Specializare a Psihologie [609254]

Universitatea Ovidius din Constanta
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Specializare a Psihologie

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
(REFERAT )
DRAFT

Coordonator,
Lect. univ. dr. Mihaela Vărășteanu

Studen ți,
Cătălin Popovici
Cătălin Tănase
Anul I

Constanța
2019

Universitatea Ovidius din Constanta
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Specializare a Psihologie

Momente semnificative ale dezvoltãrii
conștiinței de sine pentru procesul de
desãvârșire a personalitãții

Coordonator,
Lect. univ. dr. Mihaela Vărășteanu

Studen ți,
Cătălin Popovici
Cătălin T ănase
Anul I

Constanța
2019

Cuprins

1. Introducere
2. Partea I – Fundamente teoretice
3. Partea II – Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in plan
ontogenetic

Introducere

Partea I
Fundamente teoretice

Constiinta este o modalitate procesuala superioara a sistemului psihic uman, elaborata prin
activitate sociala si enculturatie, mijlocita prin limba, bazata pe un m odel comunicational
intern si intern -extern, constand din reflectare codificata prin cunostinte, autoorganizare cu
efecte emergente si autoreglaj la nivelul coordonarii necesitatilor subiective cu necesitatea
obiectiva, esentiala .
Pierre Janet considera ca „a fi constient inseamna a te inscrie in povestea propriei tale
experiente“, iar Henri Ey arata ca „asumandu -si functia de a vorbi, subiectul se ridica in fata
lumii sale, caci identificand aceasta lume el se infrunta cu sine insusi, isi apare siesi.“
Constiinta este un proces de reflectare cognitiva de catre om a lumii si a lui insusi. Vorbim
astfel despre constiinta despre lume si constiinta despre sine. Constiinta despre lume se
bazeaza pe modele sau imagini ale realitatii obiective, pe cand constiinta despre sine se
intemeiaza pe modelul eului si pe trasaturile personale .
Eul este nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine,
precum si atitudinile fie constiente, fie inconstiente fata de cele mai importante int erese si
valori.
Eul, inteles ca ansamblul insusirilor personalitatii, este alcatuit din urmatoarele ansambluri:
• eu fizic sau biologic, ce are in vedere atitudinile corporale care se identifica cu
schema corporala;
• eu spiritual, alcatuit din totalitatea dispozitiilor psihice innascute sau
dobandite;
• eu social, ce are in vedere atitudinile fata de relatiile sociale ale individului
În abordarea personalitatii umane, Gordon Allport o considera ca fiind „organizarea
dinamica, in cadrul indivi dului, a sistemelor psihofizice care determina comportamentul sau
caracteristic si ideile sale.“
Mielu Zlate considera ca pentru cunoasterea naturii si personalitatii umane are mare
importanta:
• ce este omul in realitate;
• ce crede el ca este;
• ce doreste sa fie;
• ce gandeste despre altii;
• ce considera ca gandesc altii despre el

Partea a II -a
Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in plan ontogenetic

II.1. Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in primul an de viata
Bazele personalității copilului se pun de la vârsta preșcolară când se schițează unele trăsături
mai stabile de temperament și caracter, însă semne ale existenței conștiinței de sine și a
celorlalți apar încă din primul an de viață. Astfel, spre vârsta de 3 luni copilul se gâdilă și
acest fapt arată că el se declară socialmente conștient de propriul sine în raport cu alter -sine.
De asemenea, se remarcă o conștientizare a eului corporal dezvoltată în mai multe faze:
a) la 2 zile copilul suge policele;
b) la 2 luni studiază mâinile ca pe obiecte alogene;
c) la 6 luni se descoperă în oglindă, copilul recunoaște mâinile;
d) la 10 luni sărută oglinda și rămâne surprins de amprenta labială;
e) la 12 luni face distincția între propriul chip reflectat în oglindă și cel al fratelui geamăn
aflat după un simplu geam.
Recunoașterea altuia este anterioară recunoașterii de sine fiindcă apare deja la 6 luni. Totuși
identificarea de sine în oglinda este anterioară identificării în oglindă a altuia, dovadă că
ocolul pentru a -și desc operi propria persoană dispare la 3 ani și deci cu mult înaintea ocolului
sau experienței By -Pass de a găsi după oglindă pe altcineva.
II.2. Particularitati ale dezvoltari i constiintei de sine in perioada
anteprescolara
Debutul gândirii simbolice și preconceptuale, însușirea limbajului și construirea
mecanismelor memoriei verbale reprezintă principalele condiții ale dezvoltării conștiinței
asupra lumii și a conștiinței de sine. Apare astfel posibilitatea integrării inform ațiilor și
schemelor de acțiune într -o experiență care începe și se constituie, a emoțiilor situative în
contextul unor legături afective mai de durată, care -i permit să -și ea seama de ceea ce îl
înconjoară și de ființa sa în relațiile cu alții.
Dezvoltare a conștiinței de sine din acest stadiu se face parcurgând mai multe faze:
a) de la sfârșitul primului an de viață se produce separarea acțiunii proprii de obiect;
b) se separă acțiunea și de propria persoană, iar copilul se identifică pe sine drept cel car e
realizează diverse acțiuni;
c) copilul reușește să înlocuiască numele propriu cu prenumele „eu”;

d) antepreșcolarul începe să -și cunoască particularitățile fizionomiei și să se recunoască în
oglindă;
e) începe să -și conștientizeze identitatea prin faptul că își știe numele, spune că e al mamei și
al tatălui și le știe și lor prenumele, poate indica unde locuiește, care este camera sa, etc.
H. Wallon apreciază că apariția conștiinței de sine este un început pentru evoluția
personalității.
II.3. Particulari tati ale dezvoltarii constiintei de sine in perioada prescolara
În preșcolaritate se dobândește treptat experiența pozitivă a subordonării la cerințele
părinților, penru a păstra dragostea acestora. Prima fază a acestui proces este chiar imitarea
întocmai a felului cum procedează adulții sau îndeplinirea în prezența lor a cerințelor, chiar
dacă trebuie să sacrifice propria plăcere.
Se produc generalizări ale situațiilor care cer un anumit tip de conduită, ca și verbalizarea
clară a voinței părinților: „Așa vrea mama”. Rezultă deci faptul că preșcolarul își formează o
conștiință morală, a cărei primă caracteristică este aceea că ea constă în interiorizarea
cerințelor parentale și, implicit, a celor sociale. Ceea ce este bine, drept și nedrept este spus
de păr inți, hotărât de ei, iar copilul se simte dator să le respecte cerințele, astfel că această
morală este întemeiată pe sentimentele și respectul față de adult.
Conștiința de sine, ca și identitatea de sine își au începuturile în antepreșcolaritate, dar acum
dispun de alte baze cognitive și de o altă experiență personală de viață, pe care se
fundamentează.
Imaginea eului fizic are un suport perceptiv îmbogățit permanent prin toate tipurile de
experiențe directe cu lumea, dar față de care recunoașterea ăn ogli ndă reprezintă un moment
sintetizator și integrator.
Identificarea în fotografie se face corect mai ales începând cu vârsta de 4 ani, fără însă a fi
vorba de o imagine foarte exactă.
Pentru conștiința de sine și identitatea de sine este semnificativ și fap tul că, la 3 ani, își dă
seama de apartenența lui la sex, pe care o și verbalizează.
Eul spiritual are însă slabe suporturi într -o experiență proprie și de aceea copilul preia întru
totul ceea ce afirmă ceilalți despre el.
Eul social este de asemenea mai m ult implicit. Dar preșcolarul conștientizează poziția lui de
copil în cadrul familiei și realizează spontan și natural rolurile asociate.
Odată cu intrarea la grădiniță, el se simte membru al colectivului și -și recunoaște grupa din
care face parte, dar nu este preocupat de locul său în cadrul acesteia.

II.4. Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in perioada scolara
mica
În ceea ce privește constiința de sine și imaginea de sine, cele mai importante schimbări
specifice acestui stadiu sunt: apariția inițială a interesului pentru viața interioară proprie și
amplificarea imaginii de sine în cele trei planuri: eul fizic, cel spiritual și cel social.
Eul fizic are în fundamentele sale o schemă corporală consolidată , identitatea sa sexuală este
clară, își dă seama de asemănarea cu familia, dar și ce îl deosebește de ceilalți ai săi. Nu
acordă prea multă atenție eului său fizic, mai ales la începutul acestui stadiu. Eul spiritual
începe să fie mai implicat, mai ales î n învățarea școlară, să fie influențat de evaluările
învățătoarei și de aprecierile și admirația colegilor. Însă, la această vârstă, ceea ce vede
copilul ca fiind calități ale sale rezultă mai degrabă din interiorizarea aprecierilor celorlalți.
Eul social este puternic influenat de viața de grup a școlarului mic, care este mult mai bogată
decât la preșcolar și față de care el este mult mai receptiv. Școlarul mic are conștiința locului
său în grupul -clasă și își dă seama pentru ce îl apreciază sau nu colegii .
II.5. Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in perioada
preadolescentei
Dezvoltarea conștiinței de sine și a cunoașterii de sine se intensifică în mod deosebit în acest
stadiu. Se consideră că sunt trei factori care contribuie la această ac centuare a conștiinței de
sine:
a) schimbările corporale pein care trece puberul și care se impun conștiinței sale;
b) noile capacități cognitive care -i permit să înțeleagă mai bine locul lui printre ceilalți;
c) schimbarea atitudinilor și cerințelor celor din jur față de preadolescentul care nu mai este
acum tratat ca un copil.
Începând cu vârsta de 12 -13 ani, orientarea către propria ființă este din ce în ce mai frecventă,
acest interes accentuat fiind numit d e autorii psihanaliști drept narcisism puberal, care este
alternativ critic și îngăduitor.
Interesul puberului față de eul fizic crește, consultă mai des oglinda, își constată calitățile, dar
și defectele, încearcă să și le optimizeze, începe să constate c ă fizicul are o anumită
importanță în relațiile cu ceilalți.
Eul social este de asemenea în centrul atenției preadolescentului pentru că viața de grup se
intensifică și el are numeroase ocazii de a -și da seama de atitudinile grupului față de el și de
măsur a în care are sau nu calități apreciate de ceilalți. Își conștientizează mai bine locul în
cadrul grupului clasei și al celui informal (grupul de prieteni) și chiar reputația de care se
bucură.

Eul spiritual, deși este în progres, e ceva mai puțin reliefat . Preadolescenții tind să -și
cunoască singuri anumite calități și defecte și nu mai interiorizează necondiționat aprecierile
celorlalți. Încep să își dea seama mai ales de unele însușiri ale memoriei, ale atenției, ale
voinței.
Preadolescenții devin intere sați atât de identificarea insușirilor lor, cât și de unicitatea și
originalitatea propriei personalități. Dar acest ultim aspect va fi mai accentuat în adolescență.
II.6. Particularitati ale dezvoltarii constiintei de sine in perioada
adolescentei
Un rezu ltat notabil al efortului de autocunoaștere se referă la formarea unei imagini de sine
care se află în centrul autocunoașterii și al edificării asupra propriei identități.
Eul fizic rămâne în continuare în centrul autocunoașterii. El este acum favorizat de armonia
dezvoltării biologice. Este valorizat în contextul relațiilor dintre sexe și de aceea adolescentul
manifestă atitudini active de îmbunătățire al propriului corp și este astfel atent la modă, la
siluetă, etc.
O latură importantă a acestei identităț i este și cea sexuală. Se dezvoltă cu adevărat latura
psihologică a identității sexuale. Adolescenții tind să își apropie conținutul reprezentărilor
sociale despre masculinitate și feminitate, dar pot avea dificultăți în a alege să realizeze în
propria fii nță modelul tradițional sau cel actual.
Eul spiritual înregistrează, de asemenea, o amplificare caracteristică pentru adolescenți: spre
deosebire de preadolescenți, ei sunt deosebit de interesați de unele calități, cum ar fi nivelul
propriu de inteligență și cultură sau alte caracteristici de personalitate care devin mai
importante în relațiile interumane și destul de mulți pun mai mare preț pe acele însușiri
semnificative pentru învățarea școlară. Îi neliniștesc lipsurile și defectele și își intensifică
eforturile de a le înlătura.
Adolescenții care valorizează foarte mult învățarea vor fi mai atenți la calitățile cognitive și
vor da prioritate sarcinilor școlare.
Eul social este mai degrabă consolidat în parcursul acestui stadiu, pentru că există deja un
grup sau grupuri stabile în care dolescentul se integrează și în cadrul cărora și -a cucerit un loc
și un prestigiu. Rămâne totuși foarte sensibil la eventuala indiferență a grupului de prieteni și
a familiei și poate trăi mari dezamăgiri sau se îndârjește s ă le arate ce este și ce poate.
Conștiința morală este o altă componentă importantă a personalității adolescentului care se
îmbogățește foarte mult (cunoștințe, valori, teorii, sentimente morale), dar mai ales își
consolidează relațiile cu reglajele volun tare și se investește în insușirile caracteriale. După ce
trec, la începutul stadiului printr -o fază de radicalism moral, înțeleg mai bine diferența dintre
tratarea academică a valorilor și normelor și realizarea lor în circumstanțe concrete .

Concluzii

Bibliografia

1. Zlate, Mielu . 2004. Eul si personalitatea Editura Trei
2. Zlate, Mielu. 1999. Introducere in psihologie Editura Polirom
3. Verza, Emil, Verza, Florin Emil, 2000. Psihologia vârstelor Editura
Pro Humanitate
4. Jung, Carl Gustav, 2006. Opere complete vol. 17 – Dezvoltarea
personalitatii Editura Trei