SPAȚIULUI DE NUTRIȚIE ȘI A EPOCII DE SEMĂNAT ASUPRA PRINCIPALELOR ÎNSUȘIRI FENOLOGICE, CARACTERE MORFOLOGICE ȘI DE PRODUCȚIE, LA MAZĂREA DE GRĂDINĂ”… [612035]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA: HORTICULTURĂ
,,STUDIUL PRIVIIND INFLUENȚA
SPAȚIULUI DE NUTRIȚIE ȘI A EPOCII DE
SEMĂNAT ASUPRA PRINCIPALELOR
ÎNSUȘIRI FENOLOGICE, CARACTERE
MORFOLOGICE ȘI DE PRODUCȚIE, LA
MAZĂREA DE GRĂDINĂ”
Îndrumator științific, Absolvent: [anonimizat].univ.dr.ing. Nicolae LASCU Răzvan-Ștefăniță DOBRESCU

CRAIOVA
2018
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………….

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL STRICT AL
TEMEI ABORDATE
1.1. SISTEMATICA, ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE A MAZĂRII …….…
1.2. IMPORTANȚA ALIMENTARĂ ȘI ECONOMICĂ ………………………………………….
1.3. CACTERELE BOTANICE ȘI PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ALE
MAZĂRII ……………………………………………………………………………………………………..
1.3.1 Organe vegetative ………………………………………………………………………………………
1.3.2. Organe generative în procesul de fructificare ………………………………………………..
1.4. SOIURI ………………………………………………………………………………………………………..
1.5. CERINȚE FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE …………………………………………
1.6. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIIND TEHNOLOGIA DE
CULTURĂ A MAZĂRII DE GRĂDINĂ ………………………………………………………..
1.6.1. Alegerea și pregătirea terenului …………………………………………………………………
1.6.2. Fertilizarea ……………………………………………………………………………………………..
1.6.3. Perioada de înființare a culturii de mazăre de grădină ………………………………….
1.6.4. Întreținerea culturii de mazăre de grădină …………………………………………………..
1.6.4.1 Combaterea buruienilor ………………………………………………………………………
1.6.4.2 Irugarea culturii de mazăre ………………………………………………………………….
1.6.4.3. Combaterea bolilor și dăunătorilor ………………………………………………………
1.6.5. Recoltarea ……………………………………………………………………………………………..
1.7 TEHNOLOGIA VALORIFICĂRII ÎN STARE PROASPĂTĂ A MAZĂRII ……….
1.8. CONDIȚII DE CALITATE PENTRU CONSUM ÎN STARE PROASPĂTĂ …….
PARTEA II. MATERIAL ȘI METODA
2.1 NECESITATEA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR ……………………………………
2.2 MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODA DE LUCRU ……………………………………
PARTEA III. REZULTATE ȘI DISCUȚII
3.1. REZULTATE OBȚINUTE
CONCLUZII ……………………………………………………..…………..…………
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………..………………………..
INTRODUCERE
2

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Legumicultura reprezintă un domeniu cu un grad de intensivizare înalt și o pondere
deosebită, având implicații mari în economia națională și mai ales în alimentația populației,
în cadrul producției agricole din țara noastră.
Consumul de legume a crescut considerabil, în mod special în țările dezvoltate
economic, datorită efectului favorabil asupra organismului uman în ultima perioadă.
În atenția oamenilor de știință va fi studierea și rezolvarea problemelor principale care
pornesc din cerințele reale ale producției în fiecare zonă agricolă.
Este foarte importantă astăzi, producerea legumelor, având în vedere că se pune mare
accent pe o alimentație bogată în fructe și legume.
În România, dintre speciile legumicole cultivate, mazărea de grădină, care are
numeroase întrebuințări, ocupă un loc important. Boabele verzi de mazăre de grădină au o
valoare alimentară mai mare decât a păstăilor de fasole de grădină, 98cal./100 g față de 35
cal./l00 g cât este la fasole păstăi (Scurtu I. 1998). Acestea se consumă atât în stare proaspătă,
cât și sub formă conservată sau congelată, în extra sezon. De la mazărea de grădină se pot
consumă și boabe uscate (semințe ajunse la maturitatea fiziologică), care sunt foarte nutritive,
deoarece sunt bogate în hidrați de carbon.
Pentru a obține producții rentabile de mazăre de grădină este nevoie, pe lângă folosirea
unui complex de măsuri corespunzătoare, cum ar fi cele de protecție fitosanitară, se impune și
alegerea judicioasă a cultivarului, astfel încât să corespundă atât condițiilor pedoclimatice din
zona de cultivare, cât și a celor de calitate.
Rolul principal al sistemului de agricultură este de a crea hrană mult mai naturală, mai
potrivită pentru metabolismul organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și
dezvoltarea mediului, a respectului față de natură și legile ei.
Ritmul ridicat de creștere a populației la nivel mondial, ne obligă într-un fel la
exploatarea cât mai eficientă a posibilităților existente, la identificarea și promovarea unor
soluții noi, dar care totuși să corespundă cerințelor noi, adaptate potențialului economic al
fermierilor din România.
Aceste argumente prezentate au motivat alegerea temei de cercetare și de aceea ne-am
propus îmbunătățirea culturii mazărei de grădină, prin cunoașterea cultivarului utilizat.
PARTEA I.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL
3

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
STRICT AL TEMEI ABORDATE
1.1. SISTEMATICA, ORIGINEA ȘI ARIA DE RĂSPÂNDIRE A MAZĂRII
Mazărea care este denumită științific Pisum, provine de la cuvântul grecesc „pisos” și
se întâlnește în scrierile învățatului grec Teofrast. Romanii și grecii cultivau o plantă
asemănătoare cu mazărea de azi.
Pisum sativum L. este divizată în două subspecii:
-subspecia hortense A. et Gr. = mazărea de grădină
-subspecia arvense A. et Gr. = mazărea de câmp.
După Jukovski, și citat de Ionescu și colaboratorii 1967, mazărea face parte din
ordinul Leguminosales (Fabales), familia Papilionaceae Aschers (Fabaceae). Ordinul acesta
a fost considerat o singură familie, și anume Leguminosae Juss.
Pisum sativum (L.) este specia cea mai cunoscută, cuprinzând o serie de soiuri care se
deosebesc între ele după mărimea și culoarea semințelor, grosimea și înălțimea tulpinii,
forma inflorescenței sau culoarea hilului.
India de N-E, Afganistan și țărmurile Mării Mediterane, sunt centre geografice de
origine pentru mazăre.
Cultura mazării pe continentul european, datează, conform unor cercetători încă din
epoca de piatră, iar după alții datând din epoca bronzului. Boabele de mazăre găsite în cadrul
săpăturilor arheologice din Elveția, Franța și subteranele de la Aggatelek, Ungaria indică o
vechime mai mare de 5000 de ani.
1.2 IMPORTANȚA ALIMENTARĂ ȘI ECONOMICĂ
4

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Mazărea de grădină se cultivă în general pentru boabe verzi și mai puțin pentru păstăi
tinere (la începutul formării boabelor în păstaie). Boabele verzi de mazăre de grădină au o
valoare alimentară superioară față de păstăile de fasole de grădină, 98cal./100 g față de 35
cal./l00 g cât este la fasole păstăi (Scurtu I. 1998). Acestea se pot consuma în stare proaspătă,
iar sub formă conservată sau congelată, în extra sezon. De la mazărea de grădină se pot
consuma și boabe uscate (semințe la maturitatea fiziologică), care sunt foarte nutritive, fiind
bogate în hidrați de carbon.
Mazărea de grădină se recoltează pe la sfârșitul lunii mai, când lipsa altor legume
proaspete cultivate în câmp, se resimte, fapt ce prezintă o importanță deosebită în rezolvarea
problemelor de alimentație primăvara. (Scurtu I. 1998).
Din cauza conținutului ridicat în compuși chimici și al valorii energetice, mazărea de
grădină se află în primele 10 specii legumicole.
Conținutul semințelor de mazăre de grădină în principalele grupe de compuși chimici
în cele două stări (verzi și uscate), atestă tipul glucidic al țesutului de rezervă pe care-l
reprezintă boabele (tabelul nr.1.2.l). (după Bodea C. 1984)
Tabelul nr.l.2.1
BoabeRaportareApăSubstanță
uscatăAmidonZaharuriCelulozăProteină
(Nx6,25)Cenușă
verzi% s.p.76,0423,965,463,682,637,440,93
uscate% s.u.–22,7915,3110,9731,053.88
% s.u.10,090,053,06,126,82,8
s.p.= substanță proaspătă s.u.= substanță uscată
Mazărea de grădină este un produs vegetal care are un conținut mare de proteine.
Proteina din mazăre este calitativ superioară datorită conținutului său în aminoacizi esențiali,
conținând: triptofan (2,25 g), lizină (1,73 g), izoleucină (1,73 g), raportate la 100 g produs. O
importanță mare o prezintă conținutul în aminoacidul lizină, care este apropiat de cel al
laptelui smântânit, dar este superior celui din semințele de soia, cunoscând faptul că sursa
principală de proteine pentru majoritatea populației globului o reprezintă cerealele care sunt
deficitare în lizină.
Eficiența economică a culturii de mazăre de grădină reiese din costul seminței și al
îngrășămintelor chimice cât și a consumului minim de forță de muncă. Astfel, pentru
aprovizionarea fabricilor de conserve, unitățile mari cultivatoare de mazăre de grădină, ,
realizează un consum de forță de muncă de 93 ore/ha, iar productivitatea muncii de 25,8 ore
om/t, la o producție medie de 3,5 t/ha boabe verzi ( Scurtu I. 1998). Cultivatorii particulari pot
5

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
crește eficiența economică prin realizarea unor producții cât mai timpurii, ce pot fi valorificate
la prețuri mai rentabile. Aceasta se realizează în special prin semănarea în câmp la sfârșitul
toamnei sau în timpul iernii, când condițiile climatice permit, a unor soiuri timpurii care au
rezistență la temperaturi scăzute negative.
Valoarea economică reiese și din faptul că după ce are loc recoltarea păstăilor pentru
boabe verzi, resturile vegetale pot fi încorporate în sol prin arătură și folosite astfel ca
îngrășământ verde, dar ăpot constitui și un furaj valoros pentru hrana animalelor sau. De
asemenea este foarte important rolul pe care-1 are mazărea ca plantă ce îmbogățește
conținutul solului în azot, datorită bacteriilor fixatoare a azotului atmosferic care se dezvoltă
pe rădăcini.
1.3 CARACTERELE BOTANICE ȘI PARTICULARITĂȚILE
BIOLOGICE ALE MAZĂRII
6

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
1.3.1 Organe vegetative
Mazărea de grădină este o plantă anuală care are o perioadă de vegetație, redată prin
numărul de zile de la răsărire la maturitatea tehnologică, de 50 – 75 zile, perioadă în care se
realizează o sumă a gradelor de temperatură medie zilnică de 800 °C pâna la 1200 °C. Aceste
valori pot varia în funcție de soi, de tehnologia aplicată (în special de perioada de înființare a
culturii) și condițiile climatice.
Rădăcina la mazăre este pivotanta, dezvoltându-se repede într-un timp foarte scurt de
la răsărirea plantelor, și pătrunzând adânc în sol, în unele cazuri până la 100 cm. Din rădăcina
principală pornește o rețea de rădăcini laterale care în cea mai mare parte se răspândesc în sol
la 20 – 40 cm adâncime în funcție de soi, de gradul de pregătire al terenului și de tipul de sol.
Soiurile cu port pitic au în general sistemul radicular superficial și mai puțin dezvoltat, ele
fiind mai puțin rezistente la secetă în comparație cu cele cu port înalt (Maier I. 1969). Pe
ramificațiile laterale se formează numeroase nodozități care conțin bacterii (Bacillus
radicicola sau Rizobium leguminosarum) având rolul de a fixa azotul atmosferic în forme ușor
asimilabile.
Tulpina mazării, care mai are și denumirea de „vrej" este erbacee, goală în interior și
rotundă. Se află forme erecte, semierecte și forme cu tulpină culcată. Lungimea variază de la
20 cm până la 200 cm în funcție de soi, dar și de condițiile de vegetație (Gabriela Doru,
1970). Numărul de internodii, din care sunt alcătuite tulpinile plantelor de mazăre, este un
caracter calitativ de soi, fiind mai puțin influențat de condițiile climatice, ele modificând
lungimea dintre intrenodii.
Frunza mazării este paripenat compusă, fiind alcătuită din una sau mai multe perechi
de frunzulițe numite foliole, alterne din punct de vedere al inserției pe tulpină și se termină cu
un cârcel care se ramifică la frunzele din etajele superioare. S-au creat soiuri de tip „ afila", la
care majoritatea foliolelor sunt transformate în cârcei și care au o rezistență mai ridicată la
cădere din cauza faptului că plantele se autosusțin. Baza frunzei este îmbrăcată în două
frunzuțe crestate, numite stipele, ele fiind asemănătoare cu foliolele, însă mai mici și lipsite
de pețiol. Stipelele, la mazărea furajeră, prezintă o pată de culoare violacee, care permite
identificarea și înlăturarea acesteia din culturile semincere de mazăre de grădină (Gabriela
Doru, 1970).
1.3.2 Organe generative în procesul de fructificare
7

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Florile la mazăre sunt mari, au culori albe verzui câteodată cu striațiuni roze, grupate
într-o inflorescență de tip racem și apar la subsuara frunzelor din gulerașul stipelelor,
începând, în general, de la al 5 – lea nod până la al 20 – lea, în funcție de soi. Floarea este
hermafrodită, papilionată, zigomorfa și pentameră. Caliciul este format din 5 sepale
concrescute, iar corola din 5 petale de diferite mărimi și forme, și anume: petala superioară,
mai mare, numită „ vexil" sau „stindard" acoperă parțial două petale laterale mai mici și
legate, numite „ aripi", care la rândul lor acoperă restul de două petale concrescute între ele,
formând „carena" sau „luntrită". Androceul este format din 10 stamine, nouă dintre ele sunt
concrescute prin filamentele lor, formând un tub, iar una este liberă. Gineceul este
unicarpeler, ovarul este cilindric, cu o singură lojă care are mai multe ovule, din care după
fecundare se vor forma semințele. În vârful ovarului se găsește stigmatul acoperit cu perișori
deși ca o perie care au rolul de a fixa grăunciorii de polen galben-portocalii puși în libertate de
cele 10 stamine (Gabriela Doru, 1970). Înflorirea are loc după 30 – 35 de zile de la răsărirea
plantelor, de la baza plantei spre vârf, în funcție de soi. Durata înfloririi este de 20 – 25 zile,
fiind în funcție nu numai de soiul cultivat, ci și de condițiile climatice ale anului respectiv. În
anii în care temperaturile sunt scăzute și precipitațiile multe, în timpul perioadei de vegetație
a mazării înflorirea este întârziată, iar în anii secetoși și călduroși înflorirea este mai timpurie,
dar perioada înfloririi este mai mică (Scurtu I. 1998). Polenizarea are loc în interiorul
bobocului, înainte de deschiderea florii, ducând la o autogamie aproape completă, dar faptul
că insectele vizitează florile de mazăre în special în anii secetoși poate duce la o alogamie de
până la 3 % sau chiar mai mare. Legarea păstăilor se produce, în general, după 4-6 zile de la
deschiderea florilor și formarea boabelor în păstaie se realizează după 5 -8 zile de la legarea
lor în funcție de condițiile climatice din perioada înfloritului, dar și de soi.
Fructul la mazăre este o păstaie, deshiscentă la maturitatea fiziologică, cu lungimea
de 6 – 12 cm și de formă în general cilindrică, caractere ce diferă în funcție de soi și
agrotehnică. La unele soiuri păstăile sunt liniare (drepte), iar la altele curbate spre vârf sau pe
toată lungimea, vârful păstăii poate fi ascuțit, puțin lățit sau obtuz. Suprafața păstăii poate fi
netedă sau să prezinte o rețea de nervuri. În păstaie se află de la 5 la 12 semințe, în funcție de
soi și de condițiile climatice din timpul procesului de fecundare, care la maturitatea de
consum au culoarea verde cu diferite nuanțe. Fructele de mazăre sunt dulci și fragede
deoarece conțin o cantitate însemnată de zahăr. Durata păstrării acestor însușiri diferă după
soi și condițiile de vegetație, mai ales de temperatură. Pe măsură ce înaintează spre
maturitatea fiziologică, boabele își pierd dulceața, se întăresc și devin făinoase. Aceste
modificări au loc ca o consecință a schimbării raportului dintre conținutul în zahăr și cel de
8

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
amidon din bob. În faza în care bobul crește în dimensiuni, acesta conține puțin amidon, însă
când încetează să crească în volum și crește numai în greutate, procentul de zahăr scade în
favoarea amidonului (Gabriela Dom, 1970). Realizarea maturității tehnologice a semințelor la
mazărea de grădină se consideră atunci când raportul dintre zahăr și amidon este unitar. La
maturitatea fiziologică, semințele de mazăre de grădină au tegumentul zbârcit sau neted,
forma ovoidă, sferică, cubică, unghiulară sau turtită, iar culoarea lor poate fi galbenă, galbenă
deschis, verde, verde deschis cu reflexe albicioase, în funcție de soi. Semințele au mărime
variabilă, distingându-se pe baza acestui caracter, soiuri cu semințe mari, când greutatea a
1000 de semințe (MMB) depășește 250 g, semințe mijlocii între 200 g și 250 g și cu semințe
mici – sub 200 g. Numărul de semințe la 1 gram este de 1 – 3, iar facultatea germinativă este
de 85 – 95 % și durează 3-4 ani, ceva mai mare, până la 5 ani la soiurile cu bobul rotund
(Scurtu I. 1998).
1.4 SOIURI
9

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Mazărea de grădină este una dintre speciile de plante legumicole care dispun de un
mare număr de soiuri.
Clasificarea soiurilor de mazăre de grădină, în general, este complexă datorită faptului
că această specie oferă o mare diversitate genetică, dar și legată de condițiile de cultură. Între
soiuri, în ceea ce privește fotoperioada, există o diferențiere, unele fiind de fotoperioadă
lungă, altele de fotoperioadă scurtă, dar și neutre la durata de lumină a zilei. Pentru a clasifica
soirilor de mazăre de grădină se au în vedere o serie de caractere cum ar fi: perioada de
vegetație, mărimea boabelor la maturitatea de consum, prezența stratului pergamentos la
păstaie, habitusul plantelor, culoarea, forma și aspectul tegumentului semințelor la maturitatea
fiziologică, etc.
Ținând seama de perioada de vegetație, care poate fi exprimată atât prin numărul de
zile cât și prin suma gradelor de temperatură medie sau utilă zilnică de la răsărirea plantelor la
maturitatea tehnologică, soiurile sunt încadrate în 5 grupe, și anume: extratimpurii, timpurii,
semitimpurii, semitârzii și târzii. Având în vedere dimensiunile boabelor la maturitatea de
consum, soiurile se pot încadra în grupele stabilite prin STAS în: extrafine, foarte fine, fine,
mijlociu de fine și obișnuite.
Soiurile se împart în două grupe, în funcție de prezența sau absența stratului
pergamentos la păstaie,.
Prima grupă cuprinde soiurile cu păstaia lată, fragedă și lipsită de țesutul celulozic (tip
„mangetout") care pot fi folosite înainte de formarea boabelor în păstaie la prepararea
mâncărurilor, asemănător cu păstăile de fasole de grădină. Astfel de soiuri sunt răspândite în
oarecare măsură în țările din apusul Europei și mai puțin în S.U.A. (Gabriela Doru, 1970).
Din a doua grupă fac parte soiurile la care păstaia este mai celulozică din cauza
țesutului pergamentos care o căptușește, fiind destinate consumului de boabe verzi. Soiurile
acestea sunt cele mai răspândite în cultură, atât pentru industrializare sau congelare, cât și
pentru consum în stare proaspătă a boabelor la maturitatea tehnologică.
*După înălțimea plantelor, soiurile se clasifică în soiuri cu port pitic, semiînalt
și înalt. Soiurile cu port pitic și semiînalt prezintă o creștere a plantelor pâna la 40 – 70 cm
înălțime, și sunt cele mai fregvent cultivate (Gabriela Doru, 1970). Acestea pot fi recoltate
mecanizat, datorită faptului că se mențin mai bine pe verticală, au o durată a înfloritului mai
redusă și un procent mai mare de păstăi pe plantă ajunse la maturitatea tehnologică în același
timp, iar păstăile sunt grupate în jumătatea superioară a plantei. Soiurile cu port înalt prezintă
o creștere a tulpinii de până la 2 – 3 m înălțime, ceea ce micșorează posibilitatea de a le cultiva
10

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
pe suprafețe mari. In unele țări, precum Franța, S.U.A., creșterea în lungime a tulpinii la
aceste soiuri se limitează prin cârnire (ciupitul vârfului plantelor) după apariția câtorva etaje
de flori, iar pentru a nu avea loc culcarea vrejurilor, acestea se susțin asemenea fasolei
urcătoare (Gabriela Doru, 1970). Soiurile cu port înalt prezintă interes deoarece se pot obține
producții mai mari la unitatea de suprafață și există posibilitatea de eșalonare a consumului în
stare proaspătă.
În țară noastră, soiurile de mazăre de grădină indicate pentru cultură sunt clasificate
după forma bobului la maturitatea fiziologică în două grupe: soiuri cu bob neted și soiuri cu
bob zbârcit. Pentru fiecare soi este specificată grupa de calitate a boabelor la maturitatea de
consum și de precocitate.
1.5. CERINȚELE FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE
11

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Mazărea este o plantă legumicolă care are cerințe moderate față de căldură.
Temperaturile minime ale solului necesare germinării semințelor sunt de 1-2 °C la soiurile cu
semințe rotunde și netede și de 4 – 6 °C la cele cu semințe zbârcite (zaharate), intervalul optim
este de 4,4 – 23,9 °C, iar temperatura optimă de 23,9 °C.
Plantele tinere sunt rezistente la temperaturi negative în aer de -4 °C – 8 °C, iar
temperaturile cele mai bune de creștere sunt cupinse între 20 -25 °C. Când temperatura
depășește 26 -28 °C, producția scade mult, iar la peste 30 °C procesele de fructificare sunt
stânjenite.
Unele soiuri prezintă o rezistență mai bună la temperaturi scăzute, de aceea ele pot fi
semănate din toamnă.
Mazărea de grădină, cu toare că are un sistem radicular puternic, este pretențioasă la
umiditatea din sol, în special în faza de germinare a semințelor precum și în faza fructificării,
aceste cerințe situându-se în jurul unui plafon de 70 % din capacitatea de câmp pentru apă a
solului. Mazărea cu tegumentul semințelor neted sau puțin zbârcit, pentru a răsări, absoarbe
apă în proporție de 106 -107 % din greutatea ei, iar cea cu tegumentul zbârcit de 150 – 155 %
(Gabriela Doru, 1970).
În faza de germinare, excesul de umiditate, asociat cu temperaturi scăzute (sub 5 °C),
duce la putrezirea semințelor, iar după răsărire pote avea loc stagnarea creșterii și dezvoltării
plantelor precum și sensibilizarea acestora la atacul unor agenți patogeni. Seceta atmosferică
prelungită, de asemenea, influențează negativ procesul de înflorire și de fructificare.
Sub raportul cerințelor față de elementele nutritive, se evidențiază faptul că la plantele
de mazăre azotul este necesar pentru stimularea pornirii în vegetație având efect favorabil
asupra calității producției, fapt pentru care se aplică la începutul perioadei de vegetație.
În faza de înflorire dar și cea de fructificare, fosforul și potasiu au un rol determinant,
asigurând desfășurarea în bune condiții a acestor procese.
Cu toate că are cerințe mari față de conținutul în humus al solului, nu are nevoie de o
fertilizare abundentă cu gunoi de grajd în anul culturii.
Cu privire la condițiile de sol, mazărea de grădină da rezultate bune pe terenuri cu
textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă, cu stratul arabil profund, afânate, cu un conținut
mare în fosfor și potasiu, cu o mare capacitate de reținere a apei și cu o reacție neutră sau ușor
alcalină (ph=6,5-7,5).
Ca plantă premergătoare, mazărea de grădină se poate cultiva după orice cultură, care
eliberează terenul toamna, mai devreme. Sunt recomandate ca bune premergătoare:
12

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
castraveții, tomatele, cartofii și nu în ultimul rând varza, care au fost fertilizate cu gunoi de
grajd și care părăsesc terenul devreme în toamnă (Scurtul. 1998).
1.6 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND TEHNOLOGIA DE
CULTURĂ A MAZĂRII DE GRĂDINĂ
1.6.1 Alegerea și pregătirea terenului.
Terenurile stabilite pentru cultivarea mazării de grădină trebuie să corespundă
cerințelor caracteristice ale acesteia. Pentru cultura mazării se alege un sol mijlociu, care să se
încălzească repede, adânc afânat, bogat în humus, potasiu, fosfor, și calciu, cu o bună
capacitate de a reține apa, dar cu nivelul de apă freatică mai în profunzime, cu reacție neutră
sau ușor alcalină.
Pregătirea corespunzătoare a solului trebuie să răspundă unor cerințe cum ar fi:
acumularea apei și drenarea ei în adâncime de unde plantele de mazăre o pot lua în caz de
secetă, distrugerea buruienilor și a germenilor de agenți patogeni și dăunători, afânarea și
aerisirea solului care favorizează și dezvoltarea bacteriilor aerobe pe sistemul radicular cu rol
în fixarea azotului atmosferic și realizarea unui strat bine mărunțit care să permită efectuarea
semănatului în bune condiții (Gabriela Doru, 1970).
Cerințele acestea se realizează prin mai multe lucrări care încep toamna cu nivelarea
de exploatare, fertilizarea de bază cu superfosfat și sare potasică și arătura la adâncimea de 25
– 30 cm. La cultura de primăvară, prin lucrările solului din primăvară trebuie să se realizeze
un strat afânat și bine mărunțit, pentru ca răsărirea plantelor să fie uniformă. Peste arătura
adâncă de toamnă se lucrează cu combinatorul, se fertilizează cu azotat de amoniu precum și
cu diferența din dozele de superfosfat și sare potasică, se erbicidează și se grăpează imediat
pentru încorporarea erbicidului și a îngrășămintelor, apoi la câteva zile de la erbicidare se
seamănă.
În cadrul rotației culturilor este indicat ca mazărea să urmeze după culturi prăsitoare
care lasă terenul curat de buruieni. În general sunt bune pentru mazăre ca premergătoare toate
culturile, indiferent dacă sunt legumicole, tehnice sau de altă natură, care au primit doze mari
de îngrășăminte organice și minerale.
1.6.2 Fertilizarea
13

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Administrarea îngrășemintelor are ca scop prevenirea insuficienței elementelor
nutritive din sol și asigurarea unui conținut corespunzător cerințelor potențialului biologic de
producție al speciei sau cultivarului respectiv.
La aplicarea îngrășemintelor, pentru cultura mazării de grădină, trebuie avut în vedere
unele aspecte determinate de faptul că mazărea este o cultură de prim sezon, cu o perioadă de
vegetație scurtă care permite efectuarea de culturi succesive și cu cerințe diferite față de
principalele elemente nutritive din sol.
În urma cercetărilor efectuate, cerințele mazării față de elementele nutritive se prezintă
astfel:
*cerință relativ mică față de fosfor;
*cerință mijlocie față de potasiu;
*cerință mare și foarte mare față de azot, satisfăcută în cea mai mare
parte cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot atmosferic, aflate în nodozitățile rădăcinii
(Gabriela Doru, 1970).
Influența îngrășemintelor fosfatice și potasice este vizibilă asupra înfloririi și a
producției de păstăi, iar azotul administrat la începutul culturii stimulează pornirea în
vegetație și are efect benefic asupra calității bobelor.
În urma studiilor efectuate, la cultura mazăre de de grădină, a fost pecizat consumul
specific pentru principalele elemente nutritive la unitatea de produs proaspăt, (tabelul nr.
1.6.2.1).
Consumul specific de elemente nutritive al mazării
Tabelul nr.1.6.2.1.
SPECIA DESTINAȚIA KG s.a. /tona de produs proaspăt
NP205K20
Mazăre de grădină 5,52,73,2
Aceste elemente, împreună cu datele care se referă la tipul de sol și la conținutul
acestuia în elemente minerale, determinat prin cartări agrochimice efectuate la 2 – 3 ani,
permit stabilirea dozelor de îngrășeminte chimice necesare spre a fi administrate culturii de
mazăre.
La cultura de mazăre de grădină, aplicarea îngrășemintelor chimice se face și în
funcție de destinația culturii, și anume, pentru consum în stare proaspătă sau pentru
industrializare.
Având în vedere cerințele mazării privind elementele nutritive, precum și conținutul
solului în aceste elemente, se pot stabili dozele optime de fertilizare pentru tipul de sol
14

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
specific pe care se amplasează cultura. Aceste doze de fertilizare trebuie să permită o bună
dezvoltare și creștere a plantelor , dar și o protecție a solului în sensul de a nu se ajunge la
conținutul în exces pentru vreunul dintre elemente în sol.
Cercetările efectuate privind fertilizarea culturii de mazăre denotă că dozele
recomandate sunt încadrate într-un anumit interval valoric, dozele optime stabilindu-se în
funcție de textura și structura solului, conținutul acestuia în elemente nutritive, cerințele
mazării față de acestea și chiar de cultivarul folosit. Soiurile care prezintă o mare variabilitate
în ceea ce privește durata perioadei de vegetație și a unor însușiri morfologice și de producție
(înălțimea plantei, biomasa epigee, mărimea boabelor), implică și o anumită valoare a dozelor
optime de fertilizare.
1.6.3 Perioada de înființare a culturii de mazăre de grădină
Cultura de mazăre de grădină se înființează exclusiv prin semănat direct în câmp.
Perioada de înființare a culturii depinde de cerințele față de temperatură, a varietății
folosite și de destinație. Cerințele față de temperatură a unor varietăți de mazăre, pe fenofaze,
sunt prezentate în tabelul nr.1.6.3.1
Cerințele față de temperatură a unor varietăți de mazăre
Tabelul nr.1.6.3.1
Tempe-Tempe-TemeraturaTemperaturile extreme pe care le
raturaraturaOptimă suportă
Varietatea pentruoptimăpentru creș-In faza deDupăIn faza
germinarepentrutere și dez-semințerăsărireînfloririi și
germinarevoltarenegeminate fructificării
°C°C°C°C°C°C
Glaucospermum 1-318-2025-28-35-6; -835
(bob neted)
medulare 6-918-2026-28-202-335
(bob zbârcit)
(după Gabriela Doru, 1970)
În cazurile cele mai frecvente, semănatul se efectuează, primăvara devreme, în
decursul lunii martie, iar în regiunile mai nordice până la 5 – 10 aprilie, cel mai târziu.
Unii autori recomandă ca perioadă optimă de semănat când temperatura medie în sol,
este de 3,5-9 °, la adâncimea de semănat de 4 – 7 cm. Semănatul, pentru producțiile timpurii,
se execută în luna martie cât mai timpuriu posibil, chiar în ferestrele iernii când condițiile
pedo-climatice permit, folosind soiuri timpurii și cu rezistență la temperaturi scăzute negative.
15

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
După Maier I. (1969), anumite soiuri – cele zaharate, cu tegumentul seminței zbârcit –
fiind mai sensibile la temperaturi scăzute și în special la oscilații mari de temperatură, nu
trebuie semănate prea devreme, pentru a nu apărea goluri în cultură.
În urma experiențelor efectuate în țara noastră și a observațiilor practicienilor, rezultă
că în anii normali din punct de vedere climatic, semănatul este bine să fie făcut, în județele de
lângă Dunăre, la sfârșitul lunii februarie, în Câmpia Română și Câmpia de Vest la începutul
lunii martie și în regiunile mai nordice în a doua jumătate a lunii martie.
Pentru obținerea de producții extatimpurii se poate semăna chiar din toamnă sau în
ferestrele iernii, folosind soiuri din grupa celor timpurii, dar cu rezistență la temperaturi
scăzute negative.
Mulți cercetători au abordat problema eșalonării producției la mazărea de grădină în
vederea prelungirii duratei de consum în stare proaspătă și de asigurare cu materie primă a
fabricilor de conserve. Practicarea epocilor de însămânțare la grupele de soiuri extratimpurii,
timpurii și semitimpurii trebuie să se facă numai atunci când diferența între perioadele de
vegetație ale soiurilor cultivate este mai mare de 6 zile. Semănarea în epoci diferite se poate
folosi pentru soiurile tardive în așa fel încât să se extindă perioada de recoltare, pentru sudul
țării, până la sfârșitul lunii iunie sau prima decadă a lunii iulie.
Referitor la schema de înființare a culturii, mazărea de grădină se seamănă în rânduri
echidistante la 20 – 30 cm, sau în benzi de câte 6-8 rânduri la 12 – 15 cm între rânduri și 70 –
75 cm între benzi.
După Maier I. (1969) semănarea se face în rânduri la 15 – 20 cm distanță sau în benzi
de 5 – 8 rânduri cu intervalele între benzi de 40 – 45 cm.
În cazul semănării pe straturi înălțate cu lățimea la coronament de 94 cm, pe un strat se
însămânțează 7 rânduri la 12,5 cm între ele, ca și pe teren nemodelat.
Pe suprafețe mari, destinate pentru asigurarea cu materie primă a fabricilor de
conserve, unde recoltarea se face mecanizat, mazărea se seamănă pe teren nemodelat în
rânduri echidistante la 12,5 cm cu semănătoarea SUP 21(29), la care sunt închise tuburile
semănătorii din dreptul roților tractorului la fiecare al treilea parcurs, realizându-se astfel
poteci în cultură care sunt necesare pentru aplicarea lucrărilor mecanice de întreținere
(erbicidat postemergent, tratamente fitosanitare, etc.)
Cantitatea de sămânță necesară pentru însămânțare, la unitatea de suprafață, diferă în
funcție de soi (mărimea semințelor și particularitățile biologice), de schema de semănat, de
epoca la care se realizează însămânțarea, fiind cuprinsă între 120 kg/ha și 240 kg/ha. Pentru
soiurile timpurii și cele cu bob mare și zbârcit se folosește o cantitate mai mare de sămânță,
16

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
între 180 kg/ha și 240 kg/ha, pentru cele târzii și cu boabe mici între 120 kg/ha și 170 kg/ha
(Maierl. 1969).
După recomandărille firmei olandeze Royal-Sluis (1992), numărul de plante la m2 este
este important, depinzând de varietate, tipul și fertilitatea solului, precum și de alte condiții de
creștere.
Formula de calcul a necesarului de sămânță la hectar pentru însămânțare este:
densitatea plantelor x MMB
kg sămință la ha = –––––––––––––––––––
procentul de germinare în câmp
Procentul de germinare în câmp este stabilit în funcție de procentul de germinare
determinat în laborator mai puțin 15 % din acesta, deoarece condițiile de germinare din câmp
sunt mai puțin favorabile ca cele din laborator.
Penrtru cultura mazării de grădină, densitatea recomandată este de 100 plante/m2.
După unii autori norma de sămânță la hectar se calculează după
formula:
A x 100
X =…………………………
B
în care: X = norma de semănat la hectar;
A = norma de semănat la hectar pentru semințe de calitatea I-a; B = valoarea culturală
a semințelor ce urmează a fi semănate.
Această normă de sămânță la unitatea de suprafață calculată trebuie mărită atunci când
însămănțarea se face din toamnă sau în timpul iernii, când se seamănă mai adânc, terenul este
mai bulgăros, timpul la semănat este secetos, etc.
1.6.4 Întreținerea culturii de mazăre de grădină
Mazărea de grădină are o perioadă scurtă de vegetație ceea ce implică și un volum mai
redus a lucrărilor de întreținere a culturii.
17

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
După semănat este necesară o tăvălugire care restabilește capilaritatea stratului de sol
în care au fost introduse semințele și asigură umezirea lor uniformă, realizând în același timp
o nivelare a terenului deosebit de importantă în cazul recoltării mecanizate (Gbriela Doru,
1970).
Dacă după semănat au căzut ploi puternice, suprafața solului se tasează, formând o
crustă groasă, în special pe terenurile grele, care împiedică sau diminuează pătrunderea
aerului către semințele germinate. Pentru dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot atmosferic
de pe rădăcilile plantelor de mazăre este nevoie, de asemenea, ca aerul să pătrundă cu ușurință
în sol. De aceea, în cazul formării acestei cruste, se face chiar înainte de răsărirea plantelor o
grăpare cu sapa rotativă având ghearele orientate invers față de sensul de înaintare, sau cu
grapa stelată (Gabriela Doru, 1970).
După ce are loc răsărirea plantelor de mazăre, lucrările de întreținere sunt axate pe
următoarele scopuri: menținerea solului în stare afânată, combaterea buruienilor, asigurarea
plantelor cu elementele necesare creșterii și dezvoltării pe diferite căi și sub forme diferite,
combaterea bolilor și a dăunătorilor.
La aplicarea lucrărilor de întreținere în perioada de vegetație a culturilor de mazăre,
trebuie avut în vedere că parcurgerea principalelor etape fenologice se face într-un interval de
timp relativ scurt și ca atare întârzierea aplicării acestor lucrări diminuează mult eficiența lor.
1.6.4.1 Combaterea buruienilor
Lucrarea aceasta impune atât intervenția mecanică cât și chimică în special în primele
faze de creștere și dezvoltare a plantelor de mazăre.
După răsărirea plantelor, când rândurile se cunosc bine se face mecanic prima
mobilizare a solului în mod obișnuit, fie cu grapa, dar nu în lungul rândurilor, fie cu
prășitoarea printre rânduri, când distanța dintre ele este mai mare. Mai târziu, după 1-2
săptămâni, se face a doua mobilizare a solului, care este de fapt ultima, cu prășitoarea printre
rânduri, sau în cazul semănăturilor în benzi, numai pe intervalele dintre benzi.
În culturile compacte, care au distanțe mici între rânduri, prașilele nu se pot efectua
decât în primele faze de dezvoltate a plantelor, după care acestea acoperă aproape complet
intrevalul dintre rânduri, legându-se unele de altele cu ajutorul cârceilor și umbrind terenul
astfel încât crusta nu se mai formează, iar primele buruieni sunt înăbușite. La culturile acestea,
care sunt destinate, în general, asigurării cu materie primă a fabricilor de conserve, probleme
deosebite ridică buruienile cu apariție târzie, care se dezvoltă în faza de înflorire și fructificare
a mazării, din care, cu ocazia recoltării mecanice și a sortării boabelor verzi de mazăre, foarte
18

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
greu se pot separa fructele nemature ale unor buruieni ca zârna (Solanum nigrum), păstăile de
muștar sălbatic (Sinapis arvense), glomerulele de lobodă și fructele de ridichii sălbatice care
au aceeași densitate și dimensiuni ca boabele verzi de mazăre (Gabriela Doru, 1970).
Combaterea chimică a buruienilor din cultura de mazăre cu ajutorul erbicidelor, este
considerată ca fiind măsura cea mai eficientă. O folosire corectă a erbicidelor în combaterea
buruienilor crează condiții dintre cele mai favorabile pentru creșterea și dezvoltarea normală a
plantelor, dar și pentru extinderea mecanizării procesului de producție.
Pentru combaterea chimică a buruienilor din cultura de mazăre de grădină avem la
dispoziție o serie de erbicide, dar utilizarea acestora necesită o foarte mare atenție privind
dozele și momentele de aplicare.
1.6.4.2 Irigarea culturii de mazăre
Referitor la regimul de apă, mazărea este mai pretențioasă în special în timpul răsăririi
și în faza înfloririi și legării păstăilor, aceste cerințe fiind modeste, situându-se în jurul unui
plafon de 70 % din capacitatea de câmp a solului pentru apă (Maier L, 1969).
Semințele de mazăre cu tegumentul neted sau puțin zbârcit, pentru a răsări, absorb apă
în proporție de 106 – 107 % din greutatea lor, iar cele cu tegumentul zbârcit, de 150 – 155 %
(Gabriela Doru, 1970).
Semințele cu tegumentul zbârcit manifestă o sensibilitate mai mare față de excesul de
apă din sol și putrezesc ușor mai cu seamă pe vreme rece. Ca atare, dacă după semănat
urmează o perioadă cu temperaturi scăzute nu se recomandă irigarea, chiar dacă este necesară
aceasta.
Mulți autori, pentru cultura de mazăre din primăvară, recomandă efectuarea a două
udări prin aspersie sau prin rigole pe terenurile modelate, în condiții de secetă prelungită, cu
norme de udare de 300 – 400 m3 apă/ha. Prima udare se execută în luna aprilie înainte de
înflorit, iar cea dea doua în luna mai în perioada de formare a boabelor.
Numărul udărilor de mazăre crește în cazul culturii de mazăre la care semănatul se
face în lunile de vară (cultura de toamnă), asigurându-se astfel o umiditate optimă în sol (între
70 % și 80 % din capacitatea maximă de câmp pentru apă).
1.6.4.3 Combaterea bolilor și dăunătorilor
19

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Calitatea și cantitatea producție de mazăre sunt determinate atât de potențialul biologic
de producție al soiului cultivat, cât și de tehnologia aplicată, în cadrul căreia combaterea
bolilor și a dăunătorilor ocupă un loc valoros.
Paraziții cei mai importanți și frecvenți (0,5 – 27 %) sunt speciile de ciuperci din
complexul Ascochyta. Atacul acestor ciuperci, din complexul Ascochyta, determină
importante pierderi cantitative și calitative de recoltă. Astfel s-au consemnat în țara noastră în
perioada 1961 – 1971 pierderi care s-au ridicat până la 50 – 60 % .
Dintre aceste ciuperci care se transmit prin sol, sunt prezente pe semințele de mazăre
Botrytis cinerea Pers. (0,29 – 15 %), Sclerotinia sclerotiorum (Lib) De Bary (0,5 – 10 %),
Rhizoctonia solanii Kurn (22 – 53 %) și Fusarium ssp. (1-13 %).
Chiar dacă sunt într-un număr mai redus de specii decât la alte plante cultivate,
dăunătorii mazării pot provoca pierderi de producție deosebit de importante (în anumiți ani și
în unele zone ale țării depășind 20 – 30 %). Dintre aceștia se menționează: gărgărița mazării
(Bruchus pisorum L.), păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum Harr.), gărgărița
frunzelor de mazăre (Sitona lineatus L.), molia mazării (Laspeyresia nigricans F.), iar în
ultima perioadă semnalându-se atacuri din ce în ce mai pronunțate a unor specii de Mamestra.
1.6.5 Recoltarea
Recoltarea mazării se poate face manual sau mecanic, în funcție de scopul culturii.
Pentru stabilirea momentului favorabil de recoltare, după o săptămână de la formarea
boabelor în păstaie, cultura de mazăre trebuie să fie verificată zilnic. Aprecierea momentului
recoltării (a gradului de maturitate tehnologică a boabelor din păstaie) se face prin:
– aprecieri subiective: gradul de umplere a păstăilor cu semințe, gradul de suculență a
semințelor prin strivirea între degete a boabelor în care caz trebuie să se elimine sucul care
20

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
separă cotiledoanelor de pieliță, gustul boabelor care trebuie să fie dulce, numărul de păstăi pe
plantă cu boabele ajunse la maturitatea tehnologică și culoarea tegumentului care trebuie să
fie specifică soiului;
– aprecieri obiective, prin metote chimice: determinarea zahărului, a insolubilului în
alcool, a amidonului, etc, și metode fizice bazate pe măsurarea cu ajutorul aparatelor a unor
caracteristici fizice care se află în directă legătură cu stadiul de maturitate, precum:
elasticitatea boabelor cu aparatul Raifetester; rezistența texturii boabelor la apăsare cu
maturometrul și rezistența boabelor la forfecare cu tendometrul.
Recoltarea manuală a păstăilor de mazăre ajunse la maturitatea de consum a boabelor
din păstaie, destinate consumului în stare proapăta, se face eșalonat în 3 – 4 etape la un
interval de 3 – 4 zile. Pentru consumul în stare proaspătă recoltarea se face când 70 – 80 % din
boabe au ajuns la maturitatea tehnologică, iar pentru industrializare atunci când numărul de
păstăi pe plantă cu boabe ajunse la maturitatea tehnologică este între 75 – 90 %, iar
randamentul la batozare de 40 – 45 % boabe din greutatea păstăilor.
Recoltarea mecanizată a mazării destinată pentru industrializare poate fi făcută cu
mașina de recoltat mazăre, în acest caz, imediat după cosire se transportă la locurile de
batozare, iar lucrare ce se face cu batoze speciale, fixe. Batozarea se poate executa și în lan,
cu batoze mobile de tipurile: Cizholm, Rider, I.M.C., Herbot sau K.B.K..
1.7. TEHNOLOGIA VALORIFICĂRII ÎN STARE PROASPĂTĂ
A MAZĂRII DE GRĂDINĂ
Semințele verzi de mazăre de grădină sunt consumate înainte de-a fi ajuns la
maturitatea fiziologică, atât în stare proaspătă cât și conservată.
Perioada de consum în stare proaspătă este între 10 mai și 15 iulie, cu un maximum la
20 iunie, iar pentru consumul în stare conservată (termosterilizată, congelată etc.) în restul
21

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
anului. Există și o posibilitate mai puțin practicată de-a cultiva mazărea în cultură dublă după
spanac, însămânțată la începutul lunii iulie, soiuri timpurii în cultură irigată, cu recoltare în
luna septembrie (Butnaru, H. și colab., 1982, citați de Beceanu D. Chira A., 2003)).
Recoltarea se execută când 70-80% din păstăi au atins maturitatea tehnologică.
Conform SR 8947, păstăile trebuie să conțină minim 5 boabe la calitatea I și minim 3 boabe la
calitatea II. Boabele trebuie să fie bine formate, fine, suculente, suficient de ferme, astfel încât
atunci când vor fi strânse între degete, se vor turti fără să se spargă.
Gradul de maturare va fi incomplet, fără amidonare (gust făinos) sau supramaturare
(separarea cotiledoanelor). Perioada optimă apare în funcție de condițiile climatice, după circa
3 săptămâni de la scuturarea florilor (21 ± 3 zile) la soiurile zaharate (cu bob zbârcit) și după
15 ± 2 zile de la scuturarea florilor, la soiurile cu bobul neted.
Mazărea pentru conservare poate fi recoltată cu mai multă siguranță dacă se apelează
la metode de control al gradului de maturare, și anume:
– fizice (maturometre,tenderometre);
– chimice (substanța uscată, raportul amidon/zahăr);
– tehnologice (randamentul în boabe).
Datele sunt caracteristice pe grupe de soiuri, iar indicele tenderometric optim este de
circa 110, pe o scară de la 74 – 140. ( Beceanu D., Chira A., 2003).
Recoltarea manuală se practică pentru consumul direct și solicită 110 norme zilnice
de muncă la hectar. Se execută 2-3 recoltări la interval de 3-4 zile, iar cantitatea zilnică
recoltată de un muncitor nu depășește 40 kg păstăi (Doru Gabriela, 1970). La mazărea
zaharată (cu bobul zbârcit), recoltarea manuală într-o singură trecere prin smulgere, la o epocă
intermediară, permite economisirea forței de muncă, dar păstăile au stadii de maturare diferite
și trebuie sortate, putând fi consumate și la un grad de maturitate mai avansat. În același timp
se va executa și condiționarea, păstăile fiind sortate și ambalate în lăzi P sau M3 .
Păstăile calitatea I vor fi proaspete, turgescente, tipice pentru soiul din care provin, cu
peduncul atașat și fără vătămări sau semne de încingere. Ambalajele vor conține minim 20 kg
păstăi bine așezate și îndesate, pentru a nu interveni frecarea în timpul transportului și se
execută prerăcire la 0-4 0C.
Recoltarea mecanizată se poate face cu MRM-2,2M + U650 (L-400), fluxurile
tehnologice fiind difgerite. Prima fază este smulgerea și tăierea (3 – 3,5 ha/10 -12 ore), iar faza
a doua, treieratul, se realizează în staționar, cu batoza pentru boabe verzi (500-1000 Kg/oră
+3 – 4 t vreji). Mașina MRM – 2,2 M poate fi folosită cu elevator pentru încărcarea plantelor
direct în remorcă. Alimentarea cu vreji a batozei se efectuează din remorcă. Prin intermediul
22

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
unui lanț cu gheare, vrejii sunt introduși în tamburul cu palete, unde păstăile se desfac sub
loviturile paletelor. Boabele cad pe covorul de cauciuc și apoi sunt transportate cu elevatorul
la vânturătoare. Aici are loc separarea tecilor, frunzelor, vrejii și alte impurități ușoare, cu
ajutorul unui curent de aer. Pe sitele vibratoare se separă impuritățile minerale, mai grele.
După cântărirea automată, se execută spălarea într-un spălător cu flotație, care îndepărtează
restul impurităților (coji, boabe seci sau sparte) și sucul din spargerea boabelor. Colectarea
boabelor poate fi făcută în ambalajele de transport sau în bazine de stocaj. Fiind un produs cu
o stabilitate mai mică de 4 ore, boabele verzi de mazăre se transportă în bene sau în cisterne
cu apă rece (sub 12-14 0C) clorinată cu 5 până la 20 – 30 mg clor activ la litru (30 – 40 % apă,
restul boabe). Dacă stația de batozare se află la peste 25 km de fabrică, în apă se introduc
calupuri de gheață, iar clorinarea se face la limita superioară (Beceanu D., Chira A., 2003).
Metodele moderne de recoltare constau în batozarea mazării direct în lan, după ce a
fost în prealabil recoltată, fie din recoltare și batozare într-o singură trecere. În primul caz,
sunt necesare 2 mașini, una pentru recoltare și a doua pentru batozare în mișcare (batoze
mobile). În cel de-al doilea caz, se folosesc mașini autopropulsate de recoltat și batozat
(treierat) mazărea (Patron, P. I., 1989; Chaux, Cl. și Foury, Cl., 1994, citați de Beceanu D. și
Chira A., 2003).
Păstăile de mazăre valorificate ca atare , înregistrează în 24 de ore pierderi de 15 ±
10% sub formă de scăderi în greutate sau deprecieri calitative, dacă staționează în spații
nerăcite. La 5 – 80 C, pierderile se reduc la 4-7 % în interval de 3 – 6 zile, dar boabele devin
făinoase, amidonul depășind 8 %, iar monoglucidele scăzând de la 5 % la mai puțin de 1 %
( Beceanu D., Chira A., 2003).
Depozitarea și păstrarea temporară a păstăilor este avizată doar la 0/ -0,5 0C și UR
85 – 90 % timp de 5 – 8 zile, dacă recoltarea a vut loc în condiții bune și s-a continuat cu
prerăcirea.
Deși sunt mai stabile sub raport calitativ în păstăi, boabele suportă greu păstrarea,
continuându-și evoluția spre amidonare.
Chiar la această temperatură scăzută, căldura degajată este cea mai ridicată
(9MJ/t/24h), de circa zece ori mai mare decât căldura degajată de mere, pere sau struguri
( Beceanu D., Chira A., 2003).
Transportul mazării păstăi prerăcite se face în mașini frigorifice, la 0 – 40C, doar pe o
distanță care poate fi străbătută în 1 – 2 zile maxim. Studiile de atmosferă controlată au stabilit
că 5 – 7 % CO2 prelungește durata păstrării frigorifice la 20 zile. Livrarea are loc în condiții
23

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
de refrigerare, iar prezentarea mărfii în magazine este sub formă preambalată, în pungi de
polietilenă cu capacitatea de 1 Kg ( Beceanu D., Chira A., 2003)..
1.8. CONDIȚII DE CALITATE PENTRU CONSUM ÎN STARE PROASPĂTĂ
Condițiile de calitate conform STAS-lui SR 8947/2003
24

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Acest standard se aplică la mazărea verde din soiuri (cultivare) provenite din Pisum
sativum L. pentru a fi livrată în stare proaspătă la consumatori. Mazărea verde pentru
prelucrarea industrială este exclusă.
După tipul de consum mazărea verde este clasificată în două grupe:
– mazăre decorticată (rotundă, creață) destinată consumului fără păstaie;
– mazăre care se mănâncă cu totul și mazăre cu păstaie dulce destinate consumului
cu păstaie.
Prevederi referitoare la calitate
Scopul standardului este de a defini cerințele de calitate ale mazărei verzi la stadiul de
control, după ce are loc condiționarea și ambalarea.
Cerințe minimale
La toate categoriile, ținând seama de prevederile specifice pentru fiecare categorie și
de toleranțele admise,
♦ păstăile trebuie să fie:
-întregi, însă mazărea care se consumă cu totul și mazărea cu păstaie dulce
pot avea capetele înlăturate;
-sănătoase (produsul afectat de putrezire sau depreciere, astfel încât să îl facă
impropriu consumului, este exclus);
-curate, lipsite practic de orice materii străine vizibile (inclusiv de părți
florare);
-fără filamente tari sau pielițe la mazărea care se mănâncă cu totul și mazărea
cu păstaie dulce;
-practic fără dăunători;
-practic fără deprecieri cauzate de dăunători;
-fără umiditate exterioară anormală;
-fără orice miros și/sau gust străin.
♦ semințele trebuie să fie:
-proaspete;
-sănătoase (produsul afectat de putrezire sau depreciere, așa încât să îl facă
impropriu consumului, este exclus);
-cu dezvoltare normală în păstăi;
-practic fără dăunători;
-practic fără deprecieri cauzate de dăunători;
25

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
-fără orice miros și/sau gust străin. ;
Dezvoltarea și starea mazărei verzi trebuie să fie astfel încât să le permită:
– să suporte transportul și manipularea;
– să ajungă în condiții satisfăcătoare la locul de destinație.
Clasificare
Mazărea păstăi se clasifică în două categorii, și anume:
1) Categoria I
Mazărea verde din această categorie trebuie să fie de calitate bună și caracteristică
soiului și/sau tipului comercial.
Păstăile trebuie să fie:
– proaspete și turgescente;
– fără deprecieri cauzate de grindină;
– fără deprecieri cauzate de încingere.
Pentru mazărea de decorticat:
♦ păstăile trebuie să fie:
– cu pedunculul prezent;
– bine umplute, conținând cel puțin cinci semințe;
Următoarele defecte ușoare ale păstăii sunt totuși acceptate, cu condiția ca acestea să
nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, menținerea calității și prezentarea în
ambalaj:
-ușoare defecte de formă;
-ușoare defecte de colorație;
-ușoare defecte ale pieliței, vătămări și pătări.
♦ semințele trebuie să fie:
-bine formate;
-fragede;
-suculente și suficient de ferme, adică să se turtească și să nu se dezintegreze;
când sunt strânse între două degete;
-dezvoltate cel puțin pe jumătate, dar nu complet;
-neamidonate;
-nevătămate, fără crăpături în pieliță.
Pentru mazărea care se mănâncă cu totul și mazărea cu păstaia dulce:
– semințele dacă sunt prezente trebuie să fie mici și nedezvoltate.
26

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Următoarele defecte ușoare ale păstăii sunt totuși acceptate, cu condiția ca acestea să
nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, menținerea calității și prezentarea în
ambalaj:
-ușoare defecte de formă;
-ușoare defecte de colorație;
-ușoare defecte ale pieliței, vătămări și pătări;
2) Categoria a II-a
Această categorie cuprinde mazăre verde care nu poate fi încadrată la categoria I, dar
corespunde cerințelor minimale specificate mai sus.
Pentru mazărea de decorticat:
-păstăile trebuie să conțină cel puțin trei semințe;
-mazărea poate fi mai dezvoltată decât cea de categoria I, dar cea
supramaturată este exclusă.
Următoarele defecte ușoare ale păstăii sunt totuși admise, respectându-se condiția ca
acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, menținerea calității și
prezentarea în ambalaj:
▪ defecte ale păstăilor
-defecte ale pieliței, vătămări și pătări cu condiția ca acestea să nu avanseze și
să nu existe riscul ca semințele să fie afectate;
-o oarecare pierdere a prospețimii, păstăile veștede fiind excluse.
▪ defecte ale semințelor
-un ușor defect de formă;
-un ușor defect de colorație;
-o ușoară întărire;
-o ușoară depreciere.
Pentru mazărea care se mănâncă cu totul și mazărea cu păstaia dulce:
– semințele dacă sunt prezente, pot fi ceva mai dezvoltate decât la categoria I.
Caracteristici următoare pot fi totuși admise, cu condiția ca mazărea să-și păstreze
caracteristicile privind calitatea, menținerea calității și prezentarea:
-ușoare defecte de formă, inclusiv cele datorate formării semințelor;
-ușoare defecte de colorație;
-ușoare defecte ale pieliței, vătămări și pătări;
-o oarecare pierdere a prospețimii, păstăile veștede fiind excluse.
27

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Prevederi referitoare la calibrare
Calibrarea nu este obligatorie pentru mazărea verde .
Toleranțe
Toleranțele de calitate se acceptă în fiecare ambalaj, pentru produsul care nu este
conform cu cerințele categoriei indicat, astfel:
– La categoria I se admit 10 % din masa mazărei verzi care nu corespund cerințelor
categoriei, însă este conformă cu cele ale categoriei a II-a sau în mod excepțional este admisă
la toleranțele acelei categorii.
– La categoria a II-a se admit 10 % din masa mazărei verzi care nu corespund nici
cerințelor categoriei și nici cerințelor minimale, excepție făcând produsul afectat de putrezire,
boli evolutive sau orice altă depreciere care îl face impropriu pentru consum.
Prevederi referitoare la prezentare
Omogenitate:
– conținutul fiecărui ambalaj trebuie să fie omogen și să conțină numai mazăre verde
de aceeași origine, soi și/sau tip comercial și calitate;
– partea care este vizibilă a conținutului ambalajului trebuie să fie reprezentativă
pentru întregul conținut.
Ambalare:
-mazărea verde trebuie să fie ambalată astfel încât produsul să fie protejat
corespunzător;
-materialele folosite în interiorul ambalajului trebuie să fie noi, curate și de
calitate, astfel încât, să evite producerea oricărei vătămări externe sau interne
produsului;
-utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau etichetelor pentru specificații
comerciale, este permisă doar cu condiția ca imprimarea sau etichetarea să se facă cu cerneală
sau clei netoxice;
-ambalajele trebuie să fie total lipsite de corpuri străine.
Dispoziții privind marcarea
28

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Fiecare ambalaj trebuie să poarte următoarele mențiuni cu caractere grupate pe aceeași
parte, marcate lizibil și indelebil și vizibile din exterior (unitățile de ambalare cu produse
preambalate pentru vânzare directă la consumator nu sunt supuse acestor reguli de marcare
dar se conformează cerințelor naționale, totuși aceste indicații trebuie în orice caz aplicate pe
ambalajele de transport care conțin aceste unități) :
► Identificare
Ambalator Numele și adresa sau
și/sau codul de marcă
Expeditor eliberat sau acceptat oficial
► Natura produsului
– ,,Mazăre de decorticat”, ,,Mazăre care se mănâncă cu totul”, ,,Mazăre cu păstaie
dulce” sau denumiri echivalente, dacă conținutul nu este vizibil din exterior;
– ,,fasonată”, ,,fără vârf și peduncul” sau alte indicații în cazul în care se mănâncă
cu totul și mazărea cu păstaie dulce este prezentată fără peduncul și/sau pistil dacă conținutul
nu este vizibil din exterior.
► Originea produsului
– Țara de origine și eventual zona de producție sau denumirea națională, regională
sau locală;
► Specificații comerciale
– Categoria;
► Marca oficială de control (facultativ)
PARTEA A II-a
2.1 Necesitatea și obiectivele cercetărilor
Mazărea de grădină (Pisum sativum L.) face parte din categoria speciilor
legumicole cu o perioadă scurtă de vegetație și implicit o perioadă relativ restrânsă de consum
29

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
în stare proaspătă și pentru industrializare. Datorită acestui fapt unul dintre obiective a fost și
cunoașterea comportării unor soiuri în vederea eșalonării perioadei de recoltare.
Referitor la eșalonarea producției prin soiuri și anumite tehnologii de cultivare, un
rol important în creșterea capacității de producție până către potențialul biologic al soiului și a
stabilității unor producții ridicate, revine asigurării nivelului necesar de rezistență la condițiile
nefavorabile de mediu. Dintre factorii de mediu, temperatura constituie o condiție primordială
a mediului de cultură, ceea ce explică atenția deosebită care se acordă de mulți cercetători
problemei adaptării soiurilor la temperaturi mult diferite de cele optime, și în special la
oscilațiile mari de temperatură din timpul perioadei de vegetație.
Pornind de la rezultatele obținute pe plan mondial și la noi în țară, s-a realizat o
experiență monofactorială care a cuprins 3 epoci de semănat ale aceluiași soi, în condițiile
pedoclimatice din zona Olteniei.
2.2 Metoda de lucru și materialul biologic
Experiența a fost amplasată la S.D.E BanuMărăcine, în câmpul didactic și
experimental de legumicultură, pe un sol aluvionar, cu o textură luto-argiloasă, .
Ca material biologic s-a folosit soiul de mazăre de grădină Kelvedon, variantele
experimentale fiind:
V1 = epoca I de semănat;
V2 = epoca II de semănat;
V3 = epoca III de semănat;
Semănatul s-a făcut pe 4 rînduri echidistante la 20 cm. pentru fiecare variantă,
experiența fiind amplasată în 3 repetiții, suprafața variantei expeimentale pe repetiție fiind de
2,4 m2.
Pentru prima epocă s-a semănat pe data de 6 martie 2017, a două la un interval de 14
zile după prima epocă, iar a treia după 12 zile de la epoca a doua.
În vederea stabilirii perioadei de vegetație și durata principalelor etape fenologice, în
funție de epoca de semănat, prin înregistrarea datelor fenologice s-a folosit ca metodă de
cercetare ,,observația” , iar pentru unele însușiri morfologice și de producție s-au făcut
determinări și măsurători biometrice .
Determinările și măsurătorile biometrice s-au făcut la maturitatea de consum a
boabelor în păstaie, pentru cunoașterea expresiei fenotipice a unor caractere morfologice și de
30

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
producție în funcție de epoca de semănat, în condițiile pedo-climatice de experimentare,
referitoare la:
– înălțimea totală a plantei (cm);
– înălțimea până la prima păstaie (cm);
– numărul total de internoduri;
– numărul de internoduri până la prima păstaie;
– numărul de păstăi pe plantă;
– numărul de boabe în păstaie;
– producția pe parcela experimentală
În acest sens au fost luate aleatoriu un număr de 100 plante din fiecare variantă-
repețiție, la maturitatea tehnologică a boabelor în păstaie, cărora li s-au făcut determinările și
măsurătorile biometrice conform fișei de cercetare.
Pentru stabilirii limitelor de variabilitate ale principalelor caractere morfologice și de
producție pe variante experimentale, s-au calculat următoarele valori estimative:
-media (x)
-abaterea standard (s)
-coeficientul de variabilitate (s%)
Perioada de vegetație a epocilor de semănat studiate a fost exprimată atât prin numărul
de zile de la răsărirea plantelor la maturitatea tehnologică a boabelor în păstaie și pe etape
fenologice.
2.2 Rezultate obținute
În condițiile pedo-climatice ale anului de experimentare, semănatul în cîmp pentru
prima epocă s-a făcut pe data de 6 martie, pentrru epoca a doua pe data de 20 martie, iar
pentru epoca a treia pe dada de 2 aprilie (tabelul 2.2.1.). În aceste condiții răsărirea plantelor a
31

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
avut loc pe data de 27 martie la epoca I, și în aprile pe data de 6 pentru epoca a II-a și data de
14 pentru epoca a III-a.
Începutul înfloririi plantelor a fost cuprinsă între 17 și 25 mai la toate variantele
experimentale, iar legarea păstăilor a avut loc în ultima decadă a lunii mai pentru primele
două epoci de semănat, și începutul lunii iunie la epoca a treia.
Recoltarea păstăilor la maturitatea de consum a boabelor s-a realizat pe data de 9 iunie
la prima epocă de semănat, pe data de 17 iunie la epoca a doua, și pe data de 22 iunie la epoca
a treia.
Tabelul nr. 2.2.1
Datele calendaristice ale principalelor
etape fenologice la soiul Kelvedon, pe variante experimentale
VarianteData
semănatData
răsărireData
început
înfloritData
legat
păstăiData
format
boabeData
sfârșit
înfloritData
maturitate
tehnică
Epoca I6.0327.0317.0523.0527.051.069.06
Epoca II20.036.0421.0527.052.069.0617.06
Epoca III2.0414.0425.052.066.0613.0622.06
Analizând datele cuprinse în tabelul nr. 2.2.2 cu privire la numărul de zile pentru
parcurgerea perioadei de vegetație și a principalelor etape fenologice, la soiul Kelvedon, se
constată că răsărirea plantelor de mazăre de grădină s-a realizat, în condițiile de
experimentare, după 21 de zile la prima epocă de semănat, după 17 zile la a doua epocă de
semănat și după 13 zile la a treia epocăde semnănat, diferențele între epoci fiind de pănă la 8
zile.
Plantele au început să înflorească după 51 de zile de la răsărirea lor în cazul priemi
epoci de semănat, după 45 de zile la epoca a doua, și după 41 de zile la epoca a treia,
diferențele datorate epocii de semănat ajungând pănă la 10 de zile.
Formarea păstăilor a avut loc după 6 zile de la înflorire pentru plantele semănate în
prima și a doua epocă, și după 8 zile la epoca a III, iar formarea boabelor în păstaie s-a
realizat după 6 zile de la legarea lor la prima și a doua epocă, și după 4 zile la epoca a treia de
semănat.
Durata înfloririi, etapă fenologică foarte importantă pentru ajungerea mai grupată pe
plantă a păstăilor cu boabele la maturitatea tehnologică, a fost de 17 zile la prima epocă, de 18
zile la epoca a doua și de 16 zile la epoca a treia.
32

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Cănd păstăile pe plantă au ajuns la maturitatea tehnologică a boabelor , în proporție de
70 %, durata perioadei de vegetație la soiul Kelvedon a fost de 74 zile cînd semănatul s-a
făcut în prima epocă, de 71 zile la a doua epocă de semănat și de 63 zile la a treia epocă de
semnănat, diferențele între epoci fiind de pănă la 11 zile.
.
Tabelul nr. 2.2.2
Perioada de vegetație și durata principalelor etape fenologice
exprimate în număr de zile la soiul Kelvedon,
în funcție de epoca de semănat

Specificare Număr de zile de la:
Varianta
Semănat –
răsărireRăsărire –
început
înfloritRăsărire –
legat
păstăiRăsărire –
format
boabeRăsărire –
sfârșit
înfloritRăsărire –
maturitate
tehnică
V1- Epoca I 215157636874
V2- Epoca II 174551576371
V3- Epoca III 134149535763
Pe baza datelor obținute prim măsurătorile biometrice efectuaue la plantela maturitatea
tehnologică a boabelor în păstaie, s-a stabilit media aritmetică a valorilor la fiecare însușire.
Asfel, analizând principalele caractere morfologice și de producție ale soiului Kelvedon pe
variante experimentale, din datele cuprinse în tabelul nr. 2.2.3 se constată că înălțimea totală a
plantei a fost, în medie, de 87,9 cm la prima epocă de semănat, de 75,2 cm la epoca a doua, și
de 68,9 cm la epoca a treia. Comparativ cu prima epocă, semănatul la epoca II a determinat o
scădere a înălțimii medii a plantei cu 14 %, iar la epoca a III-a o scădere cu 21,6 %.
Prima păstaie s-a format pe plantă la o înălțime medie de 46,7 cm în cazul semănării la
prime epocă, de 39,3 cm la epoca a doua, și 31,1 cm la epoca a treia. Înălțimea medie până la
prima păstaie reprezintă o însușire importantă pentru recoltarea mecanizată, soiul Kelvedon
prezentând o grupare a păstăilor pe plantă în jumătatea superioară, la toate epocile de
semănat.
Numărul total de internoduri a fost, în medie, de 14,3 la prima epocă de semănat, de
13,2 la epoca a doua, și de 12,8 la epoca a treia, iar numărul de internoduri până la inserția
primei păstăi a fost, în medie, de 9,2 la prima epocă de semănat, de 8,7 la epoca a doua, și de
33

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
8,1 la epoca a treia. Aceste două fiind caractere calitative, sunt mai puțin influențate de
epocile de semănat și de condițiile de mediu din timpul perioadei de vegetație.
Numărul mediu de păstăi pe plantă, de asemenea o însușire importantă pentru
producția la unitatea de suprafață, a fost a fost în medie, de 12,6 la prima epocă de semănat,
de 9,4 la epoca a doua, și de 8,3 la epoca a treia, iar numărul de boabe în păstăi a fost, în
medie, de 7,8 la prima epocă de semănat, de 6,3 la epoca a doua, și de 6,1 la epoca a treia.
Tabelul nr. 2.2.3
Principalele caractere morfologice și de producție la soiul Kelvedon,
în funcție de epoca de semănat

CARACTERULVARIANTE EXPERIMENTALE
Epoca IEpoca IIEpoca III
Înălțimea medie totală – cm – 87,975,268,9
Înălțimea medie până la prima păstaie – cm – 46,739,331,1
Numărul mediu total de internoduri 14,313,212,8
Nr. mediu de internoduri până la prima păstaie 9,28,78,1
Numărul mediu de păstăi pe plantă 12,69,48,3
Numărul mediu de boabe în păstaie 7,86,36,1
Analizând variabilitatea principalelor caractere morfologice și de producție ale soiului
Kelvedon în funcție de epoca de semănat (tabelul nr. 2.2.4), se constată că înălțimea totală a
plantelor a prezentat un coeficient mic de variabilitate (s% = 9) la prima epocă, plantele
prezentând o bună uniformitate pentru acest caracter, și mijlociu la epoca II și III de 10,5 % și
respectiv 12,5 %. Înălțimea până la prima păstaie a prezentat un coeficient mijlociu de
variabilitate la epoca I (s% = 19,7), și mare la epoca II și III de 21,2 % și respectiv 23,5 %,
nu toate plantele având grupate păstăile în jumătatea superioară, însușire mai puțin favorabilă
pentru recoltarea mecanizată. Numărul total de internoduri a prezentat un coeficient mijlociu
de variabilitate pentru toate epocile de semănat cuprins între 13,2 % și 14,8 %. Numărul de
internoduri până la prima păstaie a prezentat, de asemenea, un coeficient mijlociu de
variabilitate la cele trei epoci de semănat, cuprins între 17,4 %și 19,5 %.. Numărul de păstăi
pe plantă a prezentat un coeficient mare de variabilitate la toate cele trei epoci de semănat,
crescînd de la 22,2 % la prima epocă la 26,6 % la epoca II până la 30,1 la epoca III, fiind
foarte mult influențat de condițiile climatice din perioada de înflorire și legare a păstăilor.
Numărul de boabe în păstaie a prezentat un coeficient mijlociu de variabilitate cuprins între
12,7 % la epoca II și 19,6 % la epoca III.
34

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Din analiza variabilității principalelor caractere morfologice și de producție ale soiului
Kelvedon, în funcție de epoca de semănat, s-a constatat o creștere a valorilor coeficientului de
variabilitate de la prima epocă la celelalte două.
Tabelul nr. 2.2.4
Variabilitatea principalele caractere morfologice și de
producție ale soiului de mazăre de grădină Kelvedon
în funcție de epoca de semănat
CARACTERULValori estimative
Epoca I Epoca II Epoca III
xss%xss%xss%
Înălțimea totală
– cm –87,97,99,075,27,910,568,98,512,2
Înălțimea până la prima păstaie
– cm -46,79,219,739,38,321,231,17,323,5
Numărul total de internoduri
14,31,812,613,22,115,912,81,914,8
Nr. de internoduri până la
prima păstaie9,21,617,48,71,719,58,11,518,5
Numărul mediu de păstăi pe
plantă12,62,822,29,42,526,68,32,530,1
Numărul mediu de boabe în
păstaie7,81,114,16,30,812,76,11,219,6
Reprezentând grafic înălțimea medie a plantelor de mazăre în funcție de epoca de
semănat (fig. 2.2.1), se constată că aceasta a fost, în medie, de 87,9 cm la prima epocă de
semănat, de 75,2 cm la epoca a doua, și de 68,9 cm la epoca a treia. Comparativ cu prima
epocă, semănatul la epoca II a determinat o scădere a înălțimii medii a plantei cu 14 %, iar la
epoca a III-a o scădere cu 21,6 %.
Fig. 2.2.1 Înălțimea medie a plantelor pe variante experimentale
la soiul Kelvedon
35

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Șirul de variație al valorilor înălțimii plantelor la soiul Kelvedon în funcție de
specificul variantei experimentale (epoci de semănat), prezintă o dispersie uniformă la
varianta semănată în prima epocă (V1), curba prezentând un singur vîrf, cu cea mai mare
frecvență la centru de clasă cu valoarea de 95 cm (graficul 2.2.2 ). În cazul cînd semănatul s-a
făcut la epoca a doua (V2), se constată o dispersie mai neuniformă a valorilor, curba
prezentănd două vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență la centru de clasă cu valoarea de 75
cm, al doilea, cu o frecvență mai mică, la centru de clasă de 85 cm. La semănatul în epoca a
treia (V3), se constată de asemenea o dispersie neuniformă a valorilor, curba prezentănd trei
vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență la centru de clasă cu valoarea de 65 cm, al doilea, cu
o frecvență mai mică, la centru de clasă de 75 cm, iar al treilea la centrul de clasă cu valoarea
de 55 cm.
Fig. Nr. 2.2.2 Șirul de variație al înălțimii plantelor la soiul Kelvedon
în funcție de epoca de semănat
Reprezentând grafic șirul de variație privind înălțimea plantei până la prima păstaie, la
soiul Kelvedon în funcție de epoca de semănat, din figura 2.2.3 se constată că dispersia
valorilor este uniformă la varianta semănată în prima epocă (V1), curba prezentând un singur
vîrf, cu cea mai mare frecvență la centru de clasă cu valoarea de 47 cm În cazul cînd
semănatul s-a făcut la epoca a doua (V2) și a treia (V3), pe lîngă o scădere a valorilor la
această însușire, se constată o dispersie mai neuniformă a lor. Astfel la la epoca a doua (V2)
curba prezintă două vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență la centru de clasă cu valoarea de
39 cm, și al doilea, cu o frecvență mai mică, la centru de clasă de 47 cm, iar la semănatul în
epoca a treia (V3), curba prezintă de asemenea două vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență la
centru de clasă cu valoarea de 31 cm, și al doilea, cu o frecvență mai mică la centrul de clasă
cu valoarea de 23 cm.
36

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Fig. Nr. 2.2.3 Șirul de variație al înălțimii plantelor până la prima păstaie
la soiul Kelvedon în funcție de epoca de semănat
Reprezentând grafic numărul mediu de păstăi pe plantă în funcție de epoca de semănat
(fig. 2.2.4), se constată că aceasta a fost, în medie, de 12,6 la prima epocă de semănat, de 9,4
la epoca a doua, și de 8,3 cm la epoca a treia. Comparativ cu prima epocă, semănatul la epoca
II a determinat o scădere a numărului mediu de păstăe pe plantă cu 25,4 %, iar la epoca a III-a
o scădere cu 34,1 %.
Fig. 2.2.4 Numărul mediu de păstăi pe plană în funcție de
epoca de semănat la soiul Kelvedon
Șirul de variație privind numărul de păstăi pe plantă la soiul Kelvedon în funcție de
epoca de semănat, (figura 2.2.5) prezintă o dispersie a valorilor neuniformă la varianta
semănată în prima epocă (V1), curba prezentând două vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență,
și anume 24 %, la centru de clasă cu valoarea de 13, iar al doilea, cu o frecvență mai mică (21
%) la valoarea centrului de clasă de 19. În cazul când semănatul s-a făcut la epoca a doua
(V2) și a treia (V3), pe lîngă o scădere a numărului de păstăi pe plantă, se constată o dispersie
mai neuniformă a lor. Astfel la la epoca a doua (V2) curba prezintă două vîrfuri, unul cu cea
mai mare frecvență (28 %) la centru de clasă cu valoarea de 9, și al doilea, cu o frecvență mai
mică (16 %), la centru de clasă cu valoarea de 13, iar la semănatul în epoca a treia (V3), curba
prezintă trei vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență (24 %) la centru de clasă cu valoarea de
7, al doilea, cu o frecvență mai mică (17 %) la centrul de clasă cu valoarea de 13, și al treilea,
cu o frecvență de 5 % la centrul de clasă cu valoarea de 17..
37

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Fig. Nr. 2.2.5 Șirul de variație al numărului de păstăi pe plantă
la soiul Kelvedon în funcție de epoca de semănat
Șirul de variație privind numărul de boabe în păstaie la soiul Kelvedon în funcție de
epoca de semănat, (figura 2.2.6) prezintă o dispersie uniformă a valorilor la variantele
semănate în prima epocă (V1) și epoca a doua (V2), curbele prezentând câte un singur vîrf, cu
cea mai mare frecvență, și anume 28 % la numărul de 7 boabe în păstaie la prima variantă, și
respectiv 32 % la numărul de 6 boabe în păstaie la varianta a doua. În cazul când semănatul s-
a făcut la epoca a treia (V3), pe lîngă o scădere a numărului de păstăi pe plantă, se constată o
dispersie mai neuniformă a lor curba prezintă două vîrfuri, unul cu cea mai mare frecvență (34
%) la numărul de 6 boabe în păstaie, și al doilea, cu o frecvență mai mică (15 %), la numărul
de 8 boabe în păstaie.
Fig. Nr. 2.2.6 Șirul de variație al numărului de boabe în păstăie
la soiul Kelvedon în funcție de epoca de semănat
Referitor la producțiile de păstăi la maturitatea tehnologică a boabelor obținute
pe parcela experimentală de 2,4 m2 la soiul Kelvedon în funcție de epoca de semănat, (tabelul
2.2.5 ), se constată că în condițiile pedoclimatice de experimentare acestea au fost cuprinse
între 1,86 și 3,33 kg/2,4 m2. Luând ca referință prima epocă de semănat (V1), din analiza
statistică a datelor de producție se constată că soiul Kelvedon semănat la epoca a II-a a
determinat o scădere a producției cu 16,22 %, diferența negativă de de 0,54 kg/2,4 m2 nefiind
asigurată statistic, dar semănat la epoca a III-a se constată o scădere a producției cu 41,14 %,
diferența negativă de de 1,47 kg/2,4 m2 fiind asigurată statistic într-un grad distinct
semnificativ.
38

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Sinteza rezultatelor de producție
Tabelul nr 2.2.5
VariantaProducția pe
parcela
experimentală
(kg/2,4 m2)Producția
relativă
(%)Diferența
( ± kg/2,4 m2)Gradul de
semnificație
V1 = Epoca I 3,33100.00
V2 = Epoca II 2,7983,78- 0,54
V3 = Epoca III 1,8658,86- 1,47 o o
DL 5 % = 0,848
DL 1% = 1,269
DL 0,1% = 2,626
CONCLUZII
39

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Pe baza rezultatelor obținute în condițiile pedoclimatice din perioada de vegetație și a
celor tehnologice de experimentare, la soiul Kelvedon semănat la trei epoci, s-au desprins
următoarele:
▪ Perioada de vegetație exprimată prin număr de zile de la răsărirea plantelor la
maturitatea tehnologică a boabelor în păstăi, în proporție de 70 %, s-a realizat după … de zile
la epoca………………..;
▪ Producțiile absolute de păstăi la maturitatea tehnologică a boabelor au fost de …….
t/ha la varianta semănată în prima epocă, de ………. t/ha păstăi la …… Comparativ cu ………….,
luată de referință, epoca ……………. a realizat un spor de producție de …… %, diferența pozitivă
fiind asigurată statistic într-un grad ………………………….;
▪ Înălțimea totală a plantelor a fost,în medie, de …… cm la varianta semănată în prima
epocă, de ……. cm la …………………………………….;
▪ Soiul Kelvedon a prezentat un coeficient mijlociu pentru înălțimea totală a plantei,
număr total de indernoduri și număr de internoduri până la inserția primei păstăi, și un
coeficient foarte mare de variabilitate pentru înălțimea până la inserția primei păstăi,
numărului de păstăi pe plantă și numărul de boabe în păstaie;
▪ Șirul de variație al valorilor pentru caracterele studiate la cele trei epoci de semănat a
fost uniform pentru numarul de boabe in păstaie, și neuniform pentru înălțimea totală a plantei
și a numărului de păstăi pe plantă ;
▪ Soiul Kelvedon este recomandate pentru cultivarea in condițiile pedoclimatice din
zona centrala a Olteniei, ……………………… pentru eșalonarea producției și nivelul ridicat al
acesteia.
BIBLIOGRAFIE
40

Dobrescu Răzvan-Ștefănișă -„ Studiul priviind influența spațiului de nutriție și a epocii de semănat asupra
principalelor însușiri fenologice, caractere morfologice și de producție, la mazărea de grădină ”
Bălașa M. și colab., 1980 – Legumicultură generală și specială , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Beceanu D., Chira A., 2003 ,,Tehnologia produselor horticole. Valorificarea în stare
proaspătă și industrializare”. Ed. Economică
Bodea C., 1984 – Tratat de biochimie vegetală. Partea a II-a. Compoziția chimică a
Principalelor plante de cultură. Vol. V, Ed. Academiei, București.
Gabriela, Doru, 1980 – Mazărea și fasolea . Ed. Ceres București.
Gabriela, Doru și colab., 1980 – Eșalonarea producției de mazăre în vederea prelungirii
perioadei de industrializare și consum în stare proaspătă.
Simpozionul național ,,Cultura mazărei și fasolei ” Vidra.
Dumitrescu M. și colab., 1998 – Producerea legumelor . București.
Ionescu D. și colab., 1969 – Cultura legumelor pentru boabe . Ed. Agro-Silvică București..
Maier I., 1969 – Cultura legumelor. Ed. Agro-Silvică, București
Rădoi V. și colab., 1980 – Combaterea chimică a buruienilor din culturile de ceapă, morcov,
mazăre și fasole de grădină. Revista Horticultura Nr. 4, 1980.
Scurtu I. și colab. – Cercetări privind rezistența la temperaturi scăzute la mazăre și bob .
Analele I.C.L.F. Vidra Vol. VIII, 1988.
*** Monitorul Oficial, Partea I nr. 421 bis din 19/05/2005
41