Specialitatea Design Vestimentar Nastas Ana IMPLIMENTAREA BRODERIEI ORNAMENTATE ÎN STIL NAȚIONAL ÎNTR-O COLECȚIE MODERNĂ Teză de licență Conducător… [302476]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN MUN. CHIȘINĂU

Facultatea „Arte Plastice și Design”

Catedra „Arte Decorative”

Specialitatea Design Vestimentar

Nastas Ana

IMPLIMENTAREA BRODERIEI ORNAMENTATE ÎN STIL NAȚIONAL ÎNTR-O COLECȚIE MODERNĂ

Teză de licență

Conducător științific:

[anonimizat].

Chișinău – 2016

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….4

I.EVOLUȚIA PORTULUI POPULAR TRADIȚIONAL…………………..7

Influența aspectelor istorice a costumului popular………………………………..7

Istoricul și evoluția broderiei tradiționale…………………………………………..11

Materiale, tehnici și ornamentica broderiei tradiționale……………………….13

II. [anonimizat] A UNUI MODEL DIN COLECȚIE…………………………………….16

2.1 Metode de proiectare în designul vestimentar ……….……………………16

2.2 Proiectarea tiparelor de bază cu modelarea constructivă a unui ansamblu vestimentar ……………………………………………………………………..18

2.3 [anonimizat] a colecției sub genericul “ Miorița ”……………33

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………..35

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….36

ANEXE…………………………………………………………………………………………………..38

[anonimizat] a Facultății „Arte Plastice și Design” a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” [anonimizat], declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema „ELABORAREA UNEI CONFECȚII VESTIMENTARE PENTRU BĂRBAȚI ÎN STIL ECLECTIC” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

[anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:

– [anonimizat] a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Numele, Prenumele Semnătura

INTRODUCERE

“[anonimizat]; [anonimizat], port, vîrstă, stare socială și tradiție.”

Actualitatea temei. În istoria culturii fiecărui popor un loc important aparține costumului național. [anonimizat], cît mai semnificative, a factorilor care au influențat direct evoluția sa: gîndire, credință, obiceiuri, tradiții.

Tradiția a ținut aprinsă lumina simțirii artistice a străbunilor noștri. Candela tradiției strămoșești trebuie ținută veșnic trează. [anonimizat].

[anonimizat], a transmis generațiilor mesajul unei creații artistice autentice. Costumul popular este un prețios document artistic, social și istoric. Țărănimea noastră este înzestrată din fire cu atîta gust și atîta pricepere încît provoacă și admirația străinilor. Pe cînd bărbatul caută să împodobească cu fel de fel de ornamente crestate sau cioplite case, mobile, unelte de lucru – covoarele și brîiele țesute pe stative și îndeosebi cămășile și ștergarele, oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-și manifesta talentul, de a-și arăta gustul, brodîndu-le cu motive bogate în cele mai vii culori. Putem spune că țăranca transform acul în pensulă, iar firul de ață în acuarelă pentru realizarea unor cusături de înaltă valoarea artistică.

Strîns legat de existența omului, costumul popular a reflectat, în decursul timpului, așa cum reflectă și astăzi, mentalitatea și concepția artistică a poporului. În confecționarea îmbrăcămintei,creatorul popular s-a supus anumitor “canoane” care stau la baza formei,a structurii costumului, a compoziției ornamentale,a amplasării acestor norme în spațiul și conținutul vestimentar.

Costumul popular face parte din viața noastră, fiind un mod de e ne înfrumuseța traiul. Dacă l-am pastrat mai bine de 2000 de ani, trebuie să avem grijă să-l păstrăm generației de mîine asa cum l-am moștenit, de o mare frumusețe, pur, elegant, luminos, funcțional prin excelență. Portul popular este o expresie a geniului poporului nostrum, din cele mai vechi timpuri pînă azi, el oglindind continuitatea și vechimea noastră peste meleaguri. Frumusețea costumului popular este un merit artistic al poporului nostru, o mîndrie care a trecut de mult hotarele patriei.

Competențele tehnice practice și teoretice pe care le-am acumulat pe parcursul anilor de studii la facultatea “Arte Plastice și Design”, m-au ajutat să însușesc cunoștințe care să ma ajute să confecționez diferite produse de îmbrăcăminte.

Am ales această temă, deoarece costumul național reprezintă o operă de artă decorativă, ce oglindește modul de viață, gustul și preferințele, obiceiurile și caracterul național a zonei etnografice de centru.

La baza acestei lucrări, se află un impuls de ordin etic-moral, care mă obligă să transmit generațiilor viitoare, tot ceea ce mi-a dat munca, societatea, patria și străbunii.

Prin această temă voi duce mesajul de pricepere și gîndire a neamului, care este un etalon de demnitate și frumusețe, o mărturie vie a unui mare fenomen de creație în masă.

Scopul cercetării: studierea particularităților istorice, etnofolclorice, tehnologice și artistice ale portului tradițional moldovenesc și aplicarea lor în vestimentația contemporană.

Ipoteza cercetării constă în:

-stabilirea particularităților istorice de formare și structural a costumului tradițional; -transpunerea inovativă a caracteristicilor tehnice și artistice ale portului popular în colecția vestimentară creativă.

Obiectivele cercetării:

-Analiza surselor bibliografice referitoare la particularitățile tehnice și artistice ale portului tradițional; -Elicidarea particularităților istorice de constituire și structurare a vestimentației moldovenești; -Sondarea metodelor de ornamentare a vestimentației; – Demonstrarea capacităților personale a tehnologiilor în elaborarea colecției vestimentare; -Studierea, cunoașterea și înțelegerea evoluției morfologice a portului popular.

Baza metodologică a cercetării:

-Tehnologia prelucrării materialelor și accesoriilor necesare la crearea unei colecții vestimentare; -Studierea influenței portului popular în elaborarea costumului modern; -Posibilitățile compoziționale în elaborarea unei colecții vestimentare contemporane în stil etno;

Metode de cercetare: analiza și sinteza literaturii în domeniul creării unei colecții vestimentare contemporane în stil etno.

Structura tezei: lucrarea este constituită din preliminări, două capitole, concluzii,anexe și partea practică, alcătuită din cinci modele.

I.EVOLUȚIA PORTULUI POPULAR TRADIȚIONAL

Influența aspectelor istorice a costumului popular.

“ Din străbuni pe poarta vremii,

A intrat frumoase-n case! Și-i poruncă strămoșească ,

Să păstrăm peste milenii, Arta noastră românească.

Tu, femeie, ia și coase, Iea noastră strămoșească,

Ca în lume să se știe, Ce comori de artă-n inimi

Pătrăm noi de la bunici!

Orice om, pe orice treaptă de civilizație, este un “creator”; fiecare încearcă prin hainele sale, prin amploare, ritm, culoare și celelalte mijloace de expresie plastice, să-și modeleze o înfățișare cît mai apropiată de idealul pe care să-l reprezinte în viață.

Moda înseamnă împrospătare. Dar de unde să mai inventezi ceva nou după atîtea milenii în care oamenii s-au îmbrăcat în fel și chip, încercînd practit tot ce se putea încerca în așezarea pe trup a țesăturilor, blănurilor și podoabelor.

Cele mai multe surse de inspirație se găsesc chiar în trecut, în istoria costumului, din care cîte un element de mult uitat e scos la lumină, prezentat drept noutate și integrat ansamblului purtat astăzi, pe care-l înviorează.

În istoria culturală a fiecărei națiuni un loc important aparține costumului național. Costumul popular a însoțit omul în toate împrejurările vieții sale cotidiene sau festive, din copilărie pînă la bătrînețe. El este un purtător de semne și simboluri, este mijlocul cel mai pregnant de comunicare în cadrul comunității rurale tradiționale. Portul popular a fost alături de limbă și tradiție dintotdeauna, astfel pastrîndu-și personalitatea și individualitatea. (Anexa.1.)

Astăzi costumul național nu mai este o îmbrăcăminte zilnică. El a rămas ca un tip special de haina pentru festivități, el a devenit o parte integrantă în ritualurile sărbătorilor noi, sau a obiceiurilor tradiționale.

Ca surse istorice, dovezi referitoare la portul popular sunt o serie de monumente antice, cum ar fi Columna lui Traian, metopele monumentului de la Adamclisi, statuetele feminine descoperite în necropola de la Cîrna.

Cercetările arheologilor îndreptate înspre cultura epocii feudale au scos la iveală cîteva fragmente de țesături, dintre care broderiile din secolele al XV-lea și al XVI-lea gasite la Suceava, ne arată modul de ornamentare a cămășii, cu puncte de cusătură și motive identice cu cele gasite și astăzi.

Valoroase documente pentru studiul costumului sunt și picturile murale ale ctitorilor din bisericile Tighinei, Sorocii, și Moldovei, unde numeroase chipuri de țărani apar îmbrăcați în haine similare cu cele purtate astăzi.

Dar cea mai valoroasă sursă de informare o constituie materialul etnografic real păstrat în muzee.

Deși portul popular are o structură de bază unitară el a primit pe parcursul istoriei aspecte diverse de la o regiune la alta. Pornind de la realizări artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile țăranilor, poporul a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogată măiestrie a țăranului, atît în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cît și în obținerea culorilor vegetale. Astfel, în funcție de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu,de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, pînă la cel mai frumos, cel folosit la nuntă. Diferența costumelor se reflectă și în funcție de vîrstă., de anotimp, ocazii festive, sex.

Costumul femeiesc e compus din: cămașă, poale și piesa care acoperă partea de la brîu în jos care se deosebește de la o regiune la alta. Ea are și denumiri diferite în funcție de formă ei și de zonă, astfel ea poate fi “ catrința “, “ vîlnic “, “ fota “, “ opreg “.

Costumul femeiesc are o structură unitară, fiind constituit din: cămașa (ie), poalele, catrința, brîul și bârneața, pieptarul sau bundița, opincile, hainele groase, traista, baticul înflorat și podoabele.

Portul femeiesc.

Cămașa femeiască. Cămașa- tip tunică e una din cele mai vechi din Moldova, atît cămașa femeească cît și cea bărbătească este răspîndită. În majoritatea cazurilor, ele se coase din pînză de in sau bumbac. Pentru cămășile de sărbătoare se folosește țesătura de mătasă de casă- boragic. Gulerul ei poate fi drept sau răsfrînt. Mîneca largă se strînge spre palmă, iar apoi se lărgește, formînd o brățară.

Cămășile de acest tip se împodobesc cu broderie, care formează pe piept 3-4 dungi verticale. La cele de sărbătoare, broderia acoperă toată partea de sus pînă la brîu și mînecele. Cele de toate zilele se înfrumusețează mai simplu, deseori au broderie numai la piept în formă de dreptunghi.

Cel mai răspîndit e tipul de cămașă încrețită la gît. Ea are o cusătură oblică, ce pornește de la clin spre gulerul încrețit. (Anexa 2)

Catrința sau prigitoarea se pune deasupra cămășii, acoperind corpul de la brîu la poale. Este confecționată dintro țesătură din lînă în 4 ițe, de formă dreptunghiulară, suprapunîndu-se în față parte peste parte. Fondul catrinței era negru, în față decorată.

Piesele commune costumului femeiesc și bărbătesc sunt cingătoarele, chimirul, curelele, brîul și brânețele, alături de alte piese de port popular: cămăși, ițari, cătrințe, fuste, completau costumul lor.

Năfrămile – peise de port popular folosite la costumul național de sărbătoare sau ocazii, se pun pe cap, iar capetele sau colțurile atîrnau pe șold, ori se fixau pe piept. Sunt confecționate din pînză de bumbac sau in și bumbac. (Anexa3)

Traista, deși costumul național a fost înlocuit cu moda de oraș, traista este singurul element de port ce se păstrează și-n present.

Sumanele, bogat ornamentate, se poartă iarna (femei/bărbați). Sumanul se făcea din lînă de oaie. Sumanele se pot clasifica după utilitatea lor sezonieră și vestimentară. După sezon, sunt 3 categorii: scurte (”sumăieșe” sau ”sumănică”); genunchere, iarna deasupra cojoacelor; Sumanele se clasifică în: sumane pentru uzul zilnic; sumane pentru zile de sărbătoare.

Haine înrudite cu sumanul: mantaua, zăbunul confecționat din suman brumăriu, cațaveică- folosită de femei în jurul gîtului; flaneaua- haină roșie de lînă,se purta cu pantaloni de șiac.

Ornamrntica populara a atins un nivel artistic înalt în țesătura brîurilor țesute. Cu toate că acesta sunt de dimensiuni mici, meșterii populari reușeau să le înfrumusețeze cu compoziții ornamentale.Brîiele femeiești sunt mai bogat ornamentate decît cele bărbătești. Predomina mai mult desenul geoemetric.

Portul bărbătesc.

Cămașa bărbătească- sunt cunoscute mai multe tipuri: cămșă dreaptă de tip tunică, cămașă cu platcă, cămașă cu fustă, cămașă de mire. Cămașa de tip tunică se croia de-a-ntregul dintr-o bucată de pînză lungă, care venea pînă la genunchi, mîinecele erau largi. Cămașa cu platcă era dublă, avînd și căptușeală, era purtată mai des de tineri. Cămașa pentru mire, era deosebit de frumoasă, era brodată marunt de către fete pentru ziua nuntii, era cadoul miresei pentru mire. Cămașa cu fusta era mai puțin întilnită, se purta deasupra pantalonilor. (Anexa 4)

De la talie în jos bărbații purtau pantalonii, care erau de mai multe tipuri: ”izmene”, ”ițari”,” bernevici”, ”meșini”,” nădraji”. Izmenele, erau cele mai răspîndite, se purtau vara, erau din bumbac cu in sau cînepă, mai tîrziu ei serveau ca lengerie de corp. Ițarii se purtau vara și iarna, se coseau din lînă cu bumbac, se încrețeau pe picior de la gleznă pîna la genunghi. Bernevici, se purtau pet imp de iarnă, din țesătură groasă de lînă, se purtau în zilele de lucru, li se mai spune ”cioareci”. Pe timp de iarnă păstorii purtau pantaloni din blană de oae numiți ”meșini”. (Anexa 5)

Deasupra cămeșei, bărbații purtau pet imp de vară ”jaletcă”, iar pet imp de iarnă ”cheptar”, ”boandă”, ”sumanul”.

Bărbații mai purtau brîie din piele, numite ”chimire” . Pe cap purtau vara- pălării de fetru sau din paie, iar iarna cușme din piele de miel. (Anexa 6)

Istoricul și evoluția broderiei tradiționale.

Istoria broderie merge departe în trecut. Această artă face parte din epoca culturii primitive. Broderiile în antichitate erau diferite, din venele de animale, fire de in, cînepă, bumbac, lînă, mătase. Încă din cele mai vechi timpuri, fiecare națiune și uneori o mică așezare a avut propriile sale caracteristici în broderie și alte tipuri de artă. Odată cu extinderea legăturilor între diferite domenii de caracteristici locale îmbogățiți reciproc, din generație în generție s-au îmbunătățit și perfecționat desenele și culorile, modelele de broderie au creat o trăsătură caracteristică națională. În țara noastră, broderia are o istorie lungă. Ea a decorat îmbrăcăminte, încălțămintea, locuințe și articole de uz casnic. În satul din trecut se organizau șezători la care fetele mari se adunau pentru a lucra împreună, pentru a învăța unele de la altele cum să confecționezi ii cît mai frumoase, fețe de masă, năframe, prosoape, pentru a broada diverse obiecte nu numai utile, dar și frumoase.

Din acele timpuri au ajuns pînă astăzi foarte puține obiecte. Valoarea lor este mare, deoarece la baza lor putem studia istoria, cultura neamului. Arhiologii din Rusia au descoperit fragmente de haine brodate cu fir de aur. Aprecierea referitoare la sec.VII-IX, confirm faptul că broderia a existat și s-a dezvoltat chiar și în epoca antică.

Omul care a trăit continuu în natură, din timpuri străvechi a învățat a crea modele simple, semene convenționale, simboluri, prin care și-a exprimat percepția sa asupra lumii din afară, atitudinea lor față de fenomenele de neînțeles de natură. Fiecare linie, fiecare caracter a fost plin de sens intuitiv pentru el, au fost un mijloc de comunicare.

Broderia în perioada primitivă.

Broderia își are origine chiar din această perioadă. Femeile primitive în munca lor au folosit toate mijloacele disponibile care ar putea fi comparate cu cele moderne, fire de țesături- piatră dăltuită în formă de ace, oase ascuțite, tendoane și piele, păr de animale, lînă și altele. Femeile coseau bucăți de piele, care servea drept îmbrăcămintea lor primitivă cu podoabe. Acesta a fost prima destinație de broderie ca decor estetic și a servit în continuare la dezvoltarea de artizanat.

Primele broderii pe țesături. Primele broderii pe țesături își au origine în China Antică. Imaginile au fost asociate cu natura. În China, a început să se producă prima țesătură de mătase, ele au fost foarte scumpe, aveau acces femeile de noblețe. În India Antică foloseau pînză de palmier care varia în alb și o structură adecvată. În vremurile păgîne, sclavii au început să acorde o importanță mare ornamentului în broderie. În mare cinste au fost brodate prosoapele, ei au descris motive colorate, care simbolizează prosperitatea la domiciliu și de sănătate.

Broderia de pe îmbrăcămintea țăranilor trebuie căutată în trecutul cel mai îndepărtat. Faptul că aceste broderii au atins la străbunii noștri culmea dezvoltării, dovedește cît de departe trebuie se fie începutul acestei artei naționale.

Întunericul acoperă însă originea și evoluția artei noastre populare, doar ici, colo, găsim cite o însemnare, care pentru noi este punctual de plecare în înțelegerea dezvoltării broderiilor. Istoricul Herodot amintește de șubele tracilor frumos împodobite. Monumentul de piatră de la Adamclisi are pomi cu crengile resfirate, frunze verzi, vița de vie, Ornamentele scheomorfe, al căror izvor de inspirație îl constituie forma uneltelor și obiectelor lucrate în întregime sau în bună parte de mina omului, cu hîrlețul, vîrtelnița, fusul, suveica; motive simbolice, precum: crucea, cristelnița, cădelnița, toate acestea se află pe broderiile noastre vechi, stilizate, simplificate, reduce la trăsături caracteristice.

Materiale, tehnici și ornamentica broderiei tradiționale.

Stofa pe care se execută lucrul de mînă este variată ca țesătură, grosime, aspect și colorit, mergînd de la pînza țesută manual- pînă la bogata gamă realizată în industria textilă. Materialele cele mai frecvent folosite în calitate de suport pentru broderii sunt: pînza groasă, canvaua, batistul, borangicul, marchezetul, pînze de in și cea de cînepă, care au o țesătură rară și cu firele regulate. Materialele din care sînt realizate broderiile sunt clasificate în trei categorii: 1. materiale de fond sau de suport (pînză țesută din fire natural- in, cînepă, bumbac, lînă, borangic); 2. materiale de brodat (fire de lînă,de bumbac colorate;în broderii se adaugă fire de aur și argint, paiete, mărgele pentru a da o mare strălucire costumelor); 3. materiale auxiliare (dantele, franjuri, ciucuri).

În trecut, pentru broderii se foloseau firele de lînă, fibrele de cînepă și cele din in. Țesăturilie de in și bumbac erau foarte cautate. Țesăturile din in sunt mai rezistente decît cele de bumbac. Pînza țesută din bumbac foarte supțire se confecționează rochii, bluze, fuste; din bumbac mai gros se fac ii, cămăși bărbătești, etc. Materialele folosite la executarea cusăturilor și broderiilor sînt: ața albă și colorată. Firele colorate de cucut și brodat trebuie să fie durabile, să nu se încîlcească în procesul lucrului, să nu iasă culorile la spălat. În broderiile tradiționale sunt utilizate atît culorile calde(roșu, oranj, galben), care amintesc de culoarea corpurilor încălzite: a focului, a luminii soarelui, cît și cele reci(cu nuanțe albastre), care amintesc de culorile zorilor, apei, gheței, metalului, etc. La alegerea culorilor pentru brodarea cămășii populare se ține cont de destinția acestuia, de siluieta persoanei, de culoarea ochilor, a părului.

Alegerea materialelor și ustensilelor pentru brodat: se testează ața colorată, se aleg acele de cusut, se alege degetarul potrivit pentru degetul mijlociu, se pregătește o panglică centimetrică de 150 cm lungime, gherghieferul, fierul de călcat, foardece,

Ornamentica și cromatica tradițională Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au împodobit obiectele cu diverse ornamente. Cuvîntul ornament vine din limba latină și înseamnă decor, podoabă, împodobire. În trecutul îndepărtat, se credea că ornamentele au un rol, o destinație magică. De exemplu, omul credea în mitul despre tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Această credință era reprezentată prin imaginea unui copac, a unei vaze cu flori, a unui brad, care era numit pomul vieții. De-a lungul timpului, ornamentele și-au pierdut sensul magic, rămînînd elemente simple decorative. Datoria noastră este să ne cunoaștem tradiția și cultura națională.Pentru această trebuie s-o studiem, să o însușim, ca mai apoi să o transmitem și noi urmașilor noștri, în forma cea mai vie și mai frumoasă. Ornamentul are o anumită structură: 1. Element ornamental (un pătrat, un triunghi, o floare, etc.) 2. Motiv ornamental (este alcătuit din două sau mai multe elemente-o floare cu frunze, cu petale, etc.) 3. Compoziție ornamental (este format din două sau mai multe motive ornamentale). Descifrînd decorurile, putem vedea reprezentări de flori, frunze, plante, pomi, păsări, insect, cai, cîini, soarele, luna, stelele, plugul, fulgerul, unda apii etc. 99% din simboluri sînt semen legate de dragoste și credința în Dumnezeu. (Rombul, pătratul, chenarul, unghiurile simbolizează crucea). În ornamentele multor popoare se întîlnește “pomul vieții”-reprezintă un arbore, deseori cu crengi multe (să fie neamul bogat), cu flori (să aibă o viață frumoasă) și păsări (să le fie viața veselă). Ornamentul ”floarea de cicoare și trifoiul cu frunze” înseamnă dorința de o viață sănătoasă. ”Frunza” de stejar-tărie, rezistență. ”Bradul” simbolizează bărbatul, ”floarea”- femeia. O mare atenție se atrăgea la semnificația culorilor, astfel albastru reprezintă drumul în rai; albul-curățenia; verdele-viața sănătoasă; violet-simbolul lui Dumnezeu; roșu-fericire; negru-pămînul și cafeniul simbolizează rodnicia și lumina cerească. Cele mai vechi și mai frumoase broderii executate de femeile din Moldova au culori de nuanțe fine. Culorile aprinse erau utilizate pe suprafețe mici.

Tehnica punctelor folosite în broderia portului popular.

Tehnica elementară a broderiilor,constituie o cucerire foarte veche. Broderiile variază de la o zonă la alta, prin aspectul diferit al cusăturilor, dar, cu tot aspectul diferit, peste tot se practică un mare număr de puncte comune de broderie.

Puncte de cusătura cele mai importante fac parte: punctual ”înaintea acului”, tighelul, tivul, tivul cu ”găurele”, punctul bătrînesc, cruciulița, lănțișorul, încrețul, punct de feston, punctul zig-zag, găurelele. (anexa 7)

Ustensile folosite la executarea broderiilor.

Pentru a executa diferite broderii pe îmbăcăminte sînt necesare următoarele ustensile:

-Centimetrul din pînză cauciucată sau din material plastic, cu care se măsoară diferite țesături pentru a fi croite conform dimensiunilor necesare pieselor ce urmează a fi brodate.

-Foarfece mare pentru croit țesătura.

-Foarfece mic pentru tăiat firul de ață cu care se lucrează.

-Degetarul pus în degetul mijlociul de la mîna dreaptă, protejează degetul de înpunsăturile acului.

-Acele de cusut.

-Fierul de călcat electric, este bine să fie greu ca să calce bine.

.

II. PARTICULARITĂȚI ARTISTICO-TEHNOLOGIC DE TRANSPUNERE PRACTICĂ A UNUI MODEL DIN COLECȚIE

2.1. Metode de proiectare în designul vestimentar.

Evoluția istorică a formei și construcției produselor vestimentare se divizează în două direcții. Prima și cea mai important direcție reprezintă evoluția lentă, în timp, care are loc simultan cu dezvoltarea societății umane, cu creșterea nivelului material și a culturii acesteea; cea de-a doua direcție- evoluția formei și construcției produselor de îmbrăcăminte sub influența modei.

Moda este în schimbare permanent și crează o concepție provizorie convențională despre frumusețea formelor vestimentare. Drept principiu motric al modei servește tendința spre modificare periodic a formelor exterioare, deoarece o răspîndire largă a modei într-un scurt timp conduce la monotonie în îmbrăcăminte.

La crearea noilor modele de produse vestimentare actualmente se utilizează diverse metode de proiectare, care se divizează în două categorii:

Metode aproximative (sau clasice)

Metode inginerești (sau moderne)

Pentru crearea modelelor de produse vestimentare se propune un nmăr mare de diverse metode clasice cu construcții a desfășuratelor reperelor :

Metoda mulajelor

Metoda grafo-analitice (sau grafice de calcul)

Metode geometrice

Cea mai veche metodă de obținere a tiparelor care se utilizează pe parcursul a mai multor secole este metoda mulajelor, de origine franceză ce înseamnă “tipar sau model, care reda exact forma obiectelor”. În principiu, metoda constă în aranjarea pe manechin, sau direct pe corpul portătorului.

Realizarea malajului direct pe corpul purtătorului permite evidențierea siluietei și proporțiilor dorite, precizarea liniei croielii în corespundere cu corpul, fixarea adîncimii și direcției unor pense, faluri și a unor puncte de control, marcarea locului de amplasare a buzunarelor etc.

La sfîrșitul secolului XVIII- începutul secolului XIX au început să se formeze și să se contureze metodele grafo-analitice de proiectare a produselor vestimentare cunoscute și sub denumirea de sisteme de croire ce purtau un caracter experimental –uzual și treptat au înlocit metoda mulajelor.Autorii acestor metode erau croitori de o calificare foarte înaltă care au generalizat experiența sa de lucru în vederea stabilirii și evidențierii celor mai tipice construcții vestimentare, propunînd calculi empirice simple și construcții grafice pentru elaborarea tiparelor, reperelor de îmbrăcăminte.

Metodele grafo-analitice de proiectare a produselor vestimentare posedă un număr mare de mijloace de construcție a tiparelor. Sunt cunoscute cîteva zeci de tipuri de motode grafo-analitice, dintre care o răspîndire mai largă au obținut metodele:

De măsurare și de calcul

Analitice de calcul

În afară de acestea se mai întîlnesc :

Metode de croire la scară

Metode de coordonare

Metode de calcul proporțional

Un loc aparte prin metodele aproximative de proiectare a îmbrăcămintei ocupă metoda geometrică. În Polonia ea poartă denumirea de vesten, În România – fantom, în Germania –zweite haut (în traducere –al doilea strat sub piele). Această metodă este combinată și prevede utilizarea desfășuratei suprafeței corpului sau manechinului în calitate de tipar de bază cu construcția ulterioară a desfășuratelor reperelor vestimentare principale.

2.2 Proiectarea tiparelor de bază cu modelarea constructivă a unui ansamblu vestimentar.

DIMENSIUNI PENTRU PROIECTUL DE

ROCHIE /PALTON

Dimensiuni pentru proiectul de mânecă

TB a mânecii (Muller și fiul)

Tiparul de bază a paltonului pentru dame.

Tiparul de bază a paltonului pentru dame.

2.3 Analiza artistico-plastică a colecției sub genericul “ Miorița “.

Mii de ani omenirea aspiră la o legătură firească a pămîntului cu universal. Una din plăsmuirile ei este reflectată prin costumul popular ca un legămînt între trecut, prezent și viitor; o creație de suflet, ce înveșnicește copilăria, adolescența și maturitatea; o comoară transmisă de la generație la generație pentru a lega o lume întreagă de frumos.

Colecția ” Miorița ” ține să pună în mișcare o inovație în costumul popular. Aici vestimentația capătă o formă modernă cu o ornamentică bogată a broderiei, devenind o manifestare a personalității mele. Bazată pe principiile constructive și stilistice ale stilului popular și a modei contemporane.

Colecția îmbină aspectul funcțional cu cel decorativ. Compoziția colecției este una mai puțin dinamică, fiindcă transmite înțelepciunea, măiestria, creativitatea femeiei moldovence ce este oglindită în costumul popular.

Din dragoste pentru frumos, pentru păstrarea și valorificarea creației populare am realizat o colecție vestimentară, un ansamblu ce cuprinde cinci modele, dintre care două ținute bărbătești și trei ținute femeiești.

Majoritatea confecțiilor sunt produse vestimentare cu sprigin pe linia umerilor: două bluze (ie), rochie, două paltoane, două cojoace, sacou; după care urmează vestimente din grupa de cordon: trei perechi de pantaloni cu talia ridicată.

Materialele sunt bine combinate după gama coloristică și compoziție, ce ne oferă un spațiu infinit de entuziasm. Culorile folosite sunt: alb, bej deschis, roșu închis, toate aceste culori redă cultura purității, virtuții și înțelepciunii.

Piesele vestimentare sunt bogat ornamentate cu broderie manuală. Materialele folosite la executarea broderiilor sînt: ața albă, roșu, albastru și negru. Firele colorate de brodat sunt durabile, nu se încîlcească în procesul lucrului, nu ies culorile la spălat.

În broderie este utilizată culorarea caldă (roșu), care amintesc de culoarea corpurilor încălzite: a focului, a luminii soarelui, cît și cele reci(albastru), care amintesc de culorile zorilor, apei, gheței, metalului, etc.

Tehniciile de broderie sunt extrem de vechi. Principalul punct de broderie este cruciulița, executată cu o singură față și punctul bătrînesc. S-au utilizat pînze: bumbac, bumbac în amestec, cașimir, piele, șifon. Cașimirul este un material moale,ușor și pufos, el semnifică frumusețea și bogăția.

În colecția ”Miorița”, piesele vestimentare s-au brodat motive geometrice (rombul), motive zoomorfe, aceste motive sunt reprezentate în arta populară într-un număr destul de mare. S-a folosit motivul ”coarnele berbecului”, este un motiv foarte vechi, acest motiv prin finețea sa apar foarte mărunt pe stofă.

Accesoriile. Brîiiele, sunt din piele și sunt brodate cu motive tradiționale, la bărbați s-a realizat ”chimire” din piele. Colecția este întregită și de două plicuri din bumbac și cașimir, care sunt la fel finisate cu broderie decorativă, ornamente populare.

Prin această temă voi duce mesajul de pricepere și gîndire a neamului, care este un etalon de demnitate și frumusețe, o mărturie vie a unui mare fenomen de creație în masă.

CONCLUZII

Costumul popular reprezintă caracteristica întregii tradiționale,a unui popor, un mesaj și o carte de vizită de la strămoși pentru comunicare între generații. Costumul popular fiind izvor al frumuseții și veșmînt sacru al națiunii.

Portul popular reprezintă un document de viață și trebuie tratat din punct de vedere a valorilor artistice. Strîns legat de existența omului, costumul popular a reflectat în decursul timpului după, mentalitatea și concepția artistică a poporului. Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria, fiind expresie a tradițiilor înghegate de-a lungul veacurilor.

În confecționarea îmbrăcămintei, creatorul popular s-a supus anumitor “canoane”, care stau la baza formei (a croielii), a structurii costumului, a compoziției ornamentale, a amplasării acestora în spațiu și a coloritului. Particularitățile artistice, cromatice, compoziționale ale portului popular sunt o sursă inepuizabilă de inspirație pentru artiștii plastici contemporani, și în special pentru designerii vestimentari.

Autorul a încercat în lucrarea dată să prezint stăpînirea sistemului de semne tradiționale, cunoașterea fiecărui semn, a sensului mesajelor și a modurilor în care se articulează actele folclorice, în cadrul diferitor procese.

Cei ce produc folclorul artizanal sau profesional nu urmăresc comunicarea unui mesaj folcloric tradițional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de la petrecerea plăcută a timpului liber pînă la o mare, esențializată trăire artistică.

BIBLIOGRAFIE

1. Arta populară românească-București, Ed.Academiei Române, 1969;

2. Nanu A., Ed Meridiane, Arta, stil, costum, București, 1976;

3. Arta populară românească. Țesături decorative, Cluj-Napoca, 1975;

4.Niță E., Dunăre N., Broderii tradiționale și artizanale moldovenești. București,1982

5.Stănescu-Bătrînescu E., Broderia românească aplicată.

6.Doagă A., Ii și cămăși românești, București.

7.Chitan M., Cusături populare din Moldova.

8. Buzilă V., Costumul popular din Republica Moldova, Ghid practic, Chișinău, 2011;

9. Țurcanu V., Costumul: tradiție și modernitate-valorificări, Chișinău, 2012;

10. Răileanu I., Etno Moldova, Chișinău, 2011;

11. Butură V., Etnografia poporului romîn, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1978;

12.Vlăduțiu I., Etnografia românească, București, Ed. Științifică, 1973

13. Gorovei A., Folclor și folcloristică, Chișinău, Ed.Hzperion, 1990;

14. Petrescu P., Stoica G., Motive decorative celebre, București, Ed.Meridiane,1989;

15. Oros C., Pagini din istoria costumului, București, 1904;

16. Robu M., Valențele folclorului plastic, Chișinău, 1995;

17. Зеленчук В., Народное декоративное искусство Молдавии, Кишинев, 1970;

18. Зеленчук В., Молдавскии национальныи костюм, Кишинев, 1985;

19. Portul național și simplitatea oamenilor; Available from: URL: http://cultural.bzi.ro/portul-national-si-simplitatea-oamenilor-in-anii-1870-1936;

20. Istoria costumului popular moldovenesc; Available from: URL: http://promotime.md/istoria-costumului-popular-moldovenesc/;

21. Ie românească tradițională; Available from: URL: http://bromania.ro/category/ie-romaneasca-traditionala/;

22. http://moldovenii.md;

23.https://www.facebook.com/Arta-acului-la-romani-si-vecini-influente-si-interferente-201293930234048/?fref=ts

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Punctul de cruciuliță Punctual “înaintea acului”

Punctual de lănțișor (tambur)

Broderii cu ajururi

anexa.7