Spcializarea Relații Internaționale și Studii Europene [602124]

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice
Spcializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Între europenizarea islamului
sau islamizarea europenă
Student: [anonimizat] 1
Abstact:
În ultimi ani, țăriile europene au început să se confrunte cu o migrație masiva ce
provinde din mediul islamic. Uniunea Europeană începe să resimtă eșecul societății
multculturale promovate sub logul „unitate în diversitate” și mai ales atacul asupra
identității naționale a statelor membre.
Putem vorbi despre o adevărată „ciocnire a civilizațiilor”, în contextul actual, mai ales din
cauza anevoioase integrări a musulmanilor în cultura europeană.
Lucrarea de față dorește să evidențieze fenomenul migrației internaționale, printr-o
expunere a tangențelor dintre Islam și Europa ca apoi să abordeze provocările cu care
Uniunea Europenă și statele membre se confruntă în contextul crizei actuale a refugiaților.
Cuvinte cheie :
Islam, Europa, identitate, cultură, migrare, multculturalism

Introducere
Dacă am întreba un cetățean european, cu o cultură medie, despre ce este Islamul, ar răspunde
cu repeziciune, cel mai probabil că este o religie. Apoi i-ar tresări în minte alte idei despre ceea ce
este islamul, cele mai multe dintre care fiind peiorative. Oare cum Islamici văd Europa? Ce
infleunță a avut aceasta asupra culturii lor?
În trecut Marea Mediterană reprezenta granița dintre Islam și Europa, astăzi această graniță tinde
să nu mai existe întrucât musulmanii și-au construit propriile baze și continuă să le consolideze.
Dacă geografic vorbind Islamul este în Europa nu putem afirma același lucru despre mentalitatea
lor încă neintegrată în acest spațiu. Poate această neintegrare a mentalității se datorează stilului de
viață pe care europenii îl dețin, un stil frenetic care se îndepărtează tot mai mult de valorile creștine
și religioase. Cum poate cineva care nu are respect pentru propria sa religie să respecte pe ceea a
celorlalți ?
Tema acestei lucrări reprezintă o ilustrare a interacțiunilor culturale dintre Europa și Islam.
Concentrându-mă mai ales pe cum sunt văzuți musulmanii în Europa, mai ales în contextul actual al
imigrării masive a acestora pe continentul nostru. Totodată își propune o abordare critică asupra
evoluției sau viitorul multiculturalității europene.
Clifford Geerty definea cultura drept „un model istoric transmis, de sensuri incorporate în
simboluri, un sistem de concepții moștenite exprimate în forma simbolică, prin intermediul cărora
oamenii comunică, perpetuează și dezvoltă cunoștințele și atitudienea față de viață”.
Cunoștințele culturale sunt foarte importante deoarece oamenii sunt dirijați de cultură, ea dându-le
identitatea și influențînd modul în care aceștia acționează.
Migrația
Lumea contemporană este caracterizată de procesele de mișcare, ce vizibil s-au aplificat în ultima
perioadă de timp. Mobilitatea este caracteristica principală a acestei lumi, este o trăsătură care
produce un fenomen numit migrație. Conform celei mai simple definiții, „migrația se referă la
deplasarea oamenilor și la relocarea lor geografică , permanentă,sau temporară”1. Cuvântul migrație
din punct de vedere etimologic vine de la cuvântul latinesc migation, cu diferite sensuri pe care
acesta l-a avut în timp.
Înțelegerea acestui fenomen trebuie analizată în conectivitate cu procesul de globalizare luând în
considerare o delimitare conceptuală privind noțiunea de migrație, mobilitate geografică și
populație.
1Cojocaru Constantin, Migrație și globalizare, Editura Universitaria, Craiova,2009, pag 38.

Migrația internațională „este procesul de trecere a forței de muncă dintr-o țară în alta, în vederea
desfîșurării unei activități în afara, țării de origine, urmând ca cei care migrează să fie retribuiți de
persoane fizice, juridice sau de organisme internaționale pentru care desfășoară activitățile
respective”2. Migrația internațională este determinată de politicile materializate în reglementări
specifice în raport cu emigrația și, mai ales, cu migrația. Determinarea nu este totală căci alături de
migrația legală, care se realizează prin norme juridice internaționale, se înregistrează și o migrație
clandestina/ ilegală, fenomen care se realizază prin eludarea legii.
Fenomenul migrației nu este unul nou, mai ales cel la scară planetară. Este destul să ne gândim
la perioada de migrații a popoarelor din Evul Mediu sau comerțul de sclavi. Totuși procesul de
dezvoltare economică, politică, socială și tehnologică a țărilor din Europa de Vest a favorizat o
amplă mișcare teritorială a populației din diferitele țări. Fluxurile migrației internaționale sunt intim
legate de evoluția raporturilor dintre diferitele societăți, de frământările vieții social politice din
anumite țări, de acțiunea factorilor tehnico-economici, precum și dorința oamenilor de a trăi mai
bine și mai sigur.3
Situația actuală a Europei o arată ca fiind ceea care primește un număr mare de imigranți pe
teritoriul său, dar în trecut situația nu a stat în acest fel. Dominația și influența statelor euro pene
occidentale în lume s- a desfășurat prin diferite forme (cucerirea de teritorii coloniale, concesionarea
de ținuturi și activităț i economice, aplicarea unor modele de educație și guvernare etc.) și reprezintă
un factor major al istoriei moderne și contem porane, generând, printre altele, formarea unor
societăți de tip european, în diverse zone de pe glob.
Grupurile de imigranți europeni de pe alte continente au dus cu ei o serie de modele de gândire și
acțiune din societățile pe care le-au abandonat, fiind agenții unei noi ordini economice, politice,
religioase (creștine) și culturale. Astfel, procesul de colonizare a ținuturilor îndepărtate ori izo late, a
teritoriilor locuite de popoare înapoiate din punct de vedere economic și educațional, a dezvoltat
celor dintâi europeni ajunși acolo mentalitatea că au o misiune civilizatoare și, deci, un rol salvator,
în special pe linia educației creștine.4
Creșterea fluxului de imigranți în societățile occidentale a sensibilizat opinia publică și instituțiile
non-guvernamentale, astfel s-a ajuns la necesitatea unor intervenții stricte din partea statului, pentru
a calma preocupările populației și pentru a evalua situația fluxului de imigranți pe termen lung. Pe
lângă aceste caracteristici, se mai adaugă și faptul că majoritatea persoanelor ce doresc sa vină în
Europa, vin din țările asiatice ( purtători de alte culturi și civilizații, de alte religii și de moduri de
viață), care sunt în gradul de a schimba compoziția etinică a unei societăți.
2Dobrota, N., Dicționar de economie, Editura Economica, București, 1999, pag. 301-302.
3Riza, Radu, Repere istorice ale fenoenului migrațional , Revista de Științe Politice nr 27, 2010, pag 27.
4Ibidem, pag 31.

Astfel, valul imigranților non-europeni are potențialul de a-l depăși pe cel al imigranților de pe
continentul nostru ori din alte societăți occidentale. Acest lucru poate duce la apariția unei ostilități
a oamenilor față de străini, ostilitate care este clar selectivă în funcție de comportamentul și
integrarea fiecăruia în viața socială. Ostilitatea este direcționată în general, așa cum se poate
observa și ,în perioada actuală, către musulmani.
Din acest motiv mai jos voi dezbate problema migrației masive a persoanelor ce provin din lumea
islamului pe continentul european și mai ales a efectelor acestora asupra politici multiculturale
europene.
Multiculturalism
Multiculturalismul reprezintă o teorie despre societățile multiculturale. Termenul de societate
multiculturală este utilizat de obicei pentru a desemna o societate în care sunt prezente fie toate, fie
doar două, fie doar ultima dintre următoarele tipuri de diversitate culturală:
•„diversitatea comunală” (prezența în cadrul unei societăți a câtorva comunități mai mult sau
mai puțin organizate care împărtășesc și trăiesc în mod conștient pe baza unor sisteme de
credințe și practici diferite),
• „diversitatea subculturală” (existența unor opinii si practici diferite referitoare la anumite
aspecte semnificative ale vieții umane printre membrii societății care împărtășesc totuși, în
linii mari, o cultură comună) și
•„diversitatea perspectivală” (prezența printre membrii societății a unor grupuri care critică și
încearcă să modifice principiile și valorile centrale ale culturii dominante în cadrul
acesteia) .5
Multiculturalismul se manifestă prin diferențe culturale, de identitate și politice, el opunându-se la
strategiile omogeneizante ale modernității, punând foarte mare accent pe diversitate și diferențe.
Termenii de multicultural și multiculturalism se pot referi atât la pluralitatea grupurilor culturale
disctincte cât și la răspunsurile politice și individuale date de această problemă. Ideologia
multiculturalismului își propune ajutarea comunităților in susținerea culturilor lor diferite. Acest
lucru însă nu înseamnă că multiculturalismul se opune schimbării. Multiculturalismul liberal
recunoaște că schimbarea în lumea contemporană este inevitabilă, deci scopul acestei politici nu
este conservarea culturilor în starea lor primară. Multiculturalismul liberal izvorăște din dorința de
reușită a membrilor societății. Iar această reușită depinde de respectul și înflorirea grupurilor
culturale ale indivizilor. 6
5 Bhikhu Parekh, Rethinking Multiculturalism. Cultural Diversity And Political Theory, Macmillan, London, 2000,p. 4
6Salat Levente, Multiculturalismul Liberal . Bazele normative ale existenței minoritare autentice, Editura Polirom,
Iași 2001, p86.

În acest cadru își face apariția conceptul de toleranță, toleranța diferențelor culturale. În procesul
de acomodare culturală a populațiilor diferite statele, este necesară abordarea unei politici de
recunoaștere a diferențelor culturale, în special o politică de afirmare, de apreciere pozitivă, de
acceptare a meritelor și valorii culturilor minoritare și – totodată – de susținere și promovare publică
a acestor culturi.
Aceste politci ale multiculturalismului liberal cere ca statele multiculturale să implementeze
politici publice menite „să mențină și să prețuiască diferențele, nu doar acum, ci pentru totdeauna” 7
Uniunea Europeană este fondată pe principiul „unitate în diversitate”: diversitatea culturilor,
obiceiurilor, credințelor și limbilor. Tratatele Uniunii au încercat să mențină valori precum
credința, rațiunea, gândirea critică, ce definesc spiritul european și care sunt supuse mereu unor
confruntări din parea unui nou, diferit sau străin. Capacitatea de adaptabilitate a Europei este ceea
ce o ține în viață astăzi mai mult decât oricând, totuși în ultima perioadă aceasta da semne de
coroziune.
Islamul în Europa- Multiculturalism la răscruce ?
Dacă în trecut discutam despre o invadare progresivă a Occidentului în Islam, prima data prin
imperialism și colonialism, astăzi prin economie, tehnologie, media, ideologii, instituțiui de drept
etc, putem clar afirma că Islamul este în Occident.
Prezența musulmanilor în Europa se amplifică pe zi ce trece iar cultul islamic se exprimă printr-o
multitudine de voci, regăsibile atât la nivel de elită, cât și la nivel popular. Această reformă treptată
a unui Islam laic și modern este în strânsă legătură8 cu o rețea de relații, asociații, moschee și
instituții care se suprapun și se extind în Europa, încluzând bineînțeles persoane fizice și organizații
din întreaga lume islamică. Chiar dacă prezența lor este una destul de numeroasă, frica de
musulmani după atentatele de la 11 septembrie și evenimentele mai actuale din Bruxelles, îi
conduce pe mulți să se gândească dacă musulmanii pot trăi în Europa. Problema principală a acestei
percepții își regăsește bazele în schimbul de valori între lumea musulmană și lumea politică
occidentală. Din Evul Mediu factorii politici pe care am construit Occidentul sunt diferiți de cei
folosiți în altă parte. Este un element central, deoarece atunci când vorbim cu persoane de religie
musulmană sau care provin din aceea zonă, de politica noastră, nu putem să începem de la percepția
pe care o deținem, cea a religiei în afara statului.
7 „to mantain and cherish distinctness, not just now but forever” remarcă a lui Charles Taylor regăsibilă la,
Huzum Eugen, Ce este multiculturalismul? , publicat în Ana Gugiuman (coord), I dei si valori perene in stiintele
socio- umane. Studii și cercetări, Argonaut, Cluj-Napoca, 2009, pp. 45-60;
8Transnational public sphere
Grillo R. e Soares B. F., Transnational Islam in Western Europe , in ISIM rewiew 15, ISIM, Leiden 2005, p. 11.
http://www.iiav.nl/ezines/email/isimreview/2005/no15.pdf

Excluderea elementului religios a fost un concept ce a stat la baza construcției unei Europe
politice, a unui sistem politic internațional, a suveranității statale , dar nu poate fi înțeles de un
devotat musulman. Imposibilitatea de percepție a acestor elemente se datorează culturii care este și
cauza eșecului de a crea unu dialog între cultura europeană și cea islamică.
Între cultura europeană și cea islamică există un schimb și o critică constantă. Cultura este mai
întâi de toate un proces uman care evoluează și se transformă, din acest motiv cele două culturi vor
reuși să conviețuiască doar dacă vor da importanță și la ceea ce se întâmplă în exterior. Mă refer la
islamul european care nu se poate izola de restul societății, nu poate trăi în ignoranță, fără a se
preocupa de ceea ce se întâmplă în exteriorul lui. Acesta se regăsește într-un spațiu multi-cultural
comun, în care dialogul este fundamental.
Cultura musulmană trăiește o criză morală a drepturilor persoanei, a libertăților individuale, a
spiritului critic, dar nici cultura europeană nu a scăpat de criză, aceasta trăiește o pierdere de sens
datorită pierderii credinței în elementul divin. Poate într-un fel sau altul cele două culturi s-ar putea
ajuta reciproc în a-și regăsii ceea ce au pierdut. Și poate doar așa s-ar putea institui dialogul și
respectul, și totodată ar exista posibilitatea de a conviețui.
Islamul este migrator, nu doar că este religia cu vocație universalistă a unui popor de nomazi, ci
pentru că naște cu o migrație. Expansiunea sa înspre est și ovest a fost una destul de ușoară, în
schimb cea spre nord este clar mult mai grea de realizat. În Europa, cu excepția Spaniei și a Siciliei,
Islamul nu a reusit să se stabilească în mod permanent, doar în anumite zone a Europei orientale
acesta sa permanentizat prin instituirea unor instituții stabile. Născut ca un fenomen migrator,
acesta nu acceptă să rămână în minoranță. Un musulman ar trebui să trăiască într-o societate
structurată și instituționalizată islamic, deci nu ar putea trăi într-o societate care nu este ca atare,
chiar daca aceasta îl acceptă.
Islamul a devenit a doua religie în aproape toate țările din Europa, este o transformare istorică.
Imigranții ce vin în număr mare pe acest continent decid să trăiască într-o societate non-islamică
deoarece ca persoane caută să-și îmbunătățească propria viață prin găsirea unui loc de muncă, în
primă instanță. Abia apoi aceștia vor simți nevoia șă-și exprime propria identitate islamică și să
înceapă să o transmită unei alte generații și/sau să o exprime public societății. Această evoluție îl
consolidează ca identitate culturală pentru noua Europa. Problema majoră este ceea a identității
naționale, sau a ideii de apartenență la spațiul european. Societățile devin din ce în ce mai
multirasiale, multietnice, multiculturale, multireligioase și multilingve.
Astfel se creează diferențe notabile între populația rezidentă și imigranți, diferențe de
reprezentare psihosocială a ambelor categorii, ce pot fi reduse doar prin politici bine puse la punct
de către instituțiile Uniunii Europene și de sporirea gradului de toleranță culturală.

Constituția Europeană , construcție juridico-filosofică, propusă cu mulți ani în urmă, s-a izbit de
refuzul unei autoacceptări conștiente. Apariția unei situații de mare urgență, în fața căreia
fluctuațiile ideologice și vagul identitar din ce în ce mai vizibil trebuie să se retragă pentru a face
loc soluțiilor concrete, instituțiile europene arătându-și neputința de a face față unei asemenea
provocări majore. În final, liderii europeni au adoptat în Tratatul Constituțional și mai apoi în
Tratatul de la Lisabona o exprimare neutră, ce precizează că „valorile comune statelor membre” se
inspiră „din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile
universale, care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale persoanei”. În Preambul și în
Art.1a, sunt enumerate aceste valori: „libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, demnitatea
umană”. În plus, această comunitate se bazează pe „respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor persoanelor care aparțin minorităților” și se caracterizează prin „pluralism,
nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”. Scopul ei este de a
promova „pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale”, „coeziunea economică, socială și
teritorială, precum și solidaritatea între statele membre” (Art.2), iar prin aceste declarații, ea devine
și o comunitate de valori, și o comunitate de scop, de destin.9
Spaima de celălat este trăită astăzi nu numai de o parte a opiniei publice și politice care o
convertește în discursuri islamofobe sau xenofobe, și de cealaltă parte de „emițătorii unui discurs
încărcat aprioric de culpabilitatea pe care am fost învățați că e bine să o simțim față de civilizația
bunăstării și a libertății în care trăiește încă Europa”.10
Problema „refugiaților“ reprezintă o provocare, în sens religios,pentru instituțiile bisericești și pe
cele politice, mai ales pe acelea care se revendică de la principiile creștinismului. Reacțiile, din
ambele părți fiind diverse.
Fluxul de imigranți este adesea o potențială amenințare la adresa culturii țării de destinație și o
provocare pentru valorile de bază și obiceiurile culturale și lingvistice ale acesteia. Aceste
diversități culturale pot afecta cu ușurință ideea de stat pe care Occidentul o deține de la originile
sale. Dacă cultura locală se slăbește treptat, datorită ciocnirilor dintre diferitele percepții, acestea ar
avea o încărcătură politică care ar avea un rol decisiv, până și pentru o Uniune puternica ca cea
europenă.
Trebuie să identificăm două categorii distincte de populații musulmane, diferențiate de o serie de
factori semnificativi,socio-economici și culturali. Este vorba de comunitățile musulmane din spațiul
Europei occidentale, în special al statelor membre UE și de comunitățile musulmane din Balcani.
9 Tratatul De La Lisabona De Modificare A Tratatului Privind Uniunea Europeană Și A Tratatului De Instituire A
Comunității Europene, Bruxelles, 3 decembrie 2007, regăsibilmls
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/cg00014.ro07.pdf
10Alexăndrescu Raluca, Criza identitară europeană și refugiații,
http://www.revista22.ro/criza-identitara-europeana-si-refugiatii-59103.html

Diferențele dintre cele două tipuri pornesc de la legătura acestora cu statul de origine, de exemplu:
în timp ce în Europa occidentală, un număr însemnat al membrilor comunităților musulmane sunt
emigranți, aflați la a doua sau a treia generație, populațiile musulmane din Balcani sunt indigene,
situație posibilă și datorită condițiilor istorice .11
Integrarea acestora este un proces dificil de realizat, ei ar trebui să cunoască națiunea primitoare
și mai ales cultura acesteia. Acest lucru ar simplifica integrarea lor și i-ar ajuta să devină o parte
integrată în sistem. Statul primitor ar trebui să înțeleagă drepturile acestora și să îi respecte, doar
apoi aceștia ar putea să se simtă ca acasă. Imigranții aduc cu ei „pachete culturale „12 adică un
ansamblu de obiceiuri sacre, din care ar trebui să aleagă cele fundamentale pentru ei și cele care nu
sunt atât de importante.
Yahia Hendi identifică un mesaj pe care musulmanii europeni ar trebui să îl dea Europei, care se
bazează pe trei principii: aceiași politică de justiție pentru toți; egalitatea economică, astfel, orice
persoană care gestionează proiecte pentru stabilitatea financiară sau economică acționează în
beneficiul tuturor; clauza de comunitate, dacă trăim toți în același teritoriu,trebuie să funcționăm ca
o comunitate indiferent de apartenența etnică sau religioasă. 13
Pentru o integrare eficientă, politicile adoptate și aplicate de factorii decizionali trebuie să aibă în
vedere aspecte specifice sensibile, precum religia, legislația și educația, în măsura în care acestea
pot influența puternic dimensiuni ale securității naționale, precum cea socioeconomică, culturală, și,
nu în ultimul rând, cea politică.
Datorită faptului că aspectul integrării este frecvent definit ca unul de
compatibilitate/incompatibilitate dintre valorile Islamului și valorile Europene, în multe țări din
Europa, relația dintre populația locală și imigranți a fost marcată de conflicte culturale, dintre care
s-au evidențiat acelea privind simbolurile islamice.
Europa a ajuns la un moment important al destinului său ca actor cu manifestare globală. Nevoia
de a deveni un actor global credibil și activ, poate fi realizată și prin atitudine adoptată vizavi de
problema islamului.
11 Dinu Mihai-Stefan, Rolul religiei în construcția viitoarei Europe, Editura Universității Naționale de Apărare
„CarolI”, București,2009, pag23.
12 Yahia Hendi, Imam la Georgetown University, Washington D.C., SUA, Islam in Europa Islam europeo , Milano
2005, pag 81
13 Il messaggio che, credo, dovrebbero offrire i musulmani europei all’Europa consta di tre principi: la politica della
giustizia per tutti; l’economia dell’uguaglianza, per cui, chiunque gestisca i progetti di stabilità finanziaria o
economica deve agire per il beneficio di tutti; la clausola di comunità, con la convinzione che, vivendo tutti nello
stesso territorio, dobbiamo funzionare come comunità, indipendentemente dal nostro sfondo etico e religioso.

Concluzii
La sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 ai secolului XX, în Occident au început să circule
din ce în ce mai insistent diferite modele multiculturaliste. Ideea diversității culturale, a
amestecului generos și tolerant de culturi, religii a fost înțeleasă de majoritatea mai mult sau mai
puțin .
Totuși astăzi Europa se regăsește la un moment de răscruce pentru acest multiculturalism. Marile
fluxuri migratorii provoacă instabilitate politică, economică și nu în ultimul râd socială.
Europenii încep să vadă Islamul drept o amenințare asupra securității lor, și din ce în ce mai des
aceștia adoptă poziții agresive . Această poziție agresivă poate cauza eșecul integrării musulmanilor
în Europa.
Bagajul cultural de care dispun musulmanii ce decid să reînceapă o nouă viața pe continentul
european, ar trebui să fie redus la lucrurile esențiale. Aceștia ar trebui să renunțe la poziția lor
autoconservatoare și de respingere a valorilor europene.
Francis Fukuyama susținea că Europa ar putea deveni un „front de luptă al islamului“, situație
care ar putea fi soluționată pașnic prin integrarea musulmanilor care trăiesc în Europa în societatea
occidentală. Există și ideea că secolul XXI ar putea vedea o Europă islamică deoarece migrarea
acestora este una din ce în ce mai mare, iar sporul de natalitate a musulmanilor este cu mult mai
ridicat decât cel european.
Am putea într-un final afirma că Europa a devenit într-o oarecare măsură și musulmană , iar
islamul devine și el european în mod treptapt. Islam european se regăsește într-un islam global și
este o religie nu prea diferită de ceea a lumii islamice, ea trăiește într-un spațiu social care îi
transformă câteva aspecte și le amestecă cu alte stiluri de viață și tradiții.
Cultura europeană și cea musulmană sunt într-un proces de modelare, prima având un efect mai
mare asupra ultimei, mai ales dacă ne referimm stric la spațiul european. Poate încetul cu încetul cei
din urmă vor înțelege necesitatea de a deprinde noțiunile indispensabile civilizației europene, cum
ar fi democrația, laicitatea, pluralismul, cultural și religios, societatea civilă și nu în ultmul rând
drepturile individuale ale omului.

Bibliografie
Cărți:
1. Bhikhu Parekh, Rethinking Multiculturalism. Cultural Diversity And Political Theory,
Macmillan, London, 2000.
2.Cojocaru Constantin, Migrație și globalizare, Editura Universitaria, Craiova, 2009
3.Dinu Mihai-Stefan, Rolul religiei în construcția viitoarei Europe, Editura Universității
Naționale de Apărare „CarolI”, București,2009
4.Dobrota, N., Dicționar de economie, Editura Economica, București, 1999
5.Gugiuman Ana (coord), I dei si valori perene in stiintele socio- umane . Studii și cercetări,
Argonaut, Cluj-Napoca, 2009.
6.Salat Levente, Multiculturalismul Liberal . Bazele normative ale existenței minoritare
autentice, Editura Polirom, Iași 2001.
Articole:
1. Yahia Hendi, Imam la Georgetown University, Washington D.C., SUA, Islam in Europa
Islam europeo , Milano 2005
2.Grillo R. e Soares B. F., Transnational Islam in Western Europe , in ISIM rewiew 15, ISIM,
Leiden 2005,
3.Riza, Radu, Repere istorice ale fenoenului migrațional , Revista de Științe Politice nr 27,
2010.
Resurse web:
•Alexăndrescu Raluca, Criza identitară europeană și refugiații http://www.revista22.ro/criza-
identitara-europeana-si-refugiatii-59103.html
•Tratatul De La Lisabona De Modificare A Tratatului Privind Uniunea Europeană Și A
Tratatului De Instituire A Comunității Europene, Bruxelles, 3 decembrie 2007.
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/cg00014.ro07.pdf