Specialitatea Balnefiziokinetoterapie si Recuperare [622925]

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca
Facultate de Medicină
Specialitatea Balnefiziokinetoterapie si Recuperare

LUCRARE DE LICENȚĂ

Eficiența fiziokinetoterapiei în recuperarea
postoperatorie
la pacienții cu endoproteză de șold

Îndrumător:
Dr. Gabriela DOGARU
Absolvent: [anonimizat]

2019

2
Cuprins

PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. .. 4
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. …………………… 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.1 Importanța temei a bordate ………………………….. …………………………. 5
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. …………………… 8
ANATOMIA ȘI BIOMECANICA ȘOLDULUI ………………………….. ……….. 8
2.1 Structuri anatomice ………………………….. ………………………….. ………. 8
2.2 Biomecanica articulației șoldului ………………………….. ………………… 10
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. …………………. 12
EVALUAREA PACIENTULUI ÎN RECUPERAREA MEDICALĂ ………… 12
3.1 Anamneza și examenul obiectiv ………………………….. ………………… 12
3.2 Examinarea musculo -scheletală. Bilanțul articular și muscular. …… 14
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. …………………. 18
RECUPERAREA POSTOPERATORIE. METODE ȘI TEHNICI DE
RECUPERARE. ………………………….. ………………………….. ………………. 18
4.1 Patologia traumatică și sechelele șoldului posttraumatic ……………. 18
4.2 Obiect ivele tratamentului recuperator ………………………….. …………. 19
4.3 Recuperarea șoldului protezat ………………………….. …………………… 23
4.4 Masajul medical ………………………….. ………………………….. …………. 26
4.5 Crioterapi a locală ………………………….. ………………………….. ……….. 30
4.6 Hidrokinetoterapia ………………………….. ………………………….. ………. 31
4.7 Scripetoterapia ………………………….. ………………………….. …………… 34
4.8 Sistemul Guthrie Smith ………………………….. ………………………….. … 35
CAPITOLUL 5 ………………………….. ………………………….. …………………. 37
REFACEREA ȘI REEDUCARE A MUSCULARĂ ȘI ARTICULARĂ …… 37
5.1 Refacerea mobilității ………………………….. ………………………….. ……. 37

3
5.2 Reeducarea extensiei ………………………….. ………………………….. …. 39
5.3 Reeducarea abducției ………………………….. ………………………….. …. 40
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. .. 42
CAPITOLUL 6 ………………………….. ………………………….. …………………. 43
INTRODUCERE. IPOTEZĂ DE LUCRU ………………………….. …………… 43
CAPITOLUL 7 ………………………….. ………………………….. …………………. 44
MATERIAL ȘI METODE ………………………….. ………………………….. …… 44
7.1 Locul și perioada desfășurării studiului ………………………….. ……….. 44
7.2 Prezentarea eșantionului de subiecți ………………………….. ………….. 44
7.3 Metode de evaluare ………………………….. ………………………….. ……. 48
CAPITOLUL 8 ………………………….. ………………………….. …………………. 55
REZULTATE ………………………….. ………………………….. …………………… 55
CAPITOLUL 9 ………………………….. ………………………….. …………………. 67
DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ……………………….. 67
CAPITOLUL 10 ………………………….. ………………………….. ……………….. 68
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………………. 68
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………………… 69

4

PARTEA GENERALĂ

5
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
1.1 Importanța temei abordate

Fiziokinetoterapia este domeniul medicinii care se ocup ă cu
recuperarea și reeducarea musculară, articulară, respiratorie a pacienților
în urma unei boli sau a unui traumatism cu ajutorul mișcării , a excercițiilor
fizice și cu ajutorul agenț ilor fizici naturali.
Recuperarea postoperatorie are ca scop creșt erea forței musculare,
refacerea mobilității articulare, facilitarea circulației sangvine, reducerea
durerii și tumefierii. Pacienții care nu beneficiază de un program corect și
complet de fiziokinetoterapie au un risc cresut de complicații
postoperatorii, redori, incapacitatea realizării activitaților zilnice, dureri,
posturi și mișcări vicioase.
Fiziokinetoterapia este întotdeauna recomandată în urma unei operații
de șold. Aceasta poate f ii elementul principal în recuperarea corectă și cât
mai rapidă a pacientului postoperator. Programele prescrise diferă în
funcție de starea pacientului, atât fizică cât și psihică, dificultatea
operației, antecedentele personale și istoricul medical.
Endoprotezarea șoldului este procedura chirur gicală prin care articulația
șoldului este înlocuită cu una artificială, parțială sau totală. Proteza
parțială înlocuiește doar capul și colul femoral, în timp ce proteza totală
înlocuiește întreaga art iculație coxofemurală.

6
Cauzele care duc la o astfel de intervenție sunt multiple. Câteva
exemple sunt: fracturile, necrozele osoase, coxartroza primara sau
secundara.
Unele dintre principalele simptome cu care se confrunta pacienții
preoperato r sunt dificultate la încălțare a papuciilor sau șosetelor , dureri la
executarea mișcăriilor de rotație, impediment la urcarea și coborârea din
mașină, cât și imposibilitatea de a parcurge distanțe mai lungi fără dureri
articulare.
Deși protezele de șold sunt mai des întâlnite la persoane cu vârsta de
peste 60 de ani și în special la sexul feminin, acestea apar de multe ori și
la persoane mai tinere. Dificultățile care apar înaintea protezării șoldului
cauzează o scădere semnificativă a calițății vieții pacientului. Efectele fiind
nu doar de natura fizică ci și psi ho-socială. Astfel, intervențiile la nivelul
articulației coxofemurale devin foarte importante în era noastră deoarece
îmbunătățesc șansele paciențiilor la o viață cât mai normal și lipsită de
obstacole fizice.
Pentru o perioadă de minum trei luni după o perație pacientul este instruit
să acorde atentie deosebită la mișcari, posturi sau activități care pot aduce
la complicații postoperatorii precum luxațiile. De exemplu e ste
recomandat să se rotească cu tot corpul, să păstreze un unghi de 90° la
așezare, s ă foloseasca înalțătoare pentru toalet e sau să doarmă cu o
pernă poziționat ă între membrele inferioare.
Pentru diagnosticarea corectă și obținerea unei variante de tratament cât
mai potrivită pentru pacient, acesta se va prezenta la cabinetul unui medic
specialist ortoped sau reumatolog. În urma anamnezei și examenului

7
obiectiv se vor recomanda o serie de teste si investigații precum CT, RMN,
ecografie sau radiografie.
Afectarea articulației coxofemurale este din ce în ce mai întâlnită în
rândul pacienților care se prezintă în unitațiile de recuperare medicală.
Motiv pentru care rec uperarea postoperatorie a devenit o temă foarte
importantă in programele de balnefiziokinetoterapie. Perioada de
recuperare este esențial ă pentru pacient fiindcă aceasta asigur ă
redobândirea cât mai rapidă a funcțiilor , mobilității și motilității articulaț iei,
cât și reintegrarea promptă în societate și revenirea la activitățiile zilnice.

Fig. 1 Endoproteza de șold (1)

8
CAPITOLUL 2
ANATOMIA ȘI BIOMECANICA ȘOLDULUI
2.1 Structuri anatomice

Scheletul membrului inferior este format din doua grupe: centura
membrului format ă din cele două oase coxale și membrul liber, împărțit în
trei segmente. Oasele coxale se unesc anterior între ele, apoi se unesc
cu sacrul si coccigele, formând peretele osos al pelvisului (2).
Coxalul este un os plan, voluminos și neregulat, torsionat ca o elice.
Este format din trei oase, ilion, pube și ischion.
Ilionul formează porțiunea superioară a osului și reprezintă mai mult din
jumătatea lui. La copiii și feți limita inferioară este reală, unde sudarea lui
cu celelalt e două oase nu s -a realizat încă. La adulți, limita inferioară este
reprezentată de o linie convențională ce trece prin treimea superioară a
acetabulului. Acesta prezintă un corp care participă la formarea
acetabulului și o porțiune superioară, turtită num ită aripa osului iliac.
Ischionul cuprinde porțiunea posterioară și inferioară a osului. Acesta
are un corp care participă la formarea acetabulului, formând porțiunea
postero -inferioară a acestei cavități. Corpul se continuă cu ramura, ce se
îndreaptă înainte. La limita dintre corp și ramură se găsește tuberozitatea
ischiadică.
Pubele reprezintă partea antero -inferioară a osului. Are un corp și două
ramuri. Corpul participă la formarea porțiunii antero -inferioare a
acetabulului. El se unește cu ilio nul și formează la locul de unire , eminenț a
iliopubiană. De la corp pleacă înainte ramura superioară, ea se cotește în

9
unghi ascuțit și se continuă cu ramura descendentă sau inferioară.
Ramura inferioară a pubelui se unește cu ramura ischionului, formând
împreună ramura ischiopubiană (2).
Articulațiile membrului inferior sunt împarțite în dou ă categorii,
articulațiile centurii membrului inferior și articulațiile membrului inferior
liber. Prin articularea oaselor coxale se formează simfiza pubiană, în
partea anterioară și mediană. În partea posterioară și mediană între
oasele coxale se interpune osul sacru formându -se articulațiile sacro –
iliace. Ligamentele iliolombare fixează o asele coxale de coloana lombară.
Ligamentele sacro -sciatice le solidarizează c u părțile laterale ale sacrului
si coccigelui. Se constituie o unitate osteofibroasă, la care se adaugă
membrana obturatoare care închide gaura obturată a coxalului (3).
Mușchii bazinului sunt așezați cu corpul muscular la nivelul bazinului și
se întind de aici până la extremitatea superioară a femurului. Originea lor
ocupă suprafețe întinse în exteroriul și în interiorul bazinului. De aici
mușchii converg spre cele două trohantere și spre regiunile învecinate lor
de epifiza proximală a femurului. Grupul anterior de mușchi este format
din mușchiul iliopsoas și mușchiul psoas mic. Grupul posterior este format
din zece mușchi. Aceștia sunt mușchiul gluteu mare, mușchiul gluteu
mijlociu, mușchiul gluteu mic, mușchiul tensor fascia lata, mușchiul
piriform, mu șchiul obturator intern, mușchiul gemen superior și inferior,
mușchiul pătrat femoral, mușchiul obturator extern și sunt așezați pe
suprafața exterioară a pelvisului. Corpurile musculare se suprapun în
două sau trei planuri pe fața posterioară, respectiv l ateral a bazinului,
formând astfel fesa (4).

10
Fig. 2 Scheletul osos al bazinului (5)

2.2 Biomecanica articulației șoldului

Articulația șoldului este o articulație de tip sferoidal cu trei axe de
mișcare. Mișcările realizate de aceasta sunt: flexia -extensia, abducția –
adducția, circumducțiune și rotație. Mișcarile de flexie și extensie se
asociază celor de rotație din cauza lung imii colului femoral și unghiului
de înclinație. Flexia și extensia se realizează în jurul unui ax transversal
care trece prin vârful trohanterului mare. Amplitudinea totală a mișcărilor
de flexie -extensie depinde de poziția în care se găsește genunchiul.
Astfel dacă genunchiul este întins, flexia coapsei va fi limitată la
aproximativ 90°. Când genunchiul este flectat, flexia coapsei ajunge la
130° (4).
Mișcarea de flexie se realizează prin apropierea coapsei de peretele
anterior al adomenului și relaxare a părții anterioare a capsulei și a

11
ligamentului ilio -femural. La această mișcare se adaugă și rotația internă
limitată însă de mușchii posteriori ai coapsei. Mușchii flexori principali
sunt ilio -psoasul, dreptul femural și mușchiul croitor.
Mișcarea de extensie se realizeză prin îndepărtarea coapsei de
peretele abdominal și întinderea părții anterioare a capsulei si
ligamantului ilio -femural, care limitează mișcarea. La fel ca la flexie se
adaugă și mișcarea de rotație la aceast ă mișcare având loc rotaț ia
externă. Hiperextensia are loc atunci când este însoțită de flexia șoldului
opus și accentuarea lordozei lombare. Mușchii principali ai extensiei
sunt: gluetul mare, ischiogambierii si cei șase rotatori externi ai șoldului.
Abducția este mișcarea pr in care coapsa se îndepărtează de linia
mediană. Este limitată de îndinderea ligamentului pubo -femural cănd
coapsa este flectată. Amplitudinea de mișcare cu membrele inferioare
întinse este de 60°, iar cu șoldul flectat de 70°. Mușchii principali ai
abducț iei sunt: gluteul mijlociu, gluteul mic și tensorul fascia lata.
Adducția este mișcarea inversă prin care coapsa est e adusă medial,
oprită de conactul între cele două coapse (4).
Fig. 3 Gradele de mobilitate ale șoldului (6)

12
CAPITOLUL 3
EVALUAREA PACIENTULUI ÎN RECUPERAREA
MEDICALĂ
3.1 Anamneza și examenul obiectiv

Anamneza aduce informații în legatură cu vârsta (reprezintă un factor
important în evoluția bolii și a recuperării), activitatea profesională
(posibile afecțiuni legate de natura muncii , importan te pentru a recâștiga
forța muscular ă preoperatorie), statut social, educațional, antecedentele
personale și istoricul sechelei.
Inspecția pacientul ui evaluează tipul constituțional al acestuia,
greutatea, eventuale deformări articulare, aspectul tegumentelor și a
țesutului cutanat precum culoare, edem, troficitate și circulație venoasă.
Palparea ajută kinetoterapeutul să verifice temperatura tegumentelor,
prezența unor modificări de consistență, prezența unor puncte dureroase
la presi une, verificarea pulsului, verificarea mobilității articulare și
prezența crepitațiilor.
Se realizează o serie de măsurători specifice precum circumferința
articulară, circumferința segmentului și lungimea membrului sau
segmentului (7).
Evaluarea sta ticii și mersului verifică statica bipodală sau unipodală,
alinierea segmentelor, forța musculo -ligamentară de susținere, sprijinul
plantar, axul centrului de greuate, capacitatea de sus ținere , mersul și
posibilitatea mersului prin sprijin.

13
La acestea s e adaugă evaluarea abilităților (executarea activităților
obișnuite), examenul neurologic, examenul clinic general, testarea
psihilogic ă și examenele paraclinice ( examen radiologic, CT, RMN,
electromiografie etc.) (7).
Examenul clinic obiectiv semnalea ză modificări funcționale la nivelul
aparatului cardio -vascular (existența durerii precordiale, dispnee,
tulburări de ritm etc.), aparatului respirator (disfuncții respiratorii),
sistemului nervos (tablou clinic fun cțional neurologic de tip periferic și
central) și a sistemului musculo -scheletal (durerea, hipotrofia musculară,
inflamația articulară sau periarticulară, edem, limitări de mobilitate). La
sfârșitul examenului obiectiv, tabloul clinic se completează cu informații
despre aspectele disfuncționale. Se completează cu semnele de
modificare ale statutului anatomo -funcțional normal, realizând un
diagnostic clinico -funcțional, semnele cu privire la patologiile de fundal
care sunt direct corelate cu patologia de recuperat și nivelul funcțional
rezidual al sistemului sau a părților neafectate de boală, care nu trebuie
neglijate în cadrul recuperării medicale (8).
Examinarea aparatului cardio -vascular stabilește toleranța pacientului
la efortul fizic. În cadrul acestei examinări se pot identifica modifică ri ale
dinamicii tensiunii arteriale, ritmului, zgomotelor cardiace, pulsului,
temperaturii cutanate și edemului periferic (8).
Examenul neurologic se realizează după bilanțul clinic neurologic
clasic. Acesta evidențiază modificări funcționale la nivelul cerebelului,
modificări de coordonare, prezența sau absența reflexelor
osteotendinoase, verificarea celor 12 nervi cranieni, m odificări ale
funcțiilor cerebrale, aprecierea nivelului senzitivo -senzorial, aprecierea
nivelului motor si aprecierea nivelului psiho -emoțional. Deteriorarea

14
coordonării influențează controlul voluntar al prehensiunii și mersului.
Evaluarea cerebrală scoa te în evidență factorii perturbatori de
comunicare, factor important în stimulare a implicării pacientului în
programul de recuperare (8).
Examinarea senzorială oferă informații despre modificările sensibilității
tactile, dureroase, modificările sensibil ității vibratorii și modificările
sensibilității termice. Aceasta se va realiza bilateral, urmărind
modificările asimetrice, simetrice sau încrucișate. Modificările sensibilății
dureroase și termice sunt cele mai periculoase pentru pacienți, deoarece
pot c auza accidentarea lor (8).

3.2 Examinarea musculo -scheletală. Bilanțul articular
și muscular.

Examenul aparatului locomotor evaluează aspectul, modificările clinice
articulare și periarticulare, atitudini particulare, deviații, deformări,
dezaxări, mobilitatea articulară și modificările ei în diverse axe de
mișcare, aspectul maselor musculare, tonu s, forță musuclară, modificări
fiziopatologice.
Bilanțul articular estimează capacitatea de mișcare articulară. Acesta
se realizează cu ajutorul unui goniometru. În timpul bilanțului articular se
evidențează laxitatea ligamentară (care poate duce la hi perextensie),
contractura în flexie prelungită cu apariția unui flexum (în stadiu
ireductibil împiedică extensia), laxitate complexă capsulo -ligamentară,
redoarea articulară de cauză mecanică cu sau fară inflamație, blocajul

15
articluar și anchiloza. În veri ficarea mobiliății articulare se apreciază
gradul maxim de mobilitate în toate axele și planurile de mișcare și
prezența unui unghi funcțional. Unghiul funcțional, numit și unghi util de
mișcare, este cea mai solicitată zonă în viața de zi cu zi, este ungh iul de
mișcare necesar pentru dezvoltarea mișcărilor fiziologice (8).
Bilanțul muscular prezintă o apreciere obiectivă a tonusului,forței și
rezistenței musculare. Este o metodă de evaluare care se utiliează
frecvent în cadrul realizării programului de recuperare pentru toți
pacienții. Oferă o apreciere a nivelului funcțional și lezional privind atât
factorul mus cular și afectarea altor structuri, cât și relația cu celelalte
elemente mio -artro-kinetice ale segmentului, care ajuta la stabilirea unui
program de recuperare în detaliu pe etape.
Repetând acest bilanț în cadrul recuperării medicale se poate aprecia
eficiența programului și progresul pacientului. Evaluarea bilanțului
muscular se notează conform unui sistem de cotare internațional.
Sistemul se masoara pe o scală de la 0 la 5, prin ca re se apreciază
tenisiunea în tendon și masa musculară, forța și rezistența mușchiului.
Valorile 0 -5 au următoarele semificații: “0 – nu se simte tensiune în
tendon, masa musculară, nu apare schiță de contracție, mușchiul este
denervat, 1 – apare tensiune în tendon și masa musculară, contracție
modestă fară executarea mișcării, 2 – se realizează o contracție prin
care se deplasează segmentul, scos de sub forța gravitației sau orice
altă rezistență, 3 – contracția este suficientă pentru a deplasa segmentul
antigravitațional, dar fară altă rezistență, 4 – contracția realizează
mobilizarea segmentului contra gravitației plus o rezistență medie, 5 –
contracția este posibilă și realizează deplasarea segmentului contra
gravitației plus o rezistență marcată, maxima lă” (8).

16
Examenul funcțional în activitățile zilnice apreciază modificările
funcționale în timp ce pacientul execută mișcări sau anumite gesturi, de
exemplu: mersul, transferul din și în scaunul cu rotile sau în pat,
îmbrăcarea, cititul. Se evaluează ca pacitatea de autohrănire, îmbrăcatul,
igiena personală, balansul, capacitatea de transfer, mobilizarea în
diferite situații și posibilitatea de deplasare, statusul mental. Se notează
independența sau dependența în realizarea diferitelor capacități
funcțion ale, nevoia de asistență, fie asistență tehnică, fie prezența unui
însoțitor.
Gradele de independență sunt: “1 – independența, se pot efectua
activități fară asistența verbală sau fizică, 2 – nevoia de supervizare,
sunt necesare instrucțiuni verbale sa u alte tipuri de control, 3 – nevoia
de asistență, este nevoie de ajutorul altei persoane în mod minim,
moderat sau maxim, 4 – dependență, nu se poate realiza acțiunea nici
cu ajutorul unei persoane sau echipament, acțiunea este executată în
totalitatea de către altă persoană.  Activitățile cotidiene se evaluează
pentru a obține o imagine obiectivă a capacității funcționale. Balansul se
testează din poziția în șezând și în picioare, verificându -se capacitatea
de echilibru în diverse situații, cât și disponi bilitățile de redresare în
momentele de balans cu destabilizare. Transferurile sunt mobilizările în
diverse situații cum ar fi mișcarea în pat, ridicarea în șezut, revenirea în
clinostatism, deplasarea din pat în scaun rulant. Mobilitatea și
deplasarea pun în evidență capacitatea de a folosi un scaun cu rotile
sau de a merge, observând coordonarea, viteza și deviațiile schemelor
de mișcare (8).

17

Fig. 3 Examinarea șoldului (9)

18
CAPITOLUL 4
RECUPERAREA POSTOPERATORIE. METODE ȘI
TEHNICI DE RECUPERARE .
4.1 Patologia traumatică și sechelele șoldului
posttraumatic

Patologia posttraumatică se manifestă print trei semne clinice. Acestea
sunt durerea, deficitul de stabilitate și deficitul de mobilitate.
Durera poate să apară la nivelul osului, prin hi peremia de stază, prin
creșterea presiunii intraariculare sau a țesuturilor periarticulare din cauza
edemului sau hematomului care generează tensiuni. Creșterea presiunii
intraarticulare poate fi cauzată de scăderea de suprafață portante și
contractura mus culară. Menținerea sub control a nivelului durerii este
foarte important a pentru asigurarea ortostatismului și mersului. În caz
contrar pot apărea unele posturi vicioase. În absența durerii pacientul
riscă să reia sprijinul prea devreme, iar durerea din t impul sprijinului
inhibă musculatura a cărei forță susține sprijinul (8).
Deficitul de stabilitate poate avea drept cauză alterarea factorilor osoși,
ligamentari și/sau musculari. Deficitul se remarcă prin reducerea
suprafeței portante a capului fem ural care determină creșterea presiunii
pe unitatea de suprafață. Un deficit de tip coxa -valga cauzează
creșterea presiunii statice de 5 p â nă la 7 ori față de greutatea
corpului, astfel obligând mușchiul fesier mijlociu să dezvolte o forță de 4
– 6 ori mai ma re decât greutatea corpului pentru a menține echilibrul în
ortostatism. Cea mai des întâlnită poziție vicioasă în care se fixează
șoldul este cea de flexie – adducție – rotație externă. Această

19
poziționare asigură stabilitatea prin întinderea ligamentară, nu prin
contracția musculară cum ar fi corect.
Flexumul de șold aduce câteva deficite funcționale precum: mutarea
vectorului de greutate a corpului anterior articulației, ceea ce cauzează o
contracție a musculaturii posterioare pentru menținerea ortost atismului,
creșterea presiunii intraarticulare, lordozarea compensatorie a coloanei
lombare și scăderea forței abductorilor șoldului prin apropierea capetelor
de inserție. Rotația externă provoacă și ea deficite funcționale prin
influențarea asemănatoare a vectorului de greutate al corpului ca și la
flexumul de șold, afectarea abductorilor prin scurtarea brațului forței și
verticalizarea fibrelor mușchiului fesier mijlociu (8).
Deficitul de mobilitate este determinat de factori ireductibili precum
pensar ea articulară, calusul vicios, imperfecțiuni ale congruenței
articulare și factori reductibili precum contracturi musculare, retractura
capsulară, edemul organizat între planurile de alunecare și scăderea
forței musculare (8).

4.2 Obiectivele tratamentulu i recuperator

Un prim obiectiv al programului de recuperare este combaterea durerii.
Aceasta poate fi provocată de inflamație, edem și contractur i musculare.
Efectul antialgic se poate obține prin repausul la pat, medicație
antialgică, antiinflamatoare, sedative, inflitrații articulare sau
periarticulare, combaterea edemului, evitarea sprijinului pe șoldul
afectat, electroterapie antialgică, masaj, termoterapie, kinetoterapie și

20
tracțiuni. Combaterea edemului se poate realiza prin posturări
antideclive, mobilizări ale piciorului, genunchiului, șoldului, curenți
excitomotorii, masaj și manșete pneumatice pentru gambă și coapsă.
Al doilea obiectiv este corectarea deficitului de stabilitate. Deficitul de
stabilitate se poate corecta prin refacerea poziției de stabilitate și
tonifierea musculaturii. Refacerea poziției de stabilitate asigură
stabilitatea pasivă. Dacă flexumul de șold sau rotația extern ă nu sunt
corectate se poate ca pacientul să nu poată realiza tonifierea mușchilor
stabilizatori ai șoldului. Pentru corectarea stabilității se folosesc
următoarele tehnici: posturi libere (combatere flexum, derotație externă,
abducție), posturi fixate (cu ajutorul scripeților sau ortezelor), manipulări
(tracțiuni), mișcări pasive, mobilizări active, corectarea poziției trunchiului
și bazinului și asigurarea stabilității g enunchiului. Tonifierea musculaturii
are ca obiective tonifierea abductorilor șoldului , tonifierea
pelvitrohanterienilor, tonifierea fesierului mare, tonifierea cvadricepsului,
ischiogambierilor, tricepsului sural, tonifierea adductorilor șoldului și
tonifierea flexorilor șoldului (8).
Al treilea obiectiv este corectarea deficitului de mobilitate. Pentru
recuperarea șoldului este nevoie de recâștigarea unor grade de mișcare
care sunt necesare mersului pe teren plat. Gradele de mișcare necesare
sunt: 52° pe flexie – extensie, 12° pe abducție – adducție și 14° pe rotație
externă – rotație internă. În cadrul programului de recuperare
kinetoterapeutul va antrena toate direcțiile de mișcare, cu accent pe
flexie – extensie și mai apoi pe abducție și rotație. Se recomanda o
etapa de pregătire precedentă ședințelor de kinetoterapie. În această
etapa se urmărește posturarea membrului afectat pentru combaterea
edemului și prevenirea pozițiilor vicioase, posturarea alternantă a

21
trunchiului pentru asigurarea drenajului bronșic, evitarea escarelor,
menținerea adaptabilității circulației cerebral e și evitarea stazei
pulmonare . Este recomandată kinetoterapia generală pentru creșterea
forței musculare, asigurarea ventilației pulmonare, asigurarea circulației
generale și asigurarea troficității țesuturilor.
De asemena se va efectua și masajul general pe ntru activarea
circulatorie, troficitatea țesuturilor, decontracturarea musculară, sedarea,
combaterea inflamației locale și a durerii, menținerea troficității
musculaturii șoldului și coapsei și conservarea amplitudinii de mișcare a
genunchiului și glezn ei. Kinetoterapia propriu zisă se începe cât de
repede permite starea pacientului. Se adaptează programul întotdeauna
la tipul leziunii și la tratamentul chirurgical. Tipul, intensitatea și durata
ședinței de kinetoterapie nu au voie să depășeasca pragul d e durere al
pacientului (8).
Al patrulea obiectiv al recuperării medicale este reluarea mersului.
Exercițiile care favorizeză reluarea mersului se încep imediat după
perioada de readaptare la ortostatism, când nu mai există tulburări de
echilibru.
Prima etapă este mersul fără sprijin pe membrul inferior afectat.
Terapeutul urmărește ca piciorul membrului afectat să nu stea în aer ci
pe sol, iar genunchiul și șoldul să nu fie ținute în flexie. La pasul
posterior se acordă atenție asupra extensiei comp lete a șoldului. Pentru
mersul corect sunt importante și următoarele aspect e: genunchiul să se
flecteze la un pas normal, să se realizeze corect contactul cu solul prin
talon, corectitudinea balansului membrului afectat, rotație cât mai
simetrică a bazinul ui și păstrarea unei distanțe egale între pași.

22
A doua etapă a reluării mersului este mersul cu încărcare a membrului
afectat. În prim stadiu se incepe cu încărcarea progresivă cu 8 – 10%
din greutatea corpului, mai apoi se crește încarcarea cu 10 – 15 – 20%
în funție de toleranța pacientului, poziția bazinului și timpul trecut de la
intervenție. În această etapă se poate începe deplasarea în bazin cu
sprijinul unei mâini pe bară (8).
A treia etapă este reprezentată de mersul în baston. În momentul în
care pacientul poate încărca membrul afectat cu 50% din greutatea
corpului și pelvisul nu mai basculează, pacientul poate începe
deplasarea cu bastonul în mâna opusă membrului afectat. La sfârșitul
acestei etape pacientul începe să devină tot mai independent și să
reușească deplasarea și fără baston. Mersul este considerat complet
refăcut atunci când pacientul poate realiza mersul liber, în zig -zag, în
pantă, mersul înapoi, mersul lateral ș i întoarcerile (8).
Igiena or topedică a șoldului reprezintă setul de recomandări care se
oferă pacientului în timpul spitalizării și la externare în scopul protejării și
funcționalității șoldului. În cadrul acestor reglui se sugerează pacientului :
să sc adă greutatea corporală, să evite purtarea unor greutăți mari, să
evite mersul pe teren accidentat și pe scări, să fie atent la controlul
mental al mersului pentru evitarea șchiopătării, să evite ortostatismul
prelungit și deplasările pe distanțe lungi, re paus la pat de cel puțin două
ori pe zi, cu membrele inferioare întinse, deplasarea pe distanțe lungi se
face cu sprijin în baston, continuarea programului de kinetoterapie,
utilizarea zilnică a bicicletei, corectarea scurtării membrului inferior și
adapta rea încălțămintei (8).

23
4.3 Recuperarea șoldului protezat

Programul de fiziokinetoterapie se compune în funcție de tehnica
folosită pentru operație. Există trei tipuri de tehnici: a rtroplastia cu
cupulă, proteze femurale simple și proteza totală.
Artroplastia cu cupulă impune o recuperare lentă a pacientului
postoperator. Imobilizarea se poate întinde până la patru săptămâni. În
timpul imobilizării procedurile recomandate sunt: mobilizările pasive sau
autopasive, exerciții de izometrie pentru mu șchii fesieri și cvadriceps,
gimnastică medicală și pompaj al piciorului. A se evita rotațiile și
adducția. Începând cu săptămâniile 4 – 12 după intervenție, pacientul se
poate mobiliza. Pacientului îi sunt permise mersul în cârje, fără sprijin,
mobilizări le active, fără rezistență, exerciții de izometrie și
hidrokinetoterapia. La 4 – 5 luni dupa operație se incepe mersul cu
încărcare progresivă, se continuă mersul cu baston și se încep exercițiile
active cu rezistență progresivă. După doi ani se vor recupe ra stabilitatea
și coordonarea (7).
În cadrul protezelor femurale simple se recomandă pregătirea
pacientului atât pr eperator , cât și postoperator. Preoperator pacientul va
executa exerciții de tonifiere musculară și creșterea tonusului a
mușchiilor cvad riceps, abductori și marele fesier. Pe lângă acestea
pacientul va învăța exerciții respiratorii și pentru circulația periferică.
Postoperator, se poate începe recuperarea încă din primele săptămâni.
Prima săptămână este reprezentată de imobilizarea la p at. Timp în
care se execută kinetoterapie respiratorie, mobilizări pasive sau pasivo –
active și exerciții de izometrie pentru grupele musculare ale membrului

24
operat. În ziua 3 postoperatorie este permisă ridicarea pacientului la
marginea patului. După prim a săptămână se începe mersul în cârjă, fără
sprijin.
După primele 2 – 3 săptămâni se execută mersul în cârje sau cu
cadru, cu încărcare progresivă. Se mai pot realiza în primele 6
săptămâni mobilizări pasive, autopasive cu scripeți, pasivo -active,
active, fără a executa rotații sau adducție, exerciții izometrice și
hidrokinetoterapie (7).
După 2 luni pacientul poate executa exerciții active cu rezistență,
exerciții în lanț kinetic închis, pentru stabilitate și coordonare și poate
încerca mer sul fără baston. Pacientul poate ben eficia și de ședințe de
masaj medical. Acest program de recuperare se poate continua pana in
a patra lună postoperatorie.
După 4 luni se începe un program de recuperare zilnic cu durată de 15
– 20 de minute. Astfel se va întreține mobilitatea șoldului și a forței
abductorilor și a cvadricepsului.
Ca și în cazul protezelor femurale simple, se recomandă pregătirea
pre- și postoperatorie a pacientului care urmează să primească o
proteză totală de șold. Preoperator pacientul învață contracții pentru
mușchii fesier mijlociu, fesier mare și cvadriceps, exerciții cu rezistență
pentru cei trei mușchii și pentru mușchii triceps sural și latissimus
dorsi, precum și kinetoterapie respiratorie. De asemenea se instruiesc
atât aparținătorii, cât și pacientul asupra mișcărilor care trebuie evitate
postoperator și se recomandă adaptările necesare la domiciliu.
Tratamentul recuperator pos toperator se începe înca din primele zile (7).

25
În zilele 1 – 4 are loc imobilizarea la pat. În aceste zile se realizează
posturarea corectă a membrului operat, în poziții neutre, kinetoterapie
respiratorie, exerciții de izometrie, basculări antero -posterioare de bazin,
exerciții de pompaj al piciorului homolateral.
În a 5 -a zii se poate întoarce pacientul în decubit dorsal și se execută
mobilizări asistate ale gleznei, șoldului și genunchiului, flexia și abducția
șoldului, flexii de genunchi si exer ciții cu rezistență pentru cvadriceps.
În zilele 5 – 7 se poate ridica pacientul la marginea patului cu
picioarele pe sol și se pot realiza extensii antigravitaționale de genunchi,
mobilizări ale gleznei și pregătirea pentru ADL -uri. În ziua 7 are loc
transferul de pe pat pe un scaun, flectarea șoldului până la 90° prin
aplecarea în față a trunchiului și continuarea antrenamentului ADL.
În ziua 8 se începe mersul progresiv în cârje sau cu cadru, cu sprjin
parțial pe sol a membrului operat. Se încep exerciții active asistate,
izometrice, de pompaj ale piciorului și continuare kinetoterapiei
respiratorii.
În ziua 9 se începe antrenamentul la bare paralele, cu control vizual
pentru maxim 1,5 ore și se continuă exercițiile anterioare. În zilele 9 -10
se execută mersul fragmentat pentru maxim 2 ore, la care se adaugă
exercițiile de kinetoterapie, în limitele toleranței pacientului.
În zilele 11 – 12 pacientul exersează mersul cu creșterea încărcării și
antrenează flexia și extensia.
În zilele 13 – 14 se face instruirea pacientului asupra exercițiilor care
trebuie executate la domiciliu.

26
Dupa 3 – 4 săptămâni de la intervenție pacientul se ridică în
ortostatism singur și execută mersul cu încărcare progresivă, crește
distanța de mers, execută e xerciții active cu rezistență,
hidrokinetoterapie, exerciții în lanț kinetic închis pentru stabilitate și
coordonare și ADL -uri pentru dobândirea independenței pacientului (7).
În cazul protezei totale de șold, pacienții trebuie atenționați asupra
urmă toarelor aspecte: se recomandă evitarea mobilizării la unghiuri
maxime, abducția nu trebuie să depășească 30° – 40°, iar flexia 90°,
evitarea rotației externe și adducția, în special în decubit și șezând. În
cazul în care în urma operației a aparut o difer ență între lungimile
membrelor aceasta se va corecta cu papuci ortopedici sau prin ortezare.
În cardul spitalizării programul de recuperare se completează cu
hidrokinetoterapie, masaj, termoterapie locală (parafină și nămol), iar din
electroterapie se pot folosi diapulsele și curentul galvanic cu aplicație
longitudinală. La domicilu pacientul este nevoit sa respecte programul de
kinetoterapie pentru menținerea forței musculare și s ă respecte regulile
de igienă a șoldului. Pe perioada recuperării există nișt e riscuri care pot
duce la ruptura protezei, fractura diafizei femurale sau spargerea
compactei de către tija metalică, la infecții și la ascensionarea marelui
trohanter prin contracția puternică a abductorilor șoldului (7).

4.4 Masajul medical

Masajul medical este o formă de comunicare nonverbală care are ca
scop tratarea manuală a corpului și privește tot organismul ca pe un
întreg. Acesta este benefic ă nu doar stării fizice ci și celei psihice și a

27
întregii sănatăți. Fizioterapeuții trebuie să a corde o atenție foarte mare la
momentul efectuării masajului și împrejurimile în care se află pacientul.
Recomandările sunt făcute de către doctori în funcție de afecțiune.
Masajul manual permite unui terapeut să consulte întreg țesutul și să
descopere anu mite modificări la nivelul acestuia. Beneficiile masajului se
observă cel mai bine atunci când evoluția este graduală. Se începe cu
tehnici simple și se trece treptat la tehnici cât mai complexe. De
asemenea este foarte important ca masajul să devină o rut ină în viața
pacientului pentru a prelungi starea de bine (10).
Masajul are efecte pozitive și asupra stării psihice, oboselii și durerii,
totuși succesul terapiei prin masaj depinde de mai mulți factori, precum:
efectele biomecanice (presiunea mecanică aplicată pe țesut), efectele
fiziologice (stimulează schimbările în țesuturi și organe), efectele
neurologice (stimularea reflexelor) și efectele psiho -emționale ( crește
conștiința corpului si a minții) (10).
Efectele biomecanice se remarcă prin scăderea adeziunilor din
țesuturi, reducerea hipertonicității mușchiilor și a fasciei, mărirea gamei
de mișcări articulare, reducerea rigidității miofascial e, întinderea și
menținerea țesutului cicatriceal fibros.
Efectele fiziologice au acțiune prin activarea sistemului sangvin cât și a
celui limfatic și a funcției sale de drenare. Ele sporesc secreția urinară și
filtrarea renală și susțin excreția produselor finale metabolice. Acestea
măresc și activitatea sistem ul nervos parasimpatic.
Efectele neurologice se exprimă prin ameliorarea durerii, reducereaa
tensiunii și crampelor musculare și reducerea excitabilițății
neuromusculare.

28
Efectele psiho -emoționale ajută la recuperarea psihică a pacientului.
Prin ac estea se scade starea de frică și anxietate a pacientului și
creșterea încrederii în sine și în puterea de a se reface fizic complet
(10).
Execuția masajului medical se împarte in tehnicile principale și
tehnicile secundare. Tehnicile principale sunt: efleurajul, fricțiunea,
frământatul, tapotamentul și vibrațiile. Teh nicile secundare sunt:
cernutul, presiunile, tracțiunile și tensiunile, ciupiturile și pensările.
Efleurajul reprezintă mișcarea de alunecare ușoară a mâinilor
terapeutului pe tegument, astfel realizând o netezire .
Fricțiunea este una din cele mai importante tehnici ale masajului
medical. Se folosește în special pentru masarea, țesuturilor moi
subcutanate și a straturilor musculare de suprafață (11).
Framântarea este o manevră de masaj care are în principal efecte
stimulante. Această manevră se folosește pentru masarea țesuturilor
aflate în profunzime și mai ales musc ulaturii (11).
Tapotamentul constă în realizarea unor serii de lovituri scurte si ritmice
asupra tegumentului. Este considerată a fi una din cele mai intense și
solicitante tehnici de masaj. Aceasta metodă are efecte benefice asupra
zonei toracale și ab dominale.
Vibrațiile constau în executarea unor mișcări oscilatorii pe o regiune
mai restrânsă, realizând o deplasare foarte mică a tegumentelor și a
țesuturilor subcutanate (11).
Cernutul este o manevră folosită cel mai des la membrele superioare
și inferioare, energic și ritmic. Rulatul se aseamănă cernutului.

29
Scuturatul constă în mișcări oscilatorii ample, care se pot efectua pe
întregul corp.Tracțiunile si tensiunile au ca scop imbunătățirea mobilității
articulațiilor și țesuturilor periarticular e. Tracțiunile au loc la sfârșitul
ședinței de masaj și se aplica asupra membrelor inferioare și superioare.
Tensiunile se realizează prin creșterea sau scăderea presiunii
intraarticulare prin mobilizări pasive sau pasivo -active, în sensul
amplificării miș cării normale. Pensările și ciupiturile se execută pe zonele
bogate în masă musculară ale corpului, ciupiturile folosindu -se mai des
în zona spatelui. Presiunile se realizeză pe porțiuni mai reduse sau mai
întinse ale corpului. Acestea completează acțiunea netezirilor, fricțiunilor
și a frământatului. Nu se recomandă efectuarea lor la persoanele
vârstnice sau copii . Se pot realiza în timpul sau la sfârșitul ședinței de
masaj (11).
Pentru masajul mușchilor șoldului, pacientul se așează în decubit
dorsal, c u genunchii întinși și picioarele susținute. Kinetoterapeutul
păstrează contactul cu osul șoldului și apasă ușor cu degetele în
profunzime pe linia spinei iliace. În a doua parte, pacientul se așează în
decubit ventral. Se realizează o fricțiune cu articul ațiile metacarpo –
falangiene ale mâinii pentru a trata zonele tensionate ale ligamentului
sacro -tuberal, coccisului și sacrului. Acestă manevră creează spațiu
între piele și țesut subcutanat și mobilizează întreg țesutul. Tot în decubit
ventral se masează c u ambele police marginea mediala a mușchiului
gluteu mare, în așa fel încât acesta să se întindă. Pentru realizarea
corectă se urmărește marginea sacrului (10).

30
4.5 Crioterapia locală

Crioterapia reprezintă tehnica de recuperare medicală prin care are loc
aplicarea unui stimul rece asupra unei părți a corpului. Poate acționa fie
ca factor de răcire, fie ca stimulent al receptorilor termici.
Crioterapia analgezică și miorelaxantă se opune contracturiilor și
durerii. Crioterapia crește pragul durerii și blochează direct transmiterea
dureroasă spre maduvă prin inhibiția ”porții” spinale. Aplicția locală a
unor pungi cu gheață la -15°C reduce frecvența impulsurilor nociceptive.
Pe cale reflexă la nivel muscular se produce o depolarizare prelungită cu
creșterea timpului de contracție musculară și a fazei de relaxare de 2 – 3
ori. Ședințele de crioterapie se desfășoară intr -un ritm de 3 – 6 aplicații
pe zi timp de 8 – 10 – 15 minute pe o perioadă de 5 – 6 zile, în funcție
de toleranța pacientului (12).
Crioterapia intermitentă se recomandă pentru pregătirea mobilizărilor
articulare și tonifierea musculaturii. Are efecte benefice la aplicarea
imediată dupa intervenția chirurgicală, reducând durerea, edemul,
contracturile, hematoamele și redorile articu lare. Postoperator aceasta
are rol de anesteziant, analgetic și miorelaxant, având avantajul unui
efect mai prelungit față de aplicația locală caldă, în condiții de încărcare
circulatorie minimă. Se poate realiza sub diferite forme și tehnici.
Crioterapia se poate realiza prin aplicarea spray -urilor evaporative cu
clorură de etil, aplicarea pungilor cu lichid rece timp de 1 – 2 minute,
crioterapie selectivă utilizând crioenergia prin intermediul modulelor
termoelectrice, aplicarea materialului hidrofil cong elat, aplicare locală de

31
gheață, imersia extremităților membrelor în văni cu apă rece și masajul
cu gheață granulată (12).

Fig. 4 Aparat pentru crioterapie locală (13)

4.6 Hidrokinetoterapia

Hidrokinetoterapia reprezintă ansamblul tehnicilor pasiv e și active de
reeducare, executate cu pacienții în imersie. Hidrokinetoterapia este
foarte indicată pacienților deoarece aceasta beneficiază de avantajele
factorilor termici, mecanici și chimici a apelor calde sau minerale.
Factorii mecanici sunt: forța ascendentă, rezistența apei și presiunea
hidrostatică. Forța hidrostatică funcționează pe principiul lui Arhimede

32
care spune că ”un corp scufundat în apă este împins de jos în sus cu o
forță egală cu greutatea volumului de apă dislocuit de acel corp„.
Rezultanta dintre forța arhimedică și greutatea corpului este forța
ascensională. La imersia în apă corpul va pluti din cauză ca densitatea
acestuia este mai mică decât densitatea apei. Plutirea corpului în apă
este direct prop orțională cu concentrația apei, astfel că în apa obișnuită,
cu pacientul în imersie totală, greutatea aparentă a corpului este 8,8%
din cea reală, iar în imersia parțială greutatea reprezintă 3,5% din cea
reală. La imersia totală până la baza gâtului în ap ele litorale cu salinitate
medie greutate reprezintă 6 – 7% din valoarea reală, la imersia toracică
până la jumătatea superioară a toracelui reprezintă 15 – 30%, iar în
imersia pelvină reprezintă 50 – 80% din greutatea reală. Din această
cauză apare posibi litatea mobilizării unor segmente, care nu pot sau nu
au voie sa fie mobilizate înafara apei (14).
Rezultanta forțelor de frecare între corpul scufundat și forța
ascensională este rezistența apei. Ea depinde de suprafața corpului,
densitatea apei, viteza de execuție și vâscozitatea apei. În apă mișcarea
este însoțită întotdeauna de rezistență. Rezistența este mai mare atunci
când mișcarea se realizează în sens opus forței arhimedice.
Presiunea exercitată de apă datorită greutății straturilor superfici ale de
fluid este presiunea hidrostatică. Presiunea hidrostatică are următoarele
caracteristici: crește cu adâncimea, variază direct proporțional cu
densitatea fluidului, acționează într -un punct din fluid din toate direcțiile
cu aceeași intensitate. Acțiu nea într -un punct din fluid din toate direcțiile
cu aceeași intensitate creează asupra tegumetului presoterapie și
favorizează rezorbția edemelor. Favorizează și creșterea întoarcerii
venoase și debitul ui cardiac (14).

33
Factorul termic oferă avantajul fo losirii apei calde, astfel se realizează
și termoterapia. Acțiunea fiziologică a apei se exprimă prin vasodilatația
periferică, vasoconstricție caspulo -sinovială, acțiune antispastică și
analgetică. Prin producerea vasodilatației are loc scăderea tonusului și a
durerii, rezultând o mobilizare mai ușoară a membrelor decât în aer.
Efectele terapeutice depind de temepratura apei, care în general se
recomandă folosirea ei la temperatura de indeferență de 34 – 35°C (14).
Factorul chimic se referă la compoziți a chimică a apelor minerale sau
a apelor litorale și efectele benefice ale acestora.
Efectele analgetice si antiinflamatorii au loc prin acțiunea directă,
locală a căldurii asupra receptorilor pentru durere și acțiunea generală
care constă în creșterea temperaturii centrale a corpului și implicit a
temperaturii tisulare locale.
Efectele vasculotrofice și metabolice se produc în principal prin băile
calde minerale. Factorul chimic din din compoziția apelor, mai ales cele
sulfuroase, iodurate și sărat e produce vasodilatația cutanată, iar
vasodilatația periferică favorizează eliberarea produșilor toxici de
metabolism.
Efectele tonifiante reprezintă eliminarea contracturiilor musculaturii
afectate și relaxarea musculară, efect care este secundar vaso dilatației
(14).
Hidrokinetoterapia se poate considera și o metodă de pregătire
preoperatorie a pacientului, deoarece pregătește mușchii articulațiilor
sub- și supraiacente la nivelul echilibrului mecanic necesar intervenției
chirurgicale. Postoperator se poate începe cu ședințele de
hidrokinetoterapie când starea plăgii o permite, deobicei dupa a doua

34
săptămâna. Aceste ședințe se desfășoară intr -o piscină, unde au loc și
fazele inițiale de reluare a mersului. Tonizarea fesierilor și a
cvadricepsului are loc în același timp, moment în care se stabilizează.
La creșterea tonusului se pot începe și exercițiile de kinetoterapie în ap ă
cu încărcare progresivă (14).

4.7 Scripetoterapia

Scripetoterapia se încadrează în rândul metodelor speciale din
kinetoterapie. După cum induce numele , această metodă presupune
folosire a unor sisteme de scripeți. Se deosebesc două sisteme: sistemul
scripete -greutate și sistemul scripete reciproc. Avant ajele reprezentate
de această metodă pentru pacient este faptul că există posibilitatea
modificării direcției unei forțe, fară a modifica însă mărimea acestei forțe,
facilitarea mișcării pasive și mișcării active cu rezistență (15).
Sistemul scripete -greutate se poate aplica oricărui segment al corpului
și presupune realizarea unei mișcări cu rezistență cu o greutate legată la
capătul unei corzi legate de scripete și prinsă în celelalt capăt de
segmentul pe care dorim sa îl mobilizăm. Cel mai des folosim acest
sistem în realizarea exercițiilor de tip kinetic. Cu cât greutatea folosită în
sistem este mai mare cu atât este mai mare rezistența opusă de
mușchiul care realizează mișcarea, iar cu cât vectorul forței este mai în
prelungirea segmentului, cu atât r ezistența devine mai mică. Pentru a
limita aceste variații se propune realizarea exercițiilor cu membrul vizat
suspendat, realizând în acest fel mișcarea pe orizontală. Principalele
scopuri de recuperare ale acestui sistem sunt: creșterea forței musculare

35
prin tehnica exercițiilor cu contra rezistență progresivă, creșterea
amplitudinii de mișcare prin tehnica exercițiilor dinamice și realizarea
tracțiunilor continue sau discontinue ale membrului (15).
Sistemul scripete reciproc este un sistem de scripeți care permite
realizarea unor mișcări autopasive ale membrului afectat. Folosirea
acestui sistem se realizează în acest fel: pacientul tracționează cu ajutor
membrului sănătos, care reprezintă brațul forței, coarda scripetului, care
este prinsă la celelalt capăt de segmentul ce urmează să fie mobilizat
pasiv, reprezentând brațul rezistenței. Se produce așadar o mobilizare
simetrică autopasivă atunci când montajul realizează mișcarea ambelor
membre, sănatos și bolnav, în același sens și o mobilizare asimetri că
autopasivă când montajul realizează mobilizarea celor două segmente
în sensuri diferite (15).

4.8 Sistemul Guthrie Smith

Sistemul Guthrie Smith este reprezentat de folosirea arcurilor,
resorturilor, benzilor și cordoanelor elastice ca rezistență sa u forță de
tracțiune. Acest sistem este cunoscut și sub numele de ”spring -therapy”.
În cadrul acestei terapii se folosesc arcuri care realizează întinderi până
la o anumită lungime sub forțe de 10, 20 sau 25kg. În momentul în care
se trece de limita lungim ii arcul se blochează pentru a evita deformarea
ireversibilă (16).
Se descriu trei scopuri principale de recuperare ale acestei metode
terapeutice. Creșterea forței musculare prin exercițiile de întindere a

36
arcului sau de opunere treptată la revenirea l ui, rezultând contracții
concentrice sau excentrice. Declanșarea repetată a strech -reflexului prin
suspendarea membrului în sistem elastic pe verticală, care solicită
excitabiliatea musculară. În timpul acestei suspendări se pot realiza
mobilizări active s au pasive întreținute și amplificate de aceste rezorturi.
Cel de al treilea scop al acestui sistem este creșterea amplitudinii unei
mișcări. Se execută prin ultilizarea unui montaj care să folosească forța
de revenire a arcului, pentru facilitarea direcție i de mișcare a membrului
deplasat (16).

Fig. 4 Aparat pentru crioterapie locală (17)

37
CAPITOLUL 5
REFACEREA ȘI REEDUCAREA MUSCULARĂ ȘI
ARTICULARĂ
5.1 Refacerea mobilității

Reeducarea flexiei se poate face prin: adoptarea anumitor posturi,
mobilizări pasive, mobilizări autopasive, mișcări active și metode de
facilitare.
Se descriu două exemple de exerciții pentru reeducarea flexiei prin
adoptarea unor anumite posturi. P rimul exemplu se descrie în urmatorul
fel: pacientul în sprijin pe membrul inferior sănătos, cu piciorul
homolateral ridicat pe un scaun. Înălțimea scaunului și aplecarea
trunchiului în față sunt responsabile pentru mărirea gradului de flexie a
articulație i. În al doilea exercițiu corpul este așezat pe o planșetă
înclinată, piciorul homolateral se sprijină pe un scăunel, alegerea
înalțimii scaunului se face în funcție de capacitatea de flexie a articulației
șoldului, înclinarea planșei realizând un mijloc d e gradarea a flexiei (16).
Mobilizările pasive se realizează prin flexia femurului pe bazin sau a
bazinului pe femur, însă trebuie reținut că genunchiul este mereu flectat
pentru destinderea mușchilor ischiogambieri. Exercițiul 1 presupune
întinderea pa cientului în decubit dorsal, cu membrul inferior sănătos
extins, terapeutul aplică priza pe treimea inferioară a coapsei și execută
flexia articulației. Exercițiul 2 se realizează cu pacientul întins in decubit
contralateral, terapeutul mobilizând coapsa s pre flexie, având grija la
păstrarea coloanei lombare dreaptă.

38
Două exerciții pentru realizarea mobilizărilor autopasive sunt: pacientul
în decubit dorsal prinde coapsa și o tracționează și din postură
patrupedă se realizează forțarea flexiei coxo -femu rale prin greutatea
trunchiului.
Mișcările active se pot realiza cu pacientul în decubit lateral pe o placă
lucioasă sau cu placa între membrele inferioare se execută flexia cu
genunchiul flectat și extins, în acest timp bazinul este fixat. Se mai poat e
realiza din ortostatism, pacientul cu spatele la perete, execută flexia
coxo -femurală cu genunchiul flectat, trăgând coapsa la piept (16).
Metodele de facilitare ale flexiei șoldului se realizaează dupa schema
de flexie – adducție – rotație externa. L a această schemă se asociază și
inversia și eversia piciorului și a degetelor, indiferent dacă genunchiul
este extins sau flectat. Se descriu cinci metode de facilitarea flexiei.
Prima este inversarea lentă care se realizează din decubit dorsal la
marginea patului. Se execută schema diagonalei D1F a membrului
inferior apoi de cea a diagonalei D1E. Fiziokinetoterapeutul pune
rezistență mișcării, dar nu o blochează. Se trece de la o schemă la alta
fără pauza, realizând mișcările pe toată amplitudinea posibilă (16).
Cea de a doua metodă este reprezentată de inversarea lentă cu
opunere care constă în adăugarea unei scurte izometrii la sfârșitul cursei
diagonalei în timpul inversării lente. Cea de a treia metodă este inițierea
ritmică care este în sine o mobil izare pasivă, mai apoi una pasivo -activă
executată pe diagonale. Cea de a patra metodă este relaxarea –
opunere care se execută pe două scheme, una antagonistă și una
agonistă. În schema antagonistă pacientul este în decubit dorsal la
marginea patului pe p artea membrului afectat. Se realizează mobilizarea
șoldului în extensie – abducție – rotație internă cu genunchiul extins sau

39
flectat și piciorul în flexie plantară și eversie. În schema agonistică se
duce membrul inferior pe diagonala D1F atât de mult cât permite
retractura extensorilor. Când ajunge la punctul maxim, pacientul
încearca sa continuie activ flexia în timp ce kinetoterapeutul opune
rezistență, urmată de o relaxare și imediat de o mișcare activă de
continuare a flexiei (16).
Ultima metodă de facilitare a flexiei este rotația ritmică. Aceasta se
execută din decubit dorsal, terapeutul pune priză pe condilii femurali și
se execută rotații interne -extrene după care se execută mobilizarea
pasivă a șoldului pe diagonala D1F, cu forțarea flexiei (16).

5.2 Reeducarea extensiei

Reeducarea extensiei articulației coxo -femurale se realizează după
aceleași principii ca ale reeduc ării flexiei.
Reeducarea extensiei prin adoptarea anumitor posturi se realizează cu
genunchiul întotdeauna extins pentr u a pune în tensiune mușchiul drept
anterior. Prima postură este realizată cu pacientul în decubit ventral, cu
bazinul fixat, iar sub gunchi și coapse este introdusă o pernă. Un al
doilea exemplu de posturare este cu pacientul în decubit dorsal, cu o
pernă sub fese, membrul afectat se ține extins și membrul sănătos mult
flectat pentru asigurarea retroversiei bazinului (16).
În timpul mobilizărilor pasive se păstrează regula prin care genunchiul
rămâne tot timpul extins. Un prim exemplu de mobilizare pasi vă este:
pacientul în decubit dorsal, cu membru opus flectat la maxim și

40
genunchiul cu coapsa pe piept, bascularea puternică a bazinului extinde
articulația coxo -femurală afectată, terapeutul poate accentua extensia.
Al doilea exemplu este cu pacientul în decubit ventral. Kinetoterapeutul
fixează cu o mână bazinul pe masă, iar cu antebrațul și cealaltă mână
trecute pe sub gambă, genunchi și coapsă realizează extensia (16).
Pentru mișcările auto -pasive pacientul se află în decubit dorsal și
menține cu mâinile genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat
este întins pe un plan înclinat. O altă variantă este din poziția de
fandare, se întinde puternic mușchiul psoasil iac și în acleași timp este
forțată flexia articulației coxo -femurale opuse.
Prin mișcările active pacientul execută exerciții sigur. Un posibil
exercițiu este cu pacientul în decubit ventral, cu bazinul fixat și execută
extensii coxo -femurale cu și fă ră flectarea genunchiului. Un alt exemplu
este: pacientul este în decubit dorsal și prinde o bară cu mâinile ridică
bazinul și menține tălpile pe sol.
Metodele de facilitare ale extensiei șoldului sunt aceleși ca și pentru
facilitarea flexiei, însă ace stea se realizează pe schemele inversate (16).

5.3 Reeducarea abducției

Pentru realizarea abducției trebuie evitate rotațiile externe, mai ales la
amplitudini mai mari de abducție a coapsei.
Pacientul se poate postura în decubit dorsal, cu un supo rt triunghiular
între coapse sau o pernă între genunchi, pentru abducția bilaterală sau
în poziția ”șezând călare” pe o banchetă.

41
Mobilizările pasive se execută cu pacientul în decubit dorsal, utilizând
membrul inferior sănătos ca stabilizator, acesta ținut in abducție, cu
gamba căzută la marginea mesei sau cu pacientul în decubit lateral pe
partea sănătoasă, cu genunchiul flectat terapeutul cu fața la el prinde pe
antebraț coapsa, iar mâna cealaltă fixează cu cotul bazinul realizând
deodată o tracțiue în ax și o abducție (16).
Mișcările autopasive se pot realiza cu pacientul în șezând pe un
scaun, cu membrul inferior sănătos fi xat pe sol și cel afectat suspendat
la nivelul coapsei și geunchiul flectat, împingând singur cu mâinile
coapsa în abducție sau din ortostatism cu membrul inferior afectat extins
și în ușoară abducție, cu piciorul sprijinit pe un suport mic, realizează o
genoflexiune pe membrul sănătos.
Pentru realizarea mișcărilor active pacientul poate execută din decubit
dorsal cu membrele inferioare așezate pe o placă lucioasă abducții cu
membrul sănătos fixat sau pacientul poate realiza din ortostatism fandări
laterale (16).

42

PARTEA SPECIALĂ

43
CAPITOLUL 6
INTRODUCERE. IPOTEZĂ DE LUCRU

După cum a fost menționat și în partea generală a lucrării, protezarea
șoldului este o problemă tot mai des întâlnită în rândul facilităților de
recuperare. De aici pornește și ipoteza de lucru. Este demonstrat că
introducerea programelor de recuperare la timp cât mai scurt după
intervenția chirurgicală ajută pacientul să își recapete funcțiile articulare
mai repede spre deosebire de pacienții care nu beneficiază de nici o
formă de recuperare.
Deși nu este demonstrată eficiența tuturor metodelor de recu perare,
este totuși important ca pacienții sa primească o recomandare către tipul
de recuperare care se potrivește atât stării fizice și psihice a pacientului
cât și tipului de operație și proteză. Instruirea pacientului și a
aparținătorilor asupra metodel or de recupeare și igienii ortopedice este
de asemenea un mare avantaj pentru o refacere rapidă și eficientă.
Ipoteza de lucru pornește de la presupunerea că pacienții care
beneficiază de un program individualizat de recuperare instituit imediat
după op erație vor avea parte de o revenire mai rapidă și ușoara pe când
pacienții care nu au parte de recuperare medicală au un proces de
vindecare mai lent și nu întotdeauna corect. Prin această ipoteză dorim
să verificăm dacă tratamentele de fiziokinetoterapie au benficii asupra
vindecării și funcționalității șoldului postoperator.

44
CAPITOLUL 7
MATERIAL ȘI METODE
7.1 Locul și perioada desfășurării studiului

Studiul s -a efectuat în cadrul Spitalului de Recuperare Cluj -Napoca, în
perioada decembrie 2018 – martie 2019, pe un număr de 20 de pacienți,
din care 9 femei și 11 bărbați împărțiți în două loturi distincte. Lotul A
este format din 10 pacienți care au beneficiat de programe de
fiziokinetoterapie postoperatorie , iar lotul B este format din 10 pacienți
care nu au participat la un program de recuperare postoperatorie.

7.2 Prezentarea eșantionului de subiecți

Subiecții din lotul A au fost supuși unu i program complex de
fiziokinetoterapie în cadrul Spitatului de Recuperare, benefic iând de
exerciții de kinetoterapie efectuate cu accesoriile puse la dispoziție în
cadrul sălilor sportive și procedee de fizioterapie disponibile în cadrul
spitalului precum hidroterapie, masaj medical, ultrasunete etc.
Criteriile de includere a pacienților în studiu:
 Sexul
 Vârst ă cuprinsă între 50 – 70 ani
 Pacienți care beneficiază de fiziokinetoterapie
 Pacienți care nu beneficiază de fizio kinetoterapie
 Pacienți cu oper ație de endoproteză de șold recentă .

45
Criterii de excludere a pacienților în studiu:
 Pacienți cu contraindicații pentru fiziokinetoterapie
 Pacienți care au intrerupt tratamentul de recuperare .
Lotul A este format din 10 pacienți , 6 femei și 4 bărbați cu endoproteză
de șold montată recent, care participă la programe de fiziokinetoterapie
postoperatorii.
Lotul B, lotul martor, este format tot din 10 pacienți, 3 femei și 7
bărbați, care nu au participat la o formă de recuperare medicală post
intervenției chirurgicale.

46

Nr.
CRT
NUME
SEX
VÂRSTA
DIAGNOSTIC
BOLI
ASOCIATE
1. R.T F 59 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ HTA
2. S.M M 66 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ DZ,
OBEZITATE
3. P.A F 68 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ HTA, DZ
4. D.R M 55 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ –
5. T.P M 61 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ –
6. V.M F 69 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ HTA, DZ ,
OBEZITATE
7. G.I F 70 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ HTA, DZ
8. H.L F 70 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ DZ,
OBEZITATE
9. G.A F 57 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ –
10. H.A M 58 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ –

Tabelul 1 – Lotul A de subiecți, care urmează un program de
fiziokinetoerapie.

47

NR.CRT
NUME
SEX
VÂRSTĂ
DIAGNOSTIC
BOLI
ASOCIATE
1. I.B M 58 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ
–
2. B.T M 67 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
DZ,
OBEZITATE
3. M.A F 70 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
HTA, DZ
4. B.V M 59 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ
–
5. P.G M 70 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
HTA
6. R.M M 56 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ
–
7. P.H M 69 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
HTA, DZ
8. I.I F 68 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
HTA
9. L.B F 67 ENDOPROTEZĂ
PARȚIALĂ
–
10. Z.A M 70 ENDOPROTEZĂ
TOTALĂ
DZ,
OBEZITATE

Tabelul 2 – Lotul B de subieți, care nu participă la un tratament de
recuperare.

48
7.3 Metode de evaluare

Pacienții ambelor loturi au fost supravegheați pe o perioadă de 14 de
zile. Testarea lor s -a efectuat din ziua 1 până în ziua 14 prin scala
analog vizuală (Visual Analog Scale – VAS), testarea musculară cu
ajutorul bilanțului muscular și scala WOMAC (Western Ontario and
McMaster Universities Osteoarthritis Index).
Scala analog vizuală ajută kinetoterapeutul să estimeze nivelul durerii
pacientului. Pacientul este rugat sa marcheze pe o foaie cu o scala de la
0 la 10 nivelul acestuia de durere. Nivelul durerii pacientului a fost
evaluat în ziua 1 și 14 de tratament a pacienților din lotul A și a
pacienților din lotul B. Valorile s unt reprezentate astfel:
 0 – durere absentă
 1 – 2 – durere ușoară
 3 – 4 – durere moderată
 5 – 6 – durere puternică
 7 – 8 – durere foarte puternică
 9 – 10 – durere insuportabilă .

Fig. 6 Scala analog vizuală (18)

49
Testarea musculară se face prin tehnica testării forței musculare
segmentare conform scalei MRC (Medical Research Council). Testarea
ambelor loturi a avut loc în ziua 1 și 14 postoperatorie și totodată a
tratamentului. Valorile scalei sunt reprezentate astfel:
 0 – nu prezintă nici o mișcare
 1 – schițează contracție a masei musculare, dar fară deplasarea
segmentului articular
 2 – deplasarea segmentului articular în condiții de suprimare a
gravității
 3 – realizarea mișcării care învinge gravitația
 4 – mișcare care învinge gravitația și rezistența, în cazul în care
rezistența învinsă este mică se notează cu 4 -, în cazul în care
rezistența este medie se notează cu 4, iar în cazul în care
rezistența învinsă este mare se notează cu 4+
 5 – realizarea mișcării de fortă normală. (19)
Chestionarul WOMAC este utilizat pentru evaluarea stării de sănătate
a pacienților cu osteoartrită. Este compus din 33 de articole care
evaluează sănătatea și funcția pacientului din diferite aspecte, cum ar fi:
simptome clinice, severitatea rigidității articulare, gradul de durere și
activitatea de viață zilnică. Fiecare întrebare are cinci subscale în care în
cele mai bune situații pacienții dau scoruri ca ”niciodată sau nici una” și
cel mai rău caz pacienții dau scoruri ca ”extrem sau întotdeauna” .
Scorurile obținute pot avea următoarele valori: 0 – 20 pentru durere, 0 –
8 pentru redori și 0 – 68 pentru funcționalitate (20). Chestionarul a fost
completat de ambele loturi de subiecți în ziua 1 și 14 a observației.

50
WOMAC func țional:
Cât vă este de dificil : 0 0.5 1 1.5 2

Să coborâți scările

Să urcați scările

Să vă ridicați din poziție așezată

Să stați în picioare

Să vă aplecați înainte

Să merge ți pe teren plat

Să urcați și să coborâți dintr -o mașină

Să vă faceți cumpărăturile

Să vă îmbrăcați cu ciorapii sau șosetele

Să vă ridicați din pat

Să vă dezbrăcați de ciorapi sau șosete
O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

51

Să vă întindeți pe pat

Să intrați sau să ieșiți din vană

Să vă așezați

Să vă așezați sau să vă ridicați de pe
toaletă

Să faceți curățenie mare în lo cuință

Să faceți întreținerea zilnică a locuinței

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

0 – nici o dificultate, 0,5 – ușoară dificultate, 1 – dificil, 1,5 – foarte dificil,
2 – imposibil

52
WOMAC pentru durere :

0 – fără durere, 1 – durere de intensitate redusă, 2 – durere de intensitate
moderată, 3 – durere severă, 4 – durere extremă

Care este intensitatea durerii când: 0 1 2 3 4

Mergeți pe o suprafață regulată

Urcați sau coborâți scările

Stați n oaptea în pat

Vă ridicați din scaun după o ședere
îndelungată

Stați în p icioare

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

O O O O O

53
Womac p entru redoare articulară :

0 – deloc, 1 – puțin , 2 – moderat, 3 – foarte mult, 4 – extrem de mult (21).

Tratamentul fiziokinetoterapeutic
Pacienții din lotul A au beneficiat de un program de fiziokinetoterapie .
Programul de recuperare constă în:
 Streching
 Antrenarea flexiei din decubit dorsal, executarea flexiei de șold și
de geunchi, alunecând pe o placă
 Antrenarea extensiei cu pacientul în decubit ventral, bazinul fixat,
execută extensii din șold cu și fară flectarea genunchiului
 Antrenarea addu ctorilor cu pacientul în decubit dorsal, execută
încrucișări ale membrelor inferioare
 Antrenarea flexilor geunchiului
 Flexia – extensia șoldului, abducție – rotație externă, flexie –
extensie genunchi Cât de înțepenită simțiți articulația ⁄
Articulațiile bolnavă(e) când:
0 1 2 3 4

Vă sculați dimineața

Vă mișcați după ce ați stat mai mult
timp în repaus în cursul zilei
O O O O O

O O O O O

54
 Exerciții pentru echilibru
 Exerciții pentru creșterea forței muscular e
 Hidrokinetoterapie în pisicine cu temperatura apei de 35° – 36°C
 Hidrotermoterapie cu nămol și parafină, folosite sub formă de
împachetări parțiale și generale, băi sau cataplasme.

55
CAPITOLUL 8
REZULTATE

1. Reprezentarea grafică în funcție de sex :
În cadrul studiului au participat 20 de subiecți, dintre care 9 femei
și 11 bărbați. Lotul A a fost format din 6 femei și 4 bărbați, iar
lotul B a fost format din 3 femei și 7 bărbați. La analizarea
repartiției în funcție de sex, observăm ca deși în general este o
procedură statistic întâlnită mai des la sexul feminin, în acest
studiu s -au regăsit mai mulți bărbați decât femei.

Grafic 1 – Repartiția loturilor în funcție de sex
Repartiția pacienților în funcție de sex
F 9
M 11
TOTAL 20

0510152025
F M TotalRepartiția în funcție de sex
Tabel 3 – Repartiția totală a pacienților în funcție de sex

56

2. Reprezentarea grafică în funcție de bolile asociate :
Bolile asociate pacie nților care au participat la acest studiu sunt
hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și obezitatea. În cadrul
lotului A se găsesc patru pacienți fară boli asociate, doi pacienți
cu hipertensiune arterială și diabet zaharat, doi pacienți cu
obezitate și diabet zaharat, un pacient cu hipertensiune arterială
și un pacient cu toate cele trei boli asociate. În cadrul lotului B
există patru pacienți fară boli asociate, doi pacienți cu diabet
zaharat și obezitate, doi pacienți cu hipertensiune arteri ală și
diabet zaharat și doi pacienți cu hipertensiune arterială. La acest
studiu au participat 20 de subiecți dintre care 12 subiecți au
prezentat boli asociate. Acestea prezintă un obstacol în
recuperarea eficientă și mai ușoară postoperator ie și pot prelungi
perioada de recuperare a pacienților în comparație cu cei care nu
prezintă boli asociate.

Grafic 2 – Repartiția pacienților ambelor loturi în funcție de bolile
asociate

57
Repartiție în funcție de bolile asociate
Fară boli
asociate 8
DZ,
OBEZITATE 4
HTA 3
HTA, DZ 3
HTA, DZ 1
HTA, DZ,
OBEZITATE 1

Tabel 4 – Repartiția loturilor în funcție de bolile asociate

3. Reprezentarea grafică în funcție de diagnostic :
Subiecții celor două loturi au fost împărțiți în funcție de
diagnsticul postoperator: endoproteză totală sau endoproteză
parțială.
În lotul A se regăsesc 5 pacienți cu endoproteză totală de șold și
5 pacienți cu endoproteză parțială de șold.
În lotul B se regăsesc 6 pacienți cu endoproteză totală de șold și
4 pacienți cu endoproteză parțială de șold.

58

Grafic 3 – Repartiția pacienților ambelor loturi în funcție de diagnostic

Repartiție în funcție de diagnostic
Endoproteză parțială 9
Endoproteză totală 11
Total 20

Tabel 5 – Repartiția pacienților din ambele loturi în funcție de diagnostic

4. Reprezentare grafică în funcție de scorul obținut la completarea
scalei analog vizuală în ziua 1 și 14 a tratamentului de către
ambele loturi :
Se poate observa media scorului dat de către pacienții ambelor
loturi, care scade în ultima zi a supravegherii. În urma analizării
scalei analog vizuale se observa că în cazul lotului A, reprezentat
de pacienț ii care au beneficiat de un program de
fiziokinetoterapie, media scorului VAS scade de la 8,2 în ziua 1 la
4,6 în ziua 14 a supravegherii. În timp ce media lotului B care are 0 2 4 6 8 10 12ENDOPROTEZĂ PARȚIALĂENDOPROTEZĂ TOTALĂRepartiție în funcție de diagnostic

59
valoarea 8,3 în ziua 1, scade doar la 6,5 în ziua 14 a studiului.
Astfel se poate observa îmbunătățirea stării pacienților care
participă la recuperarea medicală postoperator.

Grafic 4 – Repartiția pacienților în funcție de media obținută la evaluarea
scalei analog vizuală

0 0 0 08.2
4.68.3
6.5
LOT A LOT B Repartiția loturilor în funcție de
scorul VAS
MEDIA

60

Tabel 6 – Rezultatele obținute la evaluarea scalei analog vizuale

5. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în urma evaluării
bilanțului muscular:
În urma realizării testării musculare a pacienților din loturile A și B
se poate observa faptul că re zultatele lotului A din ziua 14 a
studiului arată o recuperare mai fa vorabilă decât cei din lotul B.
Media testării musculare a lotului A în ziua 1 este de 1.6, aceeași
valoare ca și pentru lotul B. Însă în ziua 14 a supravegherii media
lotului A crește la 3.6 în timp ce media lotului B ajunge la
valoarea de 2.7. Astfel pu tem observa că pacienții lotului A au o
evoluție mai bună la sfârșitul studiului din cauza participării la un
program de recuperare individualizat față de cei din lotul B, care
nu beneficiază de recuperare medicală. Lot A Lot B
NR. CRT SCOR VAS – ZIUA
1 SCOR VAS – ZIUA
14 SCOR VAS –
ZIUA 12 SCOR VAS –
ZIUA 14
1 8 4 7 5
2 8 4 9 6
3 9 5 9 7
4 7 3 8 6
5 7 4 8 7
6 10 6 7 5
7 9 5 10 8
8 10 7 10 8
9 7 3 7 6
10 7 5 8 7
Media 8.2 4.6 8.3 6.5

61

Grafic 5 – Reprezentarea grafică în funcție de rezultatele
obținute la testarea musculara în ziua 1 și 14 a ambelor loturi

Lot A Lot B
NR.
CRT SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B
1 2 4 2 4-
2 1 4- 2 3
3 2 4 1 2
4 2 4+ 2 4
5 2 4 1 2
6 1 4- 2 4
7 1 3 2 3
8 1 3 1 2
9 2 4+ 2 3
10 2 4+ 1 2
Media 1.6 3.6 1.6 2.7

Tabel 7 – Rezultatele testării musculare în ziua 1 și 14 loturilor A și B
2
12 2 2
1 1 12 24
04
04
03 3
0 02 2
12
12 2
12
1
03
24
24
3
23
2
012345
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Testarea forței musculare
SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A
SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B

62
6. Reprezentare grafică în funcție de rezultatele obținute la t estarea
WOMAC pentru fun cționalitate:
Scorurile obținute în urma completării chestionarului WOMAC
pentru funcționalitate demonstrează că pacienții din lotul A
prezintă o recuperare a funcționalițății articulare mai bună. Media
scorului lotului A în ziua 1 a studiului este de 42, iar cea a lotului
B este de 45.5. În ziua 14 a supravegherii media lotului A scade
la 22.7 dovedind re cuperarea funcționalității optime. Media lotului
B în ziua 14 scade la valoarea de 32 , fapt care susține ideea că
pacienții care nu au parte de un tratament de recuperare își
redobândesc funcționalitatea articulară mai încet și mai greu.

Grafic 6 – Reprezentarea grafică a scorurilor obținute în urma
evaluării chestionarului WOMAC pentru funcționalitate loturilor A
și B

50
40 40
252060
20605550
2016 1610 1045
1035303545
356560
2060
3565
2050
302545 45
1045
2545
1040
020406080
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Rezultate WOMAC pentru
funcționalitate
SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A
SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B

63

Tabel 8 – Rezultatele scorurilor chestionarului WOMAC pentru
funcționalitate în ziua 1 și 14 a studiului loturilor A și B

7. Reprezentare grafică în funcție de rezultatele obținute la t estarea
WOMAC pentru durere:
Pacienții lotului A prezintă în ziua 14 a supravegheri i o medie a
scorului de durere cu valoarea 8.8. Pacienții lotului B prezintă în
ziua 14 o valoare a mediei scorului de durere de 11.8. Ambele
loturi pornesc de la o medie apropiată ca valoare: 17 pentru lotul
A, respectiv 16.6 pentru lotul B. Scăderea nive lului durerii a
pacienților din lotul A confirmă importanța recuperării medi cale în
managementul durerii postoperatorii. Lot A Lot B
NR.CRT SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B
1 50 20 45 30
2 40 16 35 25
3 40 16 65 45
4 25 10 60 45
5 20 10 20 10
6 60 45 60 45
7 20 10 35 25
8 60 35 65 45
9 55 30 20 10
10 50 35 50 40
Media 42 22.7 45.5 32

64

Grafic 7 – Reprezentarea grafică a scorurilor obținute în urma
evaluării chestionarului WOMAC pentru durere loturil or A și B

Lot A Lot B
NR. CRT SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B
1 15 5 17 12
2 17 10 19 15
3 17 10 11 6
4 19 12 15 10
5 20 12 20 15
6 19 12 15 10
7 20 12 19 15
8 15 5 15 10
9 14 5 20 15
10 14 5 15 10
Media 17 8.8 16.6 11.8

Tabel 9 – Rezultatele scorurilor chestionarului WOMAC pentru durere în
ziua 1 și 14 a studiului loturilor A și B 0510152025
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Rezultate WOMAC pentru
durere
Lot A SCOR – ZIUA 1 A Lot A SCOR – ZIUA 14 A
Lot B SCOR – ZIUA 1 B Lot B SCOR – ZIUA 14 B

65
8. Reprezentare grafică în funcție de rezultatele obținute la t estarea
WOMAC pentru redori articulare:
Media scorulu WOMAC în ziua 1 a studiului este apropiată
pentru cele două loturi: 4.8 pentru lotul A și 5.4 pentru lotul B. În
ziua 14 a supravegherii se observă modificarea scorului pentru
lotul A de la 4.8 la 2, în timp ce pentru lotul B de la 5.4 la 3.2.
Modificarea scorurilor evidențiază evolu ția recuperării
postoperatorii a pacienților din lotul A în comparație cu lotul B.

Grafic 8 – Reprezentarea grafică a scorurilor obținute în urma evaluării
chestionarului WOMAC pentru redori articulare loturil or A și B
35 568
38
343 1 2 2 34141 1 167
3 38
47
48
4342 25
3425
2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Rezultate WOMAC pentru redori
articulare
Lot A SCOR – ZIUA 1 A Lot A SCOR – ZIUA 14 A
Lot B SCOR – ZIUA 1 B Lot B SCOR – ZIUA 14 B

66

Tabel 10 – Rezultatele scorurilor chestionarului WOMAC pentru redori
articulare în ziua 1 și 14 a studiului loturilor A și B

Lot A Lot B
NR.CRT SCOR – ZIUA 1 A SCOR – ZIUA 14 A SCOR – ZIUA 1 B SCOR – ZIUA 14 B
1 3 1 6 3
2 5 2 7 4
3 5 2 3 2
4 6 3 3 2
5 8 4 8 5
6 3 1 4 3
7 8 4 7 4
8 3 1 4 2
9 4 1 8 5
10 3 1 4 2
Media 4.8 2 5.4 3.2

67
CAPITOLUL 9
DISCUȚII

Studiul efectuat prezintă faptul că pacienții lotului A, pacienții care au
beneficiat de un program de fizio și kinetoterapie în cad rul Spitalului de
Recuperarea Cluj -Napoca, au descris o evoluție mai bună, o perioadă
de recuperare mai scurtă și mai puține complicații postoperatorii.
Comparativ , pacienții lotului B au necesitat un timp mai lung de
recuperare , au descris o evoluție mai lentă și au prezen tat un risc
crescut față de complicațiile postoperatorii . O parte din pacienți fiind
afectați de aceste complicații.
Alte studii realizate pe acest subiect au ajuns la concluzia că deși
rezultatele au demonstrat că fiziokinetoterapia are potențialul de a
beneficia la refacerea pacientului postoperator, nu există dovezi
suficiente pentru a stabili eficacitatea exercițiului de fizioterapie după
înlocuirea primară a șoldului. Sunt necesare studii clinice bine concepute
pentru a determina valoarea exerciții lor post -descărcare după această
procedură chirurgicală tot mai frecventă (22).
Unele studii prezintă beneficiile recuperării medicale postoperatoii atât
în spital postoperator,cât și la domicilu sau în regim ambulator. De
asemenea s -a ajuns la concluzi a că pacienții care beneficiază de
recuperare preoperatorie și postoperatorie necesită un timp de
recuperare mai scurt (23).
În concluzie, acest studiu cât și altele din domeniu bazate pe același
subiec t, demonstrează importanța și beneficiile recuperă rii medicale
postoperatorii la pacienții cu endoproteză de șold.

68
CAPITOLUL 10
CONCLUZII

1. Endoprotezarea șoldului este procedura chirurgicală prin care
articulația șoldului este înlocuită cu una artificială, parțială sau
totală. Proteza parțială înlocuiește doar capul și colul femoral, în
timp ce proteza totală înlocuiește întreaga articulație
coxofemurală. Acestă procedură vine în ajutorul pacienților și
crește considerabil calitatea vieții acestuia.
2. Deși acest gen de procedură chirurgicală este cel mai des
întâlnită în rândul sexului feminin, la vârste cuprinse între 60 – 70
ani, în acest studiu a dominat prezența procedurii în rândul
sexului masculin.
3. Cele mai frecvente boli asociate sunt hipertensiunea arterială,
obezitatea și diabetul zaharat .
4. În urma participării la un program individualizat de
fiziokinetoterapie, pacienții au prezentat o evoluție mai bună și o
recuperare mai rapidă.
5. Evoluția pacienților din lotul A arată faptul că un tratament de
fiziokinetoterapie este benefic în urma une i intervenții de
protezare a șoldului.
6. Rezultatele scorurilor scalei analog vizuale, a testării musculare
și a chestionarului WOMAC demonstrează eficiența și importanța
participării pacientului la un program de recuperare medicală.
Rezultatele lotului A f iind mult mai favorabile fată de cele a le
lotului B.

69
Bibliografie

1. Ortopedia pe înțelesul tuturor, Dr. Robert Apostolescu,
Platformă pentru o mai bună informare a pacienților ce se
confruntă cu diverse probleme ortopedice,
https://www.doctorortoped.ro/tratamente/proteza -de-sold,
[Accesat: Luni , 3 Iunie , 2019, 5:28:42 PM ]
2. Victor Papilian, ”Anatomia omului, Apartul locomotor 1,
Studiul oaselor, Cap. 4”, Ediția a XII -a, Editura ALL, 2003
3. Victor Papilian, ”Anatomia omului, Aparatul locomotor 1,
Artrogeneză, Cap. 6”, Ediția a XII -a, Editura ALL, 2003
4. Victor Papilian, ”Anatomia omului, Aparatul locomotor 1,
Miologia, Cap. 5”, Ediția a XII -a, Editura ALL, 2003
5. RoMedic, Platformă de informare medicală,
https://anatomie.romedic.ro/bazinul -osos -norma l, [Accesat:
Miercuri , 20 Martie , 2019, 7:46:25 PM ]
6. Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova, Teză de
doctorat, Acad. Prof. Univ. Dr. N icolea Gorun, ” Artroplasia
totală de șold în sechelele displaziei coxofeurale.Posibilități
tehnice de ameliorare. ” 2011
http://www.umfcv.ro/files/a/r/ARTROPLASTIA%20T OTAL%C
4%82%20DE%20%C5%9EOLD%20%C3%8EN%20SECHEL
ELE%20DISPLAZIEI%20COXOFEMURALE_POSIBILIT%C4
%82%C5%A2I%20TEHNICE%20DE%20AMELIORARE.pdf ,
[Accesat: Miercuri, 20 Martie, 2019, 7:58:04 PM]
7. Roxana Popescu, Mihaela Florea, ”Recuperarea în ortopedie.
Note de curs”, Editura Medicală Universitaară Craiova, 2008

70

8. Adriana Sarah Nica, ”Recuperarea medicală”, Editura
Universitară Carol Davila București, 2003
9. Personal Trainer Development Center, Platformă de infomare
pentru antrenori persona li, https://www.theptdc.com/planks –
the-magic -sauce -to-fix-hip-tightness -increase -mobility ,
[Accesat: Luni , 20 Mai, 2019, 4:45:48 PM]
10. Josep Marmol, Artur Jacomet, ”Anatomie & Massage”,
Editura Paidotribo, 2017
11. Dr. Ioan Onac, ”Masajul medical”, Editura Medicală
Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2009
12. Krausz Ludovic, Krausz Ludovic -Tibor, ”Fiziokinetoterapie pe
baze fiziopatologice ”, Editura Medicală Universitară Iuliu –
Hațieganu Clu j-Napoca, 2004
13. IntraMed, Compania INTRAMED este importator de
aparatura medicala si instrumentar chirurgica l,
https://www.intramed.ro/product -detail/aparat -pentru-
crioterapie -cryoflow -ice-ct/, [Accesat: Miercuri , 29 Mai, 2019,
2:41:51 PM]
14. Mariana Cordun, Luciela Cirlă, Ioan Jivan, ”Hidrokinetoterapia
în afecțiunile reumatismale. Ediția a II -a revăzută și adăugită”,
Editura Anefs București, 1999
15. Tudor Sbengh e, ”Recuperarea medicală a sechelelor
posttraumatice ale membrelor”, Editura Medicală, București,
1981
16. Tudor Sbenghe,”Kinetologie profilactică, terapeutică și de
recuperare”, Editura Medicală, București, 1987
17. Creează profesional, Platformă căutare referate, documente
și proiecte de specialitate,

71

http://www.creeaza.com/familie/medicina/Utilizarea -arcurilor –
resorturi692. php, [Accesat: Luni , 17 Iunie , 2019, 6:50:17 PM]
18. Romanian Journal of Physics, Dr. Solange Tamara Roșu, Dr.
Odetta Duma, Prof. Dr. Stela Goția , ”Evaluarea și
autoevaluarea durerii acute la copil.” , 2012, Revista Română
de Pediatrie, https://rjp.com.ro/articles/2012.3/Pedia_Nr –
3_2012_Art -4.pdf , [Accesat: Duminică , 30 Iunie , 2019,
4:07:39 PM ]
19. Prof. Dr. A. Bulboacă, D.F. Mureșanu, Ioana Cristina
Stănescu, Dana Marieta Fodor, ”Fiziokinetoterapia și
recuperarea în bolile neurologice”, Editura Medicală
Universitară ”Iuliu Hațieganu”, Cluj -Napoca, 2016
20. Mohammad H Ebrahimzadeh , MD, Hadi Makhmalbaf , MD, Ali
Birjandinejad , MD, Farideh Golhasani Keshtan , MS, Hosein A
Hoseini , MD, and Seyed Mahdi Mazloumi , MD . ”The Western
Ontario and Mc Master Universities Osteoarthritis Index
(WOMAC) in Persian Speaking Patients with Knee
Osteoarthritis”, Arch Bone Jt Surg . 2014 Mar; 2(1): 57 –62,
Published online 2014 Mar 15.
21. WOMAC Ossteoarthritis Index, AUSCAN Osteoarthritis Index,
Osteoarthritis Global Index, Health Status Measurment
Systems for Osteoarthristis,
http://womac.com/womac/index.htm , [Accesat: Duminică, 30
Iunie, 2019, 5: 04 PM]
22. Catherine J Minns Lowe , Karen L Barker , Michael E
Dewey , Catherine M Sackley . ”Effectiveness of physiotherapy
exercise following hip arthroplasty for osteoarthritis: a
systematic review of c linical trials .” BMC Musculoskelet

72

Disord . 2009; 10: 98. Published online 2009 Aug
4. doi: 10.1186/1471 -2474 -10-98
23. Medical Advisory Secretariat . ”Physiotherapy Rehabilitation
After Total Knee or Hip Replacement . An Evidence -Based
Analysis ”, Ont Health Technol Assess Ser . 2005; 5(8): 1 –
91.Published online 2005 Jun 1