SPECIALIZA REA: PSIHOPEDAGOGIA EDUCA ȚIEI TIMPURII ȘI A [615554]

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZA REA: PSIHOPEDAGOGIA EDUCA ȚIEI TIMPURII ȘI A
ȘCOLARITĂ ȚII MICI

IMPACTUL CENTRULUI CU BUNICI ASUPRA
DEZVOLTĂRII COPILULUI

COORDONAT OR ȘTIINȚIFIC:

PROFESOR UNIV. DR.
DOINA USACI

CANDIDAT: [anonimizat]

2017

3

Cuprins:

I. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
I.1. Fam ilia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
I.2. Structura familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 9
I.3. Tipurile de familie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 14
I.4. Funcțiile familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 16
I.5. Tipuri de atașament ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 18
I.6. Copiii crescuți de bunici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 21
I.7. Tipuri de bunici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
I.8. Locul și rolul bunicilor în familie ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
Știați că? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 31
II. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 32
II.1. Scopul și obiectivele urmărite în cercetare ………………………….. ………………………….. ………………. 32
II.2. Metode de cercetare folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 33
II.3. Planul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 34
II.4. Interpretarea rezultatelor chestionarului ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
II.5. Schița de proiect a centrului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 47
II.6. Interpretarea rezultatelor interviului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 48
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
Anexă chestionar: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 55
Anexă ghid interviu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 57
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 58
Webografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 59

4

I. Introducere

Pentru fiecare copil, familia constituie un întreg univers în care se naște, crește și se
dezvoltă armonios .
Familia este locul unde copilul se dezvoltă, alături de care își petrece o mare parte din
timp și unde învață deprinderile de bază.
Familia este un sistem dinamic, care cunoaște transformări permanente. Membrii ei se
dezvoltă, evoluează împreună și adau gă elemente care îmbogățesc în permanență viața
familială. Cu toate aceste schimbări însă, se poate spune că „instituția familiei rămâne
stabilă”.( Baran -Pescaru A, 2004, p. 83)
„Familia există ca o structură relativ independentă în sistemul social, dar în același timp ea
răspunde presiunilor de tip social, economic, religios și ale mediului cultural -educațional ”
(Sion G., 2007, p. 170)
De-a lungul timpului, familia a fost definită în mai multe feluri, dar „familia, în orice
societate, este o formă de comuni tate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin
legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică și/sau
cea psihosocială”. ( Mitrofan I., Ciupercă C. , 1998, p. 17)

Rolul familiei în educația copilului es te aceea de a dezvolta aptitudini și competențe
sociale încă din primii ani de viață, dezvoltate mai apoi de către cadrele didactice prin instruire
didactică.
Familia pregătește copilul din punct de vedere emoțional, comportamental, social,
financiar. Ea f ormează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea,
cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de ceea ce îi
aparține.
Cu toate astea familia nu are aceeași reprezentare pentru toată lu mea. Pentru unii ea este
alcătuită din mama, tata și copil/ii (familia nucleu), pentru alții, familia este compusă din
părinți, copiii și alte rude sau generații (familia extinsă), unii locuiesc doar cu un părinte
(familia monoparentală), familia „amesteca tă” compusă din părinți care au divorțat, s -au
căsătorit cu altcineva și au format o nouă familie, care include copii din prima căsătorie a unuia
sau a ambilor parteneri și/sau din această căsătorie.

5

Datorită repartizării rolurilor în familie, astăzi, buni cii au un rol atât în creșterea dar și în
educarea nepoțior, având un impact asupra noii generații.
Am ales această temă de actualitate, fiind un subiect de interes atât pentru părinți, cât și
pentru bunici. În acest sens, m -am orientat către o temă ancora tă în realitatea cotidiană.
Bunicii fac parte din familia lărgita și ei sunt la rândul lor parinții părinților, au experiența
și capacitatea de a lua în grijă și de a îngrji copilul. Dar care este rolul cu care sunt ei investiți
de către parinți? Ar trebu i să existe bunici în orice familie? Cine sunt ei pentru copii? Acestea
sunt câteva dintre întrebările care m -a determinat să aprofundez această temă. În această
cercetare am pornit de la experiențele personale alături de bunicii mei, acum, după ce am ajun s
specialist în educație pot reevalua atât aspectele pozitive, cât și cele negative, dorind să aflu
dacă bunicii reprezintă ajutor sau obstacol în planul dezvoltării nepoților și dacă părinții sunt de
acord să -și aducă copiii la centrul de bunici.

6

I.1. Familia

Familia a fost definit de la o epocă la alta în variate moduri. Familia, definită în sens
propriu este legătura de sânge, locul în care te naști, matricea primară în care se află individul,
unde se formează el și istoricul său personal.
Familia e ste grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea
influiențează și modelează persoană umană.
Familia a mai fost definită de către Strauss C. L. ca fiind un grup, având la bază căsătoria,
alcătuit dintr -un soț, soția și copiii născuți în cadrul acesteia.
Familia modelează cel mai bine și ușor personalitatea umană, de aici și expresia „cei
șapte ani de acasă” care își lasă amprenta pe parcursul vieții omului, unde dobândește valorile
familiale, valorilor naționale și a celor general uman e.
În familie copilul învață să iubească, să -și facă prieteni, să colaboreze și să lucreze în
echipă, aici învață cum să fie un soț sau o bună soție, un părinte eficient și un bunic sau bunica
înțeleaptă. În esență familia constituie pilonul de baza al pr omovării valorilor umane și culturii
societății.
Extrem de important pentru acțiunile și stabilitatea familiei sunt relațiile de comunicare și
interacțiune dintre membrii acesteia.
De-a lungul timpului, după numeroase recensăminte, s -a constatat că numărul femeilor
căsătorite predomină numărului bărbaților căsătoriți. Acest lucru se datorează percepției diferite
pe care o au bărbații și femeile asupra căsătoriei. ( Raygorodsky DY, Ed. casa. "Bachrach -M"
2002.)
În urma studiilor executate s -a ajuns la conclu zia că culplurile care stau împreună o
perioadă de timp sunt denumite în mod diferit în funcție de sex. Bărbații consideră că trăiesc în
concubinaj, astfel având încă titulatura de persoane libere, pe când femeile o consideră
căsătorie, chiar dacă nu e cu acte, ele o aduc la același statut juridic. ( Cuznețov L., 2008 )

7

Căsătoria și familia deși se află în strânsă legătură și se suprapun în unele privințe ca sens
sunt concepte total diferite deoarece cele două nu mai depind în mod direct și obligatoriu una
de cealaltă.
Ca fenomene sociale, căsătoria și familia sunt strâns legate, însă pot fi și separate: familia
poate exista în afara căsătoriei, iar căsătoria poate exista fără familie. Ca și consecință,
căsătoria este cea ce legitimează crearea unei familii dar nu determină procesul propriu -zis de
formare a acesteia. În ziua de astăzi, când majoritatea cuplurilor sunt doar cu statut de familie și
nu au urmat etapele demult stabilite cum ar fi cunoasterea, căsătoria, familia, iar diferența
dintre cele două a rămas că o dată căsătoriți dobândesc statutul de soț -soție.
Familia poate fi privită din mai multe perspective:
 perspectivă juridică vede familia ca având trei caracteristici speciale:
a) relații de căsătorie și de filiație;
b) traiul în comun;
c) buge tul comun
 perspectivă sociologică ce se referă la caracterului contextual -istoric al definiției.
Perspectiva pedagogică surprinde raportul dintre familie și educație. ( Codul familiei al
Republicii Moldova. – Chișinău, 2003.)

1. E. Stănciulescu definește fa milia ca fiind „o unitate socială constituită din adulți și
copii, între care există relații de filiație naturală sau socială. În conformitate cu aprecierile
savanților din domeniul psihologiei și pedagogiei la care aderăm, familia reprezintă un
microgrup social, o celulă elementară a societății, a neamului, care realizează un ansamblu de
funcții biologice, psihologice, educative, economice, sociale, culturale, conturând habitusul
primar al individului.” ( Stănciulescu E. , 1996, p. 154 -163)

Familia este me diul natural, firesc, cel mai apropiat și necesar pentru dezvoltarea și
formarea personalității umane.
De asemenea familia se clasifică și din punct de vedere al formațiunilor social –
economice, ceea ce ne ajută să descoperim și să înțelegem fenomenele ne gative care însoțesc
familia chiar de la începuturile ei.

8

Comunitățile sociale de regulă se formează în funcție de clasa socială, de vârstă, profesie,
producere, cluburi pe interese, școală etc, și de la apariția ei până astăzi, familia deține un rol
prior itar în viața societății ca mijlocitor al inserției sociale.

Cultu ra familiei

Cultura familiei reprezintă cumulul de valori materiale și spirituale pe care le deține și
le promovează ca instituție socială. Ea este transmisibilă de la generație la gener ație și poate
suferi modificări de -a lungul timpului la nivelul virtuților, convingerilor, tradițiilor, dar și la
nivelul modelele comportamentale ale părinților, bunicilor care copii de regulă le pun diferit în
practică.
M. Rokeach (1973) afirma că „valoa rea este o credință durabilă asupra unui mod de
existență, care ar fi preferabil din punct de vedere personal și social și de la clasificarea
acestora în valori -scopuri și în valori instrumentale , care se referă la mijloacele utilizate în
atingerea acestor a. Modul de a acționa, de a fi reprezintă această credință durabilă, ce reflectă
raporturile care exprimă concordanța dintre idei, fapte, lucruri, sprijinind acțiunea umană.
Atunci când valorile orientează și sprijină acțiunea educativă, care este și ea o acțiune umană,
ele se transformă în valori educative și din acest moment devin funcționale, adică se aplică
activ în practica educațională .” (Cuznețov L., 2008.)

9

I.2. Structura familiei

De regulă, părinții și copii construiesc nucleul familiei, însă s unt situații tot mai des
întâlnile unde nucleul mai este format și din bunici sau rude apropiate ca unchi, mătuși, și care
la rândul lor se implică, voluntar sau involuntar, la educația copiilor din acea familie.
Este foarte important ca educatorii de prof esie să cunoască structura familiei pentru a
putea indentifica dacă climatul în care trăiește acesta este unul propice.
În cadrul familiei tipice compuse din părinți și copiii, de regulă mama este cea care
participă activi la primii ani de educație a copii lor, urmând mai apoi ca tatăl să preia atribuțiile
educative în mare măsură, însă și aici implicarea lui este relativă deoarece se face oarecum o
împărțeală pe sexe, astfel încât fetele rămânând pe seama mamelor, iar băieții intrând în aria de
influență a taților.
În cazul în care familia este una numerică, formată și din bunici, implicația acestora poate
avea atât influențe negative, cât și pozitive.
De regulă bunicii doresc să se implice în educația nepoților și pot avea influențe benefice
în educația ace stora. Bunicii își înțeleg locul pe care aceștia îl ocupă în cadrul familiei și
intervin doar de pe poziția de colaboratori ai părinților.
Există însă și situații în care bunicii îi tratează pe părinți ca pe niște copii la rândul lor,
dăunând relației pări nte-copil, deoarece acesta nu mai are autoritate. De asemenea situații mai
nepotrivite sunt atunci când membrii care fac parte din familia extinsă fie le iau apărarea
copiilor, fie îi instigă pe părinți împotriva copiilor.
Mai jos, avem un tabel cu recensă mântul gospodăriilor, realizat în anul 2011 de Institutul
Național de Statistică.

10

Tabel 1: Gospodării ale populației pe tipuri, după numărul persoanelor și al relațiilor de rudenie între acestea (
http://www.recensamantromania.ro )

Tipul gospodăriei/
Relația de rudenie a
persoanelor din
gospodărie Gospodării
ale
populației
TOTAL G O S P O D ĂR I I A L C Ă T U I T E D I N : Persoanele din
gospodării

TOTAL 1
pers. 2
pers. 3
pers. 4
pers. 5
pers. 6
pers. 7
pers. 8
pers. 9
pers. 10
pers. și
peste
GOSPODĂRII ALE
POPULAȚIEI 7470429 1941080 2069392 1546764 1070466 467252 215124 83229 36353 18220 22549 19925035
1. GOSPODĂRII
FAMILIALE 5314602 – 1906947 151274 5 1058610 463334 213728 82707 36069 18096 22366 17472388
1.1. ALCĂTUITE DIN
1 NUCLEU FAMILIAL 4842649 – 1906947 1512745 961311 308380 90827 33691 14284 6932 7532 14780234
Fără alte persoane 4061044 – 1906947 1238537 702133 136780 42660 17349 8166 4040 4432 11549665
Cu alte persoane 781605 – – 274208 259178 171600 48167 16342 6118 2892 3100 3230569
 numai cu persoane
înrudit 647714 – – 233709 216422 142468 35730 11287 4189 1931 1978 2645525
 numai cu persoane
neînrudite 109466 – – 40499 35238 21411 7316 2798 1069 521 614 453171
 cu persoane înrudite și
neînrudite 24425 – – – 7518 7721 5121 2257 860 440 508 131873
1.2. ALCĂTUITE DIN 442917 – – – 97299 154954 119940 42777 15265 6399 6283 2432878

11

2 NUCLEE
FAMILIALE
Două nuclee familiale
înrudite 436037 – – – 95809 152992 118206 41885 14851 6207 6087 2393206
– fără alte persoane 363080 – – – 95809 137288 93909 23818 7108 2664 2484 1908131
– cu alte persoane 72957 – – – – 15704 24297 18067 7743 3543 3603 485075
Două nuclee familiale
neînrudite 6880 – – – 1490 1962 1734 892 414 192 196 39672
– fără alte persoane 3258 – – – 1490 1049 534 115 35 17 18 15846
– cu alte persoane 3622 – – – – 913 1200 777 379 175 178 23826
1.3. ALCĂTUITE DIN
3 NUCLEE
FAMILIALE ȘI PESTE 29036 – – – – – 2961 6239 6520 4765 8551 259276
– cel puțin două nu clee
familiale înrudite 28993 – – – – – 2959 6234 6513 4759 8528 258836
– toate nucleele familiale
neînrudite 43 – – – – – 2 5 7 6 23 440
2. GOSPODĂRII
NEFAMILIALE 2151519 1941080 158757 33526 11765 3893 1390 520 282 124 182 2443227
2.1. ALCĂTUITE
DINTR -O SINGURĂ
PERSOANĂ 1941080 1941080 – – – – – – – – – 1941080

12

2.2. ALCĂTUITE DIN
2 SAU MAI
MULTE PERSOANE 210439 – 158757 33526 11765 3893 1390 520 282 124 182 502147
– numai din persoane
înrudite 139247 – 111272 19075 5554 2180 725 247 104 48 42 320702
– numai din persoane
neînrudite 71192 – 47485 14451 6211 1713 665 273 178 76 140 181445

13

Privind tabelul de mai sus putem observa că:
 Predomină gospodăriile familiale, aproximativ 65%, în defavoarea gospodăriilor
nefamiliale
 În cazul gospodăriilor fam iliale predomină familiile ce au la bază un singur nucleu
familial, fără alte persoane, urmate de familiile cu un nucleu familial ce sunt formate și cu alte
persoane înrudite;
 Cele mai rar întâlnite sunt familiile ce au la bază trei sau mai multe nuclee fa miliale;
 În cazul gospodăriilor familiale situația stă astfel: aproximativ 80% din acestea sunt
formate dintr -o singură persoană, pe când restul de 20% sunt formate din 2 sau mai multe
persoane.

14

I.3. Tipurile de familie

Cercetările din literatura de sp ecialitate au împărțit familia în mai multe tipuri având la
bază o multitudine de criterii. Eu am ales câteva dintre acestea pe care le -am considerat mai
explicite. Aceste sunt:

1. După numărul partenerilor ce o alcătuiesc :
 familii poligame: acestea sunt familiile formate din mai mulți membri de același sex;
 bărbatul are mai multe soții (familii poliginice);
 femeia este soția mai multor bărbați (familii poliandrice);
 familii monogame: se referă la familiile cu câte un singur partener de același sex.
Famil iile monogame se pot clasifică în:
− familii extinse: sunt familiile alcătuite dintr -un număr mare de membrii, pe
lângă familia nucleu se mai întâlnește și familia de origine a unuia sau altuia dintre părinți;
− familii restrânse: alcătuite din cei doi soți și din copiii necăsătoriți ai acestora
(sunt specifice mediului urban).

2. După numărul părinților existenți :
 familii biparentale: în care se regăsesc ambii părinți ;
 familii monoparentale: familiile în care există doar unul dintre părinți , acest
lucru sur vine în urmă decesului, divorțului sau a liberei alegeri de a devenii părinte unic.

3. După numărul de copii ce o formează :
 familii fără copii: fie cuplul s -a decis să nu aibe copii, fie nu s -a întâmplat acest
lucru sau fie cuplul nu poate avea copii;
 famil ii cu un copil;
 familii cu doi copii;
 familii cu trei sau mai mulți copii.

4. După orientarea sexuală a partenerilor:
 familii heterosexuale: unde partenerii sunt de sex opus;
 familii homosexuale: în care cuplul e format din parteneri de același sex.

15

5. După apartenența culturală a partenerilor:
 familii din aceiași cultură ;
 familii mixte: parteneri aparțin unor culturi diferite.

6. După criteriul locuinței :
͏ familia de rezidență : reprezintă grupul de persoane care alcătuiesc o
gospodărie, au acela și domiciliu și administrează împreună un buget comun;
͏ familia de interacțiune : este formată din membrii aceleiași familii care însă nu
au domiciliul comun și adesea nici aceeași localitate de domiciliu, dar care păstrează legătura
prin schimburi de vi zite, ajutoare financiare etc.

Din păcate, astăzi familia suportă o serie de transformări cum ar fi rata ridicată a
divorțurilor, familia cu mulți copii e într -o descreștere continuă; legăturile dintre membrii
familiei tind să se slăbească.

16

I.4. Funcțiile familiei

Funcțiile familiei, după Mitrofan I. , pot fi definite ca fiind „totalitatea responsabilităților
ce revin familiei în cadrul arhitectonicii de ansamblu a activității economico -sociale într -o
anumită perioada istoricește determinată. ” ( Mitrofan I., Ciupercă C , 1998 )
„Un lucru sau un fenomen există atâta timp cât îndeplinește anumite funcții în care nu
poate fi substituit.” ( Bistriceanu C., 2006, p.145. )
Familia rămâne în continuare o instituție socială importantă, deși nu mai este la fe l de
conservatoare, cu reguli de formare la fel de stricte, ci una adaptată societății contemporane,
democratică.
„Schimbările din ultimele decenii din societatea occidentală au născut ideea că ne aflăm
în fața unei noi civilizații, diferită de cea industr ială și denumită postindustrială, postmodernă, a
doua modernitate sau modernitate reflexivă (Beck, 1995), modernitate târzie, înaltă,
radicalizată (Giddens, 1990), modernitate lichidă (Bauman, 2000).” (apud Popescu, 2010)
Instituțiile care se dezvoltaseră încă din modernitate au continuat să preia din atribuțiile
ce erau asigurate de familia tradițională: educativă, economică, culturală. Dezvoltarea rapidă a
serviciilor a îndemnat femeile să renunțe la activitatea casnică și să se îndrepte mai mult spre
acestea, favorizând emanciparea femeii pe plan social. Independența economică și autonomia
dobândită de acestea le -au determinat să nu -și mai dorească să -și sacrifice viața personală în
detrimentul celei de familie. Apoi, o dată cu celebra „bătălie a sexelor ” femeile s -au ambiționat
să își dovedească competențele pe piața muncii, să militeze pentru egalitatea între sexe și să
infirme „mitul superiorității capitalului intelectual al bărbaților” (Vlăsceanu, 2007, p. 189).

Familia îndeplinește mai multe func ții care asigură o bună funcționalitate atât față de
societate, cât și de indivizii acesteia. Sociologii au dat diferite clasificarii ale acestor funcții, iar
o parte din acestea sunt:
 funcții biologice și igienico –sanitare – acestea se referă la satisface rea necesităților
sexuale ale membrilor cuplului conjugal, la nașterea copiilor și la asigurarea condițiilor igienico
sanitare care să asigure o dezvoltare biologică normală a tuturor membrilor familiei. Funcția de
reproducere era esențială unității famili ale, fiind atribuită necesității primare de dezvoltare a
societății globale, necesitatea de perpetuare fizică, biologică.

17

 funcția economică – presupune acumularea veniturilor suficiente pentru întreg
colectivul familial și organizarea unei gospodării comun e proprii pe baza bugetului comun de
venituri și cheltuieli astfel încât să se asigure locuință, hrană, îmbrăcămintea, obiectele de trăi și
susținerea urmașilor pentru realizarea lor. Familia asigurându -și această funcție favorizează
îndeplinirea celorlalt e funcții.
 funcția de solidaritate familială – se bazează pe egalitate, pe stimă, pe susținere și pe
dragoste reciprocă între partenerii de cuplu, copii și parinți, frați și surori. Această funcție are
menirea de a oferi stabilitate și unitate familiei.
 funcția de socializare – urmarește integrarea individului în societate. Această funcție
vizează copilul, însă nu se referă doar la el. Familia are datoria de a transmite valorile,
atitudinile, caracteristicile, principiile comunității din care fac parte, p entru ca toți membri ei sa
fie integrați în societate.
 funcția etico -juridică a familiei – această funcție este strans legată de latura juridică a
familiei. Membrii unei familii au drepturi și responsabilități reglementate prin lege. Funcția
juridică și -a pierdut din valoarea odată cu apariția cuplurilor consensuale, iar “responsabilitatea
familială colectivă a fost înlocuită cu responsabilitatea individuală” ( Bistriceanu C., 2006,
p.199 ).
În cadrul societății contemporane doar unele din aceste funcții și -au păstrat originalitarea,
unele s -au redus, în timp ce unele au dispărut de tot.

18

I.5. Tipuri de atașament

Încă de la naștere, dar și pe parcursul existenței, observăm anumite reacții la copilul
nostru. Ne întrebăm de ce copilul are uneori reacții vio lente, de ce nu se integrează bine în
anumite medii sau de ce nu se comportă așa cum ne asteptăm să o facă. Toate acestea ne
îndrumă către un anumit tip de comportament pe care acesta îl manifestă în toate relațiile din
viața sa, adică colegi de gradiniță, alți membri ai familiei extinse sau persoane straine.
De regulă, tiparele comportamentale le observăm la copii dezvoltându -se pornind de la o
relație cu o persoană de bază cum ar fi mama, bunica sau o bonă.
Bowlby (1969) și Ainsworth (1978) sunt de părere că relația timpurie a copilului cu
îngrijitorii inițiali este extrem de importantă și îl ajută să -și construiască bazele atașamentului
ulterior ca adult.
De-a lungul timpului s -a format o clasificare a tipurilor de atașament după cum urmează
mai jos

19

Figura 1: Teoria atasamentului – tipurile de relatie intre parinte -copil, (2015)
(http://www.suntparinte.ro/teoria -atasamentului )

20

Din studiile realizate de diverși cercetăto ri reiese faptul că copiii sunt mai atașați de
bunicii materni, deși din punct de vedere al calității educației nu este nicio diferență între
bunicii materni sau bunicii paterni.
„Bunicii de pe mamă ne vizitau săptămânal, în fiecare duminică, și țineau la nepoți ca la
nu știu ce”. [sex masc., n. 1947, învățământ obligatoriu de șapte clase și calificare la locul de
muncă, muncitor]
„De fiecare dată îmi cumpără câte o atenție, acum mi -a dat telefon și mi -a spus: Bunică,
ți-am cumpărat de la mănăstirea Slatina o iconiță, i -am spus preotului să -mi dea ceva deosebit
pentru bunica Carmen. Celeilalte bunici nu i -am luat nimic că nu am știut ce.” [sex fem., n.
1942, studii medii, horticultor] ( Mândrilă C. G. , 2005)

21

I.6. Copiii crescuți de bunici

O particu laritate culturală a României este reprezentată de generațiile de bunici ce -și cresc
nepoții, de aici și expresiile des întâlnite cum că „Am fost crescut(ă) de bunici”, „ Pe mine m –
au crescut bunicii”.
Înainte de Revoluție majoritatea copiilor au fost cres cuți de bunici. Acest lucru s -a datorat
sistemului și politicii de atunci, însă această tradiție a rămas valabilă și în societatea
contemporană deoarece fie părinții nu au timp să stea acasă cu aceștia, sau nu își permit să
angajeze o bonă, fie nu au încre dere în cineva din exteriorul familiei să aibe grijă de copil de la
o vârstă fragedă și nici să se ocupe de educația acestuia.
Relațiile bunici -nepot variază de la o familie la alta și variază de tipul acesteia. Există
nepoți care beneficiază din plin de e ducația primită de la bunici, de asemenea bunicii sunt de un
real ajutor în situații mai extreme când aceștia sunt agresați fizic sau verbal de părinți, iar
bunicii rămân singura sursă de protecție și ajutor.
În urma unor cercetări făcute de Crawford, cit. în Atkinson, din anul1999, reiese faptul că
nepoții ce au avut o relație apropiată cu bunicii li se diminua riscul de a avea probleme psihice
la vârsta adultă.
Din nefericire există și cazuri în care bunicii și nepoții nu sunt apropriați, în care bunicii
au grave probleme de atașament, o atitudine fatalistă și pesimistă asupra vieții, fie relația dintre
bunici – părinți nu este una optimă. Din păcate puține studii sunt din România, deoarece din ce
în ce mai mulți psihoterapeuți vorbesc despre probleme de atasament care își au originea în
„abandonul” originar pe care l -au trait copiii lasați la bunici luni sau chiar ani, exact în perioada
cea mai vulnerabila a copilariei.
Ținând cont de toate cele de mai sus, pentru o relație optimă bunic -părinte -copil se
recomandă următoarele:
 De regulă, bunicii la apariția primului copil au tendința de a se impune din dorința de a
ajuta, sub pretextul experienței anterioare. De aceea este bine să se stabilească niște limite până
unde aceștia pot interveni, îndemnându -i să se bucure și de experiența de a fi bunic;

22

 Pentru a creea o relație bună bunic -nepot e important să -i întrebăm și pe aceșia dacă -și
doresc să stea la aceștia, probabil au un motiv întemeiat dacă refuză;
 De asemenea este benefic orice tip de contact dintre nepot -bunic fie comunicare prin
telefon, vizite săptămânale, plimbări în parc. Acest tip de relaționare permanentă ajută la
dezvoltare emoțională și sociale a copiilor, de asemenea întărește relația cu aceștia;
 Copiii percept imediat ierarhia din familie, ei observă imediat atunci când bunicii dețin
supremația în casă, iar ei știu foarte bine să exploateze acest lucru întorcând totul în favoarea
acestora Acest tip de situație este foarte dificil de gestionat. De multe ori părinții își pierd
autoritatea a supra propiilor copii, care odată ce au înțeles cine face regulile, ascultă numai de
bunici.

23

I.7. Tipuri de bunici

Semnificația rolului de bunic este diferită și este dată de tipul bunicului. Neugarten și
Weinstein au clasificat tipurile de bunici, în f uncție de interacțiunile cu nepoții, în cinci
categorii (Neugarten, B., Weinstein, K., 1964):
– bunicul oficial sau formal , este tipul de bunic ce îi place să își răsfețe nepoții, dar
totodată păstrează clar delimitarea între părinte și bunic, construind a cest rol așa cum crede el,
fără îndatoriri și expectanțe precise. Este mereu dornic de a fi în preajma nepotului, de ai dărui
mereu ce are nevoie, însă fără a interveni în educația acestuia sau în a rezolva problemele
importante din viața acestuia.

„Eu am trăit mai mult în casa părintească (în prima copilărie), deci nu la bunici, spre
deosebire de mezinul familiei, care a trăit numai la bunicii dinspre mamă, într -un sat vecin. La
fel s-a întâmplat și cu primul născut, fratele mai mare, care până la șapte a ni a locuit tot acolo,
după care a venit acasă pentru a merge la școală împreună cu mine. Suntem trei frați și o soră
(…). Bunicii veneau în sprijinul familiei noastre, dar nu au intervenit în chip deosebit (…). În
schimb, material ne ajutau substanția l”. [sex masc., n. 1947, învățământ general obligatoriu de
7 clase și calificare la locul de muncă, muncitor] ( Mândrilă C. G. , 2005)

-bunicul căutător de amuzament, de jovialitate este tipul de bunic care dezvoltă o
relație jucăușă cu nepotul său, punând accent pe satisfacția reciprocă;

„La mine a râs prima dată – spune bunicul – că eu sunt mai comic și apoi eu am stat mai
mult cu ea, fiind și la pensie. Eu dansez cu ea, mă plimb, vorbesc, mă joc….” [sex masc., n.
1942, studii superioare, profesor] ( Mândrilă C. G. , 2005)

– bunicul rezervor de înțelepciune familiei – se referă la tipul de bunic care se asteaptă
ca tinerii părinți să păstreze o relație subordonată acestora datorită capacităților de cunoaștere
pe care aceștia le dețin;

24

„La bunicul merge a toată familia să -i ceară sfatul într -o problemă sau alta. Părinții mei
discutau cu el probleme de serviciu, pentru că el cunoștea o mulțime de oameni și avea o
mulțime de relații. Apoi, și financiar stătea mai bine ca noi, așa încât uneori, mai ales la
început…când eram eu mic, ne ajuta și material. Și pe mine mă întreba ce gânduri am când
termin școala…” [sex masc., n. 1984, student ] ( Mândrilă C. G. , 2005)

– bunicul distant – este bunicul care are un contact limitat cu nepotul, numai în vacanță
sau cu unele ocazii speciale, altfel rămâne distant și neimplicat în viața nepotului;

„Îmi amintesc când veneam la bunici vara, bunicul mă aștepta la stația de autobuz cu
căruța cu cal și ne ducea, hurducându -ne, până în sat, acasă… Avea o casă formată din două
camere, iar în camera cea mare, în care nu făceau foc iarna, „casa cea mare” cum îi ziceau ei,
dormeam noi, nepoții, vara… Era un sentiment plăcut când ne culcam în patul acela mare, cu
salteaua din paie.. iar în cameră era „răcoare”. Bunica venea în fiecare seară cu lampa de gaz
aprinsă (nu era lumină electrică) să ne spună noapte bună. [masc., n. 1957, studii superioare,
cadru didactic universitar] ( Mândrilă C. G. , 2005)

– bunicul surogat sau falsul părinte – este tipul de bunic ce are ca respons abilitate
creșterea nepotului
Jendrek (1996) împărțea această categorie în trei subcategorii:
1. bunici care asigură îngrijirea zilnică,
2. bunici cu care locuiește nepotul și de care are grijă în absența custodiei
3. bunici care au custodie legală asupra nepoțilo r

1. În categoria bunicilor care asigură îngrijirea zilnică se încadrează bunicii ce au grijă de
nepoți atunci când părinții sunt plecați la treburile câmpului și este specifică această
subcategorie bunicii din mediul rural sau tot aici se încadrează și bun icii din mediul urban,
care își ajută copii prin dusul -adusul de la grădiniță, școală, oferindu -le hrana acestora și îi ajută
la teme.

„Părinții plecau la treburile gospodărești, în câmp chiar, iar noi doi – eu și sora mea – mă
rog, stăteam cu o bunică în măsura în care avea ea grija noastră.” [masc., n. 1949, studii medii
muncitor]

25

„Îi ajut pe copii cu cât pot. Iau nepoții de la școală, îi duc acasă, le dau să mănânce, își fac
lecțiile, iar seara vine fii -mea și -i duce acasă mâncați, odihniți, cu lecțiile făcute. Dimineața îi
duce ea la școală, că îi este în drum, iar după masă îi iau eu. Ce să facem, este greu, copiii sunt
mici și cu asta îi pot ajuta și eu.” [fem., n. 1939, absolventă a liceului pedagogic, educatoare]
(Mândrilă C. G. , 2005)

2. A doua subca tegorie se referă la bunicii care locuiesc cu nepoții în aceeași casă
participând la creșterea acestora, preluând din atribuțiile părinților. De regulă această apropiere
devine o sursă de conflict.

„Bunicul, înalt, cu părul negru ca mura și mustăți întoar se, lucra în jandarmerie, îmi
împletea din paie pălării de soare și sacoșe. El m -a învățat cu adevărat conduita în viață.
Bunicul nu mă certa, stăteam în aceeași curte cu el, ieșea dimineața să mă binecuvânteze
înainte de a pleca la școală, și -mi controla cărțile și caietele ca să n -aibă urechi. Îmi făcea
colțare și etichete, apoi se uita în penar și în ghiozdan. Când mă întorceam, treceam pe la ei.
Bunica îmi pregătea mâncare dobrogeană.
Lăsam ghiozdanul, mă spălam pe mâini și treceam la masă… numai bun ătăți îmi dădeau.
[fem., n. 1942, studii medii, horticultor]”

„Bunicul era un om sărac. Deci tatăl lui tata. Cu o nevastă foarte rea. Nu țin minte să -mi
fi spus ”Na o nucă!” Stăteam în aceeași curte și… mereu, ba -i treceam prin fața casei, ba
stăteam pe prispa ei, ba… și mă rog, îmi făcea șicane, îi făceam șicane. Și tata mă bătea din
cauza asta. [masc., n. 1936, studii medii, instructor cultural]

„Am avut o bunică, cea din partea tatei, ca din poveste. Era mai frumoasă la bătrânețe
decât în tinerețe. Noi eram mulți nepoți. Când venea vara și veneau și ceilalți de la București,
mi-aduc aminte, că pe aceștia îi chema la masă, iar pe noi ne fugărea acasă, că eram prea mulți
și bunica nu putea face față. Acest lucru o supăra pe mama, că pentru o lingură d e mâncare
facea diferență între nepoți.” [fem., n. 1969, studii medii, operator mașini de calcul] ( Mândrilă
C. G. , 2005)

3. Bunicii suplinitori ai rolului parental intervin în mod direct în educația pe care nepoții o
primesc, și sunt responsabili de deciziil e importante din viața acestora. În general sunt preferați
bunicii materni.

26

„Bărbatul meu (povestește bunica) făcea lecțiile la matematică cu nepotul, dar el fiind
prea mic se concentra mai greu, bărbatul meu se enerva destul de tare, el fiind obișnuit s ă
lucreze cu elevii mai mari (studenții). Atunci am spus lasă, tu, că sănătatea este mai de preț, eu
sunt mai calmă și fac eu lecțiile cu el. Exersez și la pian cu el, merg la ei acasă, că ei au pian,
când este nevoie, pentru că nora mea nu se pricepe la m uzică, nu cunoaște valoarea notelor, iar
eu am răbdare să fac cu el exerciții și să -i explic că fiecare bucată trebuie interpretată cu o
anumită trăire… …eu simt când este disponibil să lucreze, altfel opune rezistență, dacă se
gândește la joacă. A lua t premiul întâi la concursul de pian, nici nu ne așteptam, dar am muncit
mult cu el.
Ceilalți bunici, de pe mamă, se implică mai puțin, fiind și departe, noi stăm la patru
blocuri distanță.
– Nivelul de pregătire a celorlalți bunici este similar cu al dum neavoastră?
– Nu, nu au studii superioare.” [fem., n. 1941, studii superioare, farmacistă] ( Mândrilă C.
G., 2005)

Mai târziu, Cherlin și Furstenberg (1986) au efectuat un studiu pe un eșantion
reprezentativ, împărțind tipurile de bunici în trei categorii (Mândrilă C. G., 2005 ):
– bunicii distanți fiind categoria a căror bunici nu interacționează frecvent cu nepoții,
menținând o relație simbolică cu aceștia;
– bunicii însoțitori – întrețin o relație deschisă cu nepoții, bazată pe interacțiune de bază,
aceștia neamestecându -se în educația nepoților.
– bunicii implicați au un rol activ în educația nepoților, iau decizii când vine vorba de
educația acestora;

Cele trei tipuri de bunici clasificați de Cherlin și Furstenberg (1986 ) corespund în linii
mari cu tipurilor de bunici distanți, căutători de distracții și părinți surogat găsite de Neugarten
și Weinstein, deși primii menționați au luat în considerare, la momentul realizării cercetării, și
dinamismul relației bunic -nepot.

Anne Gauthier (1995) realiz ează o altă împărțire în trei tipuri de bunici:
 cei care se substituie părinților în supravegherea cotidiană a copiilor,
 cei care își asumă roluri specifice („specialiștii”)
 cei care nu își asumă roluri educative („pasivii”). ( Gauthier A., 1995, p. 111)

27

În prima categorie de bunici identificată de Gauthier A (1995) se încadrează în mod
special vârstnicii ce nu au studii superioare și care, încă dețin atribuția de părinte, oferindu -le
nepoților o educație ce are la bază valori fundamentale precum politețea; respectul față de
părinți, bunici și societate; onestitatea; ascultarea în raporturile cu părinții și bunicii.

A doua categorie de bunici identificată este aceea cu bunici ce au absolvit studii
superioare și care acordă o mare importanță creșterii și edu cării nepoților.
Există o subclasificare a acestei categorii de bunici: bunici „club”, care organizează
timpul liber al nepoților într -o atmosferă pedagogică și bunicii „rădăcini”, specializați în
transmiterea memoriei familiale (Stănciulescu E, 1996, p 154-163).

În ultima categorie, ce -a de-a treia, sunt încadrați bunicii „pasivi” din toate categoriile
sociale. Ei sunt încadrați în această categorie a bunicilor pasivi deoarece fie au o vârstă prea
înaintată, fie sunt la distanțe mari geografice sau exist ă rupturi între părinți și familiile lor de
origine.

O clasificare mai diferită a realizat McCredy, în anul 1985, care a avut drept criteriu de
clasificare etnicitatea. În urma efectuării cercetărilor, s -a evidențiat faptul că în cazul italienilor,
a sca ndinavilor și a irlandezilor, jumătate dintre bunici au fost considerați ca aparținând stilului
formal și părinte surogat.
Bunicile englezoaice și italiene sunt văzute ca un „rezervor de înțelepciune”, în schimb
bunicii germani au avut un scor mare la sti lul bunicilor oficiali, distanți, iar bunicile germane
au fost încadrate, în majoritate la stilul „părinte surogat”.

28

I.8. Locul și rolul bunicilor în familie

Relația afectivă bunici -nepoți este una profundă și vine în completarea relației dintre
părinți și copii. În ultimii ani, exodul tinerilor în străinătate, urbanizarea, adaptarea oamenilor la
noile condiții de existență, concentrarea vieții membrilor familiei asupra unor relații de tip mai
restrâns, în care bunicii, practic, au fost eliminați din cadrul famili al, a influențat evident
solidaritatea, coeziunea familiei, a determinat destrămarea familiei tradiționale și a stimulat
apariția și dezvoltarea familiei nucleare.

Rolul de bunic este văzut ca având o dublă funcție, pe de o parte bunicii sunt o mână de
ajutor pentru proaspeții părinți, deoarece aceștia au mai multă experiență, răbdare, servind ca
sursă de informație pentru nepoți, pe de -o altă parte pot intra în contradicție cu părinții, fiind
prea permisivi cu nepoții, sau când aceștia din urmă le submin ează autoritatea părinților.
Cercetările realizate în ultimii ani accentuează rolurile pe care bunicii le au în crearea
identității nepotului, acesta având un impact puternic în viața copilului, fiind înțeleptul familiei,
oferind sfaturi atât copiilor cât și părinților, sau pur și simplu participând activ în momentele
cheie ale copilului cum ar fi joaca, masa sau rezolvarea temelor.

Datorită diversității vârstelor bunicilor, se înlocuiește imaginea clasică a bunicilor în
bastoane, cu aceea a bunicilor acti vi, care lucrează până la vârste destul de înaintate. Mai jos
avem un exemplu de bunică activă, care -și îndeplinește cu greu acest rol.

1. „Sunt bunică din ’95… dar nu prea pot să fiu bunică, pentru că eu în continuare sunt
salariată, mai am până la pensi e. Îi ajut și eu cât pot, dar… eu îi mai am pe aceștia mititei de
crescut, abia mă descurc. Nu pot să fiu o adevărată bunică, cum aș vrea eu să fiu pentru primul
nepot. Îl mai aduc așa din când în când și pe la noi.” [sex fem., n. 1950, studii liceale și
calificare postliceală, funcționară]. ( Mândrilă C. G., 2005 )

Barranti în lucrarea „ The Grand parent -Grand child Relationship: Family Resources in
an Era of Voluntary Bonds.” afirmă că există mai mulți factori care influențează rolul de bunic,
cum ar fi: vârsta, sexul, statutul social, nivelul de educație, resursele economice personale și
resursele sociale. De asemenea, un rol important asupra calității și cantității timpului petrecut
ca bunic îl au numărul de nepoți, și frecvența contactelor cu aceștia ( Barranti, 1985, p. 34). De

29

asemenea este important dacă aceștia locuiesc cu copii sau sunt aproape de aceștia pentru a
putea interacționa mai mult, acest lucru întărind relația dintre aceștia sau tensionând -o la nivel
bunic -părintele copilului.

Asumarea r olul de bunic este benefic atât pentru copii deoarece aceștia au un om de
încredere alături de el, au cu cine se juca, dar și cine -i ajuta la teme și răsfăța, dar și pentru
persoanele de vârsta a treia, mai ales persoanelor active, le ridică moralul și au o activitate ce o
fac cu plăcere.
„Mi-au prins foarte bine nepoții când m -am pensionat, mă gândeam cu groază ce am să
fac. Așa, cu ei am permanent activitate. De două ori pe săptămână merg cu fetița și cu băiatul la
Palatul Copiilor pentru lecții d e pian. Băiatul stă la noi când vine de la școală, mănâncă, își face
lecțiile și apoi seara pleacă acasă.” [sex fem., n. 1941, studii superioare, farmacistă] ( Mândrilă
C. G., 2005)

Rolul de bunic este împărțit relativ în funcție de sex, având predominant rol matern,
strâns legat de sentimentul de a fi mamă, exercitat de bunicuțe pe nepoței, ele ajungând să -și
dorească mai mult să se implice în mod direct în educația oferită nepoților.
În mediul rural, rolul important pentru nepoți îl are bunicul patern, de oarece în acesta
copilul vede spiritul de independență pe care acesta dorește să -l deprindă, de asemenea de la
acesta învață valori pure în ceea ce privește locuința, munca, moștenirea, pământul și realizarea
unei înclinări patriarhale.
„Pe bunică -su îl iu bește cel mai mult, îl strigă de cum se scoală, îl ajută la treabă cât este
de mică, dă apă la cal, dă fân, merge cu căruța, așa cum îl vede pe el și îi place grozav.
Treburile bărbătești îi plac mai mult decât cele femeiești”. [sex fem., n. 1941, studii 7 clase ]
(Mândrilă C. G., 2005 )

Rolul de bunic surogat cu drepturi depline în educația copilului apare atunci când părinții
acestuia au decedat, fie i -au abandonat. În aceste cazuri bunici au drepturi depline în a se
implica în creșterea copilului sau a lua decizii importante pentru acesta.
„[….] și primul lucru pe care îl țin minte că l -am învățat și la care bunica ținea foarte mult
era că trebuie să ne spălăm. Eu aveam un păr foarte bogat și creț pe vremea aceea și aveam
probleme cu pieptănatul. Ea mă învăța că… niciodată, înainte de a mânca, nu trebuie să venim
cu mâinile nespălate [….].

30

[fem., n. 1937, studii superioare, cadru didactic pensionat; familia de origine constituită
din bunici și patru orfani de război, Elisabeta Stănciulescu coord. 1 998] ( Mândrilă C. G., 2005
)
După cercetări efectuate calitățile principale pe care nepoții și le doreau ca buncii să de
dețină au fost blândețea,dragostea, hărnicia, inteligența, abilitatea de comunicare și simțul
umorului.
Figura 2: Valorificarea pedago gică a culturii postfigurative în educația familiară
(Simenco I., 2016)

31

Știați că?

Se spune din popor celebra vorbă „Cine nu are bătrâni să -și cumpere!” însă la unele
culturi, în trecut, era în vogă obiceiul de a elimina persoanele în vârstă, deoarece ele erau
considerate inapte pentru a aduce contribuție statului și erau o povară pentru societate.

Câteva popoare precum ungurii și pecenegrii îi duceau pe cei considerați neputincioși și
fără utilitate pentru trib, la primul popas, astfel aceșt ia deveneau ținte vii pentru tinerii arcași
care doreau să se perfecționeze.

Un alt obicei bizar este cel al eschimoșilor care își duceau bunicile senile, pe o banchiză
unde de regulă erau sfâșiați de animalele sălbatice. De regulă, bătrânii cunoscând dej a tradiția,
dacă se întâmpla să fie un an mai sărac în recolte, hotărau să plece singuri.

Un alt obicei neortodox era practicat de cei din Normandia, în secolul al XIX -le, unde
bătrânii familiei erau puși să urce o scară cu ultimele trepte tăiate. Acest o bicei era însoțit de o
frază ritualică: „Vino bunicuțo să urci în pod", iar apoi se aștepta inevitabilul. ( Bătrânii au fost
considerați multă vreme o povară pentru societate – https://www.historia.ro/ )

32

II. Metodologia cercetării
II.1. Scopul și obiectivele urmărite în cercetare

Scopul lucrări de disertație este acela de a veni în întâmpinarea nevoilor copilului, prin
crearea unui centru, în care persoanele de o anumită vârstă, cu o anumită calificare să se ocupe
de copii și de a afla ce tip de relație au nepoții cu bunicii lor.

Obiectivul 1: Aflarea părerii părinților despre importanța și necesitatea înființării unui
centru în care bunicii să desfășoare diverse activități cu copiii.

Ipoteza 1: Presupunem că majoritatea părinților (50+1) cred că este important și
necesar înființarea unui centru în care bunicii să desfășoare diverse activități cu copiii.

Obiectivul 2: Identificarea părerii părinților cu privință la preferințele tipurilor de
activități desfășurate.

Ipoteza 2: Presupunem că părinți doresc să se desfășoare activități de tiă
vocaționale, sportive, educative.

Obiective testat cu ajutorul metodei anchetei, avâ nd ca instrument chestionarul.

Obiectivul 3: Aflarea tipului de relație copil -bunic.
Ipoteza 3: Se presupune că relația dintre copil -bunic este una bună.

Obiectiv testat cu ajutorul metodei interviu, având ca instrument ghidul de interviu.

33

II.2. Met ode de cercetare folosite

„Orice cercetarea presupune adoptarea unui complex de metode care să permită
strângerea unei cantități suficiente de date și informații concrete, obiective și complete, a căror
analiză și interpretare ulterioară să poată conduce la răspunsuri sau soluții științifice la
concluzii vizibile.” (I. Cerghit, 1989)
„Cercetarea pedagogică este o strategie desfășurată în scopul surprinderii unor relații
noi între componentele acțiunii educaționale și al elaborării unor soluții optime de r ezolvare a
problemelor indicate de procesul instructiv – educativ în conformitate cu exigențele sociale”
(Nicola I., 1995, p 56)
Cercetarea pedagogică este o „investigație delimitată precis ca temă la o întrebare
restrânsă ivită în procesul perfecționării muncii de învățare, de educație și care presupune să se
afle un răspuns cert, temeinic, argumentat științific la o întrebare” ( Muster, D. 1985, p. 22)
În realizarea obiectivelor propuse am folosit metoda anchetei având instrument
chestionarul, aceasta fii nd completată cu metode de înregistrare, prelucrare și interpretare a
datelor și metoda interviului, având ca instrument ghidul de interviu.
Metoda anchetei „este o metodă interactivă și se bazează pe schimbul direct de
informații între cercetător și subie cții investigați, prin care se culeg date referitoare la anumite
situații, fenomene și manifestări.” (Pălășan T., p 53)

Această metodă are ca instrument chestionarul, care definit de Chelcea S. reprezintă „o
tehnică, și corespunzător, un instument de inve stigare, constând dintr -un ansamblu de întrebări
scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihogic, care, prin administrarea de către
operatorii de anchetă au prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate
răspunsuri ce ur mează a fi înregistrate în scris. (Chelcea S., 2001, p. 177)

„Interviul, ca metodă de cercetare, este menită să identifice factorii empirici răspunzători
de erorile utilizării acestei metode de colectare a datelor și să evalueze posibilitățile de
minimiza re a efectelor acestor factori.” (Chelcea S, 201, p. 121)
„ Definim interviul de cercetare ca o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri a
informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru

34

descrier ea științifică a fenomenelor sociouname. Interviul se bazează pe comunicarea verbală și
presupune întrebări și răspunsuri ca și chestionarul. Spre deosebire însă de chestionar, unde
întrebările și răspunsurile sunt scrise, interviul implică totdeauna obțin erea unor informații
verbale.” (Chelcea S, 201, p. 121)

II.3. Planul cercetării

În realizare a obiectivelor cercetării am folosit ca metode de cercetare
metoda anchetei, având ca instrument chestionarul și metoda interviului având instrument
ghidul de interviu.
Am folosit metoda chestionarului pentru a afla părerea părinților, dacă ar dori să se
înființeze un astfel de centru, care este vârsta ideală pentru participare la centru, ce activități ar
fi de dorit să se desfășoare, dacă acest centru îmbună tățește aptitudinile copilului, ce puncte
tari și puncte slabe indentifică la acest tip de activitate.
Chestionarul cuprinde itemi de tip deschis, semideschiși și itemi de tip inchis. Acesta a fost
aplicat pe un lot de 100 de părinți dintre care 7 având s ex masculin, și 93 având sex feminin, și
a fost realizat cu ajutorul google docs, având câmpul foi de calcul, dar și cu ajutorul altor surse
externe. (ANEXA 1 – Chestionar)
După identificarea reală a nevoilor părinților, vom schița planul centrului, ce t ipuri de
activități s -ar desfășura în cadrul acestuia, din câți copii se va forma o grupă, din ce medii de
activitate vor fi persoanele în vârstă și vârsta de la care copii pot veni la centru.
Metoda interviului am folosit -o pe opt subiecți cu vârstă într e 4-6 ani, iar cu ajutorul ei
am aflat ce tip de relație au copii cu bunicii, dacă sunt prieteni, dacă practică activități
împreună și cât de permisivi sunt. (ANEXA 2 – Ghidul de interviu)

35

II.4. Interpretarea rezultatelor chestionarului

Chestionarul c uprinde atât itemi de tip deschis cât si itemi de tip inchis. Acesta a fost
aplicat pe un lot de 100 de părinți dintre care 7 având sex masculin, și 93 având sex feminin, și
a fost realizat cu ajutorul google docs, având câmpul foi de calcul, dar și cu aju torul altor surse
externe.

1. Din ce poziție completați chestionarul?

8%
92%
0%Din ce pozi ție completa ți chestionarul?
Cadru didactic
Părinte
Bunic

92% din persoanele ce au completat acest chestionar sunt părinți și doar 8% din cei ce
au completat acest chestionar sunt cadre didactice. Niciun bunic/perso ană în vârstă nu au
completat chestionarul.

36

2. Câți copii aveți?

50% din cei ce au completat acest chestionar au 1 copil, 35% au 2 copii, 10% din
persoanele chestionate au 3 copii, și doar 5% au 4 copii.

3. Ce vârsta are copilul/ copii dumneavoastră?

La întrebarea „Ce vârstă are copilul/copii dumneavoastră?” răspunsul ce a obținut cel mai
mare procent a fost vârsta de 5 ani – 35%, 25% din persoane au copil/copii cu vârsta de 4 ani, iar
procentul cel ma i mic este de 4 % și este reprezentat de copii cu vârsta de 3 ani.

37

4. În grija cui îi lăsați atunci când sunteți la muncă?

30%
27%
33%
10%În grija cui îi lăsați atunci când sunteți la muncă?
Singuri
Cu mama/tata
Bunicii
Altii: vecini, m ătușă/unchi,
nepoți

La această întrebare 33% din părinți afirmă că își lasă copilul/copiii în grija bunicilor, 30%
din acești a rămân singuri, 27% rămân în grija unuia dintre părinți pe când 10% din copii sunt în
grija vecinilor, altor rude.

5. Bunicii copilului locuiesc cu dumneavoastră?

68% din familii sunt de tip extins, au în componenț a sa – bunicii, pe când 32% din familii
nu locuiesc împreună cu bunicii.

38

6. Ce relație are copilul cu bunicii lui?

5%
13%
29%
53%Ce relație are copilul cu bunicii lui?
Nesatisfăcătoare
Satisfăcătoare
Bună
Foarte bun ă

Din cei 100 de părinți ce mi -au răspuns la acest chestionar 53% afirmă că copilul are o
relație foarte bună cu b unicii, 29% bună, 13% satisfăcătoare, pe când 5% afirmă că relația
copil -bunic este una nesatisfăcătoare.

7. Cu ce se ocupă bunicii copilului vostru?
20%
72%
8%Cu ce se ocup ă bunicii copilului vostru?
Profeseaz ă într-un anumit domeniu
Pensionar
Ambele

Din interpretarea acestui grafic reiese că 72% din bunici sunt pensionari, 20% încă
profesează, iar 8% sunt la pensie dar și -au continuat activitatea.

39

8. V-ar placea să se înființeze un centru în care persoanele în vârstă, ce
au o anumită calificare, să se ocupe de el/ei? Argumentează!
Diagrama pentru cei ce au răspuns „Da” (87 de perso ane), însoțită de câteva argumentări.

După cum putem observa procentele sunt asemănătoare și se remarcă pregătirea și
experiența personalului 21%, o alternativă mai bună la after school 18% și persoanele în vârstă
au mai multă răbdare și pot înlocui cu u șurință bunicii proprii 17%.

Diagrama pentru cei ce au răspuns „Nu” (13 răspunsuri), însoțită de câteva
argumentări.
54%
31%
15%NU
Persoanele în vârstă nu au răbdare
Reticiența copiilor fa ță de alte persoane
învârstă
Lipsa calific ării adecvate a persoanelor
în vârstă

La această diagramă rezultatele sunt 54% consideră că persoanele nu au răbdare, 31% sunt
de părere că copiii vor fi reticienți, iar 15% din părinți își fac griji că personalul nu este calificat
pe deplin.
17%
21%
14%
17%
18%
13%Da
Persoanele în vârstă au mai mult ă răbdare
Persoanele în vârstă sunt bine preg ătite, au
experiență
Copilul va învăța bunele maniere, conduita
Persoanele în vârstă – substitutul bunicilor
O mai bun ă alternativ ă la after school
Ar facilita trecerea de la mediul familiar la cel
academic

40

9. V-ați duce copilul la un asemenea centru?
87%
13%V-ați duce copilul la un asemenea centru?
Da
Nu

87% din părinți ar fi dispuși să -și ducă copilul la un astfel de centru, pe când 13% au
răspuns că nu.

10. Credeți că acest centru ar îmbunătăți relația pe care o are copilul cu
bunicii lui? Argumentează!
47%
40%
13%Credeți că acest centru ar îmbunătăți relația pe
care o are copilul cu bunicii lui? Argumenteaz ă!
Da, datorit ă vârstei apropiate
Da, deoarece centrul ofer ă o
continuitate rela ției bunic-copil
Nu

La această întrebare 87% consideră că acest centru ar îmbunătăți relația copil -bunic
deoarece membrii de la cent ru au o vârstă apropiată cu cea a bunicilor și se oferă o continuitate
relației deja dezvoltată, iar 13% sunt de părere că nu se îmbunătățește relația.

41

11. Un potențial beneficiu al acestui centru, credeți că ar fi faptul că
copilul este mai bine pregătit pen tru ciclul de învățământ ce urmeză a -l desfășura?
67%
10%
12%
11% Un potențial beneficiu al acestui centru, crede ți că ar fi faptul c ă
copilul este mai bine preg ătit pentru ciclul de învățământ ce
urmeză a-l desfășura?
Da
Nu
Da, dacă persoanele de acolo au
calificarea necesara
Nu știu

79% din persoane consideră că acest centru este folositor și ajută copilul în integrarea
școlară, 10% consideră că nu îi este de ajutor copilului, mai departe, acest centru, ia r 11% au
răspuns că „nu știu”

12. Ce alte beneficii ale înființării unui astfel de centru mai puteți
enumera?
10%
18%
16%
22%
14%
20%Ce alte beneficii ale înființării unui astfel de centru mai
puteți enumera?
Dezvoltare social ă
Dezvoltare intelectual ă
Toleranță față de persoanele în vârstă
Integrarea mai u șoară la școală
Dezvoltarea anumitor abilit ăți
Valorificarea resurselor persoanelor în vârstă

Beneficiile identificate de părinți sunt: 22% cred că îi ajută să se integreze mai ușor în
școală, 20% consideră că se v alorifică eficient resursele persoanelor mai în vârstă, 18% cred că
copilul se dezvoltă intelectual, 10% social, 16% consideră că copii devin mai toleranți cu
persoanele în vârstă și 14% consideră că li se dezvoltă anumite abilități prin intermediul
centru lui.

42

13. Care ar fi punctele slabe pe care le identificați?

În urma cercetării efectuate s -au identificat cinci puncte slabe astfel: 28% pun la îndoială
pregătirea personalului, 25% își fac griji pentru acomodarea copiilor, 20% c onsideră că
vârstnicii nu mai au răbdare suficientă și nici energie 11%, iar 16% își fac griji pentru
permisibilitatea prea mare.

14. V-ați dori să învețe ceva nou, să -și facă temele sau să se joace la
acest centru?

38% din părinți doresc ca copilul să -și continuie copilăria jucându -se la centru, 20%
doresc să învețe ceva nou, 12% doresc să își facă temele, iar 30% doresc ca copii să desfășoare
toate cele trei tipuri de activități.
20%
12%
38%
30%V-ați dori să învețe ceva nou, s ă-și facă temele
sau să se joace la acest centru?
Să învețe ceva nou
Să-și facă temele
Să se joace
Toate cele trei

43

15. Ce ateliere v -ați dori să existe la acest centru?
3%
19%
21%
16%
17%
17%
7%Ce ateliere v-a ți dori să existe la acest centru?
Muzică
Pictură
Abilități practice
Dans
Învățarea tehnicilor de prim ajutor
Învățarea limbilor str ăine
Altele: sport, teatru

Atelierele preferate de părinți sunt: 21% – abilități practice, 19% ar dori un atelier de
pictură, 17% dintre părinți doresc ca copilul lor să învețe limbi străine și tehnicile de prim
ajutor, 16% ar dori un atelier de dans, 7% preferă teatru, activități sportive, iar 3 % doresc un
atelier de muzică.

16. Credeți că acest centru poate identifica în copilul dumneavoastră
adevărata lui vocație?

63 % din părinți consideră că un astfel de centru poate identifica vocația copilului, pe când
30% afirmă că nu, iar 7% nu știu.

44

17. Care credeți că este vârsta ideala pentru un copil să fie integrat într –
un astfel de centru?

În viziunea părinților, vârsta ideală la care copilul trebuie să participe la un astfel de ce ntru
este 4 ani, urmat de 30% vârsta de 3 ani și 20% vârsta de 5 ani. Doar 8% din părinți consideră
că acest centru este benefic oricărei vârste.

18. Ați recomanda un asemenea centru și altor părinți?
83%
17%Ați recomanda un asemenea centru și altor
părinți?
Da
Nu

83% ar recomanda și altor păr inți acest centru, spre deosebire de 17% din părinți care nu
ar face asta.

45

19. Câte ore/zi ați fi dispus să lăsați copilul la acest centru?

43% din părinți ar lăsa copilul la centru 4 ore, 32% din cei ce au răspuns ar prefera un
program de 3 ore, 18% program de 2 ore. În schimb 7% din părinți ar dori ca centrul să aibă
program de 8 ore.

20. Credeți că un astfel de centru ajută la îmbunătățirea aptitudinilor
copilului?

76% din părinți consideră că centrul î mbunătățește aptitudinile copilului, iar 18% nu cred
asta. 6% din persoane nu au certitudinea aceasta.

46

21. Credeți că un asemenea centru ar ajuta la o mai buna integrare
copiilor cu dizabilități în școala de masă?

La această într ebare 69% din părinți consideră că acest centru ar ajuta la integrarea
copiilor cu dizabilități în școala de masă, pe când 21% neagă acest lucru. 10% din persoane nu
au idee despre acest lucru.

47

II.5. Schița de proiect a centrului

Activitatea acestui centru se va desfășura în trei săli diferite, fiecare copil va trece prin
una din săli prin rotație, dar va participa cu precădere la activitățile preferate.
Acest centru, la cererea părinților, va cuprinde într -o sală diverse ateliere de abilități
practic e, ateliere de pictură, într -o altă sală se vor face cursuri de limbi străine, tehnicile de
prim ajutor, iar în ultima sală se vor face activități de tip dinamic cum ar fi dans, teatru, muzică
și activități sportive. La aceste activități vor participa cop ii cu vârstă cuprinsă între 3 -5 ani.
Activitățile vor fi diversificate de la o zi la alta, în funcție de preferințe, iar o dată pe
lună vom avea activități de tip copil – părinte -bunic.
În total vor fi în jur de 30 de copiii, și 10 persoane în vârstă, fieca re având una sau mai
multe dintre specialitățile de mai sus. De asemenea, acest centru va fi compus și dintr -o
asistentă medicală, și de doi pedagogi pentru învățământul preșcolar.
Durata timpului petrecut la acest centru este de 4 ore/zi.

48

II.6. Interpre tarea rezultatelor interviului

Acest interviu a fost aplicat pe un număr de 8 persoane, cu vârstă cuprinsă între 4 -6 ani.
Analiza întrebării pregătitoare
Întrebare de deschidere:
Cu ce membru din familie te distrezi cel mai tare? Dar cu bunicii?
La aceas tă întrebare, trei dintre intervievați au răspuns că se distrează cel mai tare cu
bunicii, mai exact un singur răspuns al unui copil a înclinat spre bunică, iar ceilalți doi înspre
bunic. Această întrebare am dorit să fie spontană, astfel încât copiii să p oată răspunde fără a
avea vreo problemă sau necesitatea unui timp de gândire îndelungat.
Această întrebare a avut rolul de relaxa un pic atmosfera în care vor fi introduși copiii,
având în vedere faptul că o mare parte dintre ei nu au mai fost intervievaț i, acest moment
reprezentând o noutate în viața lor, dată fiind și vârsta fragedă, în acest sens am dorit să
înlăturăm posibilele stări de discomfort, timiditate, evitare. Restul copiilor au răspuns că se
distrează cu tatăl , cu fiica surorii mamei sale , cu sora bunicii , cu mama , cu fratele.
În încercarea noastră de a întării întrebarea de deschidere, majoritatea copiilor au răspuns
pozitiv la întrebarea “Cu ce membru din familie te distrezi cel mai tare? Dar cu bunicii? ” Prin
întrebările adresate fiecărui copil în parte, aflăm că aceștia sunt foarte curioși (specific și
vârstei) nerăbdători, deoarece răspunsurile acestora sunt destul de ample, cu cât înaintăm, ceea
ce înseamnă că acest subiect și modul în care au fost propuse întrebările nu le -au conferit u n
sentiment straniu copiilor, bunicii fiind persoane cu care se joacă, învață lucruri noi, le oferă
atenție.

Analiza întrebarea 1.
Întrebarea nr. 1 : Crezi că bunicii ar putea fi prietenii copiilor?
Această întrebare a fost una pregătitoare și a avut ca scop încadrarea în subiect a
participanților. Toți participanții au răspuns afirmativ la această întrebare. Noțiunea de
“prietenie” a fost înțeleasă și percepută de fiecare copil în parte în diferite moduri, deși toți
copiii au răspuns că bunicii ar putea fi prietenii copiilor, explicațiile ulterioare ale fiecăruia sunt
diferite: cu bunicul se joacă, cu bunica gătesc, construiesc obiecte, desenează. Încă din primele
întrebări ne -am dat seama de faptul că primul impuls al fiecărui copil a fost să simtă
bunic ul/bunica ca pe un prieten al copiilor, exceptând un răspuns al unui copil: „Poate, dacă ar

49

fi tineri și nu așa cu părul alb”. Această întrebare a avut răspunsuri concrete și la obiect fără ca
participanții să devieze foarte mult de la subiect.

Analiza în trebarea 2.
Întrebarea nr. 2: Dar bunicii tăi, sunt prietenii tăi? De ce?
În cadrul acestei întrebări am pornit de la faptul că dacă bunicii sunt prietenii copiilor,
atunci bunicii sunt și prietenii fiecăruia dintre ei? De ce îi consider prieteni? Sau din contră de
ce nu îi consideră? La această întrebare fiecare copil a răspuns că bunicii sunt prietenii lor,
fiindcă se joacă frumos cu ei, stau împreună, îi iubesc, îi ajută să se dea cu bicicleta, sunt
alintați, primesc dulciuri, îi lasă să se joace cu câin i, exceptând un răspuns în care un copil a
afirmat faptul că bunicii îi sunt prieteni excluzând momentele când îl ceartă.
Această întrebare ia pus în dificultate pe intervievați, deoarece spre deosebire de prima
întrebare care făcea referire la bunici și relația nepoți -bunici în general, acum copiii trebuiau să
se gândească din perspectiva relației proprii cu bunicii lor.

Analiza întrebarea 3.
Întrebarea nr. 3 : Cât timp stau bunicii tăi cu tine ?
La această întrebare intervievații au răspuns diferit, ast fel: un copil a răspuns că stă cu
bunicii mult, în fiecare zi, un alt copil a răspuns că până vine mami de la muncă, un alt copil a
răspuns că atunci când nu vine la grădi, stă cu bunicii de dimineață până seara, un alt răspuns
extrem de emoționant a const at în faptul că stă alături de bunici mult, stau împreună în fiecare
zi, când mama e la muncă, și pe tatăl său nu l -a cunoscut, decât în poze, alt copil a răspuns că
bunicii stau cu el în fiecare zi, deoarece mama și tatăl lucrează și au grijă și de Zs., d e frățiorul
copilului, alt copil a răspuns că bunicii stau cu el atâta timp cât părinții îl lasă cu ei.
Chiar dacă intervievații sunt la o vârstă la care nu au conturate atât de bine încadrările în
timp, aceștia au putut să exprime printr -un anumit răspun s cât de mult, sau cât de puțin timp
petrec bunicii cu ei.

Analiza întrebarea 4.
Întrebarea nr 4 : Cum vă petreceti timpul împreună?
La această întrebare majoritatea copiilor au răspuns dând exemplu diverse activități
realizate împreună cu bunicii lor, în special joaca alături de aceștia.
Răspunsurile participanților au acoperit întreaga plajă de răspunsuri posibile pentru această
întrebare cum ar fi: „Ne jucăm cu mingea și îmi face jucării din lemn; Mergem pe deal și

50

strângem flori și iarbă pentru iepuri ; Bunica face de mâncare și curățenie, eu o ajut, nu fac
mizerie, o ascult și ne jucăm de -a cofetăria; Stăm împreună, câteodată ne jucăm și cântăm; Ne
jucăm, ne jucăm de -a v-ați ascunselea, cu bunicul, iar cu bunica desenez; Ne jucăm împreună,
cu bunicul; Mergem la plimbare, mergem la magazin și… mergem la cumpărături; Aștept. Dar
mă mai și joc cu bunicul meu, când am un balon, el se joacă cu mine. Cu bunica nu mă joc cu
mașinile, dar facem torturi și prăjitură cu mere împreună.”

Analiza întrebarea 5.
Întrebarea nr. 5: Le simți lipsa atunci când pleacă pentru scurt timp din localitate?
La această întrebare o parte dintre copii au răspuns afirmativ, că simt lipsa bunicilor
când pleacă pentru scurt timp din localitate, iar o alta parte dintre cei intervie vați au răspuns că
nu le simt lipsa, fie că mama, sau tatăl suplinesc la fel de bine lipsa acestora, prin activități
asemănătoare, fie pentru că nu se pot pune în postura de a -și vedea bunicii plecați, deoarece nu
au plecat de lângă iei.

Analiza întrebar ea 6.
Întrebarea nr. 6: De ce te simți bine în preajma bunicilor ?
La această întrebare copiii au răspuns că se simt bine în preajma bunicilor, deoarece râd
mult, se joacă, udă grădina, se joacă cu apă, primesc dulciuri și jucării, se joacă împreună, le
oferă multe lucruri, stau aproape de ei.
Tot în cadrul acestei întrebări sesizăm faptul că indiferent de cât de mult iubesc sau nu
unul dintre bunici, copiii tind să răspundă prin argument pozitive, amintindu -și aspectele
frumoase, primul instinct, jocul și joaca reprezentând activitățile de bază ale acestei etape de
vârste studiate.

Analiza întrebarea 7.
Întrebarea nr. 7: Când îți dorești ceva, bunicii îți îndeplinesc dorința?
La această întrebare majoritatea afirmă că bunicii le îndeplinesc orice dorință, iar restul
afirmă că îndeplinirea dorințelor sunt în strânsă legatură cu comportamentul lor sau cu situația
financiară a bunicilor.

Analiza întrebarea 8.
Întrebarea nr. 8 : Cum reacționează bunicii tăi, atunci când încalci o regulă?

51

Răspunsurile la această întrebare au fost destul de variate. Unii subiecți afirmă că bunicii îi
ceartă sau îi pedepsesc atunci când încalcă o regulă, alții relatează că bunicii nu au nicio reacție
la cele întâmplate, iar restul afirmă că bunicii pasează responsabilitatea părinți lor.
Analiza întrebarea 9.
Întrebarea nr 9 : Îți poți ierta bunicii dacă te ceartă?
La această întebare majoritatea subiecților afirmă concret că își iartă bunicii, restul au
răspuns categoric că nu și -ar ierta bunicii dacă îi ceartă. Acestia nu își argumen tează răspunsul
dat.

Analiza întrebarea 10.
Întrebarea nr 10 : Cât de repede vă împăcați?
La această întrebare au răspuns cu ușurință toți participanții, majoritatea afirmă că se
împacă repede,după 1 -3 minute, pe când alții afirmă că se împacă greu, după o zi sau chiar mai
multe.

Analiza întrebarea 11.
Întrebarea nr 11 : Când te joci cu alți copii, ce fac bunicii tăi?
La acestă întrebare au răspuns toți participanții, iar răspunsurile au fost destul de variate.
Bunicii de regulă fie se uită la TV, fie se joacă cu nepoții, lucrează la atelier sau la treburile
casnice și/sau gospodărești.

Analiza întrebarea 12.
Întrebarea nr. 12: Ți-ai dori ca atunci când vei fi bunic/bunică să semeni cu bunicii tăi?
Toți participanții au raspuns la această întrebare. Aici procentajul este împărțit egal. Unii
doresc să fie ca bunicii lor pentru că sunt buni la suflet, pentru că au diverse abilități (fie că fac
prăjituri sau jucării), și alții nu vor să semene cu bunicii fizic ( „Nu pentru că nu aș vrea păr
negru ca al bunici i, eu vreau păr mov!” ), sau pentru că vor să fie mai buni cu nepoții lor.

52

Concluzii

În cadrul metodei anchetei am aplicat un chestionar pe un lot de 100 de persoane,
predominant de sex feminin. Am vrut să aflăm părerea părinților despre înființarea unu i centru
în care oamenii vârstnici, ce au avut o anumită calificare și au ieșit la pensie, să se ocupe de
copiii și să desfășoare anumite activități cu aceștia.
Prin aplicarea acestui chestionar mi s -a confirmat obiectivul că majoritatea părinților
(88%) c red că este important și necesar înființarea unui centru în care bunicii să desfășoare
diverse activități cu copiii. Motivele invocate de aceștia au fost: pregătirea și experiența
personalului, o alternativă mai bună la after school și persoanele în vârst ă au mai multă răbdare
și pot înlocui cu ușurință bunicii proprii. 12% dintre părinți nu sunt de acord cu înființarea
centrului deoarece consideră că persoanele în vârstă nu au răbdare, sunt de părere că copii vor
fi reticienți, de asemenea îți fac griji că personalul nu este calificat pe deplin.
Am abordat diverse întrebări care să ne ajute să vedem dacă părinții au nevoie de
înființarea unui astfel de centru, dacă și -ar lăsa copiii, de la ce vârstă.
În urma aplicării chestionarului am aflat că părinți pr eferă să își lase copilul/copiii în
grija bunicilor (33%), 30% din aceștia rămân singuri, 27% rămân în grija unuia dintre părinți pe
când 10% din copii sunt în grija vecinilor, altor rude. De asemenea 68% din familii sunt de tip
extins, au în componența sa – bunicii, pe când 32% din familii nu locuiesc împreună cu bunicii.
Din cei 100 de părinți ce mi -au răspuns la acest chestionar 53% afirmă că copilul are o
relație foarte bună cu bunicii, 29% bună, 13% satisfăcătoare, pe când 5% afirmă că relația
copil -bunic este una nesatisfăcătoare.
Din interpretarea chestionarului reiese că 72% din bunici sunt pensionari, 20% încă
profesează, iar 8% sunt la pensie dar și -au continuat activitatea.
87% din părinți ar fi dispuși să -și ducă copilul la un astfel de centru, pe când 13% au
răspuns că nu. Tot cei 87% de părinți consideră că acest centru ar îmbunătăți relația copil -bunic
deoarece membrii de la centru au o vârstă apropiată cu cea a bunicilor și se oferă o continuitate
relației deja dezvoltată, iar 13% sunt de pă rere că nu se îmbunătățește relația.
Părinții au identificat următoarele beneficii ale înființării acestui centru: 22% cred că îi
ajută să se integreze mai ușor în școală, 20% consideră că se valorifică eficient resursele

53

persoanelor mai în vârstă, 18% cre d că copilul se dezvoltă intelectual, 10% social, 16%
consideră că copii devin mai toleranți cu persoanele în vârstă și 14% consideră că li se dezvoltă
anumite abilități prin intermediul centrului.
În urma cercetării efectuate s -au identificat cinci punct e slabe astfel: 28% pun la
îndoială pregătirea personalului, 25% își fac griji pentru acomodarea copiilor, 20% consideră
că vârstnicii nu mai au răbdare suficientă și nici energie 11%, iar 16% își fac griji pentru
permisibilitatea prea mare.
Părinții (38%) doresc ca copilul să -și continuie copilăria jucându -se la centru, 20%
doresc să învețe ceva nou, 12% doresc să își facă temele, iar 30% doresc ca copii să desfășoare
toate cele trei tipuri de activități.
Cu ajutorul acestui chestionar am identificat ce ti puri de ateliere preferă părinții să existe
la acest centru: 21% – abilități practice, 19% ar dori un atelier de pictură, 17% dintre părinți
doresc ca copilul lor să învețe limbi străine și tot 17% tehnicile de prim ajutor, 16% ar dori un
atelier de dans, 7% preferă teatru, activități sportive, iar 3 % doresc un atelier de muzică.
În viziunea părinților, vârsta ideală la care copilul trebuie să participe la un astfel de
centru este 4 ani, urmat de 30% vârsta de 3 ani și 20% vârsta de 5 ani. Doar 8% din pări nți
consideră că acest centru este benefic oricărei vârste.
83% ar recomanda și altor părinți acest centru, spre deosebire de 17% din părinți care nu
ar face asta.
43% din părinți ar lăsa copilul la centru 4 ore, 32% din cei ce au răspuns ar prefera un
program de 3 ore, 18% program de 2 ore. În schimb 7% din părinți ar dori ca centrul să aibă
program de 8 ore.
În urma interpretării datelor din interviu se poate spune că copiii au în general o relație
bună cu bunicii lor, astfel testându -ni-se ipoteza.

Cu ajutorul metodei interviu, având ca instrument ghidul de interviu am reușit să testez
ipoteza în care am presupus că relația dintre copil -bunic este una bună.
Am realizat acest interviu pe un lot de 8 persoane cu vârste cuprinse între 4 -6 ani. Am
ales câte va din întrebări care au evidențiat relația bunic -copil.
În cadrul întrebării „ Dar bunicii tăi, sunt prietenii tăi? De ce?” am pornit de la faptul că
dacă bunicii sunt prietenii copiilor, atunci bunicii sunt și prietenii fiecăruia dintre ei? De ce îi

54

consi der prieteni? Sau din contră de ce nu îi consideră? La această întrebare fiecare copil a
răspuns că bunicii sunt prietenii lor, fiindcă se joacă frumos cu ei, stau împreună, îi iubesc, îi
ajută să se dea cu bicicleta, sunt alintați, primesc dulciuri, îi la să să se joace cu câini, exceptând
un răspuns în care un copil a afirmat faptul că bunicii îi sunt prieteni excluzând momentele
când îl ceartă.
La întrebarea „ Cât timp stau bunicii tăi cu tine ?” intervievații au răspuns diferit, astfel:
un copil a răspu ns că stă cu bunicii mult, în fiecare zi, un alt copil a răspuns că până vine mami
de la muncă, un alt copil a răspuns că atunci când nu vine la grădi, stă cu bunicii de dimineață
până seara, un alt răspuns extrem de emoționant a constat în faptul că stă a lături de bunici mult,
stau împreună în fiecare zi, când mama e la muncă, și pe tatăl său nu l -a cunoscut, decât în
poze, alt copil a răspuns că bunicii stau cu el în fiecare zi, deoarece mama și tatăl lucrează și au
grijă și de Zs., de frățiorul copilului , alt copil a răspuns că bunicii stau cu el atâta timp cât
părinții îl lasă cu ei.
La întrebarea „ Le simți lipsa atunci când pleacă pentru scurt timp din localitate?” o
parte dintre copii au răspuns afirmativ, că simt lipsa bunicilor când pleacă pentru s curt timp din
localitate, iar o alta parte dintre cei intervievați au răspuns că nu le simt lipsa, fie că mama, sau
tatăl suplinesc la fel de bine lipsa acestora, prin activități asemănătoare, fie pentru că nu se pot
pune în postura de a -și vedea bunicii p lecați, deoarece nu au plecat de lângă iei.
La întrebarea „De ce te simți bine în preajma bunicilor ?” copiii au răspuns că se simt
bine în preajma bunicilor, deoarece râd mult, se joacă, udă grădina, se joacă cu apă, primesc
dulciuri și jucării, se joacă împreună, le oferă multe lucruri, stau aproape de ei. Tot în cadrul
acestei întrebări sesizăm faptul că indiferent de cât de mult iubesc sau nu unul dintre bunici,
copiii tind să răspundă prin argument pozitive, amintindu -și aspectele frumoase, primul
instinct, jocul și joaca reprezentând activitățile de bază ale acestei etape de vârste studiate.
Consider că acest interviu a venit în completarea chestionarului prin faptul că întărește
ideea că copilul preferă să petreacă timpul cu bunicii lui pentru că înva ță anumite lucruri, sunt
blânzi, iubitori.

55

Anexă chestionar:

Acest chestionar vine în întâmpinarea nevoilor copilului de a avea un
înlocuitor pentru bunici (în cazul în care bunicii nu sunt aproape de el sau sunt
trecuți în nefiintă), prin deschiderea unui centru de educare și formare, în care
persoanele în vârstă, cu o anumită calificare, să se ocupe de acesta într -o anumită
perioada a zilei.
Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare afirmație. Precizăm că nu există
răspunsuri corecte sau incorecte, ci num ai răspunsuri care pot reflecta cât mai
adecvat opinia dumneavoastră în raport cu aspectele menționate anterior.
Vă asigurăm că răspunsurile dvs. vor fi prelucrate în condiții de
confidențialitate și anonimat.

1. Din ce poziție completați chestionarul?
2. Câți copii aveți?
3. Ce vârsta are copilul/copii dumneavoastră?
4. În grija cui îi lăsați atunci când sunteți la muncă?
5. Bunicii copilului locuiesc cu dumneavoastră?
6. Ce relație are copilul cu bunicii lui?
7. Cu ce se ocupă bunicii copilului vostru?
8. V-ar placea să se înf iințeze un centru în care persoanele în vârstă, ce au o anumită
calificare, să se ocupe de el/ei? Argumentează!
9. V-ați duce copilul la un asemenea centru?
10. Credeți că acest centru ar îmbunătăți relația pe care o are copilul cu bunicii lui?
Argumentează!
11. Un potențial beneficiu al acestui centru, credeți că ar fi faptul că copilul este mai bine
pregătit pentru ciclul de învățământ ce urmeză a -l desfășura?
12. Ce alte beneficii ale înființării unui astfel de centru mai puteți enumera?
13. Care ar fi punctele slabe pe c are le identificați?
14. V-ați dori să învețe ceva nou, să -și facă temele sau să se joace la acest centru?

56

15. Ce ateliere v -ați dori să existe la acest centru?
16. Credeți că acest centru poate identifica în copilul dumneavoastră adevărata lui
vocație?
17. Care credeți c ă este vârsta ideala pentru un copil să fie integrat într -un astfel de
centru?
18. Ați recomanda un asemenea centru și altor părinți?
19. Câte ore/zi ați fi dispus să lăsați copilul la acest centru?
20. Credeți că un astfel de centru ajută la îmbunătățirea aptitudinil or copilului?
21. Credeți că un asemenea centru ar ajuta la o mai buna integrare copiilor cu dizabilități
în școala de masă?

57

Anexă ghid interviu

Numele
intervievatului………………………………………………………………………..
Funcția………………………………………………………………………………………
Vârsta…………………………………… …………………………………………………
Data…………………………………………………………………………………………
Am realizat acest interviu să aflu ce tip de relație aveți cu bunicul dumneavoastră.
Dacă sunteți de acord, voi înregistra această convorbire pentru a evita orice denaturare a
conversației noastre . Tot ceea ce vorbim va fi confidențial și voi reda doar un rezumat al părerii
dumneavoastră.

Întrebare de deschidere:
Cu ce membru din familie te distrezi cel mai tare? Dar cu bunicii cum e?
1. Crezi că bunicii ar putea fi prietenii copiilor?
2. Dar bu nicii tăi, sunt prietenii tăi? De ce?
3. Cât timp stau bunicii tăi cu tine ?
4. Cum vă petreceti timpul împreună?
5. Le simți lipsa atunci când pleacă pentru scurt timp din localitate?
6. De ce te simți bine în preajma bunicilor ?
7. Când îți dorești c eva, bunicii îți îndeplinesc dorința?
8. Cum reacționează bunicii tăi, atunci când încalci o regulă?
9. Îți poți ierta bunicii dacă te ceartă?
10. Cât de repede vă împăcați?
11. Când te joci cu alți copii, ce fac bunicii tăi?
12. Ți -ai dori ca atunci când vei fi bunic/bunică să semeni cu bunicii tăi? De ce?

Îți mulțumesc!
Sper să mă întâlnesc și eu cu bunicii tăi și să ne împrietenim

58

Bibliografie
1. Mitofan I., Ciuperca C. (1998) . Introducere in psihosociologia si psihosexologia
familiei , Ed. Alternative , București
2. Voinea M. (1993) . Sociologia familiei , s. n., Bucuresti
3. Bistriceanu C. (2006) . Sociologia familiei , Ed. Fundatiei Romania de Maine, p.145 –
199.
4. Sion G. (2007) . Psihologia varstelor , Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
5. Baran -Pescaru A. (20 04). Familia azi. O perspectiv ă sociopedagogic ă, Ed Aramis,
Bucure ști
6. Raygorodsky DY. (2002) . Psihologia Familiei (Chrestus -Matija). – Ed. casa.
"Bachrach -M"
7. Cuznețov L. (2008) . Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău:
CEPUSM
8. Barranti, C., R. (1985) . The Grand parent -Grand child Relationship: Family
Resources in an Era of Voluntary Bonds. „Family Relations”
9. *** (2003) . Codul familiei al Republicii Moldova. – Chișinău.
10. Cuznețov L. (2008) . Tratat de educație pentru familie. Pedagog ia familiei . Chișinău:
CEPUSM
11. Popescu R. (2010) . Profilul Familiei Românești Contemporane, 2010

12. Neugarten, B., Weinstein, K. (1964) . The changing American grandparent Journal of
Marriage and Family
13. Gauthier, A. (1995) . Art. Les Relations entre grands -parents et petits -enfants: Vers
une nouvelle alliance desges?, în B. Bawin -Legros [i T. Jacobs (dir.), Université de Ličge, p.
111-158
14. Stănciulescu E. (1996) . Operspectivă etnologică asupra socializării în familiile
românești. Revista de Cercetări Sociale , (2), p 154-163.

59

Webografie

2. Smerdeakov A., (2013) . Stadiile dezvoltării inteligenței (Jean Piaget) –
http://ziuadepsiho.blogspot.ro/2013/08/stadiile -dezvoltarii -inteligentei -jean.html – accesat la
data de 21.04.2017
3. Familia – http://www.scritub.com/sociologie/FAMILIA831791024.php – accesat la
data de 21.03.2017
4. Definiția și clasificarea familiei, (2008) . –
_http://articole.famouswhy.ro/familie_definitie__structura__sarcini_in_educatia_copilului/ –
accesat la data de 21.04.2017
5. Funcțiile familiei – http://www.creeaza.com/familie/etica -deontologie/Functiile –
familiei691.php – accesat la data de 14.05.2017
6. Vasile M., Copiii crescuți de bunici, http://www.casamontessori.ro/copiii -crescuti -de-
bunici/ – accesat la data de 20.05.2017
7. Neagoe, G. (2017) . Tipuri de atasament la copii, http://terapeuti.ro/general/atasamentul –
in-psihoterapie -definitie -tipuri -de-atasament -la-copil/ , accesat în data de 3.04.2017
8. Mândrilă C. G. (2005) . Calitatea de bunic – http://analeteologie –
iasi.ro/arh/2005/27.pdf accesat în data de 20.04.2017
9. Reitzs C. D., Mutran J. E. (2004) . Grandparent Identity, Intergenerational Family
Identity, and Well -Being, –
https://academic.oup.com/psychsocgerontology/article/59/4/S213/579018/Grandparent –
Identity -Intergenerational -Family – accesat în data de 3.04.2017
10. http://www.recensamantromania.ro/volumul -iv-cladiri -locuinte -gospodarii/ –
accesat în data de 23.05.2017
11. *** (2015) . Teoria atasamentului – tipurile de relatie intre parinte -copil,
http://www.sun tparinte.ro/teoria -atasamentului – accesat în data de 20.05.2017
12. Bătrânii au fost considerați multă vreme o povară pentru societate –
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/batranii -au-fost-considerati -multa -vreme -o-
povara -pentru -societate – accesat în data de 21.04.2017
13. Simenco I., (2016) . Valorificarea pedagogică a culturii postfigurative în
educația familiară – http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50020/simcenco -irina_thesis.pdf
accesat în data de 23.052017