.97,
21. Agrabin. M, Cercetarea calitativă a socialului, Editura Institutulu i European,
Iași. 2004.
22. Wilmshurst, L., „Psihopatologia copilului. Fundamente”, traducere de Pelea
Alina, Editura Polirom, Iași, 2007.
23. . Stănciulescu, E., „Sociologia educației familiale”, Editura Polirom, Iași, 1998.
24. Organizația Sal vați Copiii , „Situația copiilor ai căror părinți sunt plecați la
muncă în străinătate. Studii și cercetări”, 2015.
25. Gurza, A., și Coroban, C., “Raporturi sociale în sistemul familial”, 2013,
Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, număr ul 8.
26. M ihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu, “Educația în familie”, 2006, București.

59

WEBOGRAFIE

1. http://sspt.md/biblioteca/carti/Mihaela_Ionescu_ -_Educ atia_in_familie.pdf
2. https://www.unicef.org/moldova/ CRC_RO.pdf
3.https://www.echr.coe.int/Documents/Handbook_righ ts_child_RON.pdf
4.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Protectia%20drepturilor%20copilului%2
0aflat%20in20d ificultate%20in%20Rominia.pdf
5.http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2005/RSJ12/0104OanaGhita.pdf
6.http://sa lvaticopiii -iasi.ro/despre -noi/
7. http://www.drepturilecopiilor.ro/overview_development.htm
8. file:///C:/Us ers/danie/Downloads/KE3111252ROC.pdf
9. file:///C:/Users/danie/Downloads/romania_1_2007_ro.pdf
10.https://www.salvaticopiii.ro/sci -ro/files/12/12926672 -aae6-4bfe-a73d –
8f785434cfce.pdf
11. file://C:/Users/danie/Downoad/2004_agabrian -cercetar ea_calitativ ă.pdf
12. http://digitalcommons.usu.edu/etd/2460

60
Anexa 1
FORMULAR DE CONSIMTAMANT INFORMAT

Sunteti invitat sa participati ca voluntar la un scurt interviu pentru
realizarea lucrării de licență a studentei Tica Daniela cu tema Protecția socială a
copilului provenit din familii sărace.
Acest formular de consimtamant informat intentioneaza sa va ofere informatii
referitoare la desfășurarea interviului.
Daca va decideti sa participati la acest interviu sunteti rugat sa semnati
acest consimtamant informat, prin care confirmati ca intelegeti natura si
implica tiile acestui interviu. Acest consimtamant informat nu
va limiteaza drepturile legale, ci doar va asigura ca sunte ti un voluntar care a fost
corect informat cu privire la interviul la care veti participa.
Obiectivele interviului au ca și scop informati v despre implicarea O.N.G – ului
Salvați copiii în ajutorarea familiilor sărace in prag de excludere socială și toată
implicarea fiecărui membru în ajutorarea lor, dar si metodele folosite pentru a
preveni sau combate situația în cauză.
Durata studiului:
Interviul incepe din momentul in care ati semnat formularul
prin care sunteți de acord să participați și durează aprox imativ 30- 40 minute.
Pentru a participa la un astfel de studiu trebuie sa indepliniti
urmatoarele criterii:
-Acord semnat si datat de part icipare la interviu,
-Varsta peste 18 ani,
-Disponibilitatea de a coopera cu investigatorii și de a se conforma
întrebărilor interviului,
Ziua realizarii:
Interviul se desfășoară în cadrul sediului Salvați Copiii, și consta in doua
etape:
-In prima etapa este semnat formularul de consimțămînt informat și sunt
aduse la cunoștință toate subiectele interviului;
-Înregistra rea după caz a subiecților intervievați, notarea răspunsurilor
fiecărui subiect și notarea punctelor slabe sau forte dupa caz.
Retragerea/ excluderea din studiu
Aveti dreptul de a decide să vă retrageți din studiu in orice moment fara sa
dati vreo explicat ie si puteti solicita distrugerea tuturor probelor identificabile
recoltate anterior, pentru a preveni analizarea lor ulterioar a
Interviul este inregistrat audio, toate răspunsurile dvs. vor fi înregistrate cu
acordul celui intervievat iar după caz răspuns urile vor fi scrise în caietul de notițe
a celui ce va lua interviul.
Declar că sunt conștient(ă) de aceste modalități de inter vievare și le accept
fără a solicita ulterior daune materiale sau morale persoanei ce se va ocupa cu
intervievarea subiectilor.
În consecință și în condițiile precizate îmi dau liber și în cunoștință de
cauză consimțământul pentru interviu.
Certific că am citit, am înțeles și accept pe deplin cele de mai sus și ca urmare semnez
prezentul consimțământ informat.

Data :
Semnatura :