Spațiile verzi o problemă a urbanizării actuale [608740]

Source:
Calitatea vieții
Quality of Life
Location:
Romania
Author(s):
Dumitru Chiriac, Mariana Stanciu, Cristina Humă
Title:
Spațiile verzi – o problemă a urbanizării actuale
Urban green areas – an issue of contemporary urbanization
Issue:
3-4/2009
Citation
style:
Dumitru Chiriac, Mariana Stanciu, Cristina Humă. "Spațiile verzi – o problemă a urbanizării
actuale ". Calitatea vieții 3-4:249-270.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=230826
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,
research institutes, and various content providers
You have downloaded a document from

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020
SPAȚIILE VERZI – O PROBLEMĂ
A URBANIZĂRII ACTUALE
DUMITRU CHIRIAC
CRISTINA HUMĂ
MARIANA STANCIU
estrângerea spațiilor verzi accentuează puternic riscurile
ecologice urbane și are un impact negativ imediat asupra
calității vieții și stării de sănătate a populației. De aceea, în
ultima vreme, lumea luptă sub di verse forme pentru crearea de n oi spații
verzi, în special în zonele ur bane cele mai aglomerate. Spre de osebire de alte
țări europene, România are o si tuație net deficitară privind su prafața medie a
spațiului verde pe locuitor, dacă avem în vedere că norma OMS e ste de
50 mp/locuitor, iar standardul Uniunii Europene este de 26 mp/l ocuitor. În
aceste condiții, populația multor orașe din țara noastră nu dis pune, în
prezent, de necesarul minim de spații verzi (Bucureștiul deține doar o
suprafață medie de 9,67 mp/locuitor). În acest articol sunt pre zentate câteva
soluții pentru eliminarea acestui deficit.
Cuvinte-cheie: spații verzi, beneficii spații verzi, dezvoltare urbană,
politici privind spații verzi.
OFENSIVA DEZVOLTĂRII INFRAST RUCTURII VERZI A ORAȘELOR
Psihologia socială confirmă faptul că cei mai mulți oameni mani festă un
atașament puternic, chiar dacă uneori vag conștientizat, față d e lumea naturală
(pădurea, muntele, izvorul, iarb a ș.a.). Biologii au lansat ipoteza biofiliei , potrivit
căreia dependența omului față de lumea naturală s-ar extinde mu lt dincolo de
preocupările sale privind asigu rarea bunăstării materiale, vizâ nd totodată și unele
nevoi de semnificație mai abisale (J. Kendall, T. Crompton, 200 8, E. O. Wilson,
1984, E. O. Wilson, S. Kellert, 1993 ș.a.). Percepția cvasigene rală asupra
virtualelor riscuri ce decurg din degradarea ireversibilă a eco sistemului planetar,
în esență, prin procesul de urbanizare, a alimentat continuu, î n ultimele două–trei
decenii, febra ecotiv ității (conceptul de ecotivitate se referă la orice activitate ce

Adresa de contact a autorilor: Dumitru Chiriac , Institutul de Cercetare a Calității Vieții,
Calea 13 Septembrie, nr. 13, s ector 5, 050711, București, Român ia, e-mail: [anonimizat];
Cristina Humă, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Calea 13 Septembri e , n r . 1 3 , s e c t o r 5 ,
050711, București, România, e-mail: [anonimizat]; Mariana Stanciu, Institutul de
Cercetare a Calității Vieții, Calea 13 Septembrie, nr. 13, sect or 5, 050711, București, România, e-mail:
[anonimizat].
CALITATEA VIEȚII, XX , nr. 3–4, 2009, p. 249–270 R

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 2 250
promovează conservarea și sustena bilitatea ecosistemului și bio diversității –
Wikipedia , 2008).
Și oameni de afaceri ai lumii moderne au sesizat și valorificat această
disponibilitate psihol ogică a omului, de a-și trăi viața cât ma i aproape de natură. Prin
crearea unor oferte de ecoturism s au turism exotic, prin promov area unor produse
ecologice obținute prin agricultu ra organică, prin promovarea u nor stiluri de viață
simple, integrate în natură, aceștia au inițiat un trend ecolog ic ce tinde să devină tot
mai consistent, vizând, deopotrivă , modernizarea infrastructuri i așezărilor umane,
inițierea unor sisteme inteligente de producere și conservare a energiei, menținerea
parametrilor naturali ai apei și aerului, recuperarea solurilor degradate ș.a.
În ultimii ani asistăm la o adev ărată ofensivă a investigațiilo r și acțiunilor
angajate de diverși specialiști (ecologi, eco-economiști, socio logi, agenți de
marketing ș.a.) care încearcă să identifice atitudinile, trăiri le, speranțele, dar și
îngrijorările oamenilor și instituțiilor față de evoluțiile ce au loc în sfera
consumului, a degradării mediului natural, a încălzirii globale , ori la nivelul
dezastrelor ce afectează deja zone largi din ecosistem.
La nivel mondial, modul de viață urban va îngloba, în anul 2008 , mai mult de
jumătate din locuitorii planetei (adică în jur de 3,3 miliarde persoane), având, în
prezent, un ritm mediu anual de extindere de circa două procent e. Acest fenomen
va determina suprapopularea orașelor, mai ales în țările în cur s de dezvoltare
(M. O’Meara Sheehan, 2008) . În asemenea condiții, la marile probleme cu care se
confruntă majoritatea orașelor lumii, precum intensificarea tra ficului, poluarea
atmosferică, criza de locuințe, acumularea de deșeuri etc., se adaugă și reducerea,
pe alocuri dramatică, a spațiilor verzi, prin convertirea acest ora în suprafețe
ocupate cu construcții.
Restrângerea spațiilor verzi accentuează masiv riscurile ecolog ice urbane,
având un impact negativ imediat asupra viabilității și sustenab ilității acestora,
asupra calității vieții și stării de sănătate a populației. Dej a, de mai multe decenii,
creșterea densității locuitorilor din zonele urbane produce o „ foame” crescândă de
spațiu. În paralel cu evoluția teritorială tentaculară a marilo r orașe, s-au modificat
structura, arhitectura și design -ul urbanistic, de cele mai multe ori, în detrimentul
spațiilor verzi.
De aceea, în ultima vreme, numero și agenți sociali se implică î n ofensiva
creșterii, prin diverse mijloace, a suprafețelor verzi urbane, în foarte multe țări ale
lumii. Este vorba despre așa-numita gherilă verde, ce constă în crearea de spații verzi
cât mai largi și cât mai numeroase, în special în zonele urbane cele mai aglomerate,
din Japonia, Statele Unite, Marea Britanie, German ia, Canada, A ustralia, Libia ș.a.
Conceptul de gherilă verde (guerrilla gardening) a f o s t l a n s a t d e L i z C h r i s t y
împreună cu grupul său Green Guerrilla , în anul 1973, prin inițiativa de a
transforma, într-o adevărată grădină, o zonă întinsă din Bowery Houston – New
York. Grupul respectiv a reușit să facă de nerecunoscut un uria ș teren viran din oraș,
transformându-l într-o splendi dă grădină, pe bază de voluntaria t.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 20203 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 251
Conceptul de guerilă verde mai are și semnificația transformării unor spații
abandonate, aflate în proprietate incertă ori aflate în litigiu , în spații verzi, adesea
chiar fără permisiunea eventualilo r proprietari. O asemenea pra ctică este mult mai
larg răspândită și mult mai veche decât s-ar putea crede, nu nu mai în New York
(Gerrard Winstanley, The Diggers , în Surrey), dar și în Ohio (John „ Appleseed ”
Chapman, în anul 1801), sau în Marea Britanie (încă din anul 16 49), sau în
Honduras (plantația Tacamiche , 1995) ș.a. (Kendall J., Crompton T., 2008).
Richard Reynolds a înființat, în octombrie 2004, un site GuerrillaGardening.org,
unde un număr de 30 de țări dezb at și fac schimburi de experien ță pe această temă
(publicate în sinteză în Bloomsbury Publishing , în Marea Britanie și SUA, în luna
mai 2008).
Subiectul acesta nu este lipsit de relevanță nici în cazul Româ niei. Dar a pune
problemele în termeni similari pe ntru o țară ca România poate p ărea șocant, cel puțin
la prima vedere. Totuși, nici măcar românii (larg recunoscuți p entru toleranța lor
proverbială) nu pot ignora la nesfâ rșit faptul că, în orașele l or, pot fi întâlnite
numeroase spații intravilane, de diverse mărimi, abandonate (af late în litigiu sau în
proprietatea nu se știe cui), nu rareori având rolul de depozit pentru gunoaie. Asta
fără a mai aminti fenomenele cla sice pentru agricultura românea scă de după anul
1989, când întinse suprafețe agri cole sau despădurite, au rămas neutilizate și
necultivate ani la rând.
În alte țări, în același spirit, al creșterii zonelor verzi din orașe, există și alte
exemple demne de urmat, chiar dacă par mai puțin radicale. În a nul 2008,
municipalitatea guvernamentală din Tokyo a avut inițiativa plan tării celei mai
înalte cortine verzi din lume (29 m), pe principala clădire ocu pată cu birouri din
centrul orașului. Aceasta a determinat reducerea efectelor emis iilor de dioxid de
carbon din zonă, a diminuat sensibil consumul de energie din ti mpul verii (cu
aparatele de aer condiționat) și, nu în ultimul rând, a probat noua tehnologie verde
a Japoniei. Datorită acesteia, pe timpul verii, temperatura din birouri a scăzut cu
4°C, ceea ce a dus la extinderea acestei inițiative pe tot mai multe clădiri japoneze.
Plantele sunt sădite în câteva mici containere cu pământ, așeza te la baza clădirilor
și sunt alimentate cu apă prin s isteme de senzori ce fac proces ul extrem de eficient.
Din păcate, asemenea inițiative sunt prea puțin popularizate în l u m e , î n
pofida efectelor tot mai greu de suportat ale încălzirii global e din mediile urbane.
„…Probabil, prima provocare le gată de dezvoltarea durabilă es te aceea de a face orașul
să respire viață și să nu consume mai mult decât are nevoie. Pl antele sunt un element vital –
indiferent dacă există sau nu înlăuntrul granițelor orașelor, e le reprezintă o parte vitală a
metabolismului orașului… Înverzirea unui oraș poate… reduce amprenta ecologică a
rezidenților ei, îmbunătățindu-le în același timp sănătatea” (C. Stephens și P. Stair, Noi căi
pentru sănătatea pub lică urbană, în vol. Starea lumii 2007. Viitorul nostru urban , 2008, p. 214).
În prezent, spațiul verde urban este definit variat, în funcție de „modurile în
care influențează diferitele aspecte ale vieții umane și ale si stemului urban ca
întreg” ( Practical Evaluation Tools fo r Urban Sustainability – Green Blu e).

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 4 252
În Europa, unele cercetări privind evoluția spațiilor verzi sun t integrate în
al V-lea Program-cadru al Uniunii Europene, sub titlul „ Orașul de mâine și
moștenirea culturală ”. Astfel, Proiectul EC FP5 URGE (European Community
Framework Programme 5 – Urban Green Environment) conceptualizează spațiul
urban ca pe un sistem împânzit de „spații verzi publice … utili zate direct pentru
recreere activă sau pasivă, ori utilizate indirect prin influen ța lor pozitivă asupra
mediului urban accesibil cetățenilor, servind diverselor nevoi ale acestora, ridicând
astfel calitatea vieții în orașe”.
Proiectul COST C8 – Best Practice in Sustainable Urban Infrastructure
apreciază că „ infrastructura urbană verde/albastră constă din toate suprafețele
verzi din oraș, private și publice, grădini, precum și suprafeț e de pajiște, terenuri de
pădure, parcuri sau cimitire și râuri, terenuri umede și elește e. Aceasta include și
vegetația spontană de pe depozite, de pe marginea drumurilor, d in lungul căilor
ferate, gardurilor/zidurilor și acoperișurile clădirilor”.
Un alt proiect, COST Action C11 – Green Structure and Urban Planning ,
precizează că infrastructura verde constituie mai mult decât suma spațiilor verzi
și implică o viziune spațială asupra rețelei ce leagă spațiile deschise, grădinile
publice și private, parcurile publice, terenurile de sport, lot urile de grădini,
terenurile de recreere din interiorul orașelor, inclusiv terenu rile umede și luncile de
râu din imediata apropiere a oraș ului. Dezvoltarea acestei infr astructuri este un
rezultat al interacțiunii pe termen lung a sistemelor natural ș i uman și necesită
atenție și grijă.
„Din nefericire, majoritatea orașelor din lume își reduc volumu l de spații verzi
dinlăuntrul teritoriul ui. Orașele din estul Statelor Unite, de exemplu, au pierdut 30% din
copaci de-a lungul ultimilor 20 d e ani. Clădirile și drumurile au prioritate, transformând unele
zone în ecosisteme de asfalt , care sunt chiar și mai lipsite de viață decât deșerturile” (American
Forests, „ Setting Urban Tree Canopy Goals” , citat în C. Stephens și P. Stair, Noi căi pentru
sănătatea publică urbană, în vol. Starea lumii 2007. Viitorul nostru urban , 2008, p. 214).
În România, Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea
spațiilor verzi din zonele urbane precizează că prin spațiu verde se înțelege „zona
verde din cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un
sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este deter minat de vegetație
(lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)” (art . 2). Prin această lege
se „reglementează administrarea spațiilor verzi, ca obiective d e interes public, în
vederea asigurării calității factorilor de mediu și stării de s ănătate a populației”
(art. 1).
BENEFICIILE OFERITE DE SPAȚIILE VERZI
Beneficii ecologice. Din perspectivă ecologică, spațiile verzi urbane sunt un
adevărat moderator al impactului activităților umane asupra med iului înconjurător.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 20205 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 253
Acestea au o contribuție importantă la epurarea chimică a atmosferei . Prin
procesul de fotosinteză, plantele consumă dioxid de carbon și e liberează oxigen,
constituind, astfel, alături de planctonul din oceane, principa lele surse de oxigen ale
planetei. Studiile actuale arată că un hectar de pădure produce , în medie, 10 t de
oxigen pe an și consumă 14 t CO 2 (Bernatzky A., 1978, citat de A.-F. Iliescu,
2006). În decursul unei zile, o suprafață foliară de 25 mp furn izează necesarul de
oxigen pentru o persoană (A.-F. Iliescu, 2006) . Pe lângă epurarea chimică a
atmosferei, ce menține bilanțul zi-noapte în favoarea producție i de oxigen,
vegetația realizează și o epurare fizică a acesteia prin reținerea prafului și
pulberilor. Rezultatele cercetărilor științifice pun în evidenț ă faptul că „o peluză de
iarbă reține de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafață nudă, i ar un arbore matur
reține de 10 ori mai multe impurități decât o peluză de mărimea proiecției coroanei
acestuia pe sol” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 94) . În paralel cu epurarea chimică și fizică
a atmosferei, vegetația realizează și o epurare bacteriologică a acesteia, distrugând
o bună parte din microorganisme prin procesul de degajare a oxi genului și
ozonului, îndeosebi de către coni fere, și nu numai (A.-F. Ilies cu, 2006) .
Vegetația are un rol vital și în moderarea climatului urban . În orașe,
construcțiile și suprafețele pavate sau betonate creează un cli mat urban specific, cu
temperaturi mai ridicate și o re stricție a circulației aerului, ceea ce conduce la
producerea așa-numitului efect de „insulă de căldură”. Î n c o n t r a s t c u a c e s t a ,
vegetația, prin efectul de umbră ș i d e creștere a umidității aerului contribuie la
crearea unui mediu mai confortab il. De aici și folosirea sintag mei „parcul – insulă
răcoroasă ”, în contrast cu „ insula de căldură ” urbană ( Draft Green Space Strategy ,
Erewash Borough Council, 2007). St udiile climatologice susțin c ă, în apropierea
pădurilor, temperatura medie a aerului, în zilele de vară, este cu 2–3,5°C mai scăzută
față de zonele libere neplanta te din orașe, și cu 12–14°C mai s căzută decât
temperatura construcțiilor și ariilor betonate și asfaltate. Ve getația bogată contribuie
la creșterea umidității relative cu 7–14 procente în parcuri și păduri, cu efect benefic
asupra zonelor limitrofe (Bern atzky A., 1966, citat de A.-F. Il iescu, 2006).
Un alt beneficiu adus de vegetație îl constituie atenuarea poluării fonice .
Spațiile verzi, în special cele compacte, constituie adevărate bariere pentru
zgomote, contribuind semnificativ la reducerea nivelului acesto ra, în perioada de
vegetație. Unele cercetări arată că zgomotele, care în mediul u rban ating intensități
cuprinse între 40 și 80 decibeli, pot fi reduse la jumătate în cazul existenței unor
perdele arborescente cu o lățime de 200–250 m (Cook D. I. și Va n Harerbeke D. F.,
1971, citați de A.-F. Iliescu, 2006) .
Spațiile verzi, atunci când sunt și naturale, au rolul de a păstra și perpetua
vegetația naturală autohtonă din zonele în care sunt situate orașele, prin furnizarea
și conservarea habitatelor pentru diferite specii, ce pot avea, uneori, o diversitate
mai mare decât în habitatele rurale.
Beneficii sociale. Ca spații publice, spațiile verzi contribuie la creșterea
incluziunii sociale , prin crearea de oportunități pentru ca persoanele de toate

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 6 254
vârstele să interacționeze atât prin contact social informal, c ât și prin participarea la
evenimentele comunității (conf. Scottish Executive 2001, citat de T. Baycan-
Levent și P. Nijkamp, 2004).
Spațiile verzi pot constitui locur i de desfășurare pentru diver se evenimente
sociale și culturale, cum sunt festivalurile locale, celebrăril e civice sau desfășurarea
unor activități teatrale, cinemat ografice etc. (T. Baycan-Leven t și P. Nijkamp,
2004) . Astfel, acestea „ajută la formarea identității culturale a unu i areal, sunt parte
a profilului său unic și dau un sens locului pentru comunitățil e locale” ( Draft
Green Space Strategy , Erewash Borough Council, 2007).
Spațiile verzi bine întreținute joacă un rol semnificativ în promovarea
sănătății populației urbane . Acestea oferă oportunități prin care încurajează un stil
de viață mai activ, prin plimbări, alergare, exerciții fizice, ciclism etc., inclusiv
deplasări pe rutele dintre zonele locuite și/sau dintre diferit e facilități publice
(magazine, piețe, școli). Unele studii arată că valoarea princi pală a spațiilor verzi
decurge din capacitatea lor de refacere a „stării de bine” a pe rsoanelor care le
frecventează ( Greenspace Scotland , Research report). Ele oferă citadinilor locuri
liniștite pentru relaxare și redu cere a stresului, pentru evada rea din mediul construit
și din trafic. Spațiile verzi răspund, așadar, în principal, ne voilor umane de recreere
și petrecere a timpului liber . În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp,
parcul rămâne soluția cea mai la îndemână pentru activități rec reaționale.
De asemenea, spațiile verzi pot deveni, în anumite condiții, lo curi de joacă
pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală și soc ială a acestora (Hart
R. 1997, citat de T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004). Ele fa cilitează un necesar
comportament de socializare a copiilor ( Draft Green Space Strategy , Erewash
Borough Council, 2007).
Spațiile verzi urbane au o deosebită importanță și din punct de vedere estetic,
deoarece atenuează impresia de rigiditate și ariditate a oricăr ui mediu construit –
mediu ce domină în orașe. Prin valoarea amenajării lor peisagis tice, spațiile verzi
dau identitate așezărilor umane, constituind „o artă accesibilă , ușor de înțeles și
apropiată tuturor, pentru că fo losește elemente naturale ce exe rcită o atracție
spontană” (A.-F. Iliescu, 2006, p. 103).
Beneficii economice. Impactul pozitiv al spațiilor verzi se extinde și în sfera
activării vieții economice a orașelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea
unei imagini favorabile asupra centrelor urbane și, prin aceast a, poate spori
atractivitatea pentru investiții și pentru oferta de noi locuri de muncă (T. Baycan-
Levent și P. Nijkamp, 2004). Mai mult, prezența spațiului verde , prin aspectele
benefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate e tc.), determină creșterea
în valoare a zonelor urbane (T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 20 04) și, implicit, a
valorii proprietăților localizate în vecinătatea lor ( Practical Evaluation Tools for
Urban Sustainability – Green Blue ).
Existența spațiilor verzi bine întreținute contribuie, de aseme nea, la creșterea
calității locuirii. Cercetările au arătat că locuitorii acordă o valoare înaltă zonelor în

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 20207 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 255
care se află spații verzi de calitate (Sendi, R. și colab., Public Spaces on large
housing estates , p. 10).
De asemenea, spațiile verzi pot juca un rol semnificativ în dez voltarea
turismului.
Toate aceste beneficii aduse de sistemul spațiilor verzi urbane prin prisma
celor trei funcții (ecologică, socială și economică) sunt bine precizate și în
Recomandarea Consiliului Europei No. R (86)11 a Comitetului Ministerial al
Statelor Membre asupra spațiului public urban, în sensul de spa țiu verde, și anume:
„Spațiul public este o parte esențială a moștenirii urbane, un element puternic în
înfățișarea arhitecturală și est etică a orașului, joacă un rol educațional important,
este semnificativ din punct de vedere ecologic, este important pentru interacțiunea
socială, vine în sprijinul dezvoltării comunității și este încu rajator pentru obiective
și activități economice. Ajută la reducerea tensiunii inerente și a conflictului din
zonele deprivate ale arealelor u rbane; are un rol important în oferta de facilități
pentru nevoile recreaționale și de petrecere a timpului liber a comunității și are o
valoare majoră în îmbunătățirea condițiilor de mediu, ajută la renașterea economică
a orașelor, nu numai prin crearea de locuri de muncă, dar și pr intr-o creștere a
atractivității orașului, ca un loc pentru investiții și afaceri și areale rezidențiale
căutate”. ( Recommendation on Urban Space 86/11 , 1986, citat în Parks and urban
green space , CIWEM.)
POLITICILE ȘI MANAGEMENTUL SPAȚIILOR VERZI DIN ORAȘELE EUROPENE
Indicatorii evaluării spațiilor verzi. Indicatorii utilizați în evaluarea
spațiilor verzi urbane pot fi structurați în mai multe grupe ( Practical Evaluation
Tools for Urban Sustainability – Green Blue ).
a) Indicatori privind disponibilitatea spațiului verde/albastru ur ban:
cantitatea totală de suprafață verde/albastră, ponderea suprafe ței verzi și de apă din
oraș, suprafața de spațiu verde/locuitor etc. În unele cazuri s unt utilizați indicatori
mai detaliați care să furnizeze informații despre forma, tipuri le de funcții ale
spațiului verde (EEA, 1995, citat în Practical Evaluation Tools for Urban
Sustainability – Green Blue ).
b) Indicatori privind accesibilitatea spațiilor verzi/albastre , respectiv
proximitatea acestora, măsurată prin procentul de populație car e se află la mai
puțin de 15 minute de mers pe jos de suprafețele verzi urbane ( EEA, 1995, citat în
Practical Evaluation Tools for Urban Sustainability – Green Blu e) sau, în alte
cazuri, la 150 m de casă (COST 11).
c) Indicatori de calitate ai habita tului și de menținere a biodive rsității :
fragmentarea spațiului verde și izolarea acestuia, calitatea vi eții sălbatice urbane
măsurată în numărul de specii de păsări ( Towards an Urban Atlas: Assessment of
Spatial Data of 25 European Cities and Urban Areas . Environmental Issues
No. 30, Copenhagen, 2002, citat în Practical Evaluation Tools for Urban
Sustainability – Green Blue ), de specii amenințate și protejate etc.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 8 256
Pentru Europa, cel mai cuprinzător set de indicatori apare în Catalogul
Interdisciplinar al Criteriilor , elaborat în cadrul proiectului FP5 URGE
(Framework Programme 5 – Urban Green Environment), care stabile ște următoarele
grupe:
a) grupa indicatorilor privind cantitatea (disponibilitatea) de s pații verzi :
arealul suprafeței, fragmentarea , izolarea de alte spații verzi , conectivitatea spațiilor
verzi, furnizarea de spații verzi sau oferta, accesibilitatea, sistemul integrat
intern/extern;
b) grupa indicatorilor privind calitatea spațiilor verzi : diversitatea speciilor,
diversitatea habitatului, protejarea moștenirii culturale și na turale, capacitatea de a
îmbunătăți calitatea mediului, identitatea orașului, conștienti zarea beneficiilor
fizice și emoționale derivate din impactul spațiului verde urba n;
c) grupa indicatorilor privind utilizarea spațiilor verzi : recreere, sport,
educație, cultură, producție, locuri de muncă;
d) grupa indicatorilor pentru planificare, dezvoltarea și managem entul
spațiilor verzi : politica urbană verde și contextul ei legal, instrumente de
planificare, includerea în planurile Agenda 21, responsabilităț i în cadrul
administrației, integrarea spațiilor verzi private, buget pentr u sistemul verde urban,
managementul deșeurilor, implicarea cetățenilor etc.
Analizele internaționale și naționale asupra performanțelor spa țiului verde
urban recurg, mai ales, la utilizarea unor indicatori comparati vi între țări și,
respectiv, între orașe. Sunt utilizați, în special, indicatori cantitativi, cum ar fi:
suprafața totală de spațiu verde în arealele urbane , ponderea suprafeței de spațiu
verde, suprafața de spaț iu verde pe locuitor.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, norma de spațiu verd e pentru un
locuitor trebuie să fie de 50 mp (9 mp/locuitor – minima).
La nivelul Uniunii Europene, unde mediul urban reprezintă habit atul pentru
circa 70% din populație, standardele în ceea ce privește spații l e v e r z i s u n t d e
minimum 26 mp/locuitor (Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–1 0–2007,
Monitorul Oficial nr. 698/16–10–2007).
În România, situația spațiilor ve rzi urbane este mult sub nivel ul standardelor
europene, media fiind de doar 18 mp/locuitor, datorită, în spec ial, diminuării
suprafeței acestora în ultimii 15 ani ( Planul Local de Acțiune pentru Mediu
București , APM București, 2005).
Suprafețele alocate spațiilor verzi în cadrul orașelor europene depind atât de
managementul actual al acestora, cât și de tradițiile existente în domeniu, în diferite
orașe ale continentului nostru. În contextul presiunii la care este supus spațiul
verde, suprafața acestuia și modificările survenite în totalul ei devin un indicator
important în evaluarea politicilor de planificare a „verdelui u rban”. Dar, pe lângă
asigurarea unei suprafețe optime de spațiu verde, municipalităț ile europene trebuie
să aibă în vedere și necesitățile diverselor grupe de utilizato ri, cererile pentru
varietatea unor forme de recreer e, îmbunătățirea mediului încon jurător urban,

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 20209 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 257
satisfacerea necesităților pentru conservarea naturii și a locu rilor importante din
punct de vedere cultural (Jönss on și Gustavsson, 2002, citat de S. J. Venn și J. K.
Niemelä, 2004).
Politici privind administrarea spațiilor verzi. Realizarea obiectivelor
privind asigurarea necesarului de spații verzi din orașele euro pene diferă de la un
oraș la altul. Studiul Urban Green Space Policies: Performance and Success
Conditions in European Cities (2004), prezintă evaluarea performanței politicilor
privind spațiie verzi din perspectiva autorităților municipale a 25 de orașe
europene. În categoria „succes mare” se încadrează cinci orașe: Anvers, Marsilia,
Montpellier, Zürich și Istanbul. „Succes moderat” a fost înregi strat în 11 orașe,
între care Berna, Birmingham, Vie na, Varșovia ș.a. Un număr de șase
municipalități chestionate, între care Berlin, Budapesta sau Cr acovia, s-au încadrat
în categoria unui „succes marginal”, iar două municipalități – Lodz și Ljubliana –
au apreciat nivelul lor de succes ca fiind „scăzut”.
De modul în care sunt realizate aspectele cantitative (spațiale ) și calitative ale
sistemului de spații verzi depinde și nivelul de satisfacție al populației urbane.
O cercetare realizată în anul 2004, Urban Audit Perception Survey , a urmărit
percepția asupra calității vieții în 31 de orașe europene. Una dintre problemele
asupra cărora respondenții din orașele respective și-au exprima t opiniile s-a referit
la nivelul de satisfacție față de serviciul care se ocupă de sp ațiul verde, parcurile și
grădinile publice, ca formă de infrastructură urbană.
Din analiza datelor au rezultat niveluri diferite de satisfacți e a populației din
orașele cuprinse în cercetare, față de spațiile verzi și calita tea serviciilor oferite de
acestea.
Orașele cu nivel mai ridicat de satisfacție a locuitorilor (foa rte mulțumiți și
destul de mulțumiți) sunt: München (cu 51% dintre respondenți f oarte mulțumiți și
37% destul de mulțumiți), Stockholm (43%, respectiv 47%), Viena (42%, respectiv
33%), Copenhaga (41%, respectiv 45%), Luxemburg (38%, respectiv 45%),
Bruxelles (32%, respectiv 48%), Helsinki (29%, respectiv 61%) ș i Marsilia (16%,
respectiv 43%) ( Tabelul nr. 1 ).
Niveluri ridicate de satisfacție ale locuitorilor față de spați ul verde se
înregistrează, mai ales, în orașe în care și suprafețele de spa țiu verde sunt mai mari.
În acest sens se pot enumera orașele Viena (cu 125,4 mp/locuito r), Helsinki (102,9
mp/locuitor) sau Marsilia (118 mp/locuitor) etc. ( Urban Green Space Policies:
Performance and Success Conditions in European Cities , 2004.)
Așa cum s-a arătat mai sus există și orașe în care ponderea res pondenților
complet nemulțumiți și destul de nemulțumiți de serviciul respo nsabil cu spațiile
verzi este semnificativă. Dintre orașele ce se încadrează în ac eastă categorie
menționăm: Iraklion (cu 49% dintre respondenți complet nemulțum iți și 24%
destul de nemulțumiți), Atena (41% și, respectiv, 24%), Lisabon a (25% și,
respectiv, 27%), Napoli (15% și, respectiv, 47%) și Madrid (10% și, respectiv,
32%) ( Tabelul nr. 1 ).

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 10 258
Tabelul nr. 1
Percepția populației din unele ora șe europene cu privire la ser viciul spațiilor verzi,
parcuri și grădini publice – 2004 ( %)
Orașul Foarte
mulțumit Destul de
mulțumit Destul de
nemulțumit Deloc
mulțumit Nu știu/
Non răspuns
Anvers 25 40 25 9 2
Bruxelles 32 48 14 6 1
Liège 14 39 28 17 2
Copenhaga 41 45 11 3 1
Berlin 18 44 29 8 2
Dortmund 37 36 19 5 2
Leipzig 34 45 13 6 2
München 51 37 9 1 2
Atena 6 29 24 41 0
Iraklion 8 19 24 49 0
Barcelona 9 45 34 11 1
Madrid 9 47 32 10 3
Malaga 7 39 43 11 0
Marsilia 16 43 23 15 3
Paris 29 46 18 5 2
Rennes 42 46 8 3 1
Dublin 31 33 19 13 4
Napoli 4 34 47 15 0
Roma 16 52 28 4 0
Torino 23 52 20 5 0
Luxemburg 38 48 9 3 1
Amsterdam 21 51 22 5 2
Rotterdam 20 48 20 7 5
Viena 42 33 22 1 2
Praga 19 43 24 13 2
Lisabona 6 38 27 25 4
Helsinki 29 61 8 1 1
Stockholm 43 47 8 1 2
Glasgow 33 44 10 10 4
Londra 29 44 17 7 4
Manchester 24 41 21 11 4
Urban Audit Perception Survey. Lo cal Perception of Quality of L ife in 31 European Cities , 2004,
EOS/Gallup, www.urba naudit.org/UAPSprocen te20leaflet.pdf.
În ceea ce privește Bucureștiul, acesta se încadrează în catego ria orașelor în
care percepția populației asupra calității mediului înconjurăto r (în care sunt incluse
și spațiile verzi) este destul de scăzută. Astfel, studiul Diagnoza calității vieții,
1990–2006, efectuat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții, relevă , la nivelul
anului 2003, o pondere mai mare a persoanelor care consideră ca litatea acestui
mediu ca fiind „proastă” și „foarte proastă” (37,2%), comparati v cu cele care
apreciază că aceasta este „bună” și „foarte bună” (26,6%). O sc himbare de
percepție se înregistrează în anul 2006, când se remarcă o creș tere a ponderii

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202011 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 259
persoanelor care opinează că mediul înconjurător are o calitate „bună” și „foarte
bună” (36,6%).
Ca urmare a diferențelor privind performanțele managementului s pațiilor verzi,
sunt consemnate și o serie de probleme în mai multe țări europe ne. Una dintre acestea
o reprezintă menținerea inadecvată a spațiului verde urban ca spațiu public, generată
de negarea responsabilității. Alte studii consemnează incertitudinea privind
responsabilitatea față de menținerea spațiului verd e, în unele zone de locuit, cu m ar fi,
de exemplu, cazul unor orașe spa niole (Simancas, Madrid), cu re percusiuni asupra
calității acestuia. Astfel, în timp ce autoritățile locale susț in că „spațiile publice care
sunt utilizate numai de locuitorii blocurilor înconjurătoare su nt responsabilitatea
locuitorilor”, locuitorii argum entează că „scuarurile sunt publ ice și, de aceea, cad în
responsabilitatea aut orităților” (P areja, Eastaway et al., 2003 , p. 52, citați de Sendi, R.
și colab.).
Neajunsuri privind managementul (corespunzător) și menținerea a decvată a
spațiului verde urban se înregistrează nu numai în țările vest- europene, așa cum s-a
arătat anterior, ci și în țările central și est-europene. Doar că, în cazul acestora din
urmă, ele sunt legate, în primul rând, de dreptul de proprietate asupra terenului ,
nesoluționat încă sau aflat în litigiu, în zonele de locuit din cadrul arealelor urbane.
Vânzarea celei mai mari părți a fondului de locuințe de stat, d upă 1990, a
transformat chiriașii în proprietari ai locuințelor, dar terenu l pe care se situează
locuințele poate fi în proprietatea unei alte părți (municipali tate, proprietar
individual etc.). Drept urmare, s-a ajuns la o situație echivoc ă, care duce la evitarea
îndeplinirii sarcinilor de către actorii implicați, pe motiv că nu se știe cui revine
responsabilitatea. În aceste condiții, spre exemplu, „neglijare a spațiilor publice, în
special a locurilor de joacă și a terenurilor de sport, a fost specificat ca cel mai
negativ aspect al zonei de locu it Havana” (cartier din Budapest a – n.n.) (Erdösi et
al. 2003, p. 72, citați de Sendi, R. și colab.).
Menținerea unor zone de spațiu verde neglijat se poate datora, în unele
cazuri, unor dispute între instituții privind spațiul respectiv , scopul urmărit fiind
câștigarea controlului asupra terenului, care, ulterior, este e xploatat pentru profit.
De asemenea, în țările central și est-europene, retrocedarea te renurilor către foștii
proprietari și dezvoltarea cons trucțiilor, în ultimii ani, au a vut drept rezultat
reducerea în dimensiune a spațiilor verzi urbane, prin ocuparea unor suprafețe din
cadrul lor cu construcții noi.
În plus, spațiul verde urban este supus unei mari și permanente presiuni ce vine
din partea potențialilor investitori, care sunt interesați de a cesta pentru construcții. Un
studiu de caz, în Polonia, arăta că „în timp ce locuitorii zone i Wrzeciono menționau
suprafețele verzi ca principala trăsătură care face zona lor at ractivă pentru locuit,
managerii companiilor ce se ocupă cu construcția de locuințe… consideră spațiile
verzi ca locuri pentru investiții viitoare” (Węcławowicz et al. 2005, p. 43, citați de
Sendi, R. și colab.).
O presiune crescândă asupra spațiului verde urban o reprezintă parcările ,
care au devenit o mare problemă, în special în țările Europei c entrale și de est,
inclusiv în România. Această situație este, în principal, conse cința standardelor de

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 12 260
planificare aplicate în perioada regimurilor comuniste înainte de 1989. S-a ajuns, în
contextul unor facilități modeste de parcare și a unui număr di n ce în ce mai mare
de autoturisme personale, la înrăutățirea situației spațiilor v erzi urbane din
cartierele rezidențiale. Tot mai mulți sunt cei care își rezolv ă nevoile de parcare cât
mai aproape de locuință pe orice spațiu disponibil.
SITUAȚIA SPAȚIILOR VERZI URBANE DIN ROMÂNIA
În România, Constituția stipulează „dreptul oricărei persoane la un mediu
înconjurător sănătos și echilibrat ecologic” (art. 35).
În acest context, Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea
spațiilor verzi din zonele urbane stabilește că „Statul recunoaște dreptul fiecărei
persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recre ere în spațiile verzi
proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea spați ilor verzi, la crearea
aliniamentelor de arbori și arbuști, în condițiile respectării prevederilor legale în
vigoare” (art. 6). În aceeași lege, spațiile verzi urbane sunt definite ca o rețea
mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărui sp ecific este
determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, flo ricolă și erbacee) și
cuprind parcuri, scuaruri , aliniamente plantate sau terenuri libere, neproductive
din intravilan . Cele mai importante sunt parcurile, datorită suprafeței și do tărilor de
care dispun, dar și funcțiilor pe care le îndeplinesc.
După natura proprietății, spațiile verzi pot fi publice (parcuri, scuaruri, spații
amenajate cu dominantă vegetal ă și zone cu vegetație spontană c e intră în domeniul
public) sau private (spații verzi aflate în proprie tate privată și care nu sunt ut ilizate
în interes public).
Administrarea spațiilor verzi se face de către administrațiile publice locale,
în cazul celor publice, sau de către proprietarii acestora pentru cele private.
Transformările teritoriale ale orașelor de-a lungul timpului nu au ținut
întotdeauna seama de menținer ea unui echilibru între dezvoltare a urbană și
asigurarea necesarului de spații verzi.
În cele 319 așezări urbane din țara noastră, unde trăiește 55,2 % din populație,
ca urmare a tendinței permanente de extindere a spațiului const ruit, în special în
ultimele două decenii, s-a înregistrat, de cele mai multe ori, o diminuare a
suprafeței spațiilor verzi. Astfel, dacă între anii 1980 și 199 0 suprafața spațiilor
verzi urbane din România a crescut de la 169,62 la 220,81 kmp, respectiv cu 30%,
ulterior, aceasta a înregistrat un trend descendent până în 200 6, când s-a produs un
ușor riviriment, ajungând la 202, 69 kmp ( Tabelul nr. 2 ).
Datorită acestei situații, s-a ajuns ca suprafața medie a spați ului verde în
România să fie astăzi de numai 18 mp/locuitor, în timp ce, în E uropa, aceasta este
frecvent de 25 mp/locuitor. Având în vedere că norma Organizați ei Mondiale a
Sănătății (OMS) este de 50 mp/locuitor, iar standardele Uniunii Europene sunt de
26 mp/locuitor, rezultă că populația orașelor din țara noastră nu dispune, în prezent,
în multe cazuri, de necesarul minim de spații verzi.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202013 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 261
Tabelul nr. 2
Dinamica suprafeței spațiilor verzi urbane în România (1980–200 6)
Anul
1980 1990 1995 1997 2000 2002 2003 2004 2005 2006
Spații
verzi
(km2) 169,62 220,81 212,50 208,58 201,24 201,84 205,97 201,22 200,98 20 2,69
Sursa : Anuarul Statistic al României (1980–2006), INS, București.
În ceea ce privește situația pe orașe, trebuie menționat faptul că Bucureștiul,
cel mai mare oraș al țării, cu peste 1,9 milioane de locuitori (respectiv 16,2% din
populația urbană), deține o suprafață medie a spațiilor verzi d e doar
9,67 mp/locuitor – mult sub normativul UE și insuficient în rap ort cu necesitățile
minime ale populației.
Și în alte 24 de orașe, care intră în categoria orașelor mari ( cu peste 100 000 de
locuitori), ce dețin 38,8% din populația urbană, situația nu es te, în toate cazurile, cu
mult mai bună. Doar patru orașe mari se apropie de normele euro pene, având între 20
și 23 mp/locuitor (Iași – 20,6, Suceava – 20,31, Pitești – 22,8 1, Satu Mare – 22,99) și
numai două depășesc 24 mp/locuitor (Oradea – 24,3 și Sibiu – 24 ,8). Restul orașelor
mari înscriu valori cuprinse într e 2,4 și 17,85 mp/locuitor (Ga lați și, respectiv, Bacău).
Situația este similară și în cele 81 de orașe mijlocii (cu popu lație între 20 000
și 100 000 de locuitori), care cuprind 27,6% din populația urba nă a României. În
această categorie de orașe, numai 12 dispun de peste 20 mp de s pațiu
verde/locuitor, dintre care cinci (Odorheiu Secuiesc, Voluntari , Carei, Drăgășani și
Buhuși) se înscriu cu valori peste norma europeană de 26 mp/loc uitor.
În orașele mici (sub 20 000 de locuitori), care sunt în număr d e 213 și a căror
populație reprezintă 17,4% din totalul locuitorilor din mediul urban, spațiile verzi
prezintă valori extrem de variate, ce merg de la 0,64 mp/locuit or (Șimleu
Silvaniei), până la 665 mp/locuitor (Cavnic). Situația este mai bună în unele orașe
stațiuni balneo-climaterice, care dețin suprafețe importante de spații verzi
(Covasna, Ocna Sibiului, Bușteni, Buziaș, Băile Govora etc.), p recum și în orașele
situate în zonele cu vegetație forestieră mai bogată (Bălcești, Cavnic, Solca etc.). În
schimb, o serie de localități, devenite de curând orașe, nu dis pun practic de spații
verzi (Milișăuți, Potcoava ș.a.).
Ca urmare a reducerii spațiilor verzi urbane din țara noastră, prin OUG
nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005 privind
protecția mediului, se prevede obligativitatea autorităților ad ministrației publice
locale „de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spaț iu verde de minimum
20 mp/locuitor, până la 31 decembrie 2010, și de minimum 26 mp/ locuitor, până la
31 decembrie 2013” (art. II, alin. (1)). Pentru realizarea aces tui deziderat,
primăriile unor localități trebuie să identifice terenurile nep roductive sau
deteriorate ce urmează a fi amenajate ca spații verzi. În acest sens, a fost inițiat de
către Guvern (prin OU nr. 59 din 2007) Programul național de îmbunătățire a

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 14 262
calității mediului prin realiza rea de spații verzi în localităț i, care are o perioadă de
desfășurare de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia. P rin acest program sunt
finanțate proiectele depuse de a dministrațiile publice locale p entru realizarea de noi
parcuri sau pentru reabilitarea și extinderea unor parcuri exis tente. Astfel, la finele
anului 2007 erau în curs de finanțare din Fondul pentru Mediu 1 02 contracte în
cadrul „Programului național de îmbunătățire a calității mediul ui prin realizarea de
spații verzi în localități” (M. Toti, 2008, p. 20) .
Având în vedere prev ederile legislative ale OUG nr. 114/2007 pe ntru realizarea
standardelor referitoare la supr afața spațiilor verzi urbane în conformitate cu normele
Uniunii Europene, agențiile jude țene pentru protecția mediului au în vedere o serie
de obiective atât pentru mențin erea și îmbunătățirea spațiilor v e r z i , c â t ș i p e n t r u
crearea unora noi. Pot fi date ca exemple obiectiv ele prevăzute de către Agenția
Regională pentru Protecția Mediului Galați (http://www.arpmgl.r o), și anume:
– stoparea diminuării și degradării spațiilor verzi intraurbane și periurbane;
– conservarea suprafețelor verzi existente; – reabilitarea zonelor verzi intr aurbane și periurbane degradat e;
– eliminarea construcțiilor ilega le și redarea terenurilor pe c are se află acestea
sistemului spațiilor verzi;
– realizarea de noi spații verz i în interiorul localităților ur bane;
– amenajarea parcurilor cu alei, locuri de joacă și mobilier sp ecific;
– extinderea perdelelor de protecție în zonele industrializate.
Amenajarea de noi spații verzi, p recum și reamenajarea celor ex istente
trebuie să se înscrie în procesul general de regenerare urbană, care presupune
renovarea, în paralel, a ansamblurilor rezidențiale vechi și re facerea infrastructurii,
ca o condiție esențială a creșter ii calității vieții populației .
SPAȚIILE VERZI DIN BUCUREȘTI
Considerat, cândva, oraș al grădinilor, Bucureștiul secolului a l XXI-lea se
confruntă, asemenea altor mari orașe ale lumii, cu numeroase pr obleme urbane,
care afectează tot mai mult calitatea vieții locuitorilor săi. Între problemele la care
trebuie să facă față această met ropolă europeană se pot mențion a: aglomerația
datorată densității mari a populației (de peste 8 000 de locuit ori/kmp), traficul auto
intens și insuficiența locurilor de parcare, poluarea atmosferi că (cu gaze generate,
în special, de traficul auto, și cu pulberi în suspensie), star ea de salubritate precară,
suprafețe reduse de spații verzi, oportunități puține de agreme nt etc. Dacă la toate
acestea se adaugă efectele climei temperate excesiv continental e, caracteristice
zonei de câmpie, accentuate de schimbările climatice globale, n e putem face o
imagine despre condițiile de viață ale bucureștenilor.
Una dintre marile disfuncționalități ale Bucureștiului derivă, așa cum am
menționat, și din insuficiența spațiilor sale verzi. Este vorba d e s p r e o a d e v ă r a t ă
„criză” a acestora, care s-a accentuat după anul 1990, când „fe bra” construcțiilor a

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202015 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 263
redus semnificativ „verdele” urban. Suprafețe importante de spa ții verzi au fost
ocupate cu mall- uri, blocuri sau restaurante, deși o serie de acte legislative interzic
modificarea statutului acestor zone și transformarea lor în spa ții construibile.
Conform datelor cuprinse în Raportul privind starea factorilor de mediu în
anul 2005 al Agenției pentru Protecția Mediului București, situația actu ală a
spațiilor verzi s-a modificat mult față de anul 1989, atât la n ivelul general al
Capitalei, cât și al sectoarelor sale. Se remarcă o scădere dra stică, cu circa 50%, a
spațiilor verzi, respectiv de la 34 712 237 mp în 1989, la 17 0 82 024 mp în anul
2004. Cele mai mari scăderi s-au produs, în această perioadă, î n sectorul 5 (cu
90,8%), dar și în sectoarele 1 și 2 (cu 55,4 și, respectiv, 50, 4%), ultimele două
fiind, în momentul de față, și unele dintre cele mai atractive zone pentru realizarea
de construcții, în special imobiliare.
Un început de redresare a situației spațiilor verzi s-a înregis trat în anul 2006,
când, la nivelul Capitalei, suprafața acestora a crescut cu 9% față de 2004,
ajungând la 18 621 731 mp ( Tabelul nr. 3 ).
Tabelul nr. 3
Situația spațiilor verzi în Municipiul București – 2006
Suprafața (mp) SECTORUL 1 SECTORUL 2 SECTORUL 3
Total Pro-
cente Suprafața
(mp) Pro-
cente Suprafața
(mp) Pro-
cente Suprafața
(mp) Pro-
cente
BUCUREȘTI 18621731 100,0 2677901 14,4 3556967 19,1 4467000 24,0
Parcuri și
grădini 3625341 19,5 449 389 16,8 896952 25,2 159000 3,6
Aliniamente
stradale 4555994 24,5 1396631 52,2 451500 12,7 475000 10,6
Spații verzi
din ansambluri
de locuințe 10440396 56,0 831881 31,0 2208515 62,1 3833000 85,8
BUCUREȘTI 18621731 100,0 2900000 15,6 1719863 9,2 3300000 17,7
Parcuri și
grădini 3625341 19,5 1310000 45,2 100000 5,8 710000 21,5
Aliniamente
stradale 4555994 24,5 670000 23,1 124863 7,3 1438000 43,6
Spații verzi
din ansambluri
de locuințe 10440396 56,0 920000 31,7 1495000 86,9 1152000 34,9
Sursa : Raportul anual privind starea factorilor de mediu în Municipiul București în anul 2007 , APM
București.
Repartiția teritorială a sistemului de spații verzi în cadrul C apitalei, în
perioada 1989–2006, arată modificăr i importante și la nivelul u nităților sale
administrative. Astfel, în 1989, cele mai mari suprafețe de spa ții verzi se aflau în
sectoarele 1 și 2, fiecare cu pe ste 20% din total, iar cele mai mici, în sectoarele 4 și 6,
cu ponderi de 13,3 și, respectiv, 11,0%. În 2006, datorită scăd erii, în perioada

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 16 264
1990–2004, a suprafeței spațiilor ve rzi în toate sectoarele s-a produs o schimbare a
ponderii acestora în totalul patrimoniului verde al Bucureștiul ui. Astfel, Sectorul 1,
cândva cel mai verde sector al Capitalei, a ajuns pe locul 5, c u 14,4% din suprafața
totală de spații verzi a Bucureștiului, primele trei locuri rev enind Sectoarelor 3, 2 și 6,
cu 24,0, 19,1 și, respectiv, 17,7%, iar ultimul loc Sectorului 5, cu doar 9,2%.
Reducerea suprafeței de spații verzi, atât la nivelul general a l Capitalei, cât și
pe sectoare, s-a reflectat și în media spațiilor verzi pe locui tor. Astfel, dacă în 1989
unui bucureștean îi reveneau, în medie, 16,79 mp de spațiu verd e, în 2006, el nu
mai beneficia decât de 9,67 mp (adică foarte aproape de norma m inimă de spațiu
verde/locuitor stabilită de OM S, care este de 9 mp).
Comparativ cu media pe Capitală, de 9,67 mp spațiu verde/locuit or, cele mai
mari valori ale acestui indicator s-au înregistrat, în anul 200 6, în Sectoarele 1 și 3,
acestea fiind de 11,68 și, respectiv, 11,35 mp/locuitor. Ca urm are, Sectorul 1 din
București, deși se poziționează pe locul 5 în ceea ce privește suprafața totală de
spații verzi, datorită numărului său mai mic de locuitori, ofer ă populației cea mai
mare suprafață de spațiu verde. La nivelul mediei pe București (de 9,67
mp/locuitor) erau Sectoarele 2, 4 și 6, și, mult sub această me die, Sectorul 5, cu
doar 6,07 mp de spațiu verde/locuitor ( Tabelul nr. 4 ).
Tabelul nr. 4
București – Repartiția pe sectoa re a suprafeței spațiilor verzi și a suprafeței
spațiilor verzi/locuitor (mp) – 2006
Suprafața Populația Spații verzi
kmp Procente Nr. Procente mp Procente Spații
verzi
mp/loc
MUNICIPIUL BUCUREȘTI 238 100,0 1924959 100,0 18621731 100,0 9,67
Sectorul 1 70 29,4 229238 11,9 2677901 14,4 11,68
Sectorul 2 32 13,4 360750 18,7 3556967 19,1 9,85
Sectorul 3 34 14,3 393226 20,4 4467000 24,0 11,35
Sectorul 4 34 14,3 299414 15,6 2900000 15,6 9,68
Sectorul 5 30 12,6 282935 14,7 1719863 9,2 6,07
Sectorul 6 38 16,0 359396 18,7 3300000 17,7 9,18
Sursa : prelucrare după Raportul anual privind starea factorilor de mediu în anul 2006 , APM București.
În ceea ce privește structura spațiilor verzi din București, ac easta era formată,
în anul 2006, în mod preponderent, din spațiile verzi din cadru l ansamblurilor de
locuințe (56,0%) și din aliniamentele stradale (24,5%), parcuri lor și grădinilor
revenindu-le doar 19,5% ( Tabelul nr. 3 ). Având în vedere că parcurile și grădinile
reprezintă categoria cea mai importantă de spațiu verde, în Buc urești suprafața
acestora este total nesatisfăcătoare, reprezentând doar 1,88 mp /locuitor, în
condițiile în care norma recomandată este de 8 mp parc/locuitor și de 6 mp grădină
publică/locuitor ( Raportul privind starea factorilor de mediu în anul 2006 , APM
București).

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202017 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 265
În București există circa 40 de parcuri, dintre care unele, pri n valoarea lor peisagistică sau
istorică, conferă identitate acestui mare oraș. Avem în vedere, în continuare, câteva dintre acestea:
Grădina Cișmigiu este cea mai veche grădină publică din București, fiind inaugu rată în
anul 1854. Acest parc, situat în centrul orașului, are o supraf ață de 16 ha și este amenajat în
genul parcurilor englezești, care structurează, în jurul unui l ac, alei străjuite de specii
dendrologice rare, peluze cu aranjamente florale și opere de sc ulptură sau de arhitectură
monumentală. Cișmigiul este unul dintre cele mai iubite locuri de promenadă și de agrement ale
bucureștenilor, fapt pentru care cunoaște o mare afluență de vi zitatori, în special în weekend.
Parcul Carol I (circa 45 ha) a fost înfiin țat în anul 1906. Prezen ța Monumentului
Eroului Neconoscut, a unor opere de artă (Grota cu Cascada, Gru pul statuar Gigan ții și
Frumoasa Adormită de Dimitrie Paciurea, fântâna Zodiacul de arh . O. Doicescu și sculptor
Mac Constantinescu), a moscheei cu minaret sau a Turnului lui Țepeș (un turn pentru apă)
conferă un plus de frumusețe și a tractivitate acestui parc. De asemenea, parcul se remarcă
prin Arenele Romane, lacul de agrement, Muzeul Tehnic etc. Mult e dintre operele de artă și
amenajările speciale ale parculu i au fost distruse în perioada comunistă, când acest parc a fost
redenumit Parcul Libertă ții, fiind reprofilat pentru festivită ți specifice epocii respective (Dan
Ghelase, Marile parcuri ale Bucureștiulu i, obiective de patrimoniu națio nal și european ,
www.intbau.org/Sib iuConference.htm).
Parcul Herăstrău , situat în nordul Bucureștiului, reprezintă un complex de parc uri în
jurul Lacului Herăstrău, constituind cea mai mare zonă verde, d e agrement și obiectiv turistic
al Capitalei. În cadrul acestui complex se disting următoarele componente: Parcul Herăstrău
propriu-zis, Muzeul Satului, Parcul Kiseleff și Parcul Bordei.
Parcul Herăstrău (110 ha), realizat în etape între 1936 și 1939, este divizat î n două zone:
Herăstrău – Expoflora (sau Herăstrăul Vechi) destinat pentru odihnă, promenadă, cult ură
(monumente și statui, teatru de vară, pavilioane pentru expoziț ii) și destindere (debarcadere
pentru bărci și vaporașe de agrement) și Herăstrăul de Nord pentru sport și d istracție (terenuri
de sport, locuri de joacă, restaurante) (Dan Ghelase, Marile parcuri ale Bucureștiului, obiective
de patrimoniu național și european , www.intbau .org/SibiuConference.htm).
În marile cartiere ale Capitalei s-au realizat o serie de parcu ri pentru odihna și
recrearea populației din zonele respective.
Astfel, pentru ansamblurile de lo cuințe din zona de sud a Bucur eștiului s-a amenejat
Parcul Tineretului , o vastă zonă verde, cu o suprafață de 80 ha. Inaugurat în 197 4, parcul
dispune de locuri de joacă pentru copii, de spații de odihnă, d e un lac prevăzut cu debarcader
pentru bărci, precum și de o sală mare destinată acțiunilor cul turale și competițiilor sportive
(Sala „Ioan Kunst Ghermănescu”).
Parcul Drumul Taberei , aflat în cartierul cu același nume, are o suprafa ță de 30 ha și
dispune de o serie de amenajări, cum ar fi: un teatru de vară p entru copii, un ștrand cu trei
bazine, un lac pentru canotaj etc.
Parcul Plumbuita (80 ha) este situat în cartierul Colentina, din estul Capitale i.
Amenajat ca zonă de odihnă și agrement în 1977, parcul este înz estrat cu alei asfaltate,
terenuri de joacă pentru copii, un curs artificial de apă cu câ teva poduri, teren de fotbal etc.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_parcurilor_din_Bucuresti).
Parcul IOR–Titan , numit mai recent Parcul Alexandru Ioan Cuza, este situat în s ectorul
3 al Capitalei și oferă condiții de odihnă și agrement locuitor ilor din cartierul Titan–Balta
Albă. Parcul, a cărui amenajare a început în anii ’70, are o su prafață de 48 ha și cuprinde alei
asfaltate, locuri de joacă, un sp ațiu special pentru rolleri și skatboarderi, o biserică din lemn,
iar în zona centrală, un lac (h ttp://metropotam.ro/Locuri/2006/ 08/ art0816242322-Locul-
saptamanii-Parcul-IOR-Alexandru-Ioan-Cuza/).
Pe lângă cele aproape 40 de parcu ri, în București există numero ase suprafe țe verzi de
mici dimensiuni, așa-numitele scuaruri, care reprezintă o categ orie importantă a „verdelui”
urban, cu acces nelimitat, frecve ntate sau traversate de numero și locuitori ai Capitalei.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 18 266
Situate fie în piețe, fie înconjurate de străzi sau aflate în i nteriorul cartierelor de locuit, scuarurile,
cu o vegetație arborescentă și aranjamente florale speciale, re alizează un efect decorativ deosebit,
constituind, în același timp, locuri de odihnă și relaxare sau de joacă pentru copii.
Parcurile și scuarurile Capitalei sunt completate de planta țiile de arbori ornamentali din
lungul marilor bulevarde și a unor străzi care converg către ac estea, dar și de spa țiile verzi din
cuprinsul ansamblurilor de locuințe care alcătuiesc marile cart iere bucureștene ( Raport
privind starea mediu lui în România – 2006 , ANPM, p. 263).
Se apreciază că Bucureștiul a pierdut, din 1990 și până în prez ent, peste
1,5 milioane de arbori, ritmul dispariției zonelor verzi fiind apreciat la 100 ha/an,
fapt care explică înjumătățirea suprafeței spațiului verde al C apitalei (Jurnalul
Național nr. 4658/24 aprilie 2008, p. 5).
Specialiștii consideră că diminuarea suprafețelor spațiilor ver zi, atât în cadrul
intravilanului Municipiului București, cât și în cel al altor o rașe din țară, s-a datorat
mai multor cauze. Este vorba, în primul rând, de modul în care s-a aplicat Legea
Fondului Funciar, care a permis retrocedări în perimetrul spați ilor verzi. Având în
vedere cererea crescândă pentr u locuințe, în condițiile lipsei de spațiu destinat
construcțiilor, aceste terenuri retrocedate au reprezentat o mi ză deosebit de
valoroasă pentru dezvoltatorii imobiliari. S-a ajuns, în acest fel, la un conflict între
populație, care s-a văzu t privată de spații publice destinate r ecreării și cu valoare de
mediu și companiile imobiliare d ispuse să-și extindă afacerile prin acapararea, prin
orice mijloace, a unor terenuri propice construcțiilor de locui nțe sau cu altă
destinație (birouri, sedii de bănci sau firme etc.).
O altă cauză care a condus la reducerea spațiilor verzi urbane s-a datorat, în
mare măsură, „cârciumizării” acestor zone destinate pentru odih nă și agrement.
Este vorba despre înființarea, după 1990, a unor spații comerci ale în parcuri, pe
anumite suprafețe de teren, în baza unor contracte încheiate în tre deținătorii acestor
unități și administrațiile locale, cu obligația de a respecta s pațiul verde. În cele mai
multe cazuri nu numai că nu s-a respectat acest lucru, dar unit ățile respective s-au
extins fără a avea autorizațiile n ecesare. Ca urmare, pe lângă mărirea suprafețelor
betonate, au apărut și construcții ilegale, care au micșorat în mod considerabil
spațiile verzi.
Această stare de lucruri a generat o puternică campanie de pres ă pentru
stoparea defrișărilor, campanie susținută de numeroase ziare, î ntre care pot fi
menționate Jurnalul Național și România liberă. În același sens militează și
numeroase ONG, a căror acțiune vizează, de asemenea, păstrarea și protejarea
zestrei naturale a orașelor noastre.
În ceea ce privește reacția comunității la distrugerea și dimin uarea spațiului
verde urban, aceasta a putut fi constatată și prin intermediul Programului on-line
lansat de Primăria Sectorului 3 al Municipiului București, inti tulat „Mediul curat
contează!”. Astfel, aspectele negative privind mediul înconjură tor la nivelul acestui
sector, în perioada 1 ianuarie 2007 – 31 iulie 2008, au făcut o biectul unui număr de
359 de sesizări. 168 dintre acestea, respectiv 46,8%, se referă la problematica

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202019 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 267
privind infrastructura verde. S-a putut constata că unele sesiz ări au fost trimise în
nume colectiv, „asociație de locatari” sau „un grup de propriet ari”, dar de cele mai
multe ori au fost trimise în nume personal.
Principalele aspecte ce se desprind din analiza sesizărilor ven ite din partea
populației se referă la:
– existența unor spații verzi afla te în paragină, pentru care s e propune o
amenajare corespunzătoare;
– existența unor spații verzi în p aragină, aflate probabil în l itigiu sau intrate în
posesia proprietarilor, pentru care se solicită îngrădirea și s alubrizarea;
– degradarea vegetației arboricole prin depozite de bitum și sm oală, rămase
în urma unor asfaltări;
– degradarea vegetației spațiulu i verde public, ca urmare a uti lizării
neadecvate a acestuia, respectiv p entru parcarea autoturismelor ;
– întreținerea necorespunzătoare a vegetației unor spații verzi , care nu mai
poate fi un moderator al factorilor climatici excesivi;
– lipsa de responsabilitate a factorilor implicați în realizare a salubrizării și
igienei spațiilor verzi;
– folosirea improprie de către cetățeni a spațiilor verzi din j urul blocurilor
respectiv pentru depozitarea diverselor obiecte;
– existența unor deșeuri vegetale și menajere rămase după efect uarea de
lucrări în spațiul verde de căt re angajați ai Administrației Do meniului Public;
– propuneri pentru dotarea și înfrumusețarea unor parcuri; – necesitatea îmbunătățirii calită ții spațiului verde pe unele bulevarde, alei
secundare, precum și în zonele adiacente blocurilor de locuințe ;
– propuneri pentru o mai bună ame najare și dotare a unor parcur i;
– propuneri pentru evitarea distrugerii complete a spațiului ve rde în cazul
realizării de parcări;
– solicitări pentru păstrarea spațiului verde, în pofida necesi tății realizării de
parcări;
– sesizări privind defrișarea arborilor din spațiul verde de pe străzi și dintre
blocuri, în scopul amenajării de locuri de parcare;
– propuneri pentru amenaj area de noi spații verzi;
– necesitatea igienizării unor spații verzi; – măsuri pentru îmbunătățirea stării vegetației prin plantări, udare etc.;
– insuficienta dotare cu mobilier a parcurilor (bănci, coșuri d e gunoi etc.);
– propuneri de plantare a unor arbuști, cu rol de protecție con tra noxelor
provenite de la autoturisme;
– existența de instalații de jo acă pentru copii neadecvate sau degradate, cu
risc de accedentare, în caz de utilizare;
– insuficiența spațiilor de joacă pentru copii și necesitatea a menajării altor
locuri noi.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 20 268
Cele prezentate mai sus arată situația nedorită în care se află Bucureștiul în
momentul de față, când marele oraș se confruntă cu numeroase as pecte negative ce
afectează calitatea vieții populației sale. Aceasta îl determin ă pe reputatul arhitect
Gheorghe Leahu să-l numească „un oraș mutilat, agresat și umili t”, în care „Noi
bucureștenii suntem marcați de hao sul urbanistic care ne înconj oară, de poluarea
sonoră, de desființarea spațiilor verzi…” (România liberă nr. 5660/14 octombrie
2008, p. 5).
BIBLIOGRAFIE
1. Iliescu, A.-F., Arhitectură peisageră, București, Editura Ceres, 2006.
2. Stephens, C., Stair, P., Noi căi pentru sănătatea publică urbană , în vol. Starea lumii 2007.
Viitorul nostru urban, București, Editura Tehnică, 2008.
3. Wilson, E., Biophilia, Harvard University Press, 1984.
4. Wilson E., Kellert, S., The Biophilia Hypothesis, Shearwater Books, 1993.
5. Mărginean, I. (coord.), Diagnoza calității vieții, 1990–2006 , Institutul de Cercetare a
Calității Vieții, București.
6. Ocica, L., Planul Urban de Management de Medi u al municipiului Drobeta Tur nu Severin ,
Revista „Infomediu Europa”, nr. 7/2008.
7. Toti, M., Dezvoltarea durabilă în contextu l lansării oficiale a strategie i naționale , Revista
„Infomediu Europ a”, nr. 7/2008.
8. *** Anuarul Statistic al României (1980–2006) , București, INS.
9. *** Constituția României din 2003 , Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767/31 octombrie 2003
10. *** Green Paper on the Urban Environment , Com (90)218 final, Brussels, Commission of
the European Communities, 1990.
11. *** Legea nr. 24/2007 privind reglemen tarea și administrarea spații lor verzi din zonele
urbane , Monitorul Oficial nr. 36/18-ian-2007.
12. *** Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 108/10-10-2007 pe ntru modificarea alin. (2) al
art. 8 din Ordonanța de Urgenț ă a Guvernului nr. 59/2007 , Moni torul Oficial nr. 698/16-10-2007.
13. *** Ordonanța de Urgență a G uvernului nr. 114 din 17 octomb rie 2007 pentru modificarea
și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului,
Monitorul Oficial nr. 713/22-oct-2007.
14. *** Ordonanță de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 priv ind protecția mediului,
Monitorul Oficial nr. 1196/30 decembrie 2005.
Site-uri consultate:
15. Ghelase, D., Marile parcuri ale Bucureștiului , obiective de patrimoniu națio nal și
european , www.intbau.org/Sib iuConference.htm.
16. Sendi, R., Aalbers, M., Boškič, R., Goršič, N. Trigueiro, M ., Public Spaces on large
housing estates , http://www. restate. geog.uu.nl/ conference/downloads/Paperwor kshop8.doc.
17. Baycan-Levent, T., Nijkamp, P., Urban Green Space Policies : Performance and Success
Conditions in European Cities , http://www.ersa.org/ersac onfs/ersa04/PDF/660.pdf, 2004.
18. Venn, S. J., Niemelä, J., Ecology in a multidisciplinary study of green space: the URGE p roject ,
Boreal Environment Research 9: 479–489, Helsinki, http://www.bo renv.net/BER/pdfs/ber9/ber9-479.pdf,
2004.
19. Yang M. Suitability Analysis of Urban Green Space System based on Gis, International
Institute for Geo-Information Science and Earth Observation Ens chede, The Netherlands, 2003.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 202021 SPAȚIILE VERZI – O PROBLE MĂ A URBANIZĂRII ACTUALE 269
20. *** Best Practice in Sustainab le Urban Infrastructure (COST C8) – http://www.vtt.fi/rte/
projects/yki4/co st/costc80.htm.
21. *** Draft Green Space Strategy , Erewash Borough Council, November 2007,
http://www.gov.uk/NR/rdonlyres/69670116-31F9-40D7-91F8-5AOB4550 6440/0/GS InternetExplorer
116.pdf.
22. *** Ecotivity, http://en.wikipedia. org/wiki/Ecotivity.
23. *** Greenspace Scotland . Research report, http://www. Greenspacescotland.orgUK.
24. *** Green Structure and Urban Planning (COST C11) – http:// www.map21ltd.com/ COSTC11.
25. *** Jurnal Eco-Civica 2008 , Eco-Civica, Organizație nonguver namentală pentru Protecția
Mediului, http:// www.eco-civica.ro.
26. *** Lista parcurilor din București , Wikipedia http://ro.wikipe dia.org/wiki/Lista_parcurilor
_din_Bucuresti.
27. *** Locul săptămânii – Parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza) , http://metropot am.ro/Locuri/
2006/08/art0816242322-Locul-saptamanii-Parcul-IOR-Alexandru-Ioa n-Cuza/.
28. *** Mediul curat contează! , Primăria Sectorului 3, Bu curești, http://www.sector3
primarie.ro/portal/bucuresti/ps3/portal.nsf/AIIByUNID/00000CB6? Open Document
29. *** Parks and Urban Green Space , The Chartered Institution of Water and Environmental
management (CIWEM), http://www.ciwem.org/policy/policies/parks_ new.asp.
30. *** Planul Local de Acțiune pentru Mediu București, Ministe rul Mediului și Gospodăririi
Apelor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pe ntru Protecția Mediului București,
2005, http://www.apmb.ro/PLAM.html.
31. *** Practical Evaluation Tools for Ur ban Sustainability – Green Blu e, http://www.petus.eu.
com/left.php?sct=5&sbsct=0&pag eid=2&pagesect=0&pagelang=de.
32. *** Raportul privind starea factorilor de mediu în anul 2005, Agenția pentru Protecția
Mediului București.
33. *** Raportul privind starea fac torilor de mediu în anul 2006 , Cap. 8. Mediul urban,
Agenția pentru Protecția Mediului București.
34. *** Raport privind starea factorilor de mediu în Regiunea Sud-Est 2 007,
http://www.arpmgl.ro.
35. *** Raport anual privind starea mediului în România pe anul 2007 , Agenția pentru
Protecția Mediului București, MMDD.
36. *** Raport privind starea mediului în România – 2006 , Agenția Națională pentru Protecția
Mediului.
37. *** http://www.ecomagazin.ro/să-adoptăm-unparc-front-comun- in-campania-jurnalului
38. *** Un Parlament mai verde!, Buletin informativ nr.2/februarie 2007, Fundația TERRA
Mileniul III și Asociația ALMA- RO, http://terra iii.ngo.ro/date/ b2d1f2f8f1bb3ec1206dd2e29da29cba/
buletin2.pdf.
39. *** Urban Green Environment (URGE) – http://www.urge-project.org.
40. *** Urban Audit Perception Survey. Lo cal Perception of Quality of L ife in 31 European
Cities , 2004, EOS/Gallup, www.urbanaudi t.org/UAPSprocente20leaflet.pd f.
Cotidiane consultate:
41. Compact Buc urești nr. 555/22 iulie 2008.
42. Jurnalul Național/19 decemb rie 2007, http://www.jurnalul.ro /articole/112477/
43. Jurnalul Național: nr. 4630/27 martie 2008, nr. 4657/23 apr ilie 2008, nr.4658/24 aprilie
2008, nr. 4730/11 iulie 2008, nr. 4734/15 iulie 2008, nr. 4757/ 7 august 2008, nr. 4796/15 septembrie
2008, nr. 4824, 13 oct. 2008, nr. 4832, 21 octombrie 2008.
44. România liberă: nr.5565/25 iunie 2008, nr. 5559/18 iunie 20 08, nr. 5667/22 oct. 2008,
nr. 5660/14 octombrie 2008, nr . 5537/23 mai 2008, nr.5685/12 no iembrie 2008.
45. The Guardian, Wednesday 27 February 2008.

CEEOL copyright 2020
CEEOL copyright 2020 DUMITRU CHIRIAC, CRISTINA HUMĂ, MARIANA STANCIU 22 270
iminishing urban green areas inc reases ecological risks and
creates high undesired impact on quality of life and health of
the population. This is why, lately, the people struggle in
different ways to increase the urban green areas, especially in very crowded
cities. Romania runs a great def icit of green areas per capita, comparing with
other European countries. In this field, WHO norm is of 50 squa re meters per
capita while EU standard is of 26 square meters per capita. In these
conditions, Romania (especially B ucharest, with its 9,67 square meters per
capita) runs a great deficit. In this article are presented som e solutions for
overcoming this deficit.
Keywords: green areas, benefits of gr een areas, urban development,
green areas policies. D