Specializare Administrație Publică

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” , BUCUREȘTI

Facultatea de Științe juridice, politice și administrative

Specializare Administrație Publică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Adopția

Coordonator:

Prof .Lector. Unv.Pricopi Adrian

Absolvent:

Popescu Alice-Elisabeta

Sesiune Iunie 2016

Cuprins:

Capitolul I: Considerații generale privind instituția adopției

Secțiunea I: 1.1 Definiția si felurile adopției

1.2 Sensurile juridice ale adopției

1.3 Evoluția reglementărilor juridice referitoare la adopție in România

Secțiunea II: 1.4 Noțiunea de adopție

1.5 Adopția natională și internațională

1.6 Principiile adopției

Capitolul II: Adopția internă, condițiile încuviințării

Secțiunea I: 2.1 Clasificarea condițiilor

2.2 Interesul superior al copilului

2.3 Vârsta adoptatului

2.4 Consimțământul părinților/tutorelui

2.5 Consimțământul copilului

2.6 Inexistența unei adopții anterioare

Secțiunea II: 2.7 Condițiile generale privind adoptatorul

2.8 Condiții privind adopția de către o familie

2.9 Condiții speciale privind adopția copilului celuilalt soț/concubin

Capitolul III: Efectele adopției, data la care se produc efectele

Secțiunea I: 3.1 Efectele asupra rudeniei civile

3.2 Raporturile dintre adoptator și adoptat. Autoritatea părintească

Secțiunea II: 3.3 Numele de familie al adoptatului

3.4 Informațiile cu privire la adopție

Spețe

Bibliografie

Capitolul I:

Considerații generale privind instituția adopției

„Adopția, un bine sau un rău? Un rău pentru că își are originea în abandonul copiilor, un bine pentru că acei copii sunt salvați.

Jean Carbonnier

Dați-vă la o parte, trece maiestatea sa copilul!

Această propoziție reprezintă chintesența importanței copilului în societatea actuală. Tema privind adopția copilului este deosebit de complexă, o abordare optimă implicând utilizarea unei viziuni interdisciplinare în care să fie îmbinate perspectiva juridică și cea psihologică. Adopția, acest fenomen care a atras atenția lumii întregi prin importanța și complexitatea sa, dar mai ales prin efectele pe care le poate genera, rămâne totuși, sau ar trebui să rămână, o instituție care să aibă ca scop suprem preocuparea pentru drepturile copilului și nu o problemă politică sau un scandal de presă. Pentru ca respectarea și asigurarea drepturilor copilului să devină o prioritate națională, s-a urmărit crearea unui cadru coerent și unitar al promovării drepturilor copilului prin care să se abordeze problema copiilor instituționalizați într-un mod integrat. Sistemul de protecție a copilului de dinainte de anul 1989 a fost marcat de perioada în care statul și-a propus să dubleze populația țării, începând cu anul 1965. Adopția națională nu era niciodată prima opțiune, astfel că la un moment dat, autoritățile române au impus moratoriul de care a vorbit întreaga presă internațională. Adopțiile internaționale erau foarte puțin practicate înainte de anul 1990. Începând cu anul 1997, evoluția sistemului de protecție a copilului a fost semnificativă, adopția națională devenind soluția prioritară, înaintea oricărui tip de adopție internațională.”

Secțiunea I:

1.1 Definiția si felurile adopției

,,Adopția este astăzi un fenomen social și juridic internațional prin care se asigură copilului lipsit de părinți sau lipsit de o îngrijire corespunzătoare din partea acestora integrarea într-o familie, cu un climat de iubire și înțelegere, în care acesta să trăiască fără probleme. Noțiunea de adopție este folosită în legislație, în literatura de specialitate și în practica juridică în mai multe accepțiuni: ea desemnează instituția adopției ca fiind totalitatea normelor juridice referitoare la încheierea adopției și la efectele acesteia, desfacerea și desființarea ei; ea reprezintă actul juridic în sine; în al treilea rând, noțiunea desemnează raportul juridic al adopției referitoare la desfacerea adopției ca modalitate de încetare a raporturilor juridice create ca efect al încheierii și încuviințării actului juridic al adopției)” .,, În opinia unor autori” , ,,adopția este atât un act juridic, un raport juridic, dar și o instituție juridică. Alți autori” ,,susțin că adopția este formată din acte juridice unilaterale care dau naștere raporturilor de rudenie civilă, în condițiile legii și între persoanele prevăzute de lege. Codul civil român de la 1864 (având ca inspirație Codul civil francez) reglementa adopția sub forma unui contract solemn încheiat între adoptator și adoptat.”

1.2 Sensurile juridice ale adopției:

-,,adopția ca drept fundamental al copilului;

-adopția, act juridic;

-adopția ca formă a protecției alternative a copilului;

-adopția ca operațiune juridică;

-adopția ca stare juridică a copilului adoptat și a persoanei care adoptă;

-adopția ca instituție juridică.”

Adopția ca drept fundamental al copilului-“ca drept obiectiv, adopția, alături de tutelă și măsurile de protecție specială, este recunoscută, potrivit art.39 , alin.1 din Legea nr.272/2004, oricarui copil lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea parinților sai sau care , pentru protejarea intereselor sale , nu poate fi lăsat in grija acestora. Reglementările din cuprinsul Legii nr.273/2004, referitoare la obligația instanței de judecată de a asculta opinia copilului în varstă de pană la 10 ani si de a solicita consimțămantul la adopție acelui care a împlinit vârsta de 10 ani denotă , implicit , că ne aflam în prezența unui drept( obiectiv) conferit prin lege copilului lipsit de ocrotirea părinților naturali ori care primește ocrotire necorespunzătoare din partea acestora .”

Adopția,act juridic

“Actul Juridic al adopției are o natură complexă , regăsindu-se, corespunzator, elemente ale actului juridic civil, administrativ și judiciar.De fapt , calificarea adopției drept operațiune juridică evocă această natură juridică complexă.Finalmente, prin adopție, urmarea consimțământului părților firești, al copilului care a împlinit 10 ani si al părinților adoptivi, se stinge pentru viitor filiația naturală si ia naștere filiația civilă. Întra-devar , potrivit art.463 Codul Civil”, trebuie să consimtă la adopție următoarele persoane:

”-părinții firești ori , după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție , în condițiile legii;

-adoptatul care a împlinit 10 ani;

-adoptatul sau , după caz, soții din familia adoptatoare , când aceștia adopta împreună ;

-soțul celui care adoptă , cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința.”

Adopția ca formă a protecției alternative a copilului

Din analiza dispozițiilor ar.39 din Legea nr.272/2004 se poate deduce cu certitudine că adopția este plasată ultima printre formele protecției alternative, după tutelă și măsurile de protecție specială.”

Adopția ca operațiune juridică

“Ca operațiune juridică , prin care se creează legătura de filiație între adoptator si adoptat,precum și legaturi de rudenie între adoptat și descendenții adoptatului,pe de-o parte , și rudele adoptatorului , pe de altă parte, adopția presupune parcurgerea unei proceduri legale desfășurate în fața autorităților abilitate ale statului , prin care se verifică îndeplinirea condițiilor de fond cerute de lege și se stabilește dacă adopția este sau nu în interesul superior al copilului .

Legea nr.273/2004 reglementează,în două capitole distincte , procedura adopției interne (Capitolul-III- , art.16-51)și, respectiv, procedura adopției internaționale (Capitolul-IV-,art.52-65). “

Adopția ca stare juridică a copilului adoptat și a persoanei care adoptă

“Ca stare juridică a copilului adoptat și a persoanei care adoptă , adopția reflectă legătura de filiație ce se stabilește între adoptat și adoptator , precum și legăturile de rudenie ce se realizează între adoptat și descendenții acestuia, pe de o parte , și rudele adoptatorului, pe de altă parte.

De asemenea, starea juridică de persoana adoptat , respectiv de persoana adoptatoare , circumscrie și alte efecte prevăzute de lege.

Exempli gratia, evocăm urmatoarele efecte prevazute de Codul Civil:

încetarea legăturii de rudenie firescă dintre adoptat și descendenții săi ,pe de o parte ,și părinții săi și rudele acestora ,pe de altă parte (art.470, alin.2)

Nașterea drepturilor și îndatoririlor părintești ale adoptatorului față de copilul adoptat și , respectiv drepturilor și îndatoririlor adoptatului față de adoptator(art.471)

Numele adoptatorului (art.473).”

Adopția ca instituție juridică

,,Ca instituție juridică, adopția cuprinde totalitatea nomelor juridice interne și internaționale ce reglementează principiile adopției, condițiile de fond ale adopției, procedura adopției interne și a celei internaționale, efectele adopției, încetarea adopției și alte aspecte.

Codul civil cuprinde dispoziții de drept substanțial referitore la adopție, și anume:

-noțiunea adopției;

-principiile adopției;

-adopția internațională;

-procedura adopției;

-persoanele care pot fi adoptate;

-persoanele care pot adopta;

-consimțămantul la adopție;

-efectele adopției;

-încetarea adopției.

De asemenea, art.2607-2610 Codul Civil”- “art.2607-condițiile de fond cerute pentru încheierea adopției sunt stabilite de legea natională a adoptatorului și a celui ce urmează să fie adoptat. Aceștia trebuie să îndeplinească și condițiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naționale arătate.

Condițiile de fond cerute soților care adoptă impreună sunt cele stabilite de legea care cârmuiește efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeași lege se aplică și dacă unul dintre soți adoptă copilul celuilalt.”

“Art. 2610-nulitatea adopției este supusă, pentru condițiile de fond, legilor aplicabile condițiilor de fond, iar pentru nerespectarea condițiilor de formă, legii aplicabile formei adopției.”

1.3 Evoluția reglementărilor juridice referitoare la adopție în România:

-adopția în vechiul drept românesc;

-adopția potrivit Codului Civil de la 1864;

-adopția în reglementarea Codului familiei;

-adopția copilului potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.25/1997 cu privire la adopție;

Adopția în vechiul drept românesc-’’ Adoptio filialis sau imitatio naturae a fost modalitatea de drept comun a adopției.

Această modalitate a adopției s-a regăsit în Codul Caragea (art.1 din Capitolul –V- al Părtii a-IV-a) si Codul. În sistemul dreptului cutumiar ( consuetudinar) înfierea se realizează cu consimțămantul părinților naturali, care iși dădeau copilul de suflet, părinților adoptivi, care luau copilul de suflet. Urmare a înfierii, adoptatul dobândea numele de familie al înfietorului și toate drepturile recunoscute copiilor naturali ai acestuia,fără a pierde, însă legătura cu familia sa naturală.”

Adopția in reglementarea Codului familiei

„Adopția potrivit Codului Familiei până la modificarea acestuia prin Legea nr.11/1990 privind regimul juridic al adopției. La data adoptării lui , Codul Familiei, preluând dispozițiile Codului Civil de la 1864 referitoare la adopție,a reglementat instituția juridică a „Înfierii „ capitolul –III- Codul Familiei a reglementat două modalități ale înfierii ,adică înfierea cu efecte restrânse și înfierea cu efecte depline .

Adopția copilului în reglementarea Codului Familiei după adoptarea legii nr.11/1990 privind încuviințarea adopției.

Legea nr.11/1990, după modificarea ei prin Legea nr.65/1995,a reintrodus conceptul de „Adopție „.

După cum am precizat deja , această schimbare de denumire a fost impusă de faptul că România ratificase deja Convenția de la Strasbourg(31 Martie 1993) si Convenția de la Haga(21 Octombrie 1994),care folosesc acest termen.”

Adopția copilului potrivit Ordonaței de urgență a Guvernului nr.25/1997 cu privire la adopție

„Pentru eliminarea inconveniențelor rezultate de repunerea în vigoare a unor dispoziții ale Codului familiei referitoare la adopție și continuarea procesului de compatibilizare a reglementărilor interne din domeniul adopției cu cele internaționale , a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.25/1997 cu privire la adopție.

De asemenea , prin adoptarea acestei ordonanțe, s-a urmărit și soluționarea juridică a diverselor lacune si inadvertențe din legislația anterioară. Astfel, adopția a fost definită ca o măsură specială de protecție a drepturilor copilului, prin care se stabilea filiația între cel care adoptă și copil, precum și rudenia dintre copil și rudele adoptatorului. În momentul stabilirii filiației prin adopție,filiația dintre copil și părinții săi naturali înceta.

Adopția își produce efectele de la data rămanerii irevocabile a hotărarii judecătorești de încuviințare .”

Secțiunea II:

1.4 Noțiunea de adopție

,, Articolul 451 C.civ. definește adopția ca fiind operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație intre adoptator si adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

În cazul adopției, rudenia și filiația nu se mai întemeiază pe faptul biologic al nașterii și al concepțiunii copilului de către mama și, respectiv, tatăl său, ci îsi are fundamentul în voința persoanelor care, potrivit legii, consimt să creeze o legătură de rudenie, respectiv filiație civilă, sociologică. În acest sens, art.405 alin.(2) C.civ. prevede că rudenia civilă este rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege. ”

1.5 Adopția națională și internațională

,, În funcție de prezența elementului de extraneitate, adopția poate să fie o adopție internă sau internațională.

Codul civil nu consacră explicit această distincție, dar, potrivit art.453, condițiile și procedura adopției internaționale, ca și efectele acesteia asupra cetațeniei copilului se stabilesc prin lege specială.

Noțiunea de drept internațional privat a adopției internaționale, înțeleasă din perspectiva conflictelor de legi, poate să creeze impresia că adopția ar fi internațională dacă un străin adoptă un copil cetățean al altui stat.

În acest sens, din modul în care în art.2 pct.1 din Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și a cooperării in materia adopției internaționale este stabilită sfera de aplicabilitate a acestei Convenții, rezultă că, stricto sensu, adopția este internațională ori de câte ori copilul și cel care adoptă au reședința obișnuită/domiciliul în state diferite. Aceasta deoarece în aceste situații se justifică aplicabilitatea unor norme materiale speciale , de protecție a copilului și a unor garanții suplimentare, care să creeze siguranța că deplasarea copilului în străinătate nu se face în scopuri ilicite.

De exemplu, adopția este internațională în cazul în care un copil cetățean român cu domiciliul în România este adoptat de o persoană cu domiciliul in străinătate, chiar dacă adoptatorul este cetățean român și chiar rudă în linie directă de gr. I (bunic) cu adoptatul. În schimb, dacă un copil cetățean român cu domiciuliul în România este adoptat de un cetățean străin cu domiciuliu în România, adopția este internă, chiar dacă există elementul de extraneitate al cetățeniei și, sub acest aspect, raportul de adopție este unul de drept internațional privat.

Astfel, potrivit art.2 lit. c), prin adopția internă se ințelege adopția în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare , cât și adoptatul au reședința obișnuită în România.

Articolul 2 lit. d) definește adopția internațională ca fiind adopția în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce urmează sa fie adoptat au reședința obișnuită în state diferite, iar, în urma încuviințării adopției, copilul urmează să aiba aceeași reședință obișnuită cu cea a adoptatorului.

Potrivit art.3 din Legea nr. 273/2004, prin reședință obișnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înțelege situația:

Cetățenilor români sau cetățenilor români cu multiplă cetățenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuității nu sunt considerate întreruperi absențele temporare care nu depășesc 3 luni și nici cele determinate de șederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenței unor contracte de muncă impuse de derularea unor activități desfășurate în interesul statului român, precum și ca urmare a unor obligații internaționale asumate de România;

Cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene /Spațiului Economic European sau străinilor care au drept de rezidență permanentă ori, după caz, drept de ședere permanentă pe teritoriul României.

Potrivit art.4 din aceeași lege, prin reședința obișnuită în România a copilului se înțelege:

Copiilor cetățeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviințare a adopției;

Copiilor cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor membre ale Spațiului Economic European sau străini care au drept de rezidență permanentă ori, după caz, drept de ședere permanentă pe teritoriul României și care au locuit în mod efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviințare a adopției.

Cea mai importantă consecință constă în faptul ca atât legea, cât și reglementările internaționale impun o ierarhie în ceea ce privește măsurile de protecție a copilului, adopția internațională fiind guvernată de principiul subsidiarității . Aceasta presupune că adopția internațională este permisă dacă în țara de origine nu se poate asigura o măsură corespunzătoare de protecție a copilului”.

1.6 Principiile adopției

,, Articolul 452 lit.a)-d) C.civ., precum și art. 1 din Legea nr. 273/2004 consacră în mod expres următoarele principii ale adopției:

Principiul interesului superior al copilului. Acesta este in același timp și o condiție de fond a adopției;

Principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial;

Principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică;

Principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate;

Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției;

Principiul garantării confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce privește identitatea părinților firești.”

Capitolul II:

Adopția internă, condițiile încuviințării

Secțiunea I:

2.1 Clasificarea condițiilor

,, Încuviințarea adopției presupune îndeplinirea unor condiții de fond și de formă ale actelor juridice care compun această operațiune juridică. În ceea ce privește condițiile de fond, în dreptul intern și în literatura juridică a devenit tradițională diviziunea în condiții de fond pozitive și în condiții de fond negative( impedimente la adopție), ca și în materia căsătoriei.

Condițiile de fond pozitive trebuie să existe pentru ca adopția să poată fi încuviințata, în timp ce condițiile de fond negative nu trebuie să existe. Interesul clasificării apare pe tărâm probatoriu.

O altă clasificare a condițiilor adopției poate fi aceea în condiții privitoare la adoptator, condiții privitoare la adoptat și condiții obligatorii pentru ambii. Această clasificare evidențiază principalele subiecte ale adopției și prezintă interese practice în dreptul internațional privat. Cele două clasificări pot fi combinate.”

2.2 Interesul superior al copilului

,, Potrivit art.454 alin.(1) C.civ., adopția se încuviințeaza de instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege. Faptul că adopția se realizează numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului reprezintă, în prezent, nu numai o condiție a adopției, ci și un principiu fundamental, consacrat atat de legislația internă, cât și de actele internaționale în materie, la care România este parte.

În ceea ce privește conținutul acestui principiu, apreciem că sunt esențiale următoarele elemente:

Interesul copilului are, în mod preponderent o natură personală nepatrimonială, în sensul că cel care adoptă trebuie să-i asigure copilului condițiile necesare creșterii și dezvoltării sale fizice și morale. Exclusiv interesul patrimonial al copilului, de exemplu cel de a veni la moștenirea adoptatorului nu satisface, de aceea, exigențele acestui principiu, ceea ce însă nu înseamnă că nu pot fi avute în vederea și interesele patrimoniale ale copilului;

Expresia „interesul superior al copilului” semnifică faptul că, în mod firesc, legislația nu poate face abstracție de faptul că în realizarea operațiunii juridice a adopției, celelalte persoane implicate, precum cei care adoptă sau chiar părinții firești ai copilului pot avea propriile interese.

Punând în balanță aceste interese, cel al copilului este ,,superior” și trebuie să fie luat în considerare cu prioritate în soluționarea unei cereri privind încuviințarea adopției;

Respecatrea interesului superior al copilului presupune, în cazul adopției internaționale, un corp de norme juridice a căror respectare să prevină vânzarea și traficul de copii, precum și faptul că deplasarea copilului în străinătate se face exclusive în scopul de a-i asigura un cămin stabil și armonios.”

2.3 Vârsta adoptatului

,, Potrivit art.455 alin. (1) C.civ. , copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu, solutie în deplina concordantă cu art.1 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Dobandirea capacitatii depline de exercitiu se realizeaza fie prin împlinirea varstei de 18 ani (art. 38 C. civ.), fie prin casatoria minorului (art. 39 C. civ.), fie prin emanciparea minorului (art. 40).

În mod exceptional, este permisa si adoptia persoanei majore, dar daca a fost crescuta în timpul minoritatii de catre persoana sau familia care doreste s-o adopte, potrivit art.455 alin.(2) C. civ. În practica judecatoreasca anterioara s-a decis ca prin „crestere” trebuie sa se înteleaga nu numai acordarea întretinerii, în timpul minoritatii, celui care urmeaza sa fie adoptat, ci si existenta unor raporturi, avand caracter de continuitate, asemanatoare acelora existente între parinte si copil.”

Art.455. Vârsta adoptatului

Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu;

Cu toate acestea, poate fi adoptată, în condițiile legii, și persoana care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, dacă a fost crescută în timpul minorității de cel care dorește să o adopte.

2.4 Consimțămantul părinților/tutorelui

Potrivit art. 463 alin. (1) lit. a) C. civ., pentru încuviințarea adopției este necesar consimțământul părinților firești sau, după caz, al tutorelui copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii.

,, Art 463 persoanele care consimt la adopție

Pentru încheierea unei adopții este necesar consimțământul următoarelor persoane:

a)părinții firești ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii;

b)adoptatul care a împlinit 10 ani;

c)adoptatorul sau, după caz, soții din familia adoptatoare, când aceștia adoptă împreună;

d)soțul celui care adoptă, cu excepția cazului în care lipsa de discernamant îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința.

(2) Nu este valabil consimțământul dat în considerarea promisiunii sau obținerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.”

Deși tutela se instituie și în cazul în care părinții sunt decăzuți din drepturile părintești (art. 110 C. civ.), în acest caz, consimțământul la adopție se dă atât de către tutore, cât și de către părinți, soluție expres consacrată în art. 464 alin. (2) C. civ., potrivit căreia părintele sau părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului, fiind totodată obligatoriu și consimțământul reprezentantului legal al copilului.

,, Art. 464. Situații special privind consimțământul părinților

Dacă unul dintre părinții firești este necunoscut, mort, declarat mort, precum și dacă se află, din orice motiv, în imposibilitatea de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este îndestulator.

Când ambii părinți se află în una dintre aceste situații, adopția se poate încheia fără consimțământul lor.

Părintele sau părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului.

În aceste cazuri, consimțământul celui care exercită autoritatea părintească este și el obligatoriu.

Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopția aceluiași copil de către soțul său.

Consimțământul părinților firești nu mai este necesar în acest caz.”

,, O condiție specială este instituită prin art. 10 din Legea nr. 273/2004, potrivit căruia nu poate fi adoptat copilul ai carui părinți firesti nu au împlinit 14 ani.

Legea aduce importante precizări în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acest consimțământ, în concordant cu actele internaționale în materie, la care România este parte:

în principiu, consimțământul la adopție trebuie dat de părinții firești ai copilului.

Prin excepție, în cazul adopției copilului de către soțul adoptatorului, consimțământul este dat de către soțul care este deja părinte adoptator al copilului (art. 464 alin. (3) C. civ.).

Textul are în vedere adopția succesivă a unui copil de către doi soți;

consimțământul părinților firești ai copilului/tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nașterii copilului înscrisă în certificatul de naștere (art. 466 alin. (1) C. civ.);

Art.466. Darea și revocarea consimțământului părinților

(1)Consimțămantul la adopție al părinților firești sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nașterii copilului.

(2)Consimțământul dat in condițiile alin.(1) poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui.

părintele firesc/tutorele poate revoca consimțământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condițiile legii ( art. 466 alin (2) C. civ). Revocarea este un act unilateral de voință, iar dreptul părintelui de a revoca consimțământul este un drept potestativ;

părinții firești/tutorelui copilului trebuie să consimtă la adopție în mod liber, necondiționat și nu numai după ce au fost informți în mod corespunzător asupra consecințelor adopției, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia lui de origine (art. 465 C. civ.).

Direcția în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinții firești sau, după caz, tutorele este obligat să asigure consilierea și informarea acestora înaintea exprimării consimțământului la adopție și să întocmească un raport în acest sens (art. 9 din Legea nr. 273/2004);

Art.465. Libertatea consimțământului părinților

Părinții firești ai copilului sau, după caz, tutorele trebuie să consimtă la adopție în mod liber, necondiționat si nu numai după ce au fost informați în mod corespunzător asupra consecințelor adopției, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 273/2004, consimțământul părinților firești/tutorelui se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii adopției.”

Prin excepție, în cazul adopției copilului de către soțul părintelui sau, consimțământul părintelui firesc se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de încuviințare a adopției.

În mod excepțional, instanța judecătorească poate trece peste refuzul părinților firești/ al tutorelui de a consimți la adopția copilului, dacă se dovedește prin orice mijloc de probă că aceștia refuză în mod abuziv să-și dea consimțământul la adopțieși instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, ținând seama și de opinia acestuia, cu motivarea expresă a hotărârii în această privință ( art.467 C. civ.).

Art.467. Refuzul părinților de a-și da consimțământul

În mod excepțional, instanța de tutelă poate trece peste refuzul părinților firești sau, după caz, al tutorelui de a consimți la adopție, dacă se dovedește, cu orice mijloc de probă, că acesta este abuziv și instanța apreciază că adopția este în interesul superior al copilului, ținând seama și de opinia acestuia, dată în condițiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privință.

,,Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, se poate considera refuz abuziv de a consimți la adopție și situația în care, deși legal citați, parinții firești sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimțământului;

g)dacă unul dintre părinții firești este decedat, necunoscut, pus sub interdicție, declarat judecatorește mort sau dispărut, precum și dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitatea de a-și manifesta voința, consimțământul celuilalt părinte este suficient ( art. 464 alin. (1) C. civ.).

În schimb, dacă părinții copilului sunt divorțați este necesar consimțământul ambilor, iar nu numai al părintelui care exercită autoritatea părintească ( art, 398 alin. (2) coroborat cu art. 463 C. civ.);

h)părintele minor care a împlinit 14 ani își exprimă consimțământul asistat de către ocrotitorul său legal ( art. 11 din Legea nr.273/2004).”

2.5 Consimțământul copilului

,,Potrivit art.463. alin.(1) lit.b) C.civ., pentru încuviințarea adopției este necesar consimțământul adoptatului care a împlinit vârsta de 10 ani.

Consimțământul la adopție al copilului care a împlinit 10 ani nu înseamnă o simplă ascultare a acestuia, ci suntem în prezența unei capacitate special instituite de lege în favoarea copilului, consimțământul lui având, însă, o puternică semnificație afectivă.

Potrivit art.14 alin (1) din Legea nr.273/2003, consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în fața instanței judecătorești, în fața încuviințării adopției.

Alineatul (2) al art.14 precizează că adopția nu va putea fi încuviințată fără consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. De aici rezultă că instanța nu ar putea să treacă peste refuzul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani de a consimți la adopție. Cu toate acestea, art.5 alin. (3) teza a-II-a din Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii prevede că se poate renunța la consimțământul unui copil care suferă de un handicap ce îl împiedică să iși exprime consimțământul valabil.

Drept o garanție a exprimării unui consimțământ liber, în cunoștință de cauză, alin. (3) al art. 14 prevede că anterior exprimării consimțământului, direcția în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui și informa pe acesta, ținând seama de vârsta și maturitatea sa, în special asupra consencințelor adopției și ale consimțământului sau la adopție, și va întocmi un raport în acest sens.

De asemenea, potrivit art. 6 din Convenția europeană revizuită, în cazul în care consimțământul copilului nu este necesar, acesta este consultat, în masura în care este posibil,iar opinia și dorințele sale sunt luate în considerare, ținându-se seama de gradul său de maturitate. Se poate renunța la această consultare dacă este în mod vădit contrară interesului superior al copilului.

Aceasta înseamnă că, oricum, în cazul copilului care nu a împlinit vârsta de 10 ani, precum și al copilului cu handicap, pentru care nu se cere consimțământul, copilul trebuie consultat, fiind aplicat prevederile art.264 C.civ.,,

,,Art.264. Ascultarea copilului

În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.

Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta , dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricarei decizii care îl privește.

Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivate.

Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

Dispozițiile legale special previn consimțământul sau prezența copilului, în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea de către instanța unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile. C. civ. ( 130, 139, 396, 401, 472, 473, 482, 486, 494, 495).,,

2.6 Inexistența unei adopții anterioare

Acesta este un impediment la adopție, recunoscut în mod constant de legea română. Art.462 alin. (1) si (2) C. civ. Interzice adopția unei persoane de către mai mulți adoptatori, fie simultan, fie succesiv.

De la acestă regulă există mai multe excepții:

Poate fi încuviințată adopția simultană sau succesivă, atunci când adoptatorii sunt soți și soție;

Poate fi încuviințată o nouă adopție atunci când:

adoptatorul sau soții adoptatori au decedat; în acest caz, adopția anterioara se consideră desfacută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecatorești de încuviințare a noii adopții. Reglementarea anterioară legii nr. 273/2004 nu prevedea expres posibilitatea încuviințării unei noi adopții, ceea ce înseamnă că, în doctrina, datorită formalismului excesiv, impunând practice două procese: un proces de desfacere a adopției precedente, în care ar urma să se invoce decesul adoptatorului, ca motiv pentru desfacerea adopției, și un proces de încuviințare a unei noi adopții. Prin legea nr. 243/2004 legiuitorul și-a însușit astfel soluția propusă în doctrina de a permite încuviințarea unei noi adopții, urmând ca adopția precedentă să fie considerată desfacută pe data încuviințării noii adopții , soluția fiind astfel preluată în Codul civil;

adopția anterioară a încetat din orice motiv.

Art. 462. Adopția simultană sau succesivă

Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan si nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție.

Cu toate acestea, o noua adopție poate fi încuviințată atunci când:

a)adoptatorul sau soții adoptatori au decedat; în acest caz, adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții;

b)adopția anterioară a încetat din orice alt motiv.

(3) Două persoane de același sex nu pot adopta împreună. ( C. civ. 476).

Secțiunea II:

2.7 Condițiile generale privind adoptatorul

Prin adoptator se înțelege persoana care a adoptat sau dorește să adopte, iar prin familie adoptatoare se înțelege soțul și soția care au adoptat sau doresc să adopte (art.2,lit.b) și i)din Legea nr. 273/2004).Potrivit art.459 C.civ., pot adopta numai persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu.Legea nu instituie o limită maximă de vârstă.

Art.459.Capacitatea și starea de sănătate

Persoanele care nu au capacitate deplină de exercițiu, precum și persoanele cu boli psihice și handicap mintal nu pot adopta.

Potrivit art.461C.Civ. și art.12 din legea nr.273/2004”, adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile material necesare dezvoltării depline și armonioase a copilului.

Îndelinirea acestor garanții și condiții, precum și existent abilităților parentale se certifică de către autoritățile competente prin eliberarea atestatului , cu ocazia evaluării realizate potrivit prevederilor Legii nr.273/2004.

Cu toate acestea , potrivit art.24 din lege , obținerea atestatului nu este necesară :

Pentru adopția persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu ;

Pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv .

Potrivit art.463 lit.c. )C.civ. , pentru încuviințarea adopției este necesar consimțământul adoptatorului sau al familiei adoptatoare .

Consimțământul trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate, respective să emane de la o persoană cu discernamant, să fie liber și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice , să nu fie viciat prin eroare, dol sau violent.”

Potrivit” art.15 Legea nr 273/2004, consimțământul adoptatorului sau al familiei adoptatoare se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de încuviințare a adopției.

Desigur, aceasta presupune citarea adoptatorului sau a familii adoptatoare de către instanța de judecată , respective prezentarea acestuia în vederea exprimării consimțământului .

În cazul în care cel care dorește să adopte este căsătorit, este necesar și consimțământul soțului celui care adopta (art.463,lit.d) C.civ.). Practic,acesta este un “consimțământ de neîmpotrivire” la adopții din partea acestui soț, de natură să garanteze că adopția nu crează o legatură de natură să destabilizeze viața de famiie a soților și că astfel copilul va creste într-un mediu familial favorabil, chiar dacă numai unul dintre soți este adoptator.

Consimțământul soțului adoptatorului are valoarea juridică a unui act unilateral permisiv (a unei autorizări ca act de drept privat ) prin care acesta nu devine adoptator, ci doar consimte ca celălalt soț să adopte .

Cu toate acestea , consimțământul soțului celui care adoptă nu este necesar, în cazul în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința .Apreciem că aceeași este soluția și în alte cazuri în care , prin ipoteză ,acest consimțământ nu este necesar (de exemplu, soțul este pus sub interdicție , decăzut din drepturile părintești sau dispărut).

Consimțământul soțului celui care adoptă se dă , de asemenea, în fața instanței judecătorești ,odată cu soluționarea cererii de încuviințarea adopției .

Potrivit art.459 C.civ. , persoanele cu boli psihice și handicap mintal nu pot adopta.

Considerăm că textul are în vedere persoana care nu este pusă sub interdicție din cauza bolii psihice de care suferă , deoarece interzisul judecătoresc nu poate adopta pe considerentul că nu are capacitate deplină de exercițiu. Fiind vorba de condiție negativă( un veritabil impediment la adopție în persoana adoptatorului ) ,aceasta poate fi invocate și constatată oricând pe parcursul procedurilor de încuviințare a adopției.”

2.8 Condiții privind adopția de către o familie

Practic , această formă de adopție este cea mai frecventă, fiind și cea mai eficientă, deoarece conferă copilului un mediu familial adecvat , asemănătoare unei familii de origine.

Legea română nu instituie nicio condiție specială privind durata minimă căsătoriei , fiind indiferent faptul dacă soții au și alți copii din căsătorie sau chiar adoptați .

Adopția unui copil de către doi soți se poate face simultan sau succesiv (art.6, alin.(1) legea nr.273/2004,art.462, alin.(1) C.civ.) .

Tradițional , în legislația română , adopția de către mai multe persoane este interzisă , cu excepția cazului în care ea se face de către soț și soție simultan sau succesiv .

Altfel spus , legea nu permitea adopția unui copil de către doi concubini , aceasta constituind un impediment la adopția a cărui încalcare se sancționează cu nulitatea absolută a adopției.

Art.462 alin.(2) C.civ. prevede expres că două persoane de același sex nu pot adopta împreună .

Prin art7 alin (1) Convenția Europeană revizuită în materia adopției de copii , prevede însă că legislația națională poate permite adopția unui copil :

De către două persoane de sex diferit care sunt căsătorite una cu cealaltă, sau atunci când există o astfel de instituție , care au incheiat un parteneriat inregistrat ,

De câte o singură persoană.

De asemenea, potrivit alin.(2), statele au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a convenției la cuplurile formate din persoane de același sex care sunt căsătorite una cu cealaltă sau care au încheiat un parteneriat înregistrat , precum și la cuplurile formate din persoane de sexe diferite și de același sex care trăiesc împreuna într-o relație stabilă.”

2.9 Condiții speciale privind adopția copilului celuilalt soț/concubine

Prin legea” nr.233/2011 s-a instituit o condiție specială pentru ipoteza în care soția adoptă copilul din afara căsătoriei față de care s-a stabilit paternitatea prin recunoaștere .

Potrivit art.7 , alin.4-5 din legea nr 273/2004, modificată prin legea nr 233/2011 , copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrative , precum și copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaștere de către tată sau care consfințește învoiala părților , fără a se fi cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptați de către soția tatălui numai dacă filiația este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică “ADN”.

În cazul adopției copilului de către soția celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanța judecătorescă va admite cererea de încuviințare a adopției numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei fiiației realizate prin metoda serologică AND cheltuielile determinate de efectuarea expertizei fiind suportate de către adoptator .

În situația în care adoptatorul nu dispune de resursele financiare necesare, acestea vor fi suportate din bugetul de stat.

Prin aceasta, s-a urmărit să se înlăture eludarea procedurilor legale de realizarea adopții , prin recunoașterea de complezență a unui copil din afara căsătoriei de către un bărbat , urmată de procedura simplificată a adopției acestui copil de către soția bărbatului care l-a recunoscut.”

Capitolul III: Efectele adopției, data la care se produc efectele

Potrivit “art.469 C.civ. adopția își produce efectele de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată .

Adopția produce efecte cu privire la rudenie , ocrotirea minorului , nume, domiciliul și locuința copilului , obligația de întreținere, moștenire, cetățenia minorului.”

Secțiunea I: 3.1 Efectele asupra rudeniei civile

Fiind” o adopție cu efecte depline , raporturile de rudenie se vor configure astfel :

Față de adoptator și familia acestuia potrivit art.470 alin.(1) C.civ., între copil și adoptator , precum și rudele acestuia se stabilesc raporturi de rudenie civilă , astfel încat copilul adoptat intră în familia adoptatorului , ca un copil firesc al acestuia . Deși legea nu prevede expres , se consideră, în mod întemeiat , ca și descendenții adoptatului devin rude cu adoptatorul și cu rudele acestuia , deoarece numai astfel se poate vorbi de rudenie civilă asimilată rudeniei firești. Se poate afirma că acesta este “efectul constitutiv” al adopției .

Art.470.Efectele asupra rudeniei

Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă , precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului .

Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi , pe de o parte , și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte .

Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptive , legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul .

Față de părinții firești și rudele acestora .Ca regulă , întrucat copilul adoptat intră în familia adoptatorului , raporturile de rudenie firească între copil și părinții săi și rudele acestuia trebuie să inceteze .Copilul iese din familia sa de origine. Se poate considera că acesta este un “ efect extinctiv” al adopției.

Și în acest caz , potrivit art 470,alin.(2) C.civ., încetarea raporturilor de rudenie privește și pe descendenții adoptatului , în raporturile lor cu părinții firești ai adoptatului și cu rudele acestora .

Se va menține însă impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie , potrivit art.274 alin(3) C.civ..

Art.274 Interzicerea căsătoriei între rude

Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusive.

Pentru motive temeinice , căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea .Instanța se va putea pronunța pe baza unui aviz medical special dat în acest sens .

În cazul adopției dispozițiile alin (1) si (2) sunt aplicabile atat între cei care au devenit rude prin adopție , cât și între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adopției.

O situație deosebită există în cazul în care un soț adoptă copilul firesc sau adoptiv al celuilalt soț . Potrivit art 470 alin .3 C.civ. încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul .

A ceasta înseamnă că , în raport cu părinții săi firești , efectul extintiv al raporturilor de rudenie este numai parțial , și anume încetează aceste raporturi numai între adoptat și descendenții săi –pe de o parte – și părintele firesc care nu este soțul adoptatorului – pe de altă parte.În consecință, se mențin raporturile de rudenie între cel adoptat și descendenții săi , pe de o parte , și părintele firesc , care este soțul adoptatorului , și rudele acestuia , pe de altă parte .

3.2 Raporturile dintre adoptator și adoptat. Autoritatea părintească

Potrivit “art 471 C.civ. adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui firesc față de copilul său firesc .

În cazul în care adoptatorul este soțul părintelui firesc al adoptatului , drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către adoptator și părintele firesc căsătorit cu acesta.

Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană față de părinții săi firești .

Dacă adoptatorul este decăzut din exercițiul drepturilor părintești , instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al copilului ,poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protecție prevazută de lege( art472 C.civ.)”

“Art.471Raporturile dintre adoptator și adoptat

Adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul său firesc

În cazul în care cel care adoptă este soțul părintelui firesc al adoptatului , drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către adoptator și părintele firesc căsătorit cu acesta.

Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle pe care le are orice persoană față de părinții săi firești.

Art 472 Decăderea adoptatorului din exercițiul drepturilor părintești

Dacă adoptatorul este decăzut din exercitiul drepturilor părintești, instanța de tutelă , ținând seama de interesul superior al copilului , poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protecție prevăzute de lege.Ascultarea copilului este obligatorie , dispozițiile art.264 fiind aplicabile.”

Secțiunea II: 3.3 Numele de familie al adoptatului

Potrivit art.”473 din C.civ., adoptatul dobândește prin adopție numele adoptatorului .

Dacă adopția se face de către doi soți ori de către soțul care adoptă copilul celuilalt soț , iar soții au nume comun, adoptatul va purta acest nume .

În cazul în care soții nu au nume de familie comun , ei sunt obligați să declare instanței judecătorești care încuviințează adopția, numele pe care adoptatul urmează să-l poarte.

Pentru motive temeinice , instanța, încuviințând adopția, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare și luând consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani , poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat .

De asemenea, legea prevede expres că , în cazul adopției unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei , soțul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului , cu consimțământul celuilalt soț , acordat în fața instanței care încuviințează adopția .

Pe baza hotărârii judecătorești irevocabile de încuviințare a adopției ,serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor competente întocmește , în condițiile legii, un nou act de naștere al copilului , în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești.Vechiul act de naștere se va păstra , menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.”

“Art.473Numele adoptatului

Copilul adoptat dobândește prin adopție numele de familie al celui care adoptă .

Dacă adopția se face de către doi soți ori de către soțul care adoptă copilul celuilalt soț , iar soții au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume .În cazul în care soții nu au nume de familie comun , ei sunt obligați să declare instanței care încuviițează adopția numele pe care aceste umează să îl poarte. Dacă soții nu se înțeleg , hotărăște instanța. Dispozțtiile art.264 rămân aplicabile .

Pentru motive temeinice , instanța, încuviințând adopția, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare și cu consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat .

În cazul adopției unei persoane căsătorite , care poartă nume comun cu celălalt soț , soțul adoptat poate lua numele adoptatorului , cu consimțământul celuilalt soț, dat în fața instanței care încuviințează adopția .

Pe baza hotărârii definitive de încuviințarea adopției , serviciul public comunitar local de evident a persoanelor competent întocmește , în condițiile legii , un nou act de naștere al copilului , în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești.Vechiul act de naștere se păstrează menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.”

3.4 Informațiile cu privire la adopție

Potrivit art 474 C.civ. informațiile cu privire la adopție sunt confidențiale .Modul în care adoptatul este informat cu privire la adopție și la familia sa de origine , precum și regimul juridic general al informațiilor privind adopția se stabilesc prin lege specială.

În acest sens, art66-70n din legea nr 273/2004 reglementează detaliat aspectele referitoare la informațiile cu privire la adopție .

Astfel adoptatorii sunt obligati sa informeze gradual copilul ca este adoptat , incepand de la varste cat mai mici , cu sprijinul specialistilor din cadrul compartimentului de adoptii si post adoptii al directiei .

Adoptatorii și adoptatul au dreptul să obțină din partea autorităților competente extrase din registrele publice al căror conținut atestă faptul , data și locul nașterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopția și nici identitatea părinților firești.

Identitatea părinților firești ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacității depline de exercițiu numai pentru motive medicale , de către Oficiul , la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soțului sau descendenților acestuia ori a reprezentantului unei instituții medicale sau a unui spital .

După dobândirea capacității depline de exercițiu , adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau ori , în cazul în care el nu are domiciliul în România , Tribunalul București , să îi autorizeze accesul la informațiile aflate în posesia oricăror autorități publice cu privire la identitatea părinților săi firești.

Instanța citează direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului , Oficiul , precum și orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluționarea cererii și va putea admite cererea dacă , potrivit pobelor administrate , constată că accesul la informațiile solicitate nu este dăunător integrității psihice și echilibrului emoțional ale solicitantului și dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere adecvată.”

Spețe

,, Tribunalul Olt – Sentința civilă nr. 206

05.10.2011

,, Tribunalul Neamț -Adopție minor

Sentință civilă din 20.01.2016

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr.  …. la data de  22.12.2015, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, reprezentată legal prin Director general–Cristina Păvăluță, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu R.A., în calitate de pârâtă, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încuviințarea adopției minorei C.I., născută la data de .., în localitatea Piatra Neamț, județul Neamț, de către pârâta R.A., precum și schimbarea prenumelui minorei din „I.”, în „I.-A.”.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că minora C. I., născută la data de …., în localitatea Piatra Neamț, județul Neamț, a rezultat dintr-o relație de concubinaj a numitei C.A., nefiind stabilită filiația față de tată.

Deoarece numita C.A.mai avea un copil în întreținere la nașterea fiicei I. și se confrunta cu substanțiale lipsuri materiale și financiare, încât nu-și mai permitea s-o crească și pe aceasta, a solicitat o măsura de protecție speciala pentru fiica sa. Acesta beneficiază de măsura plasamentului de mai bine de 2 ani la familia R.C. și A.M., cu domiciliul în municipiul Piatra Neamț, … județul Neamț potrivit hotărârii C.P.C. Neamț nr. 493/22.10.2013, unde se află și în prezent.

Ca urmare a faptului că minora C. I. nu a putut fi reintegrată în familia sa, prin sentința civilă nr. 30/CC/28.08.2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. …, sentință rămasă definitivă și irevocabilă la data de 22.10.2015, s-a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne.

După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile de deschidere a adopției interne, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului  și Adopție a comunicat Lista persoanelor înscrise pentru adopție. Din această listă a fost selectată cu prioritate d-na R.A.M., ca fiind cea potrivită pentru a adopta pe copilul în cauză.

Pe durata cat copilul C.J. a fost dat în plasament la familia  R., acesta s-a atașat foarte mult de pârâtă, așa încât încuviințarea adopției corespunde interesului superior al copilului.

Din Raportul final nr.84392/14.12.2015, referitor la evoluția relațiilor dintre copilul C.I. și d-na R.A.M., rezultă că pârâta locuiește în municipiul Piatra Neamț, este căsătorită din anul 2002 cu numitul R.C. iar din căsătorie nu au rezultat copii. Familia R. are un imobil municipiul Piatra Neamț, în suprafață de 56mp, cu toate dotările necesare unui trai decent, iar veniturile familiei sunt îndestulătoare pentru a crește și educa un copil.

Pârâta a depus la dosar cazierele judiciare, al ei și al soțului, eliberate de către I.P.J. Neamț, din care rezultă că aceștia nu au fost condamnați, nu li s-a interzis drepturile părintești și nici dreptul de a fi tutori sau curatori și din acest punct de vedere pârâta îndeplinește condițiile morale pentru a adopta pe copilul în cauză.

Ca urmare a faptului că minora C.I. se află în plasament la familia R., prin Hotărârea C.P.C. Neamț nr. 493/22.10.2013 și în prezent, reclamanta a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în vederea încuviințării adopției interne întrucât soții R. P.C. și A.M. îl au pe copil în plasament de peste 2 ani. La cererea pârâtei de încuviințare a adopției,a achiesat și soțul acesteia, care declarat că o va sprijini material și moral.

Soțul pârâtei lucrează în străinătate și nu a putut face dovada că în ultimele 12 luni a locuit efectiv și încontinuu pe teritoriul României. Din acest considerent pârâta adoptă singură copilul C.I..

Pârâta este atestată potrivit Atestatului nr.13 din 03.07.2015, atestat eliberat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute la art.7, alin. 1 – 3 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopției, cu modificările și completările ulterioare, ocazie cu care s-a verificat dacă d-na R. întrunește condițiile materiale și garanțiile morale pentru a adopta pe copilul pe care îl are în plasament.

Cu privire la schimbarea prenumelui copilului din „I." în „I.- A.", pârâta a motivat  în cererea sa că și-a dorit ca fetița pe care o va adopta să poarte acest prenume.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 și următoarele raportat la art. 42, alin. 1, lit. c din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopției, republicată.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar: certificat de naștere al copilului legalizat; certificatul medical privind starea de sănătate al copilului, în original; atestatul persoanei adoptatoare, conform cu originalul; hotărârea C.P.C. Neamț nr.493/22.10.2013; sentința civilă nr. 30/CC/28.08.2015; lista persoanelor înscrise pentru adopție; Fișa de potrivire teoretică; certificatul  de naștere al persoanei adoptatoare, în copie legalizată; certificat de căsătorie al persoanei adoptatoare, în copie legalizată; cazierele judiciare al persoanei adoptatoare și al soțului, în original; certificatele medicale ale familiei adoptatoare, în original; raport final referitor la relația dintre copil și pârâtă, copie C.I.; cerere pârâtă; declarații; alte rapoarte; dispoziția nr. 13 din 03.07.2015; atestat; adeverințe; acord soț.

Analizând cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență și Socială și Protecția Copilului Neamț, în raport de înscrisurile anexate, tribunalul reține următoarele împrejurări de fapt și de drept:

Minora C.I., născută la data de 1 septembrie 2013 în municipiul Piatra Neamț, județul Neamț provine dintr-o familie monoparentală, filiația față de tată nu a fost stabilită și nici nu s-a înaintat acțiune pentru stabilirea paternității. Este al doilea născut la numitei C.A.P.. La scurt timp după naștere a fost abandonată în Secția Neonatologie a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț.

Având în vedere dezinteresul manifestat de către mamă, lipsa posibilităților financiare și a unui spațiu locativ, precum și situația familiei extinse care nu putea oferi sprijin în creșterea copilului, s-a propus pentru acesta instituirea măsurii de plasament familial.

În baza Hotărârii nr.493/22.10.2013 a fost instituit plasamentul familial al copilului la familia R.C. ȘI A.M. cu domiciliul în municipiul Piatra Neamț, …județul Neamț.

În perioada spitalizării și după instituirea plasamentului la persoana substitut, copilul nu a fost vizitat niciodată de către membrii familiei naturale sau extinse.

Ca urmare a reevaluării cazului, managerul de caz, a propus ca obiectiv final în Planul individualizat de protecție, deschiderea procedurii adopției interne pentru C.I., având în vedere că membrii familiei naturale și lărgite nu au manifestat interes pentru creșterea și îngrijirea copilului și dreptul său de a avea o familie.

Prin sentința civilă nr. 30/CC/28.08.2015, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. …, sentință rămasă definitivă și irevocabilă la data de 22.10.2015, s-a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne pentru copilul C.I..

În conformitate cu prevederile art.37 din Legea 273/2004 privind procedura adopției, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului  și Adopție a emis lista A/18486/CA/GD/26.11.2015 a familiilor/persoanelor care răspund în cea mai mare măsură nevoilor copilului C.I..

Prima poziție din lista transmisă de către A.N.P.D.C.A., este ocupată de doamna R.A.M. întrucât aceasta se ocupă de creșterea și educarea fetiței de la vârsta de aproximativ 2 ani existând deja o relație de atașament între copil și mama substitut. Întrucât doamna R.A.M.  deținea atestat de persoană aptă să adopte și pentru că îndeplinea și condiția de viață de familie de peste 6 luni cu copilul C.I., în urma procesului de potrivire teoretică, s-a considerat că aceasta este cea mai potrivită pentru a deveni părinte adoptator pentru fetița din plasament. Având în vedere aceste considerente, nu a fost necesară parcurgerea procesului de potrivire practică anterior încuviințării adopției.

Din istoricul familiei R. rezultă că doamna A.M. a copilărit în mediul urban. Absolventă de studii medii, aceasta nu a profesat niciodată în domeniul în care s-a pregătit, electromecanic, lucrând în diferite domenii în România, după care în anul 2003 a lucrat în Spania. În anul 2013 revine în țară și decide să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului C.I., pentru care s-a dispus plasamentul familial. Momentan nu dorește să se implice profesional, fiind susținută financiar de către soț, dorind să acorde cât mai mult timp copilului pentru care exersează rolul de părinte substitut.

Ideea adopției a apărut după ce soții R. au făcut toate demersurile medicale pentru a avea propriul copil și au conștientizat că este puțin probabil să devină părinți biologici. Deși ambii soți și-ar fi dorit să adopte, soțul nu se poate asocia la adopție, întrucât nu îndeplinește condiția de locuire efectivă pe teritoriul României, acesta lucrând în Spania.

Doamna R.A.M.  a fost atestată ca persoană aptă să adopte conform atestatului nr.13/03.07.2015 emis în baza dispoziției Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț.

În raportul final s-a reținut că doamna R. dispune de abilități parentale precum: răbdare, deschidere, comportament ludic, disponibilitate afectivă, fiind un părinte tolerant și deschis, care pune nevoile copilului pe primul plan.

Se bucură de respect în comunitate, rețeaua de sprijin fiind constituită din membri ai familiei lărgite și prieteni care asigură suport afectiv, emoțional și moral. Ca părinte va fi ludică, tolerantă, blândă dar consideră că și fermitatea este importantă în relația părinte-copil. Nu este înscrisă în cazierul judiciar cu antecedente penale, dispune de venituri lunare care asigură satisfacerea trebuințelor materiale, sociale, educaționale, de petrecere a timpului liber pentru cei doi membri ai cuplului conjugal și pentru copilul pe care dorește să îl adopte.

Doamna R.A.M. locuiește în mediul urban, într-un apartament proprietate personală. Locuința, cu o suprafață de 56 mp este compusă din dormitor, living, bucătărie, baie, hol și balcon. Apartamentul dispune de apă curentă, este racordat la sistemul de canalizare al orașului, fiind încălzit cu centrală termică proprie, pe bază de gaz metan. Doamna R. locuiește într-o zonă sigură și liniștită a orașului, accesul către zona centrală a orașului este facil, aceasta putându-se deplasa cu autoturismul propriu sau cu mijloacele de transport în comun.

De asemenea, familia R. a început construcția unei case (parter și mansardă), pe un teren care-1 deține în mediul rural, cu o suprafață de 1000 mp, unde intenționează să locuiască cu copilul pe care doresc să-l adopte.

Întrucât I. se află în îngrijirea doamnei R.A.M. de peste doi ani, fetița se simte în siguranță în prezența persoanei adoptatoare care îi oferă stabilitate, alinare, încredere. Doamna R.A.M. manifestă empatie, tact în relația cu copilul, folosește metode educative adecvate, comunicând permanent fiind disponibilă și adaptabilă la nevoile acestuia. În perioada plasamentului, copilul a evoluat corespunzător vârstei cronologice în plan somatic și cognitiv-emoțional, a fost bine îngrijit și atent supravegheat oferindu-i-se acestuia un mediu familial suportiv și securizant.

În consecință, pentru motivele reținute, instanța constată că este întemeiată cererea de încuviințare adopție formulată de reclamantă și, în temeiul art. 48 și urm. din Legea nr. 273/2004, va încuviința adopția minorei C.I., născută la data de …, în localitatea Piatra Neamț, județul Neamț, CNP: .., fiica lui natural și C.A.P., de către persoana adoptatoare R.A.M., născută la data de … cu domiciliul  în municipiul Piatra Neamț, … județul Neamț.

În tem. art. 473 alin. 1 și alin. 3 din Codul Civil, va dispune, ca după rămânerea definitivă a hotărârii de adopție, minora să poarte numele adoptatorilor acela de acela de „R”, precum și cererea de schimbare a prenumelui minorei din  „I.”, în „I.- A.”, urmând ca pe viitor aceasta să poarte numele de R. I.-A.”.

În tem. art. 473 alin. 5 din Codul Civil, va dispune, de asemenea, ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei  municipiului Piatra Neamț, județul Neamț, să întocmească un nou act de naștere al copilului în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinți firești.

Sursa spetei atasate fiind : www.jurisprudenta.ro . ”

,, Deschiderea procedurii adopției interne art. 29 din Legea nr.273/2004.

Decizie 1272 din 03.12.2015

Deschiderea procedurii adopției interne, îndeplinirea condițiilor prevăzute  de art. 29 din Legea nr.273/2004.

 Măsurile de protecție specială prevăzute de Legea nr.273/2004 sunt măsuri cu caracter temporar, minorii având  dreptul de a beneficia de șansa de a fi integrați într-o familie adoptativă,  cu consimțământul lor și după consilierea psihologică aferentă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât măsura plasamentului poate dura cel mult până la majoratul copiilor, astfel că nu poate fi apreciat ca fiind în interesul acestora de a  nu fi  adoptați, cum eronat susține prima instanță.

Deschiderea procedurii adopției este doar primul pas, până la finalizarea adopției eventuale a minorilor existând alte trei etape, toate presupunând consimțământul acestora, deoarece nu se poate încuviința adopția unui minor de peste 10 ani fără ca acesta să fie de acord.

Atâta timp cât planul individualizat de protecție întocmit pentru copil prevede ca finalitate deschiderea procedurii adopției interne, în condițiile în care reintegrarea în familia naturală nu este posibilă, iar celelalte rude  până la gradul IV  refuză să se implice în întreținerea acestuia și se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr.273/2004, instanța  nu poate respinge acțiunea DGASPC pe motiv că lipsește consimțământul minorului, întrucât conform art.14 alin.1 din Legea nr.273/2004 consimțământul minorului care a împlinit 10 ani este o condiție la admiterea acțiunii numai în cazul încuviințării adopției, or în cauză se solicită deschiderea procedurii adopției interne.

Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale – Decizia 1272/3 decembrie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu  sub nr…/85/2015 reclamanta DGASPC a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.E. și S.I., deschiderea procedurii adopției interne pentru minorii S.E.N. și S.I.D.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorii au intrat în sistemul de protecție specială la scurt timp după naștere, fiind abandonați de mamă în spital. De  la intrarea în sistemul de protecție copiii au beneficiat de măsuri de protecție  specială, la asistentul maternal profesionist, în prezent fiind luată măsura plasamentului la această persoană. Întrucât părinții minorilor au refuzat reintegrarea acestora în familie, reclamanta  a demarat procedura deschiderii adopției interne, fiind întocmit Raportul prevăzut de lege.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1, 8, 13, 26, 28 și 29 din Legea nr.273/2004 privind procedura adopției.

Părinții minorilor nu s-au prezentat în instanță.

Prin sentința civilă nr…/2015  Tribunalul a respins acțiunea reclamantei, reținând în esență următoarele:

Minora S.E.N., născută  în  2002 în M.,  este fiica lui M.E., fără paternitate stabilită, iar minorul S.I.D., născut în  2006 în M.  este fiul lui  S.I. și M.E. Cei doi copii se află în sistemul de protecție specială pentru că au fost abandonați de mamă în spital, ambii aflându-se cu măsură de plasament la asistentul maternal profesionist.

Pe perioada plasamentului nici părinții, nici rudele minorilor nu au ținut legătura cu aceștia. Nici în prezent părinții nu au condiții materiale pentru creșterea și educarea lor, locuind în condiții improprii.

Reclamanta a procedat la consilierea părinților cu privire la efectele adopției și a întocmit în acest sens un raport.

Minorii au fost audiați de instanță în camera de consiliu și au arătat că nu sunt de acord cu identificarea unei familii pentru adopție întrucât sunt foarte legați de familia la care locuiesc de mici, au relații foarte bune cu aceștia, considerându-i părinții lor.

Potrivit art.14 din Legea  nr.273/2004 și  art.463 Cod civil adopția nu poate fi încuviințată fără consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, consimțământul urmând a fi dat în faza încuviințării adopției.

Însă, potrivit art. 6 din Legea nr.272/2004 respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform unor principii, printre care și acela al ascultării opiniei copilului și luării în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul de maturitate a acestuia. Iar potrivit art.29 din Legea nr.272/2004 și art. 264 Cod civil, este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, opiniile sale urmând a fi luate în considerare și a li se acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate al copilului.

Poziția minorilor din cauză este neîndoielnică în sensul că nu doresc sub nici o formă să fie adoptați întrucât se simt în familia la care se află de la o vârstă foarte fragedă, ca într-o familie adevărată, bucurându-se de afecțiune, de o foarte bună creștere și educare, împrejurare față de care instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta D.G.A.S.P.C., solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună modificarea hotărârii  atacate și admiterea cererii privind deschiderea procedurii adopției interne pentru minori.

În motivarea apelului, petenta a arătat că  minorii beneficiază de protecție specială de la data nașterii, fiind abandonați de mamă în spital. În prezent minorii se află  sub măsura de protecție a plasamentului, însă aceasta este o măsură  cu caracter temporar, iar potrivit Ordinului  nr.286/2006 planul individualizat de protecție poate avea ca finalitate reintegrarea în familie, integrarea socioprofesională a tinerilor cu vârsta de peste 18 ani care urmează să părăsească sistemul de protecție și adopția internă.

Conform art.14 alin.1 din Legea nr.273/2004 consimțământul minorului care a împlinit 10 ani este o condiție la admiterea acțiunii numai în cazul încuviințării adopției, or în cauză se solicită deschiderea procedurii adopției interne.

Se mai menționează că deschiderea procedurii adopției nu aduce modificări în ce privește măsura de protecție specială de care beneficiază minorul, măsură ce se schimbă numai în momentul în care minorul este încredințat în vederea adopției, fapt ce nu se poate realiza fără acordul minorului.

În drept s-au invocat  art. 466, 470, 471 NCPC și Legea nr.273/2004.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.

Prin decizia nr…/3.12.2015 Curtea a admis apelul petentei, a schimbat sentința și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, reținând în esență următoarele:

Minorii S.E.N. născută la data de XX.XX.XXXX în M. și S.I.D., născut la data de XX.XX.XXXX în M., se află în plasament la asistentul maternal profesionist, copiii aflându-se în sistemul de protecție de la vârste fragede.  Părinții naturali  ai celor doi copii  nu doresc reintegrarea minorilor în familie, neavând posibilități materiale pentru întreținerea lor  și sunt de acord cu deschiderea procedurii adopției.

Prima instanță motivează că nu se impune deschiderea procedurii adopției interne deoarece minorii nu sunt de acord  cu identificarea unei familii pentru adopție întrucât  sunt foarte legați de familia la care locuiesc, având relații foarte bune cu aceștia.

 Curtea nu contestă faptul că minorii beneficiază de condiții necesare creșterii și educării armonioase în familia asistentului maternal, însă familia acesteia este o familie substitutivă și nu o familie în adevăratul sens al cuvântului.

Minorii au dreptul de a beneficia de șansa de a fi integrați într-o familie adoptativă,  cu consimțământul lor și după consilierea psihologică aferentă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât măsura plasamentului poate dura cel mult până la majoratul copiilor, astfel că nu poate fi apreciat ca fiind în interesul acestora de a  nu fi  adoptați, cum eronat susține prima instanță.

Astfel cum a arătat  și petenta – apelantă, deschiderea procedurii adopției este doar primul pas, până la finalizarea adopției eventuale a minorilor existând alte trei etape, toate presupunând consimțământul acestora, deoarece nu se poate încuviința adopția unui minor de peste 10 ani fără ca acesta să fie de acord.

Ținând cont de faptul că minorii au beneficiat de o creștere și o educare corespunzătoare în familia asistentului maternal, au șanse reale de a fi adoptați, dacă se va găsi familia corespunzătoare nevoilor lor și cu care să poată stabili o legătură afectivă.

Luarea minorilor din familia asistentului maternal nu s-ar face decât dacă acest lucru ar fi  în interesul acestora și numai după identificarea unei familii cu care copiii să se potrivească și pe care să o accepte.

Se constată  că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.29 alin. 1 din Legea nr.273/2004, respectiv planul individualizat de protecție nr…/2015 și …/2015 întocmit pentru copii prevede ca finalitate deschiderea procedurii adopției interne, în condițiile în care reintegrarea în familia naturală nu este posibilă, iar celelalte rude  până la gradul IV  refuză să se implice în întreținerea acestora.

De asemenea, se constată că părinții minorilor  nu colaborează cu autoritățile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea  acestora în familie, în sensul art.26 alin.1 lit. a din aceeași lege.

În consecință, Curtea a constatat că este în interesul superior al minorilor de a se deschide procedura adopției interne, toate prevederile art.26 – 29 din Legea nr.273/2004 care reglementează această procedură fiind îndeplinite. În ceea ce privește consimțământul părinților copilului, prevăzut de art.29 alin.1  lit. c din Legea nr.273/2004 acesta a fost  suplinit de instanță, în temeiul art.8 din aceeași lege.

Sursa spetei atasate fiind : www.jurisprudenta.ro .”