SPECIALITATEA GRAFICĂ DE ȘEVALET LUCRARE DE LICENȚĂ Jurnal de Sine ÎNDRUMĂTOR: PROF. UNIV. DR. DRAGO Ș PĂTRA ȘCU STUDENT: Boza Mihai Madalin IAȘI,… [623333]

UNIVERSITATEA DE ARTE „GEORGE ENESCU” IA ȘI
FACULTATEA DE ARTE PLASTICE ȘI DESIGN
SPECIALITATEA GRAFICĂ DE ȘEVALET

LUCRARE DE LICENȚĂ
Jurnal de Sine

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. UNIV. DR. DRAGO Ș PĂTRA ȘCU

STUDENT: [anonimizat],
FEBRUARIE 2018

2

Cuprins:

1 Introducere:(argument)

2. Perspective asupra notiunii de sine:
Diverse culturi ale antichitatii(Antichitatea):
L. Freud
C.g. Jung
3. Ju rnal de Sine:
Studii de caz + fotografii
se refera la studierea idei si cum am ajuns la aceasta.
4. Conc luzii:
Ce-am inteles, unde am ajuns in urma acestui proces
Mesaj
Rezumat

3

Tema de discutie pe care v -o prop un prin intermediul acestei lucrari scrise este una de
natura introspectiva ce invita cititorul spre reflexie interioara . Tema incearca sa stabileasca un
punct de plecare spre intel egerea conceptului de “traire interioara” si a implicarii acestuia in
procesul artistic prin intermediul scrierilor teoretice a mai multor autori ca Jung , Kant , Freud ,
Nietsche. Ea se intituleaza “Jurnal de sine” si vorbeste despre sfera interioara, lumea creata in
jurul constiintei noastre, spatiul de desfasurare, universul metafizic creat de legatura fizica dintre
sinapsele noastre . Acesta mediu numit “Sine” in care se extinde constiinta noastra si care are ca
prelungire corpul nostru poseda calitati extraordinare de captar e si prelucrare a informatiei
amplificandu -ne experienta traita in aceasta lume . De aceea am vrut sa -i acord atentie pentru ca
procesul mental al omului este creatorul fenomenului de arta iar volumul de creatie rezultat in
urma acestui a este uluitor , sensibil, emotionant si fascinant .

“Public self is a conditioned construct of the inner psychological self.”

― Sigmund Freud

4
1. Argument:

Nu cunoastem pe deplin motivele originii noastre in acest univers , daca suntem un rezultat al
hazardului sau un haos calculat al Divinitatii, insa de ceea ce suntem siguri este existenta noastra .
Toti reprezentam o parte colectiva a ace leasi specii, diferiti, si cu atribute comune. Faptul ca
traim si suntem constienti de lumea din jurul nostru ne face alerti, da nastere conceptului de sine,
de individualitate, si de persoana. Pe seama originilor noastre au existat ample dezbateri , directii
de cercetare ce au cuprins domenii ca spiritualitatea, psihologia , domeniu l dedicat stiintelor
comportamentale , si a functionarii mintii , au avut mereu un rol activ in incercarea de a raspunde
acestor intrebari . Hinduismul, budhismul, c restinismul sunt doar cateva exemple de miscari
spirituale care s -au impus de -a lungul timpului cu convingerile lor asupra continu tului
cosmologic si a originii umanitatii . Subiectul este vast si include o serie de alte subdo menii de
cercetare , toate plecand de la acelasi punct comun, constiinta umana. Aceste stiinte si domenii
incearca sa ofere un raspuns multumitor unor intrebari ca : "Care sunt originile noastre ?", "Ce
este constiinta ?” sau “Incotro ne indreptam ?".
Fara a se ajunge la un raspuns concret sau universal valabil procesul este inca stagnant. Eu nu
am sa ofer raspuns ul acestor intrebari care sunt curiozitati intemeiate ce deriva din
constientizarea propriei persoane .
Existen ta da nastere conceptului de “sine” , acest spatiu gol, intim in care gandim, spatiul din
mintea noastra localizat intr -o dimensiune in afara lumii vizibile , o “dimensiune a Ideilor” dar pe
care totusi o cuprinde. Sinele putem spune ca este un loc intelectual, in expansiune asemenea
universului , cu un singur element comun, “e ul”, un loc al contemplarii, vizualizarii si un mediu
personal, sigur . Existenta noastra marcata de trecerea timpului este supusa unui proces evolutiv.
Procesul de evolutie se imprima asupra sinelui , iar i mportanta acestei teme din punct de vedere
artistic sunt transformarile suferite de acesta care reprezinta sursa procesului creativ . Dezvoltarea
se constituie printr -un proces continuu de invatare, practica si creatie , in decursul caruia noi idei
apar in sfera noastra de gandire , sunt analizate, imbunatatite si mai apoi apare nevoia de a le
manifesta.

5
Transform area modifica nu doar personalitatea c i si spatiul din jurul nostru.
Un bun exemplu al extinderii sinelui si modului in care percem noi viata este societatea .
Societate care este depedenta de valorile pe care oamenii le stabilesc si se comporta ca o
proiectie a starii mentale colective .
Cu acestea fiind spuse va invit sa dezbatem aceste teme mai in amanunt. Sa incepem!

2. Perspective asupra notiunii de “Sine”

Carl Gustav Jung

Mandalele mele erau criptograme referitoare la starea sîngelui care mi se
prezenta iar ș i iar zilnic. Am văzut sinele – adică, ființa mea întreagă.
Sinele, m -am gîndit eu, este ca și monada care sînt eu, și care este lumea mea.
Mandala reprezintă această monadă, și corespunde naturii microcosmice a
psihicului.
… Următoarea întrebare se impu nea în mod repetat: la ce duce acest proces?
Unde este scopul său? Din experiența mea, știam deja că nu puteam alege eu
un scop care să -mi pară demn de încredere. Mii se demonstrase că trebuie să
abandonez ideea unui ego poziționat deasupra. La urma urmelo r fusesem oprit
atunci cînd încercasem să -l mențin așaĽinconștientului. A trebuit să mă las dus
de curent, fără nicio indicație despre locul unde mă duce. Totuși, cînd am
început să desenez mandalele mele, am văzut că totul, întregul drum pe care l –
am urma t, toți pașii pe care i -am făcut, duceau către un singur punct – anume,
punctul de mijloc. Treptat devenea clar pentru mine că mandala este centrul.
Ea este exponentul tuturor drumurilor. Este drumul spre centru, spre
individuație.
De-a lungul acestor ani, între 1918 și 1920, am început să înțeleg că scopul
dezvoltării psihice este sinele. Nu este o evoluție liniară; este o
circumambulație către sine. (Memories, Dreams, Reflections , Vintage Books,
1989, p. 196.)

6
Gustav Jung vorbeste in carierra sa nu numai de existenta acestui spatiu din sine dar si
cultivarea si dezvoltarea sa numindu -l procesul de “Individuatie” .
Procesul de “Individuatie” exprimat de Jung releva importanta unei descoperiri de sine si
impinge indivi dul spre descoperirea unei lature a sale care ii induc o stare de autosuficienta si
directionare a lui spre un proces activ,creativ.
Jung a făcut, de asemenea, uz de analogii luate din Orient, în special din China, în munca și
în scrierile sale. A făcut -o ca urmare a contactului cu Richard Wilhelm, cel care l-a condus la
formularea conceptului de individuație și în colaborare cu care a publicat Secretul Florii de Aur.
în această carte, a fost explorată paralela riguroasă î ntre metoda misticismului chinezesc și
trăirile pacienților porniți pe calea individuației. Folosind experien ța sa psihiatrică, dar și
intuițiile sale geniale, Jung vede în Floarea de Aur un simbol de tip mandala, un simbol
geometric cunoscut în Orient, da r și în Evul Mediu cre știn.
Studierea arhetipurilor inconștientului colectiv l -a condus pe Jung la unele concluzii interesante,
una din cele mai importante fiind aceea că omul posedă ceea ce el descrie ca pe o „funcție
religioasă naturală". Discipolul care vrea să re țină spiritul originar trebuie să subjuge spiritul
observator; prin scufundarea spiritul originar în plexul solar energia acestuia se intersectează cu
spiritul și se cristalizează. text pe care îl considera o “perlă a introspec ției intuitive”. Ea este
clădită pe premisa că întregul cosmos și omul, în ultimă analiză, ascultă de aceeași lege; că omul
este un microcosm și că nu este separat de macrocosm prin bariere fixe. Exact aceleași legi îi
favorizează pe unul și pe celălalt, aceeași cale condu când de la unul la altul. Psyche și cosmosul
sunt pentru fiecare lumea interioară și lumea exterioară. Așadar, omul participă prin natură la
toate evenimentele cosmice și este, atât înăuntru, cât și în afară, întrețesut cu ele. Tao, apoi
Calea, guvernează omul exact cum o face natura invizibilă și vizibilă . In acest fel se realizează
contopirea con științei cu via ța, iar aceasta îngăduie “rotirea în jurul sinelui”, proces în care sînt
implicate toate elementele personalită ții, amintind de rota ția polilor luminii și întunericului, sau
cum a spus Goethe în Faust “Strălucirea paradisului alternează cu noaptea adîncă,
înfrico șătoare.”
Dar după cum era de așteptat, procesul de individuație nu este un eveniment experimentat numai
de Jung. El este expe rimentatde o multitudine de oameni si apare constant in toate epocile

7
umanitatii. Se pare că psihicul tinde spre o țintă situată dincolo de interesele conștiente ale eului,
într-o dimensiune despre care eul nu are nicio informație sau intuiție. Acest fapt l-a determinat pe
Jung să caute elementele specifice procesului de individuație și la alte persoane, pacienți sau
apropiați.

http://www.esoterica.ro/2015/05/c -g-jung -si-secretul -florii -de-aur/

Freud

Fiind cel care a pus bazele notiunii de subconstienti si cel dupa care Jung si -a inceput
cariera psiho -analitica
Ceea ce am scris mai sus des crie procesele psihice din perspectiva unor teoreticienti dar ele
au pus si bazele unor miscari artistice

Freud nu numai ca a pus bazele psihanalizei dar descoperirea subconstientului a fost

Conștientul este acela care se ocupă de latura rațională, analitică și logică a min ții noastre. Ne
folosim de constient pentru toate activitățile zilnice care cer raț iune, memorie și acțiune.
Utilizăm conștiința de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când lucrăm, când
analizăm o situație, când vorbim, sau când luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea
conștientă a creierului nostru și este dire ct responsabil a de performanțele noastre în diferitele
domenii de act ivitate ale vie ții, de fericire sau de nefericirea noastră. Tot conștientul este acela
care ne impune limite psihice și mentale ( de cele mai multe ori inutile), este acela care poate
suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greută ți, neîmpliniri, putem suferi
depresii.
În opinia lui Freud mintea incon știentă are o voin ță și un scop propriu care nu sunt cunoscute de
mintea con știentă (de unde termenul de „incon știent”) și este un depozit pentru idei, dorin țe sau

8
sugestii inacceptabile social, amintiri traumatizante și emo țiile dureroase scoase la suprafa ță prin
mecanismul represiunii psihologice.
Freud diferențiaza trei instanțe ale personalității: eul, supraeul și sinel e.
Sinele constituie instanța fundamentală a personalității, polul ei pulsional. Sinele reprezintă, de
fapt, rezervorul tuturor pulsiunilor, în general, și al celei sexuale, în particular. Formațiunile care
îl populează sunt de natură inconștientă , unele moștenite, altele dobândite prin mecanismul
refulării.
Supraeul nu este o instanță ereditară. El se dobândește progresiv, începând cu vârsta copilăriei,
prin procesul de interiorizare a unor comandamente și frâne sociale (mai ales parentale) care
urmăresc stăvilirea tendinței individului de a -și satisface excesiv pornirile. Supraeul poate fi
comparat cu un judecător sever, intransigent, care încearcă să tempereze pulsiunile interzise
stocate în Sine, prin intermediul unor baraje socio -culturale, c e întruchipează, simbolic
autoritatea paternă. El se implică însă și în activitatea Eului, pentru a -l determina, pe de o parte,
să renunțe la scopurile realiste (utile doar individului), pentru altele morale (utile societății), iar,
pe de altă parte, să in sufle Eului dorința de autoperfecționare perpetuă.
Mult mai sever este Hans Eysenck , care consideră că Freud a împins psihiatria cu o sută de ani
înapoi, stigmatizându -și pacien ții cu diagnostice false prin redare frauduloasă a is toriilor clinice,
pentru că „ceea ce este adevărat la Freud nu e ceva nou, iar ceea ce este nou nu este adevărat” .

Mult mai important, după părerea lui Freud, este Inconștientul, acea parte mare, invizibilă de sub apă .
Acesta face obiectul de studiu al teoriei psihanalitice. Din adâncurile sale întunecate pornesc instinctele,
voințele și dorințele care direcționează comportamentul. Inconștientul conține cea mai mare parte din
puterea care conduce comportamentul și forț e pe care nu le putem vedea și controla.

T eo ri i le l u i S igm u n d F reu d
Sigmund Freud a început cercetările îndomeniul psihanalizei în anii 1880 la finalul unui secol
încare atât Europa, cât și America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu deficiențe
psihice șiși-au manifestat interesul pentru stările psihologice anormale, în special pentru
afectțunile psihice. Freuds -a îndreptat către studiul psihanalizei după ce a citit articole referitoare
la metoda lui Breue r de a trataisteria prînhipnoză și dupa ce și-a terminat studiile la

9
Sorbona în 1885. Contribuția esențială a luiSigmund Freud constă în punerea în evidență a
existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și înexplicarea pe această bază a
persona lității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), p r e c um și o
m et od ol o gie t e r ap eu ti c ă a f e r ent a , c a r e – în f o rm a in iți al ă s a u mo di fi c at ă –
u r mă r e șt e ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.
1.

Teoriile cu privire la studiul personalitații
Cel mai de seamă reprezentant al psihanalizei considera că forțele pulsionale fundamentale
aleindividului sunt Erosul – ca sistem pulsional hedonic și vital, și Thanatosul ca instinctul urii și
a morții.Freud diferențiaza trei instanțe ale personalității: eul, supraeul și sinele.

“Eul sau conștiința de sine reprezintă nucleul personalității și este alcătuit
dîncunoștiințele șiimaginile despre sine, precum și dînatitudinile conștiente sau
inconștiente față de cele mai importante interese și valori; Supraeul ( Super -ego) sau
conștiința morală reprezintă expresia existenței individului înmediul social; Sinele (Id) reprezintă
un complex de instincte și de tendințe refulate, el constituind polul pulsional al personalităț ii,
depozitar al tendințelor instinctive predominant sexuale și agresive.”
Munteanu, Ana, Psihologia dezvoltarii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006, pag. 36
Supraeul este o structura speciala existenta tot in perimetrul eului, prin intermediul
caruia se produce o prelungire a influentei parintilor si, prin intermediul acestora,
o influenta a mediului social. Freud spunea: “ Supraeul este mostenitorul
complexului Oedip si reprezentantul standardelor etic e ale omului ”
Eul este o portiune a sinelui care sub influenta lumii exterioare, a mediului
inconjurator sufera o dezvoltare speciala, in sensul ca din simplu receptor si
protector in raport cu stimulii, devine un intermediar intre sine si lumea exterioara.
Eul este responsabil de miscarile voluntare cu rol in autoconservare.
http://www. clinicadepsihoterapie.com/apps/blog/freud -si-teoriile -sale-despre –
alcatuirea -aparatului

10

Antichitate:

Antichitatea, era sensul căutării filozofice, ci desăvîrșirea interioară, identificarea unei soluții de
viață care să -ți garanteze libertatea, echilibrul lăuntric, împlinirea existențială, virtutea. Cine
parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva
lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinăril or contingente, „sculptarea“
sinelui în vederea unei desăvîrșiri dătătoare de „măreție sufletească“ și de noblețe iradiantă,
înțelepciunea lumii greco -romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflație a eului. Preocuparea
de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spațiu al singurătății.
Sinele evacuează lumea. O pune între paranteze. Nu mai există decît sculptorul, modelul său
ideal și materia primă a viitoarei statui. Avem de -a face cu o titanomahie care se consumă înt r-un
pustiu. Instanța cu desăvîrșire absentă e Celălalt! Ne putem reprezenta cu oarecare ușurință un
„nevoitor“ stoic străduindu -se de unul singur, cu ochii ațintiți spre o perfecțiune care se poate
dispensa de patosul comunitar, de zumzetul vital al „apro apelui“, de freamătul indescifrabil al
lumii pămîntești. A fost nevoie de „revoluția“ neotestamentară pentru ca imperativul „cunoașterii
de sine“ și al „sculptării de sine“ să fie întregit cu acela al „iubirii aproapelui“. Dintr -odată,
lumea se repopulează . Efortul solitar se sprijină pe o solidaritate sufletească și spirituală, fără de
care un astfel de efort rămîne o simplă performanță atletică. Nașterea lui Iisus e o șansă
nesperată, exemplară, restauratoare, dată Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de si ne“, dar adaugă că
nu poți lucra de unul singur asupra lutului propriu. Că ai răspunderi și dincolo de desăvîrșirea ta.
Că desăvîrșirea ta e de neobținut fără grija de celălalt. Că, mai mult, măsura desăvîrșirii tale e
modul cum înțelegi să te porți cu sem enii tăi. Că e musai ca, în timp ce te ocupi de perfecționarea
de sine, să te lași sculptat și de ceilalți, să îngădui celorlalți să -și lase în tine urma lor. În sfîrșit,
că dalta cu care îți netezești portretul ar fi mult mai stîngace, dacă – vorba lui Sa lvador Dalí –
alături de mîna ta n -ar intra în joc și mîna unui înger…
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/drumul -spre-sine

11
3. Arta

3.1 Suprarealismul

Dezvoltarea teoriei subconstientului a lui Sigmund Freud a inspirat societatea secolului XX si a
antrenat constiinta colectiva spre un nou domeniu de cercetare a fiintei umane . Datorita
influentei sale, curentul de cercetare a pornit in doua mari directii. Cea dintai, automatismul, se
bazeaza pe reprezentarea automata a im aginilor din subconstient si verismul, care propulseaza
intelesul si mesajele transmise din subsolurile subconstientului prin metafore pline de inteles.
Odata cu cele doua miscari suprarealiste, artistul si creatia sa incep sa protesteze impotriva
proprii lor bariere artistice.
Instrumentele preferate ale noii forme de manifestare devin visele si imaginatia, prin care André
Breton, Joan Miró, Marx Ernst, René Magritte si multi alti artisti ai momentului le-au practicat
fara restrictii. Continutul v izual al lucrarilor a evoluat, s-a modificat, noul stil a permis o mai
mare posiblitate de exprimare prin suprapunerea unor obiecte fara legatura, levitatia lucrurilor,
repetitia unor simboluri si reprezentarea cu susul in jos a elementelor . Artele acestui curent sunt
reprezentate prin imagini realiste in care apar elemente bizare, deprinse din context. De
asemenea, suprarealistiii au exp loata t intens emotiile si dorintele omenesti, expunand in mod
repetat teme precum sexualitatea, violenta, nebunia , iesirea din timp sau obsesia. Suprarealismul
descatusat de canoanele picturii traditionale, merite acum datorate lor si precursorilor lor , se
concentreaza pe exprimarea libera a persoanei, a eului interior iar mijloacele devin neimportante.
Concentrarea se face pe descatusarea creativitatii interioare si extazul este ca acela a unui
explorator, numai ca de data aceasta nu se cauta gasirea unui nou continent ci explorarea mintii
umane. Un taram pe unde toti artistii si iubitrii de creatie pot ajunge prin i ntermediul mintii lor si
pot explora prin intermediul imaginatiei lor. Energia este pe primul plan iar unicitatea si
originalitatea se gasesc pretutindeni. Acest curent a redeschis calea spre introspectie si a unei
dimensiuni in care eul nu mai devenea sub iectul principal ci se afla in postura de observator,
observator al sinelui si mesager pentru acesta.
Se urmărea identificarea imaginilor furnizate de subconștient, încercând o descifrare prin analiză
pentru a construi un mesaj organizat compus din imagin ile date. Limbajul subconștientului
trebuia să fie acela identificat și folosit de suprarealiști pentru că subconștientul este cel care
explică toate transformările din om și libertatea lui ( A . Breton)

12
O calatorie in lumea imaginara a creatorilor de art a suprarealista e suficienta pentru a intelege ca
istoria artei contemporane nu ar fi ajuns in forma actuala fara protestul precursorilor sai.
Actualitatea miscarii nascute la inceputul secolului al XX -lea are inca o putere fantastica de a
scoate limbajul, gandurile si experienta umana din catusele ratiunii.
Dupa primul Razboi Mondial, suprarealismul a deschis o alta perspectiva in fata lumii europene:
intersectia dintre fantastic, lumea moderna si subconstient reprezentate prin lipsa de rigori si
control.
textul suprarealist operează cu simboluri iar nu cu figuri de stil

Obiectivul lucrarii teoretice pe langa acela de a sustinea partea parctica este si acela initiere
cititorului strain de spatiul artistic intr-o activitate artistica minimalista cu scopul de a se
descoperi pe sine prin exercitii de creatie simple si de meditatie asupra spatiului cognitiv.
1 .Deconectarea de partea constienta si stimuland procesul creativ fara intreruperi de
constiinta visu l constient arta hazardului, indreptatrea atentiei spre universul interior si
imaginatia ca sursa de inspiratie.

Antichitatea a redat niste lucracri de o tehnica exceptionala dar superarealismul a deschis
taramul tuturor posibilitatilor de manifestare ar tistica. Desi au existat artisti care au incercat
sau au experimentat lucrari suprarealiste in trecut nu au fost destul de insemnape pentru a
porni un curent.

Doua exemple de de activitati distractive si utile:
1. Sa desenezi cu ochii inchisi sau deschisi fara sa te gandesti la nimic, intr -un mod pur
impulsiv pe o foauie de hartie tip de 5 minute de ori pe zi, odata dimineata si odata seara. Ase

13
nota starea de spirit in care te afli si poi sa o corelezi cu desneu l facut si sa observi procesul pe
parcursul unei saptamani.
2.
Amestecul cuvintelor

Andre Breto n

În 1924 Andre Breton definește suprarealismul, în “Primul manifest al suprareaslimului”, ca
fiind “Automatism psihic pur prin care se exprimă , fie verbal ori în scris, sau în altă modalitate,
adevărata funcție a gândului.
André Breton a fost un membru original al grupului Dada care a început să conducă
mișcarea suprarealistă în 1924. În timp ce Breton a falsificat estetismul său timpuriu, a st udiat
medicina, a absolvit antrenamentul militar de bază și, în 1915, a fost însărcinat să lucreze într -o
armată spital. Ura lui Breton de război la dus la o anchetă intensă a practicilor psihoterapeutice
ale lui Sigmund Freud. El a dezvoltat o pasiune pen tru arta psihiatrică care a intrat în
subcon știent, care și-a informat interesul fa ță de Dada. André Breton was an original member of
the Dada group who went on to start and lead the Surrealist movement in 1924. While B reton
forged his early aestheticism, he studied medicine, completed basic military training and, in
1915, was assigned to work in a military hospital . Breton's hatred of war led him to an intense
investigation of Sigmund Freud's psychotherapeutic practice s. He developed a passion for
psychiatric art that tapped into the subconscious, which informed his interest in Dada .

Suprarealiștii au împărtășit unele idei dadaiste, însă au susținut că erau bine organizați și
mai relevanți lumii noi. Dada îș i afla libertatea în practica constantă a negației;supralismul

14
încearcă să dea acestei libertăți fundamentul unei “doctrine”. Este trecerea de la negație la
afirmație. Suprarealismul preia multe din pozițiile dadaiste, din gesturile sale, din atitudinile
distructive, sensul general al revoltei sale și chiar și metodele sale de provocare. Diferența constă
într-o abordare diferită. Refuzului total, spontan, primitiv, al mișcării Dada, suprarealismul îi
substituie căutarea experimentală, științifică, sprijinin du-se pe filozofie și psihologie.

Susținătorii suprarealismului promovează conceptul de “scrierea automatică”. Scrisul automat
este, o metodă de cunoaștere a autenticității ființei umane, dincolo de constrângeri, de convenții
și limite. Pentru scriitor, “scrierea automatică” corespunde nevoii de a permite creativității să se
hrănească din adâncurile inconștientului, din vise și halucinații, și în același timp să excludă
raționalul pe cât mai mult posibil. Metoda pe care suprarealiștii o foloseau era jocul colectiv, mai
exact persoanele participante scriau independent unele de altele, câte un cuvânt pe o bucată de
hârtie;hârtia era îndoită, iar textele juxtapuse sau citite apoi cu voce tare, alcătuiau fraze
fanteziste, producând adesea efecte de umor, de șo c sau de perplexitate. Primul rezultat al acestui
joc al întâmplării a fost:“Stârvul fermecător a băut vin nou”, de unde și denumirea procedului
“stârvul fermecător”. În pictură, metoda “stârvului fermecător, a avut o aplicație mai rastrânsă.
Primele opere elaborate în acest mod au fost create în 1925. Jose Pierre informează că singura
operă “stârv fermecător”, în întregime pictată a fost săvârșită în anul 1948, de cinci pictori
portughezi. [4] [4]Biberi, Ion, Arta suprarealistă , Privire critică , Editura Meridiane, București,
1973, pag. 52
În 1934, Max Ernst vorbea de cât de greu era pentru pictori și sculptori să găsească metode de
lucru care să corespundă “scrierii automatice” și să folosească tehnicile pe care le aveau la
dispoziție să obțină obiectivitatea poetică, și să îndepărteze rațiunea. In vestigațiile teoretice nu
erau de ajutor;experimentele practice da. Ernst descrie experimentul lui Lautreamont* în care o
mașină de cusut și o umbrelă se întâlnesc întâmplător pe o masă chirurgicală, ca fiind un
exemplu binecunoscut, aproape, clasic de fen omen descoperit de suprarealiști, care implică
apropierea a două sau mai multe obiecte incompatibile pe o suprafață incompatibilă. Era clar, că,
cu cât elementele erau aduse împreună în mod arbitrar, rezultatele erau cu atât mai dramatice și

15
mai poetice. [5] [5]Klingsohr -Leroy, Cathr in, Surrealism , Editura Tachen, Koln London Los
Angeles, Madrid Paris Tokio, 2007, pag. 10

În pictura, calea suprarealismului a fost deschisă de Giorgio de Chirico, care, a fost printre primii
pictori care i -au atras atenția lui Breton când suprarealiștii și-au lărgit atenția de la literatură și
poezie către artele frumoase. În studiul lui, Breton amintește și o scriere a lui De Chirico din
1914, în care sunt expuse o serie de idei ce au multe afinități cu suprarealismul. “Pentru ca o
operă de artă să fie cu adevărat nemuritoare, este necesar ca ea să iasă complet din hotarele
umanului:bunul simț și logica o vatămă. În acest mod ea se va apropia de vis și de mentalitatea
infantilă. Opera profundă va fi împinsă de artist în adâncimile cele mai tainice ale fi inței
sale:acolo nu ajunge susurul pîraielor, cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor. Ceea ce ascult eu nu
valorează nimic, numai ochii văd deschiși, și mai adesea închiși. Important este, mai cu seamă, a
debarasa arta de ceea ce ea conține din ce este cun oscut până azi:orice idee, orice simbol trebuie
puse de o parte. Trebuie să avem o mare siguranță în noi înșine;este necesar ca revelația pe care
o avem despre o operă de artă, concepția unui tablou reproducând cutare lucru fără nici un sens
pentru el însu și, fără subiect, fără semnificație din punct de vedere al logicii umane;este necesar
ca o asemenea revelație sau concepție să fie atât de puternică în noi, să ne procure o atât de mare
bucurie sau o atât de mare durere, încât să ne simțim constrânși a pic ta împinși de o forță mai
mare decât aceea care -l împinge pe înfometat să muște, asemenea unei bestii din bucata de pâine
ce-i cade în mână.” [6] [6]Breton, Andre, Anthologie de l’humour noir , Editura Saggitaire, Paris,
1940, pag. 10
În condi țiile unei violente (până la scandal) polemici anticonv enționaliste, dorindu -se realizarea
climatului libertă ții absolute, se caută faptul psihic nud și elementar(în lumea subcon știentului, a
experien țelor onirice, a mecanismelor suflete ști iraționale transmise direct, fără interven ția
cenzurii logice), consid erându -se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esen țe
și poten țialită ți. https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism
Suprareali știi își expun lucrările în timpul unor expozi ții ce vor deveni un loc și o ocazie pot rivite
pentru orice fel de provocare care marchează caracterul revolu ționar al mi șcării. "Când se spune
despre suprareali ști că sunt pictori ai schimbării ve șnice – explică în anul 1934 Max Ernst – nu

16
trebuie să ne a șteptăm de la ei să -și copieze pe pânză visele nocturne (nu ar fi decât un
naturalism naiv și descriptiv), și nici ca fiecare dintre ei să creeze din elementele viselor lor
propriul univers restrâns în c are să se simtă bine sau să dea frâu liber agresiunii lor (aceasta ar fi
o evadare în afara timpului).
Ba dimpotrivă înseamnă că fiecare are deplina libertate să se mi ște cu îndrăzneală și absolută
dezinvoltură într -o zonă care se află la grani ța dintre lu mea interioară și cea exterioară care, de și
nu este foarte precisă, posedă o deplină realitate (suprarealitate!) fizică și psihică." Ca cea a
visului in care actiunea dor se desfasoara fara discernamant.
Operele pictorilor suprareali ști sunt mărturie a cău tărilor unor terenuri virgine, a unei lumi
niciodată reprezentate până atunci, pe care suprarealismul dore ște să o descopere prin revolu ția
mentală ai cărei mo ștenitori mai suntem încă și astăzi. https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism

Atunci s -a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soup ault la
revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului
cu Guillaume Apollinaire . Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924 . Influen țat de
teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o
încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într -o altă manieră, adevărata func ționare a
gândului. Comanda gândului, în absen ța totală a controlului gândului, excludând orice
preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest , Breton afirmă că suprarealismul luptă
să ob țină „avantaj mintal , din care via ța și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul,
înțelesul și neîn țelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.”

Rene Magrite

17
Încă din tinere țe, Magritte î și pune imagina ția sa neobi șnuită în slujba picturii, care îi permite să –
și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale
misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și nea șteptată dintre irealitate și cotidi an. În felul
acesta el seamănă cu De Chirico și cu arti știi dadai ști, cu care împărtă șește acela și caracter
remarcabil. Între anii 1920 -1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o
sursă de inspira ție pentru genera țiile viitoare de pictori.
La 13 ani, Magritte are parte de o experiență traumatică: mama lui se sinucide. În momentul în
care este scoasă din apă, imaginea trupului femeii a cărei față era acoperită cu rochia, îi va
rămâne întipărită pe retină viitorului artist si va ca un motiv d e inspiratie in activitatea sa
viitoare . În picturile lui Magritte, apa va fi aproape tot timpul prezentă, iar multe dintre
personajele reprezentate vor avea capetele înfășurate în panza. Magrite spre deosebire de ceilalti
s-a folosit de modeul de exprimar e al suprarealistilor dar realizarea lucrarii se facea intr -un mod
constient , imaginile erau ansamblate asemene uni colaj pentru a ilustra o idee si nu proveneau dintr –
o meditatie profunda. Magrite fost practic singurul suprarealist care, printr -o procedur ă lucidă, a
realizat o artă a ficțiunii, citând, asemenea lui Freud, forțele nevrotice.
Prima expoziție individuală a lui avea loc în anul 1927, la Galeria "Le Centaure" din Bruxelles. Ea
demonstrează că el a înțeles de la început distanțarea intelectuală și politică față de orice cesiune
către alte grupuri, fie ele și acelea care se consideră "suprarealiste".
În căutările sale, Magritte a fost foarte preocupat de conceptul de " suprarealism" , căutând să
realizeze un consens între noua concepție a creativită ții artistice și libertate. În manifestul " Arta
pură", pe care l -a semnat în 1922 împreună cu Victor Servranckx, Magritte a evidențiat importanța
legăturii dintre inteligență și subtilitate în dezvoltarea artei. Din această perioadă datează
compoziția Îndrăgostiții . Vălurile care ascund chipurile personajelor sugerează universalitatea
iubirii. Pentru Magritte, visul nu are nicio importanță dacă nu este palpabil, tangibil. De aceea
picturile sale nu sunt inspirate din vise, ci din realitate. Pentru pictor, viața în stare de veghe este o
transpunere a visurilor, după cum visurile sunt o transpunere a vieții în stare de trezie.
Din punctul de vedere al realismului, Magritte este considerat astfel: pentru prima oară în secolul
XX, un pictor care nu a căutat să evite realitatea, ci a exprimat misterul realului. "Ceea ce se vede la
un obiect este de fapt un alt obiect ascuns".

18

Prezenta mintii

https://www.dcnews.ro/la -50-de-ani-de-la-disparitia -genialului -artist -ren-magritte -pictura -lui-isi-
pastreaza -inca-misterul_554508.html
Citeste mai mult: adev.ro/ow49zw

Max Ersnst

Migrarea lui Ersnt spre Surrealism a fost una naturala , Ersnt fiind atras de visul -hipnoza,
gasindu -si inspiratia in tablourile lui Chirico. La inceputul anilor 1920, in timpul perioadei sale
Surrealiste , pe cand urmarea automatismului in arta, el a dezvoltat tehnica numita “frottage” care
implica amplasarea obiectelor sub o panza acoperita cu vopsea si apoi inlaturarea surplusului de

19
vopsea, lasand in urma un tipar vibrant.
Aceasta tehnica este folosita in una dintre cele mai faimoase picturi ale sale, “Padurea si
porumbelul” . In contrast cu tusele concise prezente in primele sale lucrari, aceste panze sunt
spontane si dinamice. Afolosit si decalomnia, tehnica ce implica transferarea vopselei de pe un
suport pe altul prin presare, tehnica care se practica si acum in clasele p rimare unde elevii
preseaza jumatile unei foii incarcate cu vopsea pentru a crea modele viu colorate adesea
asemanatoare fluturilor.
In anii 1930, picturile lui Ernst au devenit tulburatoare, infatisand monstri si orase pustiite.
Starea lui incepea sa fie influentata de situatia politica tulbure din Europa.In 1948, dupa cel de -al
doilea Razboi Mondial, a fost publicata teza lui, “Beyond Painting”
A fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dad aist, pentru
ca, în anul 1924 – o dată cu apariția oficială a suprarealismului – să se încadreze în această
mișcare. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german și a
operelor lui Giorgio De Chirico. A citit foarte mu lt si a fost un pioner in Dadaism si mai apoi
Surrealism. E ste si unul dintre primi artisti care sa investigheze teoriile lui Freud despre
subconstient.
Max Ernst. The Garden of France

///din subconstient cu sco pul de a-si gasi sursa propriei creativitati. In timpul acestui proces el
picteaza imagini provenite direct din explorari ale subconstientului sau si incea rca exploatarea
unei stari preverbale, adica o comunicare interiora cu sinele care sa se faca pri n intermediul
starilor, a imagini lor, o miscare a gandului nesustinuta de cuvinte. Prin acest proces el isi
dezvaluie emotiile primare, stari absolute si traum ele care au deveni t mai tarziu subiectul
picturilor sale. El a foscut investigatii in scopuri artistice folosing hipnoze si droguri
hallucinogenice.

Dorinta de a crea dintr -o insipratie subconstienta este caracteristica a sa si a Surrealismului.

20
His exper iments and technical innovations led to finished images, accidental
patterns, and definite textures which he would then incorporate into his
drawings and paintings. This emphasis on the contact between materials, as
well as transforming everyday materials in order to arrive at an image that
signified some sort of collective consciousness, would become central to
Surrealism's concept of automatism.

Zdzisław Beksiński
Pe parcursul /// lui artistic, Beksinski a fost fascinant de moarte, intuneric
si degradare deasemena a fost interesat si de teme ca erotism,
abstractionism si misticismul estic. Stilul lui poate fi asemanat cu cel al lui
Hans Giger creatorul faimosului personaj de film Alien. Lui Beksiński nu ia
pasat foarme mult de pare rea criticilor de arta si nici a trendurilor artistice
in schimb el a ramas fidel visurilor si obsesiilor sale si si -a pastrat stilul
recognoscibil. In anii 60 a creat o serie de desene sadomasochiste dar de la
sf anilor 60 pana in 85 a lucrat la ce va fi cunoscuta ca cea mai faimoasa
perioada a sa – seria lui fantastica. Temele predominante in ac este tablouri
sunt cele onorice cu pe isaje din infern, persoanje tulburatoare, o atmosfera
de cosmar si personaje malefice.
După a șa-zisa perioadă fantastică , stilul lui Beksiński s -a schimbat și a
intrat într -o perioadă pe care el a descris -o drept gotică. Picturile din
perioada gotică reprezintă capete deformate și figuri mai pu țin visatoare, cu
o armonie plastică specifică. Atunci când editarea imaginilor pe computer a
devenit posibilă în anii '90, lui i sa indeplinit dorin ța de a adăuga alteratii
suprarealiste, iar cariera sa a devenit plină în momentul în care sa întors la

21
primul său mediu.
The predominant themes in these oneiric works are hellish landsc apes disturbing,
nightmarish figures and grim, unearthly architecture. These made him a household name
in Poland and brought him recognition abroad
.
After the so -called fantastic period Beksiński’s style changed and he entered a period he
described as ‘ gothic.’ The paintings from the gothic period represent deformed heads and
less dreamlike figures, which display a specific plastic harmony. When computer editing
of images became possible in the 90s, he was granted his wish of being able to add
surrealis tic alterations to photographs, and his career came full circle as he returned to his
first medium. At the time, Beksiński claimed,

De la sfâr șitul anilor șaizeci până la începutul anilor șaptezeci, motivele religiilor din Orientul
Îndepărtat au apărut în lucrările lui Beksiński. Acesta a fost rezultatul influen ței pe care a avut -o
asupra lui prietenul său din Katowice, artistul Andrzej Urbanowicz. Jerzy Lewczyński a fost, de
asemenea, familiarizat cu Urbanowicz. Lucrările lui Beksiński din anii optzeci au prezentat
referiri la metoda de "fotografiere a viselor" (termenul artistului), precum și la pictura barocă,
pictura din secolul al XIX -lea și abstrac țiile non -geometrice. Drept urmare, artistul a creat un stil
unic, care, în lucrările sale erotice, pei saje și portrete, se apropia de viziunile apocaliptice și se
strecură pe marginea kitsch -ului. De la sfâr șitul anilor nouăzeci, Beksiński a făcut și grafică
digitală, atât colorată, cât și alb-negru. În ele î și folosea adesea fotografiile. From the end of
the sixties until the beginning of the seventies, motifs from Far East religions
appeared in Beksiński’s works. This was a result of the influence his friend from
Katowice, the artist Andrzej Urbanowicz, had on him. Jerzy Lewczyński was also
closely acquainted with Urbanowicz. Beksiński’s works from the eighties show
references to the method of "photographing dreams" (the artist’s term) and also to
baroque p ainting, 19th -century painting and non -geometrical abstractions. As a
result the artist created a unique style, which in his erotic works, landscapes and
portraits, came close to apocalyptic visions and teetered on the brink of kitsch. From

22
the end of the nineties Beksiński also made digital graphics, both coloured and black
and white. In them he often used his photographs. What does it all mean?
Nothing – Beksinski never knew the meaning behind his works and was
adamant against any sort of interpretation . This is his best -known period,
during which he created very disturbing images, showing a surrealistic, post –
apocalyptic environment with very detailed scenes of death, decay, landscapes filled
with skeletons, deformed figures and deserts. These paintings were quite detailed,
painted with his trademark precision.
“I wish to paint in such a manner as if I were photographing dreams” “What matters is
what appears in your soul, not what your eyes see and what you can name.”

23

Zdzisław Beksiński este un exemplu frumos a imaginatiei distopie desfasurate pe foaie .

4. Jurnal de sine:

4.1 Putem gasi in sine o imensa vari etate de idei, concepte imagini. E ste un spatiu care se
desfasoara concom itent cu existenta noastra. In niciun moment al zilei nu ne putem opri din a
gandi , din a percepe sau a simti, acest comportament este atat de natural c a respiratia sau bataia
inimii in concluzie fundamental. Sinele este d eci la fel de important ca ori ce alt organ , deci
implica nevoia de ingrijire . Imagin atia este o calitate uimitoare, o modalitatea prin care ne putem
raporta la lume , fascinanta prin felul in care poate asimila lum ea exterioara si a o transforma.
De fapt, explorarea mediului se face ma i intai in minte, unde prin procesul de imagin atie suntem
transpusi intr-o situatie data si deduce posibilele beneficii, conjucturi, pericole. I maginatia nu
este doar un mijloc creativ ea are si un rol defensiv permitandu -ne sa anticipam posibilele

24
evenimente ba chiar sa ne pregatim inainte.

Eu ma regasesc in acest spatiu interior pe care l-am decorat dupa cum imi place mie mai mult si
l-am imbogatit cu imagini si vise si dorinte, le-am p roiecta t pe toti peretii si stau ca inspiratie
pentr u scenar iile carora le voi d a curs in imaginatie. Este locul in care beau ceaiul dimineata ,
spatiul in care ma trezesc si ma conecteaza cu lumea din jur si in care imi petrec ziua , este ultima
camera din zi in care sting lumina seara inainte sa ma culc si jurnalul care -mi sta aproape pe
parcursul vietii . Imaginatia este limbajul ideilor, este plasma care ia for ma oricarui obiect si a
oricarui concept si ne -o pune la dispozitie ca obiect pe care putem experiment a fictiv. Ce imi face
mie place re este sa vizualizez liber scenarii imaginare in care povestea se desfasoara singura .
Astept sa fiu surprins de imagini neasteptate si forme unice, fara sa intervin asupra imaginii
intrez arite. Aceasta ablitate de a ne putea proiecta imagini in capul nostru este ca ne putem
reinventa avem posibilitatea sa vedem noi optiuni sa reinterpretam idei intr-un alt mod vizual .
Nici o data o idee reimaginata nu va avea acelasi corespondent vizual. Pentru mine imaginatia si
spatiul interior din sine reprezinta atelierul , spatiul de munca , locul de relaxare , camera de zi si
de oaspeti in care -mi tin cele mai dragi persoane, tot ceea ce iubesc din din mine si din jur . Cel
mai mare avantaj al omului este mintea sa iar acestui fapt ar trebui sa -i fim recunoscatori oricarui
fapt care a dat curs existentei noastre asa cum este si a naturii.
Sinele, procesul imaginativ poate constitui o distractie prin sentinemntele transmise in urma
scenariilor imaginate
Deasemenea este si ce -a mai la indemana activitate distractiva , o functie care ofera orice fel de
simulare a vietii asa cum ne -o imaginam noi , personala, cu reguli proprii . De cate ori nu va -ti
surprins retraind o situatie din trecut reimaginand u-va si tot odata ati retrai emotia acelui moment
sau al celui imaginat , sau nu v-ati imaginat o situatie aproape imposibila in care toate planetele
se aliniaza si vi se implinesc toate asteptarile pe care le asteptati.

25
Este locul in care putem ura fara prej udecati si unde putem atinge succesul, fictiv, o lume in care
putem fi admirati, respinsi, iubiti si totusi singuri. Da ! Sinele nu inlocuieste nevoia de socializare
si nu poate suplini relatiile umane, dar este locul in care toate conluziile ajung si locul de unde
plecam spre cunoasterea unu i alte persoane. El nu poate tine locul relatiilor fizice dintre oameni
sau al relatiilor intime dar stabileste tipul de relatii pe care vrem s a le avem, sau sa descriem
genul persoanei cu care vrem sa comunicam. Iar toc mai confidentialitatea de care se bucura acest
proces face jocul si mai i ncitant . Relatia dintre imaginatie si constiinta este una complementara ,
ambele.
Manifestarea universului mental poate fi considerat universul material care este defapt o
concretizare a ideilor.
De aceea este importanta sinele si cunoasterea naturii umane pentru ca acest fapt va modela
mediul, modul in care traim si structura politico -sociala a vremii noastre. Spre exemplu, intr -un
mediu antic in care creatia omului se presupunea a fi lucrul zeilor, iar existenta lor era categorica
importanta templului si a pr eotilor era poate lafel de mare ca institutiile statului pe cand astazi ele
au fost reduse la simple monumente istorice ce adapostesc credinte vechi. Sinele este o
multitudine de amintiri, imagini, trairi ceea ce creaza un vast univers vizual cu greu
margi ninabil. Un loc al posibilitatilor, un loc magic al povestilor si al realului este centrul
universului nostru.

4.2 Modul de exprimare pe care l -am ales pentru tema prezenta mi -a venit foarte la indemana.
Diferentele de natura vi zuala dintre lumina naturala, cea UV , si cerneala fotosensibila mi-au
oferit posibilitatea de a include doua atmosfere diferite in acelasi desen. Curentul care m -a
inspirat a fost cel suprarealist si principiile pe care acesta se bazeaza. Metodele practicate in

26
cursul explorarii imaginatiei si a universului interior le gasesc capabile de o prospetime vesnica ,
iar dintre artistii care mi -au atras atentia se pot reaminti Andre Breton Escher, Magrete si Max
Ernst .
Desenul in prima faza incearca sa de a impresia unei lucrari complete in ciuda spatiilor albe care
sunt destul de mari si a subiectului care este oarecum neclar. Ilustratiile infatiseaza o serie de
persoane si imagini obisnuite si trimit la ideea de comun, fara sa prezinte un real interes. Motivul
acestei abordari este pentru a sugera aspectul superficial si atitudinea putin rezervat a pe care o
avem in societate si in relatiile inter -umane . Infine, partea a doua devine mai interesanta, atunci
cand spatiul este deschis si a doua parte a desen ului este relevata, sinele si continutul lucrarii sunt
vizibile si avem acces direct spre interiorul acestora. Aici spatiul devine complet, desenul se
umple cu restul elementelor lipsa si ave m o imagine clara, de ansamblu.
Am incercat folosesc lumina uv pe ntru a exprima ideea de dualitatea lumina uv reprezentant
caracterul interior al omului, continutul profund, decalcifiat in urma meditatiei si a explorarii
sinelui, iar ce -a naturala sa ne infatiseze starea de repaus, de obisnuit.
Dorinta mea a fost de a exprima o dualitate dintre obisnuit si fantastic si unde o alaturare de
obiecte obisnuit pot crea un cadru fantastic. Unde studiul unui cadru care nu prezinta interes
poate fi ifrumusetat doar prin capacitatea artistului de a surprinde momentul sub o alta forma .

Motivul alegerii imaginii reespective precum si postura si felul in car sunt desenate
Gravura ; Tehnica exemple, motiv

27

* Am incercat sa omit subiectul dezechlibrilor, psihozelor si a bolilor pentru ca informatiile au
Informatiile p rovenit dintr -o perspectiva personala , nu pot sa-mi dau cu parere despre
acestea cu totusi cred ca bolile de acest tip au un impact asupra imaginatiei stimuland -o intr –
un mod diferit si dand nastere unor imagini complexe care sunt interesante tocmai prin
alatura rea stranie sau morbida a unor obiecte stimuland simtul curiozitatii din noi si dorinta
de descifrare a zbuciumului emotional imp artasit de artist i.
E straniu cum l-i se ofera tocmai celor care au judecata afectata de diferite maladii increderea
ca ar putea vede lumea mai clar sau o pot intelege mai bine decat oamenii normali dar fara
indoiala produsul lor artistic poate fi fascinant si/sau absorbant .

Mom din care reazlizam ca nu avem nici un control aspura felului in care creierul inregistreaza
informatia cum o depoziteaza si o rearanjeaza inapoi, este inspaimantor acest fenomen care
totusi ne -a ramas loial fara sa -i impunem acest lucru .

Liberul arbi tru ar putea fi o iluzie avand in vedere faptul c a alegerile noastru sunt date de
capacitatea creierului de a oferi posibiliati si idei . Cu alte cuvinte atunci cand avem nevoie de
o idee ne bazam pe creier ul nostru pentru a oferi una daca acestea nu sunt destu l de bune
putem cere altora o parere mai buna dar in orice caz lucram cu ce ne da creierul nostru .
Putem sa control am atenti a mintii spre o directie sau alta calitatea gandului nu se duce mai
departe decat legatura dintre sinapse.
Adevaratii z eii ai acestei lumi sunt ideeile, ele sunt nemuritoare si preexistente vietii chiar si
Dumnezeii sunt simbolurile unor ideei, al unei filozofii iar existenta zeilor este incarnarea
ideii si cel care o poate pune in practica. Ideiile totodata pot fi si zeitati false pentru ca noi
suntem cei care le compunsi le dam forma cu gandul nostru deci cumva am putea spune ca
zeitatile sunt precursoarele umanitatii.

28

Posibilitatile de creatie ale unei persoane, chiar si mediocre se opresc doar in cazul in care
aces ta nu doreste sa mai interprinda activitati artistice, nu mai poate, sau moare. Nu exista o
epuizare a imaginatiei ci doar o toleranta fata de anumite idei sau a unor tipuri imagini care
nu ne mai sunt pe plac, de aici sagnajul.

Poate constii nta nu este o stare antecedenta existenteii ci este tocmai efectul acesteia, noi
plecam mereu de la ideea ce suntem aici si acum si cautam sens existentei noastre, ca si cum
existenta noastra ar fi prexistenta vietii omenesti dar poate ca constiinta exista chiar pentru ca
existam fizic trupul nostru fiind cel care o genereaza . Ipoteza existentei unui suflet nu ne este
straina dar asta implica o viata dinainte a celei prezente .
Lumina dezvaluie interiorul unei persoane pana in straturile cele mai adanci al e personalita tii
sale. Personalitatea umana este stratificata pe mai multe nivele de la cele mai sincere si mai
apropiate de adevaratele convingeri ale individului pana la cele mai superficiale .
ne putem disimula comportamentul pentru a crea o iluzie care ne serveste ca scop unic tot
instinctul interior. Desi paradoxal straturile exterioare a unei persoane pot lua infatisari diferite
si amorfe si pot suferi schimbari radicale destul de repede in functie de conteztul social (aceste
transformari sunt s uperficiale doar pentru a ne oferi anumite beneficii in si o tranzitie usoara
spre scopul dorit) sinele sufera transformari lente si incete adesea ireversibile iar schimbarile
bruste ale sinelui nu sunt marcate decat de trauma.
Am putea defini sinele nu ca o entitate care cuprinde intreaga personalitate a noastra ci ca un
spatiu launtric care contine transpunerea mentala a m putea spune ca sinele este un spatiu sigur
in care ne putem explora dorintele, experimenta idei si parcurge diferite scenarii si univ ersuri
fara a fi judecati de nimeni ca un maculator pentru experienta vietii .
Mecanisme de aparare invaluie sinele sub forma unor straturi care au ca scop traversarea
mediului si servesc ca sisteme de relatie cu ce este in jurul nostru, mediul si restul factorilor
externi, care pot fi supuse factorilor erodativi ai vietii.
Ca modalitate de exprimare a cestuia am ales Lumina obisn uita a zilei care releveaza doar acest
exterior al sinelui iar cea UV care e o altfel de Lumin ar putea oferi o imagine interioara a
acestuia.
Imaginatia este partea activa a sinelui. Aceasta este un proces pornit fizic cu rezultat mental in
care se inclu d mai multe simboluri, amintiri, informatii inmagazinate, si care sunt asociate cu
alte obiecte, ganduri, actiuni care pot fi de notiuni concrete sau abstracte. Ele pot sa aibe o

29
legatura directa intre ele sau nu. Imaginatia prin procesul sau face legatu ra dintre fizic si ireal
si ne transpune la granita dintre cele doua.
Sinele interior are nevoie de o metoda de a se exprima. Acestea pot fi diverse ca artele sportul,
dansul, muzica, mecanifica, filologie,etc. Fiecare individ isi alege o metoda de expri mare in
functie de inclinatiile sale.
Reprezentatarea acestuia nu poate fi mai mult decat un contur, cu consistenta de eter care
respira din existena noastra. Uneori e ca si cum te -ai uita in oglina si priivind ca esti in acelasi
timp obiectul si relfexi a. Sinele este o alta dimensiune a vietii in care ne desfasuram existenta ca
doua universuri paralele in care datele problemei sunt aceleasi dar doar mici alteratii fac
diferenta intre cele doua.
Desi trec prin aceleasi locuri totusi nu pot zice ca ma plic tisesc pentru ca mereu vad alti oam eni
si nu pot zice niciodata ca a fost lafel iar gandurile mele sunt altele
*Pe de o parte se poate vorbi despre cum ne exteriorizam si cum/ce/cat permitem celor din jur
vada din noi, iar pe de alta parte este vorba despr e ce/cat stim noi despre noi. Putem oare sa
vorbim despre un interior al nostru despre care nici noi nu stim, dar care cu fiecare experien ța
ne este putin cate putin descoperit,ajustat si având stimulul potrivit, ne ajuta să descoperim
aspecte noi ale prop riei personalitati de a căror existenta nu eram constienti înainte de acea
experien ța. De asemenea si relatiile pe care le stabilim cu ceilalti ne pot ajuta sa aflam aspecte
noi despre propriul univers.
De-a lungul timpului aceasta a fost cu siguran ță o problemă care a stârnit multe dezbateri, dar
un răspuns clar care sa fie universal acceptat si adevărat inca nu avem datorită faptului ca e
dificila cuantificarea obiectivă a acestui univers interior si cat din el este descoperit.
Cred ca tocmai din cauza ca l-am denumit"univers" ii demonstrează multitudinea aspectelor pe
care le cuprinde.

imaginatia prin amestecul bogat vizual ne satisface simtul estetic si ne stimuleaza simtul
observati v completandu -se ca doua constante infinite.
Imaginatia este un pro ces activ aceasta nu poate fi oprita si nu are un inceput si un capat.
Iar daca aceasta nu este infinita nu conteaza pentru ca suma tuturor posibilitatilor pe care
imaginatia le ofera surpasses durata noastra de viata asadar de aceea atingerea unui punct
ultim al creativitatii este imposibil . Cu cat este mai dezv imaginatia cu atat mai mare este

30
universul pe care il putem observa si ajunge la mai multe… Dorintele care nu par sa fi trecut
prin filtru constient de aprobare al acestora isi se pot regasi in su bconstient sub o alta forma.

inexplicabilul este semnul existentei divine da ca exista cv ce nu poate fi explicat prin
rationamente umane atunci aceasta poarta o conotatie divina ca si cum doar cv superior ar fi
putut autorul unei situatii iesite din comu n.
Stim ca imaginatia are o capacitate uimitoare de a crea dar si de a transforma dupa 2000 de
cand timpul a luat -o de la zero suntem inconjurati de produsul imaginatiei noastre

Intelegerea propriei persoane si mecanismelor vietii, cultura de sine au un impact asupra
alegerilor pe care le facem si modul in care gandim. Cunoastrea noastra ne va permite sa
facem alegeri mai prolif erice si rationamente mai complexe sau relatii de succes.
#Spre exemplu o persoana care constienta de spatiul sa interior si pe care il exercita frecvent
ii va fi mai usor sa inteleaga o ideee s -o vizualizeze si sa -si formeze pareri despre aceasta
In primul rand ca sa stim ce sa ne dorim si sa nu cadem in comportamente daunatoare si din
simplul fapt ca dupa cum ne raportam noi l a sine si din pricina explicatiilor pe care ni le
atribui noua ca persoane aceste au ca afect modelarea comportamentului nostru.

Deasemena mediului defineste modul comportamental, im primii ani ai existenei noi invatam
si atribui comportamentele si ideile societatii in care traim iar mai apoi le contemplam .

Din momentul in care ne constientizam existenta cautam un scop, o direcitie spre ca re sa ne –
o desfasuram.
Spre exemplu am cunoscut multe persoane care sunt nefericite ceea ce este just cu totii
suntem tristi uneori dar nestirea faptului pentru care esti trsit poate avea o legatura cu
neexplorarea fiintei tale
What i identify as self is a moment by moment sensations and toughts that interact with
eachother.

31
Sinele este tot ceea ce avem c e detinem de la inceput pana la sfarsit
*. In aceasta lucrare scrisa voi incerca sa descriu consistenta sinelui, din perspectiva mea si
diferitele metode de manifestare ale acestuia precum si uncitatea lui. Am ales sa scriu
aceasta tema dupa ca motiv ca r ecunoastere a sinelui nu ne este deajuns ci doar inceputul
intelegerii noastre ca fiinte vii iar manifestarea acestuia ne ajuta spre cucerirea acestui aspect
al vietii noastre.
In functie de actiunea pe care o intreprindem ne folosim mai mult sau mai put in de acest aspect interior.

Iar de aici fiecare poate veni cu aportul sau de informatie personala la ceasta baze de date
comuna a umanitatii.
“I cannot claim that were just passangers through the brain and im not trying to translate owr
existence as a soul whos trapped in a body and having a living experience. More like that we
should be aware of the fact that owr personality is very reliable on owr body and the
functions that take place here define the way we are and react to thing what im trying to say
is although we are made of flesh this hole procceses that takes place in owr body creates us
and it creates we' as a person this hole physical procces gave birth to ow r own persona and
we can b e defi ned as a person and whatever the desires we have we should chase them. “

40.800 ani cele mai vechi desene rupestre.

Felul nostru de a fi este atat de legat de procesele fizice care au loc in corpul nostru incat nu
ne putem defini ca fiinte pur spir ituale. Dar putem avea senzatii de spiritualitate. Sinele
interior se bazeaza , noi, ne bazam foarte mult pe perceptii s stimulii si reactii chimice la nivel
de celula ceeea ce creaza o foa rte stransa legatura in tre noi si corpul n ostru. Constii nta este
cel mai puternic organ dar este dependenta ca toate celelalte de unitatea lor.
In concluzie cunoasterea de sine are ca importanta dezvoltarea fizica psihica sociala si
profesionala iar modul in care relationam cu sinele nostru traseaza directia noastra ca
persoana, natiune si specie.
Perspective asupra notiunii de “Sine”

32

Nietsche
Ceea ce ne incită să -i privim pe filozofi pe jumătate neîncrezător, pe jumătate batjocoritor este nu într –
atât faptul că descoperim fără încetare gradul lor de inocență,
Mai există încă cercetători inofensivi ai Sinelui care cred în „certitudini nemijlocite“, spre exemplu „eu
gândesc“, sau, cum era cazul superstiției lui Schopenhauer, „eu vreau“: de parcă în acest caz
cunoașterea ar fi reușit să -si sesizeze obiectul în sta re pură și nudă, în chip de „lucru în sine“, fără vreo
falsificare din partea subiectului și nici din partea obiectului. Dar „certitudinea nemijlocită“, precum și
„cunoașterea absolută“ sau „lucrul în sine“ conțin o contradictio in adjecto, și voi repeta d e o sută de
ori: ar trebui să ne eliberăm în sfârșit de ispita cuvintelor! Norodul n -are decât să creadă că cunoașterea
înseamnă „a cunoaște capătul lucrurilor“, filozoful însă trebuie să -și spună: dacă analizez procesul
exprimat în propoziția „eu gândesc" , obțin o serie de afirmații îndrăznețe a căror justificare este dificilă,
poate chiar imposibilă, – de pildă că eu sunt cel ce gândește, că în general trebuie să existe ceva care
gândește, că gândirea este activitatea și produsul unei ființe concepute în chip de cauză, că există un
„Eu“, în fine, că s -a stabilit în prealabil ce anume se înțelege prin gândire, – că eu știu ce este gândirea.
Căci, de nu m -as fi decis în prealabil asupra problemei, cum aș putea să hotărăsc că nu este vorba mai
degrabă despre „a voi“ sau „a simți“? Pe scurt, acel „eu gândesc“ presupune că eu compar starea mea
momentană cu alte stări cunoscute de mine pentru a stabili ce anume este el: dat fiind că sunt nevoit să
recurg la „cunoștințe“ din alte domenii, acest „eu gândesc“ nu are pentru mine nici o valoare de
certitudine nemijlocită. – În schimbul acestei „certitudini nemijlocite“, în care poate crede norodul în
anumite cazuri, filozofului i se dă un mănunchi de probleme metafizice, adevărate probleme de
conștiință intelectuale, c are sună astfel: „De unde am luat noțiunea de «a gândi»? De ce cred eu în cauză
și în efect? Ce îmi dă dreptul să vorbesc despre «eu», și, mai mult, despre un «eu» în chip de cauză și, în
sfârșit, chiar despre un «eu» în chip de cauză a gândirii?“ Cel care se încumetă să răspundă de îndată la
aceste întrebări metafizice invocând un fel de intuition a cunoașterii, precum o face cel care spune: „eu
gândesc și știu că acest lucru este cel puțin adevărat, real, cert“ – acela va primi ca răspuns din partea
unui filozof de azi un surâs și două întrebări: „Domnule, i -ar da poate de înțeles filozoful, este improbabil
ca dumneavoastră să nu vă înșelați: dar de ce vă trebuie, cu orice preț, adevărul?“
În decursul celei mai îndelungate perioade din istoria umanității – denumită epoca preistorică – valoarea
sau non -valoarea unei acțiuni se deducea din consecințele sale: actul în sine era la fel de puțin luat în
considerație ca și originea sa, lucrurile petrecându -se aproximativ la fel ca în China, chiar și aceea a
zilelo r noastre, unde o distincție sau o dezonoare a copilului se răsfrânge asupra părinților, puterea
retroactivă a succesului sau a insuccesului fiind aceea care îi îndruma pe oameni să considere o acțiune
drept bună sau rea. Să denumim această perioadă epoca premorală a umanității; pe atunci imperativul
„cunoaște -te pe tine însuți!“ era încă necunoscut. Dimpotrivă, în decursul ultimelor zece milenii, în
numeroase regiuni ale globului s -a ajuns pas cu pas la a nu mai atribui vreo valoare consecințelor
acțiunii, ci cauzelor ei: iată, în rezumat, un mare eveniment, o considerabilă șlefuire a privirii și a
etalonului, consecința întârziată și inconștientă a valorilor aristocratice și a credinței în „origine“, semnul

33
distinctiv al unei perioade care poate fi desemna tă, în sensul cel mai strict al cuvântului, ca perioada
morală: prin ea s -a făcut prim ul pas spre cunoașterea de sine
Sinele este un proces cognitiv creat de un ansamblu de mecanisme interne al corpului nostru.
Toate aceste reactii chimice din interiorul nostru dau viata unei noi entitati constiente de
propria existenta, o dubla nastere.

2.2
Un aspect interesant al luminii este faptul ca lungimea s -a de una este mai mare decat cea pe
care o vedem noi, iar culorile si ceea ce vedem in jur este doar o portiune mica din intreaga s –
a frecventa radiatica . Cu alte cuvinte doar o parte este vizibila si desi foarte colorata si
incantatoare ea nu reprezinta nici macar jumatate din intregul ei. Ceea ce te face sa
constientizez ideea de existent a nevazut a sau a unor rea litati suprapuse sau moduri de
percepere diferite ale aceleasi realitati . Este clar ca noi nu putem experimenta realitatatea in
intreaga sa forma, multe lucruri fiindu -ne nevazute sau n eauzite, altele nepercepute, limitate
de puterea simturilor noastre de a percepe. Nu vreau sa ma plang ca nu vad minusculele
firicele de lumina roz, mov sau ca nu aud orice sunet static, pentru ca asta ar face existenta
inpracticabila, nu Natura si -a facut foarte bine treaba, dar daca am putea -o percepe pentru o
secunda asa cum este ea cu toate aspectele -i nevazute, poate aceasta secunda poate oferi
inspirati a unei vieti . Ceea ce am incercat sa exprim folosind cerneala inviz ibila este ceea ce
explicam mai sus , adica perceperea timp de o secunda a nevazutul , a personalitat ii, nu doar
infatisarea omului. Voiam sa se poata cuprindre dintr -o privire intreaga relatia amble
aspecte.

Lumina UV este mijlocul si mediul care ne care ne ofera acces in aceasta dimensiune . Sa
ofere o vedere pentru a putea contempla intregul fiintei umane, asa am ales sa foloesc
lumina UV pentru a reda un moment din interiorul acestuia. Este adesea ceea ce fac scriitorii
si anume conturarea unei persoan e in scris atat a atributelor fizice cat si cele psihice

Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun voi descrie procesul in cativa pasi: 1. Noi tot timpul
observam ce se intampla in jurul nostru, este firea noastra n -avem ce face, fie ca vecinul
mamanca o gogoasa langa noi sau simtim o schimbare a sentimentelor noi tot timpul
observam. 2 Imaginatia nu numai ca rtanspune tot ceea ce gandim noi dar poate si crea
imagini noi daca vrem sa ne implicam intr -un proces creativ, si in fucntie de tipul de tehnica
aplicata putem crea imagini care sa se aplice sensului pe care vrem sa -l exprimama sau sa

34
cautam un sens in imaginilie vizualizate. Aceste doua puncte 1 respectiv 2 se consuma
reciproc intr -un proces continuu cu diverse variatiuni.

nu numai un spatiu gol inerect ci si un alt univers, un mini univers ci si o alta multitudine de
universuri cu totul paralele si cu un singur element comun, TU. Ceea ce face posibila
destinatia dorita si modul de a ajunge la aceasta.
Aminitirile joaca si ele un rol foarte important in context de sanatate a sinelui locul de unde
se pot culege informatii care sa ne defineasca persoana ca una care are succes sau nu
implinita sau nu fericita sau nefericita. Daca amintirile au rol de background informativ
imagi natia de catalizator ale acestor informatii conluziile sunt rationamente ce tin mai mult
de procesul cognitiv care are loc i n interiorul creierului nostru.
sinele exista cel mai bine ca spatiu intimi si functioneaza cel mai bine cand este considerat
asa. A tunci cand se pierde intimitate interioara si apar factori intruzivi sinele se retrage intr –
un apect mai adac al nostru unde lafel nu se arata expus strainilor.Spre deexemplu daca avem
convingeri religioase faptul ca suntem constienti de idee si acceptam i deea ca dumnezeu ne
poate auzi gandurile atunci devenim mai restransi in sine de aici si ganduri si dorinte care
reapar dintr -o ne intelegere a ideea si fara o problema ajungerea la ueni conluzii Sinele nu
este menit sa fie expus strinilor ci impartasit din el.
The psyche is the greatest of all cosmic wonders and the "sin qua non" of the world as an
object. It is in the highest degree odd that Western man,with but very few -and ever fewer –
execeptions,apparenly pays so little regard to this fact.

3. Concl uzii

Asupra catorva idei as dori sa atrag atentia:
Liberul arbistru este o iluzie din faptul ca alegerile noastru sunt scalavale posibilitatii
creierului de a crea idei. Cu alte cuvinte atunci cand avem nevoie de o idee ne bazam pe
creier pentru a of eri una iar viitoarele noastre decizii sunt in functie de capacitatea acestuia
de a le oferi. Putem sa deviem atentie creierului spre o anumita directie dar ceea ce iese

35
deacolo este tot al creierului al mintii al procesului pe care acesta il desfasoara.
din care reazlizam ca nu avem nici un control aspura felului in care creierul inregistreaza
informatia cum o depoziteaza si o rearanjeaza inapoi, este inspaimantor acest fenomen care
totusi ne -a ramas loial fara sa -i impunem acest lucru

Desi the dad a movement este un curent interesant si poate fi practicat sub forma unor
sesiuni din care sa extragem noi idei creatoare care nu putea fi construide de gandul nostru

Din momentul din care am reusit sa identificam sinele ca fiind un ansamblu de
procese c are pot fi explicate am ajuns sa studiem imaginatia, memoria, intuitia
samd. spre determinarea originii existentei. Asa Miscarea suprarealista a pornit
dupa ce freud a descoperit subconstientul iar artistii au vazut in acesta o
opurtinitate,un continut ima ginativ interminabil si cu putere , putere poate pe
care nici nu credeam ca o avem.
Adevarul ofera siguranta, motivul pentru care vrem sa stim adevarul mai ales
atunci cand tine de un contex social este ca el ofera siguranta, cunoscand
adevarul stim ce con cluzii sa tragem ca sa ne fie bine. Dadaismul este doar prin
practica haotic el poate fi usor explicat prin ationamente logice, rationamente
care iau dat nastere. Dadaismul este spectaculos doar in arta unde trezeste
interesul laturiei artistice.
O mare d ezamagire a unei absente a lui Dumnezeu este ca acesta lume
fascinanta este plina de miracole nerevendicate. 🙁
3.2 VIZIUNI DIN PREZENT

Crestinismul are s i el defectele lui, fiind o rel igie atat de
sbolutisma nu -I face pe sup orterii sa -I decat sa -I puna in
pozitia de o a raspabdi dar nu neaparat pentru ca o cere pci

36
pentru ca din prisma a tot ceea ce inveti din aceasta pare ca
esti stapanitorul adevarului si insasi compansiunea fata de alti
oameni te obliga sa le prezinti ceea ce ar fi adevarul insusi.
Practic ea se comporta ca orice alta idee fundamentala ex:
fiind oamenii care cred ca Pamantul este plat, cei care stu ca
este rotund se afla in pozia de ai contra si de ai invata ca nu
este asa . Ceea ce vreau sa spun cu aceasta este ca mediul
ideologic in care ne aflam ne influenteaza procele de sine de
aceea este important materialul pe care il desfarusam in
interiorul nostru. Iar in prezent exact acest lucru se intampla,
se doreste o manipulare al materialul digerat interior c a
imaginatia sa se concetre pe probleme ca Bianca Dragusanu a
macat azi salata sau piep de pui.

CONCLUZII
Concluzii pe care le tragi din relatia cu sine se reflecata i n atitudinea ta fata de oameni si
mediul inconjurator. In Dee can d s-a documnetat stiinta comportamentului si acum stim ca
comportamentul uman este comun tot ce ne mai ramane sunt motivele pentru care avem un
fel de comportament. Motivele sunt cele care te pot fae sa vrei sa traiesi sau sa mori Asadar
ce motivele ramase in lumea de asatazi in ce mai poti gasi un scop de a trai.Intr -o lume in care
obisceiurile religioase sunt depasite iar Dumnezeu pare liderul unei grupari fasciste in care
omul obisnuit nu se poate regasi iar ce ce par normali sunt depasiti ce ideologii m ai raman
valide si in care putem crede. Sa invartim rasnita cu neuroni pentru a ne bucura de de
continuului nostru proces creativ din ce ne mai putem trage forta vitala din cariera? Si in
folosul cui? Cui sa inchiman creatia in seolul in care dumnezeu e mo rt si cine sa ne mai
satisfaca nevoie de absolutism? Cum poate Ego -ul sa se bucure de existenta -I cand stie ca
aceasta este finita iar cursa vietii este doar o pregatire de moarte, nu este inexsitenta lui

37
Dumnezeu o dezamagire pana si pentru ateii care pas trau in ei o speranta ca se insala Religiile
din ziu de azi nu mai duc pasul evolutiei, daca meotdele pedagocie sunt invechite obiceiurile
isericesti arata poate mai rau decat chiat propriile moaste expuse in biserici . Defapt prezenta
lui Dumnezeu a fost ata de avsenta inca existenta lui se mai incearca a fi epxplicata prin
cauzalitatate sau stiintele ezoterice a caror studii nu prezinta mai multa credibilitate decat
discursul unui om politic. Lipsa directiilor unor co ncepte care sa asigure o siguranta si o
continuitate a fiintei forteaza lumea intr -o stare de degradare a sinelui, intr -o stare in care
totul este permis si nimic nu are rost si doar dragostea si capacitatea de a fi sensibilizat de
frumusetea naturii si a omului sentimentele de apreciere a actului artistic si creativ, sau
dorintele de afirmare ale individului mai poat impinge spre dorinta de conservare a specieim
a mediului si progresul evolutiv. Sinele este o forta de angrenaj a ideilor, conceptelor carese
supune proprietatilor timpului deci este progresiv. O stagnare mentala doar poate degrada
calitatea ideilor dar procesul nu are finit un perpetum mobile. Ce ramne in urma deznadejdei
inexistenteia unui loc in car ne putem refugia din fata oricarui rau ? Daca nu o dorinta de
reabilitare a purgatoriului, o alta mga structura monumentala in jelirea unei idei moarte care
infatisa utopia. Asadar cu asteasta [iatra filosofala in mana in ce directie dorim sa ne
indreptam, tinand cont ca posibilitatile au fost t ot timpul ale noastre.

Lumea viselor este subjugata uneori de dorintele noastre ceea ce face visul placut si in timpul
desfasurarii lui dar si dupa. Despre subiect nu pot decat sa spun ca sunt incantat ca exista
fenomenul visului si mereu inainte sa dorm sau dupa ce m -am trezit ma gandesc la acesta.
Ma incanta aceasta activitate involuntara care -mi provoaca placere si ma distreaza si care imi
ofera sansa de a trai scenarii imposibile, fantastice pline de emotie si daca nu ar consuma atat
de mult timp porba bil as dori – fac mai mult, e hipnotizant :).

Acest proces mi -a inspirat o dorinta de explorarea creativa si de dezvoltare a imaginatiei pe
care sa -l perpetuez continuu si nu consider ca conteaza domeniul in care aceasta abilitate
este exercizata doar ca litatea si complexitatea lor, doresc sa continui acest drum spre o
imbucurare a sufletului meu cu o bogatie imaginativa ce se regaseste in sine.
Sinele nu este reductibil la o imagine asa ca nu am putut imortaliza decat stari sau moemnte
ale acestuia ce n u il pot cuprinde. Fara a cunoaste notiunea de sine sau conceptul nu te poti
poti sa te uiti la o i magine si sa zici uite, da asta este un sine, est e interiorul unei persoane,
da! poti impartasi o bucatica, o stare, un moment. Si argumentat prinde inteles.

38

Spre exemplu: daca definim persoana ca fiinta materiala, biologica dupa canoanele materialiste
si dovedim ca spiritualitatea este o fantezie, un cult al perceptiei noastre despre ideal, atunci
institutiile si obiceiurile spirituale nu -si vor mai avea ros tul si nu vom mai gasi nevoia de
spiritualitate. Universul interior se va rezuma la abilitatea creierului si imaginatiei de a ne crea pe
noi, de a oferi continut creativ si suport pentru toate dorintele noastre (cum se intampla si in
prezent numai ca acest ea trebuie sa corespunda unui plan divin sau a unei dorinte ceresti in cazul
persoanelor religioase) doar unele aspecte ale vietii spirituale cu beneficii fizice precum
meditatia, cumpatarea, posturi vor trai mai departe. Daca in schimb umanitatea va reusi sa
descopere existenta unui spirit si legatura noastra cu un univers astral, nedescoperit atunci din
nou comportamentul colectiv se va schimba si obiceurile oamenilor odata cu acestea.
Schimbarile sunt previzible, oamenii cei mai multi vo r adera la o relgie se vor reconstrui temple,
biserici, locuri sfintesi se va face o rearanjare socio -politica o alta directie de dezvoltare etc
Artisti: Andre Breton (suprarealist)
Rene Magrite
Max Ernst
Man Ray (point+line)

WE councquered earth now we s hould conquer owr minds
and fulfill owr destiny.

Referinte:
1. https://plato.stanford.edu/entries/ancient -soul/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3830173/

39

3 https://explorable.com/aristotles -psychology
http://www.lumeaspirituala.ro/psihologie/sinele_jung.htm

Sean Carroll, cosmolog și profesor de fizică la Institutul de
Tehnologie din California, este convins că viața după moarte
este imposibilă din cauza legilor fizicii. El a explicat că pentru
a exista o viață după moarte, conștiința ar trebui să fie ceva
complet separat de corpul nostru fizic, ceea ce nu este cazul.
Dimpotrivă, conștiința, la nivelul foarte elementar, este o
serie de atomi și electroni care asigură existența spiritului
nostru. Legile universului nu permit ca aceste particule să
funcțion eze după dispariția noastră fizică, spune Carroll citat
de tabloidul britanic Express. „Teoriile că o anumită formă de
conștiință persistă după moarte și că dezintegrarea corpului
uman în atomii constituenți nu corespund legilor fizicii care
stau la baza vieții de zi cu zi. Potrivit acestor legi nu există nici
o cale ca informațiile stocate în creierul nostru să persiste
după moartea noastră ", susține fizicianul.

idei principale, introducerea, aparitia lumii si constiinta, ce este sinele si cum se manif esta, cum
a fost vazut in trecut si antichitate si pana acum. Dezvolt: Imaginatia, starea de constienta,
parere personala,